Caniculă mare, din nou, și nici acum nu e vina mea. Cerul nu e albastru și nu sunt nori deloc, e cerul siniliu, de fapt ca silistra, ca atunci când s-au împușcat multe artificii. Îmi pare rău că nimănui nu îi pasă de viață și de natură. Adineaori a intrat unul cu ideea că ”ați uneltit împotriva poporului român” - cum adică, împotriva poporului? Asta nu se poate, se paote unelti împotriva unor oameni, și alții au uneltit împotriva mea în mod clar. Eu nu am uneltit nimic și nici nu am avut legătură cu veun uneltitor. Am fost monstruos măcelărită întreaga viață și izolată în închisoare de mică, dar încă sunt binele și normalitatea. ”Vor ceda”, spune una din monștri din nou. Ei spun iar că oamenii au fost mințiți că eu trebuie să cedez fiindcă reprezint ceva rău (ceea ce e fals) sau că unii care se află în spatele meu ca apărare trebuie să cedeze și să îi lase pe proști să mă omoare - când, în realitate, am fost mereu izolată de mică și nu am reprezentat nimic politic niciodată și sigur nu trebuie să cedeze nimeni, și nu are cum să cedeze cineva - fiindcă în spatele meu nu se află nu știu ce indivizi, care există numai în mintea unor proști sau unor oameni răi. ”El” va ceda, spune una exact cu vocea lui Carmen, fosta asistentă de la psihiatrie - deci ceva de genul morții lui Jean Valjean din cartea Mizerabilii, în finalul cărții, când îngerul său păzitor îl părăsește... Astfel ei zic că au făcut această caniculă din nou cu scopul omorârii mele, crezând că ”el”(spiritul meu de fapt) e ceva rău și de aceea trebuie să fiu omorâtă eu, că eu sunt o purtătoare a lui. Nu, sunt eu și nu sunt altcineva sau nu știu ce ”el” și sunt binele, ceea ce rezultă clar pentru cei deștepți chiar și numai din ceea ce am scris de-a lungul vieții. Sunt eu, pentru numele lui Dumnezeu, orice om are un spirit, nu sunt mai mulți în spatele meu și nu sunt ceva rău. Spiritul e ca un fel de mașină, de computer, dar sufletul bun și alegerea morală a individului ghidează și fructifică lucrurile spirituale (nu doar filozofii, de exemplu chiar și agronomii ca să crească roadele pământului și animale, prin diverși algoritmi și cunoaștere științifică - și reciproc, spiritul formează și îndrumă indirect omul. Cum vrei să accept așa ceva, spune ea iar, ea este aproape o legumă (așa au spus de 20 de ani și au lovit mereu, probabil că nu sunt nici acum legumă și oricum, ei s-au înșelat aproape întotdeauna în toate privințele. Iată încă o dovadă: am ieșit afară în curte și a intra iar un prost cu ideea că cum vor ei să ca el să creadă că eu sunt autoarea a tot ce am scris (deci le vede ca lucruri inteligente, dar, fără niciun motiv, crede că eu sunt proastă)? Și aceste lucruri de fapt sunt floare la ureche pentru mine, fiindcă mereu am fost chiar mai inteligentă de atât și pe ici pe colo există și lucruri sublime în ceea ce am scris. Deci se vede ce fel de oameni sunt aceștia, nu pot înțelege anumite lucruri simple. Eu am fost ținută izolată cu forța. De curând unul spunea că oamenii mă bârfeau încă de când eram în liceu de exemplu și mă întâlneam uneori cu Micu Lucian (una din cele 5 persoane care s-au apropiat de mine întreaga mea viață - ei spun acum că el a fost cumpărat ca să mintă despre mine, de aceea avea el atâția bani și mașină după 90 - nu știu, poate nu e așa) deși evident între mine și el nu era nimic rău și absolut nimic sexual. Bineînțeles că puteam să mă dezvolt ca intelect și ca om, a fost greșit că m-au torturat așa monstruos și atâția ani la rând. El nu are ce să cedeze - probabil că singurul spirit care mă protejează este Dumnezeu, cu mine nu este nimeni ca persoană și tot ceea ce fac ei agresiv asupra mea e greșit, sunt încă un om întreg la minte și pot reuși să mă repun și fizic pe picioare - mama a făcut fizioterapie, de exemplu, la aproape 80 de ani, și eu pot, numai că, spre deosebire de ea, eu nu am pe nimeni. Mi s-a spus adesea că asta se datorează faptului că proștii cred minciuni despre mine - posibil - de aceea m-au izolat complet întreaga viață. Dumnezeu, dacă există, există în toți oamenii.
M-am tâmpit și eu din cauza căldurii - cerul nu este siniliu, mi s-a părut așa din cauză că purtam ochelarii de soare.
m-au împroșcat mult și azi, nu mai notez ce au spus, în afară de un mic detaliu - ei spun că poporul român este foarte încăpățânat și deși eu am scris și dovedit totul, ei tot cred că am mințit. ?? Bun, atunci, întreb eu pe oricare din dvs. sau din popor, dacă ați fi fost în locul meu, ați fi mințit? Cu ezitare, vine un răspuns vioi: Nu. Foarte bine - numai că ei nu am cum să deducă faptul că eu aș fi lipsită de caracter frumos și virtute, când a fost evident că nu am mințit deloc nici în copilărie, și s-a observat ce fel de om eram și la fel în ultimii 20 de ani, chiar dacă tot izolarea, încă se vede în ochii mei (acum mai slabi și mai puțin vioi) și pe chipul meu, că sunt clar din oamenii aceia care nu mint și nu fac răul și le place mult să ajute pe alții sau să facă ceva bun și frumos și util, pe cât posibil - și da, se putea dovedi luciditatea continuă și capacitatea intelectuală, prin urmare eram mereu trează și nu am delirat nimic și nu am exagerat nimic, mai e doar un singur detaliu - anume că ei nu pot înțelege clar situația și ce sunt eu și ce mi s-a întâmplat toată viața, unii au sus pe drum azi din nou că am suferit așa de mult încât nimeni nu crede adevărul sau oricum nimeni nu vrea o martiră între ei - deși la un moment dat nu era prea trâziu și nici acum...
27.07.25
Azi iar au lovit extrem de puternic. Ca în fiecare zi, imediat ce m-am sculat, a intrat una din ticăloase și alții cu foarte multe idei mincinoase, urâte monstruoase, total absurde, de data asta scuipate cu și mai multă ură abjectă ca de obicei. Zeci de idei. Una de exemplu că eu din cultură voi deveni incultură fiindcă ei vor neapărat să mă radă și să mă distrugă complet. Este vorba de oameni extrem de întunecați, dar eu nu sunt așa. Aseară inventaseră ceva ridicol de absurd - că tebuie să mă omoare fiindcă SUA nu pot fi vasalele mele. Absolut cert, dacă un om inteligent a citit acest blog și celelalte ale mele, a înțeles că am fost un om foarte inteligent și foarte bun și cu o foarte mare frumusețe sufletească (acest ultim aspect fiind cea mai mare calitate a mea, și tocmai eu, cu toată delicatețea mea, am fost supusă întreaga viață, din copilărie, unui regim de detenție și tortură monstruoasă, plus izolarea inumană). E logic că toți au înțeles aceste lucruri și totodată că au înțeles că nu am făcut niciun rău întreaga viață, că nu am greșit nimic și absolut cert nu am fost niciodată nebună. Cu toate acestea, intelectualii au hotărât să mă omoare, de ce oare? Eram capabilă de mai mult. Ei spuneau că nu intelectualii mă omoară, ci niște oameni extrem de răi, proști, nebuni și ei nu intervin în asemenea cazuri, din moment ce singură nu mi-am găsit un loc în societate. E greșit, e vorba de o crimă extrem de sordidă și eu nu mi-am găsit loc fiindcă am fost izolată cu forța și nedrept și mi s-au luat drepturile, deși clar nu am fost nebună.
Apoi, după ce de vreo 2 săptămâni sau chiar mai mult am avut dureri coccigiene cu iradiere sub fesa dreaptă, după toată setea zilnică continuă, m-au lovit brusc în coloană, cu durere imensă, exact după ce unul cu o voce ca a lui Cosmin mi-a spus că vor să mă omoare. Apoi au zis că ”au rupt-o”, un lucru care s-a mai întâmplat și în trecut, când urlam de durere de coloană și nu mi-a trecut decât extrem de greu. Imediat ce am simțit durerea puternică am încercat să previn agravarea și transformarea în ceea ce fusese atunci și m-am chircit și am început să fac mișcări extreme de aplecare și pliere a corpului, și multe altele și cu multă atenție concentrată pe mușchi și nervi și pe intenția motrice. Am reușit să previn un rău mai mare continuând cu multă gimnastică, din ce în ce mai dificilă și ascultând cu atenție și muzică. Atunci, cum s-a mai întâmplat și în trecut, a venit mama la mine în cameră, exact când am început să îmi revin și mi-a vorbit destul de țâfnos și agresiv să dau muzica mai încet că e foarte tare și a trezit-o din somn și o deranjează toți bașii ăia etc. Muzica nu era tare, ea venise doar să mă lovească, ea m-a chinuit cu televiziunea tare de sute de ori noaptea și nu voia în ciuda cerințelor mele normale, să lase mai încet politica, nici măcar noaptea. Tot la fel mi-a vorbit agresiv că țin lumina aprinsă la capul patului și a stins-o ea, deși rămăsese doar puțin, findcă citeam înainte de gimnastică și eu nu am făcut risipă și facturile au fost mici și am spus clar de atâtea ori că voi da din pensia mea sau din bancă dacă e necesar, findcă eu nu folosesc decât când am mare nevoie și mi-e rău sau cald. Apoi a mai venit să îmi vorbească de vreo 4-5 ori, aducând asupra mea tot răul în mai multe șarje, ca întotdeauna - acum mi-e tare sete iar încontinuu și mă dor ochii rău și foarte mulți m-au împroșcat iar că trebuie să mor, adică să mă omoare și multe altele și aceleași idei de zeci de ani. Alții spun că nu vor decât să îmi rupă coloana, nu să mă omoare. Au început iar cu seria lor de idei de genul că trebuie să mă lovească și să mă omoare, fiindcă nu sunt de-a lor (și mama e de-a lor, spuneau ei mai demult) - ce motiv e ăsta, cum să nu fiu de-a lor?,apoi iar cu ideea că sunt prea bătrână și de aceea vor toți să mă omoare - au zis mai demult asta de mai multe ori, poate că aceste ultime două idei ei le spun fiindcă creează transfer între corpul și mintea mea și a mamei mele, astfel încât proștii cred că eu sunt baba, sau mama și că mama sunt eu. Mama a fost mereu la fizioterapie etc, bea alcool etc. Ei spuneau că mama e de mii de ori mai proastă decât mine, dar ei se folosesc de 50 de ani de ea ca să mă lovească. Alții spun că mama a reușit să păcălească întreaga omenire că sunt altceva și că trebuie să fiu omorâtă. Alții că mama e cea care a fost îndoctrinată încă dinainte să mă nasc și că alții au păcălit-o în copilăria mea că trebuie să mă omoare. Între timp, mama a apărut iar pe hol acuzându-mă indirect că am ținut-o în căldură, când de fapt eu niciodată nu am fost câinoasă cu ea, ea a fost mereu cu mine așa, de când erma copil. Astăzi a spus că tocmai vorbea cu Mădălina, vecina, când a intrat parcă în transă și a uitat unde a pus cheile de la casă și nu mai știu ce. Cheile erau jos, în iarbă, lângă puț. Zilele acestea, la intervale scurte, au apărut în casă, trei păianjeni din soiul acela mare de tot și la burtă și la picioare și maro în întregime, din soiul din care a apărut unul gigantic când a plecat mama la mare cu vecinii, singura dată când m-a lăsat singură. Acel gigant nu putea fi omorât. Din aceștia trei am ratat unul. Mă tem, findcă sunt prea mulți în casă și risc să mor dacă cresc mai mari și devin agresivi - odată era unul la mine în pat, dar din cei slabi, probabil inofensivi. Între timp, mama iar juca teatru, întrebându-mă dacă poate să mă întrebe ceva - adesea face astfel de lucruri/scene și adesea eu nu răspund nimic dacă ea vorbește așa, sunt scârbită, fiindcă niciodată nu am lovit-o și nu m-am enervat și nu am jucat teatru și e stupid să mă întrebe dacă ”poate” să mă întrebe ceva, poate și în felul acesta i-a păcălit pe proști că sunt nebună sau ceva rău. A început iar să mă toace, și de obicei ea nu mă atacă așa întreaga zi, decât în anumite situații - în rest nu vorbește cu mine și ea chiar nu suportă, de-adevăratelea, să vorbesc eu cu ea, orice. Acum mi-este iar extrem, extrem de sete și ea continuă să îmi vorbească din când în când, se agită.
Ei spuneau că uneori intelectualii intervin în cazuri de persecuție, tortură, nedreptate - dar de obicei numai în sensul lovirii, distrugerii, omorârii victimei - de exemplu psihologii și medicii și psihiatrii în particular, ei mințind că victima delirează sau are gândire greșită, când e evident că nu e așa, de fapt ei nici nu stau de vorbă cu victima, e un fel de scriptologie de minciună și calomnie și totul se reduce la organizare a instituției spitalicești și birocrație medicală. ”Cazul” este luat, închis și tratat conform unor scheme rigide, pe nimeni nu interesează adevărul, ci faptul că familia și alții vor distrugerea pe veci a victimei. Și alte categorii profesionale de același gen - asistenți sociali, preoți sau persoane care militează pentru religie, uneori aruncă răul asupra victimei, deși nu e bine și nici necesar.
Ei spun iar că poporul crede că sunt cu totul altceva decât sunt și ei nu pot spune adevărul, fiindcă i-ar omorî (nu știu cine). Ei zic din nou că poporul percepe inteligența mea și izolarea mea anormală drept faptul că îi conduc (?!) și vor să mă omoare fiindcă ei cred că eu îi conduc și totuși sunt nebună. Nu am condus pe nimeni, am fost doar un posibil om de cultură. Nimeni nu a primit vreodată indicații sau ordine din partea mea, în schimb am observat că există mulți șefi și conducători reali - în toate profesiile și diverse instituții etc. Nu am fost niciodată rivala nimănui, nu au ce să aibă cu mine. Evident nu am condus și nu am fost nebună niciodată.
Din păcate azi m-au torturat foarte mult și m-au scuipat cu diverse idei greșite, rele, aberații, încontinuu,toaăt ziua, acum e seară. Aceeași femeie infectă de exemplu spunea zeci de idei diferite - din mai multe părți ale delirului unora despre mine, e posibl ca ei să le recite una după alta de pe ceva sau din memorie, ca pe un rol. În același timp m-au torturat monstruos, mi-a fost cam rău cerebral. Mereu aceeași ură întunecată și aceleași gunoaie - și cu încă sunt binele și cu totul altceva. Nu mai repet aici decât câte o idee-două din sutele pe care ei mi le scuipă. Că femeia care mă omoară crede și acum sincer că face un lucru bun și vindecă lumea omorându-mă și de fapt va aduce răul și bolile, că toată ”lumea” vrea să mă omoare, pentru ca nu cumva proștii să înțeleagă că eu am avut întotdeauna dreptate - deci prin lume ei înțeleg doar pe cei care mi-au făcut răul sau m-au batjocorit sau au mințit. Sau că ”ei” nu se închină niciodată unei femei hoațe și curve - ca și cum nelumea, adică proștii, cred sincer că am fost curvă sau hoață, tocmai eu, o persoană care în ruptul capului nu ar fi făcut răul și nici nu ar fi fost hoață sau curvă, chiar dacă aceste două aspecte nu sunt întotdeauna răul și nu sunt întotdeauna făcute de oameni răi - eu nu aș fi făcut așa ceva fiindcă așa sunt eu, cu drag de lege și cu încredere că poate exista dreptate pentru toți prin lege și statul de drept cu adevărat, nu statul unor potentați etc. Dacă ar fi fost drag de lege și dreptate... Au intrat idioți de tot felul - unul că el este Ilie Bolojan (un nume politic) și că mama mea mă omoară și asta îi trage pe ei în jos - nu am ce face i-am răspuns, amețită de căldură, că altfel nu răspund idioților. Alta că ea este Irina Popa, dar nu a a mai zis ce vrea, poate că se referea la verișoara mea Irina, actual Râșniță. Am încercat odinioară să le răspund în gând de câteva ori, dar ei nu au vorbit cu mine decât de vreo câteva ori în gând toată viața și deloc în față, direct, foarte-foarte puțin întreaga viață. Absolut toți aruncă diverse propoziții și aberații și răutate asupra mea, la care nu ai ce răspunde. Ei nici nu așteaptă răspuns. Afirmă doar lucruri, dar nu întreabă și nu conversează deloc. A intrat chiar și unul care spune că bieții idioți îmi vorbesc în gând, în loc să mă contacteze direct dacă au ceva de spus, nu să lovească pe la spate fără ca măcar să mă cunoască și fără să știu eu cine sunt ei și de ce lovesc în mine. Azi au zis că vina o poartă taătl meu vitreg, Victor-Ironim, care i-a convins pe toți să se poarte normal între ei, să se accepte între ei ca frații, numai cu mine să se poarte altfel decât cu ceilalți (inclusiv profesorii, de când eram mică). Ce păcat - am ținut mult la oameni și am fost un om fericit, aș fi putut realiza ceva bun și frumos.
