Nu e vorba de niciun fel de gînduri triste, cum spunea Mirela B azi. Azi m-am trezit cu greu cu sete oribilă, rău la inimă și cerebral. Unii spun că am fost din nou otrăvită zilele astea și că otrava e în aer. Alții poate credeți că e doar diabet. Alții, cei mai nebuni, cred că e din cauza bolii mele așa zis psihice.Oricum, zilele trecute, săptămînile trecute, la Voluntari la mama, nu am avut aceste simptome. Este posibil, cum spun și ei, ca otrava să fie în aer. Anii trecuți, pe lîngă otrăvuri alimentare clare, perfect dovedibile, (și voi spuneți că eu aveam gînduri rele!) a fost clar că aerul din apartamentul meu mirosea urît, nu era din cauza țigărilor și era evident că vecinii deschideau în absența mea ușițele de ventilație. Era evident că fîsîiau la baie noapte de noapte în moduri diferite și ziua uneori.
Azi, pe facebook, Violette din Australia notează că, anul ăsta, ea a avut probleme cu mama ei și că soțul ei a dezvoltat diabet și încpe să aibă demență, și vedeți că ea, la fel cu alții, leagă aceste afrimații de viața mea prin asemănare, cînd, în mod real, eu eram otrăvită. Și în blocul 2 din viața mea puteam dovedi otrava cu o bucățică de cîrpă de acolo, dar desigur pe nimeni nu interesează acest lucru, ba, mai mult, ei spun că sînt nebună și am gînduri greșite, cum spune Mirela de exemplu. La fel ați făcut și anul acesta și în toți anii cu simptomele mele fizice clare, de exemplu cu faptul clar că nu mai urinam în mod dovedibil, cu ideea că e din cauza bolii psihice. Și alții cu ideea că eu sînt condamnată sau că trebuie să mă omoare. Ceea ce e greșit.
Unii spuneau mai demult că, dacă omul se preface că e nebun, e lăsat în pace și că eu am greșit că nu m-am prefăcut că aș fi nebună. E o prostie, nu ar fi folosit la nimic. Mirela B nu înțeles nici măcar faptul că eu am fost mereu, inclusiv acum, binele desăvîrșit și în întregime capabilă de detașare față de lucrurile rele sau gîndurile rele ale altora, capabilă de muncă și studiu și relații cu alții, lucruri pe care voi le negați complet, în mod dovedibil.
În ceea ce am scris în postarea precendentă pe care Mirela o numește gînduri triste, ca să lase impresia că ea crede că eu sînt nebună, eu scrisesem de fapt lucruri foarte clare din punct de vedere intelectual, adevărate, care oricum sînt deja scrise în diferite cărți științifice sau literare, evident adevărul curat și bun. Încă nu ați înțeles că adevărul e mereu bun. Voi negați nu doar adevărul bun despre mine, ci și restul realității.
”Nu se poate face nimic.” ăștia vin mereu peste mine.
”Un accident vascular cerebral e cel mai bine” etc.
”lumea nu te recunoaște ca om, Cristina.” Asta e adevărat.
”Niște porci infecți vor să mori.”
”Eu, cînd am înțeles, mi s-a făcut rău.” ăștia vin mereu cu această idee.
Omenirea te-a respins total, Cristina. Tu ai fost numai binele și ei toți vor să mori, asta e tot.
Toți idioții cred că tu trebuie să fii otrăvită și să mori. De aceea te-au izolat din tinerețe, deși erai evident încă în stare de muncă și ți-au dat o ”pensie de moarte”. De aia te-au otrăvit în mod evident și de aia ei inventează că ești nebună, cînd tu evident nu ești etc.
desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge
duminică, 23 decembrie 2018
sâmbătă, 22 decembrie 2018
22 decembrie 2018
”Singurul lucru pe care ei l-au înțeles e că dacă te f_t se face soare/mai cald.” Da, e adevărat că s-a făcut soare sau mai cald torturîndu-mă ei pe mine, e adevărat că există un tip aparte de tortură asupra mea care ducea inevitabil la căldură sau era mereu asociat cu căldura anormală, în mod forțat. Dar ei nu trebuiau să îmi chinuiască creierul și să mă consume pentru a fi mai cald, fiindcă oricum s-ar fi făcut soare în mod natural, fără bici sau suferință asupra mea. V-am povestit ce s-a întîmplat cu soarele acum cîteva săptămîni, dar poate nu credeți că a început să strălucească exact cînd mă uitam la soare. E adevărul, la fel cum e adevărat că desprimăvărarea a trecut dureros prin trupul meu de atîția ani. Nu e vorba de ceva ”psihic” ci e vorba de trup. După 89, cînd au început să mă chinuiască sexual de la distanță, au fost veri și toamne toride și ierni prea călduroase, în timp ce ei mă chinuiau sexual sau altfel. Dacă mă lăsau în pace, erau temperaturi normale. În afară de legătura cu soarele e adevărată și legătura mea cu cutremure și alte forțe ale naturii. Unii spuneau că ei cred că eu eram cutremurul. Am povestit cum a fost în mod real, cum a fost cutremur exact cînd am deschis televizorul din întîmplare, cînd eram în blocul doi din viața mea, într-o vreme în care nu am deschis televizorul decît de vreo 3 ori, pentru scurt timp, vreme de 3 ani cît am stat acolo. Altă dată cînd am deschis iar foarte puțin, una dintre vedetele lor feminine spunea că ”numai țiganca ne poate salva”, ca să se lege de ideea lor pe care abia atunci o percepusem, că eram țigancă. Mai știi, poate oi fi țigancă, nu m-am gîndit la asta. În ultimii ani mă tot amenință cu ideea că va fi cutremur. Cutremurul din Fiji, recent în mass media, s-a legat în mod foarte clar de ceva spus de unii cu o seară înainte peste mintea mea în engleză, e adevărat că nu mai țin minte cuvîntul rostit de ei, poate era chiar Fiji și vă asigur că mereu toate s-au petrecut clar exact așa. Este posibil ca dvs să spuneți că ei pur și simplu au prevăzut cutremurul acela și mi-au spus mie sau au rostit peste mintea mea ceva, neintenționat. Posibil. Dar, în 2004, înainte să moară nașul meu, care era născut pe 4 martie, a fost un cutremur destul de mare exact pe 4 martie, zi în care fusese în 1977, și ei au negat sau ignorat acel cutremur din cauză că era legat de viața mea și de data aceea fatidică, acum nu știu dacă vă mai amintiți. Cineva a scuturat spinarea lumii atunci, dar nu eram eu acel om. Lucrurile mai rele, dar normale, s-au petrecut în ciuda echilibrului meu psihic și gîndului bun din partea mea.
Ideea e că unii cred că oamenii proști pur și simplu sînt aruncați asupra mea în legătură cu fapte predictibile meteo sau seismice, politice etc., dar eu pot spune că nu e numai o ”cacialma” cum spun ei, ci există o legătură reală și lucrurile reale (unele) într-adevăr au fost influențate sau determinate de mine, nu doar legate de mine ca sistem, deși proștii cred că asta e pur și simplu delir al meu, fiindcă, subliniez, ei cred că totul e ”controlat” științific de oameni de știință și că unii doar i-au făcut pe idioți să creadă că e datorită ”puterii” mele. Este totodată evident că oamenii nu trebuiau să mă lovească încontinuu, dimpotrivă, și că nimic nu s-a întîmplat rău din cauză că eu sînt nebună, dimpotrivă, e logic că trebuie să fie adevărul că am fost mereu un om perfect normal, nu doar acum. Amintiți-vă de povestea vrăjitorului din Oz și de toate celelalte. De mai mult timp, gheara rea a inchiziției științifice lovește în oamenii inteligenți și buni cum am fost eu și în Dumnezeu de fapt și proștii cred că eu sînt nebună și că oamenii de știință idioți sînt normali. Ei cred că niște idioți sînt mai inteligenți decît mine și astfel au pretext să mă omoare obiectiv, cum am povestit și e foarte clar. Unii cred într-un fel de Big Brother științific din diverse domenii, dar de fapt ei nu pot spune cu precizie cine a ”controlat” sau cine a determinat un anumit fenomen real și vă pot spune că, în același timp, unii au pur și simplu iluzia controlului, cînd de fapt nu au nicio putere. Au aruncat auspra mea ideea că eu am iluzia controlului, ca să fie tacîmul complet, cînd de fapt eu am fost rațiunea pură, obiectivă. Sau că ei vor să mă controleze ca să aibe ei putere etc. Tot felul de nebuni. Nu înțelegeți oare că e ceva foarte crud, că pur și simplu nu aveau ce să aibă cu mine? Poate că v-au îndobitocit psihologii sau alții.
Ei spun mereu că că totul e legat de creierul meu. Eu spun că e logic că totul se leagă și de creierul meu, ca om normal și inteligent. Oare înțelegeți? Ideea e că, pur și simplu, deși am fost un om perfect normal și bun, ei i-au făcut pe oameni să creadă că eu aș fi altceva, aducînd proștii, ticăloșii și nebunii asupra mea. E normal că toate se leagă, prin cuvinte, de intelectul oricărui om normal și deștept, nu doar de mine. Lumea ”psihică” e o rețea de centri nervoși de creiere omenești, printre care eu am fost binele și poate mai inteligentă ca mulți alții. Legată prin memorie de ceea ce e bun în cultura oamenilor. Eu pur și simplu nu am avut noroc, exact cum spun ei, și am fost lovită zi de zi de proști. Poate acest simplu fapt, că toate sînt legate și de mine, sau poate mai mult de mine decît de alții fiindcă am fost un om bun și capabil, fapt pe care ei îl pot observa în mass-media și în alte lucruri, îi îndobitocește și îi face să creadă că trebuie să mă omoare, fără niciun motiv. Este cît se poate de clar că nu trebuie să mă omoare, că am fost binele curat ca om, și în raport cu natura mamă și că ei și dvs. la fel, puteați să mă acceptați.
”Tu nu ai cum să îi convingi să te accepte și să te lase în pace, fiindcă ei mereu ți-au făcut răul și au mințit și ei cred că așa e normal.”
Pe 18 decembrie am primit pe facebook un mesaj pentru a participa la Africa haiku, exact după ce m-am gîndit, nefiind eu pe internet, la Africa și alte zone ale globului, mai mult uitate de manualele școlare de liceu din ultimele decenii.
Cei de pe facebook sînt evident legați de memoria și viața mea, dar mă resping total. Asta e, am fost totuși binele desăvărșit. Mesajul acela despre haiku a fost o excepție, poate voi mai scrie în viitor.
Iar au intrat porcii ăia cu ”distinsă doamnă, vă vom omorî”. Ăștia au fost de mult timp.
Fiind cumplet singură în mod inuman și clar criminal, am fost buuroasă acum cîțiva ani cînd a trebuit să îmi scot o măsea și, neavînd bani, am ajuns cu mama la un dentist mai ieftin din Voluntari. Am avut foarte puține ocazii de relații cu alți oameni și m-am bucurat și numai de cîteva vorbe :( I-am spus dentistului, în timp ce mama juca teatru că eu sînt nebună, că eu sînt complet singură de atîția ani și că e foarte greu. Nu am greșit să îi spun, eu mereu m-am purtat normal, ei mint despre mine, în acel moment îi puteam spune, altfel m-aș fi adaptat oricînd în societate. Dentistul a replicat că el, în locul meu, ar face ceva etc. Ce și cum, am întrebat eu? M-aș duce zi de zi la Mall, etc. Vă dați seama că nu aveam ce face, voi scrie poate o postare cu toate rejecțiile anormale și nejustificate, obiective, din viața mea și ați vedea clar că nu am fost inaptă sau nebună niciodată și că e vorba de crimă și abuz clar.
Poate vă veți răzgîndi, am sperat din 84 mereu și speranța e un lucru bun.
De exemplu, an de an, și anul acesta am trimis mailuri și nu am primit răspuns. Anul ăsta de pildă poezii - fără povestea vieții mele - la vreo 3 reviste literare. Niciuna nu mi-a răspuns. Deci eșec total și durere. Bineînțeles că am înțeles că poeziile mele nu sînt bune și că nu vă plac, dar normal ar fi fost să mi se răspundă măcar negativ. Ar fi fost o comuncare, ar fi fost paradisul și binele. Nici acum nu înțelegeți, voi, cei care jucați teatru că sînt nebună mereu și mă respingeți total în fața evidenței de bunătate și normalitate (și modestie, chiar dacă am fost inteligentă)? Știu, nu vă place de mine, dar toți aveți, ca și restul societății, ideea geșită că trebuie să mă omorîți. M-aș fi bucurat mult dacă mi s-ar fi răspuns măcar negativ, ar fi fost ca niște boabe de rodie pentru omul însetat, gîndiți-vă logic ce însemană izoalrea totală în ce am fost aruncată - nu m-au acceptat a priori nici în grupuri de pacienți psihiatrici - și eram și un om destul de plăcut, de valoare de fapt, într-o lume rea. Și am fost mereu adecvată la situație și capabilă de muncă și studiu, nu aveți dovezi că nu era așa. Am avut doar cîteva ocazii toată viața, dar nu le-am irosit și voi spuneți că m-au condamnat la moarte dsau că eram un om damnat!! Eu mereu am adus și spus vorbe bune și am iubit evident oamenii.
Mi se spune că toți cei de pe facebook cred un lucru monstruos despre mine. ??
Cei de la un grup pentru handicapuri de pe internet au părut să mă accepte inițial (mereu am pățit la fel) și apoi au refuzat să comunice cu mine măcar prin scrisori pe mail, măcar un pic, deși eu am rugat să mă accepte măcar o dată pe lună să comunicăm în scris. Absolut sigur am comunicat normal, vorbeam despre rețete de bucate și alte lucruri care încă mă interesează, nu a fost nimic rău și anormal, cum nu a fost niciodată și voi toți mințiți de fapt, ca și ceilalți care spun aiurea că ap fi nebună etc. Vă pot arăta mailurile, clar am avut mereu dreptate, toată viața. Niciodată nu am fost ipocrită sau dezadaptată.
Indiferent de orice, eu și dvs. sîntem la fel, credem în exact aceleași valori de bine, viață, libertate, adevăr, omenie, dreptate, frumusețe, normalitate etc. Toți sînteți exact ca mine în mod sigur în viața voastră intimă, am avut dovezi. În mod absurd îmi vreți moartea, cu ideea că va fi mai bine pentru voi, dar binele acela spre care tindeți sînt tot eu și alți oameni cu spiritul curat și bun cum am fost eu, dar pur și simplu nu vedeți asta. Mi s-a părut ciudat uneori cum oamenii mă loveau încontinuu cu minciună și negarea totală a vieții, deși eu eram numai normailitatea și binele și exact aia loveau ei. Cu toate că am suferit peste 34 de ani, nu e nici acum prea tîrziu, mereu a fost la fel.
Sărbători fericite!
Din nou chestiuni din viața mea, după care mă voi opri. Nu am plecat la Voluntari azi, pentru a putea termina de scris aceste lucruri pe care în mod greșit le considerați (poate) ditirambi de nebună.
Pe 17 decembrie, luni, am întrebat-o pe mama prima și ultima oară dacă e adevărat că tata nu a fost tatăl meu adevărat/biologic. Era evident că nu a fost, nu existau asemănări așa cum trebuiau să fie conform științelor.
Ea m-a mustrat și a spus că nu îi place expresia tată biologic și nici întrebarea mea și a insistat pe ideea că eu semăn cu tataia, așa zis tatăl tatăului meu, defunctul ei soț. A repetat cuvîntul tataia de mai multe ori, insinuînd indirect că tataia ar fi fost tatăl meu, așa cum insinuau unii peste mintea mea mai demult. Eu nu pot fi sigură că tataia a fost sau nu tatăl meu și pot spune că toată viața oamenii m-au scuipat cu diverse aberații și ură și minciuni, și că evident loviți degeaba într-un om perfect normal și bun, adică eu.
Mai demult unii au inventat o poveste legat de faptul că tataia era tatăl meu și că a fost ”violat” la nunta părinților mei, după care a paralizat chiar în acea noapte (era un lucru cert că a paralizat atunci), el fiind un bătrîn aproape neputincios și anchilozat încă dinainte de ziua nunții părinților mei, ceea ce se vede și din pozele cu el dinainte și de la cununia civilă a mamei, care a fost înainte de nunta religioasă.
Era unul care a intrat peste mintea mea mai demult cu ideea că eu aș fi Dumnezeu, dar că l-a scîrbit modul în care m-au conceput, deși asta nu avea de ce să impieteze asupra adevărului și acceptării mele, fiindcă trebuia și putea fi adevărul curat în întregime, nu era nevoie de astfel de detalii.
Au fost alții care spuneau că ”rodul păcatului (se refereau precis la mine) a devenit cel mai păcătos om”, deși nu am avut niciun păcat. Alții spuneau că eu am fost ”cel mai nevinovat miel”.
E adevărat că proștii pot fi impresionați numai de așa zise secrete întunecate de familie și nu pot vedea adevărul. Sau de idei de cacialma și aranjament politic și joc al nebunilor, sau spionaj, fiindcă văd lucruri ciudate în pozele mele ”de familie”. Lucrurile acestea pur și simplu nu contează, absolut sigur. Putea să învingă binele clar. Așez mai jos poze cu tata cînd era tînăr și 2 poze cu bătrînul tatăl lui. Încă mai am și alte poze cu tata, din care se vede că nu semănam cu el, și, îndrăznesc să spun, în aparență nici tata nu semăna cu tataia. Fratele tatei (nașu) și tata erau bruneți și în pozele cu e iîn copilărie erau blonzi și nici nu semănau ca trăsături cu ei, sau chiar erau, evident, încă mai pot dovedi, poze cu mai mulți copii diferiți, care erau ei chipurile. De aici a plecat delirul politic al unora legat de mine, cu ideea că erau spioni ruși sau altceva, sau că controlau lumea prin mine, deși aceste idei poitice nu contează și nu trebuiau să fie pretext de crimă.
Vă reamintesc cum au vrut să mă înhațe cînd am fost la ginecolog, un medic cu accent arab, și cum am vrut să mă păcălească să merg la capătul tramvaiului 19, la cimitirul Șerban Vodă, nume care amintește de rudele cu bani ale mamei. Atunci taxiurile au refuzat să mă ia și la întoarcere stația lui 133 era mutată față de cum o știam, nu de mult, lîngă Foișor. Am trecut, de multe ori prin scene de teroare de genul acesta.
Scanez imediat 3 poze și le pun aici.
Încă nu am postat pozele cu așa zis rudele mele, și continuu să scriu încă vreo cîteva lucruri clare.
Despre adevăratul meu tată ei au creat povestea cu tataia care ar fi fost violat în noaptea nunții părinților mei, cum am povestit.
În afară de acea poveste, ei au încercat să justifice originea mea ca rod al păcatului și prin alte supoziții, cum ar fi aceea că am fost rodul unui incest între mama și fratele ei sau între ea și tatăl ei, sau între ea și unchiul ei, chirurgul N din Sibiu, care a murit de diabet singur în casă, ca să se lege de ideile despre diabetul meu, deocamdată numit prediabet, fără vreun tratament. Aceste idei despre originea mea și faptul că m-au crescut departe de părinți le-au legat și de ura bizară a mamei mele față de mine, care s-a manifestat prin violență extremă, și pe care toți o negțaoi cu ideea că eu ma provocat-o sau că aș fi nebună și inventez acel lucru (etc.), eu fiind evident un om inteligent și cultivat, care nu avea cum să distorsioneze realitatea, dar respinsă de toți, cînd totul putea fi dovedit, adică ce eram.
