desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge

luni, 29 mai 2023

29.05.23

Am început, înainte de monstruosul 7 mai 2023, să citesc Solenoid de Cărtărescu, fiindcă e la modă. Puțină curiozitate am avut, e adevărul. M-am gândit la alegerea titlului și simbolului dominant și văd două motive - unu reprezentarea destinului de ființă gânditoare unică, singură - SOLE- NOID, codată prin etimologie fie ca în paranoid, fie ca în cosmoid și doi reprezentarea naturii electromagnetice, duale, a omului, fie câmpul electric generând magnetizare, fie câmpul magnetic din jur și poziția bipedă/decubit generând electricitatea inerentă ființării umane și nu numai. Au fost aceste lucruri notate printre meditațiile mele, a fost o vreme când mă întrebam ce model ar fi mai bun, spirala sau solenoidul. Oricum este larg acceptată și natura de undă electromagnetică a luminii, deci dacă... dar nu rezultă ceva cert și clar din aceste premise

Azi au inventat alt delir - că poporul român ia bani de la puteri străine ca să mă tortureze și să mă omoare - e absurd, nu am greșit nimic toată viața în mod sigur, nimeni nu are și nu avea vreun interes să mă omoare, ba chiar am fost un om inteligent și oamenii puteau deci să mă respecte și chiar să mă accepte

Nu mai scriu ce gândesc unii oameni răi/asasini peste mintea mea, dar scriu ce se întâmplă - am fost la mega image și am cumpărat un suc la reducere, fiind iar de bună credință - acasă am descoperit că îi lipsea sigiliul dinăuntru și eu așa nu beau, nu pot ști ce otravă au pus eventual, mai ales fiind ”pățită” de multe ori în acest sens - mama iar spune că ea îl va bea și mie mi-e groază să nu pățească eventual ceva, dar mi-e frică și să îl arunc ca să nu facă ea scandal, fiindcă deja i-am spus de suc, mi se pare de bun simț să nu bea, dar ea mereu face așa, voi fi atentă în viitor să nu îi mai spun și arunc eu.

La întoarcere, pe drum copiii iar au înjurat (o vreme mă lăsaseră în pace) de ”morții mă-tii”, una din înjurăturile lor preferate, și în București erau la fel - eu nu înțeleg, mi se pare straniu, nu am greșit nimic toată viața și am avut mult respect și admirație față de oameni și în particular față de copii - ei spuneau că copiii sunt mințiți de adulți despre mine, ceea ce nu pot înțelege, și acum iar au luat de la capăt aceeași crimă hidoasă, practic din 84 nu m-au lăsat deloc - aceștia sunt copiii care ar fi trebuit să mă accepte, în caz că aș fi avut (cred eu în mod normal) dreptul de a fi profesoară sau învățătoare. Aș fi avut și eu mult de învățat - dar ei fiind agresivi în mod nejustificat, eu nu am cum să îi conving - ei văd doar trupul meu obez, chipul meu de om vârstnic, mersul meu de șchioapă, tăcerea mea, normale, dar inexpresive pentru ei - și probabil au fantezii aberante legat de realitate. Unii spuneau că adulții, începând cu generația părinților mei, au dat vina pe mine pentru a ieși ei basma curată, ceea ce eu nu pricep. Asta e, e ceva trist. Odată am ieșit în curtea blocului și am vorbit cu ei, dar ulterior au venit alții acolo - iar cu aceștia nu am ce vorbi... ei înjură printre dinți sau foarte tare, gesticulează exagerat, aruncă cu câte ceva în mine, se așează în calea mea în grămezi sau pe banca mea - singura mai înaltă ca să pot să stau jos etc. Când au întrecut măsura i-am apostrofat, i-am întrebat ce vor, dar nu are importanță. Unii spun în engleză că... am reputație proastă, deși nu am greșit nimic etc. Eu cred că un om nu poate fi acuzat decât de fapte, cuvinte sau chiar gânduri rele, dacă e cert că sunt ale sale - și nimeni nu știa ceva rău de acest gen despre mine. Nimeni nu are dreptul să acuze un om sau să treacă la fapte rele numai din ce aude de la alții. Am fost evident izolată din 84 și tratată drept obiect, nu subiect, deci poate că mi-au atribuit ceva ce nu era al meu. (aparatele foto deformează puțin imaginea mea). Nu am avut cum să creez ceva bun din punct de vedere intelectual (eventual poezii sau eseuri sau jurnal literar) fiindcă am fost hidos torturată sau otrăvită zilnic și izolată de mică - poate nici măcar un geniu nu ar fi putut în astfel de condiții. Ideea e că oamenii mint pur și simplu despre mine și astfel mă omoară cu cruzime, ceea ce eu nu aș fi putut suporta ca idee și realitate nici legat de altă victimă, dacă nu aș fi fost eu aceea. Celorlalți nu le pasă. Soarta mea pare pecetluită de mică prin respingerea din partea și minciuna familiei. Restul vine de la sine, tuturor le pare normală și acceptabilă minciuna, eu cred că nu aș fi făcut așa ceva. Totuși, chiar dacă nu sunt ceva bun, poeziile mele sunt măcar ceva adevărat, poate frumos, nu sunt ipocrite.

Încă o idee monstruoasă a lor - pe care totuși o notez - ei spun că poporul nu se poate trezi la realitate (?!) și crede că ar fi în ”război” cu mine, deși realitatea e clară de aproape 40 de ani.

30.05.23
Iar au intrat cu ideea că le trebuie un berbece foarte puternic. Unii spun că toți sunt nebuni și toți vor să mă distrugă și să mă omoare. Etc. Azi m-au lovit mai puțin cu aberații. Citesc din nou istoria României.

31.05.23
ei spun că idioții cred că delirul meu e cel mai periculos cu putință, deși puteam face dovadă cu ușurință că eram prea inteligentă pentru a fi om rău sau pentru a delira - era total imposibil! Îmi pare rău că și ”specialiștii” -- psihologii și medicii psihiatri nici nu mi-au răspuns de atâția ani, deși am cerut doar dreptul la muncă sau la studii superioare și le meritam cu adevărat. Îmi pare rău că mă condamnă la moarte clar, fără ca cineva să fi vorbit vreodată cu mine -- ei par să delireze cu ideea că li s-au dat ”indicații” să nu îmi răspundă, ca să mă omoare... ?? Repet -- nu am exagerat nimic și nu am fost decât binele, nu am greșit nimic toată viața, nu am avut tulburări psihice. Au început din nou în engleză cu aberația agresivă că ei nu pot să mă ”rupă” - deși nimeni nu are și nu a avut vreodată interesul real să mă agreseze. În mod cert eu nu aș fi făcut nici pentru a îmi apăra viața într-o lume coruptă asemenea oribilă crimă. Ei explicitează că e vorba de un univers concentraționar/ de lagăr și că psihologii sau pshiatrii mențin menghina, tortura, persecuția, închisoarea etc. așa cum li se poruncește - ba mai mult ei insinuează că e vorba de o închisoare ”comunistă”, deși am fost tipul intelectualului pur, deci nu puteam avea nicio legătură cu politica.

1.06.23
Ei spun că, din punct de vedere psihic, sunt perfect normală, în cele mai mici detalii. Ideea e că oamenii s-au înșelat complet asupra mea, fiindcă eu sunt binele în întregime și ei cred ceva rău despre mine. Nici nu aveau cum să nu se înșele - fiind izolată complet din 84. Chiar și geniile, spun ei, nu se pot dezmetici și cred că aș fi psihotică.?? Aceeași idee care pune capac la tot - că oamenii nu vor să recunoască adevărul și acest lucru îi obligă să mă omoare. Încă două idei delirante, relativ rare în panoplia lor - una că oamenii credeau că eu știu sau gândesc ceva ce eu nu gândeam și nu știam - și de aceea mă loveau - și a doua că lumea întreagă așteaptă să îmi cer scuze, deși nu am greșit absolut nimic și sunt un martir adevărat.???! Alții spun că printre nebuni există mereu câțiva oameni inteligenți internați - și pe ei se bazează instituția psihiatrică - eu cred că nu e așa, căci oricum există oameni deștepți printre nebuni - adică psihiatrii. Oamenii inteligenți, cum am fost și eu, nu au cum să delireze.

3.06.23
Din când în când ei spun, fără să îi provoc, că eu încă nu am înțeles - ce? Uneori spun că eu nu pot înțelege fiindcă oamenii s-au purtat cu mine la fel din 1984 - ideea e că m-au condamnat la MOARTE pentru un singur f-tai - eu nu știu ce vor să spună, findcă tot ce am spus e adevărul, nu a existat nimic sexual în viața mea - ei spun că da, dar a existat ceva scârbos, nu din vina mea, dar oamenii de aceea mă omoară.??? Cum? După tot ce a fost aproape 40 de ani?! Și având în vedere tot ce am fost eu mereu?!
Izolarea e completă, repet, din 1984, am fost prin instituții de învățământ, dar eram singură ca un om într-un autobuz aglomerat sau chiar mai gol. Îmi pare rău că sunt practic omorâtă prin izolare forțată, era evident de la distanță că nu eram un om care să delireze și nici unul care să povestească altora ce a suferit, nu aș fi făcut asta decât dacă o altă persoană ar fi cerut în mod justificat adevărul despre suferința mea. Ei spun (din nou) că mi-au fabricat un întreg dosar (?!) alcătuit numai din minciuni și probe false și, bazat pe aceasta, au luat o monstruoasă decizie în ceea ce mă privește.?? Astăzi, 3.06.23, mi-a spus mama că ar fi fost o tragedie feroviară în India și, la scurt timp, m-am întâlnit pe stradă cu câteva femei care păreau a fi din acea regiune geografică, dar nu știu sigur de unde proveneau. Este adevărat că lucruri din acestea, mai ciudate, mi s-au întâmplat foarte des, dar absolut sigur ele au fost din cauza altora, nu a psihicului meu - de exemplu: acum câteva zile, mai multe de fapt, stăteam în curtea mea cu iarbă și am văzut un fluture alb, printre primii anul acesta - m-am bucurat și mi-am imaginat involuntar un fluture maroniu-roșcat și peste vreo două minute a apărut și unul din aceia - precis nu îl văzusem cu coada ochiului și nici nu credeam că erau și din aceia - fluturele nu a apărut din cauza imaginației mele benigne, ci din cauza legăturii subconștiente dintre psihicul meu și cel al altora - eu nu mi-am imaginat lucruri rele niciodată și nu pot determina viitorul, cel puțin toți intelectualii, și nu doar ei, au acest tip de conexiune cu restul lumii. Desigur acest gen de lucruri mi s-a mai întâmplat, mai ales dacă sunt obosită, nu explic mai mult, dar vă conjur să nu loviți manipulați de proști care v-ar spune că e ceva anormal, că nu e. Astfel de momente se întâmplă fiindcă sunt un om normal și inteligent, dar singur. Alteori mi se întâmplă să mi se deschidă cărțile (citite sau nu), cum am mai explicat, la cuvinte legate de viitor sau de trecutul apropiat - aceasta chiar dacă nu sunt obosită, e ceva normal și s-a mai scris despre asta. Nu am făcut acest gest niciodată cu scopul de a mă distra sau de a dovedi ceva. Am mai dat și alte exemple. Munca mea intelectuală e cauza inteligenței mele, nu fenomenele paranormale. Lumea din exteriorul oricărui om (inteligent sau nu) e croșetată, împletită cu psihicul fiecărui individ, nu trăim și nu gândim decât împreună și da, există un fel de psihism universal. Există un Dumnezeu, o ordine pentru fiecare om. Singura deosebire e că aceia inteligenți sunt conștienți de propria lor viață și se cunosc pe sine. Psihicul meu este încă normal, deși am fost monstruos lovită din 1984. Din motive obscure pentru mine, ei spun că oamenii care iau act de lucruri paranormale din viața mea o iau razna - totuși probabil datorită ignoranței sau respingerii distructive și instinctive a ceea ce ei nu pot concepe. Ei mereu au spus că eu nu aș fi fost omorâtă dacă poporul ar fi înțeles adevărul - nu pricep acest lucru. Unii spun că moartea mea ar duce la un dezastru pentru ceilalți. (?) Alții afirmă invers că oamenii mă omoară fiindcă au observat nu știu ce activitate paranormală în viața mea - că eu nu povestisem - dar eu vă spun că e monstruos, fiindcă nu am dăunat nimănui și nu eu sunt cauza răului din viața mea sau a altora, ci aceia care m-au lovit, în timp ce eu nu puteam evita răul din partea lor. Ei spun că, fiind diferită de alți copii, ei au vrut să mă omoare încă de când m-am născut.

4.06.23
Ei spun că am o boală destul de gravă, dar ei mă sfătuiesc să nu merg la medic. Ei spun că sunt prinși ganglionii paravertebrali, dar ei vor încerca să îmi prelungească viața cât de mult posibil.?? Seara - torturi cerebrale monstruoase, am luat din nou 7 pastile de quetiapină 300 mg (doza recomandată era de 2 pe seară) și doar așa s-au mai domolit torturile - ei spun că de ani de zile încearcă să mă omoare și acum sunt aproape de scop - dar de ce? Am încercat cu 3 pastile apoi cu 5 pastile și nu a mers. Durea rău. Încă o dată ideea lor că toți preferă să mă omoare decât să recunoască adevărul, mai ales fiindcă mi-au făcut rău din copilărie.

5.06.23
M-am tezit iar cu durere coccis și șolduri și coapse până la genunchi, dar, deocamdată, e suportabil, nu e ca pe 7 mai 2023, dar mă simt mult mai rău ca ieri și mă mai doare chiar și capul - ei spun că eu sunt cea mai deșteaptă femeie (?!) și totuși oamenii mă omoară, crezând că aș fi ceva rău. Eu am scris toate acestea fiindcă oricum aș fi scris și despre alții - despre mine nu are cine scrie - eu nu sunt de acord cu minciuna și răul asupra oamenilor nevinovați și inteligenți și buni etc. Sete înfiorătoare care nu trece cu apă, ca acum o lună, senzații neplăcute sexual și durere puternică în bont.
Iar a intrat peste mine acea persoană monstruoasă cu ideea - ”ea trebuie neapărat distrusă” și astfel incită la ură și la crimă asupra mea de mulți ani, deși am fost ținută izolată din 84 și nu am dăunat nimănui.