30.07.25
Azi m-au împroșcat mult mai puțin ca de obicei cu vorbe în gând. Ieri și azi a fost mai răcoare afară, azi au fost, se zice, 27 degrade Celsius, ceea ce e normal. Puțin mai rece poate ca media acestei perioade, dar meritam și noi să ne răcorim puțin după atâtea zile de arșiță. Iar au început cu ideea că poporul crede că eu nu merit să trăiesc - dar de fapt nu e așa, tot ce am scris despre mine e adevărul și oricum sunt lucruri de valoare și bine, nu doar adevărul. Voi încerca să dovedesc din nou că merit să trăiesc, așa cum am povestit că voi face - dar, din păcate, depind de ceilalți, ca toți oamenii. Ei zic iar că România mă omoară și de aceea au pus foarte, foarte multă otravă la magazinele la care merg eu. Că ei mă omoară crezând totuși că am avut o legătură oarecare cu politica, despre care nu am habar - repet, nu a existat așa ceva în viața mea, știu sigur. Și nimic altceva rău. Iar ideea că proștii cred că, prin omorârea mea, obțin ei nu știu ce putere politică și or face lucrurile mai bine decât sunt acum. Unii zic că așa credeau de când eram copil. Mama a cumpărat cașcaval de la Mega și era oribil, avea un gust atât de rău, încât mai mult ca sigur era ceva toxic sau anormal. A pus o bucată în pastele de azi și am mâncat și eu o porție, mai mult de amărăciune, trebuia să mă abțin - mâine probabil nu voi mânca. Eu am cumpărat măsline Kalamata la cutie de metal tot de la Mega și le-am desfăcut azi și erau extrem, extrem de amare - așa ceva nu e natural sau sănătos, nu știu cu ce le-au preparat. Am mâncat trei, tot sperând că nu sunt toate așa. Sunt unii care spun că eu sunt naivă, că toți oamenii știu ce e bine să cumpere și ce nu, că se aud între ei sau vorbesc între ei telepatic și îi omoară pe cei nedoriți dintre cei care nu aud nimic, sau pe cei ca mine, și în special pe mine, fiindcă au mințit că sunt condamnată la moarte, când, de fapt, nu am greșit absolut nimic toată viața, nu au cum să aibă vreo dovadă de ceva rău din partea mea și nici că aș fi fost nebună. Nimeni nu a vorbit cu mine toată viața. E anormal, ar trebui să știe toți ce e bun și ce nu e bun și produsele otrăvite ar trebui scoase. Ceva de genul că toată lumea știe că măslinele acelea și multe alte produse sunt otrăvite, dar mie nu mi se spune nimic, ca să fiu omorâtă. A cumpărat a doua oară (sau a treia) înghețată - că mama tot timpul spunea că vrea înghețată - de la Dream și Co, o firmă foarte ieftină, pe care mi-o puteam permite, 24 de lei cutia mare cu înghețată de fructe de pădure - rândul trecut a fost normală. Azi mi-am luat o porție (1/6 din cutie) și mi s-a părut mai dulce, foarte dulce, dar poate mă înșel. Și aroma era extrem de puternică și artificială, dar asta știam de rândul trecut. Erau boabe acrișoare de merișor și mure întregi și afine. Merișorul era foarte acru - rândul trecut am mâncat foarte mult din întreaga cutie și mama doar puțin, dar nu am dat peste boabe rele - azi am nimerit două boabe cu gusturi indescriptil de hidoase, mai ales primul bob, ceva așa rău nu am gustat întreaga mea viață. După al doilea bob am renunțat la înghețată, dar deja mâncasem 3/4 din porție. Nu voi mai cumpăra niciodată înghețată, de nicăieri. Ei spun că toți oamenii care nu pot să își crească singuri ce mănâncă, sau în combinație cu prietenii fermieri, țărani, adică orășenii, mai ales cei singuri sau bătrâni, dar și mulți alții, sunt otrăviți, așa cum fac ei și cu mine. Dintre orășeni sunt protejați numai cei care plac poporului sau sunt acceptați și eu nu sunt. Sau li se furnizează produse proaspete și fără otravă. Sau cei cărora li se spune în gând care produse sunt bune, și eu nu am avut niciodată pe nimeni și în porcii și oamenii răi din mintea mea nu pot avea încredere, chiar dacă mi-ar spune ceva. Mie nici măcar trandafirii nu mi-i lasă, vișinul mi l-au otrăvit și iar au rupt din trandafirul de lângă gard, despre care am povestit - am cumpărat 3 trandafiri de la Dedeman, doi i-au pârlit. Nu mai cumpăr flori, curtea și grădina mea arată rău acum, eu am încercat să repar pe rând totul, fiindcă ei au distrus totul pe rând (știu sigur de tot cum au distrus multe) și unele s-au uscat de la sine poate. Probabil tot din cauză că nu mă ”vor”, cum spun ei mereu. În cazul meu este vorba de o foarte mare nedreptate, chiar dacă mulți oameni mor în lume și mulți mor nedrept - eu chiar am fost binele perfect și om bun, inteligent, normal. Ieri s-au împlinit 20 de ani de la moartea tatei.
31.07.25
Aseară m-au torturat enorm în timpul eliminării scaunului, seara. Ei au spus și mai demult că foarte mulți oameni au fost omorâți în acest mod, fiindcă efortul este foarte mare și la un moment dat inima cedează. Unii se pun în contra efortului muscular voluntar al individului la eliminarea scaunului, adică omul e f_t în fund foarte, foarte puternic, simultan cu efortul său de eliminare scaunului și asta poate duce la ceva rău. Eu mă țineam de burtă într-un loc unde am tendință spre hernie. A durat foarte mult și între timp mama a vrut să stea de vorbă cu mine de mai multe ori, deși era evident că eram pe WC și nu m-a lăsat în pace nici după ce i-am spus că sunt acolo. De obicei acest lucru îmi blochează și mai tare eliminarea scaunului și am rugat-o de multe ori să nu vorbească cu mine când sunt pe WC. Nu pot ști de ce face așa. Nu e normal. M-au chinuit extrem de puternic, așa cum mă f_teau anal în 1990 de pildă (atunci și mai puternic), dar atunci nu mă f_teau în timpul defecației. Nu era constipație și bolul fecal nu era prea mare.
Azi au intrat iar peste mintea mea cu idei oribile și așa zis dialoguri între ei - anume că ”și ai continuat să o lovești și când ai înțeles adevărul?” ”da, a răspuns unul, și au spus iar și iar că el și alții cred că eu trebuie să mor fiindcă au mințit toți despre mine, nimic altceva. E greșit. Mai știți cântecul Andei Călugăreanu, despre care se spune că locuia în apropierea apartamentului meu, pe versuri de Nina Cassian?
”Timpul e iute, mai am câte-un dar de preţ/ Şi caut destinatari sub stele./ S-ar putea să-i caut în zadar/ Şi-am să mă-ngrop cu bogăţiile mele.”
Azi am avut vreo două scaune normale și trei cu diaree apoasă, culoare galben intens (de obicei am rar diaree) - probabil din cauza otrăvii de ieri. (Nu am luat niciun fel de laxativ.) Dar zona perianală, exterioară, era extrem de sensibilă, dureroasă și cu usturime încă de la primul scaun de azi, poate că e așa din cauza scaunului otrăvit de ieri, că acolo nu a fost presiune. Dacă aș muri, și m-ar dezbrăca cineva să mă spele, ar spune poate, așa cum fac oameni răi și proști, că am avut sex anal sau știu eu ce - ceea ce nu e adevărat, poate că ei nu cred nici măcar ce mi-au făcut ginecoloaga aceea și ginecologul arab - care mi-au făcut răul cu foarte mare durere. Sau cei care mi-au distrus sfincterul uretral de la distanță. Nu am avut nicio greșeală toată viața și de fapt am fost un om foarte respectabil, dar m-au izolat, casă nu reușesc nimic intelectual și să nu se observe adevărul despre mine. Ei m-au tratat drept nebună toți, dar eu niciodată nu m-am purtat și nu am vorbit ca o nebună. Și ieri ziceau din nou, imitându-l pe vărul mamei că eu m-am dedat desfrâului, deci trebuie să fiu omorâtă - dar eu nu m-am dedat desfrâului nicidoată. Sau că aparțin unei categorii de oameni care trebuie neapărat omorâți, anume nebunii. Nu știu dacă ei au mai cunoscut vreodată pe alții ca mine, eu nu, dar nici pe mine nu mă cunoaște nimeni, deloc.
Ieri au spus că eu sunt omorâtă fiindcă familia mea, mai ales tatăl meu vitreg, a avut legătură cu politica, chiar dacă eu nu am avut. Acesta nu este un motiv. Alții spun că am moștenit nu știu ce putere prin moartea lui și de aceea vor să mor, dar nici asta nu e adevărat. Alții spun că au înțeles că tatăl meu era nebun și vor să mor de aceea, ca și cum aș moșteni nebunia, deși nici măcăr nu era tatăl meu și nebunia nu are cum să se moștenească, tot ce am povestit pe blogul meu a fost adevărul. Alții că întotdeauna am fost eu, adică o anumită putere (politică, cred ei), din copilărie, și tatăl meu era doar acoperirea mea și de aceea vor să mor - nu aveau de ce, am fost binele, nu ceva rău. Alții spun că e monstruos că sunt respinsă total și torturată zilnic de atâția ani, e de-a dreptul monstruos, zic ei, fiindcă eu le dau totul oamenilor - adică creșterea animalelor și rodul câmpului și sunt conectată la viața intelectuală și spirituală - și ei mă omoară cu toții. Nu e chiar așa, nu cred că eu le dau chiar totul, am observat că apar pe unde merg eu exact plantele la care eu m-am gândit anterior într-un anumit mod, și chiar și animalele - de exemplu m-am referit la numele Aricescu nu de mult și apoi, pe aleea de beton din curtea mea venea agale un arici imens și una din pisici îl sâcâia - eu nu am mai văzut arici niciodată mergând, decât un ghemotoc când eram mică, dar asta nu înseamnă că eu le dau lor totul, pot fi mulți alții la fel cu mine și eu pot fi influențată de cei care știu ce plante vor răsări și vor crește și rodi într-un anumit fel. Da, așa a fost cu ariciul, triggerul nu am fost eu, ci aceia care au văzut ariciul Mădălinei sau cuibul și astfel m-au influențat subconștient să mă gândesc la numele Aricescu, despre care am aflat nu de mult ce fel de intelectual a fost și mai demult a intrat cineva peste mintea mea cu întrebarea dacă aș accepta să port numele Aricescu, mama spunea că era ariciul vecinei Mădălina, și că ea știa de el/ea, dar în urma căderii mesteacănului uscat au curățat și restul crengilor uscate din curtea ei și cuibul ariciului a fost descoperit. Mi s-au întâmplat, cum spuneam, des, astfel de conexiuni cu natura, prin cuvinte sau imagini etc., poate de aceea vor să mor, dar totuși asta nu înseamnă că sunt ceva rău sau nebună sau că am influență rea, nu trebuie să fiu omorâtă, ei gândesc greșit, vă spun sigur. Și nu am legătură cu politica deloc, nu influențez nimic în acest sens. Se prea poate ca adesea să fi fost eu triggerul unor evenimente vegetale, dar nu am făcut nimic rău și m-am gândit frumos la flori și la alte plante care au ieșit astfel, eu nu sunt nebună și nu am fost niciodată sursa a ceva rău sau anormal, - probabil că au mințit astfel încât sunt izolată de zeci de ani, am fost un om capabil și bun, și poate că aceste coincidențe cu animale și plante sunt din cauza unei legături normale, prin psihismul universal, cu lumea spirituală, sau cu intelectuali de valoare. De atâtea ori m-am gândit că mă veți accepta sau alți oameni, și că nu voi mai fi otrăvită sau f_tă, și nu a fost așa, eu nu pot să vă influențez deloc.
Poate e mai bine așa, din moment ce dvs. ați fost în stare, direct sau indirect, de atâta cruzime asupra mea, atunci ar fi fost rău să fi fost la fel cu dvs. sau alături de dvs. și acum mă resemnez și cu izolarea. Totuși, poate că pur și simplu nu puteți crede, mulți asta cred - că oamenii buni nu au cum să creadă că tot ce am spus e adevărul și mă omoară fiind de ”bună credință” față de cei răi care îi mint despre mine. Și ei nu pot crede că eu am fost așa minunată și nevinovată, dar așa monstruos masacrată. Totuși, sunt așa multe scrieri, pe care dvs. le cunoașteți, care spun că oameni reali, cum am fost și eu, nevinovați, inteligenți, au fost monstruos persecutați și torturați - chiar dacă și ei au spus adevărul. Despre cei mai mulți s-a spus că au fost martirizați în numele politiciii sau religiei (eu nu) - dar e posibil să nu fi fost așa. Se spune că mai multe capodopere s-au scris în închisoare etc.
Am mai avut încă vreo 4-6 scaune diareice și abia acum m-am trezit să iau 2 loperamid sau 1 smecta nu știu ce e mai bine, iau loperamid, măcar știu că îmi va trece în mod sigur. Nu am eliminat sânge. (... iar au început cu aberații, că eu sunt martirizată din cauza unor oameni care m-au f_t în mod sexual și că proștii credeau că eu sunt ceva sexual și că trebuie să fiu terminată, iar acum vor să mor fiindcă deja m-au terminat sexual... etc.) Am luat 2 loperamid plus un pliculeț de smecta și iar am avut scaun, cam după 10 minute - dacă voi mai avea iar (deja am fost de vreo 12-15 ori cred) abia atunci mai iau al treilea loperamid. Ei zic că a fost o otravă hidoasă. Alții intră iar cu ideea că de ce nu o omoară (adică mama pe mine) ei spun că poporul asta vrea, cum ziceau și când eram în București, vor ca mama să mă omoare, deși mama a fost ceva monstruos de rău de când eram copil, cel puțin față de mine, iar eu am fost numai binele mereu.
Unii spuneau că într-adevăr am fost un om nobil, superior - așa cum am spus și eu - și am avut dezvoltare psihică normală, și încă din copilărie se putea vedea binele și ce era superior în mine, în ciuda condițiilor în care creșteam. Porfitând de faptul că m-au izolat aproape complet de mult timp, oamenii au mințit (se zice că oamenii fabrică răul despre cei izolați, chiar dacă nimeni nu are contact cu ei și chiar dacă nu s-au manifestat niciodată drept ceva rău, fiind izolați zeci de ani, cum m-a amenințat mama de mică) și chiar au manipulat percepțiile unora despre mine încât ei nu mă văd drept ceva superior și nobil, ei zic că dacă aș fi fost așa superioară și bună și deșteaptă, atunci nu aș fi făcut atâta zgomot dacă eram omorâtă, oricât de dureros și nedrept aș fi fost masacrată. Aceștia nu au dreptate, nu mai explic totul. Probabil că manipularea percepțiilor altora s-a făcut legat de blogul acesta de memorii ale mele, care conțin adevărul frust. Ce altceva știu oamenii despre mine? Este drept așa ceva? Am avut eu vreodată în viață vreo șansă de a fi percepută cu adevărat cumva, aproape de ceea ce sunt? E normal ca ei să creadă răul și să omoare? Mereu și mereu aceeași idee delirantă a unora - că poporul crede că sunt cu totul altceva decât sunt și ei toți (deci nu poporul) vor să mă omoare pentru ca poporul să nu înțeleagă niciodată ce sunt cu adevărat, deci și ca să nu reușesc cumva să creez ceva intelectual bun și nobil în scris de exemplu (într-un fel parțial era deja ceva), și că o parte din popor vrea și ea să mor, fiindcă ei cred că aș fi ceva rău, acel altceva decât ceea ce sunt. Eu nu realizasem defel că poporul vrea să mor când am început acest blog și era normal să scriu din foarte multe motive. Nu am fost niciodată om lăudăros sau gălăgios. Nu realizasem nici ipocrizia celorlalți și lupta lor de o viață de a îi face pe proști să creadă că nu eram ceea ce eram. Una din multele lor povești este că un nebun a inventat o poveste urâtă că eu eram ceva politic, încă de când eram copil și au bătut monedă mereu peste această aberație hidoasă.
2.08.25
Au mai inventat un cuvânt, legat de creațiile mele intelectuale - nu eu i-am provocat, ei au spus azi că ei nu au voie să mă publice. Eu am răspuns, cum, de ce, nu înțeleg - ei spun: cenzura. Cum adică cenzura, întreb eu -- ei spun că nu pot să îmi explice așa ceva. Este mai mult decât clar că nu este nimic rău în tot ce am scris și că totul a fost creat de mine. Mai mult decât clar întreaga viață nu am avut vreo legătură cu politica, de ce să mă cenzureze? Evident nu am scris nimic prin care să atac pe cineva și absolut tot ce am scris în memoriile mele e adevărul și eram datoare să scriu - încercați să gândiți logic și drept. Cenzură - pentru ce? Evident nu e nimic morbid sau rău sau patologic sau întunecat și nici măcar prea trist în poeziile mele sau în meditațiile mle filozifice, pe care le puteam dezvolta sau în alte texte în proză ale mele și chiar și în memoriile sau jurnalul meu nu e nimic rău și nici disperare sau învățături rele - evident eu am spus adevărul și alții au mințit despre mine, deci învățăturile rele sunt din partea lor, nu din partea mea. A fost întotdeauna clar că tot ce am spus a fost adevărul și că mama și alte persoane au fost călăi față de mine încă de când eram copil, exact așa cum am povestit, absolut sigur fără niciun motiv. Evident am fost un copil bun și iubitor și cuminte etc. Dar mama e singurul om din viața mea, și nu i-am făcut niciun rău și îmi este sprijin chiar dacă mă și lovește simultan. Este evident că unii au mințit fără motiv despre mine că am fost nebună și că nu e niciun fel de nebunie în ceea ce am scris. Dimpotrivă, apar chiar lucruri frumoase sau inteligente adesea. M-au păcălit cumva să public mai demult o plachetă de versuri care nu prea erau bune, nu prea mă reprezentau și apoi deloc. Pot încă să scriu, dar ei lovesc în diverse moduri în mine și astfel deocamdată trebuie să citesc și să mă ocup cu remanierea pe cât posibil a condiției mele fizice - sunt extrem de grasă și vlăguită și mă dor articulațiile, mă mișc greu și azi iar mi-a fost foarte sete mai multe ore. Voi mai scrie, dacă rămân în viață, alte lucruri, nu jurnalul acesta. Poate cam peste 5-6 luni. Au început iar cu petarde afară. Mă gândesc că poate e cum au spus ei mereu - că oamenii proști au fost mereu mințiți despre mine și au interpretat greșit blogul meu, în care e doar adevărul și binele și nu a fost nimic altceva în afară de ce am scris. Și astfel, cum ziceau unii, au o imagine rea despre mine, denaturată și opusă realității, iar toți intelectualii vor ca lumea să creadă minciuni urâte și de aceea nu m-au acceptat niciodată. Nimeni. Poate că ei mă văd drept ceva rușinos și rău, cum era de exemplu triunghiul conjugal al familiei Cuza-Vodă, despre care citeam iar azi, deși astfel de lucruri nu m-au interesat niciodată să citesc, nu mai explic ce s-a întâmplat. Eu am fost doar binele și ceva frumos, nu ceva de rușine, dar m-au izolat și închis fră motiv, practic așa cum spuneau unii chiar dinainte de 84, din mica copilărie. Și de aceea, văzându-mă ei drept ceva rău, sau urât, sau crezând că ce am scris în memoriile mele e minciună, li se pare rău și ce am scris (dșei nu e nimic rău), se opun publicării mele și acceptării mele, într-o epocă în care s-au publicat mii de mizerii - dar ale mele nu. Le este poate silă de mine și mă văd drept ceva rău ce nu trebuie publicat fiind exemplu de ceva rău ca om, oricât de bună ar fi creația. Și când eram copil micuț mi-au spus că așa vor face cu mine întreaga mea viață și că mă vor persecuta ca intelectual. Dar poate că acum acele amenințări nu mai contează. Oricum, din câte s-a văzut, dacă ați înțeles blogul meu și ceea ce sunt în prezent, valoarea mea ca om a fost mult mai mare decât cea de poetă, dar am fost un om foarte sărac din naștere și nu am avut șansa de a fi salarizată, oricât de puțin, decât câțiva ani. Doar ca profesoară debutantă, fără nicio experiență și marginalizată și singură de foarte mulți ani am apărut în ochii altora - oricum aveam șanse mici de reușită și m-au și persecutat fără motiv și m-au dat afară - dar și atunci e posibil, cum spun unii, ca percepțiile altora desrpe mine să fi fost manipulate. Și ceilalți intelectuali au fost acceptați marea majoritate, în foarte multe locuri online sau diferite ONG și instituții și societăți și cluburi - și eu nu mi-am dorit altceva decât un loc modest, niciodată, sau măcar online, sau orice activitate. Unii continuă cu petardele.