Alții spun că nici mama nu era mama mea, că asemănarea cu ea e întîmplătoare, că eram ”nobody's child" ca să amintească de cartea Singur pe lume, printre altele. Mai mulți au zis că mama mea era sora mea, probabil tot cu ideea incestului.
Oricum, asta nu trebuia să conteze și nici nu a contat în mod real, dar ei intrau și cu ideea că dacă oamenii ar ști asta ar fi mai rău pentru mine etc.
Unii spuneau că l-au dat pe Dumnezeu sau un geniu, adică pe mine, pe mîna unei familii de porci care m-a folosit pentru scopuri politice și chiar insinuau că din cauză că ai mei erau porci lumea nu avea încredere în mine, deși asta nu trebuia să conteze în fața realității.
Ideea incestului, la care nu m-am gîndit deloc în trecut, care nici ea nu a fost produsă de mine fiindcă nu am creat nicio idee rea, s-a legat de povestea despre o vecină din sat care a avut copil cu tatăl ei bețiv, după cum povestea bunica mea de la țară. Ei insinuau că mama mea sau alții au ajuns să creadă că repetarea în realitate a păcatelor lor de demult se producea datorită mie, și că eu eram blestemată. Un alt exemplu este faptul că mama avea în grijă doi cîini, mascul și femelă, frați, moștenire de la nașii mei, și pe care ea i-a chinuit și spunea că ei erau reincarnarea nașilor mei. Femela, sterilizată și bolnavă de cancer hepatic și altele probabil, mereu făcea felație masculului, ca să amintească de cealaltă așa zis greșeală din viața mea de acum aproape 30 de ani, care nici ea nu fusese greșeală în mod sigur, am și explicat cel 8-10 motive pe blogul meu. În afară de aceste 2 iluzii ale altora de greșeală din partea mea întreaga viață, nu a fost nimic altceva, dar am fost torturată încontinuu monstruos și voi negați totul mereu. Ideea e că acei cîini repetau greșeala sau păcatul meu unic de acum aproape 30 de ani, de care se legau proștii.
Fiind un om inteligent, desigur că am înțeles de foarte mult timp un fapt psihologic simplu pe care îl înțeleg și idioții, că adică proștii cred că victima abuzruilor și urii, adică eu, e ea vinovată deoarece, cum spun ei, moștenește păcatele părinților. Am întîlnit mulți care vorbeau așa direct, nu doar în gîndurile mele, păîrnd convinși de dogme ale moștenirii păcatelor pînă la a 7-a generație. Nu știu sigur dacă mama sau alții au crezut real că repetarea păcatelor și alte fapte ce se petreceau de la sine erau din cauza mea. Mama îmi spunea ”maimuțoi” cînd eram copil.
Aceeași idee e cea de ”greaua moștenire” sau de purtare a crucii de către Dumnezeu martir sau Cristos copil. În realitate nu se moștenește nicio cruce, ci e foarte clar că aceste fapte apar fiind păstrate într-un fel de memorie sau inconștient colectiv. De-a lungul vieții omului inteligent, realitatea, prinsă colectiv în diverse povești, literatură sau și științe și întreg Logosul, se developează pas cu pas, răul e aruncat asupra omului nevinovat și el nu e de vină de acest lucru. Omul crește frumos și eu la fel am crescut, în fața dificultăților vieții, toate depășite real. Realitatea, ceea ce e omenirea, orașul, satul și toate lucrurile din viața mea și a dvs. nu se moștenește, ea rămîne la fel, mereu prinsă și în cărți și în simboluri etc. Asta e dumnezeirea mea de om inteligent despre care gîndesc toți aceștia peste mintea mea. În mod răuvoitor ați aruncat numai răul, sensul rău asupra mea, dar el nu a fost real legat de mine. Ceea ce am moștenit eu în mod real a fost un spirit foarte frumos și bun, dar sînt eu însămi, fapt pentru care Dumnezeu Tatăl e tatăl meu și îi mulțumesc - adică întreaga moștenire de cultură, spiritul bun universal, cu toate cele, nu doar filozofia sau artele. Eu am rămas la fel și am fost mereu la fel, cu intelect și suflet foarte frumoase și bune, e realitatea dovedită și dovedibilă, nu e megalomanie. În mod artificial și artificios ați legat răul din mine, dar el nu face parte din spiritul meu. În viața mea ați oprit practic timpul în 1984, deși eu am continuat să cresc și să mă dezvolt numai în sens bun și inteligent, total respinsă. Nu ați vrut să mergeți înainte.
Unii recunosc că eu am fost un om inteligent și bun care în realitate a izbîndit totul, dar a fost respins total și pe care oamenii îl vor mort fără motiv. În realitate, intelectualii neagă total intelectul meu mereu bun și mereu la fel, și neagă chiar și înțelegerea de către mine a acestor lucruri simple explicate de mine mai sus, dar ei au voie să fie respectați și recunoscuți ca autoritate și să își dea masteratul, doctoratul etc.de fapt din rămășițele zilei mele și ale intelectului meu, la vărsta la care mă chinuiau monstruos pe mine anii trecuți. Unii spuneau că eu am fost și sînt singurul om rațional, un fel de stîncă printre valurile vieții. Totuși, în mod bizar, ați avut ideea damnatio memoriae legat de viața mea, fără să realizați ceea ce de fapt puteați verifica, că eram numai ce e bun. Mereu la fel. În același timp la facultăți și pe net apăreau mereu lucruri din ceea ce pritocisem eu în propria mea gîndire, lucruri citite sau gîndite de mine, atît cît m-au lăsat, dar pe mine mă respingeau. Chiar și la fundații culturale de pe net sau din oraș. Eu răbdam de foame și izolare, ceream drepturi oarecare în zadar. Umbra aceea a lucrurilor rele nu a fost niciodată legată de viața mea, e doar o minciună, pe care nici Mirela B nu o poate nega, fiindcă în mod evident lumea mă respinge și cu ideea că aș fi nebună, printre multe altele. În plus nu am fost un spirit ineficient, am fost mereu un om al faptelor, nu al vorbelor, cum pot încă dovedi și povesti clar. Ceea ce sînt e o imensitate de umanitate bună și luminoasă, frumusețe și bine imens, nu e un spirit înfrînt de nevoi și sărăcie sau chinuit, cum spun unii. Binele nu e niciodată înfrînt.
”au ajuns să creadă o idioțenie psihologică - că sub masca binelui se ascunde răul” Niciodată acest lucru nu e adevărat. ”Nenorocirea e că oamenii au înțeles că tu ești Dumnezeu, dar nu pot înțelege că ai fost mereu binele.” Nu știu dacă au înțeles așa ceva, mă îndoiesc. Înțeleg însă că unii asta cred, și că de fapt nu au înțeles conceptul de Dumnezeu, care INCLUDE de fapt binele și multe lucruri frumoase și respectabile, fiindcă ei se gîndesc numai la știu eu ce putere telurică, cosmică sau meteorologică, politică etc.
Așadar, așa se developează realitatea, cum spuneam, nu doar realitatea în sens socio-lingvistic, încă de cînd eram ”de-o șchioapă”, ca să fac aluzie la handicapul meu, despre care, ca despre toate, îmi vorbeau rudele și runele realității încă din copilărie.
De mulți ani ei spun, mereu și mereu la fel, că ”e monstruos, totul depinde de ea”, ca și cum pe ei îi doare că lucrurile sînt legate de mine și de aceea mă lovesc ei pe mine. Înțelgeți cît e de absurd?!! Ei probabil cred că ei sînt mai deștepți și eu aș fi nebună fiindcă așa cred ei și că trebuie să mă omoare FIINDCĂ lucrurile depind de mine: în capul lor sec și nebun eu aș fi un fel de lider ineficient și nebun sau care trebuie omorît ca să fie alții capete în locul meu. Și lovesc mereu și mereu obiectiv, nu doar cu idei absurde.
Vă amintesc frumoasele versuri ale lui Rilke despre mîinile care țin blînd toată căderea lumii în poemul Toamna.
Dar este Unul care ţine-n mână/
căderea asta nesfârşit de blând.
”Europeni infecți care te-au distrus de dragul unui idiot”
”O civilizație infectă care aruncă la gunoi tot ce e bun.”
”Psihologii sînt cei mai idioți, lor li se dă totul mură în gură și tot te-au distrus.”
”ei nu vor învăța niciodată să te respecte.”
”tu nu ești Dumnezeu, ești regina României, hulită și chinuită toată viața.” !!
”tu de fapt ești otrăvită și ei spun mereu că nimeni nu te suportă”
”Ei dacă înțeleg adevărul, mor” - o aberație
variațiuni pe aceeași temă:
”Tu ești total nevinovată, cum vrei tu să recunoaștem noi adevărul?”
”Toți vor să mori fiindcă adevărul e inacceptabil, fiindcă nu ai greșit nimic.” Păcat, mai important decît nevinovăția mea era faptul că mereu am fost, chiar dacă femeie, un om bun și normal și inteligent, capabilă de bucurie și creștere prin muncă și studiu. Uni cred că eu am fost obsedată de explicarea adevărului despre mine, fiindcă am fost închisă la psihiatrie și ei mă văd drept om demonstrativ, ca oricare om nevinovat în această situație. Păcat, eu am fost chiar perfecțiunea, nu așa ceva. Întreaga lume e o lume de nebuni și porci și toți cred răul despre tine.” Cinicii și mizantropii nu au dreptate.
”I-au păcălit pe toți cu minciuni de bîlci și pe tine te-au transformat în animal de circ”
”Ai fost distrusă pentru ideea absurdă că o lume fără Dumnezeu se poate și e mai bună.”
E adevărat, vă rog să înțelegeți, că întotdeauna am fost exact cum sînt acum evident, că am oferit și dăruit oamenilor numai binele, atît sufletește. cît și intelectual, ÎN CELE MAI MICI DETALII (nici greșeluțe mici nu au fost, nici în gînd), de-a lungul întregii vieți. Mereu, ca și acum, am avut perfectă integrare în realitate și normalitate psihică absolută, mereu am fost în stare de muncă și învățare cu mult drag, un lucru admirabil în mod obiectiv, pe care voi l-ați respins obiectiv, real. Niciodată povara suferinței din trecutul meu nu a contat și voi ați mințit mereu, cînd pînă și copiii pot înțelege că nu amfost nebună și niic ceva rău, ci doar respinsă, repet, MEREU LA FEL, niciun delir sau tulburare psihică.
Au inventat multe minciuni, rînd pe rînd, inclusiv (POSIBIL) ideea că faptul că scriu aceste fapte reale, pe care voi le negați de fapt, față de care și dincolo de care binele a însemnat mult mai mult în mod continuu, înseamnă că aș fi delirantă sau nebună sau că nu merit să muncesc, să fiu între oameni, Nu mai detaliez absurdul acestor idei și faptul că e vorba de crimă și atît, ceva rău. Într-un mod de inchiziție și evident cruzime clară, ați aruncat asupra mea, evident om nevinovat, cușca ideii că lumea crede că trebuie să mă respingă fiindcă mă plîng, că sînt ca Ana lui Manole, sau, mai rău, că aceste lucruri afirmate de mine sînt false ca urmare a unui delir și prin urmare nu sînt bună pentru muncă sau creație intelectuală, cînd eu eram și fericirea și binele absolute. Raționament complet fals al unora legat de mine.
”Viața voastră socială e un căcat, voi discutați de fapt doar despre cum să o loviți sau să o omorîți pe Cristina.” Posibil, nu știu. Între timp, pe mine mă respingeau legat de lucruri normale și frumoase.
Și în engleză spuneau că atunci cînd eu mă plîngeam că nu am ce mînca sau cu ce să mă îmbrac, uniii justificau că eu TREBUIE să sufăr, pentru ca... etc. Lucruri rele.
Ideea e că unii cred că oamenii proști pur și simplu sînt aruncați asupra mea în legătură cu fapte predictibile meteo sau seismice, politice etc., dar eu pot spune că nu e numai o ”cacialma” cum spun ei, ci există o legătură reală și lucrurile reale (unele) într-adevăr au fost influențate sau determinate de mine, nu doar legate de mine ca sistem, deși proștii cred că asta e pur și simplu delir al meu, fiindcă, subliniez, ei cred că totul e ”controlat” științific de oameni de știință și că unii doar i-au făcut pe idioți să creadă că e datorită ”puterii” mele. Este totodată evident că oamenii nu trebuiau să mă lovească încontinuu, dimpotrivă, și că nimic nu s-a întîmplat rău din cauză că eu sînt nebună, dimpotrivă, e logic că trebuie să fie adevărul că am fost mereu un om perfect normal, nu doar acum. Amintiți-vă de povestea vrăjitorului din Oz și de toate celelalte. De mai mult timp, gheara rea a inchiziției științifice lovește în oamenii inteligenți și buni cum am fost eu și în Dumnezeu de fapt și proștii cred că eu sînt nebună și că oamenii de știință idioți sînt normali. Ei cred că niște idioți sînt mai inteligenți decît mine și astfel au pretext să mă omoare obiectiv, cum am povestit și e foarte clar. Unii cred într-un fel de Big Brother științific din diverse domenii, dar de fapt ei nu pot spune cu precizie cine a ”controlat” sau cine a determinat un anumit fenomen real și vă pot spune că, în același timp, unii au pur și simplu iluzia controlului, cînd de fapt nu au nicio putere. Au aruncat auspra mea ideea că eu am iluzia controlului, ca să fie tacîmul complet, cînd de fapt eu am fost rațiunea pură, obiectivă. Sau că ei vor să mă controleze ca să aibe ei putere etc. Tot felul de nebuni. Nu înțelegeți oare că e ceva foarte crud, că pur și simplu nu aveau ce să aibă cu mine? Poate că v-au îndobitocit psihologii sau alții.
Ei spun mereu că că totul e legat de creierul meu. Eu spun că e logic că totul se leagă și de creierul meu, ca om normal și inteligent. Oare înțelegeți? Ideea e că, pur și simplu, deși am fost un om perfect normal și bun, ei i-au făcut pe oameni să creadă că eu aș fi altceva, aducînd proștii, ticăloșii și nebunii asupra mea. E normal că toate se leagă, prin cuvinte, de intelectul oricărui om normal și deștept, nu doar de mine. Lumea ”psihică” e o rețea de centri nervoși de creiere omenești, printre care eu am fost binele și poate mai inteligentă ca mulți alții. Legată prin memorie de ceea ce e bun în cultura oamenilor. Eu pur și simplu nu am avut noroc, exact cum spun ei, și am fost lovită zi de zi de proști. Poate acest simplu fapt, că toate sînt legate și de mine, sau poate mai mult de mine decît de alții fiindcă am fost un om bun și capabil, fapt pe care ei îl pot observa în mass-media și în alte lucruri, îi îndobitocește și îi face să creadă că trebuie să mă omoare, fără niciun motiv. Este cît se poate de clar că nu trebuie să mă omoare, că am fost binele curat ca om, și în raport cu natura mamă și că ei și dvs. la fel, puteați să mă acceptați.
”Tu nu ai cum să îi convingi să te accepte și să te lase în pace, fiindcă ei mereu ți-au făcut răul și au mințit și ei cred că așa e normal.”
Pe 18 decembrie am primit pe facebook un mesaj pentru a participa la Africa haiku, exact după ce m-am gîndit, nefiind eu pe internet, la Africa și alte zone ale globului, mai mult uitate de manualele școlare de liceu din ultimele decenii.
Cei de pe facebook sînt evident legați de memoria și viața mea, dar mă resping total. Asta e, am fost totuși binele desăvărșit. Mesajul acela despre haiku a fost o excepție, poate voi mai scrie în viitor.
Iar au intrat porcii ăia cu ”distinsă doamnă, vă vom omorî”. Ăștia au fost de mult timp.
Fiind cumplet singură în mod inuman și clar criminal, am fost buuroasă acum cîțiva ani cînd a trebuit să îmi scot o măsea și, neavînd bani, am ajuns cu mama la un dentist mai ieftin din Voluntari. Am avut foarte puține ocazii de relații cu alți oameni și m-am bucurat și numai de cîteva vorbe :( I-am spus dentistului, în timp ce mama juca teatru că eu sînt nebună, că eu sînt complet singură de atîția ani și că e foarte greu. Nu am greșit să îi spun, eu mereu m-am purtat normal, ei mint despre mine, în acel moment îi puteam spune, altfel m-aș fi adaptat oricînd în societate. Dentistul a replicat că el, în locul meu, ar face ceva etc. Ce și cum, am întrebat eu? M-aș duce zi de zi la Mall, etc. Vă dați seama că nu aveam ce face, voi scrie poate o postare cu toate rejecțiile anormale și nejustificate, obiective, din viața mea și ați vedea clar că nu am fost inaptă sau nebună niciodată și că e vorba de crimă și abuz clar.
Poate vă veți răzgîndi, am sperat din 84 mereu și speranța e un lucru bun.
De exemplu, an de an, și anul acesta am trimis mailuri și nu am primit răspuns. Anul ăsta de pildă poezii - fără povestea vieții mele - la vreo 3 reviste literare. Niciuna nu mi-a răspuns. Deci eșec total și durere. Bineînțeles că am înțeles că poeziile mele nu sînt bune și că nu vă plac, dar normal ar fi fost să mi se răspundă măcar negativ. Ar fi fost o comuncare, ar fi fost paradisul și binele. Nici acum nu înțelegeți, voi, cei care jucați teatru că sînt nebună mereu și mă respingeți total în fața evidenței de bunătate și normalitate (și modestie, chiar dacă am fost inteligentă)? Știu, nu vă place de mine, dar toți aveți, ca și restul societății, ideea geșită că trebuie să mă omorîți. M-aș fi bucurat mult dacă mi s-ar fi răspuns măcar negativ, ar fi fost ca niște boabe de rodie pentru omul însetat, gîndiți-vă logic ce însemană izoalrea totală în ce am fost aruncată - nu m-au acceptat a priori nici în grupuri de pacienți psihiatrici - și eram și un om destul de plăcut, de valoare de fapt, într-o lume rea. Și am fost mereu adecvată la situație și capabilă de muncă și studiu, nu aveți dovezi că nu era așa. Am avut doar cîteva ocazii toată viața, dar nu le-am irosit și voi spuneți că m-au condamnat la moarte dsau că eram un om damnat!! Eu mereu am adus și spus vorbe bune și am iubit evident oamenii.
Mi se spune că toți cei de pe facebook cred un lucru monstruos despre mine. ??
Cei de la un grup pentru handicapuri de pe internet au părut să mă accepte inițial (mereu am pățit la fel) și apoi au refuzat să comunice cu mine măcar prin scrisori pe mail, măcar un pic, deși eu am rugat să mă accepte măcar o dată pe lună să comunicăm în scris. Absolut sigur am comunicat normal, vorbeam despre rețete de bucate și alte lucruri care încă mă interesează, nu a fost nimic rău și anormal, cum nu a fost niciodată și voi toți mințiți de fapt, ca și ceilalți care spun aiurea că ap fi nebună etc. Vă pot arăta mailurile, clar am avut mereu dreptate, toată viața. Niciodată nu am fost ipocrită sau dezadaptată.