6.06.23
Au început din nou torturile cerebrale - ei spun că mama mă omoară, dar lumea toată e furioasă pe mine, deși eu nu am greșit nimic.?? Acum iar au început cu tehnica lor veche de distrugere - mă atacă sexual și apoi cu dureri de cap monstruoase. Ei spun că eu nu pot înțelege, dar întreaga lume, inclusiv alte popoare, crede răul despre mine și de aceea ei vor să mă distrugă/omoare, deși nu există motiv real.?!

8.06.23
În drumul meu spre "Gheață" e o casă mai ciudată ca altele. La poartă e un tei argintiu care are toate frunzele pe dos (nu am mai văzut așa ceva) și niște conifere absolut pline de pânze de păianjen cu țesătură deasă, în cuiburi - nici așa ceva nu am mai văzut. Nu știu ce e acolo, dar e bizar.

9.06.23
De două-trei zile sete înfiorătoare în timpul somnului - de mult nu a mai fost așa - mi-e sete numai în somn și mă trezesc și beau de vreo 4-5 ori și nu trece cu apă - am băut 2 litri noaptea trecută de exemplu. Nu știu dacă e diabet, cancer sau doar otravă. În trecut am mai pățit așa de vreo 3-4 ori de când stau aici, poate a fost otravă în apă, fiindcă în oraș mă otrăveau sigur - mi-a trecut mergând să cumpăr apă din oraș, dar acum nu mai pot merge, fiindcă iar au izbucnit durerile pelvine și mă mișc greu și cu durere. Toată lumea știe ce apă beau și de unde o cumpăr. Ei mereu spun că lumea are ceva cu mine și m-a condamnat la moarte deși nu am greșit nimic, iar medicii s-au purtat urât cu mine, cum am mai povestit. Edeme cvasipermanente ale mâinilor, brațelor, gleznei și picioarelor. Dureri de cap și amețeli bruște, fierbințeală bruscă, adesea fugace, a feței și părții superioare a corpului. Cred că și luna trecută, când a început durerea monstruoasă, am avut sete goraznică, îmi aduc aminte, am și notat undeva - deci poate fi otravă din apă, cum părea și atunci... nu știu - oricum în engleză au început iar cu ideea că mă omoară unii oameni răi și cruzi, cum spun și în română - păcat, am fost nu doar nevinovăția absolută, ci și un om de valoare, dar ei nu au cum să realizeze aceasta, fiindcă sunt izolată din 84... Îmi aduc aminte cum mama mi-a promis moartea cu ideea că toți o vor crede pe ea și apoi toți au părut într-adevăr să creadă minciunile despre mine, nicidecum adevărul. Ei spun că mă omoară ca să realizeze o tranziție de putere (?!)

Ei spun că unii i-au păcălit pe oameni că eu aș fi fost în tinerețe vulgară, frivolă, ușuratică (?!) și că, dacă nu ar fi existat acel nefast meditator în viața mea, aș fi ajuns ușor în brațele oricui - pot încă dovedi că a fost invers și mai mult decât sigur nu aș fi ajuns în brațele nimănui - așa eram eu, total lipsită de scopuri sau tendințe sexuale, ce e drept fără nicio cunoștință despre sexualitate și opunându-mă totuși categoric concubinajului eventual în viața mea. Aproape toate interesele mele au fost de natură abstract-intelectuală, în afară de bucuria senină în fața frumuseții naturii și încă vreo două-trei lucruri. Ei spun iar că eu sunt un zeu/geniu (!??) rău, prost și nebun și astfel ei au dreptul să mă distrugă/omoare - deși e invers, iar cei care au înțeles adevărul preferă să moară decât să recunoască adevărul.??

10.06.23
Ei spun că eu am fost la fel de când eram mică, dar proștii cred că eu aș fi devenit ceva (?) datorită drumului meu de martir și vieții chinuite duse atâția ani. Din nou ideea lor ca sinteză - că întreaga lume a înnebunit și că nimeni nu crede adevărul, de aceea mă omoară.

11.06.23
Unii întreabă sau mai degrabă se miră peste mintea mea dacă atunci, lângă Poliție în București, a fost viol asupra mea - da, am povestit acel lucru - un fel de viol, poate mai puțin grav - acel individ m-a păcălit (am povestit cum) să intru în camera lui- eram sub efectul puternic al medicamentelor psihiatrice - o odaie mică; a încuiat apoi cu cheia și m-a dezbrăcat brusc și s-a dezbrăcat și era prima oară când vedeam o erecție la un bărbat și folosea limbaj vulgar - m-am îngrozit și i-am spus să mă lase în pace, că mă tem să rămân gravidă și atunci m-a penetrat anal și apoi am plecat de acolo odată cu el, în direcții opuse. I-am povestit acest fapt lui A.I., cel cu care s-a petrecut actul sexual oral (una din cele 2-3 greșeli aparente ale mele, dar în realitate o greșeală mică), și el a spus, spre marea mea mirare, că puteam să îl denunț pe cel de lângă Poliție pentru viol, ceea ce mi se părea iluzoriu, dată fiind condiția mea de pacient psihiatric, pe care nimeni nu îl respectă și nu îl crede sau nu îl ia în serios, dată fiind și faptul că eu nu am mințit niciodată și toți au jucat teatru sau chiar au crezut că eu delirez sau mint. Acel individ, adică A.I., nu a vorbit cu mine decât 2-3 lucruri, printre care și despre tratamentul meu psihiatric, în rest nu am avut vreo relație cu el, nimic sexual și nici nu m-am gândit la el niciodată, în afară de momentele în care am scris pe acest blog adevărul. Nici la cel care m-a violat nu m-am gândit deloc. Ei spun că oamenii violați și cei închiși la psihiatrie sunt respinși de societate din același motiv. Nu știu sigur dacă așa este - probabil că ei se gândesc la vina colectivă - dar unii spun că victimele par a fi impure, și eu nu cred că asta e. Îmi pare rău că, în orice caz, nu a contat pentru nimeni inteligența mea sau diverse calități sufletești sau trăsături de caracter foarte bune. Nu am povestit nimănui (oricum nu aveam cui) și abia după aproape 30 de ani din 1984 am început să scriu tot adevărul despre mine public - oricum altfel mă omorau în mod sigur, poate e mai bine că am făcut așa, numai așa am avut o slabă șansă de a fi acceptată, măcar de a nu fi omorâtă, dar nu a fost să fie. Eu am scris absolut totul de când eram copil și nu aveam cum să ghicesc, fiind monstruos torturată și otrăvită, ce să fi trecut sub tăcere și ce să fi povestit clar. Ei spun că pe mine nu m-a sprijinit nimeni niciodată, dar proștii așa cred.(??) Au început din nou că ei trebuie să mă omoare, fiindcă nu pot să îl sacrifice pe Zăgrean pentru mine. ?!? Cât e de aberant -- ce treabă am eu cu el sau el cu mine?! Poate că și eu eram un om de valoare, dat fiind că de zeci de ani nu au reușit încă să mă omoare, cum au spus mereu...nu înțeleg ce vor să spună, eu nu am nimic cu el și nu m-am ”luptat” cu nimeni niciodată. Ei îmi vorbesc ca și cum aș fi proastă și eu nu am fost proastă niciodată. Ei spun că în esență toți vor să mor pentru a apăra iluziile nenecesare ale unor proști. ??

sâmbătă, 20 mai 2023

20.05.23

Ei spun iar că oamenii au înțeles totul pe dos decât a fost și toți cred că sunt nebună și trebuie să mă omoare. Toți vor să mori ca nu cumva să înțeleagă poporul adevărul despre tine, spun ei. Repet, am fost perfecțiunea, nun am vină că mă omoară. Ei spun că ar fi trebuit să conving poporul de adevăr, dar asta era imposibil, nu am niciun canal de comunicare cu alți oameni în afara acestui blog, pe care nimeni nu îl citește.
Azi noapte era să mor - nu exagerez - sau să îmi pierd mâinile - m-am trezit brusc cu durere mare de fapt amorțeală indescriptibilă, menghină ca și cum nu aveam mâini, de la umeri la degete. Niciodată nu am pățit așa ceva, atât de rău. Mi s-a mai întâmplat similar numai de vreo 3-4 ori, când locuiam în oraș. Mi-a trecut mișcând mâinile, destul de greu. Nu trebuie să mă omoare, am rămas la fel, binele și chiar starea de grație și fericire, bineînțeles normală psihic. Am fost la plimbare și ieri și erau iar oameni în calea mea, iar la poarta curții mele dinspre stradă era fata vecinului din capul străzii, Adrian pletosul. Fata avea un bebeluș în brațe, era singură și se plimba înainte și înapoi în dreptul porții mele, ceva foarte ciudat - e adevărul că toți par nebuni, dar ei spun că sunt mințiți despre mine, din cauza asta. Am schimbat câteva cuvinte cu ea, am întrebat-o dacă locuiește în apropiere și părea ciudată - nu mi s-a recomandat, dar avea mimică și vorbe ciudate și tonul vocii bizar - deci, fără să știe nimic, credea că sunt altceva decât sunt, exact așa cum spun ei că toți oamenii cred. Unii continuă să spună că toți vor să mor, tocmai datorită nevinovăției și normalității mele.
Am scris adevărul nu doar ca pe un strigăt de ajutor , ci și fiindcă e vorba de o crimă oribilă, de multă nedreptate și cruzime și nu am avut ncio șansă de-a lungul vieții.

Ei spun că toți oamenii se feresc de nebuni (cei ținuți drept nebuni de familia lor), fiindcă, dacă se apropie de nebuni, cade asupra lor toată ura și respingerea cu care se confruntă nebunul respectiv ?? Recunosc că am o boală psihică, în sensul că sunt monstruos torturată de oameni, dar nu sunt nebună în sensul celălalt... Acum, după atâtea zile de tortură mai groaznică ca în trecut, din 7 mai încoace, mi-e foarte greu, nu știu dacă mă vor omorî sau nu. Ei spun că oamenii așa se nasc - unii miei, cum am fost eu, alții fiare diverse, care se aruncă asupra mieilor.

ei spun că nimeni nu mă ”vrea”, fiindcă au înțeles că nu sunt nebună.(?) Ei spun că în cazul meu absolut toți au închis ochii, adică au preferat minciuna și corupția.?? ei spun că asemenea monstruozități se petrec numai în România, de aceea străinii nu pot înțelege - mă îndoiesc, nu pot crede răul despre România, chiar dacă m-au chinuit o viață întreagă. Nu am nicio dovadă că ar fi așa. Ei spun că acum ”tărtăcuța” mea e goală, fiindcă ei mi-au șters complet memoria lucrurilor citite - și nu avea rost, căci eram numai binele mereu, inclusiv ceea ce citisem și înțelesesem, nu am greșit nimic și nu am deranjat pe nimeni. Ei spun că asta mi-au făcut toată viața, fiindcă asta fac ei cu nebunii, deși în același timp ei mint încontinuu. Erau într-adevăr lucruri bune și frumoase, toate cărțile și sensurile intelectuale derivate. Da, e adevărat că așa au făcut mereu, fără motiv. Memoria vieții nu poate fi ștearsă, dar tot ce a fost rău în viață pălea pe lângă bucuria intelectuală a lecturii și înțelegerii. Ei au distrus totul din nou, repet, niciodată nu a fost niciun motiv.
Ei spun că în curând nu voi mai fi om normal - ei spun că e vorba de reputația lor - și presiunea cerbrală e imensă, poate la noapte voi muri sau voi înnebuni. Ei spun -- dă-ți seama ce s-ar fi întâmplat dacă lumea ar fi înțeles adevărul. Nimic, spun eu. Ei spun că ar fi căzut capetele unor porci la care lumea ține. Nu știu nimic despre asta. 20 mai și cântă greierii în curte - ideea e că anomaliile sunt din cauza torturii asupra mea. Ei zic că trebuie să mă distrugă, pentru a fi respectați. Mi-e foarte rău și foarte sete.

21 mai
Am o pisicuță neagră de care m-am atașat foarte mult. Mă rog în genunchi lui dumnezeu să mi se redea pisica - m-am trezit cu durere goraznică de cap - ei zic că- oamenilor li s-au spus minciuni și despre pisica mea și de aceea au furat-o/o omoară. Mă rog în genunchi să mi se redea pisica - a ieșit în curte când am fost imprudentă și am deschis ușa casei - ei zic că nu se mai poate să mi-o redea, rog să mi se redea chiar dacă pe mine mă vor omorî.
s-a întors mama de la cimitir și mi-a găsit pisica, eu nu o văzusem nicăieri - poate a fost așa din cauză că m-am trezit cu dureri groaznice de cap - acum s-au mai domolit. Apoi au început din nou, tortură cerebrală cumplită - ei spun că toți vor să mă distrugă complet, ca să mușamalizeze adevărul despre mine. Asta e tot.

Torturile continuă și mama mă lovește încontinuu - ei spun că întreaga lume vrea să mor, din cauza unor minciuni - atunci, deși acest blog nu e citit, deși m-au torturat fără să îi provoc din 1984, implor și eu întreaga lume să nu mă omoare, dacă e posibil, sunt totuși om, nu sunt luna de pe cer sau o vacă, sau un copac, lucruri despre care poți minți fără rușine și fără să le dăunezi, repet, sunt om, o parte din arborele societății, deci e normal că e rău dacă mă torturează sau mă omoară, am explicat totul, nu am mințit și nu am greșit întreaga viață. Pe lângă faptul că mă chinuiește acum și de fapt de când eram mică, mama a mințit mereu ”pe față” - de pildă azi ea spune că eu nu am vrut niciodată să stau de vorbă cu ea și de fapt e invers, ea nu a suportat niciodată să vorbesc cu ea și m-a repezit mereu. Ea a fost și e singura mea relație cu alți oameni, am respectat-o și nu i-am făcut niciun rău, dar ea m-a torturat enorm încontinuu - ei spun că poporul nu a înțeles acest lucru și vrea să mor eu și să trăiască mama, care e un monstru. (?)Totdeauna am fost ca acum, un om blând și bun, deschis față de alți oameni. Nu știu de ce cred ei că trebuie să fiu omorâtă, de atâția ani cred ei acest lucru și nu știu cum i-au convins pe proști că așa e. Iar au intrat pe gândul meu cei care spun că eu mi-am vărsat toată fierea și de fapt am fost doar binele curat întreaga viață. Etc.