4.08.25
Imediat ce m-am trezit, au intrat, ca întotdeauna. Aproape exact, așa a spus aceeași femeie: ”Nu ai greșit într-adevăr nimic, dar nu putem să te acceptăm, trebuie să te omorâm.” Nu are dreptate, să se ducă dracului. A zis așa de mii de ori, fără motiv, fără să o provoc. Apoi a inventat că Patapievici a înțeles adevărul și că i-e ciudă (?!), că el credea că aș fi nebună, ca și alții. Este posibil ca acel om să nu fi avut nici cea mai mică legătură cu ceea ce am scris eu pe blogul meu, dar ei și ele mint mereu despre unul sau altul. În orice caz este posibil ca unii intelectuali să fi citit ceea ce am scris eu, și să fi crezut orbește că mint sau delirez, că nu percep corect realitatea, numai fiindcă așa au spus niște psihiatri sau psihologi monstruoși. Am fost numai binele și normalitatea, mereu un om rațional, dar e posibil ca unii intelectuali să fi avut impresia că scrierile mele dovedesc prostie sau nebunie, findcă așa li s-a spus - erau de fapt meditații simple, mai mult conceptualizări filozofice, din care nu rezulta nimic rău, poate credeau că sunt proastă sau nebună fiindcă nu au fost ei suficient de deștepți ca să înțeleagă ce am scris sau fiindcă au fost mințiți despre astfel de lucruri. E foarte firesc ca oamenii care sunt persecutați și nedreptățiți și torturați în modul în care am fost eu torturată să scrie exact așa ceva. Eram mult chinuită, dar era evident că pot evolua și aș putea scrie mai bine în viitor, dacă aș fi fost cât de cât acceptată sau măcar mai puțin torturată. Acum ascult iar Strauss, ca și ieri. Se cunoaște emoția specifică creată de valsurile vieneze - ele sunt în noi și cu ani mulți în urmă au fost inelul de logodnă al unei întregi lumi occidentale. Nu știu, nu am de unde să știu adevărul cert, dar oricum se pare că acum și răsăritul lumii le cunoaște bine, nu știu când s-a produs globalizarea artefactelor culturale... Se spune că nu foarte demult nici măcar nu exista voce sau muzică stocată pe discuri sau alte suporturi dure de memorie.
De multe ori ea a spus despre mine că ea nu a crezut niciodată că un asemenea om e geniu - nici măcar inteligentă nu mă crede - am întrebat ce înțelege prin asemenea om, a spus că sunt un om extrem de sărac și toți cei inteligenți au bani foarte mulți pe lângă mine. Că poporul nu mă acceptă în primul rând fiindcă sunt foarte săracă și așa am fost mereu. Unii și în limba engleză spuneau la fel - că de obicei oamenii atât de săraci, cum eram eu, sunt proști și toată lumea îi tratează ca atare, fiindcă haina face pe om, fiindcă toți se iau în primul rând după starea materială a omului. Bine, dar eu fac parte din generațiile care aveau facilități de educație înainte de 89, în regimul socialist de atunci, chiar și cei fără bani puteau să se educe singuri atunci, existau multe facilități gratuite și în educație (biblioteci, cursuri etc.) și în sănătate etc., ba chiar nu exista nimic contra cost, poate doar câte o policlinică privată, foarte rar, dar parcă și acelea au apărut după 89. Trebuiau să ia în considerare acest lucru. Numai nebunii nu au bani, spun ei. (?) Nu am fost nebună, chiar ea a recunoscut de multe ori că ea și alții mint despre mine. Am fost izolată și nu am trăit modificări nervoase, psihice, majore care să mă facă nebună și abia în ultimii câțiva ani m-au deteriorat oarecum ca intelect, m-au îndepărtat puțin de mine însămi, am un vag sentiment de depersonalizare de vreo 2 ani, dar încă sper că voi reuși chiar anul acesta să recuperez o parte. Am fost foarte săracă din copilărie, spun eu, familia mea era foarte săracă, verii mei aveau ceva mai mulți bani, dar nu foarte mulți și mai era familia Ș., înrudită cu mine, care avea foarte mulți bani încă dinainte de revoluție. Cum să fi avut bani, din moment ce mi s-au luat (abuziv) drepturile la studii și la muncă? Le meritam. Nu am greșit nimic și am fost absolut cert și clar normalitatea. Ei spun că familia mea nu a avut bani de când eram mică, fiiindcă despre ei se credea ceva rău și oamenii au transferat acel ceva rău asupra mea, în timp ce verii mei au fost acceptați. Da, am fost un om inteligent și mereu normal, dar oameni proști precum această femeie mereu m-au tratat ca și cum aș fi proastă sau nebună. Nu e vina mea, nici măcar nu discut față în față cu aceste persoane, ele lovesc cu lașitate pe la spate - bineînțeles că a fost mereu vizibil că nu am fost nebună și că aș fi reușit să fiu respectată în societate, probabil că unii mint despre mine, exact cum mi s-a spus mereu.
5.08.25
De câteva zile, și mai ales ieri și azi, nu mi-au mai aruncat vorbe în gând, decât foarte rar, mai ales aceeași femeie din când în când, aproape nimeni altcineva. E bine, dacă ar fi tot așa mai mult timp, ar fi excepțional.
Azi m-am uitat puțin pe youtube și am descoperit că în anii 90 și chiar după 2000, multe formații muzicale și soliști au cântat cam ce ascultasem și memorasem eu. De pe casetele tatei și ale unei vecine etc. Uneori chiar foarte surprinzător, coincidențe pe care nu le înțelegeam atunci. În România știam și toate cântecele de atunci la modă pe dinafară, dar oamenii au renunțat la ele complet după 89 și oriunde mergeam, în mijloace de transport și locuri publice, sau la multe posturi de radio, era difuzată muzica pe care o ascultasem eu, și după 2000, dar din străinătate. De aceea ei au inventat că eu am avut cea mai mare susținere cu muzică din istorie. ?? Am fost un om normal mereu. Îmi amintesc că după amputarea gambei mele stângi, la scurt timp, au apărut fotografii cu prietena lui Paul McCartney care avea și ea o gambă amputată și protezată estetic, încât poza drept femeie frumoasă. Ei spun că odinioară oamenii au crezut în mine (?!), dar, treptat, au început să creadă că sunt nebună și ceva rău, datorită minciunilor despre mine. Nu cunosc, nu știu la ce se referă. Ei spun că acum toți preferă să moară decât să fie cu mine sau ca mine.?? Și totuși așa ceva e greșit și eu chiar am fost perfecțiunea. Oricum ceva foarte bun. Și încă sunt ca om, pe dinăuntru, cum am fost mereu, dar sunt șchioapă și obeză (și din cauza otrăvii, nu doar datorită necazurilor) - voi slăbi sigur. Ei spun iar în engleză că întotdeauna am ”fost” eu, niciodată părinții mei sau alte persoane, dar lumea nu trebuie să înțeleagă că mereu am fost eu. ??!
În fiecare zi - alt lucru neplăcut, dar sincer nu mă deranjează. Azi de pildă a venit brusc și m-a trezit din somn curierul de la GLS - am făcut comanda pe 31 iulie, deci joi, de hrană pisici și el trebuia să vină după 2-4 zile lucrătoare. Am urmărit și aseară, luni, nici nu era măcar transferat firmei de curierat, ca și vineri și, cum de multe ori a venit greu, după multe zile, nu prea credeam că vine azi. Azi dimineață m-am uitat pe telefon și nu ea niciun mesaj și m-am culcat la loc - ei trimiseseră doar pe mail pe la 9 dimineața, anume că va fi livrat azi, și aseară, dar nu și pe mail, ci doar pe site, că fusese transferat firmei de curierat și eu am uitat că ei nu mai trimit pe mesagerie, fiindcă înainte așa era. Nu aveam vină că dormeam. Ca și în alte dăți când mi-au făcut diverse alte figuri, șoferul mi-a vorbit urât (de două ori azi), după ce i-am spus să aștepte 5 minute. Nu am stat mai mult, dar la poartă nu era nimeni. M-am întors în casă, l-am sunat și el tocmai intra singur pe poartă, fiindcă iar ni s-a stricat broasca sau altceva la poartă, deși vreo doi ani a mers bine, chiar și pe caniculă, cu un anumit mecanism - acum nu știu cum s-a stricat, dar el nu trebuia să intre ca la el acasă. Asta e, zilnic altceva neplăcut, dar, de data asta, nu mă mai deranjează nimic. Ei zic iar că ăia sunt plătiți să mă lovească. Acum au inventat altă idee ”politică” - că numai Israelul are ceva cu mine, fiindcă le-am stricat gheșeftul (eu?) și că restul lumii mă acceptă.???
Azi am făcut baie - mare eveniment, recunosc. Mă spăl rar din mai multe motive - sunt șchioapă și e obositor, riscant, îmi trebuie forță mare musculară și luciditate maximă, ca să nu îmi pierd echilibrul și să nu alunec și baia durează foarte mult fiindcă necesită pregătiri speciale - 3 cearceafuri groase, rupte și țesute la mână întinse pe jos în baie, vasul de la WC acoperit, coșul cu hârtie murdară dat deoparte, prosoapele schimbate, duse în baie, pregătire aparat de uscat părul dinainte de baie, pregătire haine curate pe pat, prosop pentru covor să nu se umple de apă de la sac, prosop de hârtie pentru șters papucul ud de la piciorul drept, cu care fac baie în duș. Eventual pregătire ochelari de vedere și clește pentru unghii. Apoi îmbrac sacul de plastic pentru piciorul amputat, ca să nu intre apă la proteză, cu atenție să nu rămână materiale textile pe dinafară, ca să nu intre apa. Apoi stau pe WC ca să îmi scot chiloții, ceea ce nu e ușor, odată am uitat să trag un picior și am făcut baie cu chiloții pe mine, mare noroc că nu m-am împiedicat să cad. Apoi se întâmplă uneori cam ce s-a întmplat azi: Apa, venită contra cost de la Ecovol este rea și nu te poți spăla cu ea cu săpun solid, e precis otrăvită cumva încât are asemenea ph (prea acid sau bazic?) și nu face clăbuci și nu te poți spăla și săpunul se topește foarte repede înainte să îl folosești jumătate. Numai marca Dove e ceva mai tare. Soluția este săpunul lichid sau gelul de duș. Însă, mai ales acesta din urmă, este obiectul sabotajului din partea unor porci - m-am mai spălat cu el de vreo 3 ori, e Dove cu rodie cumpărat de mine, dar au băgat ceva monstruos de împuțit în el de curând - mi-au mai făcut așa (și în București), dar nu știu sigur cine, poate nu e mama, am apucat să dau pe jumătate din pielea corpului și apoi m-am clătit cum am putut... ca vai de lume, fiindcă apa mea nu are presiune și abia mă spăl și mă clătesc cu un firicel de apă - nu am ce face, nimeni nu mă ajută, chiar dacă mama e interesată, darmite dacă pe ea nu o deranjează și zice ”așa e vara”. În plus, ca mai întotdeauna, când rece ca gheața, când fierbinte și asta ținând cont de faptul că nu are debit. Ei spun că lucrurile acestea - des întâmplate - gen mirosul oribil al gelului de duș - se întâmplă fiindcă poporul a fost dus de nas și crede că totul e exact invers decât este (despre mine), de exemplu ei cred că mama are dreptate și că eu mint și mereu a fost invers. Oare? Ei mă asigură din nou că așa este și că ei toți vor ca minciunile despre mine să rămână mereu așa și eu să fiu omorâtă în numele minciunii sau puterii politice a nu știu cui. Altul zice că eu sunt în infern, nu în purgatoriu, de aceea se întâmplă numai răul de peste 40 de ani și sunt total izolată (practic din copilărie) - ??! Ei spun că e așa, fiindcă am fost judecată greșit și cei vinovați, care erau în infern pe drept au urzit un plan ca să dea vina pe mine și ei să scape (??) și apoi tot resul vieții am fost țap ispășitor pentru cei răi și păcătoși cu adevărat. Ei spun că preotul din Voluntari la care eu m-am dus să plătesc locurile de veci și pe care l-am rugat din suflet să-mi dea ceva de făcut, orice, orice ajutor la biserică în afară de bani, că bani nu am (atunci nu vândusem încă apartamentul), ori să ajut vreun om singur și bătrân, să stau de vorbă ca de la suflet la suflet, să fac afișe pentru biserică sau orice- orice în afară de muncă fizică grea, de exemplu nu pot ajuta un paralitic, fiindcă sunt șchioapă. Părinte, i-am spus, sunt izolată din 1984, nu am pe nimeni decât pe mama, cu care nu mă pot înțelege, mama mea e rea, aproape niciodată nu a vorbit cu mine și își bate joc de mine și m-a chinuit mult de mică, dar sunt izolată din 84 - mă puteți ajuta puțin? M-a întrebat dacă am rude. I-am spus că nu, decât fratele mamei la Sibiu, care nu vorbește cu mine, nu a vorbit cu mine niciodată, așa se purtau părinții cu mine. Și mai am niște rude îndepărtate în Pipera care au mulți bani și cu care nu am relație și nici mama. Vino la slujbă, a spus preotul și - a adăugat spre tristețea mea - vom vedea apoi cum ”socializezi”, adică așa cum e jargonul psihiatric și al psihologilor călăi care își bat joc de oamenii nevinovați și săraci, precum am fost eu. Este adevărat că nu am greșit nimic și nu am avut tulburări psihice și am fost un om foarte inteligent. Ei spun că acel preot a înțeles adevărul și a înnebunit sau a fost omorât, nici eu nu am înțeles ce au spus acum despre el. Citiți tot blogul meu cu atenție - veți vedea gândire normală, demnă, dreaptă, inteligentă, bună, și liberă, autentică, fără prejudecăți, adică idealul binecunoscut pentru cei treji și deștepți: sine ira et studio. Nu am avut întreaga viață decât 3 mici aparente greșeli, de fapt vina altora și fără consecințe negative mari, în afară de tentativa mea de sinucidere. De vreun sfert de veac aproape nici măcar un gând rău sau greșit, fiindcă deja eram om matur, doar câteva, cele care au fost scrise pe acest blog, nu am ascuns nimic niciodată. Afectivitatea și conduita, absolut normale, bune și frumoase. Și totuși ei torturează zilnic, acum am sete oribilă și mereu mă împroașcă de moarte și că vor să ascundă tot adevărul despre mine, pentru a menține la fel credința greșită a poporului despre mine.???
Îmi amintesc că am citit Jurnalul Annei Frank și Procesul de la Nurnberg și că mă impresionau ororile naziste - cine știe câte erau adevăr? - că mă durea când citeam că bieții oameni se bucurau când în sfârșit mergeau la baie, la dușuri, și erau gazați. Dar eu am suferit fără nicio vină, ca persoană civilă, din 1984 în mai rău decât lagăr de la 13 ani, 41 de ani și de izolare în plus și acestea sunt clar adevăruri, tot ce am povestit eu. În oraș, la bloc, călăii de deasupra mea și dedesubt păreau și ei nemți sau măcar femeile sau aveau relații cu nemți, dar erau și altfel de oameni-lighioane. Unii ziceau când eram acolo că Hitler a fost copil mic pe lângă ăștia care mă torturau pe mine.
Azi familia mea - adică eu cu mama - am avut și un mic succes, scump pentru noi: după lupte seculare soldate cu repararea repetată de trei ori parcă, în numai câțiva ani, a capacului de la canalizare din fața porții curții, ceea ce ducea la cheltuială pentru alt capac sau eventual îndreptarea celui vechi, fiindcă mașinile grele de pe stradă aveau atracție să intre cu roțile peste acel capac (aceasta e explicația oficială) și mai și mirosea urât la poarta mea maro-vișiniu (ei ziceau că mama a fost obligată să vopsească cu această culoare cafenie, căci înainte aveam poarta verde) azi ne-au turnat niște vecini parțial ciment și au pus un capac de canalizare rotund precum erau în orașe mai demult și mai sunt și acum - contra 1000 lei. Mama zice însă că acum e bine, dar există totuși un risc - să ne fure cineva acel capac gros și bun.
Au început din nou, cum fac ei mereu: Nimeni nu te crede, Cristina. Nu știu cine sunt aceștia și ce au cu mine, eu nu am lovit pe nimeni și absolut tot ce am scris despre viața mea e adevărul și a fost mereu adevărul. Se putea dovedi totul și o parte și acum. Adică cum nu mă crede nimeni?! Poate proștii, e logic că cei inteligenți și-au dat seama că e doar adevărul și tot adevărul. De mii de ori au spus că oamenii nu cred decât minciunile altora despre mine, deși sunt izolată de demult. Cum dracu le-a venit ideea că eu mint? Ce dovadă au? Cine știe ceva despre mine? De ce își bat joc, când a fost foarte clar că eram de mică izolată și maltratată de familie, crescută în sărărcie și lipsă de igienă etc etc. , persecutată clar psihiatric și închisă de familie la 21 de ani (amenințau din anii 70, dar absolut cert și dovedibil eram copil normal) și toți spun că toți oamenii știu că psihiatria e tortură și luarea drepturilor etc. - deci cum puteau să creadă că mint - și apoi dovezile clare în toate poeziile mele, mai ales seria de după 2013-2015. Clar de inimă și tot restul. Și apoi dovezile clare, deși eram otrăvită și mult tortruată și cu zgomote, în notațiile mele filozofice, sine ira et studio, deci mai mult delimitări de termeni și idei, dar puteam progresa, poate aș fi scris și eu, ca atâția alții, o creație bastard între literatură și filozofie.
Iar a intrat una cu ideea că ea s-a îngrozit când a înțeles ce au făcut părinții ei unui astfel de om ca mine și pe deasupra și total nevinovat și apoi a făcut și ea la fel și nu regretă asbolut nimic! insistă ea, vă asigur că e un om foarte rău și prost, dacă m-ar fi văzut așa cum sunt în realitate, nu ar fi vorbit așa în gândul meu și nici nu ar fi făcut vreun rău de altă natură - oricum ei asociază tortura fizică cu aceste vorbe pe care le aruncă în capul meu nesățioși de rău și minciună și durere a vctimei. Eu totuși încă mai sper că Dumnezeu le va schimba puțin mintea, să vadă tot adevărul, să prețuiască și puritatea, nevinovăția absolută și să respecte umanitatea și umanismul acesta care nu moare și porbabil nu va muri, chiar dacă unele persoane - cum ar fi psihologul CMM (nu eu) dintre prietenii mei de pe facebook scria că a fost atrasă de antiumanism - ceva rău și în titlu și în ideile centrale și asociat cu nazismul. În sfârșit, poate că acum nu îi mai place sau poate cunoaște adevărul despre acest curent de gândire mai bine decât puținul pe care îl știu eu. Teoretic nu putea fi ceva mai opus față de ce sunt eu, dar, de obicei, când gânditorii fac tratative de pace între munți de idei opuse, de obicei totul devine simplu și neted. Fiindcă toți spunema același lucru, de mii și mii de ani, afirmăm tautologic că ființa este și tot restul nu sunt decât mici meandre ale periplului cunoașterii de sine însuși, de-o parte și de alta a ecuației afirmării ființei.
6.08.25
Azi au fost 40 de grade. Ieri s-a anunțat că fostul președinte Ion Iliescu a murit la 95 de ani. Soția lui e în viață, are aceeași vârstă. Prilej pentru mulți să îl vorbească de rău și să îl insulte, mai rău ca atunci când era încă în viață. Mi se pare exagerat, chiar dacă acum e mort. Unii scriu pe internet că el nu a vrut să spună adevărul și că ia în mormânt cu sine ”misterele” Revoluției și Mineriadei. Am mai scos de pe profilul meu de facebook persoane cu idei politice. Poate mi-au mai scăpat câteva.