Indiferent de orice, eu și dvs. sîntem la fel, credem în exact aceleași valori de bine, viață, libertate, adevăr, omenie, dreptate, frumusețe, normalitate etc. Toți sînteți exact ca mine în mod sigur în viața voastră intimă, am avut dovezi. În mod absurd îmi vreți moartea, cu ideea că va fi mai bine pentru voi, dar binele acela spre care tindeți sînt tot eu și alți oameni cu spiritul curat și bun cum am fost eu, dar pur și simplu nu vedeți asta. Mi s-a părut ciudat uneori cum oamenii mă loveau încontinuu cu minciună și negarea totală a vieții, deși eu eram numai normailitatea și binele și exact aia loveau ei. Cu toate că am suferit peste 34 de ani, nu e nici acum prea tîrziu, mereu a fost la fel.
Sărbători fericite!
Din nou chestiuni din viața mea, după care mă voi opri. Nu am plecat la Voluntari azi, pentru a putea termina de scris aceste lucruri pe care în mod greșit le considerați (poate) ditirambi de nebună.
Pe 17 decembrie, luni, am întrebat-o pe mama prima și ultima oară dacă e adevărat că tata nu a fost tatăl meu adevărat/biologic. Era evident că nu a fost, nu existau asemănări așa cum trebuiau să fie conform științelor.
Ea m-a mustrat și a spus că nu îi place expresia tată biologic și nici întrebarea mea și a insistat pe ideea că eu semăn cu tataia, așa zis tatăl tatăului meu, defunctul ei soț. A repetat cuvîntul tataia de mai multe ori, insinuînd indirect că tataia ar fi fost tatăl meu, așa cum insinuau unii peste mintea mea mai demult. Eu nu pot fi sigură că tataia a fost sau nu tatăl meu și pot spune că toată viața oamenii m-au scuipat cu diverse aberații și ură și minciuni, și că evident loviți degeaba într-un om perfect normal și bun, adică eu.
Mai demult unii au inventat o poveste legat de faptul că tataia era tatăl meu și că a fost ”violat” la nunta părinților mei, după care a paralizat chiar în acea noapte (era un lucru cert că a paralizat atunci), el fiind un bătrîn aproape neputincios și anchilozat încă dinainte de ziua nunții părinților mei, ceea ce se vede și din pozele cu el dinainte și de la cununia civilă a mamei, care a fost înainte de nunta religioasă.
Era unul care a intrat peste mintea mea mai demult cu ideea că eu aș fi Dumnezeu, dar că l-a scîrbit modul în care m-au conceput, deși asta nu avea de ce să impieteze asupra adevărului și acceptării mele, fiindcă trebuia și putea fi adevărul curat în întregime, nu era nevoie de astfel de detalii.
Au fost alții care spuneau că ”rodul păcatului (se refereau precis la mine) a devenit cel mai păcătos om”, deși nu am avut niciun păcat. Alții spuneau că eu am fost ”cel mai nevinovat miel”.
E adevărat că proștii pot fi impresionați numai de așa zise secrete întunecate de familie și nu pot vedea adevărul. Sau de idei de cacialma și aranjament politic și joc al nebunilor, sau spionaj, fiindcă văd lucruri ciudate în pozele mele ”de familie”. Lucrurile acestea pur și simplu nu contează, absolut sigur. Putea să învingă binele clar. Așez mai jos poze cu tata cînd era tînăr și 2 poze cu bătrînul tatăl lui. Încă mai am și alte poze cu tata, din care se vede că nu semănam cu el, și, îndrăznesc să spun, în aparență nici tata nu semăna cu tataia. Fratele tatei (nașu) și tata erau bruneți și în pozele cu e iîn copilărie erau blonzi și nici nu semănau ca trăsături cu ei, sau chiar erau, evident, încă mai pot dovedi, poze cu mai mulți copii diferiți, care erau ei chipurile. De aici a plecat delirul politic al unora legat de mine, cu ideea că erau spioni ruși sau altceva, sau că controlau lumea prin mine, deși aceste idei poitice nu contează și nu trebuiau să fie pretext de crimă.
Vă reamintesc cum au vrut să mă înhațe cînd am fost la ginecolog, un medic cu accent arab, și cum am vrut să mă păcălească să merg la capătul tramvaiului 19, la cimitirul Șerban Vodă, nume care amintește de rudele cu bani ale mamei. Atunci taxiurile au refuzat să mă ia și la întoarcere stația lui 133 era mutată față de cum o știam, nu de mult, lîngă Foișor. Am trecut, de multe ori prin scene de teroare de genul acesta.
Scanez imediat 3 poze și le pun aici.
Încă nu am postat pozele cu așa zis rudele mele, și continuu să scriu încă vreo cîteva lucruri clare.
Despre adevăratul meu tată ei au creat povestea cu tataia care ar fi fost violat în noaptea nunții părinților mei, cum am povestit.
În afară de acea poveste, ei au încercat să justifice originea mea ca rod al păcatului și prin alte supoziții, cum ar fi aceea că am fost rodul unui incest între mama și fratele ei sau între ea și tatăl ei, sau între ea și unchiul ei, chirurgul N din Sibiu, care a murit de diabet singur în casă, ca să se lege de ideile despre diabetul meu, deocamdată numit prediabet, fără vreun tratament. Aceste idei despre originea mea și faptul că m-au crescut departe de părinți le-au legat și de ura bizară a mamei mele față de mine, care s-a manifestat prin violență extremă, și pe care toți o negțaoi cu ideea că eu ma provocat-o sau că aș fi nebună și inventez acel lucru (etc.), eu fiind evident un om inteligent și cultivat, care nu avea cum să distorsioneze realitatea, dar respinsă de toți, cînd totul putea fi dovedit, adică ce eram.
Alții spun că nici mama nu era mama mea, că asemănarea cu ea e întîmplătoare, că eram ”nobody's child" ca să amintească de cartea Singur pe lume, printre altele. Mai mulți au zis că mama mea era sora mea, probabil tot cu ideea incestului.
Oricum, asta nu trebuia să conteze și nici nu a contat în mod real, dar ei intrau și cu ideea că dacă oamenii ar ști asta ar fi mai rău pentru mine etc.
Unii spuneau că l-au dat pe Dumnezeu sau un geniu, adică pe mine, pe mîna unei familii de porci care m-a folosit pentru scopuri politice și chiar insinuau că din cauză că ai mei erau porci lumea nu avea încredere în mine, deși asta nu trebuia să conteze în fața realității.
Ideea incestului, la care nu m-am gîndit deloc în trecut, care nici ea nu a fost produsă de mine fiindcă nu am creat nicio idee rea, s-a legat de povestea despre o vecină din sat care a avut copil cu tatăl ei bețiv, după cum povestea bunica mea de la țară. Ei insinuau că mama mea sau alții au ajuns să creadă că repetarea în realitate a păcatelor lor de demult se producea datorită mie, și că eu eram blestemată. Un alt exemplu este faptul că mama avea în grijă doi cîini, mascul și femelă, frați, moștenire de la nașii mei, și pe care ea i-a chinuit și spunea că ei erau reincarnarea nașilor mei. Femela, sterilizată și bolnavă de cancer hepatic și altele probabil, mereu făcea felație masculului, ca să amintească de cealaltă așa zis greșeală din viața mea de acum aproape 30 de ani, care nici ea nu fusese greșeală în mod sigur, am și explicat cel 8-10 motive pe blogul meu. În afară de aceste 2 iluzii ale altora de greșeală din partea mea întreaga viață, nu a fost nimic altceva, dar am fost torturată încontinuu monstruos și voi negați totul mereu. Ideea e că acei cîini repetau greșeala sau păcatul meu unic de acum aproape 30 de ani, de care se legau proștii.
Fiind un om inteligent, desigur că am înțeles de foarte mult timp un fapt psihologic simplu pe care îl înțeleg și idioții, că adică proștii cred că victima abuzruilor și urii, adică eu, e ea vinovată deoarece, cum spun ei, moștenește păcatele părinților. Am întîlnit mulți care vorbeau așa direct, nu doar în gîndurile mele, păîrnd convinși de dogme ale moștenirii păcatelor pînă la a 7-a generație. Nu știu sigur dacă mama sau alții au crezut real că repetarea păcatelor și alte fapte ce se petreceau de la sine erau din cauza mea. Mama îmi spunea ”maimuțoi” cînd eram copil.
Aceeași idee e cea de ”greaua moștenire” sau de purtare a crucii de către Dumnezeu martir sau Cristos copil. În realitate nu se moștenește nicio cruce, ci e foarte clar că aceste fapte apar fiind păstrate într-un fel de memorie sau inconștient colectiv. De-a lungul vieții omului inteligent, realitatea, prinsă colectiv în diverse povești, literatură sau și științe și întreg Logosul, se developează pas cu pas, răul e aruncat asupra omului nevinovat și el nu e de vină de acest lucru. Omul crește frumos și eu la fel am crescut, în fața dificultăților vieții, toate depășite real. Realitatea, ceea ce e omenirea, orașul, satul și toate lucrurile din viața mea și a dvs. nu se moștenește, ea rămîne la fel, mereu prinsă și în cărți și în simboluri etc. Asta e dumnezeirea mea de om inteligent despre care gîndesc toți aceștia peste mintea mea. În mod răuvoitor ați aruncat numai răul, sensul rău asupra mea, dar el nu a fost real legat de mine. Ceea ce am moștenit eu în mod real a fost un spirit foarte frumos și bun, dar sînt eu însămi, fapt pentru care Dumnezeu Tatăl e tatăl meu și îi mulțumesc - adică întreaga moștenire de cultură, spiritul bun universal, cu toate cele, nu doar filozofia sau artele. Eu am rămas la fel și am fost mereu la fel, cu intelect și suflet foarte frumoase și bune, e realitatea dovedită și dovedibilă, nu e megalomanie. În mod artificial și artificios ați legat răul din mine, dar el nu face parte din spiritul meu. În viața mea ați oprit practic timpul în 1984, deși eu am continuat să cresc și să mă dezvolt numai în sens bun și inteligent, total respinsă. Nu ați vrut să mergeți înainte.
Unii recunosc că eu am fost un om inteligent și bun care în realitate a izbîndit totul, dar a fost respins total și pe care oamenii îl vor mort fără motiv. În realitate, intelectualii neagă total intelectul meu mereu bun și mereu la fel, și neagă chiar și înțelegerea de către mine a acestor lucruri simple explicate de mine mai sus, dar ei au voie să fie respectați și recunoscuți ca autoritate și să își dea masteratul, doctoratul etc.de fapt din rămășițele zilei mele și ale intelectului meu, la vărsta la care mă chinuiau monstruos pe mine anii trecuți. Unii spuneau că eu am fost și sînt singurul om rațional, un fel de stîncă printre valurile vieții. Totuși, în mod bizar, ați avut ideea damnatio memoriae legat de viața mea, fără să realizați ceea ce de fapt puteați verifica, că eram numai ce e bun. Mereu la fel. În același timp la facultăți și pe net apăreau mereu lucruri din ceea ce pritocisem eu în propria mea gîndire, lucruri citite sau gîndite de mine, atît cît m-au lăsat, dar pe mine mă respingeau. Chiar și la fundații culturale de pe net sau din oraș. Eu răbdam de foame și izolare, ceream drepturi oarecare în zadar. Umbra aceea a lucrurilor rele nu a fost niciodată legată de viața mea, e doar o minciună, pe care nici Mirela B nu o poate nega, fiindcă în mod evident lumea mă respinge și cu ideea că aș fi nebună, printre multe altele. În plus nu am fost un spirit ineficient, am fost mereu un om al faptelor, nu al vorbelor, cum pot încă dovedi și povesti clar. Ceea ce sînt e o imensitate de umanitate bună și luminoasă, frumusețe și bine imens, nu e un spirit înfrînt de nevoi și sărăcie sau chinuit, cum spun unii. Binele nu e niciodată înfrînt.
”au ajuns să creadă o idioțenie psihologică - că sub masca binelui se ascunde răul” Niciodată acest lucru nu e adevărat. ”Nenorocirea e că oamenii au înțeles că tu ești Dumnezeu, dar nu pot înțelege că ai fost mereu binele.” Nu știu dacă au înțeles așa ceva, mă îndoiesc. Înțeleg însă că unii asta cred, și că de fapt nu au înțeles conceptul de Dumnezeu, care INCLUDE de fapt binele și multe lucruri frumoase și respectabile, fiindcă ei se gîndesc numai la știu eu ce putere telurică, cosmică sau meteorologică, politică etc.
Așadar, așa se developează realitatea, cum spuneam, nu doar realitatea în sens socio-lingvistic, încă de cînd eram ”de-o șchioapă”, ca să fac aluzie la handicapul meu, despre care, ca despre toate, îmi vorbeau rudele și runele realității încă din copilărie.
De mulți ani ei spun, mereu și mereu la fel, că ”e monstruos, totul depinde de ea”, ca și cum pe ei îi doare că lucrurile sînt legate de mine și de aceea mă lovesc ei pe mine. Înțelgeți cît e de absurd?!! Ei probabil cred că ei sînt mai deștepți și eu aș fi nebună fiindcă așa cred ei și că trebuie să mă omoare FIINDCĂ lucrurile depind de mine: în capul lor sec și nebun eu aș fi un fel de lider ineficient și nebun sau care trebuie omorît ca să fie alții capete în locul meu. Și lovesc mereu și mereu obiectiv, nu doar cu idei absurde.
Vă amintesc frumoasele versuri ale lui Rilke despre mîinile care țin blînd toată căderea lumii în poemul Toamna.
Dar este Unul care ţine-n mână/
căderea asta nesfârşit de blând.
”Europeni infecți care te-au distrus de dragul unui idiot”
”O civilizație infectă care aruncă la gunoi tot ce e bun.”
”Psihologii sînt cei mai idioți, lor li se dă totul mură în gură și tot te-au distrus.”
”ei nu vor învăța niciodată să te respecte.”
”tu nu ești Dumnezeu, ești regina României, hulită și chinuită toată viața.” !!
”tu de fapt ești otrăvită și ei spun mereu că nimeni nu te suportă”
”Ei dacă înțeleg adevărul, mor” - o aberație
variațiuni pe aceeași temă:
”Tu ești total nevinovată, cum vrei tu să recunoaștem noi adevărul?”
”Toți vor să mori fiindcă adevărul e inacceptabil, fiindcă nu ai greșit nimic.” Păcat, mai important decît nevinovăția mea era faptul că mereu am fost, chiar dacă femeie, un om bun și normal și inteligent, capabilă de bucurie și creștere prin muncă și studiu. Uni cred că eu am fost obsedată de explicarea adevărului despre mine, fiindcă am fost închisă la psihiatrie și ei mă văd drept om demonstrativ, ca oricare om nevinovat în această situație. Păcat, eu am fost chiar perfecțiunea, nu așa ceva. Întreaga lume e o lume de nebuni și porci și toți cred răul despre tine.” Cinicii și mizantropii nu au dreptate.
”I-au păcălit pe toți cu minciuni de bîlci și pe tine te-au transformat în animal de circ”
”Ai fost distrusă pentru ideea absurdă că o lume fără Dumnezeu se poate și e mai bună.”
E adevărat, vă rog să înțelegeți, că întotdeauna am fost exact cum sînt acum evident, că am oferit și dăruit oamenilor numai binele, atît sufletește. cît și intelectual, ÎN CELE MAI MICI DETALII (nici greșeluțe mici nu au fost, nici în gînd), de-a lungul întregii vieți. Mereu, ca și acum, am avut perfectă integrare în realitate și normalitate psihică absolută, mereu am fost în stare de muncă și învățare cu mult drag, un lucru admirabil în mod obiectiv, pe care voi l-ați respins obiectiv, real. Niciodată povara suferinței din trecutul meu nu a contat și voi ați mințit mereu, cînd pînă și copiii pot înțelege că nu amfost nebună și niic ceva rău, ci doar respinsă, repet, MEREU LA FEL, niciun delir sau tulburare psihică.
Au inventat multe minciuni, rînd pe rînd, inclusiv (POSIBIL) ideea că faptul că scriu aceste fapte reale, pe care voi le negați de fapt, față de care și dincolo de care binele a însemnat mult mai mult în mod continuu, înseamnă că aș fi delirantă sau nebună sau că nu merit să muncesc, să fiu între oameni, Nu mai detaliez absurdul acestor idei și faptul că e vorba de crimă și atît, ceva rău. Într-un mod de inchiziție și evident cruzime clară, ați aruncat asupra mea, evident om nevinovat, cușca ideii că lumea crede că trebuie să mă respingă fiindcă mă plîng, că sînt ca Ana lui Manole, sau, mai rău, că aceste lucruri afirmate de mine sînt false ca urmare a unui delir și prin urmare nu sînt bună pentru muncă sau creație intelectuală, cînd eu eram și fericirea și binele absolute. Raționament complet fals al unora legat de mine.
”Viața voastră socială e un căcat, voi discutați de fapt doar despre cum să o loviți sau să o omorîți pe Cristina.” Posibil, nu știu. Între timp, pe mine mă respingeau legat de lucruri normale și frumoase.
Și în engleză spuneau că atunci cînd eu mă plîngeam că nu am ce mînca sau cu ce să mă îmbrac, uniii justificau că eu TREBUIE să sufăr, pentru ca... etc. Lucruri rele.
vineri, 21 decembrie 2018
21 decembrie 2
Subliniez: Nu are nicio importanță dacă eu sînt sau nu Dumnezeu sau geniu, dacă dvs. credeți sau nu că eu sînt Dumnezeu, dacă Dumnezeu există sau nu și ce cred eu că e, dacă eu cred că sînt geniu sau Dumnezeu etc. Vă dați seama oare că lucrurile astea nu contează? Vă dați seama că nu aveți de ce să mă respingeți FIINDCĂ unii cred că eu sînt Dumnezeu?Adevărul obiectiv era și e evident de crimă, otravă și izolare inumane, chiar și persecuție, pot dovedi încă, și problemele așa zis psihologice nu au nicio importanță. (ultima oară cu suc otrăvit am avut dureri groaznice de stomac cum am mai pățit, era clar otravă, dar ei m-au otrăvit mult, unii spun că toți medicii știu asta) Și evident am fost și sînt un om normal și pur și totodată un om inteligent și foarte bun, cu iubire adevărată de lume și viață. Nici nu mai sînt multe gîndurile altora asupra mea sau ale celor răi și evident și dvs. și lumea m-ar fi putut oricînd accepta pentru ceea ce sînt (nu pentru ce am fost acum un an etc., ca om și ca intelectual) și adevărul putea și poate fi acceptat în întregime, este numai ceea ce e bun sau frumos. Chiar foarte frumos și cum se cade, mereu a fost așa. Puteam fi oricînd și un om extrem de fericit din condiții obiective, nu doar sufletește, v-am acordat toate șansele. Numai prima poruncă conține declarația lui Dumnezeu că e Dumnezeu, dar și interdicția ca omul să aibă alți Dumnezei și e puțin ambiguu, fiindcă de fapt omul nu poate avea alți dumnezei, aceia erau viței de aur și alți idoli, și era rău ca omul să se închine banului sau altor năpeste, dar dacă eu de exemplu sînt Dumnezeu, răul clar asupra mea nu provine din faptul că nu credeți ce sînt EU sau că eu sînt acel lucru, ci din nerespectarea moralității din cele 10 porunci, inclusiv din prima.