22.05.23
Tortură cerebrală oribilă și noaptea trecută și de dimineață. În somn nu am cum să mă apăr și ei lovesc încontinuu mișelește. am observat în zilele acestea de tortură că m-au masacrat cu ajutorul adevărului extrem de bun și frumos despre mine, fiindcă, spun ei minciuna nu ține și e respinsă automat de creierul meu - mă tem că ei cred cu adevărat binele despre mine, dar vor neapărat să mor, ca să își protejeze propria viață, așa au spus uneori. Spun din nou că poporul vrea neapărat să mor (și ei la fel), fiindcă crede o minciună hidoasă despre mine și fiindcă e o rușine ce mi-au făcut toată viața. Ideea e că inclusiv ei vor să mor și că mama e cel mai mare monstru cu putință. Ei spun că mă omoară de dragul copiilor lor.?? Au ideea că se închină mamei mele ca să mă omoare, căci altfel mama îi omoară pe toți. Cei care știu ce e mama ta sunt omorâți, spun ei. Oamenii cred în mod greșit că tu le faci răul, spun ei, de aceea te omoară. Simt ceva rău apropiindu-se, poate e moartea, ei spun că nu mă vor lăsa să chem salvarea și oricum... Întreaga ta viață au fost păcăliți, spun ei.

ei spun că nu au mai avut cazuri similare în trecut, și totuși mă omoară, și în plus fiind evident izolată de mică, deci ei nu știu ce sunt, cum sunt, sau dacă fac vreun rău cuiva - deci mai logic ar fi să creadă că nu. O altă idee e mai veche - că ei au jurat să mă omoare, deși ce am scris pe acest blog e adevărul în cele mai mici detalii... și că toiți au înțeles totul exact invers decât am povestit eu

23.05.23
E foarte rău, dacă ies din casă risc să cad din picioare.
24.05.23
Azi, de dimineață, mă simt ceva mai bine. Afară e senin, soare, se simte vara.
25.05.23
Doar ieri am avut parte de liniște și pace, fiindcă m-au lăsat în pace aproape complet. Azi iar au intrat și mă scuipă iar cu amenințări de moarte în română și în engleză - de pildă că pe mine vrea să mă distrugă armata română și că li se pare normal (?!) fiindcă eu sunt nebună. În engleză ei spun ceva despre Marea Britanie. Îmi amintesc de romanul Despre dragoste și alți demoni de Isabel Allende, unde o femeie posedată era luată cu greu din casa ei de un efectiv al Poliției și apoi omorâtă - dar în cazul meu e vorba de un om inteligent și bun, monstruos nedreptățit. Eu voi încerca să îi resping prin tăcere, dar ei au început iar să atace psihic și fizic.

ei spun că eu, datorită inteligenței mele și odată cu maturizarea, am dobândit o anumită putere și poziție în societate, dar toți proștii vor să mă distrugă și să mă dea jos sau să mă omoare, deși am fost mereu doar binele și cu atât mai mult la maturitate, ca să fure altcineva rodul muncii mele de o viață (adică să profite și să distrugă situația mea psiho-socială de martir, dar ajuns totuși de mult la un fel de fericire și înțelegere a lumii), fiindcă ei presupun că am fost și sunt nebună - ceea ce nu am fost niciodată - și pentru că odinioară am jucat fără să știu rolul de țap ispășitor pentru greșelile altora, fiindcă unii mințeau de mult timp despre mine, prin urmare toți dau vina pe mine și eu nu sunt vinovată de nimic - și nu cunosc nimic despre aceste idei sau deliruri ale altora, cred că s-ar putea să fie adevărul că unii fantasmează așa și acționează pentru distrugerea mea, dar nu știu sigur și nu înțeleg nici respingerea totală, nici ura lor înverșunată. Alții spun că e mai simplu, ei trebuie să mă omoare fiindcă nimeni nu vrea să fie adevărul despre mine. Păcat că ei gândesc răul în asemenea măsură, fiindcă eu m-am împăcat sufletește de curând oarecum și cu monstruoasa izolare a mea. E mai bine așa viață decât deloc.

ei spun că proștii cred că eu aș fi nebună că scriu aceste idei negative pe acest blog și că ar fi delirul meu - nu, repet, sunt ideile altora peste mintea mea, aș vrea să încercați să înțelgeți de ce în final am scris și aceste lucruri - îmi iau din nou angajamentul să nu mai repet în scris ideile lor și de data asta mă voi ține de el - ei spun acum, de pildă, că trebuie să mă omoare de dragul CV-ului lor.

ei spun că mi-au distrus glezna și genunchiul la piciorul drept fiindcă așa li s-a poruncit (??!) Dar ce, oamenii sunt obligați să omoare alți oameni nevinovați dacă așa li se poruncește?! Eu nu am greșit nimic toată viața și nu am avut vanitate legată de aspectul fizic niciodată, de ce?! Și glezna și genunchiul se reparaseră complet și perfect după săritura pe geam. Poate nu ei mi-au distrus glezna sau genunchiul, ci forța gravitațieei etc. Sper că nu ați crezut că delirez. Ei zic că se străduiesc să mă omoare și să șteargă/să îngroape în creierul meu toate dovezile despre cum m-au masacrat și despre perfecțiunea mea, ca să îi păcălească pe cei care ar încerca să verifice în continuare pe viu adevărul despre mine - mușamalizarea li se pare la fel de importantă ca crima - oare așa este, oare asta gândesc ei cu adevărat? Ei spun bineînțeles că voi ajunge curând pe patul de moarte și se așteaptă ca unii să facă atunci cercetări și să afle adevărul. (?!!).
Ei spun iar că sunt total nevinovată și de aceea trebuie să mă omoare, deghizați sub masca unui caz psihiatric. Mai spun și că nedreptatea comisă asupra mea este cea mai mare nedreptate din lume, nu doar din România. Ei spun că vor să mă distrugă complet prin tortură și psihiatrie, ca să scape de situația jenantă, și că oricum toți preferă să moară decât să fie adevărul despre mine.

26.05.23
În afară de cei care mă omoară, recunosc ei, nu există nimeni altcineva peste gândul meu și proștii au fost păcăliți și în această privință, deși eu sunt izolată din 84. Aceeași idee - că mama e un monstru și eu un om fără pată, dar ei preferă să moară decât să recunoască adevărul. Din nou ideea că eu sunt omorâtă pentru acel unic lucru anormal și greșeală din viață, în Târgu Lăpuș, cum am povestit - dar de fapt nu a fost greșeala mea decât în mică măsură și ulterior au trecut amar de ani - poate peste 30 sau 30 - timp în care oricum am fost închisă complet și izolată și torturată, fără să mai greșesc ceva în afară de 2 alte mici greșeli datorate circumstanțelor înfiorătoare, fiind chiar un suflet foarte frumos și bun și un caracter la fel. Ei spun că unii oameni cred că eu aș fi nebună pur și simplu fiindcă am scris despre viața mea lucruri icredibile - și totuși sunt izolată din 84 și nimeni nu mă cunoaște - căci, dacă m-ar fi cunoscut, ar fi înțeles că nu aveam cum să delirez și că aveam toate dovezile pentru tot ce am scris. Mai spun că medicii se străduiesc să îmi dea toate bolile cu putință, fiindcă nu vor ca lumea să înțeleagă că ei au judecat greșit despre mine. Era absolut exclus să delirez, am fost totdeauna un om inteligent și foarte bun. Mama e o creatură cu adevărat cutremurător de monstruoasă, e adevărul obiectiv și în prezent joacă teatru ca și cum e om bun dar mereu își dă în petic și își arată fața monstruoasă. Adesea suflă trompeta - nasul - de parcă ar chema răul asupra mea - repet, nu știu ce are la nas, pare să nu iabă secreții defel. Vă reamintesc toate prin câte am trecut din partea ei și faptul că mi-a promis real că mă va omorî și toți o vor crede pe ea, nu pe mine, încă de când eram copil. Pentru ultima lună de suferință, ei insinuează că oamenii cred că aș fi nebună fiindcă am urlat în casă - din cauza durerilor fizice cumplite, atroce, insuportabile ale centurii pelvine. Nici când am sărit pe fereastră nu am avut așa dureri. Acum nu mă mai doare, dar nu pot face anumite mișcări decât cu dureri.

Au intrat iar niște nebuni cu idei agresive - că au un întreg portofoliu de idei și gândire greșite în acest blog, ceea ce nu are cum să fie decât dacă mint sau sunt proști - pot fi cel mult câteva greșeli în aproape 900 postări. Sau că nu suportă /aceptă ca întreaga ei/lui muncă de viață să fie distrusă din cauza unei greșeli legate de cazul meu, fiindcă a fondat o școală de psihologie etc. Și încă o idee cheie la fel de agresivă sau chiar mai mult, dar am uitat pe moment ce. Alții că mai trebuie să mă lovească încă o dată ca să scape de mine definitiv.

27.05.23
Acum cerul e acoperit, dar e relativ bine pentru mine. Nu mai vorbesc singură nimic, oricât m-ar provoca și orice ar spune monștrii de pe mintea mea. E mai bine așa. Despre mama nici eu nu știu sută la sută cât e manipulată și cât e ceva rău în sine. Asta e, probabil că oamenii nici asta nu cred, cum spunea și mama odinioară. Ei spuneau că, dintre toți, cei mai porci și nebuni au fost psihologii, care nu vor să recunoască nici ei adevărul. Ei spun că eu nu pot înțelege de ce oamenii cred că aș fi nebună, dar adevărul e că ei cred așa numai și numai din cauza unor minciuni despre mine.

28.05.23
Poate că, spunând adevărul despre mama, mi-am tăiat orice șansă de a fi acceptată în societate - dar poate că puteau să nu mă omoare măcar, am fost un om foarte bun și inteligent - ce e drept ei spun că oamenii au fost mințiți că aș fi invers, sau oricum ceva rău...a trebuit să spun adevărul din cauza torturii, dar ce e drept eram conștientă de acest risc, totuși am fost un om de valoare, chiar dacă am spus adevărul...am sperat o viață întreagă să nu fiu omorâtă cum s-a întâmplat cu celelalte rude și totuși familia m-a tratat oribil, chiar mai rău decât pe ceilalți.

ei spun că eu am avut mereu dreptate, dar oamenii de rând și idioții cred că eu aș trăi într-o lume de iluzii, fiindcă au fost mințiți despre mine - poate că nu au înțeles că am fost un om inteligent, adaug eu. Nu prea aveau cum să înțeleagă aceasta, fiindcă am fost mereu izolată și fără drepturi.

luni, 15 mai 2023

15.05.23

Ei zic că e ceva foarte simplu - cei care mă lovesc cu diferite idei adevărate despre calitățile mele sau despre realitate și ce s-a întâmplat știu tot adevărul, și totuși vor să mor, fiindcă sunt foarte cruzi, nemiloși, iar cei care cred că eu mint sau mint ei înșiși nu au cum să mă lovească.?? Poate că i-au păcălit pe oameni că delirul lor e din cauza mea și că sunt ceva rău și trebuie să mă omoare. Absolut sigur niciun rău nu e din cauza mea, deși am fost torturată din 1984 încontinuu. Ei spun că delirul și implicit ura oamenilor au fost create de altă persoană, pe care ei vor să o protejeze prin omorârea mea. Nu cunosc nimic despre așa ceva.

ei spun că mă vor omorî sigur, fiindcă oamenii au mințit despre mine - și mai spun că voi rămâne în penitenciar (?) întreaga viață, deși am fost izolată toată viața și nu am greșit nimic și în ciuda calităților mele. Au spus adesea că a recunoaște adevărul înseamnă o rușine extrem de mare și soluția optimă e omorârea mea. ??
Alții spun că eu nu am avut niciun simptom psihiatric niciodată, dar ei vor să mă tortureze fizic (și cerebral) astfel încât să înnebunesc sau să mărturisesc fals (ce?) că am greșit ceva, fiindcă așa cred proștii. Alții că am cancer în fază terminală, care s-a acutizat brusc, fiindcă medicii nu m-au tratat/nu vor să mă mai trateze.

Mama a început să facă iar figuri - de exemplu mă cheamă la ușa ei o distanță destul de mare, ca să îi închid ușa, deși știa că merg greu, eu merg repede să îi închid ușa, iar ea se scoală după două minute ca să vină la bucătărie să își umple o farfurie cu paste. Așa a fost, fără motiv, răul adică, de când eram copil.

Ei cred, din câte spun, că cineva se află în spatele meu și de fapt, absolut sigur, nu e nimeni și am fost un om normal.
Ei spun că omorârea mea sau tortura sunt secret de stat (fiindcă nu am greșit etc.) și de aceea au închis pentru public site-ul agonia de poezie, unde am scris câteva fragmente din ultimele mele postări pe acest blog.??! Iată o mostră de completă nebunie a lor: ”Era omorâtă monstruos, de unde vrei să fi ghicit ea că nu trebuie să scrie poezie?”