7.08.25
Spuneam adesea despre sărăcie și problemele adiacente sărăciei și că aș fi meritat și eu o șansă, chiar dacă m-am născut săracă. De multe ori au zis că oamenii au fost mințiți că eram bogată, că aveam diverse avantaje materiale și eu eram cea mai prăpădită, sau printre cei mai săraci din grupurile în care am fost încadrată. Crezând că eram bogată, se pare că unii aveau invidie sau ură datorită acestei minciuni sau cel puțin așa au spus unii. Am văzut cu ochii mei mulți oameni fără adăpost pe străzile orașului - miroseau înfiorător de urât, aproape ca un cadavru foarte umflat și descompus. Se urcau în mijloace de transport în comun și miroseau rău de tot și miroseau scaunele pe care ei stăteau etc. Înainte de 89 nu erau în calea mea. De o vreme se pare că au dispărut din această zonă. Erau de diverse categorii, unii cărau un fel de cărucioare cu multe cârpe și sticle goale și altele, iarnă și vară, așa cum odinioară mergeau țiganii cu căruțe cu coviltir. Unii aveau câini. Erau și câteva femei printre ei - știu că sunt oameni extrem de împuțiți, mă gândeam eu, dar totuși sunt oameni, nu rațe sau câini, simțeam un fel de milă și părere de rău acră și mă gândeam că e trist că sunt ținuți așa pe străzi, pradă oricărui ochi rău de om bogat și tot nemulțumit - și nimeni nu mai vede omul din ei, citadela clădită de Domn, ci doar gunoiul rigolelor pe care nimeni nu îl vrea. Nu mai știu în ce an au apărut, nu au fost chiar de la începutul anilor 90. Am povestit despre femeia - mamaiță - din curtea blocului 3 unde am locuit și cum dormea în frig și ploaie toamna acolo și nimeni nu o primea măcar în vreun parter de bloc. A venit cineva, se zicea, să vorbească cu ea și ea a refuzat să meargă la ”adăpost” (pentru cei fără adăpost) - dar poate că avea dreptate, la adăpost ar fi murit repede și poate a fost totuși cum avrut D-zeu - la un moment dat am observat că dispăruse, nu știu ce s-a întâmplat cu ea. Îmi amintesc iar că, la scurt timp după revoluție, nașul meu mi-a arătat la tv niște oameni, foști profesori, universitari parcă, dezproprietăriți, scoși la bătrânețe pe drumuri, în stradă. Am observat tot ce au făcut și asupra mea de-a lungul vieții mele și știu că nu le pasă și că ar fi în stare de orice mârșăvie, mi-ar lua bunurile și pensia fără niciun drept, ar putea naționaliza totul numai cu scopul să mă lase să mor de foame și sete și otravă pe drumuri (sau m-ar închide familia de exemplu după moartea mamei la azi psihiatric pe veci, ei care nu știu nimic despre mine, fiindcă se zice că toți au mințit și în plus ar și pune mâna pe banii mei, în caz că mama moare prima), ar putea minți în acte că nu am dreptul să stau în casa mea și mi-ar fura și apartamentul în care stau arabi acum - sau chiar arabii, ei de exmeplu și-au făcut buletin, sau viză de domiciliu în apartamentul nostru, orice se poate întâmpla și banca unde am ceva bani pentru zile grele poate da faliment etc. Sau nu m-ar lăsa să vând apartamentul, sau mi-ar da bani puțini, dacă aș avea nevoie de ei, în sfârșit, nu mai detaliez, oricând ei pot face orice lucru rău, așa m-au tratat toată viața și nimic nu i-a oprit. Se zice (nu știu sigur, e posibil) că unii oameni săraci ajungeau pre străzi findcă nu aveau bani de întreținere și impozit pe proprietate. Nu aveau fiindcă nu erau doriți, așa cum nici eu nu am fost.
Cei mai mulți oameni cred cu încăpățânare propaganda negativă despre tine, nu adevărul spus de tine, zic ei, mai ales cei îndoctrinați a doua oară. A existat un moment, spun ei, în care oamenii s-au trezit și au înțeles mare parte din tot și au înțeles că au fost mințiți despre tine, apoi, treptat, li s-au servit alte și alte minciuni, li s-au distrus convingerile corecte și aceste gen de îndoctrinare pentru a doua oară este extrem de rezistent în fața adevărului, acești indivizi pot deveni fanatici, se trezesc greu la realitate. Poate să fie așa. Și oricum eu eram singură și am scris numai adevărul și nu aveam cum să ghicesc ce cred ei și ce uneltesc pe la spatele meu.
Poporul crede că ești Hristos, nu Dumnezeu, spun ei - diferența nu e mare în religie între Hristos și Dumnezeu și oricum ambii sunt Dumnezeu Tatăl și Fiul și fac parte din Sfânta Treime, alături de Duhul Sfânt. Oamenii inteligenți, dar de fapt toți, mai mult sau mai puțin, sunt și ei un fel de Dumnezeu sau Treime, prin felul în care funcționează psihic, dacă e să ne luăm chiar și după Freud sau după viziunea tripartită asupra lumii: materie, energie, informație. Nu sunt Hristos. Ei zic că toți vor să mor fiindcă sunt femeie, că dacă eram bărbat eram acceptată eventual, dar ei nu pot accepta o femeie care a fost masacrată atât de mult timp. Asta nu are importanță, faptul că am fost chinuită, contează ceea ce sunt și sunt binele și un om normal și deștept și mereu am fost așa. Sunt destul de multe femei care au reușit ca filozofi, oameni de cultură, oameni de litere. Alții zic uneori că, dacă ar realiza adevărul, poporul ar îngenunchea în fața mea. Nu îmi doresc așa ceva și nu cred că ar fi așa, dar oricum măcar m-ar respecta și m-ar lăsa în pace și nu s-ar mai zbate să mă omoare sau să mă distrugă - asta e tot ce îmi poate oferi poporul, căci drepturile intelectuale mi le-au luat intelectualii, nu ei, și numai intelectualii mă puteau accepta cât de puțin în societate.
Legat de înmormântarea fostului președinte Ion Iliescu, pentru care s-au organizat funeralii naționale azi, a intrat unul peste mine tot azi cu ideea că mai trebuie omorâți încă doi și după aceea ea - adică eu. Au creat deci o idee că eu eram legată de Iliescu, sau el de mine și totodată eu și de alții sau reciproc și că ei trebuie să omoare pe nu știu cine, mai mulți, cu scopul final al omorârii mele. Alții cred că e invers, că nu ei mă susțineau pe mine, ci eu pe ei, ca o resursă a vieții, cum a fost și Hristos și alți vindecători și spirite bune. Oricum se zicea că Dumnezeu sau Hristos i-a acceptat pe toți la sânul lui, în mare mila și iubirea sa, și i-a iertat pe păcătoșii penitenți cu inima curată. Mi-au spus des că oamenilor le-a intrat în cap ideea că trebuie să fiu omorâtă - eu zic că nu e așa.
Am spus tot ce am înțeles despre mecanisme psihice prin care am fost lovită sau prin care am dovedit că eram normală, sau prin care unii au crezut în mod greșit că nu eram normală psihic. Am explicat rolul de trigger al cuvintelor, chiar numai ca formă sonoră (chiar dacă nu cunoști o anumită altă limbă) sau ca grafeme. Și rolul sintagmelor sau sensurilor, adică rolul axiologic și praxiologic al lor, câteodată. Lucii și Lucieni am cunoscut mai îndeaproape vreo 7 sau 8, plus maestrul Lucian Blaga, poetul. Nu doar în ultimii lui ani de viață, ci și încă de când eram mică, bunicul meu o apela pe mama Luci, și mama Limpi probabil și ea, dar rostit într-o singură silabă - iar germanul ”Lutsch” ar însemna se pare verbul a suge, a linge - ceea ce se leagă de obsesia oamenilor pentru acel gest scârbos al meu - legat de sexul oral, cu zeci de ani în urmă și eu am fost complet nevinovată și am explicat totul, au fost peste 10 motive importante care explică acel act greșit, rău, inclusiv această legătură neplăcută cu limba germană, și atât eu cât și Lucian Blaga am copilărit în zone cu influență săsească. Lucia înseamnă totodată lumină și ei zic că se spune că adevărul e întotdeauna lumina sau un om luminos, cum au fost Hristos și sfinții, și eu ca suflet și gândire. ”Dar de ce ești tu așa de mult influențată de cuvinte?”, întreabă unul acum, ca și cum crede că acest lucru e un semn de nebunie, că oamenii normali nu sunt așa. Absolut toți oamenii normali sunt așa, poate cu foarte mici excepții, numai că nu s-au autoanalizat - toți învățăm de-a lungul întregii vieți și înțelegem multe lucruri, rând pe rând. Tinerii se grăbesc cu concluziile, dar bătrânii au înțelepciunea de partea lor (bătrânii deștepți). Eu nu aveam cum să înțeleg diverse mecansime individuale sau sociale ale limbajului, sau diverse aspecte cauzale și ontologice, fiind tânără, chiar dacă un om foarte inteligent. Nu aveam cum să acumulez mai multe informații. Și am fost închisă și lovită puternic la psihiatrie, nevinovată și nu aveam cum înțelege și am fost și izolată de mică și apoi accentuat prin psihiatrie. Însă după 35 de ani am înțeles singură totul pas cu pas și v-am dăruit totul și totodată gânduri bune și frumoase, fără nicio ranchiună. Unii mă acuză că în felul acesta am înzestrat niște ne-mernici, adică oameni fără merite, care nu merită darul meu și care nu ar fi fost ei în stare de aceeași cunoaștere prin forțe proprii - cunoaștere prin înțelegere meritată, cum a fost a mea, un lucru care contează mai mult decât răutatea sau eventuala hoție a lor, din ceea ce am povestit eu. Toți oamenii sunt legați prin cuvinte și funcționează psihic ca și mine, numai că unii sunt mai proști și alții mai inteligenți și astfel sunt în vârful unor diverse ierarhii și, cu cât înțeleg ei mai bine rolul cuvintelor și toate rosturile lumii, cu atât mai puțin pot fi ei manipulați greșit de celelalte cuvinte ale oamenilor, cu atât mai puțin pot ei greși în ceea ce gândesc sau vorbesc despre alți oameni. Ei spun mereu că toți ceilalți sunt ceva rău și eu ceva bun și astfel toți cred că sunt proastă.
Azi au fost funeraliile fostului președinte Iliescu. Am fost la Gheață din nou, a fost acceptabil, nu extrem de cald. Pe tot drumul aproape la dus, dar și la întoarcere ceva urât de tot, cu un volum extrem de mare, difuzau muzică proastă, cam ca și marșurile funerare, nu știu dacă erau manele, poate era nuntă de țigani, erau și voci cu vorbe etc. M-am împiedicat de multe ori, ei au zis că sunt vânată încontinuu și că trebuie să fiu atentă doar la fiecare pas, căci degeaba calculez eu corect efortul muscular necesar urcării unei trepte, că unii ticăloși intră pe fir, mă lovesc în mușchi și nervi la picior și în centrii medulari și eu mă împiedic, ceea ce s-a întâmplat des. Au spus din nou că am fost un om excepțional, dar întreaga viață am fost lovită de niște nebuni politici cu care nu aveam nicio legătură, în lupta lor pentru putere între ei. De aceea și numai de aceea vor toți să mor. Ei mai spuneau că oamenii buni m-au judecat și m-au condamnat, dar fiind îndobitociți complet de minciunile celor răi. A intrat iar unul cu veșnica lor idee că trebuie să mă omoare, fiindcă altfel nu îi mai respectă nimeni pe ei - oare așa cred ei că e bine? Așa vor fi respectați? Repet: citiți tot blogul meu și veți înțelege că nu am gândit nimic rău și nu am făcut nimic rău toată viața nimănui și nu sunt un hazard biologic sau social sau radioactiv. Nu am avut nici ceea ce unii numesc în mod ipocrit păcate. A intrat unul în engleză că eu nu pot să mă adaptez, deci trebuie să fiu omorâtă, e simplu. Nu are dreptate, sunt perfect adaptată, m-au izolat cu forța în mod greșit de mică și acum am reușit să accept și asta, în sfârșit, încă de la începutul anului. Bineînțeles că mi-ar fi plăcut să am măcar câteva vorbe cu alți oameni, să am un rost adică, dar nu am de unde să găsesc și nu am avut niciodată vreo șansă. A intrat iar una cu ideea lor de demult că în astfel de situații singura soluție este omorârea victimei. Altul a spus că femeia care vrea să mor e relativ proastă, dar ”de o răutate inegalabilă” (?! poate are dreptate). Și eu cred că pe lîngă ea mai sunt câteva. Ei spun că porștii au toți încredere în medici și nici măcar nu știu ce fac medicii de fapt. Altul, ceva mai înainte, spunea că de vină e Ionescu psihiatrul că mi-a dat medicamente mai noi, și astfel nu mi-a mai masacrat creierul și intelectul ca la primele două internări și eu am putut să mă refac. Nu a greșit nimic, cred eu. Ulterior el a murit, nu la mult timp. Femeia aceea mai spune că ei au comandă de la ”Centru” (o altă invenție a ei, a mai spus multe așa) să omoare sau să anihileze complet orice individ care mă privește mai atent și înțelege ceva adevărat despre mine, sau știe ceva, sau cu care vorbesc un picuț mai mult - în cazul în care nu e îndobitocit, ca în cărțile ”1984” și ”Ferma animalelor”, care au aceste titluri tot fiindcă se leagă de viața mea. Ei hotărâseră cu mult înainte de nașterea mea deci să influențeze evenimentele - și nu doar britanicii. Ei spun din nou că au jurat credință (oarbă) unor monștri înfiorători. Bine, spun eu, dar nu aveți cum așa ceva - credința e ceva adevărat și judecat și nu poate fi jurată - cum să juri că vei crede mereu același lucru? Cum să juri când nici măcar nu ți-ai format încă o credință? Poate doar au jurat să asculte orbește orice poruncă a unor monștri, oricât de imorală, crudă, nedreaptă - ceea ce e ceva foarte rău, total greșit. Ei zic că da, au jurat să asculte de orice poruncă a unor porci sau monștri înfiorători. De ce nu puteau să aibă o credință oarbă în bine? întreb eu. Încă nu e prea târziu să se convertească, să fie oameni responsabili. Ei zic că nu se poate, că ei nu pot să vrea să fie buni sau drepți, nici măcar cu mine, deși am suferit atâția ani și nu am greșit nimic o viață întreagă și mi s-au luat drepturile degeaba. Ei spun că numai cei răi le dau păpică și haine și jucării cum vor ei și bani și putere și cei buni nimic, s-ar alege toți cu nimic - și de aceea ei preferă să se vândă ca suflete unor monștri.??! Cum adică cei buni nu le dau nimic? Uite de exemplu eu - mai citiți odată tot ce am scris - suflet bun și curat și fericire - asta le dau oamenii buni și dreptate și bucurie și frumusețe - de care au totuși nevoie. V-am povestit că în ultimul an am observat un lucru frumos - adesea, dacă mă gândesc într-un anumit mod la flori sau plante sau fructe - ele apar apoi, cam la 1 zi - până la câteva săptămâni sau mai mult în calea mea, în curtea sau grădina mea sau în jur și chiar în București. Nu înseamnă că aceasta e puterea mea, dar înseamnă că un anumit spirit al vieții e legat de sufletul și gândul meu. Nu m-am gândit niciodată la rău sau la ceva urât - citiți blogurile mele, toate. Cu atât mai mult în ultimii ani. Nu m-am gândit la bube și noroi, la bacterii și cancer, ci la flori și roade bogate (unii râd de mine că din cauza mea a fost o recoltă monstruos de mare și ei au încercat să o distrugă și să pârjolească chiar și iarba etc. ca să nu înțeleagă lumea). Acum câteva săptămâni m-am gândit și la roșcove și azi am văzut roșcovul din parcul de la primărie așa încărcat de rod încât l-am fotografiat cu telefonul, vă arăt în curând. Proștii cred că răul e din cauza mea, au spus ei, și eu de fapt am fost sursa binelui. Mereu am fost eu această putere, spun ei și proștii crdeau că aveam legătură cu politica sau că numai politica contează. Dar eu mai știu un lucru încă de când eram copil - că binele rentează mult mai mult și că nu obții cu forța nimic bun. M-au masacrat aproape zi de zi și nu era nevoie de așa biciuire, eram clar un om inteligent, capabil. Nu de 20 de ani, ci din 1984 - plus copilăria. Desigur, binele dă roade mai mari, pur și simplu nu m-au respectat, dar fără motiv. Acum iar au intrat că nu vor să fie ”câinii” mei. Am observat de mult timp și legătura dintre viața mea și magazinele Lidl, Kaufland și Mega Image, Carrefour, unde, vrând-nevrând, a trebuit să cumpăr câte ceva - nu am furat de la nimeni și nu am greșit nimic. Legătura exista numai datorită inteligenței mele. Acum iar au intrat că vor să mă bage iar la balamuc ca să satisfacă poruncile monștrilor și dorințele proștilor - dar că m-au otrăvit prea tare și de aceea nu pot deocamdată (nu e adevărat, o dată m-au dus inconștientă complet și acolo am leșinat și m-au pus la perfuzii) sau că așteaptă să mă agite, ceea ce nu e adevărul - și eu nu mă agit deloc. Seară frumoasă vă doresc. Am mai scris adesea fleacurile astea, îmi cer iertare, vă și plictisesc puțin - de mâine voi încerca să tac din nou, orice îmi vor face și orice vor spune. Sunt porci, nu îmi pasă, orice ar zice rău sau mincinos.
Iarăși ei spun - francezii au înțeles tot adevărul și vor neapărat să nu piardă partida, ei cred în ideea necesară de partidă (sau joc) sau partid, sau apartheid sau apatrid - cuvinte care se intersectează în viața celor nenorociți nedrept, care seamănă sonor. Au inventat că există o importantă partidă peste capul și voința mea, chiar ceva inuman de monstruos în care eu sunt tratată mai rău ca un animal sălbatic sau ca un taur în arenă și care ia sfârșit numai cu omorărea mea/5678787878 - e intervenția pisicii mele negre, care mă oprește în timp ce scriu cu cifrele acestea, acum e a doua oară - evident care e înțelesul: un spirit malefic, controlându-i lăbuțele și tot corpul a împins-o să îmi sară pe tastatură și să scrie exact 8u8u8u8ju... adică 567 hate 7 hate 7... nu știu dacă primele două cifre înseamnă ceva, cum ar fi că 567 de oameni mă urăsc sau că peste doi ani voi muri sau poate era doar greșeală de ortografie. Poate nu credeți, ea nu mi-a mai scris nimic altceva, niciodată și acum asta a doua oară. Prima oară era clar 8u8u. E pisică neagră. Sper să nu i se facă ceva rău, îmi amintește de chestii franțuzești, cum ar fi tragedia lui Hugo, Notre Dame de Paris (evident de ce notre dame și de ce cocoșat și țigăncușă care de fapt nu era țigăncușă - dar mai era și o capră pe care țigăncușa o dresase să scrie diverse cuvinte alegând cu lăbuța litere, ca la târguri sau la circ - asta au făcut și cu viața mea). Fata era extrem de frumoasă, fata unei prostituate cu un bărbat nobil dar porc ca toți bărbații aceia, și era și foarte proastă și moare din cauza unei iubiri pentru un alt porc. Și un alt porc preferă capra și lasă femeia să moară (caz de zoofilie) și cocoșatul care îi salvase o dată viața, atunci când în sfârșit e spânzurată merge cu ea la groapa comună și se lipește de ea etc.- deci și necrofilie. Iar cel mai monstruos porc e un alchimist nebun Frollo care își vinde sufletul diavolului dar o dorește pe fată ca amantă, nu soție, și ea refuză și el o spânzură privind nostalgic din zare. Oricum îi strivise puțin minunatul ei picior cu un aparat de tortură - o gheată sinistră și ea a preferat să mintă că a greșit decât să se lase mutilată. Ce proastă! Deci eu am fost ca un animal de pradă, fără drepturi omenești civile sau de cetățean și mințindu-se despre mine deși izolată, în numele a nu știu ce partidă, așa cum spuneau că erau fugăriți, dar pe termen scurt, țiganii, pentru a fi omorâți de boieri ca divertisment.