Dacă de exemplu eram Einstein, atunci în niciun caz nu ați fi aruncat vorbele pe care le-ați aruncat asupra mea și ați fi rîs de ideea că eu sînt distrusă pentru orgoliul național sau iluzii politice, căci toți intelectualii știu ce e politica în realitate. Bun, nu am fost ein stein, dar totuși putea fi ușor adevărul că am fost un om perfect și inteligent, deci binele curat, poate un fel de Einstein, nu doar ipotetic, ci și ca ființă, am existat ca o conștiință rațională și a binelui adevărat și asta contează, oare înțelegeți?
Mama ta e singurul tău sprijin și singurul om din viața ta. Ea e Politica. Ea știe ce ești cu adevărat și încă te mai poate susține(?), cu greu, fiindcă încă există unii proști care cred aberații politice. Ea e singura ta voce. Deși e evident că ea era/este răul, că te-a chinuit (oribil!), că tu ești și ai fost binele, deși e evident că amîndouă sînteți doar două femei singure și sărace de o viață, proștii încă mai cred că între tine și ea era un fel de competiție sau război. Ei cred că voi două sînteți țicnite. (În ultimele luni mama nu prea mai are bani deloc, din octombrie cel puțin, și unii au inventat că nu i se mai dă pensie ca să mă omoare - nu știu dacă e adevărat - că ea nu are cum să se plîngă, că strînge bani ca să mă îngroape, etc. În engleză iar au intrat ca acum 10 ani cu întrebarea dacă mă vor incinera). Eu, personal, nu știu sigur dacă mama nu a înnebunit cu adevărat de 35 de ani. Cu tristețe am notat de mult timp că numai cu mama am avut de schimbat vorbe la telefon. Acum cîteva zile m-a sunat, lucru rar, fosta vecină căreia îi împrumutasem bani.
Orice Dumnezeu sau geniu îi susține pe ceilalți și reprezintă Puterea și Viața. E un fapt biologic și nu are legătură cu mîndrii sau orgolii josnice. Tu ai fost singurul Dumnezeu distrus de lumea de jos. Intelectualii te-au sacrificat dintr-un motiv idiot. În antichitate idioții îți făceau trepanații, în Evul Mediu... (?? nu neapărat, zic eu) Cristos, cînd se naște, e și Dumnezeu în același timp. Cele 10 porunci, toate, se referă la păcatele omenirii asupra lui Dumnezeu, adică ce ți-au făcut ție toată viața.
Cînd merg la bucătărie, vecinii mă chinuiesc aproape mereu cu zgomote intermitente la bucătărie la chiuvetă sau pe podea. Astfel, mă torturau cînd mîncam dar și aduceau mirosuri rele, posibil otravă. Ca niște animale, oamenii m-au chinuit cu zgomote 30 de ani, cu ideea că mă lovesc pe mine cu scopul să mă distrugă sistematic, cînd eram doar binele și în realitate ei prin zgomote luau un fel de putere din mine, se conectau la creierul meu, putere pe care o foloseau tot ca să mă lovească, în mod paradoxal.
”Oamenii trebuiau să te accepte”
”Dumnezeu nu e niciodată acceptat” etc.
”Maică-ta a devenit copilul tău, uită-te cum te imită, și ce sînt cuvintele ei, ea nu mai știe nimic. În momentul în care părinții în general devin copiii tăi, sfîrșitul tău se apropie(?):”
Acum au intrat unii în engleză cu ideea că ei își amintesc cum mi-au tot repetat în copilărie povestea cu ciobanul și lupul și că ei așa planificau să mă distrugă încă din copilărie, cu negarea adevărului. Fleacuri, au fost mii de povești, nu doar aia.
Spuneau că medicul meu de familie a înțeles că eram otrăvită poate, fiindcă eu aveam la mai puțin de 40 de ani simptome de cancer terminal în mod brusc. Totuși, putea să mă ajute legat de simptom cel puțin, de multe ori. Mai spuneau mai demult că ea a greșit că nu a raportat cazul.
În plus au inventat, cum am mai explicat, că am fost judecată și condamnată la moarte, ca să justifice tratamentul inuman asupra mea. Dar aceste justificări au apărut post factum. Unii sugerau că toată epopeea lumii e făcută în jurul meu ca Dumnezeu și că oamenii doar cred că lucrurile au altă cauză, sau că erau ca atare și că puteau să mă accepte dar sînt proști, de pildă acum unii spuneau că eu nu știu, dar în țara asta toți oamenii sînt judecați de poporul acesta nebun și idiot, și numai cei acceptați de popor nu sînt otrăviți sau au drepturi fundamentale. Se pare că această belea e una creată ad hoc pentru a fi eu distrusă sau omorîtă și că așa vor crea alte idei și orori pentru următorul Dumnezeu. Că asupra mea au aruncat tot răul cu putință omenește din cărți și altele, foarte multe lucruri diferite, pe rînd. Așa a fost în mod obiectiv. Ideea lor e că mereu e un joc între Dumnezeu și diavol și că oamenii cred numai în creatura cornută. Ei spun că eu am reușit totul și că oamenii nu au înțeles și că speră ca următoarea să reușească mai mult, dar e imposibil. Ideea de judecare kafkaescă și toate celelalte vor dispărea și vor reapărea pe rînd, odată cu alte belele inventate post factum sau expres pentru distrugerea ei, în viața următorului martir. Că am dovedit totul cu claritate și am fost numai binele o viață și ei tot mă omoară și nu mă vor.
De-a lungul vieții au fost mulți care mereu intrau cu ideea că „ pierdem totul”, ca și cum etc. Că să îi iert, dar ei erau cîinii ”ei” etc.
Alții spuneau că ei au fost foarte dezamăgiți, fiindcă credeau complicații politice, psihice sau despre iad, cînd de fapt era doar o cloacă de otrăvitori infecți.
Cît despre ideea de judecare, tata arunca asupra mea încă dinainte de călăul acela profesor-medic în viața mea, ideea de ”artista popoului” și foarte multe altele ce urmau să se întîmple.
Bineînțeles că nu m-a judecat nimeni, că nu aveau cum! Numai oamenii inteligenți îi judecă pe ceilalți și rezultă produse de digestie intelectuală frumoase și veridice și bune, ca în desenul animat cu profesorul Baltazar.
Totuși ei au spus nu de mult, din nou, că ”E inadmisibil ca un om să fie condamnat la moarte pentru că și-a făcut o singură dată laba.”
Este ideea lor că m-au maltratat enorm după moartea tatei, zi de zi, FIINDCĂ mă condamnaseră pentru incidentul acela nefast cu radio Europa din viața mea, în 2005, una dintre cele 2-3 greșeli aparente din aproape 50 de ani de viață a mea, de fapt fără vină.
Eo idee falsă, nu a fost nicio condamnare și nicio greșeală. Faptul că se numea radio Europa a fost o întîmplare, putea fi oricare dintre infectele posturi fm care au apărut ca ciupercile după ploaie. Prezentatorii de la toate seamănă oarecum la tonul vocii cu cei care prezentau aberații la radio Europa liberă încă din copilăria mea, din anii 70. Nașii mei ascultau și le spuneau șopîrlița. Părinții mei ascultau rar, au ascultat de pildă la revoluția din 89. Oricum, poate observați că toate posturile fm au cam același ton de voce, uniform și monocord, de parcă ar fi o ciumă, vorba lui Camus. Am povestit cum au ecranat posturile naționale în viața mea, în blocul meu după 89 și cum au lăsat doar rahaturile fm. Cum oamenii au fost hăituiți de radio obligatoriu, și eu printre ei, în mijloace de transport în comun și locuri publice, cu vocile ălora care scuipau idei despre moldoveni și cățele Molda, cu cîntecul ”cine-o dezlegat cațaua”, ridicarea cozii cățelei ( unii vorbeau despre sex în mod vulgar, alții credeau că poporul se ridica datorită mie și că erau ”coada”, alții ziceau că eu de fapt ridicam ”capul”, adică viața intelectualilor, dar idioții nu înțelegeau) și multe altele și cum ei mă înhățau imediat ce ieșeam în oraș sau dacă făceam greșeala să deschid radioul puțin, legîndu-se de lucruri din viața mea sau legate de mine.
Anul trecut, la spitalul Sf.Ioan, cînd m-au persecutat și tratat bizar cînd nu mai urinam aproape deloc, erau posturi de radio Europa fm cu program obligatoriu în salon. Muzica lor veche era, ca și transmisiile locale în supermarketuri, din ceea ce ascultasem eu în tinerețe, demult. Vecinul mamei, taximetriștii pe drum în mașini tot Europa fm etc.
Au intrat unii în gîndul meu, după ce am venit în blocul trei cu ideea ”De ce ți-ai făcut laba Cristina?” ca și cum acesta era pretextul zilei pentru ”condamnarea” mea.
Eu nici nu știam ce înseamnă în argou laba, deși tata spusese și de asta de mult, fiindcă repeta ideea ”e o labă chioară”. Sau în Zdreanță, de care îmi amintea o femeie rea în troleibuz foarte demult, ”pune laba, ia cu botul și-nghite oul cu totul”, iar mama îmi spune și acum mereu, cînd beau apă direct din sticlă, ”Ți-ai băgat botul în ea”, de parcă sînt nu știu ce animal din pădure.
1. Eu nu știam că masturbarea feminină, despre care nici acum nu știu nimic, este o crimă oribilă și rușinoasă prin care eu aș fi omorît oameni sau vreun om sau aș fi făcut mult rău obiectiv altora. Totuși, era evident și atunci cînd s-a întîmplat că nu făcusem niciodată așa ceva, deci nu aveam cum să fac în viitor, deci era un fel de ”pedeapsă” sau ”răzbunare” inutilă. Uciderea unui om este una dintre interdicțiile din cele 10 porunci și ei totuși voiau să mor, asta spuneau și asta făceau, pînă în ziua de azi. Ei le-au încălcat pe toate, iar eu nimic.
2. Era evident că nu aveam și nu avusesem nicio plăcere sexuală toată viața și nici bărbat. Și nici cînd s-a întîmplat acel lucru nu am avut vreo plăcere, unii ziceau că eu nu știam cum se face. Porcii cu idei de moarte și ură și curvă și vulgaritate au intrat peste mintea mea numai după acel incident și a fost șocant.
3. Lucrul acela s-a întîmplat datorită sugestiilor dj-ilor și numai după 24 de ore de gimnastică, după moartea tatei, cînd toți mă hărțuiau, inclusiv vănzătorii din magazine pe Iancu de Hunedoara, unde era și un magazin turcesc, ca să creeze legătură cu istoria luptei împotriva turcilor sun acel erou, fiindcă într-o capitală toate străzile și ideile sînt legate în acest mod, Paris, Londra, București, orice. Dar idioții vor mereu o libertate inexistentă și imposibilă, fiindcă fără ordine și deci rațiune și spirit nu există nimic bun. Tot felul de anarhiști idioți. Umblau și mașini Europa fm atunci în 2005, acolo unde stăteam, la Perla (din cauză că bunica îmi vorbea de Pescuitorii de perle adesea), cu difuzoare și transmisia lupta pentru independență a reginei Maria și apoi, treptat m-au făcut să cred că îmi vor da libertatea, deci dreptul la muncă și viață și a avea copil și familie, după 21 de ani de tortură și închisoare dovedibilă, reală. Pînă atunci tot răul fusese, încontinuu. La început am crezut că trebuia să fac gimnastică, cît mai mult.
4. Ei spun că acei porci de la radio nu au fost vinovați, findcă nu au făcut intenționat răul asupra mea și nu au vrut să mă păcălească intenționat, deoarece erau și ei simple rotițe ale sistemului centrat de mine și de lipsa drepturilor în viața mea din 84, deci ei spun că lucrul s-a întîmplat de la sine și eu m-am prins în propria plasă. Bine, dar tot răul ulterior, fără rost? Sau totul înainte de 2005? Zi de zi...există rău și bine, nihilismul e o prostie, vă rog să țineți minte. Nu sînt toți nevinovați fiindcă există un Dumnezeu sau un diavol! Dar ei dădeau vina numai pe mine și legile sau binele există chipurile numai pentru ei. 5. Era evident ce fel de om fusesem toată viața, mereu era evident. Dar dacă aș fi avut bărbat, ceea ce e un lucru normal, ceea ce mi s-a interzis? Oare nu s-ar fi frecat pielea acolo? Oare ar fi murit cineva?
Ulterior au inventat că oamenii cred că eu sînt omorîtă sau că răul se întîmplă din cauza acelui lucru. Pînă în 2005 fuseseră 21 de ani de tortură și închisoare tot fără nicio vină. Fără nicio masturbare, în ciuda torturii oribile sexuale asupra mea.
Unii spun că oamenii cred că sînt nebună din cauza medicației psihiatrice și că proștii nu înțeleg că e o simplă dependență, prin timp, și că sînt medicamente ca toate celelalte.
”Centrul nu are cum să se prindă, Cristina, centrul doar moare”
Dacă de exemplu eram Einstein, atunci în niciun caz nu ați fi aruncat vorbele pe care le-ați aruncat asupra mea și ați fi rîs de ideea că eu sînt distrusă pentru orgoliul național sau iluzii politice, căci toți intelectualii știu ce e politica în realitate. Bun, nu am fost ein stein, dar totuși putea fi ușor adevărul că am fost un om perfect și inteligent, deci binele curat, poate un fel de Einstein, nu doar ipotetic, ci și ca ființă, am existat ca o conștiință rațională și a binelui adevărat și asta contează, oare înțelegeți?
Mama ta e singurul tău sprijin și singurul om din viața ta. Ea e Politica. Ea știe ce ești cu adevărat și încă te mai poate susține(?), cu greu, fiindcă încă există unii proști care cred aberații politice. Ea e singura ta voce. Deși e evident că ea era/este răul, că te-a chinuit (oribil!), că tu ești și ai fost binele, deși e evident că amîndouă sînteți doar două femei singure și sărace de o viață, proștii încă mai cred că între tine și ea era un fel de competiție sau război. Ei cred că voi două sînteți țicnite. (În ultimele luni mama nu prea mai are bani deloc, din octombrie cel puțin, și unii au inventat că nu i se mai dă pensie ca să mă omoare - nu știu dacă e adevărat - că ea nu are cum să se plîngă, că strînge bani ca să mă îngroape, etc. În engleză iar au intrat ca acum 10 ani cu întrebarea dacă mă vor incinera). Eu, personal, nu știu sigur dacă mama nu a înnebunit cu adevărat de 35 de ani. Cu tristețe am notat de mult timp că numai cu mama am avut de schimbat vorbe la telefon. Acum cîteva zile m-a sunat, lucru rar, fosta vecină căreia îi împrumutasem bani.
Orice Dumnezeu sau geniu îi susține pe ceilalți și reprezintă Puterea și Viața. E un fapt biologic și nu are legătură cu mîndrii sau orgolii josnice. Tu ai fost singurul Dumnezeu distrus de lumea de jos. Intelectualii te-au sacrificat dintr-un motiv idiot. În antichitate idioții îți făceau trepanații, în Evul Mediu... (?? nu neapărat, zic eu) Cristos, cînd se naște, e și Dumnezeu în același timp. Cele 10 porunci, toate, se referă la păcatele omenirii asupra lui Dumnezeu, adică ce ți-au făcut ție toată viața.
Cînd merg la bucătărie, vecinii mă chinuiesc aproape mereu cu zgomote intermitente la bucătărie la chiuvetă sau pe podea. Astfel, mă torturau cînd mîncam dar și aduceau mirosuri rele, posibil otravă. Ca niște animale, oamenii m-au chinuit cu zgomote 30 de ani, cu ideea că mă lovesc pe mine cu scopul să mă distrugă sistematic, cînd eram doar binele și în realitate ei prin zgomote luau un fel de putere din mine, se conectau la creierul meu, putere pe care o foloseau tot ca să mă lovească, în mod paradoxal.
”Oamenii trebuiau să te accepte”
”Dumnezeu nu e niciodată acceptat” etc.
”Maică-ta a devenit copilul tău, uită-te cum te imită, și ce sînt cuvintele ei, ea nu mai știe nimic. În momentul în care părinții în general devin copiii tăi, sfîrșitul tău se apropie(?):”
Acum au intrat unii în engleză cu ideea că ei își amintesc cum mi-au tot repetat în copilărie povestea cu ciobanul și lupul și că ei așa planificau să mă distrugă încă din copilărie, cu negarea adevărului. Fleacuri, au fost mii de povești, nu doar aia.
Spuneau că medicul meu de familie a înțeles că eram otrăvită poate, fiindcă eu aveam la mai puțin de 40 de ani simptome de cancer terminal în mod brusc. Totuși, putea să mă ajute legat de simptom cel puțin, de multe ori. Mai spuneau mai demult că ea a greșit că nu a raportat cazul.
În plus au inventat, cum am mai explicat, că am fost judecată și condamnată la moarte, ca să justifice tratamentul inuman asupra mea. Dar aceste justificări au apărut post factum. Unii sugerau că toată epopeea lumii e făcută în jurul meu ca Dumnezeu și că oamenii doar cred că lucrurile au altă cauză, sau că erau ca atare și că puteau să mă accepte dar sînt proști, de pildă acum unii spuneau că eu nu știu, dar în țara asta toți oamenii sînt judecați de poporul acesta nebun și idiot, și numai cei acceptați de popor nu sînt otrăviți sau au drepturi fundamentale. Se pare că această belea e una creată ad hoc pentru a fi eu distrusă sau omorîtă și că așa vor crea alte idei și orori pentru următorul Dumnezeu. Că asupra mea au aruncat tot răul cu putință omenește din cărți și altele, foarte multe lucruri diferite, pe rînd. Așa a fost în mod obiectiv. Ideea lor e că mereu e un joc între Dumnezeu și diavol și că oamenii cred numai în creatura cornută. Ei spun că eu am reușit totul și că oamenii nu au înțeles și că speră ca următoarea să reușească mai mult, dar e imposibil. Ideea de judecare kafkaescă și toate celelalte vor dispărea și vor reapărea pe rînd, odată cu alte belele inventate post factum sau expres pentru distrugerea ei, în viața următorului martir. Că am dovedit totul cu claritate și am fost numai binele o viață și ei tot mă omoară și nu mă vor.
De-a lungul vieții au fost mulți care mereu intrau cu ideea că „ pierdem totul”, ca și cum etc. Că să îi iert, dar ei erau cîinii ”ei” etc.
Alții spuneau că ei au fost foarte dezamăgiți, fiindcă credeau complicații politice, psihice sau despre iad, cînd de fapt era doar o cloacă de otrăvitori infecți.
Cît despre ideea de judecare, tata arunca asupra mea încă dinainte de călăul acela profesor-medic în viața mea, ideea de ”artista popoului” și foarte multe altele ce urmau să se întîmple.
Bineînțeles că nu m-a judecat nimeni, că nu aveau cum! Numai oamenii inteligenți îi judecă pe ceilalți și rezultă produse de digestie intelectuală frumoase și veridice și bune, ca în desenul animat cu profesorul Baltazar.