16.05.23
Acum mă simt ceva mai bine. Mi-am adus aminte de revoluția din 89. Irina e cea care m-a ațâțat să merg pe 22 decembrie la revoluție, așa cum am povestit. Tatăl ei era istoric. La executarea lui Ceaușescu cineva m-a lovit extrem de puternic în cap probabil, eu mi-am pierdut cunoștința. Apoi se pare că tot Irina mi-a propus să mergem pe străzi ”să ajutăm”, la scurt timp după revoluție. Era multă agitație pe străzi. Erau unii, nu știu cine, care chemau tinerii la ajutor, nu am fost de capul nostru. Am fost repartizate de pildă la metrou la Piața Romană, printre altele. La un moment dat Irina a propus să mergem să donăm sânge - și acolo am leșinat, ea nu a leșinat. Ori în vara lui 89, ori în anul următor, Irina a fost, în mod ciudat, la Timișoara. Mi-a trimis o vedere, mai e și acum la mine, dacă nu mi-a fost sustrasă, căci unele lucruri mi-au fost luate. Am privit-o acum câțiva ani, încă era. Îmi amintesc încă, dar vag, că o primisem cu adevărat. O parte din amintiri mi-au fost șterse, dar ceea ce am scris clar a fost adevărat. Deci e posibil, dar nu sigur, ca fie ea și familia ei să fi fost fie dintre cei care pregăteau revoluția, poate indirect, fie dintre cei care stabilizau noua putere după revoluție - eu nu zic că ea e vinovată sau responsabilă, sau familia ei, ci adevărul că era cel puțin dintre cei manipulați în acest sens, adică dintr-un grup mai larg, așa cum am fost și eu. Și oricum a fost un eveniment politic pregătit din timp. Se întâmplase deja în multe locuri, dar eu nu știam. Ei spun că a fost lovitură de stat (eu nu știu ce e aceea), dar atunci înseamnă că era oricum pregătită de mult timp. Ei au început din nou adineaori cu ideea că eu trebuie să fiu anihilată (!) Ei spun că unul din motivele omorârii mele e faptul că am scris aici adevărul despre revoluție, și de aceea mi-au șters o parte din memorie, fiindcă ei vor să fie numai ei în posesia absolută a informației, a adevărului, și martorii de atunci să fie rași sau să moară.??? poate de aceea au crezut că eram nebună, din cauza evenimentelor de la revoluție, dar eu nici nu bănuiam că eram în vizorul cuiva și eram prea tânără ca să mă dezmeticesc mai repede. Poate tot de aceea mă omoară - ca să fie numai ei în posesia adevărului despre mine. Acum ei scuipă in nou că nu am dreptate, nu știu la ce se referă. Pe 22 am fost la revoluție din cauzele pe care le-am povestit mai demult pe blog - nu am avut nicio legătură cu evenimentele, am fost doar martor și a fost singura dată când am fost curioasă, nu am avut trăsături negative de caracter, precum curiozitatea. Dar, e drept, din acest motiv m-am luat după alții și Irina venise cu zi înainte la mine, și era agitată și spunea că fusese în piață și că trăseseră în ei.

Azi abia mă ține picioare, abia scriu la tastatură. Ei spun că trebuie neapărat să mă facă nebună sau să mă omoare, fiindcă poporul și nu doar poporul au fost mințiți că aș fi nebună sau că am greșit ceva sau că e o stare de război cu mine - și toate acestea nu sunt adevărate. Eu nu am fost nebună, nu am mințit niciodată, am fost doar binele și pacea față de toți ceilalți întreaga viață. Absolut sigur nu a fost vreun război, pot explica și eu am fost bună și blândă întreaga viață. Aceeași poveste - ei spun că mă omoară ca să evite rușinea lor. Ei spun că nici dacă merg în patru labe nu mă vor cruța. Am riscat să cad pe stradă și oricum nimeni nu m-ar fi ridicat. Mai spun că omul care nu a greșit nimic trebuie să înțeleagă că nu are voie să spună adevărul, dar eu nu aveam cum înțelege asta - fiindcă nu aveam de unde ghici că oamenii îmi vor răul și nici restul nebuniei și minciunilor lor și am fost încontinuu torturată monstruos, am fost forțată să spun tot adevărul. Deja de 18 ani ei spun minciuni și idei de ură și de moarte peste mintea mea. Tot ce am scris despre ei e adevărul, eu nu aș fi scris adevărul dacă nu mă torturau monstruos sau dacă tortura ar fi ofst acceptabilă. Sunt și izolată din 84. Alții zic că mama e un monstru înfiorător care încearcă să mă omoare din copilărie. Atât de mult timp și de multe ori am tăcut, dar ei au continuat să mă lovească încontinuu. Ei spun (aceștia care lovesc)din nou că i-au păcălit pe idioți că acești ”ei” din spatele meu ar fi nu știu ce putere politică sau altceva și în realitate am fost doar eu, unică mereu, sau doar câțiva oameni care știau adevărul și cei care mi-au purtat sâmbetele. Ei spuneau de mult că întreaga lume mă omoară crezând că sunt altceva și de fapt au lovit și omoară un om singur și foarte bun și inteligent. Iar au început să spună că m-au torturat înfiorător, dar chiar aceștia mă torturează mental și extrem, groaznic și continuu în trup. Ei au spus din nou că mama e cea care mă omoară, așa cum a promis din copilărie. Ei spun că trebuie să mă omoare, fiindcă, dacă nu mă omoară, nu le mai dau străinii bani.??!

Ei spun că abia acum a început calvarul - mama mi-a luat una din cele două ape la sticlă pe care le-am cumpărat ca să am ce bea și am întrebat-o, și face pe nebuna că nu a luat apa și nu se oprește din a lovi în mine - deși chiar a recunoscut că erau două - poate că insinuează că eu mi-am pierdut memoria -- probabil că vor face multe lucuri de genul acesta. Mi-e tot timpul sete, dar nu am aruncat acea apă și abia o desfăcusem pe prima, am băut jumătate din ea și nu aveam timp să o beau și pe cealaltă - voi înceta să mai scriu adevărul, probabil că mă vor omorî. Ei repetă ideea că absolut toți sunt îndobitociți și nimeni nu crede adevărul. Căldură mare afară... ei spun că mai e un singur hop de trecut - moartea, în curând. Au făcut săpături în jurul teiului unde mă odihneam pe drum și o pasăre neagră care cântase acolo pentru mine se pare că era moartă, rămasă în pom. Una din ideile lor perene e că trebuie să mă omoare ca să se asigure că va fi alta la fel după mine.?? Poate că nu. Ei zic că am avut o singură greșeală, că nu am înțeles că toți vor să mor. Și ce aș fi putut face? Ei aruncă adevărul frumos și bun despre mine, cu ideea că creierul meu respinge de la sine minciuna și ei pot lovi doar prin adevărul pe care oricum nimeni nu îl crede. La revedere. Ei spun că motivul omorârii mele e că toate statele lumii au mințit despre mine.

17.05.23
Ei spun că poporul crede numai minciuni despre mine și nu pote fi ”strunit” să nu mă omoare.?! Ieri mă aștepta o mulțime de oameni agresivi pe stradă - oameni proști, care în mod clar nu aveau ceva subtil, deci fals, de care să mă acuze, de unde se vede clar că au fost mințiți ca să mă omoare. Oricum nu am greșit nici ceva subtil, nici ceva grosier. Nu am fost deloc nebună - ei spun că mi-au prins foarte puternic trupul ca să mă omoare în mod sigur, fiindcă nimeni nu acceptă adevărul. Eu nu am scris blogul meu de memorii doar ca să îmi salvez viața (care merita salvată) sau de dragul adevărului, ci și fiindcă am sperat ca oamenii să nu repete alte crime monstruoase asupra unor oameni buni, nevinovați etc. - mă tem că nu va fi așa, fiindcă au avut tot timpul să se îndrepte, am scris și tot adevrul și tot nu au vrut... Vă doresc deci fericire și toate cele bune - deși ei spun că lumea crede că aș fi ceva rău, deși eu sunt cum am fost întotdeauna, vă doresc bucurie dar și pace în gând și cât mai multă înțelepciune. Se pare că e și o problemă de identitate, fiindcă proștii, spun ei, ceea ce e posibil, cred că aș fi altceva și eu de fapt am fost eu însămi mereu, dar izolată cu forța. Ei spun că m-au masacrat zilele acestea fiindcă eu sunt complet nevinovată, dar poporul m-a condamnat la moarte și ei vor să se asigure că poporul nu va înțelege adevărul. Proștii, spun ei, nu își pot da seama nici de faptul că mama joacă teatru, chiar dacă o aud vorbind. Ieri a fost foarte cald și azi rece, și ei spun că tot nu au reușit să mă distrugă complet. ”ar fi fost un scandal mult prea mare, proasto!” ???? Ce? - să nu mă omoare, să nu mă tortureze, spun ei. ”Pe vărul tău l-au păcălit să te omoare fiind de bună credință, crezând că face un bine.” Ei zic că proștii cred că eu sunt așezată de unii deasupra lor și în realitate nu a fost decât inteligența mea. Au mai spus că ei trebuie să mă distrugă azi, fiindcă mâine va fi prea târziu. S-ar putea să conteze, cum au spus ei, imaginea falsă și monstruoasă pe care o au despre mine.

nu m-au lăsat să fac treaba mare - din păcate am mâncat, dar puțin, exact 2 zile, de ieri nu mai mănânc deloc - am ieșit puțin la WC (iertați amănuntele) și continuă durerea și continuă să mă scuipe cu aberații și spun categoric că mâine mă vor omorî - am explicat și repet, e greșit - ei mereu au argumentul că mă omoară în numele minciunilor...

18.05.23
cerul peste tot alb de câteva zile, probabil din cauza faptului că sunt lovită și torturată (mă ține durerea sub fese, nu știu să numesc anatomic), dar, deși toți îmi vor moartea, repet, nu trebuie să mă omoare și am fost numai binele și tot asta sunt - nu depinde de mine, eu nu am cum să îi conving, se pare că ei toți cred că am fost sau sunt nebună și proastă.

am fost la plimbare, durerea e foarte mare și abia mă deplasez, cu riscul de a cădea

Ei spun că despre mama nu are voie nimeni să spună adevărul, fiindcă ea e diavolul (?) - ei spun că poporul a fost păcălit că eu mă f. (?) ceea ce eu nu am făcut - dar mama? La ea de ce scârțâia în anii din urmă patul noaptea? Zilele trecute cineva/ceva mi-a stricat canapeaua, astfel încât acum scârțâie când mă întorc în pat și eu trebuie să fac mereu gimnastică abdominală, fiindcă m-au prins niște dureri cumplite la bazin și dacă nu fac, amorțesc din ce în ce și încep dureri cumplite - dacă auziți că eu mă frec, ca întotdeauna nu e adevărat. Repet, nu am avut pofte sexuale toată viața și nu aveam cum să am.

19.05.23
Durerile continuă. Ei spun că eu nu am înțeles că oamenii nu vor decât să mă feștelească, să mă tortureze cerebral, nu vor nimic altceva de la mine, fiind și inteligentă, adică nu vor să mă accepte - bineînțeles că am înțeles totul, de mult timp, dar ei continuă totuși să lovească în mod mișelesc. Ideea e, cum am spus și eu de atâtea ori, că eu nu sunt decât sclavă psihiatrică, cum am înțels și eu de mult, și, deși nu am pretins nici măcar libertatea, ei tot torturează continuu, cu scopul distrugerii mele, golirii mele psihice, cum au spus de mii de ori - de fapt fără motiv real. Repet, înțelegerea a tot nu contează, ei oricum lovesc. Și nici calitățile pe care le-am avut. Dar amenințările lor de moarte continue și ura lor pot duce la moarte, nu doar la disturgere neurocerebrală. Ei, în timp ce scuipă diferite cuvinte, lovesc brutal. Acum au început să arunce mai puține cuvinte - după ce m-au masacrat continuu multe zile, de pe 7 mai (azi e 19) cu ideea că eu sunt mai inteligentă decât ei, prin urmare e obligatoriu că mă distrugă.?! Ei spun că imensa durere pe care mi-au dat-o e cu scopul de a îmi pune ”lacăt” - adică să mă închidă - totuși nu am fost nebună, nu am gândit și nici făcut nimic rău niciodată - probabil că v-au păcălit că trebuie să mă omoare fiindcă creierul meu are influență negativă asupra dvs., dar nici asta nu e adevărat.
Ei spun că poporul oricum nu va înțelege niciodată, dar ei se tem să nu înțeleagă cineva anume.??

duminică, 14 mai 2023

14.05.23

M-am lăsat de fumat, m-am lăsat de cafea, m-am lăsat de mâncare și chiar nu mai vorbesc singură de vreo două zile. Doar de câteva ori pe zi am pronunțat cuvinte cu voce tare. Azi dimineață m-am trezit mai târziu m-au luat în primire imediat ce m-am trezit și eram mahmură, fiindcă azi noapte iar m-au torturat. Am spus câteva cuvinte fiindcă mă durea iar bazinul/pelvisul, fără să realizez că mama lăsase și poarta și ușa de la casă larg deschisă -- și l-a chemat fără ca eu să știu pe țiganul Claudiu din cunoștințele ei din Voluntari. Eu abia mă trezisem și nu am fost destul de precaută, deși de două zile nu mai vorbesc deloc, indiferent ce aberații scuipă ei peste mintea mea. Ei spun că au făcut așa ca să mă demaște că sunt nebună și vorbesc singură, tocmai acum când sunt lovită cutremurător, scuipată încontinuu cu minciuni și ură și torturată fizic și totuși nu mă plâng, decât în scris, fiind foarte greu și izolată, și pentru un ajutor de memorie. Până azi mama nu prea m-a lăsat cu ușa larg deschisă și în niciun caz când pleca departe - azi m-a întrebat dacă vreau să închidă ușa, fapt prin care întotdeauna s-a referit la încuierea ușii și eu i-am spus că nu. Și mama vorbește singură, dar fără motiv, ea nu a fost izolată etc. dar e un om așa rău și crud și joacă mereu teatru, încât pare nebună.

ei spun că oamenii nu pot să mă accepte după tot ce am ”făcut”, când, în realitate, nu am ”făcut” nimic.