Mai jos roșcove și guguștiucul pe capul statuii:
8.08.25
Totuși mai scriu ce mi s-a întâmplat azi noapte, fiindcă e un lucru destul de interesant și astfel dvs. sunteți preveniți să nu o luați razna dacă vi se întâmplă așa ceva, mie mi s-a întâmplat de multe ori, atunci când sunt lovită într-un anumit fel. Nu mai țin minte dacă am mai scris sau nu pe blog acest lucru, am impresia că am mai scris. Aseară au aruncat iar artificii și pocnitori. Azi noapte m-au trezit (în general dorm de seara până dimineața, dar uneori ei mă scoală sau sunt lovită în timpul somnului) nu mai știu ce oră era, am mers la toaletă și, la întoarcere, lângă ușa cămării, pe lângă sacii mei cu cărți pe care încă nu le-am pus în bibliotecă din cauza caniculei, a ieșit iar un păianjen din cei mari de tot, maro. Ei au spus că femela acestei specii atinge dimensiuni extrem de mari, precum cea pe care am văzut-o în curte odată, când mama s-a dus pentru o noapte la mare cu vecinii. Nu știu sigur dacă aceștia sunt masculi sau femele în creștere, dar mă îngrozesc oricum și deja e al 4-lea sau al 5-lea în timp scurt. Abia l-am călcat, cu grijă, dându-mi seama că dacă ar apărea femela nu aș risca s-o calc, de teamă că sare și mă mușcă și apoi e așa mare, încât, dacă îi strivesc burta etc. pot aluneca. Apoi am mers în camera mea să iau un șervețel și să desprind păianjenul de pe papuc și, atunci sau la întoarcerea din baie, unde l-am aruncat în WC, a apărut și un miriapod, din cei foarte grași și mari și păroși și a reușit să fugă în cămară, cum am mai pățit, nu l-am putut călca, fiindcă a apărut la scurt timp după păianjen și nu a stat mult timp pe loc în hol, dacă ajungeam acolo un pic mai devreme l-aș fi putut omorî. Atât păianjenii, cât și miriapozii (parcă ceva mai mult aceștia in urmă) se asociază cu stări psihice ale mele foarte proaste, cu suferință cerebrală și lipsă de energie. Nu știu alții cum sunt...eu sunt foarte sensibilă la aceste creaturi, care nici măcar nu sunt insecte. Nu știu sigur de ce, am mai multe ipoteze. Și gândacii negri mă deranjează psihic, dar în alt fel. Ei spun că oamenii răi mi-au pus multe lucruri otrăvitoare în casă, inclusiv în mirosul înfiorător al mobilei care încă nu a dispărut deși am ținut de mai multe ori ușile deschise (?) și inclusiv astfel de lighioane. Simultan cu viața acestor creaturi mărunte, lovesc unii oameni răi sau nebuni în mine destul de puternic. Acum voi tăcea, fie ca Dumnezeu să vă ferească de rău pe cei nevinovați mai ales și la fel și pe mine.
Am fost în centrul Bucureștiului, din nou. Căutam ceva la un anticariat. Au început iar să mă scuipe încontinuu cu tot felul de idei de moarte și ură, ca și rândul trecut și oricând am mai fost. Ei zic că toată lumea crede răul și adevărul e de neconceput pentru ei - eu chiar am fost perfecțiunea o viață întreagă. Nu știu, nu înțeleg așa ceva. Nu au niciun motiv. Ei spun că poporul a înnebunit și vrea să mor, deși eu sunt singura care poate să îi ”conducă”.?? Când scăpăm de ea, când dracu scăpăm de ea? una din întrebările lor repetate. Au intrat imediat ce am ieșit pe poartă cu multă durere și idei negative, probabil fiindcă toți cred răul și în felul acesta îi domină pe proști, jucând teatru că și ei cred răul. Sau stăteau peste mine ca să mă înconjoare pe tot drumul cu multă ură, nu știu de ce. A intrat femeia monstruoasă și încă vreo câteva și unul cu voce ca vărul meu și alți câțiva, hăituindu-mă. Încă din Voluntari. Au început cu durere oribilă în șoldul drept, pas cu pas, cum au mai făcut și în alte dăți. M-au scuipat tot drumul de moarte și cu multe idei vechi. Poporul vrea neapărat să te omorâm. Toți au mințit despre tine și de aceea trebuie neapărat să te omorâm, ca nu cumva lumea să înțeleagă ce ești de fapt și ce ți-am făcut. L-am luat pe 21 (tramvaiul) până la capăt și apoi am mers la dreapta, spre Magheru. Tinerii - foarte mulți pe străzi - se pare că sunt într-adevăr învățați să fie răi și să mintă pe față de mici, așa cum mi s-a mai spus - erau foarte multe lucruri rele și ei se prefăceau că nu există nimic rău, și priveau cu seninătate evident ipocrită. Îmi amintesc iar cântecul lui Pittiș ”peste tot atârnă greu/teama de sinceritate”. Unii au tot sugerată că răul e fiindcă pe mine m-au dat afară din oraș. Poate e alt motiv. Erau mirosuri extrem, extrem de rele, grele, toxice, peste tot în centrul orașului de fapt. Mașinile, bară lângă bară, și scoteau gaze negre în jurul intersecțiilor. Nu știu ce fel de bufet cu fast food, negru, urât, avea un aparat care scotea ceva ud și stropea și puțea înfiorător, probabil otravă. Și peste mine. Însuși magazinul alimentar și vecinul lui puțeau oribil, am crezut că vărs sau leșin. Am jurat să nu mai merg pe acolo niciodată. Câțiva tineri stăteau liniștiți și chiar mâncau în duhoarea oribilă. Era și cald. Duhoare mare și pe restul străzilor din jurul Universității. Mulți vagabonzi fără adăpost care puțeau oribil și mirosul lor lăsat dinadins în multe locuri. Pe calea Moșilor veche au început de mult timp lucrări de reconstrucție, dar se pare că va mai dura mulți ani de-acum înainte. Ei zic că oamenii încă cred că eu sunt răul și de aceea toți mint așa și vor reda binele orașului când vor reuși să mă omoare, ca să mă scuipe și după moarte. Duhoare mare și în mai multe magazine - fiecare cu mirosul lui greu și porcin sau de hoit. Am intrat în pasaj și din ce în ce creștea durerea de coloană lombară și mai erau și altele, mai puțin grave. Când am ieșit la Teatrul Național s-a dezlănțuit o scroafă țipînd că trebuie IN-TER-NA-TĂ urgent etc. (se înțelegea că la balamuc, pe mine). Apoi tot aia că de ce nu poate să mă omoare? (a mai făcut așa când ma mers în oraș), după tot ce a pus deasupra mea... că de ce nu cad, iar alții că de ce n-o omoară?! Durerea lombară era mare, dar era datorită ei și faptului că am mers în oraș, unii oameni nu cunosc aceste mistere și cred că eu delirez- repet, așa a fost mereu, Bucureștiul e dominat de niște porci care mă lovesc oribil, mai ales la coloană, nu înseamnă că e cancer și poate nu e otravă totdeauna, desigur medicii pot spune că e cancer, au spus ei destule minciuni în cazul meu și au făcut destule lucruri rele - eu nu știu sigur dacă ea într-adevăr îi direcționa pe oamenii răi să îmi încarce coloana sau era ceva dezorganizat, adică loveau ei, pietoni și automobiliști, dar nu la comanda monstrului. Au mai făcut așa uneori și ziceau că e cancer, unii ziceau că e vorba de niște medici monstruoși și nebuni, azi au zis că durerea este așa mare încât s-ar putea să fie nevoie de morfină (??!) abia mă mișcam, e drept și numai de vreo 3 ori m-am împiedicat. A fost înfiorător de oribil, plus ruine de case, mult graffiti, multe gunoaie și vechituri (ei zic că asta au făcut porcii din București). (la sala Dalles de exemplu nu se poate intra, duhoarea e monstruoasă) În tramvaie și mașini era aer condiționat extrem de rece și eu transpirată etc. Apoi au inventat că toți sunt zombi și numai eu vie, probabil pentru delirul proștilor sau unor nebuni sau ca să creadă unii că eu cred așa ceva. Alții cred invers, că numai eu sunt moartă și ei vii. A intrat unul cu ideea că ”și nu poate să fie dezghețată?”, ”ce dezghețată? că e moartă de mult” - ca să atragă idei ale altor nebuni sau proști etc. Au spus, repet, moarte și iar moarte și lucruri rele de nu știu câte ori. Nu am greșit nici azi nimic. A intrat unl că tragedia mea a început când am jucat rolul procurorului în Pocesul apei în copilărie, dar nu, încă din leagăn a început - ei spun că ei nu cred chestia cu poza aceea, dar e adevărul și apoi cum m-au forțat să mă îngraș (nici nu am fost alăptată deloc etc.) și apoi era să mor de mai multe ori și am suferit multe boli grave până la piesa aceea de teatru. Etc. am povestit totul de mult timp. Sunt poate unii care știu doar câteva detalii despre mine și nu pot înțelege. Repet, nu e vorba de nicio conducere, și absolut cert nu am avut și nu voi avea legătură cu politica - ei zic iar că sunt cea mai inteligentă femeie și proastele, fiind și rele, ca toate prostele, nu au suportat să fie dominate de mine, un om bun, și-au păcălit bărbații, care normal că erau și ei proști, că trebuie să fiu distrusă și omorâtă. Am văzut că au renovat în centru biserica rusească - și asta a durat mult de tot, deocamdată strălucește printre gunoaie și mizerie de tot felul. Singurul lucru ceva mai drăguț era fântâna arteziană de la Arhitectură - poate că s-au clădit ceva cam multe fântâni într-o epocă anume, dar a fost drăguț totuși. Ei zic că unii credeau orbește că trebuie să mă omoare că altfel devin ei degenerați, și de fapt eu nu am fost degenerată sau nebună niciodată, doar izolată cu forța toată viața, și ei au devenit tot mai degenerați lovind în mine și alții, făcând răul.
9.08.25
Azi dimineață mama a început iar (așa cum a făcut adesea mai demult și eu am și notat pe blog) să spună repetat cu voce tare, imediat ce eu mă trezesc că ”nu merge, nu merge, nu merge”. Am întrebat-o din nou ce nu merge și iar s-a făcut că plouă sau că nu mergea ceva din curățenia ei - fiindcă în astfel de situații ea se scoală foarte devreme și face curățenie în camera ei, dar de obicei mai mult mânjește, nu curăță cu adevărat, ca mine. Ea aproape că nu spală nici vasele, adică farfurii, căni, oale etc. Dacă ați veni la mine acasă acum, ați găsi multe care miros și sunt mudare - poate fiindcă nu spală cu ochelarii la ochi sau vrea să pară așa. Nu știu. Nu demult unii au spus iar cu ton urât în mintea mea că ăia despre care lumea minte trebuie să înțeleagă că trebuie să se lase omorâți - probabil se refereala mine, dar întotdeauna e greșit, omul bun și nevinovat și inteligent nu trebuie să se lase omorât - și eu am avut mereu dreptate și mă puteam dezvolta încă intelectual și ca om, puteam eventual scrie ceva mai frumos și mai bun decât ce am scris, dar oricum scrisesem deja, chiar și acest blog are o oarecare valoare umană și e numai adevărul. Și în plus, de ce nu se omoară ei, fiindcă despre ei de asemenea se minte - că sunt normali, că sunt deștepți și buni și respectabili etc. ??
”Maică-sa este cel mai monstruos om din istorie, spun ei, maică-sa asta vrea, să o omoare, încă de când a fătat-o. Trebuie să o omorâm și în felul acesta o liniștim pe maică-sa.” ?! (fătat-o?) În România nu există viață bună și liberă, cum credeai tu că este când erai mică, Cristina. În România nu există decât militărie și România e în permanență în război cu ale țări - sau alții cu noi sau se bat între ei pe trupul tău. În România toți te lovesc și se poartă ciudat și rău sau mint, ca și tinerii de ieri, fiindcă așa li se ordonă. Și maică-ta și taică-tu ascultau de ordine ca să te lovească încontinuu.??? Tu ești din puținii oameni care nu sunt nebuni și cărora nu li se ordonă nimic.
Între timp mma a dat și cu foarte, foarte multă soluție pentru gresie.
Alții cred că altă femeie, nu mama, e cel mai monstruos om din lume și pe aceea vor ei s-o satisfacă, alții cred că trebuie să mă omoare ca să liniștească poporul care a fost mințit despre mine, alții că vor să mă omoare fiindcă au fost cumpărați în acest sens de către străini etc. Repet, a fost mereu evident că am fost un om foarte bun, inteligent, nevinovat și perfect normal - dar m-au izolat cu forța. Repet, dacă loviți un astfel de om evident faceți rău climei și multor alți oameni și distrugeți diverse lucruri - la ce bun?
Absolut toți au mințit, spune ea, deci singura soluție este să o omorâm. Noi nu vrem să te omorâm, spune tot ea sau alta, noi vrem doar să te facem nebună, uitând faptul că e același lucru și că, în scopul declarat de a mă face nebună, ea și alții au lovit înfiorător și au distrus foarte mulți oameni și lucruri, nu doar capul meu. Apoi, am fost ceva foarte bun și inteligent și curat, de ce ea crede că are dreptul să mă omoare? Sau să mă facă nebună? Altul zice iar ”Ai fost f_tă. Noi nu putem accepta un om care a fost f_t. De aia te-au închis la balamuc. Toți cei f_ți trebuie să moară. Trebuie să te omorâm.” ??! Ei spun că eu nu am lovit absolut pe nimeni întreaga viață, dar foarte, foarte mulți oameni m-au lovit întreaga mea viață, fiindcă s-au păcălit între ei că eu sunt altceva decât sunt. Și ce dacă? Normal e să fie adevărul. Ei zic că nu. Ceea ce ți s-a făcut ție, au spus ei mereu, este extrem de monstruos, au spus ei mereu, deci e normal că mințim și vrem să mori (ca să nu înțeleagă cei buni și noi să fim mereu la putere; nu ne interesează creațiile tale umaniste etc., toți sunt interesați numai de partea de civilizație, nu de cultură - e o greșeală, spun eu). E greșit. Ei spun iar că m-au crescut ca să mă omoare și toți cred că așa e bine și așa vor face mereu sau că toată cultura e creată ca să fiu omorâtă, deși sunt un om perfect. E greșit. Tac. Vă las să judecați drept și adevărat și normal, eventual.
Tu ești într-adevăr un om perfect și bun, dar asta nu are importanță, spun ei, noi trebuie să mințim și să te omorâm fiindcă oamenii nu trebuie să înțeleagă niciodată ce am făcut noi. E revoltător, e vorba de un porc hidos, de unde știe el și de ce decretează că bunătatea și inteligența și nevinovăția nu contează? Și de unde știe el că oamenii nu ”trebuie” să înțeleagă ce au făcut ei? Și să mintă în continuare etc. E greșit, e un monstru nebun - nu are dreptate deloc. Nu s-ar întâmpla nimic rău. Proștii au fost îndobitociți cu minciuni de astfel de porci, mi se spune, oamenii nu m-au crezut niciodată, deși nu am mințit niciodată și îi cred pe acești nebuni care se impun în fața lor și îi conving tot felul de aberații.
Iar au venit peste mine cu ideea că trebuie să mă îngroape foarte adânc. Adesea au spus în franceză că voi putrezi rapid etc. etc. în engleză altele. Alți oameni răi și proști spun că trebuie neapărat să mă omoare, fiindcă ei nu pot schimba istoria (sau istoricii la putere?). Ce fel de vrăjeală e aceasta? Istoria se schimbă în permamență, inclusiv istoria scrisă de istorici, cea din cărți și manuale școlare sau wikipedia ș.a. - chiar și eu am văzut schimbări lente. Cred că vă dați seama că mie nu îmi dădea mâna să mint și vă dați seama că sunt genul de om obiectiv, clar, care nu minte deloc, deci știți că tot ce am povestit eu despre diverse fenomene istorice sau social-politice trăite de mine (cu destulă suferință nemeritată) este adevărul și nimic altceva, doar adevărul obiectiv din partea unui martor obiectiv. Din câte am citit eu, nu prea sunt diferențe între adevărul spus de mine și versiunea istoricilor. Unde se contrazic cele două lucruri? E un fel de confuzie a tinerilor și proștilor poate. Unii spun că istoria scrisă e altfel decât ce am povestit eu, dar toată lumea minte și cei mai mulți știu adevărul și că eu am spus numai adevărul, deci vor să mor. Ce e bazaconia asta?! Cu atât mai mult - dacă toți știu adevărul, atunci de ce să mă omoare? Cum să omori și să torturezi un om foarte bun și perfect nevinovat și inteligent și martirizat o viață întreagă, deși știi că asta înseamnă mult rău și pentru alții, doar de dragul a câteva pagini scrise aiurea sau neînțelese? Păi nu poate istoria să rămână cum este și totuși să fiu acceptată? De ce vor ei să rămână adevărul numai al lor și pe mine să mă omoare? Poate că am fost o valoare umană, de ce să fure ei totul, după toate că m-au chinuit monstruos și nedrept întreaga viață?
Ei spun în engleză că nu este ceea ce am scris eu esențialul, că oamenii sunt așa proști încât cred și acum și au crezut cu adevărat că eu am ”reprezentat” și ”reprezint” ceva politic și că consist în mod fizic și intelectual într-o forță politică ostilă României. Este o fantasmă care le-a fost clădită în minte încă de când erau copii, de când eram copil. Altul, în română, zice că intelectualii nu vor să mă accepte ca geniu sau ca intelectual cu drepturi în societate, fiindcă mulți au mințit despre mine aberații politice și m-au folosit ca țap ispășitor și totodată au mințit că sunt proastă sau nebună, ca să fiu ținută în tortură și izolare și omorâtă fără riscul ca ei să fie prinși cu mâța în sac. Astfel oamenii cred răul despre mine deși am fost ceva excepțional de bun și deși sunt izolată clar și aproape complet din copilărie și ei se cred deștepți și refuză să fie în ”coada mea” (eu nu am coadă!) și vor să mor. Gata, iar am scris totul, tac, probabil că vor reîncepe să lovească cu celelalte puncte de vedere ale lor, din cioburile lor de oglindă mici și îngâmfate. Dar acum tac, nu lipsește absolut nimic pe blog din tot adevărul. Repet totuși: nu m-am crezut absolut niciodată ceva politic, ideea aceasta greșită, dacă ea există, a fost creată în întregime de alții. Ea spune că nu se poate să fiu acceptată ca intelectual, probabil că ei cred că sunt nebună sau prea distrusă (au zis adesea așa) sau că nu am creat ceva inteligent și frumos, dar nu e așa - și încă pot evolua și scrie ceva bun sau multe alte lucruri. Sau, oricum, mă puteau accepta cel puțin ca om și totul ar fi fost bine. Ea spune din nou că mă va lovi cât poate atât timp cât trăiește, dacă moare înaintea mea sau cât trăiesc eu dacă e invers, și că mă urăște extrem de tare, deși nu e niciun motiv și am fost masacrată întreaga viață.