Totuși ei au spus nu de mult, din nou, că ”E inadmisibil ca un om să fie condamnat la moarte pentru că și-a făcut o singură dată laba.”
Este ideea lor că m-au maltratat enorm după moartea tatei, zi de zi, FIINDCĂ mă condamnaseră pentru incidentul acela nefast cu radio Europa din viața mea, în 2005, una dintre cele 2-3 greșeli aparente din aproape 50 de ani de viață a mea, de fapt fără vină.
Eo idee falsă, nu a fost nicio condamnare și nicio greșeală. Faptul că se numea radio Europa a fost o întîmplare, putea fi oricare dintre infectele posturi fm care au apărut ca ciupercile după ploaie. Prezentatorii de la toate seamănă oarecum la tonul vocii cu cei care prezentau aberații la radio Europa liberă încă din copilăria mea, din anii 70. Nașii mei ascultau și le spuneau șopîrlița. Părinții mei ascultau rar, au ascultat de pildă la revoluția din 89. Oricum, poate observați că toate posturile fm au cam același ton de voce, uniform și monocord, de parcă ar fi o ciumă, vorba lui Camus. Am povestit cum au ecranat posturile naționale în viața mea, în blocul meu după 89 și cum au lăsat doar rahaturile fm. Cum oamenii au fost hăituiți de radio obligatoriu, și eu printre ei, în mijloace de transport în comun și locuri publice, cu vocile ălora care scuipau idei despre moldoveni și cățele Molda, cu cîntecul ”cine-o dezlegat cațaua”, ridicarea cozii cățelei ( unii vorbeau despre sex în mod vulgar, alții credeau că poporul se ridica datorită mie și că erau ”coada”, alții ziceau că eu de fapt ridicam ”capul”, adică viața intelectualilor, dar idioții nu înțelegeau) și multe altele și cum ei mă înhățau imediat ce ieșeam în oraș sau dacă făceam greșeala să deschid radioul puțin, legîndu-se de lucruri din viața mea sau legate de mine.
Anul trecut, la spitalul Sf.Ioan, cînd m-au persecutat și tratat bizar cînd nu mai urinam aproape deloc, erau posturi de radio Europa fm cu program obligatoriu în salon. Muzica lor veche era, ca și transmisiile locale în supermarketuri, din ceea ce ascultasem eu în tinerețe, demult. Vecinul mamei, taximetriștii pe drum în mașini tot Europa fm etc.
Au intrat unii în gîndul meu, după ce am venit în blocul trei cu ideea ”De ce ți-ai făcut laba Cristina?” ca și cum acesta era pretextul zilei pentru ”condamnarea” mea.
Eu nici nu știam ce înseamnă în argou laba, deși tata spusese și de asta de mult, fiindcă repeta ideea ”e o labă chioară”. Sau în Zdreanță, de care îmi amintea o femeie rea în troleibuz foarte demult, ”pune laba, ia cu botul și-nghite oul cu totul”, iar mama îmi spune și acum mereu, cînd beau apă direct din sticlă, ”Ți-ai băgat botul în ea”, de parcă sînt nu știu ce animal din pădure.
1. Eu nu știam că masturbarea feminină, despre care nici acum nu știu nimic, este o crimă oribilă și rușinoasă prin care eu aș fi omorît oameni sau vreun om sau aș fi făcut mult rău obiectiv altora. Totuși, era evident și atunci cînd s-a întîmplat că nu făcusem niciodată așa ceva, deci nu aveam cum să fac în viitor, deci era un fel de ”pedeapsă” sau ”răzbunare” inutilă. Uciderea unui om este una dintre interdicțiile din cele 10 porunci și ei totuși voiau să mor, asta spuneau și asta făceau, pînă în ziua de azi. Ei le-au încălcat pe toate, iar eu nimic.
2. Era evident că nu aveam și nu avusesem nicio plăcere sexuală toată viața și nici bărbat. Și nici cînd s-a întîmplat acel lucru nu am avut vreo plăcere, unii ziceau că eu nu știam cum se face. Porcii cu idei de moarte și ură și curvă și vulgaritate au intrat peste mintea mea numai după acel incident și a fost șocant.
3. Lucrul acela s-a întîmplat datorită sugestiilor dj-ilor și numai după 24 de ore de gimnastică, după moartea tatei, cînd toți mă hărțuiau, inclusiv vănzătorii din magazine pe Iancu de Hunedoara, unde era și un magazin turcesc, ca să creeze legătură cu istoria luptei împotriva turcilor sun acel erou, fiindcă într-o capitală toate străzile și ideile sînt legate în acest mod, Paris, Londra, București, orice. Dar idioții vor mereu o libertate inexistentă și imposibilă, fiindcă fără ordine și deci rațiune și spirit nu există nimic bun. Tot felul de anarhiști idioți. Umblau și mașini Europa fm atunci în 2005, acolo unde stăteam, la Perla (din cauză că bunica îmi vorbea de Pescuitorii de perle adesea), cu difuzoare și transmisia lupta pentru independență a reginei Maria și apoi, treptat m-au făcut să cred că îmi vor da libertatea, deci dreptul la muncă și viață și a avea copil și familie, după 21 de ani de tortură și închisoare dovedibilă, reală. Pînă atunci tot răul fusese, încontinuu. La început am crezut că trebuia să fac gimnastică, cît mai mult.
4. Ei spun că acei porci de la radio nu au fost vinovați, findcă nu au făcut intenționat răul asupra mea și nu au vrut să mă păcălească intenționat, deoarece erau și ei simple rotițe ale sistemului centrat de mine și de lipsa drepturilor în viața mea din 84, deci ei spun că lucrul s-a întîmplat de la sine și eu m-am prins în propria plasă. Bine, dar tot răul ulterior, fără rost? Sau totul înainte de 2005? Zi de zi...există rău și bine, nihilismul e o prostie, vă rog să țineți minte. Nu sînt toți nevinovați fiindcă există un Dumnezeu sau un diavol! Dar ei dădeau vina numai pe mine și legile sau binele există chipurile numai pentru ei. 5. Era evident ce fel de om fusesem toată viața, mereu era evident. Dar dacă aș fi avut bărbat, ceea ce e un lucru normal, ceea ce mi s-a interzis? Oare nu s-ar fi frecat pielea acolo? Oare ar fi murit cineva?
Ulterior au inventat că oamenii cred că eu sînt omorîtă sau că răul se întîmplă din cauza acelui lucru. Pînă în 2005 fuseseră 21 de ani de tortură și închisoare tot fără nicio vină. Fără nicio masturbare, în ciuda torturii oribile sexuale asupra mea.
Unii spun că oamenii cred că sînt nebună din cauza medicației psihiatrice și că proștii nu înțeleg că e o simplă dependență, prin timp, și că sînt medicamente ca toate celelalte.
”Centrul nu are cum să se prindă, Cristina, centrul doar moare”
21 decembrie
Acum 2 zile m-au luat din nou în primire imediat ce m-am trezit cu ideea vehementă, exprimată dur în mintea mea de multe ori, că ”noi nu putem recunoaște adevărul despre tine, fiindcă ne-ar urî toată lumea.” !!?
De multe ori au recunoscut că am fost un om perfect, dar aveau ideea că din cauza asta nu se poate nimic pentru mine, deși, chiar dacă aș fi avut defecte sau greșeli, tot așa ar fi făcut. Tocmai că se putea, tocmai fiindcă am fost perfectă.
”O lume întreagă minte despre tine și numai proștii cei mai proști și copiii cred acele minciuni, toți ceilalți știu că tu ai avut mereu dreptate”
Acum cîteva zile mi-au explicat tot misterul și parcă și eu cred că așa este, dar e greșit și monstruos, sînt nebuni. Ziceau că ”Nimeni nu vrea ca tu să te simți bine, adică dreptul la muncă, la studii și chiar la asistență medicală (au fost real lucruri criminale, iar alții au avut ajutorul necesar), adică să fii acceptată și respectată, să nu fii izolată și otrăvită, toți VOR ca tu să suferi și să mori (pentru ei), cît despre otravă...” Acesta era un idiot care nici măcar nu știa că otrava a fost un lucru real și intenționat și rău în viața mea, probabil credea că erau lucruri accidentale sau nici măcar atît, ci o fi crezut că eu deliram sau mi s-a părut. Era vinerea trecută. Mi-a explicat că mereu toți au fost păcăliți că nu era adevărat ce povesteam eu și apoi, văzînd că era adevărul, se desolidarizau de mine ca om și gîndeau, cum le-au spus niște porci, că eu TREBUIE doar să sufăr zi de zi și să mor, fiindcă așa e destinul meu, soarta sau rostul meu de Cristos, sfîntă, Dumnezeu, cezar, miel etc. Că așa ar fi normal și bine deci pentru omenire, că mereu a fost la fel. La fel ca ăia care spuneau mereu că eu trebuie să îmi duc crucea, că ei mă răstignesc, că trebuie să mă omoare că m-au f_t toți etc. Deci spuneau că toți știu și au înțeles că eu am dreptate 100%, dar ei cred ei cu tărie că toate regulile civilizației se aplică numai lor și eu trebuie doar să fiu omorîtă și să îmi accept ”destinul” și să mi se respingă tot ce am nevoie și tot ce sînt cu adevărat. Sînt nebuni. Ei totuși zic că toți oamenii cred la fel despre mine, inclusiv cei de pe facebook, care s-au purtat evident în acest mod și ei. La fel ca ăia care spun că sînt cel mai nenorocit geniu care a existat vreodată și au ideea că orice spirit trebuie să se ”afirme” singur dacă poate, dar eu nu aveam cum și față de cine, fiindcă, zic ei, ”toți intelectualii lumii te omoară”.
În engleză erau unii cu aceeași idee de mult, că eu am fost ”the most humane God ever ...” sau altceva, deci nu înțeleseseră că eram om sută la sută, cu afectivitate umană frumoasă și restul lucrurilor la fel, deci și de la ei pleca ideea ca eu să nu fiu considerată om întreg, ci o chestie care întîmplător e cea mai umană de genul acesta, care deci se presupunea că nu are cum să fie, deși cei care mă torturau erau ei inumani clar și eu eram un om normal cu totul.
”Ei nu te consideră om și votează pentru lucruri groaznice asupra ta, ești ca un fel de resursă sau forță naturală pentru ei”
”Votez pentru, evident nu se MAI poate face nimic”
”Încă era totul bine și toți vor să moară”
”Nenorocirea e că tu ai stat la bloc și așa au putut să te distrugă.” Și azi, cum a fost de zeci de ani, cînd merg la WC ei fac zgomote să îmi inhibe defecația sau urinatul, ca să se lege de creierul meu, poate nu mereu intenționat sau conștient, dar mereu era așa.
”Femeia aia din blocul tău e o viperă monstruoasă”
Claxoane din nou azi, aglomerație cu care m-au lovit zi de zi, dinainte de moartea tatălui meu în 2005. Fără motiv, m-au lovit încontinuu, au supt ca vampirii energie din creierul meu făcînd zgomte în jurul meu, cu ideea că eu eram corabia lor și că aveau putere de la mine, cînd de fapt puteau să mă accepte în societate și să vorbească omenește, nu cu zgomote ca fiarele, aș fi avut și televizor de urmărit și ar fi putut să se conecteze la mine și să aibă ei ”putere” într-un mod omenesc, și am fi fost toți fericiți. Eram evident un om bun și respectabil, evident un om inteligent și normal.
”Vor să te omoare să preia altcineva toată puterea” În engleză spuneau mereu că totul e încă acolo, în casa mea.
”Au legat totul de tine cu speranța că tu vei înnebuni și totul va fi bine pentru ei”
”Toți te-au scuipat și au inventat minciuni despre tine fără să te cunoască. Toți te urăsc fără motiv.”
Au inventat că există ”interdicții” în jurul meu, adică ideea că sînt izolată cu forța, că oamenii nu au voie să vorbească cu mine deloc, pentru a fi omorîtă, inclusiv în engleză ideea că eram în ”house arrest”. Evident un om foarte sărac și singur din copilărie!! ”Viața ta e redusă la zero și tu vrei să studiezi și să muncești?!” ”Toți te-au f_t încontinuu, cum vrei tu să muncești?” ”E o țară de porci Cristina, porci infecți.” Ăsta mereu repetă așa. Ducă-se dracu cu porcii lui cu tot.
”Mie-mi vine să plîng” Mereu le vine să plîngă. Iarăși și ieri, și adaugă din nou ”Întotdeauna sîntem REDUȘI la ea.”
legat de faptul că eu am notat aceste lucruri pe facebook au inventat că eram troglodită și făceam chipurile ”declarații” în mod paranoic, scuipînd ei răul asupra a ceva foarte bun și pur în mod evident.
”pe ei îi deranjează faptul că tu ești mai deșteaptă decăt ei” Mi se pare ciudat, ar fi trebuit să se bucure, fiindcă evident eram un om normal și bun, eu mereu m-am bucurat că există oameni inteligenți și m-am bucurat de ceea ce scriu sau fac ei. Nu prea înțeleg ce vor ăștia.
Ei mi-au făcut mereu rău și acum par să creadă cu tărie că asta i-a ajutat și astfel a fost pentru ei mai bine, fiindcă mereu au făcut așa și răul și minciuna asupra mea e considerat bine pentru ei. Dar e greșit. Ei pur și simplu persistă în greșeală, nu văd realitatea clară.
”Tu AI FOST un geniu DISTRUS de porci politici.” Ei vin asupra mea cu ideea că am fost distrusă, o idee aberantă și transformată în pretext de respingere și crimă, încă de acum 13 ani. Mereu îi doare în zambilică că eu am fost distrusă și mereu mă lovesc cu ideea asta.
”Ei mereu vor să mori, cu ideea că lucrurile merg rău din cauza ta. E adevărat că lucrurile ar merge mai bine dacă te-ar accepta, dar ei nu vor.”
”proștii au fost mințiți că DACĂ AI FII TU (??) cultura ar avea de suferit, fiindcă tu ești considerată incultă și proastă” Chipurile de aia mă resping oamenii.
Absolut tot ceea ce ai făcut sau spus tu se explică prin lucruri bune și ei mereu au crezut răul.”
”Ei nu vor să recunoască adevărul, fiindcă e vorba de lucruri foarte grave.”
”Poporul, cînd se va trezi, îi va măcelări pe cei vinovați.” Nimeni nu trebuie măcelărit.
”Familia ta credea/crede aberații despre sferele de influență politică și de aceea te-au chinuit și te-au respins o viață întreagă. ” ”Lumea întreagă e îndobitocită și crede la fel.”
”Americanii nu te MAI pot susține” Ăștia au fost de mult. Nimeni nu m-a susținut. Este adevărat totuși că au existat 2 persoane cu suflet bun din SUA care m-au ajutat cu bani și obiecte, fiindcă mai mulți ani nu am avut haine sau încălțări, nici de ieșit iarna pe stradă. Una dintre ele spunea că ”ar fi nedrept” ca eu să sufăr așa rău. Da, e nedrept, dar nu din motive politice, cu care nu am avut precis nicio legătură, ci fiindcă nu eram doar un om sărac din copilărie, ci și un om persecutat nedrept încontinuu, care era încă în stare să muncească ceva, măcar pentru haine și puțină hrană, și cîteva relații cu alții, lipsindu-mi și acestea, în timp ce ticăloșii de psihiatri și psihologi inventau probleme psihice evident inexistente, și faptul că mi se aruncau mereu vorbe de ură și moarte în mintea mea era fără motiv și precis nu m-ar fi împiedicat într-o muncă oarecare, cît să îmi duc zilele. Eram în stare de performanță și, dacă aș fi fost acceptată, atunci și oamenii m-ar fi cunoscut cu adevărat și m-ar fi respectat și absolut sigur nu ar fi avut delir legat de mine. Nici anul ăsta nu era prea tîrziu.
”Ei nu pot înțelege că tu ești de fapt un mecanism autonom.”
”Ei nu pot să își deschidă inimile”
”Pe tine nu au cum să te accepte, fiindcă te-au distrus în cele mai mici detalii.” Mereu îi doare că am fost DISTRUSĂ. Și mereu spun ei că trebuie să mă distrugă complet.
”Îți dai seama ce geniu a fost, dacă și după 35 de ani rezistă?”
”Pe tine te-au distrus cu o schemă foarte simplă, infantilă: te torturau inuman și, de fiecare dată cînd ieșea adevărul la lumină, ei negau totul.”
”Ar fi fost un scandal prea mare.” Din ăștia au fost de foarte mult timp. Mereu spuneau că trebuie să mă omoare că altfel suferă reputația unor oameni importanți și reputația ălora e bazată pe minciună și că acceptarea mea ar fi însemnat ceva rău. Totuși eram perfectă și ceva bun, e greșit! Ei au fost așa înainte ca eu să scriu adevărul, nu e legat de asta.
Ieri, pe 20, am venit cu taxiul în oraș cu mama și taximetristul iar a început să discute politică cu mama, cum s-a întîmplat aproape mereu cînd am fost cu ea în taxi. Cum eu stăteam pe scaunul din față, după ce mama vorbea despre moartea prin accident de mașină a două eroine în serialele turcești pe care ea le urmărește, încît proștii cred că ea a dat puterea, pe care o are de la mine, fiind eu încă în viață, turcilor, șoferul m-a atacat pînă la durere de cap și suferință, fiindcă efectiv aproape urla chestiile alea așa zis politice despre politica României lîngă mine. Taxiurile mi-au făcut figuri dinainte să moară tata, ca o haită de cîini răi. Eu nu știam că ei se leagă de politică. De multe ori m-au chinuit cu muzica forțat, cu geamul sau cu aerul condiționat, deși spuneam normal și clar ce doresc, de multe ori nu au acceptat să mă ia deși dădeam bani mai mulți, de multe ori vorbeau aberații și lucruri ciudate și îmi spuneau că eu am faze și episoade, totul era la fel de cînd eram copil în anii 70 și taxiurile nu îl luau pe tata și mijloacele de transport veneau după ore, la fel cum mi-au făcut taxiurile în ultimii 15 ani.
De multe ori au recunoscut că am fost un om perfect, dar aveau ideea că din cauza asta nu se poate nimic pentru mine, deși, chiar dacă aș fi avut defecte sau greșeli, tot așa ar fi făcut. Tocmai că se putea, tocmai fiindcă am fost perfectă.