Ei spun că absolut cert mă vor omorî, fiindcă poporul a fost mințit despre mine și ei nu pot recunoaște adevărul. Azi am fost din nou la cumpărături și plimbare, căci altfel mi-ar fi mult mai rău. Oamenii se uită urât sau bizar la mine și chiar cu mânie și furie și ură. Mereu au făcut așa. Cred că o parte din acești ”ei” au dreptate, dar există, din câte cred eu, și unii care spun adevărul și ce e bun despre mine cu scopul de a mă lovi mai încolo prin diverse intrigi. Cred și eu că oamenii cred ceva rău despre mine și de aceea nu m-au acceptat, poate și poeziile mele au fost renegate la fel, din cauza minciunilor despre mine. Și astfel au făcut încă un rău, după tot ce a fost. E un paradox, căci am fost mereu izolată. Poate că au crezut că eu am uitat ceva sau mint și de fapt am spus numai adevărul întreaga viață, nu aveam niciun motiv să mint. Deocamdată încă țin minte totul. Ei spun că oamenii proști cred orbește ce li se spune și că toți cei care au înțeles adevărul sau au comunicat puțin cu mine au fost distruși, omorâți, exilați și chiar puțin dacă au vorbit cu mine, de pildă casierii, au fost loviți. Poporul crede o groază de minciuni, spun ei, de pildă că eu ”vreau” ceva și eu am fost un om fără pretenții etc. Acum e clar din ce spun ei că totdeauna au vrut doar să mă omoare, deși eu nu am vrut nimic pentru mine. Alții spun că ei mă lovesc de moarte ca să înhațe ei ce am muncit eu întreaga viață, în condiții de constantă tortură, adică să mă uzurpe (?). Nu m-am crezut niciodată regină sau prințesă, dar probabil că au inventat minciuni despre asta. Mama a pus azi lângă puțul din curte un fel de balegă neagră, nu știu ce este. Ei spun iar că eu am fost torturată întreaga viață și am fost un om foarte bun, dar oamenii cred altceva. Pe stradă au ieșit iar părinți cu copii mici sau cu bebeluși. Ei spun că eu nu înțeleg că americanii mint despre mine - bine, dar minciunile sunt de când eram copil. Ei spun iar că au îndobitocit întreaga omenire. Ideea e că eu am fost un om independent față de puterile politice, de care toți și-au bătut joc. Ei spun că poporul nu a înțeles nici măcar că nu sunt deloc vinovată - legat de ce? Poate o parte din toate aceste spuse sunt adevărul, pe unele le știu și eu. Cu toate că e pace și bunăstare, spun ei, oamenii vor să mă omoare. Ca și azi, adesea, după ce trec de casa din supermarket, casierii închid acea casă. Durerile mari au reînceput... ei spun din nou că toți cei care spun adevărul despre mine sunt omorâți. Ei spun că e normal că mă omoară, fiindcă sunt complet nevinovată.??!

Ei zic că i-au mințit pe toți și că acei care mă omoară sunt oameni lipsiți de milă, extrem de cruzi - durerile cresc și ei împroașcă încontinuu - ideea, spusă chiar de ei, e că, spunând adevărul și binele, ei îi elimină pe cei care mai ”credeau în” mine - și spun acestea lovind simultan, plus cu ideea că e un fel de joc politic în care eu sunt doar sacrificată, deși nu am avut nici habar și nici legătură cu de așa-zis politica lor. Ce dacă nu mă acceptă, le-am spus eu - și ei au replicat că nu vor decât moartea mea. Ei spun că unii oameni au fost păcăliți că eu trebuie să trec anumite probe sau teste și de fapt eram omorâtă. România mă omoară, spun ei, fiindcă nu suportă faptul că nu am greșit nimic și că nu sunt nebună. Lăsarea mea în viață ar însemna dezonoarea lor, spun ei, fiindcă au mințit în așa fel sau au fost păcăliți de alții. ??! Alții spun că e vorba doar de familia mea - atunci de ce m-au hărțuit așa mult pe străzi cu mic cu mare? Ei replică că eu nu aveam de unde să cunosc sau să știu mai bine zis ce gândesc oamenii despre mine, fiind complet izolată. Ei spun că eu trebuie să înțeleg (?!) că ar fi fost un scandal prea mare să nu mă omoare. Cum?! Cum să înțeleg și de ce sau pentru ce? Cum, când chiar ei spun că nu aveam de unde ști nimic. Ca să accepți moartea, spun ei, și eu nu știu de ce ei au nevoie de acceptarea mea.

Ei spun iar că oamenii vor neapărat ca eu să mor și mama să trăiască, deși eu nu am greșit nimic - și că totul se reduce în mare la faptul că i-au păcălit pe oameni că sunt nebună. Ei spun că trebuie să mă distrugă neapărat, fiindcă sunt cu mult mai deșteaptă decât ei - și dvs., dacă citiți, probabil că vă întrebați de ce scriu eu această mizerie transmisă de niște creaturi josnice... ori poate credeți că eu sunt proastă și josnică eu sau că nu fac față cu demnitate morții inutile și mârșave pe care mi-o dau acești ticăloși... sau torturii... Ei spun că nimeni nu mă susține și nimeni nu m-a susținut niciodată și nimeni nu mă vrea, prin urmare mă omoară cu toții și nimeni nu a vrut de o viață întreagă să vorbească cu mine, de aceea toți cei ce înțeleg adevărul, dacă sunt șmecheri, continuă și ei să mintă despre mine.
În momentul în care ei aruncă vorbe peste mintea mea, de obicei amenințări cu moartea, durerile cresc. Acum vecinii iar aruncă artificii sau pocnitori, precum au făcut în multe seri după ce m-au torturat. Delirul lor - despre care v-au mințit că ar fi al meu, e extrem de complex și are mii de idei diferite - de pildă acum ei spun că președintele țării noastre face o mare greșeală omorându-mă. Și în engleză spun că voi rămâne în istorie drept figura tragică a unui nebun monstruos. Toate aceste idei vehiculate de ei sunt ale lor, nu au fost create de mine și mă dezic de ele.

Cât despre moartea mea, ei repetă că e necesară pentru evitarea unui scandal - ce scandal, din moment ce nimeni nu m-a susținut? Ei zic că toți (toți ce?) au greșit și e normal să fiu omorâtă. Mie mi se pare revoltător totuși, având în vedere nevinovăția mea totală și caracterul frumos și inteligența - ei spun că degeaba, fiindcă medicii au inventat, fără să mă întrebe nimic, că sufăr de psihoză foarte gravă, cu scopul de a justifica izolarea mea de o viață și de a acoperi greșeala altora. Ei spun că eu am delirat delirul altora, un fenomen rar, numit nu știu cum, când în realitate au fost persoane reale, poate chiare medici, spun unii, cei care mi-au aruncat telepatic idei.

marți, 2 mai 2023

1 mai 2023

azi, 1 mai 2023, - m-au otrăvit din nou cu apă și suc, mă doare burta rău și mi-e greață, nu am mai pățit așa ceva de când stăteam în oraș și era clar otravă, mi-e tare rău, e în mod sigur de la suc și apă, că nu am mâncat nimic - ei spun că oamenii sunt nebuni și vor să mor, iar idioții sunt așa proști încât nici măcar nu cred că e otravă. Repet, e adevărul, cu lichide de data asta. Am fost un om matur și bun, nu am fost obiect sau copil mic și ei mă scuipă de 10-15 ani cu ideea - ”vor să o...” - acum din nou că ”vor să o distrugă complet”, deși nimeni nu are acest interes, am fost mereu om bun și curat, nu am fost distructivă niciodată.

ei spun din nou și din nou că oamenii mă omoară sau că trebuie să mă omoare, fiindcă povestea vieții mele e cea mai grețoasă poveste care a existat - ceea ce e complet fals, e una dintre cele mai frumoase și sublime povești și are un singur amănunt grețos, acela cu sexul oral - deci numai cel mult o jumătate de oră întreaga viață în total - păcat însă că mă omoară, că e totul așa tragic, căci am fost o floare rară ca bine, bunătate și frumos sufletesc, și gunoiul sunt ei, și mai sunt și orbi - eu nu am pată și nici cicatrici pe suflet, sunt la fel, chiar dacă m-au martirizat mulți ani, aproape 40, și am fost de la început, din 84, doar binele și am avut o viață excepțional de bună prin iubire de oameni, bine și frumos și bucurii intelectuale de înțelegere a lumii etc. Nu e nebunie ce spun, e adevărul, ce naiba nu ați înțeles?? Ei spun iar că mama e numai răul și nebună, dar lumea toată crede lucrul acesta despre mine.??

Dialog între ei peste mintea mea - ”nu o mai f..teți, că ajungem cu toții în căcat”??? (cum adică să mă f...? de ce? mereu au spus așa, dar nimeni nu trebuia să mă f..., am fost un om bun și inteligent) ”Și nu o pot opri?” ???!! ce să oprească?! sunt idioți, probabil că au fost mințiți că eu fac ceva sau spun ceva, când eu am fost mereu un om tăcut și bun, nu înțeleg ce vor. Ei spun că am fost cu adevărat un om foarte inteligent, dar, datorită bunătății patologice, lumea crede că aș fi proastă???

iar au început cu delirul lor politic, anume cu cel că eu reprezint (?) România, dar sunt mereu crescută și omorâtă de dușmanii monstruoși ai țării - sunt extrem de porci, probabil că au mai întâlnit proști cu acest delir și credeau că le merge și cu mine așa

Acum au spus că oamenii cred că eu aș fi veninoasă și rea, când eu am fost de fapt mereu bună, calmă, caldă, constantă, blândă. Voi continua mai târziu. Unii spun că unul din motivele faptului că ei toți vor să mă distrugă este... faptul că ei nu cred adevărul spus de mine pe acest blog, fiindcă e o poveste prea monstruoasă.??!

Voi continua povestirea despre edituri și poate că veți înțelege de ce scriu totul. Ei tocmai spun că lumea nu trebuie să înțeleagă adevărul, de aceea mistifică rezultatele mele la niște teste de cultură generală pe internet.??? Eu cred că nu s-ar întâmpla nimic rău dacă lumea ar înțelege adevărul, adevărul întreg, cum am spus eu, nu duce niciodată la ceva rău, decât că nu m-ar mai omorî, ceea ce nu ar fi fost și nu ar fi rău)

Ei spun acum în mod vulgar că eu nu înțeleg că ”li s-a spus că sunt foarte nebună”?! - dar nu au nicio dovadă că aș fi nebună și nu văd ce nebunie au găsit ei pe acest blog! Acum iar cu vechea lor idee că trebuie să mă omoare fiindcă e o rușine imensă.?? Voi continua peste un timp. (ei spun din nou că poporul nu a înțeles încă adevărul și crede că sunt altceva decât sunt?? - mi se pare fără sens, nu au cum înțelege)

2 mai 2023
Am încontinuu dureri de coccis de mai multe zile, e foarte neplăcut. Am început ieri să scriu povestea despre publicarea poeziilor mele și voi continua în postarea trecută și ei au început să spună că sunt megalomană, cum au mai zs adesea - e o minciună, tot ce am povestit, inclusiv despre mine, e adevărul și sunt un om modest. Dacă nu ați înțeles ceva, aș putea explica, nu am fost nicidoată megalomană, dar ei, cei care spun asta, sunt megalomani. Probabil e un mecansim de proiecție psihologică, de aceea ei cred despre mine.

au mai inventat o idee - că mă omoară fiindcă le era teamă că mă voi răzbuna pe cei care mi-au făcut răul, dacă aș fi avut libertatea - acum citiți tot blogul cu atenție și încercați să mă vedeți așa cum am fost mereu - un om foarte inteligent și deci cu mare drag de viață și de oameni și foarte bun - cum să fi distrus eu ceva bun? e de-a dreptul dezgustător, dar ei mă văd proastă, numai fiindcă am fost ținută izolată toată viața... numai proștii sunt distructivi, cei inteligenți știu că viața lor nu doar că depinde de, dar și este pentru ceilalți, și egoist nu poți trăi decât scurt timp și chiar și plăcerea și bucuria și gândirea sunt posibile numai prin intermediul celorlalți - faceți un exercițiu de imaginație - cum ar fi să locuiți toată viața într-un cătun mic - nu e și mai evident ce este omul? citiți din nou ”La răscruce de vânturi”, ca să aveți un punct de plecare să înțelegeți ce însemană viața fără companie sau într-o comunitate foarte reastrânsă.

Alții spun că cei vinovați de toată tragedia asupra mea s-au sustras pedepsei (??) inventând minciuni despre mine, deși eu eram izolată din 84, pînă când lumea i-a crezut pe ei, deși nimeni nu a stat de vorbă cu mine.???

3.05.23
Ei spun că sunt un om pe care poporul îl omoară, dar fără motiv - așa au spus mereu.

4.05.23
Iarăși - ”convenția e că tu ești nebună, nu vor să te recunoască drept ceea ce ești” - repet, e vorba de o crimă monstruoasă. Nu e niciun motiv. Ei spun că eu sunt total nevinovată și toți mint - nu știu la ce se referă.

7.05.23
Dureri cutremurătoare, urlu singură în casă... pe picioare, pe amândouă, de la măduvă poate -- nu mă pot deplasa... poate e din otravă din apă, căci am și arsuri gastrice puternice și nu au cedat nici cu 4 pastile de emanera de 40 mg și nu am mai avut așa de ani de zile.
Durerile au început pe la ora 6 dimineața, acum e ora 4 și nu trec, a fost salvarea - eu am chemat-o - și mi-a recomandat să nu merg la spital, dar m-a pus să semnez că nu merg la spital. Mi-e sete încontinuu și am băut vreo 5 litri...am avut greață, am vomat puțin - durere și arsură la stomac - medicul pe salvare mi-a făcut o injecție, durerea de oase sau mușchi nu a trecut, am luat și vimovo și clorzoxazonă și nu a trecut - e monstruos, foarte puternic și setea e continuă....ieri am fost în oraș și m-am urcat într-o mașină galbenă, cu scara prea sus... în stație la coborâre nu a oprit lângă trotuar și am sărit pe proteză cu toaăt greutatea mea și am simțit că mă zdruncin...asta a fost, în rest, gastrita asta acută ei spun că e de la otravă, dar eu nu știu sigur.

9.05.23
În afară de durerea în urma accidentului - deci traumatism vertebral - mai am aproape continuu junghiuri în urechea dreaptă. Oricum, eu am mai scris pe blogul acesta, durerea sacrală, coccidiană era de mult și am mai avut alte mici accidente - dar ei spun că e cancer - metastază și de aceea sindromul acesta fesier. Nu știu. Nu m-am dus la spital și cred că nu mă voi duce, fiindcă mereu m-au tratat monstruos, cum am mai povestit, în 2013, 2016, 2017, 2018 de exemplu. Ei spun tot timpul niște lucruri incredibile - că toți vor să mor, că toți mă urăsc, că ei cred că eu aș fi proastă și nebună și rea etc. Durerea s-a mai potolit, dar e foarte greu de suportat și acum. Azi noapte am fost trezită de durere de două ori și de junghiul în ureche și de la 4 jumătate iar nu am dormit. Din cauza durerii nu am mai putut termina povestirea despre poezii - dar ei spun că oamenii mi-au făcut foarte mult rău și eu am fost extrem de bună și nevinovată, deci toți vor să mor, ca să ascundă rușinea și toți vor să mintă - așa au spus de 16-18 ani. Iar au început că trebuie cu orice preț să mă distrugă. Au intrat din nou în calculatorul meu. Ieri spuneau iar că sunt cel mai mare martir al omenirii și e logic că toți vor să mor, fiindcă e o rușine imensă.