Repet doar, fiindcă nu a fost destul de clar - cultura nu a fost creată pentru uciderea mea, are în mod normal legătură cu mine, fiindcă sunt om și este încă posibil să nu fiu omorâtă, să fiu acceptată.
Ei spun din nou că românii nu au voie să recunoască adevărul despre mine din cauza unei/unor puteri politice străine, care au mințit despre mine de când eram copil.??! Așa ceva nu e normal. Și deci de aceea mă omoară. Ei au recunoscut că eu nu am lovit pe nimeni întreaga viață, niciodată, dar totodată extrem de mulți oameni m-au lovit, chiar de mai multe ori, m-au f-t, m-au abuzat și singura cauză, sau cea mai importantă, sunt minciunile unora despre mine, exact ca în cartea nemțească ”Povestea fără de sfârșit”, dar era cam ambiguu, fiindcă era vorba oricum de Împărăția Fanteziei, deci totul era fantasmă pentru ei (cum e aproape pentru toți oamenii), însă problema e că ei încep să mintă despre Ea, împărăteasa-copil probabil, adică simbolic eu, cum am mai fost eu în multe alte cărți. Ieri de exemplu au inventat că Germania a ”căzut”, fiindcă am văzut eu un steguleț german mic pe asfalt.
Iar a intrat monstrul-femeie cu ideea lor veche că întotdeauna ”ei” fac aceeași tragedie: ”Încep să te tortureze și să mintă despre tine încă de când te naști și fac acest lucru ținându-te în izolare și inuman chinuită încontinuu întreaga ta viață cu scopul clădirii și distrugerii (lumii întregi) cu ajutorul creierului tău și apoi te omoară și cresc alta în același scop.” Care ei? Care întotdeauna? Cum adică de când mă nasc? Eu nu m-am mai născut - iar pentru rolul acesta crud în care m-au pus ei cu forța - meritam drepturile și viața fiindcă nu am fost nebună ca tine și nu am greșit nimic și am fost mult deasupra poveștilor și religiilor și miturilor cu care idioții m-au forfecat întreaga viață. Am devenit om înțelept. Ei cred că au dreptul să îți facă tot ce vor de când te naști fiindcă nu te consideră om, deși ești singura umană și bună, ei cred că ești un fel de dumnezeu/hristos care trebuie consumat întreaga sa viață pentru uzul oamenilor și gestionat ca o resursă naturală oarecare, fără milă, astfel încât proștii te văd sau curvă sau opusul - adică robot, dar defect, și nu au milă, deși tu ai fost doar om, cu deplină judecată, conștiință, gândire etc. Ei te văd mereu drept ceva rău și tu nu ai fost răul în niciun fel niciodată. Spunea sau insinua parțial ea și alții. Azi m-a amenințat și că, în obsesia lor dementă pentru putere și control, mă vor închide în torturi mai oribile și mă vor obliga să mănânc și să beau numai când și ce și cât vor ei, indiferent ce le trăznește prin cap.
10.08.25
Mama ascultă iar politică la radio, la telefon, ceva online și uneori la tv. I-am plăcut mult Ion Cristoiu, asculta ore în șir. (Cristoiu, un fel de luare în derâdere a numelui Cristina, cum era și Cristinoiu și insista odată acel medic monstruos să mă numească așa la meditații, Cristoiu e cel care a apărut în viața mea câteva minute când s-a întâmplat acel incident neplăcut cu radio Europa, dar e doar a treia mică greșeală întreaga viață și nici măcar nu am fost vinovată.) Ascultă ore în șir politică, probabil e puțin nebună și de aceea ascultă așa, ea nu a fost întotdeauna așa, fie că e nebună și din cauza asta, fie fiindcă a fost îndoctrinată așa, cu acest limbaj și ideatică, și aproape numai asta îi place și e capabilă să ingurgiteze multe ore de politică zilnic. Asta e viața ei, formarea ei ca individ, un fel de monomanie. Unii spuneau că mama ascultă mereu politică cu scopul omorârii mele. Și vecina mea de jos de la blocul 3, mai în vârstă ca mama, acum ar trebui să aibă peste 90-95 de ani, că avea peste 70 în 2006 când m-am mutat eu acolo, făcea la fel și asculta într-o vreme 24 de ore din 24, ca să mă chinuiască cu zgomotul, că se auzea totul la mine, chiar și cu dopuri, că dădea tare. Mama ascultă ceea ce ascultă unii proști, dispute sterile și pe ton de voce vulgar și agresiv și insidios și veninos, agresiv etc. Noaptea, în somn, ea lasă tare televizorul tot cu politică și uneori și în timp ce sforăie. Acum și alteori, stând la bucătărie să facă mâncare, își ia mobilul cu ea și ascultă tare politică. Ei spun că poporul român este obsedat de politică, aproape numai aceasta e preocuparea românilor și logic că eu am fost crescută să fiu invers - prin opoziție, fiind respinsă și chinuită de mică. Au tot felul de idei și explicații. Cred că am mai povestit următoarele: ei spun că diverși idioți și nebuni și proști au fost îndoctrinați un anumit lucru despre mine, deși nimeni nici măcar nu a vorbit vreodată cu mine - unii au înțeles clar că sunt și am fost un om de valoare și că am fost masacrată din copilărie și că tot ce am scris despre viața mea a fost adevărul, dar ei cred că tot acest masacru nedrept asupra mea și toată suferința mea și izolarea completă au fost planificate de mult pentru a atinge astfel un anumit scop politic și că ei, lovind în mine și izolându-mă și omorându-mă vor reuși să atingă acest scop politic pentru care ar sacrifica pe oricine, orice om bun sau inteligent. E un delir complex și bineînțeles că e minciună, și seamănă cu delirul celor care cred ceva asemănător - că e adevărat tot ce am scris și sunt un om de mare valoare și normal, dar ei trebuie să mă omoare, fiindcă tot martiriul meu și tot răul asupra mea au fost făcute intenționat, deliberat, pentru ca ei să fie păcăliți să îmi lase viața sau să mă accepte și astfel să își atingă scopul politic oamenii care m-au măcelărit în acest scop și ei nu vor asta, prin urmare mă omoară. Eu nu pot crede asemenea aberații, poate că delirul lor e altul și de aceea mă omoară, dar am impresia că oricum au foarte multe idei delirante diferite și ei nici măcar nu cunosc diferențele dintre ei. Mi s-a spus că ei consideră că cultura politică e cel mai bun și important lucru și că restul culturii e subordonat politicii prin ministerul culturii și există doar ca mijloc și metodă pentru ca oamenii să se bată între ei pentru a domina cât mai mult grupuri diverse de proști care citesc literatură, văd aceeași Mona Lisa etc. Nu este adevărul, e invers, cultura politică e o parte din Cultură, din adevărata cultură, e de fapt o parte mică.
Sunt lovită foarte puternic, încerc să mai scriu totuși încă o dată un anumit lucru, deși mi-e foarte rău. Unii spun că oamenii nici nu vor să citească sau să afle adevărul, de teamă că li s-ar întâmpla ceva rău și preferă să mă lovească fără motiv, fără să știe nimic. Ei mai spun că toți au interesul ca oamenii buni să nu înțeleagă adevărul, pentru că unele adevăruri, anume cele rele și urâte trebuie neapărat să rămână în posesia celor răi și monstruoși, pentru ca aceștia să poată să îi conducă pe cei buni ca pe o turmă de proști și idioți. Nu au dreptate, adevărul e întotdeauna mai bun ca minciuna, mai ales în cazul meu, se comite o crimă greșită, complet greșită. Azi de exemplu, mama iar a făcut ciorbă și a stat foarte mult la bucătărie. Când face ciorbă sau tocană și eu sunt în camera mea, la mine se aude totul, de pildă cum toacă legumele cu cuțitul - mereu foarte rar și nu cu zgomot mare, cred că nimeni nu mai toacă așa ca ea. Ei spun uneori - ”o toacă mărunt (adică pe mine)”. Simultan cu această toacă, ea sau altcineva se bagă sexual destul de mult și rău în mine, ca și azi, cu tortură - care ulterior se agravează și degenerează în durere de cap și slăbiciune mare, intrând astfel pe poarta sexuală. Ea și alții au multe tehnici de distrugere și m-a chinuit de când eram copil, dar încă sunt un om normal - e greșit să ascundeți adevărul. Eu nu am făcut niciun rău întreaga viață și nu am lovit pe nimeni și nici nu știu cum. Nu am avut nici măcar alte greșeli, întreaga viață. Unii spun că sunt geniu, de aceea am rămas om perfect normal și după peste 40 de ani de tortură și izolare. Ei spun că mama e cel mai monstruos om din lume și eu sunt de departe cel mai bun și nevinovat om și întreaga omenire vrea să mor eu și să trăiască mama, care are 78 de ani - ba chiar unii, de bună credință, cred că, dacă mă vor omorî pe mine, vor reuși și să o omoare pe mama. Ei spun că întreaga omenire a fost mințită despre mine și despre mama încă de când eram copil, de aceea nimeni nu mă respectă și toți mă resping și mă lovesc. Nu s-ar întâmpla nimic dacă ar fi adevărul. Mama mă lovea monstruos încă de atunci, dinainte de 84, și ei au reușit să sucească capul întregii lumi că eu sunt ceva rău și de omorât și de mâncat sau distrus etc. Unii spun că aici în Voluntari eu sunt ”măcelărită”, ideea pe care ei o au legat de ”miei”, adică oameni perfect buni și nevinovați, sau sfinți și mucenici, cum am fost și eu, spun ei. Adesea mama se folosește de zgomote și are un fel ciudat de a închide ușa - prelung și cu zgomot extrem de mic etc. Adesea lasă ușile la bufetul de la bucătărie deschise (ei zic că sunt un fel de semne pentru alții, eu nu știu, nu cred nimic ce nu știu sigur) în mod ciudat ore în șir și le lasă mereu altfel, ba cea de la gunoi, ba cele de sus etc.- unoeri lasă 2-3, alteori una, alteori deloc.
”De data asta voi interveni și o voi distruge definitiv” (pe mine), spune Ea. Ei spun că nu numai proștii, ci chiar și unii psihiatri au fost așa de proști încât au crezut că eu sunt nebună și rea și că mint și mă prefac, în timp ce mama chipurile era normală și bună și spunea adevărul. Toți cei care au înțeles adevărul au fost scoși din sistem definitiv, spun ei - nu știu asta. Mama mi-a spus clar din copilărie (de două sau trei ori) că ea va învinge și că ea e deșteaptă și îmi e de zeci de ori superioară și diplomată, nu ca mine, și știe să mintă și de aceea toată lumea o va crede pe ea și ea mă va omorî fără probleme. Oricum, dacă părinții vor să își omoare copuilul, sau să îl închidă la psihiatrie (care aproape mereu duce la moarte), nimeni nu îi oprește, întreaga societate e de partea lor, spunea ea. Știu, pare bizar, eu nu am avut nimic rău cu ea și cu nimeni - nu știu de ce spunea așa, tocmai de aceea am ținut minte, fiindcă era ciudat, nu înțelegeam așa ceva. Suntem obligați să te omorâm, noi nu putem recunoaște că am greșit, spun ei.???! Trebuie neapărat omorâtă, a început altul, imitându-l pe tatăl Irinei care a murit în 2020.
Oamenii buni nu pot crede adevărul, spun ei, toți sunt îndoctrinați de psihiatrie și de multe alte sisteme de gândire, nimeni nu crede adevărul. Cum vrei tu ca niște oameni buni să creadă că un om așa bun și luminos și curat, perfect nevinovat, unul dintre ei adică, e măcelărit de părinți din copilărie și torturat și izolat peste 40 de ani, de fapt peste 50? Și peresecutat de medici și profesori etc. Mama ta reprezintă Franța (?!) și prin urmare e inatacabilă, și, deși e un monstru, toți mint despre ea că e ceva bun și normal și nimănui nu îi pasă că tu ai fost torturată și izolată zeci de ani. Ea nu e geniu, e nebună, spuneau ei despre mine. Foarte mulți au zis că eu am fost sigur geniu, nu știu sigur, dar, chiar dacă nu e adevărat, am fost un om foarte inteligent și capabil și normal și se poate dovedi că nu am mințit și nu am fabulat deloc. Oricum, nu e ceva dăunător și nu ar lovi pe nimeni ideea că sunt geniu, chiar dacă e delir al nu știu cui, măcar aș fi respectată ca geniu - oricum aș fi devenit cumva un oarecare om de cultură, asta e, nu m-au vrut, eram dotată în sensul filologiei, filozofiei, literelor. Nimeni din România nu ”reprezintă” altă țară, în afară de misiunile diplomatice, singurul lucru ”în joc” ești tu, numai că tu ești prea inteligentă pentru a fi cu adevărat în jocul altora, spun ei. Nu am fost nebună, după nicio definiție acceptată, niciodată.
Noi vrem să te omorâm fiindcă am mințit despre tine, spun ei (e revoltător, nu?). Și fiindcă te-au măcelărit monstruos viața toată, spun alții, cum să acceptăm așa un geniu? Cum să acceptăm un geniu șchiop? spun alții. Nu ne place adevărul, alții, de aia vrem să mori.
Au luat-o de la capăt - acum orice o fi reușesc - închid total internetul de mâine. Ei spun că, da, e adevărast că am fost un om foarte inteligent etc. etc., dar totodată fată foarte săracă, fără zestre. Sunt multe aspecte de acest gen, concret-obiectiv, pe care lumea tinde să le subestimeze, spun unii.
De mâine voi dispărea de pe internet, pentru mai mult timp sau pentru totdeauna, orice vor spune sau oricum mă vor tortura, de data asta voi reuși, oricum sunt lovită mult mai puțin dacă nu am contact cu mass-media. Azi mai scriu puțin din atacurile lor și ideile lor. Mai adineaori m-au lovit în cap extrem de urât și apoi au intrat cu multe idei, din care enumăr o parte - pe drumul meu spre Troiță și înapoi. Ei zic iar că tot poporul și întreaga omenire crede că sunt altceva decât sunt. Unul, în engleză, spune că eu trebuie să le explic oamenilor adevărul, căci ei sunt foarte proști și nu pot înțelege - mă crede nebună sau îmi vorbește ca unei nebune, căci nu am cui să explic și nimeni nu vrea să vorbească nimic cu mine, nu îi interesează nimic și toți sunt convinși că trebuie să mă izoleze și să mă omoare - pe internet am scris absolut totul despre mine și chiar foarte clar, nu am ce explica mai mult, poate nu au citit totul. Ăla în engleză zice apoi că ei toți vor să mor fiindcă moartea mea înseamnă regenerare pentru ei, fizică, și toata lumea știe că eu asta reprezint, în afară de proști, că eu sunt o viață care trebuie f_tă și oprită ca să renască ei. ?! Alții zic că ei mă omoară doar ca să culeagă ei roadele întregii mele vieți de om cinstit și bun pentru interese politice. A intrat iar una care spune cu nervi și țipete aproape că eu trebuie să fiu neapărat controlată în cele mai mici detalii - deci au obsesia puterii și controlului, ca în cărți, mi se spune. Tu nu ai avut nicio greșeală întreaga viață și proștii cred că tu ai greșit de nenumărate ori, spun ei. Poate așa e. Tu ai vorbit mereu frumos și bine și respectuos cu alții, dar ei ți-au răspuns de multe ori aiurea, urât, ciudat, rău și pe ton rău și de aceea proștii cred că tu erai sursa acelor lucruri și cuvinte rele sau că ai făcut ceva rău și de aceea erai tratată așa. M-au scuipat mult și, pe măsură ce aruncau aceste idei, creștea durerea în corpul meu, în coloana vertebrală și în ficat. Au făcut din nou grătare și un fum cumplit pe șosea și mirosea puternic. În stație, lângă banca pe care stăteam de obicei, era vărsătură mare și puțea, m-am întors pe strada Crișan, ocolind, după ce am ieșit de la mega. La vitrina florăriei mi-au arătat florile de floarea soarelui cu ideea că tocmai m-am gândit acum câteva zile la ele și că lucrurile sunt peste tot așa cum am gândit eu (parțial) și totuși oamenii mă omoară deși nu sunt ceva rău, deși le-am dăruit totul și ceea ce cunosc, fără să păstrez nimic pentru mine și totuși ei mă omoară cu toții, ce părere am eu despre asta, mă întreabă ei? E ceva rău, spun eu, mai mult nu am ce spune. Trei pisicuțe abandonate și flămânde, printre care un motănel negru drăguț care a venit la mine și l-am mângâiat, era slăbuț și flămând, dar nu aveam ce să îi dau și nu aveam cum să îl iau la mine acasă. Un altul mânca tot dintr-un fel de vărsătură de pe stradă. Proasto, zice unul, nimeni nu te crede, toată lumea îi crede pe cei cu bani și răi, nu pe cele ca tine. Deci înseamnă că mă cred, dar mă disprețuiesc și pentru ei femeile inteligente și nevinovate nu fac nici doi bani. Noi nu avem voie să spunem adevărul despre tine, poporul ne interzice, spune una dintre ele. (?) Stimată doamnă, spun ei, cum au mai zis în trecut, poporul ne cere să vă omorâm. (?!) Toți vor să mori, ca să arunce în continuare rușinea asupra ta, nimeni nu vrea ca lumea să înțeleagă adevărul. Alta se crede omorâtă de mine și spune: ”am trăit degeaba, am făcut degeaba facultatea și am devenit profesoară degeaba, mă omoară un geniu perfect bun și nevinovat”(?!) Ei cred că munca lor e mult mai importantă decât intelectul și munca mea de om bun și nevinovat, tot de-o viață. Ei spun că și psihiatrii sunt tot oameni și trebuie și ei să trăiască și deci fac unele greșeli și ei își privesc pacienții ca pe un fel de pradă ce le este aruncată spe consum și distrugere psihică- ei cred că au voie să calce pe oricine în picioare, oricât de inteligent și bun și normal psihic, fiindcă ele au făcut o facultate și au fost acceptate și respectate de oameni, dar pacienții lor nu, cei ca mine sunt proști, cred ele, ele au știut să se facă acceptate și să fie lăsate să studieze, iar eu nu. Ele de fapt au avut doar noroc spre deosebire de mine și lumea le-a lăsat poate fiindcă ele erau mai proaste, deci proștii credeau în ele. Ei spun că, dintre toți, ultimul meu medic psihiatru m-a jumulit și m-a lovit și distrus cel mai mult. Și și-a bătut joc de mine totodată. Eu nu accept ca o ”schizofrenă”... ce? să fie mai deșteaptă ca ea, cam așa zicea de obicei. Nu știu cine. Spune bre adevărul spunea unul, nu o schizofrenă, ci un om respins de familia sa și izolat din copilărie. E adevărat, efectiv nu am avut niciun simptom de schizofrenie, cum sunt scrise în cărți, ele poate chiar există, dar eu nu știu sigur, poate pentru pacienții cu psihicul tarat, consumați deci mai mult. Ei zic că ele sunt foarte ambițioase și îngâmfate și țin foarte mult la poziția lor socială și fac moarte de om bun pentru ca ele să aibă respectul proștilor și să rămână pe poziție, să aibă bani și drepturi în munca lor, care nu e decât crimă calificată, organizată, deși eu nu am fost deloc nebună și nu am greșit nimic toată viața. Ele nu respectă oamenii săraci, de jos, cum am fost eu. (?) Junghi puternic în ficat, dureri mari în oase, a trebuit să mă aplec jos pe stradă cu palmele pe asfalt și invers, să mă aplec pe spate, era foarte greu de mers - mie mi-e milă de ea, spun porcii... ei spun că puterea e mereu a lupilor și eu sunt doar o oaie grasă și proastă. Nu e adevărat. Mi-e o scârbă să mor, spune unul - tu ai fost crescută de mică numai ca să fii masacrată psihiatric, așa au vrut toți de când erai copil, nimeni nu avrut ca tu să te dezvolți intelectual sau să ai dreptul să ai copil. ??! E greșit, așa zicea și Micu Lucian în timpul liceului despre mine și că întotdeauna acest lucru se stabilește încă de când un copil se naște - am explicat de ce combat această idee, măcar în cazul meu. Poporul român este un popor extrem, extrem de rău, spun ei (e ideea lor, des repetată), ei omoară întotdeauna pe toți oamenii buni, cu excepția celor care sunt proști sau știu să facă pe proștii și să îi păcălească pe toți. ??!