”O lume întreagă minte despre tine și numai proștii cei mai proști și copiii cred acele minciuni, toți ceilalți știu că tu ai avut mereu dreptate”
Acum cîteva zile mi-au explicat tot misterul și parcă și eu cred că așa este, dar e greșit și monstruos, sînt nebuni. Ziceau că ”Nimeni nu vrea ca tu să te simți bine, adică dreptul la muncă, la studii și chiar la asistență medicală (au fost real lucruri criminale, iar alții au avut ajutorul necesar), adică să fii acceptată și respectată, să nu fii izolată și otrăvită, toți VOR ca tu să suferi și să mori (pentru ei), cît despre otravă...” Acesta era un idiot care nici măcar nu știa că otrava a fost un lucru real și intenționat și rău în viața mea, probabil credea că erau lucruri accidentale sau nici măcar atît, ci o fi crezut că eu deliram sau mi s-a părut. Era vinerea trecută. Mi-a explicat că mereu toți au fost păcăliți că nu era adevărat ce povesteam eu și apoi, văzînd că era adevărul, se desolidarizau de mine ca om și gîndeau, cum le-au spus niște porci, că eu TREBUIE doar să sufăr zi de zi și să mor, fiindcă așa e destinul meu, soarta sau rostul meu de Cristos, sfîntă, Dumnezeu, cezar, miel etc. Că așa ar fi normal și bine deci pentru omenire, că mereu a fost la fel. La fel ca ăia care spuneau mereu că eu trebuie să îmi duc crucea, că ei mă răstignesc, că trebuie să mă omoare că m-au f_t toți etc. Deci spuneau că toți știu și au înțeles că eu am dreptate 100%, dar ei cred ei cu tărie că toate regulile civilizației se aplică numai lor și eu trebuie doar să fiu omorîtă și să îmi accept ”destinul” și să mi se respingă tot ce am nevoie și tot ce sînt cu adevărat. Sînt nebuni. Ei totuși zic că toți oamenii cred la fel despre mine, inclusiv cei de pe facebook, care s-au purtat evident în acest mod și ei. La fel ca ăia care spun că sînt cel mai nenorocit geniu care a existat vreodată și au ideea că orice spirit trebuie să se ”afirme” singur dacă poate, dar eu nu aveam cum și față de cine, fiindcă, zic ei, ”toți intelectualii lumii te omoară”.
În engleză erau unii cu aceeași idee de mult, că eu am fost ”the most humane God ever ...” sau altceva, deci nu înțeleseseră că eram om sută la sută, cu afectivitate umană frumoasă și restul lucrurilor la fel, deci și de la ei pleca ideea ca eu să nu fiu considerată om întreg, ci o chestie care întîmplător e cea mai umană de genul acesta, care deci se presupunea că nu are cum să fie, deși cei care mă torturau erau ei inumani clar și eu eram un om normal cu totul.
”Ei nu te consideră om și votează pentru lucruri groaznice asupra ta, ești ca un fel de resursă sau forță naturală pentru ei”
”Votez pentru, evident nu se MAI poate face nimic”
”Încă era totul bine și toți vor să moară”
”Nenorocirea e că tu ai stat la bloc și așa au putut să te distrugă.” Și azi, cum a fost de zeci de ani, cînd merg la WC ei fac zgomote să îmi inhibe defecația sau urinatul, ca să se lege de creierul meu, poate nu mereu intenționat sau conștient, dar mereu era așa.
”Femeia aia din blocul tău e o viperă monstruoasă”
Claxoane din nou azi, aglomerație cu care m-au lovit zi de zi, dinainte de moartea tatălui meu în 2005. Fără motiv, m-au lovit încontinuu, au supt ca vampirii energie din creierul meu făcînd zgomte în jurul meu, cu ideea că eu eram corabia lor și că aveau putere de la mine, cînd de fapt puteau să mă accepte în societate și să vorbească omenește, nu cu zgomote ca fiarele, aș fi avut și televizor de urmărit și ar fi putut să se conecteze la mine și să aibă ei ”putere” într-un mod omenesc, și am fi fost toți fericiți. Eram evident un om bun și respectabil, evident un om inteligent și normal.
”Vor să te omoare să preia altcineva toată puterea” În engleză spuneau mereu că totul e încă acolo, în casa mea.
”Au legat totul de tine cu speranța că tu vei înnebuni și totul va fi bine pentru ei”
”Toți te-au scuipat și au inventat minciuni despre tine fără să te cunoască. Toți te urăsc fără motiv.”
Au inventat că există ”interdicții” în jurul meu, adică ideea că sînt izolată cu forța, că oamenii nu au voie să vorbească cu mine deloc, pentru a fi omorîtă, inclusiv în engleză ideea că eram în ”house arrest”. Evident un om foarte sărac și singur din copilărie!! ”Viața ta e redusă la zero și tu vrei să studiezi și să muncești?!” ”Toți te-au f_t încontinuu, cum vrei tu să muncești?” ”E o țară de porci Cristina, porci infecți.” Ăsta mereu repetă așa. Ducă-se dracu cu porcii lui cu tot.
”Mie-mi vine să plîng” Mereu le vine să plîngă. Iarăși și ieri, și adaugă din nou ”Întotdeauna sîntem REDUȘI la ea.”
legat de faptul că eu am notat aceste lucruri pe facebook au inventat că eram troglodită și făceam chipurile ”declarații” în mod paranoic, scuipînd ei răul asupra a ceva foarte bun și pur în mod evident.
”pe ei îi deranjează faptul că tu ești mai deșteaptă decăt ei” Mi se pare ciudat, ar fi trebuit să se bucure, fiindcă evident eram un om normal și bun, eu mereu m-am bucurat că există oameni inteligenți și m-am bucurat de ceea ce scriu sau fac ei. Nu prea înțeleg ce vor ăștia.
Ei mi-au făcut mereu rău și acum par să creadă cu tărie că asta i-a ajutat și astfel a fost pentru ei mai bine, fiindcă mereu au făcut așa și răul și minciuna asupra mea e considerat bine pentru ei. Dar e greșit. Ei pur și simplu persistă în greșeală, nu văd realitatea clară.
”Tu AI FOST un geniu DISTRUS de porci politici.” Ei vin asupra mea cu ideea că am fost distrusă, o idee aberantă și transformată în pretext de respingere și crimă, încă de acum 13 ani. Mereu îi doare în zambilică că eu am fost distrusă și mereu mă lovesc cu ideea asta.
”Ei mereu vor să mori, cu ideea că lucrurile merg rău din cauza ta. E adevărat că lucrurile ar merge mai bine dacă te-ar accepta, dar ei nu vor.”
”proștii au fost mințiți că DACĂ AI FII TU (??) cultura ar avea de suferit, fiindcă tu ești considerată incultă și proastă” Chipurile de aia mă resping oamenii.
Absolut tot ceea ce ai făcut sau spus tu se explică prin lucruri bune și ei mereu au crezut răul.”
”Ei nu vor să recunoască adevărul, fiindcă e vorba de lucruri foarte grave.”
”Poporul, cînd se va trezi, îi va măcelări pe cei vinovați.” Nimeni nu trebuie măcelărit.
”Familia ta credea/crede aberații despre sferele de influență politică și de aceea te-au chinuit și te-au respins o viață întreagă. ” ”Lumea întreagă e îndobitocită și crede la fel.”
”Americanii nu te MAI pot susține” Ăștia au fost de mult. Nimeni nu m-a susținut. Este adevărat totuși că au existat 2 persoane cu suflet bun din SUA care m-au ajutat cu bani și obiecte, fiindcă mai mulți ani nu am avut haine sau încălțări, nici de ieșit iarna pe stradă. Una dintre ele spunea că ”ar fi nedrept” ca eu să sufăr așa rău. Da, e nedrept, dar nu din motive politice, cu care nu am avut precis nicio legătură, ci fiindcă nu eram doar un om sărac din copilărie, ci și un om persecutat nedrept încontinuu, care era încă în stare să muncească ceva, măcar pentru haine și puțină hrană, și cîteva relații cu alții, lipsindu-mi și acestea, în timp ce ticăloșii de psihiatri și psihologi inventau probleme psihice evident inexistente, și faptul că mi se aruncau mereu vorbe de ură și moarte în mintea mea era fără motiv și precis nu m-ar fi împiedicat într-o muncă oarecare, cît să îmi duc zilele. Eram în stare de performanță și, dacă aș fi fost acceptată, atunci și oamenii m-ar fi cunoscut cu adevărat și m-ar fi respectat și absolut sigur nu ar fi avut delir legat de mine. Nici anul ăsta nu era prea tîrziu.
”Ei nu pot înțelege că tu ești de fapt un mecanism autonom.”
”Ei nu pot să își deschidă inimile”
”Pe tine nu au cum să te accepte, fiindcă te-au distrus în cele mai mici detalii.” Mereu îi doare că am fost DISTRUSĂ. Și mereu spun ei că trebuie să mă distrugă complet.
”Îți dai seama ce geniu a fost, dacă și după 35 de ani rezistă?”
”Pe tine te-au distrus cu o schemă foarte simplă, infantilă: te torturau inuman și, de fiecare dată cînd ieșea adevărul la lumină, ei negau totul.”
”Ar fi fost un scandal prea mare.” Din ăștia au fost de foarte mult timp. Mereu spuneau că trebuie să mă omoare că altfel suferă reputația unor oameni importanți și reputația ălora e bazată pe minciună și că acceptarea mea ar fi însemnat ceva rău. Totuși eram perfectă și ceva bun, e greșit! Ei au fost așa înainte ca eu să scriu adevărul, nu e legat de asta.
Ieri, pe 20, am venit cu taxiul în oraș cu mama și taximetristul iar a început să discute politică cu mama, cum s-a întîmplat aproape mereu cînd am fost cu ea în taxi. Cum eu stăteam pe scaunul din față, după ce mama vorbea despre moartea prin accident de mașină a două eroine în serialele turcești pe care ea le urmărește, încît proștii cred că ea a dat puterea, pe care o are de la mine, fiind eu încă în viață, turcilor, șoferul m-a atacat pînă la durere de cap și suferință, fiindcă efectiv aproape urla chestiile alea așa zis politice despre politica României lîngă mine. Taxiurile mi-au făcut figuri dinainte să moară tata, ca o haită de cîini răi. Eu nu știam că ei se leagă de politică. De multe ori m-au chinuit cu muzica forțat, cu geamul sau cu aerul condiționat, deși spuneam normal și clar ce doresc, de multe ori nu au acceptat să mă ia deși dădeam bani mai mulți, de multe ori vorbeau aberații și lucruri ciudate și îmi spuneau că eu am faze și episoade, totul era la fel de cînd eram copil în anii 70 și taxiurile nu îl luau pe tata și mijloacele de transport veneau după ore, la fel cum mi-au făcut taxiurile în ultimii 15 ani.
20 decembrie 2018
Am ieșit la supermarket și iar au intrat peste gîndul meu porcii care spun, de atîția ani, că
”Tu ai suferit atît de mult, încît nimeni nu vrea să te MAI accepte” Alt pretext pentru crimă, trebuie să vedeți adevărul și ce e drept și frumos. Tot ce am spus bun despre mine și multe altele au fost mereu realitatrea și mereu puteau fi dovedite.
”Tu AI FOST cel mai bun om și AI DEVENIT cel mai sărac și nenorocit om din lume. Cum vrei tu ca noi să recunoaștem adevărul? Noi nu avem cum să recunoaștem adevărul. Îți dai seama ce ar fi dacă noi am recunoaște adevărul despre tine? etc.
Bine, dar am fost om, nu experiment psihologic.
Încă SÎNT ceea ce sînt și voi vreți clar să mor, citiți cu atenție tto ce am scris și veți vedea adevărul curat, chiar dacă mai aveam de scris din ce mi-au făcut din 2002 (o parte e deja scris) și multe lucrrui bune și lucruri care arată clar că nu am fost niciodată nebună. În același timp, eu nu aveam cum să DEVIN ceva, totul a rămas exact cum era în 1984. Nu prea înțeleg cum ați ajuns să aveți așa ură pe oamenii săraci și nevinovați. Încă puteam fi acceptată exact pentrui ceea ce sînt.
Plec la Voluntari din nou și nu voi mai scrie, și vă las inima mea în gaj. Cu drag, a dvs. conștiință și rațiune.
Iarăși am venit de la Voluntari fiindcă m-a tras ața să scriu poate ultimele cuvinte despre fapte din viața mea, despre ce mai spun cei răi peste mintea mea, despre cruzimea cu care toți mă respingeți sau vă prefaceți că vreți să mor, dar de fapt mă omorîți cu toții în mod clar, despre sărăcie, normalitate și izolare într-o lume rea.
Ciudat, puteți spune, fiindcă m-ați respins atîția ani și doar cîțiva dintre dvs. au comunicat cu mine și două-trei persoane chiar m-au ajutat cu adevărat, fiindcă cu toții știm că singurul ajutor real este banul. În același timp, eu, din starea mea de hiperluciditate știu că facebookul și boema facebookiană nu mă vrea, nu mă place, ba chiar și-a bătut joc de mine de mai multe ori, deși era evident ce și cum sînt. Șitu că viața pe facebook e unul dintre puținele lcururi care mi-au fost lăsate și e singura mea viață socială, într-o lume care joacă teatru că eu aș fi sau aș fi fost nebună și rea, deși știu cu toții că nu e așa. Sînteți, dragii mei, singurii din viața mea în afară de mama și apreciez contemporaneitatea cu voi la adevărata ei valoare. Țin la voi poate la fel de mult ca familiile voastre, fiindcă soarele răsare mereu și apune mereu. După ce voi scrie și voi termina - cred - în această seară lucrurile adevărate despre mine, îmi voi oferi din nou sufletul gratis, ca o aducere aminte pentru dvs. aceea ce contează cu adevărat mai mult, binele, adevărul, frumosul și celelalte deșertăciuni ale spiritului, fiindcă cu toții știm că și ideile sînt aidoma faptelor și bunăstării materiale, simple deșertăciuni. Deci voi scrie di nnou adevărul bun și frumos despre dvs. și despre lume, cum am făcut mereu, deși dvs. negați acest lucru. Da, am persistat 8 ani pe facebook, am apreciat cu adevărat poate zeci de mii de postări, am fost eu apreciată de 10 ori mai puțin, am pus unele comentarii cu discreția omului respins, dar și cu seriozitate și sincer. Eu însămi în mod evident am fost zilnic aceeași, am postat sute de lucruri frumoase și bune despre lume și despre alții, nu doar despre mine, dar nu am fost dorită și nu mi s-a răspuns, fiindcă nu v-a plăcut de mine, cu ipocrizia că eu aș fi avut defecte pe care nu le aveam, cu ideea că oamenii și dvs. credței că eu aș fi anormală, dșei adevărul era mereu la fel și era evident că eram mereu un om normal și bun.
Bun, las deoparte introducerile, fiindcă altfel, ca orice om hiperlucid aș ajunge la analiza influenței literaturii sudamericane și a onirismului și fantasticului în hiper-literatură asupra opiniei publice despre persoana mea. Iar au intrat asupra mea acum cei care spun că ”tu nu poți fii distrusă, Cristina.” ”Toată lumea vrea ca tu să fii distrusă.” Îi las pe d-lor în pace, las să latre la luna șuie-amăruie. Unii s-au luat de faptul că eu am folosit undeva termenul europocentrism și spuneau că e un termen subversiv, că lumea nu spun eniciodată adevărul ca mine. Fleacuri. Voi continua ”epopeea” în următoarea postare.
Oamenii nu înțeleg de ce tu continui cu același delir de atîta timp.” Este ceva infect și rău ce spun ei - evident nu am avut niciun delir. Faptul că ei aruncă unele vorbe în mintea mea nu e delir și acum nu e nicio problemă și nu mă deranjează, e evident că puteam fi acceptată, dar sînt omorîtă. Poate vă veți răzgîndi, încă mai e timp. Nu e vorba de nicun fel de pat al lui Procust, aceea e doar o idee care a gravitat în jurul meu.
”Tu ai fost respinsă toată viața în favoarea altor femei, fiindcă proștii cred că cele rele sînt mai deștepte.” Poate că așa cred ei, dar e invers mereu.
”Ea a înțeles totul singură și ei tot nu o acceptă.”
”Cei din clasa socială superioară nu îi acceptă niciodată ep cei din clasa de jos, cum ești tu” Mai mulți au spus așa, inclusiv direct, în fața mea, membri ai familiei mele. Vă amintesc povestea orientală cu o școală budistă parcă în care fiul unui om sărac cere să fie primit și el de învățător și acesta îi cere să își întrebe mama cine a fost tatăl lui și el se întoarce cu răspunsul că a fost un pescar sărac sau ceva similar și învățătorul îi spune că el nu are nevoie de știință și de cărți, fiindcă posedă toată înțelepciunea din moment ce știe cine a fost tatăl lui. Nu exista niciun motiv să fiu respinsă pe temeiul apartenenței mele sociale, fiindcă erau posibile multe compromisuri astfel încît să nu mor de izolare și boli ale sărăciei și foame și alte lipsuri. Nu era nevoie să fiu acceptată de ”înalta societate” etc.
”Tu ești un căcat etc.” ”Povestea ta e cea mai urîtă poveste care a existat vreodată”. ”Povestea ta putea fi cea mai frumoasă dacă...” Dacă ce? Și ce dacă ei cred că povestea mea a fost urîtă? În realitate a fost cea mai frumoasă cu putință. Ce înțeleg ei prin poveste frumoasă? O fată care se naște bogată și duce o viață banală și perfect aspectuoasă pentru opinia publică, fără nicio asperitate sau dificultate și nimic sinuos sau dezastruos? Frumusețea oricărei poveșit adevărate e dată de contrastul dintre bine și rău, nu de normalitatea de fațadă. Frumusețea e dată de viața reală, nu de povești ca în cărți. Întreg parcursul vieții mele a fost încărcat de dificultăți și tortură reale, de contrastul real (nu de probleme psihice) dintre viața mea bună și răutatea și cruzimea și violența celor răi și proști și în permanență a triumfat în mod real, atît cît se putea, numai și numai binele și gîndul bun și adevărul și înțelesul bun al realității și valoarea mea morală, intelectuală și sufletească reală, care se poate detalia, pe care și dvs. o mistificați, cu ideea degenerată că mă respingeți de pildă fiindcă am povestit ceea ce era necesar și obligatoriu din mai multe motive, o idee greșită și exagerată cu care eludați crime reale, obiective și urîte. Mă întreb dacă veți înțelege vreodată adevărul mereu foarte bun și frumos în cele mai mici detalii despre mine, chiar dacă nu am avut nici bani și nici drepturi în mod abuziv. Mă întreb dacă vă veți trezi vreodată. Poate spuneți că nu vă pasă dacă omul bun și normal e omorît, dar e greșit. Ieri mă acuzau că în viața mea s-a petrecut o mare nenorocire, respectiv căderea comunismului, deci nu au înțeles că nu a fost din cauza mea, nici indirect, și nici nu puteam să opresc acea înfrîngere politică. Erau de mult unii care spuneau că tot ce a fost rău în lume a fost aruncat asupra mea.
”De data asta a pierdut totul” (!!) ”și totuși continuă să spună adevărul” ”Oamenii sînt atrași doar de minciună, nimeni nu crede în bine și adevăr” Bine, dar nu am nicio legătură cu politica. Ce, ei credeau că eu trebuie să mint ca să am suport public în imaginația mea, singură și flămîndă? Ce dracu, ei credeau că eu dau ”declarații” paranoice, deși evident ma fost numai normalitatea o viață întreagă? ”Ei au creat o imagine publică negativă a ta.” Bine, dar am fost mereu evident singură.