Ei m-au torturat azi și mi-au aruncat de multe ori idei de moarte. Unii spun că eu mor pentru bunătate, inteligență și virtuți.

10.05.23
Ei spuneau ieri că pentru ei contează nu psihicul, ci integritatea biofizică a individului/pacientului. Durerea e și acum foarte mare, când mă întind în pat, ba chiar s-a agravat în poziție declivă. Dimineața e foarte rău. Ei spun că unii se luptă să mă omoare, alții invers.?? Ei spun că, pe lângă accident, ei m-au și f_t monstruos azi noapte, și de aceea e foarte frig afară, că altfel s-ar fi încălzit puțin și mai departe. Ei spun că nu vor să renunțe la f_t, fiindcă au fost mințiți că așa trebuie sau fiindcă vor neapărat să mă omoare. Ei spun din nou că am fost dată pe mâna unor porci/oameni foarte proști, care, prin urmare, mă omoară, fiindcă nu au înțeles nimic din viața mea.
Au spus din nou un lucru ciudat - că poporul a dezvoltat un delir complex, plecând de la ideea absurdă și ilogică că eu reprezint Rusia, deși nu am avut niciodată vreo legătură cu politica. Ei spun că proștilor li s-a spus că eu sunt un om care nu face compromisuri și de fapt nu am avut de ales nimic toată viața.

ei spun că m-au ras de-a lungul vieții de vreo 5000 de ori, deși nevinovată, și poporul tot nu a înțeles adevărul

11.05.23
cred că motivul pe care îl invocă ei pentru omorârea mea este căderea turnurilor gemene din New York, septembrie 2001. Poate fiindcă am avut normale sentimente personale negative față de americani - dar nu sunt eu de vină pentru acel eveniment - e mai rău ca în Orwell, în cartea lui 1984, unde oamenii erau hăituiți într-un sistem totalitar pentru gândurile lor, aici e vorba doar de sentimente ale unei femei foarte curate și bune, datorită a multiple abuzuri și nedreptăți și izolare printre care se strecurau ciudățenii legate de americani, pe care le-am mai povestit, care apăreau ca vinovați, strict legat de viața mea și persoana, fiind singură (adică eu), și mai era și sub influența unei mass-media care proiecta răul asupra americanilor, care ar fi fost vinovați de susținerea evreilor în conflictul și războiul interminabil din Israel. Persoana era tânără și nu avea sentimente antisemite, dar, având doar 30 de ani în 2001 și fiind total apolitică și izolată de mulți ani, nu putea înțelege toată povestea și întreg universul la acea vârstă. A fost singura perioadă din viață când am urmărit știrile. Azi mi-am amintit încă un detaliu, nu știu dacă l-am scris - anume că, la întoarcerea lui tanti Piri din SUA, mai mulți ani înainte de 2001, ea mi-a povestit ceva bizar - anume că Fred/Freddy, așa zis vărul meu terțiar din SUA, ar fi întrebat o dată ”Cristina? Ce e cu Cristina?” Asta pare foarte ciudat, nu fiindcă nu eram rude, ceea ce nu știam atunci, ci fiindcă eram rude foarte îndepărtate și nu comunciasem deloc, niciodată și nu mă gândisem la el de una singură niciodată. Vă reamintesc că el a murit otrăvit, zice-se, încă tânăr. Vă reamintesc că au fost îndeplinite, nu doar romanul ”1984”, ci și ”Odiseea spațială 2001” și încă multe altele legate de viața mea, chiar dacă nu le-am citit. E normal să apară astfel de coincidențe, prin funcționarea normală a psihicului.

Durerea s-a mai atenuat, dar încă doare rău la anumite poziții sau mișcări - cum ar fi flexia gântului în decubit dorsal, întoarcerea în pat și altele și cel mai des e puternică durerea imediat sub fese și durerea șoldurilor, lateral. Ei spun iar că oamenii cred o hidoasă minciună. Una din ideile lor e că oameni cred că eu, considerând faptul că m-au maltratat toată viața, aș fi răzbunătoare.?! Cum să creadă aât de multe lucruri rele despre un om complet nevinovat, dar mai ales, izolat mereu? Era evident cum am fost ca om, normal că nu am fost răzbunătoare.

Ei spun din nou că toată lumea vrea să mor - azi vecinul sau mama a pus, nu știu de ce, multe bețișoare rupte în bucăți de circa 15 cm pe treptele casei, la fel am pățit înainte să fiu violată de la distanță, înainte de Bunăvestire 1989. Au din nou ideea că, prin și datorită durerii de bazin și șold din prezent, mă vor goli complet ca să fiu goală pușcă, fiindcă în prezent nu am ”pierdut” totul. SUA nu poate accepta adevărul și rușinea, spun ei, normal că ești omorâtă: ce rușine? întreb eu, ei spun că faptul că au fost mințiți, deși mereu popoarele sunt mințite de biserică sau de politicieni, așa scrie în istorie. Un lucru de-a dreptul șocant pentru mine este că ideea lor de a mă goli a fost de mai multe ori, ba chiar au spus că am mai trecut prin asta, nu mai știu de câte ori, dar ei spuneau azi asta ca și cum aș fi proastă sau nebună și mai ales ceva rău, pe un ton urât, ca și cum eram egoistă sau lacomă sau vanitoasă etc. și de aceea țineam la puterea mea intelectuală, pe care ei o interpretează drept altceva. Dar eu am fost mereu normală și chiar inteligentă și mai ales un om extrem de bun, cum spun toți, în afară de câțiva. Vă asigur că am fost și un om bun și un om altruist și încă se poate explica și dovedi totul, și am avut și noblețe de caracter adevărată și mi se pare o dovadă de prostie și îngâmfare a lor, nu a mea, să creadă asemenea aberații despre un om izolat, deci în afară de orice bănuială. La fel s-a întâmplat acum 2 zile, când au insinuat ceva tot rău și incredibil și la opusul firii mele, încât mi-am ieșit din pepeni - fiindcă ei lovesc încontinuu, și am spus - doamne ce proști sunt, căci nici măcar nu au înțeles cum gândește în permanență omul bun - și eu întotdeauna am pus binele altora mai presus de al meu și am acționat în consecință mereu, când am putut. Inclusiv în ultimii ani. Însă adevărata înțelepciune am dobândit-o abia după 35 de ani, deși în tinerețe am fost la fel, și eram naivă fiind tânără și fără experiență, niciodată proastă sau rea. Unii spun că nu am greșit nimic, doar am dezvăluit adevărul din spatele celui mai monstruos caz de crimă din istorie - și asta numai fiind monstruos forțată prin tortură. În viitor, dacă nu și în prezent, datorită dezvoltării tehnologiei, prin care m-au speriat mai demult cu o hologramă în aer la etajul patru - căci uniii au tehnici mai avansate decât piața comună oamenilor de rând, chiar și oamenii simpli vor putea să inventeze probe false despre oamenii pe care nu îi doresc, chiar dacă sunt izolați - deci și atunci numai nedreptatea și răul vor învinge și distruge binele. Trebuie făcut ceva pentru moralizarea lumii și omorârea mea nu e soluția. Deoarece oamenii simpli, ca și copiii, nu pot înțelege mare lucru, deci nu se pot moraliza din convingere, ar trebui ca... Popoarele cred ceea ce li se spune, zic ei din nou, și despre tine li s-a spus că ești altceva decât ești și, neavând logică, ele asta cred.??!

11.05.23
Mai multe zile, aproximativ la ora 16 (de ce mereu la aceeași oră ?), cineva îmi dădea arsură în obraji și extenuare cerebrală. Ei spun că mama e manipulată de un porc care vrea să mă omoare. Azi a venit de la cumpărături și a luat un pahar de țuică și a început să mă latre - ea vorbește de obicei pe un ton urât - și iar mi-a dat arsură și durere. Ei spun că mama mă omoară, așa cum mi-a promis în copilărie, fără niciun motiv. Eu nu am lovit-o niciodată și am fost din copilărie un om bun și cuminte. Unii zic că toți cred ceea ce am povestit eu, dar toți vor să mor ca să mușamalizeze totul. ?? alții spun invers, că nimeni nu a înțeles și toți cred că aș fi altceva.??? Ei spun că ei trebuie să mă omoare, fiindcă sunt obligați să asculte de voința poporului și poporul nu mă vrea, deși nu am greșit nimic și nici măcar nu șitu nimic despre mine - din două motive - unu că oamenii izolați nu se pot manifesta drept ceea ce sunt în muncă și studii sau relații cu alții și doi că oamenii izolați nu comunică cu alții și deci nimeni nu știe nimic cert despre ei - pe mine m-au izolat cu forța aproape total din 84. Alții zic că eu am fost un om extrem de bun și inteligent, dar am suferit prea mult, mi s-a făcut prea mult rău ca oamenii obișnuiți să poată crede - și tot mereu au venit alții care mi-au făcut răul crezând minciunile celor dinaintea lor și apoi au făcut și ei la fel și au mințit la fel, ca să îi acopere pe ceilalți. Ei spun, dar eu nu știu dacă e adevărul, că toți cei care mi-au făcut rău și-au mințit copiii mai multe generații și acești tineri de azi lovesc de moarte așa cum au făcut și părinții și bunicii lor, fără să creadă binele și adevărul. Ei spun că proștii cred că ei se războiesc cu un om extrem de rău (?) și în schimb e vorba doar de o crimă monstruoasă asupra unui om bun și nevinovat.

12.05.23
Ei spun că ei încă speră să mănânc (!) și când voi începe din nou să mănânc, voi muri. Și dacă nu voi mai mânca, vor otrăvi apa.?? Alții spun că nu. Unii spun că dacă mai aștept și nu merg la doctor, va fi prea târziu. (pentru ce?), alții spun că oricum am cancer grav, alții că să nu cumva să merg la medic - ceea ce am ales și eu, fiindcă țin minte tot ce mi-au făcut în trecut, și psihiatrii și ceilalți, și personalul medical auxiliar, deja scris pe blog. Azi e abia a 6-a zi când nu mănânc, din foarte multe motive, inclusiv pentru că nu vreau să mă sinucid mâncând și așa mă simt mult mai bine. Totuși mama mă tot bate la cap să mănânc, ca întotdeauna. Unii spun că totuși în 2-3 săptămâni se leagă oasele - oare? durerea e cam la fel de 3 zile. Ei au mai spus și în trecut și azi că mi s-a creat un dosar (?) în care tot ce e scris e minciună, în care probele sunt fabricate și oamenii au depus mărturii false.??? Carmen, fosta asistentă la pshiatrie, a slăbit mai multe zeci de kilograme, dar eu sunt extrem de grea și am o burtă extrem de mare.

Ei spun că toți experții se luptă să mă distrugă și să mă omoare (au zis de mult), deși nu am greșit nimic și nu am fost deloc nebună - ei spun iar că am fost maltratată enorm întreaga viață și nimeni nu a înțeles adevărul și ei trebuie să se gândească la consecințele grave (cred că nu ar fi nimic grav sau rău - poate doar acum e prea târziu, dar poate nu e) care ar fi dacă lumea ar înțelege adevărul ?? și de aceea m-au lovit încontinuu toată viața.?! Alții au spus că e vorba de niște porci care mă omoară pentru interesul lor personal, nu pentru binele omenirii. Ei spun că eu nu înțeleg. Că oamenii m-au privit drept drac și eu am fost înger - dar nu aveau cum, am fost evident martirizată și izolată din 84, nu aveau cum înțelege nimic. Au spus foarte des că tot răul e din cauza minciunilor despre mine...deci adevărul ar fi fost binele.
Câteva poze recente, cea cu asfințitul e de la ultimul meu drum în oraș, când s-a întâmplat nenorocirea - era o zi frumoasă foarte.


ei zic că atâția oameni sunt omorâți de dragul unor porci (?) și ei trebuie să mă omoare înainte ca oamenii să înțeleagă adevărul. Politica e o poveste urâtă, spun ei, care e creată cu scopul menținerii unității, coeziunii societății, un lucru necesar. Și de ce nu pot crea povești frumoase? Unii vehiculează ideea că m-au păcălit cu traumatismul, că de fapt ei toți mă f_t monstruos încontinuu de urlu singură în cameră,cu scopul să mă distrugă și să mă omoare. Iar au început să inventeze aberații grețoase în română, franceză și engleză - anume ”iubi, vom muri” (?!), ”ea va distruge tot” (nu am distrus și nimic și nu voi distruge nimic), ”furia ei e imensă” (deși sunt tot timpul calmă și normală), și altele spuse de ei de-a lungul anilor, mă scuipă mereu că poporul vrea să mor și ei ascultă de popor, că nu contează că nu am greșit nimic etc.

după câteva minute mi-a trecut aproape de tot în mod brusc, deși m-a durut rău de tot zile la rând, nu am produs eu vindecarea - nu am făcut nimic, am scris un fragmențel de aici pe siteul agonia -- ei spun că e vorba de puterea adevărului, dar probabil că e altceva, sau mai mult decât asta, fiindcă eu am fost oricum adevărul o viață întreagă. E adevărat că am gândit un lucru adevărat, dar era o concluzie ceva mai greu de obținut, superioară intelectual, pe care din păcate am uitat-o ulterior. Altă bazaconie - că bărbații nu suportă ca femeia să fie mai deșteaptă ca ei, de aceea vor să mor. Alții spun că vor să mă omoare findcă eu, datorită suferinței m-am înjosit și ei nu pot accepta un om așa josnic - și în realitate nu m-am înjosit niciodată - probabil că sunt proști și nu judecă corect. Au spus că eu nu am atacat sau lovit pe nimeni vreodată, dar eu am fost aproape zilnic lovită toată viața - cum îmi explic aceasta? Pur și simplu nu știu. Ei spun aberația că e vorba de lupta dintre bine și rău.(?!) Eu cred că în ultimă instanță e vorba de lupta dintre spirit și materie. Mereu.