Este adevărat că de obicei mama toacă mărunt, cum am explicat azi, când ei fac grătare colosale - asta s-a întâmplat după 89, și familia mea era dintre grătăriști, de exemplu la eclipsa de soare din 1999, când m-au adus în curtea veche din Voluntari, deja cu un singur picior după amputație și stăteam pe jos pe o pătură - dar de fapt am încă filmul cu ei la grătar cu negrul de la ambasada mamei în 1989, care și el a murit și a venit atunci în Voluntari ca să ne filmeze.
12.08.25
Mai scriu o pagină de memorii și implorări, azi iar au greșit mult, mai mult ca de obicei. De vreo trei zile, inclusiv azi dimineață m-am simțit mai bine, ieri aproape că m-au lăsat în pace și a fost mai răcoare, chiar plăcut de tot și ceea ce trebuia să fie noapte tropicală în prognozele lor era ca august sau septembrie normal de demult când nu mă loveau. Nu am mai avut sete deloc și nici azi dimineață, era foarte bine. Azi am plecat pe la 3 după masa la D-na Ghica și era relativ răcoare. Femeia aceea monstruoasă iar a început să mă scuipe cu diverse lucruri. Pe drum dus-întors, din cauza loviturilor diverse, mi s-a făcut iar sete încontinuu și am băut 3 sticle de 1/2 litri apă plată una după alta și încă mi-e tare sete, mă râcâie în gât. Mă apasă și capul. Am mâncat 5 cremvurști mici și acum îmi vine și să vărs. Pe drum a crescut temperatura mult după ora 3, ceea ce e anormal și acum e iar caniculă, deși e aproape ora 6. Ei zic din nou că toți oamenii au fost mințiți despre mine și ei cred că absolut totul e invers decât este și invers decât a fost, deși eu am povestit întreg adevărul și numai adevărul, foarte clar. Dacă oamenii te-ar fi lăsat în pace, așa cum e normal de fapt, atunci totul ar fi mers ca pe strune și nu ar fi fost caniculă, spun ei - dar ei sunt porci și proști și nu le pasă de mediul înconjurător și de ceeea ce e drept, ci numai de propriile lor interese, greșit înțelese. Nu există niciun motiv ca ei să te lovească, tu ai fost mereu izolată și ei nu știu efectiv nimic rău despre tine și ei totuși te lovesc și distrug natura și tot ce e bun. Este la mintea cocoșului și orișicui că tu ești om bun și nevinovat și extrem de inteligent, nu delir organizat, ci intelect bine organizat, deci ești ceva rece și pur și ei, prin f_terea ta, fac căldură iarna (de se topesc ghețarii etc.) și caniculă, consumându-te pe tine. Toată lumea a înțeles că ești total nevinovată și extrem de bună și deșteaptă, tocmai de aceea toți vor să mori, fiindcă ceea ce ți-au făcut ei ție este ceva extrem de monstruos și nimeni nu vrea ca proștii să înțeleagă adevărul, absolut toți vor să mori. (?!) Vă implor încă o dată în genunchi, mai gândiți-vă puțin la această decizie incorectă, chiar mai incorectă decât a fost când eram copil. Tu ești un om absolut normal, dar ei cred că trebuie să te omoare fiindcă ești femeie și femeile nu au voie să fie deștepte. ??? Azi au ieșit iar pe stradă oamenii răi și proști și cu niște scroafe și te-au dărâmat cu totul din nou, spun ei. Am intrat la farmacia Dona și nu era farmacista la care cumpărasem nu foarte demult la aceeași farmacie Uridinamic recomandat de ea de la firma Sanvero, ea spunea că e unul din medicamentele bune și ieftine de acest gen, iar firma Sanvero care distribuie exclusiv sau preferențial la farmacia Dona. Aveam de luat acest medicament și Biloflux, tot de la Sanvero. În locul farmacistei de atunci azi m-a preluat o fată tânără, care era foarte ezitantă și părea complet neștiutoare și mai degrabă vânzătoare de cosmetice, nu de medicamente. Alături de ea era și o ghida pe fata aceea, o veche farmacistă, nu foarte bătrână, dar nu șitu de ce, dă impresia de răutate, are o privire extrem de rece și agresivă, bășcălioasă și mereu se uită la fel, ca și cum ar fi rea și nepăsătoare, dar de fapt totuși agresivă, nu chiar indiferentă - cel puțin la mine - și pare relativ inteligentă, nu e împiedicată ca fata tânără, dar nu e nici foarte inteligentă, căci ar fi fost mai binevoitoare, mai normală, nu s-ar fi uitat așa. Am zis în dățile trecute că poate sunt subiectivă și doar mi se pare, dar azi am avut dovada relei sale voințe. Atât ea, cât și fata tânără și-au bătut joc de mine și au reacționat ciudat când am cerut Uridinamic și în momentul acela mi s-a făcut extrem de sete, mai rău decât mi era deja. Cea tânără a părut a fi intrigată că cer așa ceva, deși putea să verifice la raft și în computer să spună că nu au - în schimb a chemat-o pe cea înțepată sau a venit ea pe nepusă masă și ambele au zis cu priviri cu subînțeles că nu există așa ceva, că ele nu au ținut așa ceva, că firma respectivă nu produce așa ceva. Deci mințită și bajocorită în față - căci am făcut prostia să spun că am luat tot de la aceeași farmacie acel medicament. Se uitau ca și cum eram nebună, adică din moment ce ele spun că nu există, eu cum am putut să spun că am luat de la ele? Am pățit lucruri de genul acesta de multe ori în oraș. Am vrut să intru la magazinul Optiblu, să văd dacă au toc de ochelari, că am nevoie și mă tot îndemna să intru înaintea ei (opticiana care ieșise afară, deși nu aveam loc de ea pe ușă și deși i-am spus clar să intre ea de două-trei ori) Și tot așa. La întoarcere m-am oprit la Fan Box lângă stația de la Troiță și nu am reușit să scot coletul, aveam de plată mai puțin de 30 de lei - eu am mai scos de la ei și de la Easy Box de multe ori, dar la Easy Box e foarte simplu. Ei zic că eu l-am stricat, fiindcă nu am știut să îl folosesc. Era scris de la început, după ce am introdus codul pin, să urmez instrucțiunile de pe ecran, dar ele nu apăreau deloc și am încercat cu cardul bancar pe la toate locurile, în număr de patru care erau, am încercat și cu codul pin al cardului și tot nu a mers, mereu se restarta și am încercat în multe feluri și tot nu a mers. Țineam la acel obiect, poate voi reuși să intru cumva în posesia lui. (Cd-ul pentru care am fost în București la anticariat nu de mult.) După întoarcere am avut iar scaun cu mari dureri anale și simultan, ca întotdeauna, durere mare în bontul amputat, probabil plecând de la măduva lombară sau sacrată. Ei spun că se revoltă împotriva mea oamenii josnici, proști și răi, care sunt organziați pe segmentele terminale ale măduvei mele (oare?, nu știu asta) și în josul făpturii mele. Toți oamenii buni și deștepți așa sunt omorâți, spun ei, prin revolta celor de jos, deasupra sunt cei buni și deștepți, aceia nu se revoltă, fiind înțelepți și drepți și fiindcă ei sunt deasupra în societate și ca înțelegere a lumii etc. ??
A nu știu câta sută oară, femeia aceea oribilă spune că ea preferă să moară decât ca eu să... trăiesc/reușesc ceva/fiu acceptată etc.
Ei spun din nou că dvs., cititorii mei de pe facebook și de pe blogul meu, nu puteți crede adevărul frumos și bun despre mne, și despre lume în general, fiindcă liderii dvs. v-au îmbâcsit cu minciuni despre mine, deși am fost evident izoalată toată viața. Cum adică liderii lor? întreb eu, e fantasmagoric ce spuneți - se pare că e vorba de niște lideri politici (zic ei, dar cum adică sunt aceia ”lideri”, în ce sens?) care au inventat delir politic despre mine, deși eu nu am luat-o razna și nu am visat sau delirat niciodată. Unii cred că politica nu există în mod real, este doar o minciună complexă, centrată pe idei delirante despre mine, la fel cum unele religii s-au centrat pe minciuni despre unele persoane. Sau poate și adevăruri? Nu eu sunt sursa acelor lideri sau minciunilor lor, nu am fost niciodată. Ei spun că eu i-am transformat în animale și că înainte să exist eu în viața lor (cum? nu am fost în viața nimănui!) ei erau oameni și de mulți ani ei se chinuiesc să mă omoare lovind zilnic, fiindcă speră să redevină oameni. Nu am transformat pe nimeni în animal - familia și restul lumii m-au tratat cu adevărat drept animal pe mine, de mică, și mereu am fost rațiunea și binele. Citiți cu atenție și în întregime blogul meu - veți găsi adevărul mirific și clar și frumos despre lume și viață și ce e drept și curat și tot binele, și înțelegerea luminoasă a lumii, așa cum am fost și eu mereu. Dacă nu reușiți să vedeți stelele și scânteile vieții în ceea ce am scris, dacă nu vedeți binele și liniștea și înțelepciunea, atunci dați măcar textul unora mai inteligenți - poate valul îi va ajunge și vor primi darul meu de suflet, ca pe un mesaj în ocean, anonim, deși sunt într-adevăr masacrată de mică... Viața omului e mereu poveste bună și frumoasă - cei care mă masacrează și mă țin în gheare, cum zic ei, nu prea sunt ei oameni, nu eu. Omul e rațiunea, pacea, bucuria, cei care mă lovesc sunt barbaria și ura fără motiv. Ei au distrus librării și biblioteci, nu eu. Etc. Ei se numesc lideri probabil fiindcă în germană Lieder înseamnă cântece, adică Lied (cântec) la plural, aceasta e determinarea lingvistică, cea mai importantă pentru mine în acest context.
Știu că în general oamenii, cu excepția filozofilor și oamenilor de litere sau cultură și geniilor plurivalente, sunt toți aproape mereu vrăjiți de limbaj și unii cred că eu sunt nebună că mă refer la determinism lingvistic per se - dar oricum, dacă nu pot înțelege ei limbajul ca mecanism psiho-social, oricum ei pot înțelege sigur că nu am fost niciodată nebună și nici rea sau proastă. Lid în engleză e capac. De aici și expresia ”asta pune capac la toate”.
Vechea idee - că oamenii se poartă așa cu mine fiindcă ei nu pot crede că tot ce am povestit eu e adevărat. Ei nu cred adevărul scris de mine, fiindcă au fost mințiți despre mine peste 50 de ani (nu cunosc nimic despre așa ceva, nici eu nu cred fiindcă nu am dovezi, nu știu cine și de ce și cum a mințit despre mine, am fost cu adevărat izolată). Însă ceea ce spuneți voi e doar un pretext, fiindcă oamenii s-au purtat aș cu mine și înainte de a scrie eu tot adevărul. Deci motivul e altul - ei zic că motivul e doar minciuna despre mine. Mai sunt și diverse prejudecăți, cum ar fi cele despre nebuni, adică despre oamenii ”închiși” printre pacienții psihiatrici. Sau prejudecăți de genul celor că ”dacă s-a mințit așa de mult și urât și așa mult timp despre un om, înseamnă că trebuie să fie ceva în neregulă cu acel om”. Ca întotdeauna când e vorba de martiri și mari victime, nimeni nu ia în considerare gândul logic și rațional că poate era vorba de oameni mai proști și de defectele lor de personalitate sau de comunicare și dialog, ale agresorilor, nu ale victimei. Bine, dar așa mult?! zic cei răi și proști. Au fost numai câțiva oameni în apropierea vieții mele de peste 50 de ani, în timp ce dvs. ați întâlnit sute, cel puțin sute, sau mii. Acești câțiva oameni din viața mea au avut unele defecte și au aruncat răul asupra mea sau au mințit sau au fost ei mințiți de oameni răi și vicleni. Ei spun că unii nu pot înțelege de ce eu conchid mereu cu gânduri bune și cuvinte frumoase, fiindcă nu pot crede că tot ce am povestit eu a fost adevărul și că eu am fost mereu binele și adevărul și ce e frumos. Psihologii și psihiatrii le-au dat mână liberă să mă masacreze, mințind că sunt nebună sau că am greșit sau că nu am aptitudini de a mă purta cu proștii, și nici asta nu e adevărat. Ei cred că acești experți în sănătate mintală sunt mai deștepți decât mine, deși în mod evident am fost respinsă din fragedă tinerețe fără nicio evaluare și nici întrebări măcar. Pe ei îi cred, pe mine nu, așa se zice - probabil datorită tendinței proștilor de a îi crede mereu pe cei mai aproape de ei ca nivel intelectual, fapt care a dus la apariția unor măști ale liderilor politici - actorii politici fiind de obicei oameni care par mai proști ca să fie pe înțelesul și placul poporului, să le ”vorbească ca de la om la om”, ”să vorbească românește” etc. Oricum pe blogul meu e scris absolut totul, inclusiv în vorbe mai simple.
13.08.25
Azi noapte iar m-au f_t mult timp și puternic, spun ei, fiindcă în timpul somnului nu pot să mă apăr și din cauza asta azi m-am trezit iar pe la 12 jumătate - unu, așa cum mi s-a întâmplat mereu când am fost f_tă în somn puternic. La fel cum s-a întâmplat de foarte multe ori, mama a venit din oraș aproape exact când m-am trezit eu. Venise de la medicul de familie, unde a fost pentru rețeta lunară și iar mi-a vorbit ciudat, pe un ton ascuțit și cântat, ca și cum aș fi nebună sau copil - ei spun că ea face așa ca să îi păcălească pe proști că sut proastă sau nebună și eu nu am cum să o controlez sau să îi trezesc respectul, fiindcă nu am avut drepturi și societatea m-a respins total, de fapt tot din cauza ei. Din cauza f_tutului din somn am avut și un coșmar foarte puternic. Ei au spus adesea că, dacă lumea m-ar fi lăsat în pace, totul ar fi mers strună și nu ar fi fost nici încălzire globală. Dar ei nu mă vor, mi se spune mereu - cum adică să mă vrea? - și nu suportă că sunt mai inteligentă decât ei. Problema sunt ei, nu tu, ei nu vor să te lase în pace, deși evident ești un om perfect bun și nevinovat și inteligent, normal etc. și nu îi provoci niciodată. Evident ei sunt agresorii și ei fac răul, nu tu. În plus, deși sunt izolată, au reușit să îi păcălească pe proști că sunt nebună sau că eu sunt cauza răului și trebuie să fiu omorâtă. Unii cred că fără mine este complet imposibilă și viața și civilizația și că, în momentul în care voi muri, ei toți vor fi obligați să se închine din nou unui bebeluș, un ”miel” abia născut, și să o ia de la capăt, ceea ce toți vor, fiindcă au fost mințiți că eu nu fac față nevoilor lor. (?!) De aceea ies unele femei mereu cu bebeluși în cărucioare în fața mea, spuneau ei. (Ori poate ca să inventeze, să mintă că eu le lovesc copii?) Nu de mult, a ieșit una din nou și, când m-am apropiat, s-a aplecat nu știu de ce și mi-a arătat fundul - și era îmbrăcată în pantaloni albi semitransparenți și i se vedeau chiloții ca un fel de dungă subțire și fesele goale sub pantaloni - unele femei așa poartă.
Dacă bunicul mi-a rămas în amintire prin felul în care o chema pe mama, Luci, într-o singură silabă, amintind de nemțescul Lutsch - a suge, a linge, mama Limpi folosea un verb învechit sau regionalism vechi - a pate, în loc de a păți - spunea de pildă: ”ce am putut eu să pat”, atunci când i se întâmpla ceva rău. Pat amintește de franțuzescul patte, adică labă, de asemenea un cuvânt rău în argou. Aceste aspecte legate de limbă sunt foarte importante și au influență asupra vieții oamenilor. Toți oamenii sunt supuși limbii, nu aveau de ce să mă respingă, eu chiar am devenit, demult, un om treaz și înțelept. Ei spun iar că eu, întotdeauna, și în prezent, am fost binele desăvârșit și nu am cum înțelege așa ceva - adică modul în care mă tratează oamenii. Ei scriu din nou pe internet că sunt 32 de grade afară, dar pare mult mai cald.
Nu este vorba niciodată de altceva și nu a fost niciodată vorba de altceva decât de același și același lucru de zeci de ani: niște oameni monstruoși au convins poporul român că eu sunt altceva decât sunt și am fost mereu și că am fost masacrată așa de monstruos, încât este exclus să fiu acceptată și că trebuie să fiu omorâtă așa cum omori o iapă bătrână și bolnavă și ei cred așa de cel puțin 20 de ani, deși eram încă tânără și capabilă. Proștii toți cred că omorârea mea e singurul lucru bun, fiindcă e o mare rușine (?) să recunoască că au fost mințiți despre mine și e mai normal și acceptabil să mă omoare. Eu zic că e greșit. Alții cred că prin omorârea mea și mult dorita mușamalizare a tot, cum au spus ei încă din anii 2006-2007, ei vor proteja viața celor care au mințit despre mine și care mi-au făcut rău și care i-au convins pe proști că ei sunt utili și deștepți și merită să trăiască, eu fiind ”nebună”. Totodată, mi s-a spus mereu că proștii cred că, prin distrugerea și oprirea vieții mele, care nu li se pare normală sau demnă de respect, ei apără totodată minciunile celor care mi-au făcut rău, minciuni care lor li se par prețioase, spre deosebire de intelectul meu și înțelepciunea dobândită de mine. Oamenii obișnuiți, mi se spune, cred orbește minciunile despre mine, în timp ce eu am avut dreptate întreaga viață, dar ei nu pot înțelege așa ceva, ei cred că am probleme psihice și iluzii, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată etc. Asta e tot.
Din alambicul lor delirant, azi a ieșit încă o idee ciudată - ei zic că e vorba de poporul german, cel mai rău popor din lume (?), orgolios și mândru și cu o foarte mare distanță între geniile lor și poporul de rând, și că tot ce mi s-a întâmplat rău din copilărie a fost din cauza nemților. Ei au această idee, nu eu. Ei spun că austriecii sunt altfel, aceia sunt ca verișoara mea primară (cousine germaine), adică îngâmfați și proști. Nu eu am aceste idei, repet, eu țin la oameni și îi respect, indiferent de naționalitate. Ei spun că în ciuda valorii și superiorității mele, nemții mă disprerțuiesc, deși nu am avut nicio șansă să fac ceva inteligent și bun și să dovedesc ce eram, și am avut mereu, inclusiv acum, o atitudine perfectă de acceptare a realității și de satisfacție a vieții, fiindcă am fost un om echilibrat și calm și am făcut în permanență tot ce am putut face bun și necesar. Ei spun că nemții au avut întotdeauna, nu doar în al doilea război mondial, un Fuhrer în care ei cred, și ale cărui porunci ei le ascultă orbește, indiferent de orice (?!) și acel Fuhrer le poruncește să mă omoare și minte și el despre mine. ?! Ce treabă să am eu cu nemții?!