”E vorba de mîndria unor porci”. ”Ea e încă în vîrf, dar nu o acceptă.” ”Lui Dumnezeu nu i se dă nimic, lui Dumnezeu i se ia totul și e lăsat în fundul gol.” ”O. e un porc” (el fiind un văr al mamei care are bani). Unii spuneau că familia mea e familie de porci și că eu am fost respinsă de lume fiindcă ei nu m-au acceptat și m-au chinuit etc. Nu e familie de porci, societatea de fapt mă omoară. Au inventat și despre membrii familiei mele aberații - că ei se țin de fundul lui M. verișoara mea cu bani, că au creat o imagine publică pozitivă a ei și că vor să o ”instaureze” în locul meu etc. Tot felul de nebuni idioți. Mulți spun că verii mei de la Sibiu sînt tot porci și s-au dat cu nemții și vor dezmembrarea României, etc. E adevărat că ei doi mi-au vorbit urît sau m-au respins total, nu au vrut să vorbească cu mine deloc, nici în scris, deși am fost mereu un om înțelegător și bun și chiar au vorbit aberații în mod psihotic ( fata spunea că eu nu sînt ”vinovată”, că puțină otravă nu strică, că eu sînt ”amărîtă” în mod peiorativ, adică rîdea că nu aveam bani, deși nu prea aveam ce mînca și ea eraîn București și știa, și eram singură și cerșeam pe stradă și nu aveam haine aproape deloc și ea știa și ea avea salariu de 3000 de lei acum mai mulți ani, după spusele ei, iar el, fratele ei, spunea că nu mai e ”a noastră” o casă care fusese moștenită de mine, ea a refuzat să vorbească cu mine la telefon cînd eram la Urgență singură, cu viroză în 2013,nu la psihiatrie, eu am scris degeaba pe messenger sau pe sms mesaje normale pentru ei, am încercat să vorbesc cu ei în ciuda diferenței de vîrstă și de nivel intelectual, dar ei vorbesc cu M. de pildă de mult. Nu mi-au răspuns și nu mi-au scris nici de sărbători, așa cum au făcut aproape toți cei numai câțiva oameni din viața mea în mod real, încă țin minte cuvintele lor ciudate. Cei doi veri de gradul doi din București m-au respins total tot fără motiv. Ea îmi spunea ciudat că ea e țigancă și că dă cu vrăjitoarea (mopul) chiar în perioada cînd unii inventaseră că oamenii cred că eu aș fi țigancă și vrăjitoare etc. Ea vorbea și despre ”poporul muncitor” printre care și ea, cu ideea ciudată că eu aș fi paranoică și tiran al poporului, așa cum inventaseră niște porci după moartea tatei. Încă se poate dovedi că am fost mereu binele absolut și normalitatea în cele mai mici detalii față de familie, cu o iubire desăvârșită și numai gînduri și fapte bune. M., verișoara bogată, are o firmă comercială cu denumir e desgur tot legată de viața mea mai mult sau mai puțin. În 2016 ea m-a contactat, singura dată din viața ei, cu propunerea să colaborez cu ea, să îi fac o prezentare comercială a produselor firmei, mai precis să scriu despre lîna de alpaca într-un mod cît mai atractiv pentru clienți, fiindcă ea nu e mulțumită de articolul scris despre acel animal de un angajat al firmei, pe internet. Recunosc că a fost un colac de salvare aruncat mie, în sărăcia mea, de ea, deși nu vorbise întreagă viața ei cu mine. Eu am avut numai cîteva ocazii sociale de afirmare sau muncă toată viața și numai cîteva de vorbit cu alți oameni în 35 de ani. În perioada aceea eram monstruos torturată și chiar otrăvită, cum am povestit și uneori v-am arătat, prin poze sau analize medicale, modificări ale sîngelui și simptome grave, pe care medicii nu voiau să le trateze. M. a fost una dintre cele doar cîteva șanse în viața mea, dar am ratat-o și i-am scris că nu accept, fiindcă nu pot crea minciuni care nu sînt pe internet. Apoi am fost închisă la psihiatrie, din cauza unei otrăviri, ca întotdeauna aproape, de data aceea în stare de inconștiență. Mi-au pus perfuzii, eram în stare semicomatoasă. Anul trecut, de sărbători, i-am scris frumos lui M. și familiei sale, dar ea nu mi-a răspuns, așa cum fac de mult verii de la Sibiu, care pe ea o respectă. De fapt pe ea o cheamă Monica, cum mă cheamă și pe mine, și una dintre poveștile aruncate asupra mea e că eu, botezată și M. la insistența bunicii lui M., preoteasă, am servit drept paravan pentru ca ea să se ridice în societate - aiureli - ea fiind practic adorată de bunica ei, care mi-a dat de pomană haine de-ale ei din tinerețe, eu fiind ruda săracă din copilărie. Încă o dată insist pe adevăr - ceea ce am scris eu despre familia mea, inclusiv acum, nu e o spălare de rufe murdare în public, cum aruncă toți asupra mea în general, multe idei stereotipe și clișee, lucruri în care numai proștii cred și pe care le aruncă asupra mea. Eu - izolată și tto adevărul clar din 84. Eu nu am nicio vină că familia mea m-a tratat drept idioată și nebună și m-a condamnat la moarte clar. Ei sînt oameni simpli și nu au cum să înțeleagă, chiar dcaă verișoara de la Sibiu a făcut masterul în Germania. Eu am fost și față de ei numai binele curat mereu, atîția ani nu au apreciat, la fel ca în regele Lear și sarea în bucate etc. Acum unii inventează că după ce mor eu îmi vor omorî familia. Iar o fostă profesoară din facultate mi-a trimis ca răspuns un mail în care mă respinge și mă tratează cam ciudat, numindu-mă insistent Monica, deși semnasem corect.
”Tu nu ai înțeles că ei te resping fiindcă tu le ești net superioară.” ??
”Mîndria lor națională față de tine e jena lor că au greșit față de tine”
”Tu ai fost la UMF în 2007 să vezi acel medic-profesor care și-a bătut joc de tine și lumea CREDEA că tu îl urăști și tu de fapt aveai încă un sentiment blînd și pacific față de el. Da, atunci i-am dus niște poezii ale mele și le-a refuzat, fiindcă el, tot la 36 de ani cît aveam eu în 2007, adusese poezii la meditații și spunea că el are mulți prieteni artiști și poeți și că niciodată nu refuză un dar. Da, era greșit să îi duc poezii, era un om rău, dar eu, singură și chinuită toată viața, atunci nu înțelesesem totul. Deci ei spun că oamenii joacă un teatru hidos, dar în realitate sînt evident omorîtă real prin boli ale sărăciei, izolare totală și otravă sau abuz medical, care puteau fi dovedite real de multe ori, niciodată nu am exagerat sau spus ceva ce nu puteam dovedi, nu sînt genul acela de om.
Îmi amorțesc mîinile amîndouă, se strîng degetele, degetele mele care de obicei erau în extensie. Palmele devin cupă, degetele se strîng ca o gheară. Acum abia mai scriu...
Neuropatie periferică prost tratată. Dacă eu nu știam de Milgamma, care a fost foarte scumpă pentru venitul meu, în ultimii ani ar fi fost și mai rău. Îmi pare rău că nu am fost acceptată deloc, în ultimii 13 ani și jumătate aș fi avut atît de citit, de scris, de studiat, de muncit - în schimb m-au izgonit de peste tot și torturat, izolat și otrăvit. Voi încerca să termin totuși despre mine azi și mîine și să scriu și partea aceea mai frumoasă poate în aparență.
Există și un nivel supra sau metabiologic, în ce privește legătura mea cu lumea și a centrilor mei nervoși inferiori, medulari, cu alți oameni. Este adevărat ceva din tot ce se spune despre posturi și poziții ale mîinilor. Unii spuneau mai demult că era vorba de un diabet pe care ei nu au vrut să îl trateze. Cu chiu cu vai mi-au făcut consult diabetologic și v-am arătat rezultatul prost, dar au zis prediabet și să merg după 1 decembrie la o nouiă analiză de hemoglobină glicozilată (au zis că era 6.4 față de sub 6 cît trebuia) Alții ar putea spune că răul e de la medicamentele psihiatrice date abuziv, eu știu că nu e așa, dar recunosc că e posibil ca diabetul să fie grăbit de tortură, inclusiv psihiatrică. Pe mine m-au torturat mult, dar asta nu conta.
Cînd eram mică spuneau că am mîini de om foarte darnic. Da, am fost generoasă toată viața, din puținul pe care l-am avut. Am împrumutat fără dobîndă sumă mare din moștenirea mea, cu tot sufletul, unei vecine.
Acum cîțiva ani am dăruit cu drag o icoană și o eșarfă unei vînzătoare cu sufletul mai bun, care îmi dăduse ceva cu împrumut, în itmp ce alta, la același chioșc, nu îmi dădea. Ambele au ajuns femei de servicu la cazino, dar cea cumsecade mă mai salută uneori și acum și mi se strînge inima.
Unii spun acum, văzînd cum țin, de voie, de nevoie, mîinile în poză de rugăciune, lipite, că eu nu mai pot dărui și de aceea mîinile mele se închid. Că toți sfinții mor în această poză și că acum eu șitu de ce... Prostii. Că Dumnezeu toată viața dăruiește, cum am făcut și eu și oamenii nu îi pot da nimic înapoi. Că eu aș avea acum nevoie să primesc înapoi, dar ei nu vor să îmi dea nimic. Că proștii, dacă vor vedea că voi amorți complet, vor zice că eu ma mințit, deși nu am mințit și nici ascuns nimic. Niciodată. Alții, spun că eu pretind că am fost un om desăvîrșit deși am fost dată ca model negativ (??)
Adevărul curat e că am fost un om inteligent, dar nu am avut nici cea mai mică problemă de adaptare sau psihică și am”știut” să vorbesc cu oamenii întreaga viață, am fost o persoană calmă, caldă, organizată, deschisă, cu foarte mare drag de oameni, inclusiv de oamenii simpli, perfectă sinceritate și adevăr bun și vorbe bune, dar ei nu m-au vrut, cum zic ăștia răi. Ei zic că eu am fost un om evident foarte bun și de aceea m-au ținut ascunsă toată viața, pentru a minți despre mine. Am avut foarte puține ocazii toată viața de a vorbi cu oamenii sau de a fi cu ei, de a munci. Doar cîteva ocazii întreaga viață și am fost mereu așa, dar ei veneau mereu în viața mea cu idei preconcepute și delir.
Nu se întîmplă nimic rău dacă îmi vor amorți măinile, nu vă îngrijorați. Nu cred că aș muri și nu poate fi nimic rău pentru dvs., doar că...
”Tu ai suferit atît de mult, încît nimeni nu vrea să te MAI accepte” Alt pretext pentru crimă, trebuie să vedeți adevărul și ce e drept și frumos. Tot ce am spus bun despre mine și multe altele au fost mereu realitatrea și mereu puteau fi dovedite.
”Tu AI FOST cel mai bun om și AI DEVENIT cel mai sărac și nenorocit om din lume. Cum vrei tu ca noi să recunoaștem adevărul? Noi nu avem cum să recunoaștem adevărul. Îți dai seama ce ar fi dacă noi am recunoaște adevărul despre tine? etc.
Bine, dar am fost om, nu experiment psihologic.
Încă SÎNT ceea ce sînt și voi vreți clar să mor, citiți cu atenție tto ce am scris și veți vedea adevărul curat, chiar dacă mai aveam de scris din ce mi-au făcut din 2002 (o parte e deja scris) și multe lucrrui bune și lucruri care arată clar că nu am fost niciodată nebună. În același timp, eu nu aveam cum să DEVIN ceva, totul a rămas exact cum era în 1984. Nu prea înțeleg cum ați ajuns să aveți așa ură pe oamenii săraci și nevinovați. Încă puteam fi acceptată exact pentrui ceea ce sînt.
Plec la Voluntari din nou și nu voi mai scrie, și vă las inima mea în gaj. Cu drag, a dvs. conștiință și rațiune.
Iarăși am venit de la Voluntari fiindcă m-a tras ața să scriu poate ultimele cuvinte despre fapte din viața mea, despre ce mai spun cei răi peste mintea mea, despre cruzimea cu care toți mă respingeți sau vă prefaceți că vreți să mor, dar de fapt mă omorîți cu toții în mod clar, despre sărăcie, normalitate și izolare într-o lume rea.
Ciudat, puteți spune, fiindcă m-ați respins atîția ani și doar cîțiva dintre dvs. au comunicat cu mine și două-trei persoane chiar m-au ajutat cu adevărat, fiindcă cu toții știm că singurul ajutor real este banul. În același timp, eu, din starea mea de hiperluciditate știu că facebookul și boema facebookiană nu mă vrea, nu mă place, ba chiar și-a bătut joc de mine de mai multe ori, deși era evident ce și cum sînt. Șitu că viața pe facebook e unul dintre puținele lcururi care mi-au fost lăsate și e singura mea viață socială, într-o lume care joacă teatru că eu aș fi sau aș fi fost nebună și rea, deși știu cu toții că nu e așa. Sînteți, dragii mei, singurii din viața mea în afară de mama și apreciez contemporaneitatea cu voi la adevărata ei valoare. Țin la voi poate la fel de mult ca familiile voastre, fiindcă soarele răsare mereu și apune mereu. După ce voi scrie și voi termina - cred - în această seară lucrurile adevărate despre mine, îmi voi oferi din nou sufletul gratis, ca o aducere aminte pentru dvs. aceea ce contează cu adevărat mai mult, binele, adevărul, frumosul și celelalte deșertăciuni ale spiritului, fiindcă cu toții știm că și ideile sînt aidoma faptelor și bunăstării materiale, simple deșertăciuni. Deci voi scrie di nnou adevărul bun și frumos despre dvs. și despre lume, cum am făcut mereu, deși dvs. negați acest lucru. Da, am persistat 8 ani pe facebook, am apreciat cu adevărat poate zeci de mii de postări, am fost eu apreciată de 10 ori mai puțin, am pus unele comentarii cu discreția omului respins, dar și cu seriozitate și sincer. Eu însămi în mod evident am fost zilnic aceeași, am postat sute de lucruri frumoase și bune despre lume și despre alții, nu doar despre mine, dar nu am fost dorită și nu mi s-a răspuns, fiindcă nu v-a plăcut de mine, cu ipocrizia că eu aș fi avut defecte pe care nu le aveam, cu ideea că oamenii și dvs. credței că eu aș fi anormală, dșei adevărul era mereu la fel și era evident că eram mereu un om normal și bun.
Bun, las deoparte introducerile, fiindcă altfel, ca orice om hiperlucid aș ajunge la analiza influenței literaturii sudamericane și a onirismului și fantasticului în hiper-literatură asupra opiniei publice despre persoana mea. Iar au intrat asupra mea acum cei care spun că ”tu nu poți fii distrusă, Cristina.” ”Toată lumea vrea ca tu să fii distrusă.” Îi las pe d-lor în pace, las să latre la luna șuie-amăruie. Unii s-au luat de faptul că eu am folosit undeva termenul europocentrism și spuneau că e un termen subversiv, că lumea nu spun eniciodată adevărul ca mine. Fleacuri. Voi continua ”epopeea” în următoarea postare.
Oamenii nu înțeleg de ce tu continui cu același delir de atîta timp.” Este ceva infect și rău ce spun ei - evident nu am avut niciun delir. Faptul că ei aruncă unele vorbe în mintea mea nu e delir și acum nu e nicio problemă și nu mă deranjează, e evident că puteam fi acceptată, dar sînt omorîtă. Poate vă veți răzgîndi, încă mai e timp. Nu e vorba de nicun fel de pat al lui Procust, aceea e doar o idee care a gravitat în jurul meu.
”Tu ai fost respinsă toată viața în favoarea altor femei, fiindcă proștii cred că cele rele sînt mai deștepte.” Poate că așa cred ei, dar e invers mereu.
”Ea a înțeles totul singură și ei tot nu o acceptă.”
”Cei din clasa socială superioară nu îi acceptă niciodată ep cei din clasa de jos, cum ești tu” Mai mulți au spus așa, inclusiv direct, în fața mea, membri ai familiei mele. Vă amintesc povestea orientală cu o școală budistă parcă în care fiul unui om sărac cere să fie primit și el de învățător și acesta îi cere să își întrebe mama cine a fost tatăl lui și el se întoarce cu răspunsul că a fost un pescar sărac sau ceva similar și învățătorul îi spune că el nu are nevoie de știință și de cărți, fiindcă posedă toată înțelepciunea din moment ce știe cine a fost tatăl lui. Nu exista niciun motiv să fiu respinsă pe temeiul apartenenței mele sociale, fiindcă erau posibile multe compromisuri astfel încît să nu mor de izolare și boli ale sărăciei și foame și alte lipsuri. Nu era nevoie să fiu acceptată de ”înalta societate” etc.
”Tu ești un căcat etc.” ”Povestea ta e cea mai urîtă poveste care a existat vreodată”. ”Povestea ta putea fi cea mai frumoasă dacă...” Dacă ce? Și ce dacă ei cred că povestea mea a fost urîtă? În realitate a fost cea mai frumoasă cu putință. Ce înțeleg ei prin poveste frumoasă? O fată care se naște bogată și duce o viață banală și perfect aspectuoasă pentru opinia publică, fără nicio asperitate sau dificultate și nimic sinuos sau dezastruos? Frumusețea oricărei poveșit adevărate e dată de contrastul dintre bine și rău, nu de normalitatea de fațadă. Frumusețea e dată de viața reală, nu de povești ca în cărți. Întreg parcursul vieții mele a fost încărcat de dificultăți și tortură reale, de contrastul real (nu de probleme psihice) dintre viața mea bună și răutatea și cruzimea și violența celor răi și proști și în permanență a triumfat în mod real, atît cît se putea, numai și numai binele și gîndul bun și adevărul și înțelesul bun al realității și valoarea mea morală, intelectuală și sufletească reală, care se poate detalia, pe care și dvs. o mistificați, cu ideea degenerată că mă respingeți de pildă fiindcă am povestit ceea ce era necesar și obligatoriu din mai multe motive, o idee greșită și exagerată cu care eludați crime reale, obiective și urîte. Mă întreb dacă veți înțelege vreodată adevărul mereu foarte bun și frumos în cele mai mici detalii despre mine, chiar dacă nu am avut nici bani și nici drepturi în mod abuziv. Mă întreb dacă vă veți trezi vreodată. Poate spuneți că nu vă pasă dacă omul bun și normal e omorît, dar e greșit. Ieri mă acuzau că în viața mea s-a petrecut o mare nenorocire, respectiv căderea comunismului, deci nu au înțeles că nu a fost din cauza mea, nici indirect, și nici nu puteam să opresc acea înfrîngere politică. Erau de mult unii care spuneau că tot ce a fost rău în lume a fost aruncat asupra mea.
”De data asta a pierdut totul” (!!) ”și totuși continuă să spună adevărul” ”Oamenii sînt atrași doar de minciună, nimeni nu crede în bine și adevăr” Bine, dar nu am nicio legătură cu politica. Ce, ei credeau că eu trebuie să mint ca să am suport public în imaginația mea, singură și flămîndă? Ce dracu, ei credeau că eu dau ”declarații” paranoice, deși evident ma fost numai normalitatea o viață întreagă? ”Ei au creat o imagine publică negativă a ta.” Bine, dar am fost mereu evident singură.