Ei spun că explicația este corupția și că niște porci, folosindu-se de minciunile despre mine și de credulitatea proștilor, adăugând tortura asupra mea, au distrus și supus întreaga Românie. (?!) Nu cred deloc. Ei spun că și de data asta au vrut să mă distrugă prin tortură, dar nu au reușit complet. Ei spun că e logic că oamenii s-au înșelat asupra mea, fiindcă sunt mai proști decât mine - altă idee e din nou că oamenii mă tratează urât pe stradă, fiindcă ei cred orbește că sunt altceva decât sunt...și e adevărat că eu sunt binele curat, dar, fiindcă oamenii se înșeală, deși nu din cauza mea, ei trebuie să mă omoare.??!! este exclus ca noi să recunoaștem adevărul (?!), spun ei, prin urmare (?) trebuie să o omorâm. Oamenii nu se înșeală asupra mea, am fost aproape mereu și complet izolată. Ei repetă că asta mi-e soarta, adică să fiu omorâtă, fiindcă ei nu au cum să recunoască adevărul. ??? este obligatoriu ca ea să fie omorâtă, spun ei. Iar au început în engleză să spună trebuie să mă omoare, fiindcă politicienii au mințit despre mine.?? Ei spun că sunt un om perfect normal și complet singur, dar oamenii cred altceva.

ei spun că eu sunt un om mulțumit și nu vorbesc în gând și nu fac niciun rău și nu atac și nu cer nimic și nu contest nimic, dar proștii au fost păcăliți că sunt încăpățânată, refractară și contestatară, și, deși nu greșesc nimic și nici nu am greșit vreodată, ei tot lovesc - aceste vorbe spun adevărul, în ciuda iertării și iubirii mele față de om în general și de cei puțini care au fost în contact cu mine, ei spun că oamenii pur și simplu vor să mor (?) Ei spun și că i-au păcălit pe oameni că eu nu accept niciun compromis și nici măcar nu a fost vorba niciodată de așa ceva. Ei doar vor să mor și să tortureze. Să nu pot scrie nimic în afară de jurnal și să nu pot citi și să îmi radă mereu memoria -așa spun și ei.

ei spun că oamenii s-au ”frecat cu mine” și de aceea trebuie să mă omoare, deși nu am nicio vină și eu nu știu cine sunt ei sau ce înseamnă că s-au frecat cu mine și eu nu am făcut niciodată așa ceva și nici nu m-am masturbat decât o dată, fiindcă m-au păcălit, dar fără senzații sexuale și fără să mă gândesc la cineva - ?? Iar au început că trebuie să mă distrugă fiindcă e o rușine. Ei spun că eu am scris numai adevărul, dar pe oameni nu îi interesează adevărul, ci numai cum să mă omoare - dar eu nu am scris pentru interesul lor - inițial da, dar acum nu mai sper să devină mai buni și să nu mai omoare oameni buni și nevinovați și am scris forțată de ei, fiindcă m-au torturat monstruos și fiindcă sunt vie. Ei spun iar că sunt geniu și singurul om total nevinovat????

13.05.23
Azi noapte iar au intrat peste corpul meu, în somn, și iar mă doare, dar nu foarte monstruos - a fost așa rău zilele trecute, chiar cea mai puternică durere cred din întreaga mea viață. Am urlat monstruos. Este vorba de o imensă nedreptate, de ură aberantă și minciună și crimă mârșavă, pe la spate - mereu a fost așa de mulți ani. Zile foarte reci pentru această perioadă a anului - ca întotdeauna ei spun că e din cauză că sunt torturată, dar oamenii nu vor să se oprească (deși sunt numai binele) Azi dimineață mama a scos ostentativ bastonul în hol. Acum merge la cimitir pentru smuls buruieni. Ea nu mă place deloc, mă lovește încontinuu de mică și aruncă vorbe de genul ”Niciun fel de valoare” și altele în aparte, ca și cum vrea să exprime că mă disprețuiește și multe alte lucruri. Iar au început, acum cu ideea că preoții au mințit și mint despre mine - că nu vor să spună adevărul oamenilor.?? oricum, nu e un motiv să mă omoare, poate să fie adevărul, nu e nimic rău - toată lumea știe de exemplu că, de-a lungul istoriei, preoții au mințit din motive ”politice” sau că preotul se roagă pentru conducătorii țării la pomelnic. Preoții nu sunt Dumnezeu și poate nu știau despre mine nimic, nu e obligatoriu ca preoții să fie atoateștiutori.

Sunt așa nebuni încât afirmă că ei preferă să moară ei înșiși decât ca eu să trăiesc sau să fie adevărul - au mai spus așa ... Ei scuipă încontinuu minciuni ca să ațâțe proștii să mă lovească, de exemplu ”Am înțeles că eu sunt cauza răului și voi dispărea” - ca proștii să creadă că eu dispar sau mor fiindcă sunt ceva rău - absolut cert nu am fost niciodată sursa sau cauza răului. Au multe astfel de idei. Unul spune din nou în engleză că oamenii care mint sunt obligați să omoare alți oameni în numele acelor minciuni - mi se pare revoltător și nu sunt de acord cu asta. Este vorba de niște intriganți monstruoși - acum de pildă ideea că ”mă sinucid”. Ei spun că nimeni nu vrea să își piardă puterea (?) de dragul meu și de aceea mă omoară ?! Ideea e că toți cei care au înțeles adevărul despre mine au fost ori exterminați, ori omorâți, că altfel nu ar fi lovit ei în mine ca în brânză. Porcii continuă să scuipe - că oamenii vor să mor fiindcă am fost frecată în somn (numai de 2-3 ori de fapt aici în Voluntari) și ei se tem ca de drobul de sare să nu mă frece cineva în somn că asta le face rău - nu este adevărat, nu asta le face rău, ci faptul că sunt răi și lovesc în mine, om fără nicio vină. Lovind în mine suferă și ei. Eu nu pot controla ce se întâmplă pe trupul meu când dorm. Au spus adesea că e vorba de o imensă confuzie - oamenii, crezând că sunt altceva, mă omoară.

Ei spun că Bucureștiul, Londra, Washingtonul, Moscova, toți laolaltă, toți mai-marii lumii, nu reușesc să omoare această femeie nevinovată - adică pe mine - adică la fel ca într-o interpretare a oratoriului Mesia de Handel. Mesia nu a fost, conform dicționarului, doar Isus Hristos - ci diverși regi sau profeți din Israel. Poate am și eu ceva profetic sau religios în mine, de pildă faptul că sunt inteligentă, cu suflet foarte frumos și bun. Bineînțeles că nu mă cred sfântă sau dumnezeu, deși unii au încercat să mă convingă de asta. Mama lovește în fiecare zi foarte urât, în foarte multe moduri, cum a făcut dintotdeauna, și ei zic iar că toți o cred pe ea (?) și pe mine nimeni și de aceea trebuie să mor. Nu am avut practic nicio relație cu ea și ea e foarte violentă. În aparență mama ”se luptă” împreună cu alții să mă omoare, fiind aparent că ea lasă semne sau primește semnale - mereu lasă tare la televizorul ei aceeași reclamă și alte sunete nu și astfel pare semnal, mereu își suflă nasul, deși nu are secreții deloc etc. Am întrebat-o de ce își suflă mereu nasul deși nu are nevoie și nu răspunde, am întrebat-o de ce lasă mereu reclama și se face că nu e vina ei, deși în rest nu ține sonorul tare, am întrebat-o de ce lasă adesea deschise sertarele din bucătărie sau ușile dulapului, când unele când altele, și spune că nu știe etc. - ei spun că pur și simplu i-a păcălit pe toți că trebuie să mă omoare. Totuși eu sunt sceptică și nu am nicio idee despre asta, cu adevărat nu sunt nebună să cred așa ceva, nu delirez, poate sunt alte cauze - dar de ce îmi găurește toți pantalonii, și evident nu sunt găuri de la proteza mea de picior? Probabil că vrea să mintă că eu le fac. Etc., voi încerca să nu mai scriu nimic, dar uneori e greu, mai ales când sunt torturată monstruos.

Ei spun din nou că toți oamenii au înnebunit și vor să mor, și ei sunt obligați să mă omoare, în ciuda calităților mele și nevinovăției și faptului că bnu există niciun mtiv pentru omorârea mea, iar alții spun că nu e așa și că, tot fără motiv, ei vor doar să mă facă nebună, ceea e a fost visul lor întreaga mea viață. Eu îmi iau la revedere de la puținii mei cititori - oricum presiunea asupra mea și a creierului meu e foarte mare acum și poate voi muri sau voi înnebuni. Ei spun că mama e un monstru căruia oamenii i-au creat o reputație bună, iar eu un om excepțional, căruia oamenii i-au creat o falsă reputație proastă - da, am avut ce e drept multe calități, inclusiv modestia, fiindcă am înțeles multe și fiindcă am fost un om bun încă din copilărie. Arsură a feței și capului cu durere mare de cap, îndelungat, și azi,ca și zilele trecute. Fierbințeală. Așa i-au făcut și lui bunicu înainte să moară, când a venit la mama în 2011, poate și mai înainte. Ei spun că trebuie să scape de mine înainte ca oamenii să înțeleagă adevărul și că blogul meu e considerat un fel de acuzație la adresa lor - nu știu cine sunt - și de fapt a fost doar scrierea adevărului - ei spun că mă omoară pentru reputația lor.?? Cine e cel/cei care au primit această mărturie ca acuzație, nu știu.

ei spun din nou ideea absurdă că unii cred că aș fi geniu nebun, că așa li s-a spus, și că toți țin la mama, care e o femeie monstruoasă și o babă rea și vor să mor eu ?! ideea lor e că am fost ținută în ”captivitate” din copilărie și astfel nimeni nu a putut înțelege adevărul frumos și bun despre mine -- cam asta am spus și eu mereu. Ei zic că nimeni nu vorbește cu mine, nici în gând, nici direct, fiindcă se tem să nu iasă adevărul la lumină și au înțeles că am fost un om perfect. ??

luni, 1 mai 2023

Din nou despre poezii

Am să explic aici din nou de ce am dorit să public cartea aceea de poezii a mea și ce s-a întâmplat. Ați reținut poate cum sunt acele poezii ale mele, le-am publicat aici acum câteva zile. Unii au ideea, dar poate că doar preiau ideea mea proprie, că aceste poezii ale mele sunt ok, dar nu sunt bune. Cam așa gândesc și eu, nu sunt o capodoperă, dar... sunt totuși poezii, față de cele publicate în prima mea broșurică de poeme. Atunci, în 2015, am fost atrasă într-o cursă și astfel am participat la concursul de debut de la Sălaj, la editura Caiete Silvane, și după un an mi-au publicat cărticica. Abia ulterior m-am trezit eu la realitate că erau poezii slabe, de fapt nu erau poezii și, fără să încerc sistematic, deci neintenționat, m-am trezut că am început să scriu poezii adevărate cam din 2018-2019. Între timp s-au adunat mai multe mai bunicele, căci și din 2018 încoace am avut poezii mai slabe, mai puțin reușite.

Totuși, ceea ce mi s-a întâmplat pare să indice altceva, poate chiar un fel de persecuție, deci o crimă sau încă un cui bătut în sicriu - poate că e așa cum spun ei: că sunt persecutată și respinsă fără motiv și fără greșeală, din cauza unor minciuni. Unii, care pătrund peste mintea mea cu gânduri ale lor, au sugerat din nou ideea că oamenii cred că eu aș fi ceva rău sau că am greșit și de aceea îmi resping poemele - sau nebună - deși valoarea mea de om în sensul bun la cuvântului a fost mult mai mare decât cea de poetă.

Am să explic acum tot ce s-a întâmplat și tot ce am gândit. Am fost mereu un om demn și cu încredere deplină în mine dar și în ceilalți, nu am fost niciodată pârâcioasă, dar am deschis o filă să scriu din nou adevărul fără echivoc sau eufemisme, fiindcă într-adevăr e vorba de o crimă oribilă asupra mea și e chiar omucidere de fapt. Am iubit mult viața și oamenii, dar, de aș fi fost în locul lor, absolut cert nu aș fi acceptat ceea ce fac ei, modul în care mă omoară și mă torturează, deși am fost perfect nevinovată, ba chiar un om foarte bun și frumos sufletește, cu intelectul bun. Ei spun că eu sunt pură și luminoasă, cum sunt și poeziile mele, dar oamenii cred altceva. Da, e adevărul, poeziile acestea sunt ca și mine, sunt sincere, dar o părticică infimă din frumusețea și bucuria mea sufletească sau binele, nu doar bunătatea, ce îmi sunt proprii. Dacă totul e cum spun ei, că anume sunt omorâtă numai fiindcă unii vor să ascundă nu știu ce greșeli ale lor, atunci poate e mai bine dacă mor, fiindcă eu nu aș fi fost de acord cu așa ceva, chiar dacă aș fi fost dintre cei liberi - eu aș fi refuzat să fac așa rău și să omor astfel de om, și nevinovat pe deasupra. Am mai scos din grupaj 4 poezii mai slabe și aș mai putea scoate câteva din cele mai puțin reușite, în caz că cineva ar vrea să le publice.

Deci să încep cu începutul - în februarie, cum am mai spus, am publicat o carte de haiku cu câteva fotohaiku ale mele, la o editură de tip copy, care acceptă pe oricine, dar nu distribuie și nu postează pe internet cartea. Mai mulți autori din grupul de haiku din care fac parte au publicat acolo - eu nu m-am gândit niciodată că e din cauză că eu aș fi persecutată și la fel cei care au avut o oarecară legătură, vagă de fapt, cu mine. Pot spune, fiindcă scriu haiku din 2010 și la început scriam prost, că haiku-urile mele sunt la fel de bune cu ale celorlați, sau chiar mai bune decât ale unora, depinde de gusturi. ”Ei” spuneau în gândul meu că eu aș fi persecutată, dar nu am crezut, poate și fiindcă nu am greșit nimic și, fiind singură, nu puteam bănui ce cred alții despre mine - nici acum. De două luni și ceva de când am publicat-o - și chiar am distribuit-o - nimeni, nici din grupul meu, nici din altele, nu a menționat cartea mea, deși sunt multe reviste și site-uri de haiku. Au respins-o și cei din alte țări, fiind carte bilingvă, americani sau nu, deși mai demult ei ”apreciau” haiku-urile mele. Cărțile de haiku ale celor din grupul ”meu” au fost apreciate și promovate pe mai multe site-uri, în biblioteci, reviste etc. Poate se vor răzgândi și în cazul meu, mie mi se pare ciudată această ascundere. E un teatru bizar. Ei spun că oamenii nu mă tratează drept om (?) și eu nu am fost altceva niciodată.