Verișoara mea a spus că a fost cu soțul și bebelușul mic de câteva luni la Viena și era mulțumită de modul în care a primit-o poporul austriac, de politețea lor în mijloace de transport în comun etc. Am trecut și eu prin Viena odată, timp foarte scurt și la o toaletă publică s-au purtat cam urât, ca și cum noi, românii, nu eram oameni civilizați, deși ele erau acolo doar angajate ca femei de serviciu la toalete. În general am dat peste mai multe ciudățenii - poate și europenii aceia aveau ceva cu mine, fiindcă la Strasbourg de exemplu a trecut o biciclistă pe lângă mine cu ideea că sunt poutain - adică curvă și nu am fost niciodată. Verișoara mea s-a lăudat că și-a alăptat copilul numai 3 luni, poate că are dreptate, poate că medicii greșesc și numai nebunii îi cred, fiindcă există recomandări pe internet ale medicilor, poate exagerate, că e bine ca bebelușul să fie alăptat și să mănânce 6 luni numai lapte de mamă și apoi să mai fie alăptat încă 6 luni, dar cu diverse completări cu alte alimente. Etc. Mama a zis mai demult că nu m-a alăptat deloc și medicii spun că acest lucru crește riscul de obezitate, diabet și chiar și cancer. Copiii nealăptați de mamă, spun ei, sunt copii nedoriți.
S-ar putea ca acum, dar și în trecut, unii să fi citit întreg blogul meu și să preia, din când în când, una sau alta din ideile cu care mă loveau mai puternic în trecut, cu mai mulți ani în urmă, cele care apăreau la ordinea de zi. Lucruri banale, evidente - de exemplu acum iar cu ideea în engleză că, dacă tot ce am scris deja ar fi fost adevărat, atunci în prezent aș fi fost nebună sau moartă (de unde știe el?), așa ar fi fost normal, deci ori sunt nebună, ori nu a fost adevărat. Nu, ce spune el e fals, chiar și în fața marilor necazuri și nedreptăți și torturi, oricât de multe și încontinuu zeci de ani, plus izolarea forțată, marile suflete și inteligențe, mai ales oamenii buni, cum evident am fost, nu înnebunesc și nu mor așa ușor cum vor ticăloșii. Ei continuă să spună că probabil că afectivitatea mea e coruptă sau tocită, cum spun medicii sau psihologii, de parcă nu aș fi om, ci robot! Nu le este rușine să mă disece fără respect, că ”afectivitatea” mea etc.?! Am fost mereu om normal - aceste necazuri și prejudicii la adresa mea s-au repetat peste zeci de mii de zile și au fost aceleași de zeci de mii de ori - în mod normal omul inteligent nu mai are cum să fie șocat sau trist etc. în astfel de condiții. Dar nu sunt nebună sau ceva anormal, omul inteligent are intacte sentimentele frumoase și bune, vibrează afectiv în mod normal, (puteți găsi exemple și în poeziile și uneori scrierile mele în proză) dar și superior. Păi, spun ei, cum adică să nu mai ai lacrimi?! Asta e anormal, înseamnă că nu mai ești om normal. Nu e adevărat - chiar și Blaga spunea într-o poezie că ceea ce îmbnătânește în om e doar lacrima. Toți oamenii sunt de acord că de la o anumită vârstă lacrimi nu mai prea pot fi, oricât de mare e durerea. Pe de altă parte acest lucru e normal și pentru oamenii inteligenți. Încercați cu unul din medicii psihiatri de exemplu. Nici ei nu se pișă pe ochi (mie așa îmi spuneau de mică, că nu am voie să plâng, oricât aș suferi, că mă piș pe ochi) și lor li se pare normal așa ceva, considerându-se pe sine superiori și maturi pe lângă pacienții lor, care nu au voie să fie mai deștepți și sunt considerați bolnavi dacă nu plâng, dar la medici e normal și ei se cred superiori. Poate că eu le-am fost superioară. Poate chiar și dvs., fiindcă acum știți tot adevărul (eu la început nu știam totul), nu ați mai avea cum să plângeți dacă vi s-ar întâmpla ceva similar, oricât de neaștepat și crud și bizar și nedrept, chiar diferit de ceea ce am scris eu. Sunt deschisă oricăror emoții superioare și frumoase. Pe de altă parte am fost și izolată mult timp (peste 40 de ani) și tratată drept nebună și altfel decât eram, deci aveam șanse să mă deformez ca afecte, și totuși sunt încă perfect normală și capabilă de adaptare și viață în societate, dar ca oamenii deștepți, care îi domină pe ceilalți și normal că nu au emoții de mânie sau lacrimi ca prichindeii. Vă dați seama că am fost mereu un om calm, de mică, și că, dacă un om nevinovat complet e închis să zicem la balamuc sau la închisoare și torturat, normal că, dacă se zbate sau suferă și țipă ca prostul adevărul că nu e nebun și nu a greșit nimic, e mai tare injectat și mai dur îndopat cu medicamente, pus în cămașa de forță și încă și mai izolat, ca să fie redus la tăcere și așa zis vindecat. Și mie mi-au făcut la fel, până când m-au adus la neputință completă, deși zbaterea mea a fost foarte mică, fiindcă eram om inteligent, dar tânără totuși - dar am mai văzut și la alții același tratament. E exact ca în filme de acest tip, vă asigur. Cum am povestit, m-au pus în cămașă de forță când am fost o dată mult mai revoltată ca de obicei de ipocrizia și minicuna și teatrul mamei - ei spun că proștii chiar o cred pe ea... cred că vă dați seama că ea a mințit mereu în afară de unele momente când își dă în petec, se trădează. Tot ce am spus eu vreodată a fost adevărat. Îmi pare rău că v-au păcălit că sunt altceva decât sunt și că trebuie să fiu omorâtă, ar fi fost așa frumos, aș fi reușit sigur o viață bună și creație sau studiu intelectual bun. Unii continuă să spună că nu se poate să fie adevărul tot ce am spus, că de ce nu fac nimic?! Și ce ar face ei în locul meu, mă rog? Nu este nimic altceva de făcut și nu e bine oricum să te zbați în zadar, cum am explicat. Ultima oară am fost în oraș la o lansare de carte și, deși acei oameni nu aveau de unde să mă cunoască sau să știe ceva rău despre mine, totuși atunci am fost lovită cerebral extem de oribil, poate din cauza vreunor minciuni, deci oricum nu voi mai ieși la evenimente colective, publice, în oraș, niciodată. Sunt de mult timp izolată și toată lumea stă în capul meu și mă lovește dacă merg singură în oraș. Aș merge numai dacă aș avea mai întâi o susținere socială sinceră și sigură - eu nu am avut pe nimeni întreaga viață, dar mai demult eram tânără și trăiam în colective de elevi sau studenți, deși niciunul nu vorbea cu mine, nici măcar la telefon. De foarte mult timp sunt singură, ca un om singur în pielea goală pe o scenă. (chiar dacă e vorba de piesa Scaunele a lui Ionesco dramaturgul, nu fostul meu psihiatru Ionescu sau fosta mea doctoriță Ionescu, de interne)
Mama iar a stat în curte cu vecinul, la nu știu ce, bere sau vin, sau țuică, cu ceilalți oameni mama vorbește altfel decât cu mine mereu și vorbește diverse propoziții, dar aproape exclusiv politică, cel puțin în prezența mea, iar mie îmi repetă mereu aceleași lucruri și propoziții de zeci sau sute de ori, adesea cu aceeași intonație, încât câteodată îmi este silă și mi-e greu, e neplăcut cerebral (emoții negative).
Iarăși aceeași monstruoasă: tu ai fost extrem de monstruos măcelărită toată viața și de aceea nimeni nu vrea să te accepte; idioții cred toți că ești foarte ”jos” și cei care înțeleg că ești mult deasupra lor prin intelect sunt plini de ciudă și te lovesc, în loc să te accepte.
Două lovituri extrem de puternice în cap, cum nu am mai simțit de foarte mult timp sau nicidoată, urmate de amețeli puternice. Vă doresc din nou drum bun în continuare.
Lovită cutremurător în cap din nou, după mult timp - amețeală și sete puternice la fiecare lovitură; simultan, peste mine intră o scroafă și un porc în engleză, mă împroașcă cu ură și violent, că ei mă urăsc (I hate her), că ”she was not supposed to be alive now” (ea, adică eu, nu trebuia să mai fie în viață acum, ceea ce au mai zis), că degeaba ”genie”, și ”both good and very kind”, că ea vrea să mor.
nu știu cine sunt și ce au cu mine, repet, nu am greșit nimic și am fost torturată oribil încontinuu și izolată totodată din copilărie și totuși nu sunt nebună și ei nu au dreptul să mă omoare, unul a întrebat-o de ce vrea să mor și ea a zis că așa vrea ea, e nebună
Îmi amintesc că mai demult cineva se plângea în gândul meu că e un foarte mare nenoroc să ai un geniu în familie. ???
Ei au spus că eu sunt cel mai bun om din lume și ceilalți au devenit monștri și au și pretenția să mă omoare - faptul că ei spun că eu nu trebuia să mai fiu acum în viață înseamnă că au vrut de mult timp să mă omoare și nu au reușit - dar de ce? am fost totuși perfecțiunea și mai aveam mult de dăruit intelectual și sufletește, cum am și făcut în continuare, nu e vorba de ceva ridicol, ca în cântecul Andei Călugăreanu ( ”Orgoliu” - timpul e iute...) ci e adevărul - citiți tot ce am scris, e doar binele și doar adevărul și chiar ceva frumos și curat. Puteam și să mă dezvolt mai mult ca intelect, cu ușurință. Am ținut la oameni, la pământ, la țară, la cultură și la tot ce e bun. Mereu - chiar credeți că e bine să mă omorâți?
15.08.25
El - eu nu știu cine este el, vrea să sugereze că el este unul din cei buni, care totodată știu adevărul despre mine - spune că el nu mă poate ajuta (cum adică să mă ajute? În ce sens ar putea un om sau chiar un zeu să mă ”ajute”?, mi se pare absurd, probabil că vrea să spună că prin schimbarea concepțiilor greșite ale proștilor despre mine, dar asta cred că nu se poate, în schimb adevărul poate fi brusc și întreg despre mine). El spune din nou că el nu poate să mă ajute, fiindcă, atunci când era tânăr, ca și toți proștii, a fost păcălit de mama mea, o nebună manipulată de niște porci în așa fel încât să îi păcălească pe alții. (?!) El spunea asta ân momentul în care eram la mama în cameră și ea tomcai făcea o scenă ca să pară nebună, sau, în sfârșit, poate că chiar este. În felul acesta, el și oamenii legați de persoana sa, adică de psihicul și personalitatea sa în societate, prin care el poate să existe în lume și eventual să mă ajute pe mine sau pe alți nenorociți și nedreptățiți, sunt oameni care cred diverse aberații despre mine, ca și ceilalți, fiindcă și el însuși și-a adus contribuția la delirul și ideile greșite ale proștilor despre mine. Așa cum este el sunt și ceilalți, niciunul nu vrea să renunțe la putere și la prestigiul pe care îl au în societate, fiindcă ar însemna să devină impotenți, căci iluzia pe care se bazează influența lor asupra lumii este minciună urâtă despre mine și răul asupra mea. Ulterior ei înțeles adevărul și astfel îi domină pe proștii care sunt legați de persooana lor, prin care ei pot acționa asupra lumii, dar acești proști ”formatați” în lume de persoana lui, de-a lungul vieții lui din tinerețe, cred din păcate numai minciuni despre mine - astfel încât el și alții care au greșit în tinerețe și-ar pierde puterea (sau ”spatele”, suportul social), dacă ar recunoaște adevărul despre mine și niciunul nu vrea asta, niciunul din cei care au fost proști în tinerețe și păcăliți de mama, care e un monstru care m-a batjocorit și torturat întreaga viață și totodată e o nebună manipulată de alți porci. Ei cred că ei sunt mai prețioși decât mine și ei merită să trăiască și să ”domnească” și să aibă putere în lume, în virtutea faptului că au crezut minciuni despre mine, că au fost păcăliți și ulterior au înțeles adevărul și le place ”jocul” vieții de genul acesta, prin sacrificarea mea, masacrarea și omorârea mea fără motiv, în timp ce alți oameni buni și nevinovați sunt totuși acceptați ???!! Ei cred că au valoare și că ei fac lucruri bune și importante în lume prin influența lor asupra proștilor și că acesastă influență a lor în lume e mult mai importantă decât viața mea și eu trebuie să fiu torturată și batjocorită și distrusă și omorâtă, pentru ca ei să poată trăi liniștiți. Cum? e ceva complet aiurea - poate că doar li se pare că ei au devenit puternici fiindcă au devenit corupți și organizați laolaltă cu mama și alți nebuni și cu minciunile despre mine, în care ei au crezut și le-au propagat când erau mai proști. Înseamnă că tot proști au rămas - și eu totuși am fost perfecțiunea, ei de ce să aibă drepturi și eu nu, încă de mică? Nici măcar nu am avut legătură cu politica. Probabil că ei mint, dar am fost, se pare, mai inteligentă decât credeți.
Ei spuneau că, din păcate, nici cei de pe facebook nu au înțeles și nu pot crede adevărul, dar eu nu văd cu ce ar fi putut să mă ”ajute” ei. Poate că nu nu m-au acceptat fiindcă le-a fost frică să nu fie și ei omorâți sau loviți etc.
Oricum e evident că nu are logică ce spune acela, eu am fost masacrată de peste 40 de ani și izolată clar, oricine putea să vadă adevărul. Sau oricum mai mulți. Ce e aia că în tinerețe au fost păcăliți sau mințiți, au trecut atâția ani de când toți au înțeles, de ce nu a crescut între timp nu știu ce putere bazată deci pe adevăr și nu pe minciună, care m-ar fi salvat? Poate că puterea ce crede el că o are, ca și alții, nu se bazează pe faptul că a el a mințit oamenii neintenționat, fiindcă el credea ceva greșit. Ei spun că nu, că deși sunt masacrată din 84, toți vor să fie la putere cei care s-au înșelat asupra mea și au crezut aberații și toți ceilalți au fost omorâți.??
Mama iar vorbește la telefon acum, probabil tot cu vărul meu, fiindcă mi-a spus de două ori (deși ea de obicei nu mă informează de politică, doar rar) că e foarte important că se întâlnesc cei mai puternici liferi politici ai lumii (Rusia și SUA) azi în Alaska.
După cum știți, mulți au ideea că în general pacifiștii - diverse persoane publice, politicieni sau clerici, scriitori sau cantautori etc. - sunt asasinați sau asupra lor sunt tentative de asasinare, și era evident că am fost un om întrutotul pacifist și îndrăgostit de idei bune. Pacifiștii sunt înlăturați de către cei care fac politică și sunt considerați idioți, utopici, nebuni și lumea ”bună” crede că politica se face numai cu ”război”. Unii spun că tocmai acesta a fost motivul condamnării mele la moarte, fiindcă, în tinerețe, datorită celorlalți de fapt și amputării piciorului meu, am fost păcălită de BBC despre războiul dintre evrei și palestinieni (parcă văd că iar au scos idei despre acel conflict, nu de mult) și părea că SUA e vinovată și Israelul și așa spuneau toți atunci la BBC și arătau filme etc. și din cauza asta a fost atentatul asupra World Trade Center din New York, prin urmare pe mine m-au condamnat la moarte chipurile pentru câteva idei sau credințe politice, din cauza pacifismului pe care cei vicleni îl stimulează în cei care urmăresc știrile. Atunci a fost singura dată din viață când am urmărit știri la tv, ulterior nu m-am mai uitat deloc, întreaga viață, și nici înainte. Nu, spun ei în engleză, pe tine te omoară fiindcă nu ești binevenită, nu fiindcă ai fost pacifistă, (ceea ce era normal în situația ta de com chinuit; you are not welcomed, spun ei în engleză). De ce să nu fiu ”welcomed”? Poate că unii au dat vina pe mine și ei de fapt erau cei vinovați și atunci. De ce să nu fi fost eu ”welcomed”? Am fost binele și ceva inteligent probabil într-o măsură mai mare decât credeți, că probabil m-ați fi acceptat. Poate că ei așa cum spun ei, că foarte puțini au citit adevărul și că toți cei care au înțeles au fost eliminați definitiv din sistem - și astfel ideile lor și adevărul curat nu au mai avut influență subconștientă asupra proștilor, care astfel continuă să creadă că trebuie să mă omoare și că sunt ceva rău. Iar eu sunt ținută izolată clar din 84 și toți mint pe față despre mine. Chinuită încontinuu peste 40 de ani.
Întotdeauna la ”putere” se ridică numai minciuna și răul, spun ei, care par mai credibile și inteligente pentru o anumită categorie de oameni - puterea este de fapt puterea asupra proștilor. (eu nu cred așa ceva) Oamenii buni, cum ai fost tu, sunt exploatați și închiși și torturați încă din copilărie și ceilalți prosperă. (poate nu toți oamenii buni sunt exploatați și izolați și mistificați și omorâți)
Nu mă doare deloc că ea e torturată sau omorâtă (au mai zis așa) - a greșit. Ce? A spus adevărul, oamenii masacrați nu trebuie să spună adevărul, oricât e de monstruos și nedrept. Nu e adevărat. Nu toți oamenii masacrați, numai ea.?! deci ce a greșit? De ce ea e altceva decât toți oamenii și de unde să fi știut ea? Nu are cum să aibă dreptate, nu sunt o excepție și adevărul e calea cea bună. Un fel de ”Așteptându-l pe Godot”. Toți proștii sunt înciudați că nu poți fi înlocuită sau că încă susții numai adevărul, după tot ce ți-au făcut. Tu ai suferit mai mult decât toți oamenii și ei încă nu au înțeles. Cine, ce?
Te-au închis la balamuc și tu știai că nu erai nebună și că nu ai greșit nimic, ar fi trebuit să înțelegi. Ce? Erai conștientă cum te tortura mama ta de mică și țineai minte totul și știai că nu ai greșit nimic și ai fost numai binele și față de părinți și vedeai că toată lumea o tratează cu respect pe mama ta și pe tine te lovesc și își bat joc de tine, trebuia să înțelegi. Ce? Poporul nu poate înțelege adevărul, adică ce este maică-ta, și de aceea crede că tu ești altceva decât ești. Oare? Cei care știu că mama ta e monstru vor ca ea să trăiască și tu să mori și ca și ei vor toți proștii. De ce? Unii cred că tu ești monstrul, Cristina. Ei au devenit monștri fiindcă te-au f_t (??) și te consideră pe tine nebună, deși ești singurul om normal. Ei au diverse puteri magice și te disprețuiesc și vor să te omoare fiindcă tu nu ești ca ei. Tu pentru ei ești o ”încuiată” ca în Harry Potter și de fapt tu ești sursa puterilor celorlalți. Asta nu știu, dar ei nu rezolvă nimic omorându-mă. (O psihiatră stagiară, cu un aer teuton și care a ajuns la Bălăceanca, acum nu știu unde e - zicea că e anormal că încă țin minte lucruri din copilărie și din liceu - deci vroia să fiu idioată, proastă și fără memorie, e greșit, am fost un om bun și capabil, chiar și atunci.)