Astfel, fără să bănuiesc nimic rău, am încercat, începând cu primele zile din martie, să găsesc o editură pentru poeziile mele mai lungi din ultimii ani. Mai întâi am studiat piața, așa cum apare ea pe google. Am descoperit că există edituri tip copy (mai ieftine în general, dar cer totuși un plafon minim de cărți, pe care trebuie să le vinzi sau dăruiești tu și eu oricum nu am pe nimeni) și edituri normale, acestea din urmă fiind unele cu cărți de poezie mai ieftine, chiar recente, în jur de 15-25 lei și edituri scumpe, cu cărți de poezie în jur de 40 de lei pe raftul virtual. Totodată aceste edituri pot fi cu deschidere - adică arată public o parte din conținutul cărții - sau închise și pot avea sau nu recenzii, scrise de editori sau de critici. În afară de edituri copy sau normale, contra cost, există și edituri complet închise, care nu au date de contact, unde sunt publicate numai cărți aduse de editori sau critici sau prin alte relații între oameni - destule sunt așa. La acestea din urmă oamenii singuri nu au deloc acces, oricât de bine ar scrie și chiar dacă au bani. E adevărat că am 52 de ani, dar am observat că diverse persoane mai în vârstă au fost acceptate de diferite edituri, chiar și ca debut.

Voi explica fiecare pas pe care l-am făcut, dar vreau să notez esențialul mai întâi: am câteva motive pentru publicarea acestor poezii, dar spun și ce cred - ele sunt destul de bune pentru publicare, chiar dacă nu sunt capodopere, am comparat cu alte cărți de poezie deschise la librării și așa sunt, cam la fel cu altele, mai slabe decât unele, dar mai bune decât multe altele, care totuși se publică. Poate că mai contează și omul sau nebunia lui frumoasă de a publica, dar nu înțeleg de ce să mă respingă fiind om rațional, dar bun și frumos de fapt, chiar dacă izolată. Ei spun că oamenii cred că sunt nebună - dar atunci de ce nu îmi publică versurile, evident încărcate de ceva bun și poate și frumos, din ceea ce sunt? Eu am fost obligată să scriu poezii fiindcă în mod nedrept nu mi-au lăsat altceva și mi s-au luat drepturile abuziv, altfel probabil nu aș fi scris. A fost un lucru normal să scriu și am luat acest lucru în serios - chiar dacă puține lucruri contează în deșertăciunea lumii - eu am deviza că totul contează sau că trebuie să conteze, în ciuda oricăror alte idei. A fost totodată o dăruire de sine și o comunicare unilaterală cu alții, cel puțin eu am încercat - ei au respins și acest lucru normal, ca pe toate celelalte. Ei au respins publicarea poeziilor mele, dar nici nu au avut bunul simț să îmi răspundă negativ, ceea ce m-ar fi bucurat și ar fi fost o marcă de respect și ceva normal - puteau spune că nu sunt conforme cu cerințele specifice ale editurii sau ceva de genul acesta. Vreau să subliniez că nu știu ce cred ei rău despre mine și nici cum pot să credă că sunt nebună deși sunt singură cu forța din 84. Întotdeauna, absolut mereu, a fost așa cum am pățit cu aceste edituri - eu am comunicat normal și nu am greșit, dar ei da - chiar numai prin acest gest ei mă izolează cu forța, la fel cu toți ceilalți din 1984. Nu acum, ci niciodată nu am avut vreo șansă, la fel cum am fost când am fost studentă și nu au fost nici burse de studii atunci și nici biblioteca BCU vreme de 13 ani...Fiind complet izolată, am reacționat și m-am comportat mereu normal și așa cum era necesar, dar ei au distrus absolut mereu totul sau aproape totul aproape 40 de ani, asta mă îngrozește și știu că e greșit, indirect toți mă omoară și nu e bine, e complet greșit. Eu am ales mereu calea cea bună și mereu am fost ca acum și lucrurile au fost mereu la fel. Acum de-abia mă gândesc la vorbele lor că e un caz clasic de persecuție și crimă - vorbe serioase, ei nu se refereau la delir schizofrenic, ci la realitate. Și totuși nu am greșit nimic...probabil persecuția e reală, dar de ce? Ei spun că omul complet singur dă de bănuit, dar mereu a fost la fel - persecuție sau niciun pic de noroc. De unde să fi găsit oameni?

Unii spun că oamenii îmi resping poeziile fiindcă am suferit prea mult, psihiatric și nu numai - de aceea nu au încredere în ”mesajul” sau tonusul afectiv al poeziilor mele. Am să explic - nu am murit încă. E adevărat că dacă ar fi fost după cum spun ei poezia mea - marcă a traumelor - atunci nu aș fi putut scrie nimic, absolut nimic, în afară de durerea momentului prezent. Dar eu am rămas la fel cum eram când a început calvarul, în 1984, ba chiar mai bogată în experiență, înțelegere a lumii și trăire afectivă bună - astfel aproape toate poeziile mele sunt luminoase, ca o radiografie a inimii, nu doar ceea ce proștii ar aștepta - rană și durere și gol. E adevărat că am scris și poezii de dragoste - ca și cum - fiindcă am încă imaginea iubirii în mine și gândul frumos și totul e sincer - la fel și poeziile despre mamă sau tată - ca imagini ale maternității și filiației sau iubirii de neam, care au rămas intacte, fiindcă nu am fost om insensibil sau prost. E adevărat că cei mai mulți poeți scriu trist și chiar întunecat, eu am preferat să scriu după sufletul meu și lucrurile în care încă cred. Momentul prezent îmi aduce încă bucurie, în special datorită atitudinii mele filozofice și nepărtinitoare, datorită înțelegerii lumii și frumosului cu note sublime din natură și muzică.

Așadar, să continuu povestea. Pe facebook, când încă aveam cont (până la sfârșitul lui martie, apoi l-am dezactivat și am făcut altul unde să pot intra doar pentru grupul românesc de haiku, fără prieteni sau alte necazuri) - deci pe facebook erau și psihologi, fiindcă ei apar în multe medii sociale virtuale, din diverse motive, nu neapărat toate sau pentru toți nobile. Astfel am cunoscut, legat de haiku, pe dna I.D. care are și un cont pe wordpress pentru amatori de haiku sau fotohaiku, doamnă prin care am cunoscut-o pe Lavana, o fotografă de la Iași, care nu a vrut să îi cunosc numele adevărat și care, ulterior, a scris haiku și a publicat mai multe cărți și a primit multe premii. Dar nu voi mai detaila când și în ce mod și comunitatea de haiku ”internațională” mi-a respins încercările mele poetice. Poate puțin mai ciudat, fiindcă teoretic oricine putea participa la un site, dar practic a părut ca și cum am fost persecutată, exact când am început să scriu mai bine ca la început. Oricum, eu nu mă schimbasem, ei da față de mine, poate fără motiv. Tot pe facebook era și psihologul C-M.M., o doamnă cu aceleași inițiale cu mine, care a fost și cadru didactic universitar. Nu detailez totul, ea voia să vadă poeziile mele și să știe dacă le public undeva, ba chiar s-a oferit să îmi dea o sumă de bani pentru aceasta, și spunea că oricine poate publica dacă are bani. Avea un soț critic literar și scria ea însăși poezii. I le-am dat să le citească împreună, dar nu le-au plăcut, oricum am rugat o părere concretă și a refuzat (poate nu a putut?) și apoi spunea mereu (în glumă?) că ei îi place tot ce scriu eu. Eu nu am acceptat banii când nu aveam, căci aveam nevoie pentru altceva, nu pentru o fantezie de a publica. Iar când am dobândit bani, am refuzat din alte motive. Eu, tot singură complet, în afară de relația cu C-M.M. Am observat la un moment dat că doamna aceasta scria că are dificultăți de a găsi o editură să o publice. Dumneaei avea mai multe cărți, inclusiv de specialitate, publicate însă la multe și diferite edituri. În final a găsit ceva pentru ea. Atunci eu am început să caut dacă pot trimite cerere/propunere la vreo editură - nu prea scumpă - la care a trimis ea. Și am ales prima pe Tracus Arte - deși părea o editură prea pretențioasă pentru mine. Mi-o recomandase, alături de altele, criticul, poetul și dramatistul Horia Gârbea demult, numai în cazul în care reușesc ceva bun. Cu el am dat mâna o singură dată, demult de tot. Însă, înainte să trimit la Tracus Arte, i-am trimis lui, ce e drept o variantă mai slabă. Ulterior, în mod ciudat, ca să nu uit să menționez, C-M.M. a fost acceptată chiar la Tracus Arte din nou pentru o altă carte. La Eikon, o altă editură unde ea a publicat, nu am trimis, fiindcă prețurile cărților erau mari în vitrina lor virtuală și fiindcă C-MM mi-a dezvăluit costul imens pe care l-a plătit ea pentru cartea ei. E o poveste complicată cu această doamnă, am scris doar o parte, oricum avea un comportament dubios și nu mă trata normal, unii spuneau peste mintea mea că așa sunt tratați nebunii - sau nu știu ce altceva era.

Deci l-am contactat pe Horia Gârbea și mi-a răspuns că dumnealui nu este editor și că ar trebui să trimit la editura domnului Poenaru, Coresi. Dar eu nu puteam trimite acolo, din două motive - prețurile cărților păreau mari și acolo lucrasem eu fără contract de muncă și domnul Poenaru nu era mulțumit de cum corectam acele jegoase cărți - căci erau groaznice - și absolut cert de câteva ori am corectat foarte bine și el găsea nu știu cum erori pe care nu le puteam face, deci cineva, sau chiar el, îmi fabrica erori în munca oricum grea și cam inutilă și el chiar era nemulțumit de timpul în care le terminam, deși lucram repede cât puteam și în termenele fixate la început. A trebuit să îmi dau demisia cu părere de rău și am povestit oricum tot pe acest blog. Acolo ajunsesem prin evreul rudă al pictorului Ghelman, care îmi dăduse nu știu de ce 700 lei pentru un tablou Ghelman, dar nu voise să îl ia și semnasem o foaie neoficială pentru el - că adică nu îl voi vinde și că el îl poate lua oricând - tabloul încă e la mine. Îi dăruisem două cd-uri cu muzică. Apoi o persoană care semăna cu el, sau chiar el - venise la editură să ceară în mod absurd și recalcitrant corector acreditat, ca și cum mă ataca pe mine indirect. Oricum, pentru corectură nu era nevoie de acreditare și eu corectam bine. Un alt aspect era că văzusem cartea de poezii a lui Horia Gârbea la vedere pe o masă, ca și cum Poenaru știa că îl cunoscusem pe acel om. În plus, am văzut cărți cu pagini care zburau și nu știu sigur dacă erau doar de probă, poate totuși așa era. Domnul Gârbea mințea oarecum, el scria de exemplu recenzii la cărți publicate la o editură închisă - Neuma, unde poate ar fi putut să mă recomande, unde erau ca exemple și multe cărți proaste de poeme, pe care el le lăuda, sau ar fi putut poate să mă recomande în altă parte sau să îmi scrie o recenzie - deci nu i-au plăcut poeziile mele. Unii peste mintea mea spuneau că, odată ce Gârbea m-a respins, eu trebuie să renunț la ideea de a fi publicată. Nu am reunțat, voi povesti mai departe.

Apoi am trimis manuscrisul pdf la editura Tracus Arte și am așteptat - și nu mi-au răspuns. Apoi m-am gândnit să trimit o altă variantă, îmbunătățită prin selecția poeziilor, mai scurtă etc. Am propus să mai scurtez și mai mult selectând mai mult, dar nu mi-au răspuns. La această editură am făcut greșeala să tot revin cu altă precizare și ei tot nu mi-au răspuns - ei spun că e normal, fiindcă toți cred că eu aș fi nebună, dar eu nu înțeleg - anormali sunt ei, fiindcă nu au de unde să știe așa ceva, poate că dacă ar fi citit acest blog ar fi înțeles că nu am fost niciodată nebună, chiar dacă m-au chinuit mult. E anormal să nu răspundă deloc, eu am acționat normal, chiar dacă fiind forțată de izolare, și era bine și normal să mă publice chiar, să fiu împreună cu ceilalți printre alte titluri, chiar dacă necitite, fiindcă nici pe ceilalți nu prea îi citește nimeni. Nu am greșit nimic, de ce omoară ? Fiindcă e evident că ei mă omoară chiar și prin respingerea poemelor, ca și cum aș fi altceva decât sunt - fiind izolată din 1984 era normal să mă accepte, eu am acționat normal cerând acest lucru și nu îi costa nimic. Oare înțelegeți? Toți mă acuză că sunt complet izolată, dar la fel s-au comportat întotdeauna din 84 (e adevărul și mereu a fost așa fără niciun motiv), la fel cum au făcut cu aceste poezii, care sunt destul de bune, acceptabile pentru publicare și există zeci și zeci de edituri. Eu am acționat mereu normal și ei mereu lovesc de moarte. Eu nu aș fi făcut așa ceva nimănui. Voi copia aici mai jos toate mesajele mele trimise la edituri sau la critici și răspunsul lor. Ei spun iar că nebunii sunt întotdeauna distruși. Și că prin nebuni ei înțeleg pe cei închiși la psihiatrie. Nu înțeleg, fiindcă e logic că dacă omul e închis la psihiatrie, pot fi și greșeli ale psihiatrilor, căci ei nu sunt zei perfecți. Cu atât ami mult dacă omul e total singur, e logic și clar că e complet la mâna familiei și psihiatrilor. Ei spun că oamenii au inventat că aș fi altceva și nu mă publică pentru a fi în acord cu acele minciuni despre mine. ???În ordine:

Postare prezentată

Ultima parte – CONCLUZII - enumerare

Concluzii, partea 1 Azi, 12.12.2020, încep să scriu ultima parte a acestui blog despre viața mea. Iar au intrat în mintea mea cineva în li...