”E vorba de mîndria unor porci”. ”Ea e încă în vîrf, dar nu o acceptă.” ”Lui Dumnezeu nu i se dă nimic, lui Dumnezeu i se ia totul și e lăsat în fundul gol.” ”O. e un porc” (el fiind un văr al mamei care are bani). Unii spuneau că familia mea e familie de porci și că eu am fost respinsă de lume fiindcă ei nu m-au acceptat și m-au chinuit etc. Nu e familie de porci, societatea de fapt mă omoară. Au inventat și despre membrii familiei mele aberații - că ei se țin de fundul lui M. verișoara mea cu bani, că au creat o imagine publică pozitivă a ei și că vor să o ”instaureze” în locul meu etc. Tot felul de nebuni idioți. Mulți spun că verii mei de la Sibiu sînt tot porci și s-au dat cu nemții și vor dezmembrarea României, etc. E adevărat că ei doi mi-au vorbit urît sau m-au respins total, nu au vrut să vorbească cu mine deloc, nici în scris, deși am fost mereu un om înțelegător și bun și chiar au vorbit aberații în mod psihotic ( fata spunea că eu nu sînt ”vinovată”, că puțină otravă nu strică, că eu sînt ”amărîtă” în mod peiorativ, adică rîdea că nu aveam bani, deși nu prea aveam ce mînca și ea eraîn București și știa, și eram singură și cerșeam pe stradă și nu aveam haine aproape deloc și ea știa și ea avea salariu de 3000 de lei acum mai mulți ani, după spusele ei, iar el, fratele ei, spunea că nu mai e ”a noastră” o casă care fusese moștenită de mine, ea a refuzat să vorbească cu mine la telefon cînd eram la Urgență singură, cu viroză în 2013,nu la psihiatrie, eu am scris degeaba pe messenger sau pe sms mesaje normale pentru ei, am încercat să vorbesc cu ei în ciuda diferenței de vîrstă și de nivel intelectual, dar ei vorbesc cu M. de pildă de mult. Nu mi-au răspuns și nu mi-au scris nici de sărbători, așa cum au făcut aproape toți cei numai câțiva oameni din viața mea în mod real, încă țin minte cuvintele lor ciudate. Cei doi veri de gradul doi din București m-au respins total tot fără motiv. Ea îmi spunea ciudat că ea e țigancă și că dă cu vrăjitoarea (mopul) chiar în perioada cînd unii inventaseră că oamenii cred că eu aș fi țigancă și vrăjitoare etc. Ea vorbea și despre ”poporul muncitor” printre care și ea, cu ideea ciudată că eu aș fi paranoică și tiran al poporului, așa cum inventaseră niște porci după moartea tatei. Încă se poate dovedi că am fost mereu binele absolut și normalitatea în cele mai mici detalii față de familie, cu o iubire desăvârșită și numai gînduri și fapte bune. M., verișoara bogată, are o firmă comercială cu denumir e desgur tot legată de viața mea mai mult sau mai puțin. În 2016 ea m-a contactat, singura dată din viața ei, cu propunerea să colaborez cu ea, să îi fac o prezentare comercială a produselor firmei, mai precis să scriu despre lîna de alpaca într-un mod cît mai atractiv pentru clienți, fiindcă ea nu e mulțumită de articolul scris despre acel animal de un angajat al firmei, pe internet. Recunosc că a fost un colac de salvare aruncat mie, în sărăcia mea, de ea, deși nu vorbise întreagă viața ei cu mine. Eu am avut numai cîteva ocazii sociale de afirmare sau muncă toată viața și numai cîteva de vorbit cu alți oameni în 35 de ani. În perioada aceea eram monstruos torturată și chiar otrăvită, cum am povestit și uneori v-am arătat, prin poze sau analize medicale, modificări ale sîngelui și simptome grave, pe care medicii nu voiau să le trateze. M. a fost una dintre cele doar cîteva șanse în viața mea, dar am ratat-o și i-am scris că nu accept, fiindcă nu pot crea minciuni care nu sînt pe internet. Apoi am fost închisă la psihiatrie, din cauza unei otrăviri, ca întotdeauna aproape, de data aceea în stare de inconștiență. Mi-au pus perfuzii, eram în stare semicomatoasă. Anul trecut, de sărbători, i-am scris frumos lui M. și familiei sale, dar ea nu mi-a răspuns, așa cum fac de mult verii de la Sibiu, care pe ea o respectă. De fapt pe ea o cheamă Monica, cum mă cheamă și pe mine, și una dintre poveștile aruncate asupra mea e că eu, botezată și M. la insistența bunicii lui M., preoteasă, am servit drept paravan pentru ca ea să se ridice în societate - aiureli - ea fiind practic adorată de bunica ei, care mi-a dat de pomană haine de-ale ei din tinerețe, eu fiind ruda săracă din copilărie. Încă o dată insist pe adevăr - ceea ce am scris eu despre familia mea, inclusiv acum, nu e o spălare de rufe murdare în public, cum aruncă toți asupra mea în general, multe idei stereotipe și clișee, lucruri în care numai proștii cred și pe care le aruncă asupra mea. Eu - izolată și tto adevărul clar din 84. Eu nu am nicio vină că familia mea m-a tratat drept idioată și nebună și m-a condamnat la moarte clar. Ei sînt oameni simpli și nu au cum să înțeleagă, chiar dcaă verișoara de la Sibiu a făcut masterul în Germania. Eu am fost și față de ei numai binele curat mereu, atîția ani nu au apreciat, la fel ca în regele Lear și sarea în bucate etc. Acum unii inventează că după ce mor eu îmi vor omorî familia. Iar o fostă profesoară din facultate mi-a trimis ca răspuns un mail în care mă respinge și mă tratează cam ciudat, numindu-mă insistent Monica, deși semnasem corect.
”Tu nu ai înțeles că ei te resping fiindcă tu le ești net superioară.” ??
”Mîndria lor națională față de tine e jena lor că au greșit față de tine”
”Tu ai fost la UMF în 2007 să vezi acel medic-profesor care și-a bătut joc de tine și lumea CREDEA că tu îl urăști și tu de fapt aveai încă un sentiment blînd și pacific față de el. Da, atunci i-am dus niște poezii ale mele și le-a refuzat, fiindcă el, tot la 36 de ani cît aveam eu în 2007, adusese poezii la meditații și spunea că el are mulți prieteni artiști și poeți și că niciodată nu refuză un dar. Da, era greșit să îi duc poezii, era un om rău, dar eu, singură și chinuită toată viața, atunci nu înțelesesem totul. Deci ei spun că oamenii joacă un teatru hidos, dar în realitate sînt evident omorîtă real prin boli ale sărăciei, izolare totală și otravă sau abuz medical, care puteau fi dovedite real de multe ori, niciodată nu am exagerat sau spus ceva ce nu puteam dovedi, nu sînt genul acela de om.
Îmi amorțesc mîinile amîndouă, se strîng degetele, degetele mele care de obicei erau în extensie. Palmele devin cupă, degetele se strîng ca o gheară. Acum abia mai scriu...
Neuropatie periferică prost tratată. Dacă eu nu știam de Milgamma, care a fost foarte scumpă pentru venitul meu, în ultimii ani ar fi fost și mai rău. Îmi pare rău că nu am fost acceptată deloc, în ultimii 13 ani și jumătate aș fi avut atît de citit, de scris, de studiat, de muncit - în schimb m-au izgonit de peste tot și torturat, izolat și otrăvit. Voi încerca să termin totuși despre mine azi și mîine și să scriu și partea aceea mai frumoasă poate în aparență.
Există și un nivel supra sau metabiologic, în ce privește legătura mea cu lumea și a centrilor mei nervoși inferiori, medulari, cu alți oameni. Este adevărat ceva din tot ce se spune despre posturi și poziții ale mîinilor. Unii spuneau mai demult că era vorba de un diabet pe care ei nu au vrut să îl trateze. Cu chiu cu vai mi-au făcut consult diabetologic și v-am arătat rezultatul prost, dar au zis prediabet și să merg după 1 decembrie la o nouiă analiză de hemoglobină glicozilată (au zis că era 6.4 față de sub 6 cît trebuia) Alții ar putea spune că răul e de la medicamentele psihiatrice date abuziv, eu știu că nu e așa, dar recunosc că e posibil ca diabetul să fie grăbit de tortură, inclusiv psihiatrică. Pe mine m-au torturat mult, dar asta nu conta.
Cînd eram mică spuneau că am mîini de om foarte darnic. Da, am fost generoasă toată viața, din puținul pe care l-am avut. Am împrumutat fără dobîndă sumă mare din moștenirea mea, cu tot sufletul, unei vecine.
Acum cîțiva ani am dăruit cu drag o icoană și o eșarfă unei vînzătoare cu sufletul mai bun, care îmi dăduse ceva cu împrumut, în itmp ce alta, la același chioșc, nu îmi dădea. Ambele au ajuns femei de servicu la cazino, dar cea cumsecade mă mai salută uneori și acum și mi se strînge inima.
Unii spun acum, văzînd cum țin, de voie, de nevoie, mîinile în poză de rugăciune, lipite, că eu nu mai pot dărui și de aceea mîinile mele se închid. Că toți sfinții mor în această poză și că acum eu șitu de ce... Prostii. Că Dumnezeu toată viața dăruiește, cum am făcut și eu și oamenii nu îi pot da nimic înapoi. Că eu aș avea acum nevoie să primesc înapoi, dar ei nu vor să îmi dea nimic. Că proștii, dacă vor vedea că voi amorți complet, vor zice că eu ma mințit, deși nu am mințit și nici ascuns nimic. Niciodată. Alții, spun că eu pretind că am fost un om desăvîrșit deși am fost dată ca model negativ (??)
Adevărul curat e că am fost un om inteligent, dar nu am avut nici cea mai mică problemă de adaptare sau psihică și am”știut” să vorbesc cu oamenii întreaga viață, am fost o persoană calmă, caldă, organizată, deschisă, cu foarte mare drag de oameni, inclusiv de oamenii simpli, perfectă sinceritate și adevăr bun și vorbe bune, dar ei nu m-au vrut, cum zic ăștia răi. Ei zic că eu am fost un om evident foarte bun și de aceea m-au ținut ascunsă toată viața, pentru a minți despre mine. Am avut foarte puține ocazii toată viața de a vorbi cu oamenii sau de a fi cu ei, de a munci. Doar cîteva ocazii întreaga viață și am fost mereu așa, dar ei veneau mereu în viața mea cu idei preconcepute și delir.
Nu se întîmplă nimic rău dacă îmi vor amorți măinile, nu vă îngrijorați. Nu cred că aș muri și nu poate fi nimic rău pentru dvs., doar că...
vineri, 14 decembrie 2018
14 decembrie
E sfîșietor și mă tîrîi greu, mi-e tare greu să scriu din cauza minciunii și izolării de peste 34 de ani. Ei toți spun că eu am fost mereu adevărul, ca în cîntecul ăla american, dar că oamenii toți mint despre mine. Oricum și dvs. vreți să mor. Ei spun că toți cred(eți) o minciună oribilă, un lucru fără nicio legătură cu realitatea despre mine. Chiar dacă eram Dumnezeu nu trebuia să îmi vreți moartea. Ei spun că am fost un om extrem de inteligent toată viața, tratată drept idioată mereu. Și ce dacă? Putea fi adevărul, puteam fi acceptată. Eram în stare de muncă sau măcar o activitate - diverse multe fleacuri mai mari sau mai mici, lucruri, dovedibil chiar și numai din ce am scris pe blogul meu despre mine ”Papalașcă de lumină” și pe blogul meu cu poezii și texte de asemenea. Eram în stare și de studiu, anul ăsta care a trecut nu ar fi fost porea tîrziu, și nici acum pentru diverse lucruri, și oricum aș fi citit enorm în fiecare zi și totul ar fi fost numai bine și fericire și pentru mine și pentru alții. Oricum, cred că înțelegeți că nu mai am cum, fiind deja peste 34 de ani de izolare și fiindcă mereu am gîndit corect, nu am mințit și nici nu am ascuns nimic și am fost cu adevărat un om desăvîrșit, chiar dacă voi mințiți mereu. Putea fi adevărul foarte simplu. Atît studiul, cît și munca, ar fi fost o fericire imensă și ar fi însemnat vindecare a trupului și menținere a sănătății, prin exercițiu fizic și intelectual normal. Oricum se poate dovedi că am fost mereu un om foarte echilibrat și normal psihic.
”Tu ești legată de toate lucrurile prin adevăr, dar oamenii cred numai minciuni despre tine”
Acum scriu ultimul fragment care mai era de adăugat. Povestea despre mamă, din nou. ”O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi...” Adevărul despre mama e monstruos, dar eu am reușit să trec și peste acest lucru fără să înnebunesc. Ei spun acum că mai sînt foarte puțini care știu adevărul despre mine și mama mea și că de fapt unul singur mai știe ce îmi făcea aproape zi de zi.
Ei spun că mama mea, în tinerețe, (oare și acum?) era total nebună, credea toate prostiile despre rostul distrugerii mele. Că ea a vrut ca prin tortură și minciună din 84 să mă îngenuncheze (de ce și cum?), datorită faptului că numai eu și ea știm adevărul despre cum mă tortura și despre faptul că eu nu eram nebună și nu greșeam nimic. Ei spun că ea și-a atins toate scopurile mîrșave de a îi păcăli pe toți despre mine și că oamenii nici nu mai văd adevărul că eu am fost mereu binele și ea răul. Oricum oamenii sînt mult mai monstruoși și ea e singura mea relație socială și oricum o iertasem. Ei zic că ei nu pot înțelege nici asta. Pacienții din spitalul de psihiatrie o vedeau pe mama drept ”cheia” închisorii mele. Unii ziceau că eu, atît timp cît mama mea trăiește, mai aveam o șansă, alții zic că ea ar fi trebuit să recunoască adevărul de demult, dar că ea a uitat etc. Nu văd de ce credeți că eu aș fi fost liberă și acceptată numai dacă mama ar fi recunoscut adevărul. Ați fi putut să mă recunoașteți ca om pentru ce sînt, nu era nevoie de mărturii. Adevărul despre mine era clar, de ce să trebuiască să fie adevărul despre mama. Nu contează ce mi-a făcut, psihologii și psihiatrii trebuiau să recunoască ei adevărul, este la mintea cocoșului că teoriile lor despre mame de schizofreni sau ideile depsre relația mamă-pacient sînt hidoșenii și minciuni prin care ei aplică abuzul d eputere asupra omului nevinovat și capabil de viață, fără tulburare psihică.
Mama a spus clar din 84-85, nu doar prin fapte, ci și prin cuvinte, că mă va distruge toată viața și practic mă va omorî în chinuri și că toată lumea o va crede pe ea, ceea ce și acum așa este. ESTE ADEVĂRUL. Toți credeți minciunile ei și tatei de demult despre mine, reflectate în psihologie și psihiatrie de rahat. Nu doar că făcea scandaluri monstruoase fără motiv, dar mă și băteau amîndoi destul de rău. Plus mii de mizerii mărunte zi de zi. Absolut nici cel mai mic defect nu am avut, și nimic nu era din cauza bunătății, calmului și inteligenței mele, ei așa erau demult, dinainte să stau eu cu ei și eu nici nu am înnebunit ulterior.
Ei spun acum că medicul psihiatru Căpraru nu înțelesese totul, că altfel nu mi-ar fi spus cu reproș că nu o suport pe mama, din moment ce totuși ea e o familie, că e mai bine decît nimic. Așa e, e mai bine decît nimic, dar era absurd să arunce vina asupra mea, fiindcă eu am oferit iubire și iertare reală și normal că țin la mama și apreciez faptul că există. Ea, împreună cu psihiatrii și personalul de acolo și cu restul rudelor (puține) și restul lumii dacă mai era, juca teatru mereu că eu sînt nebună și rea și proastă, nu e vina mea că ei sînt așa.
Ei spun că părinții sînt obligați să își omoare copiii dacă lumea nu îi vrea. ??! Părinții spuneau că părinții au dreptul să își omoare copii. Oricum tata nu era probabil tatăl meu biologic.
Ei spun că mulți au înțeles că părinții mei erau total nebuni și simple marionete care mă torturau zilnic din cauza planurilor altora legat de martiriul meu și din cauza locului meu de Dumnezeu sau așa zis geniu bun și nedorit în lume.
Cînd m-am internat o dată la psihiatrie, mama și-a dat arama pe față la spatele meu, crezînd că eu n-o auzeam și vorbind ca un șef de trupe cu bodyguarzii de acolo. La fel a făcut cu vecinii mei - ușor pe la spatele meu - în blocul în care stau, cînd mi-era mie rău de otravă și m-au închis la pshiatrie.
După ce am sărit pe fereastră și mi-am pierdut piciorul, ea era la psihiatrie luată de talie de infirmiere și se plîngea că nu mai poate și ele îi spuneau cu teatrală compătimire că ”Abia acum începe greul, dragă, mai ai mult de tras” ca și cum se refereau la mine și la condiția mea în mod ipocrit, aruncau răul asupra mea ca întotdeauna și chiar se refereau la moartea mea. În realitate eu fusesem numai normalitatea și binele o viață întreagă.
Oricum mama nu a fost și nu e singură și e sprijinită și respectată de o familie și de cîțiva oameni care mint despre mine și mă resping și refuză de ani mulți chiar și urările de la mulți ani. Cu mine ei nu au vorbit niciodată. Mamei îi trimiteau și vederi, în timp ce ea îmi făcea scene groaznice. Ei spun că familia mea e de porci și asasini și nu avea cum să mă accepte, fiind eu diferită, nu porc ca ei.
Din cînd în cînd unii spun că mama mea e un monstru, fără să vadă că ei și alții sînt de fapt monștri.
La început știau toți că erai chinuită de părinți dar credeau că ești susținută de ruși.
La Foișorul de Foc m-am întîlnit cu o femeie îmbrăcată sărăcăcios căreia i-am dat de pomană cărți și discuri vinil, cu drag, ca întotdeauna. Ea însă mi-a tot vorbit, cam mult, despre fata ei bolnavă psihic și faptul că boala fetei se manifesta cu ideea că nu e fiica ei adevărată. Asta e total ilogic,asta nu înseamnă boală.O vorbea în generla de rău pe fata ei, poate că ea era vinovată, ca și alții cu idei de sacrificare a copiilor. Nu știu ce era, dar mințea. Se poate încă dovedi cum sînt și că nu ma fost nebună niciodată.
Unii în enlgeză spuneau că de data asta au făcut totul la fel ca în 1945. Să-i ia naiba.
”Tu ești legată de toate lucrurile prin adevăr, dar oamenii cred numai minciuni despre tine”
Acum scriu ultimul fragment care mai era de adăugat. Povestea despre mamă, din nou. ”O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi...” Adevărul despre mama e monstruos, dar eu am reușit să trec și peste acest lucru fără să înnebunesc. Ei spun acum că mai sînt foarte puțini care știu adevărul despre mine și mama mea și că de fapt unul singur mai știe ce îmi făcea aproape zi de zi.
Ei spun că mama mea, în tinerețe, (oare și acum?) era total nebună, credea toate prostiile despre rostul distrugerii mele. Că ea a vrut ca prin tortură și minciună din 84 să mă îngenuncheze (de ce și cum?), datorită faptului că numai eu și ea știm adevărul despre cum mă tortura și despre faptul că eu nu eram nebună și nu greșeam nimic. Ei spun că ea și-a atins toate scopurile mîrșave de a îi păcăli pe toți despre mine și că oamenii nici nu mai văd adevărul că eu am fost mereu binele și ea răul. Oricum oamenii sînt mult mai monstruoși și ea e singura mea relație socială și oricum o iertasem. Ei zic că ei nu pot înțelege nici asta. Pacienții din spitalul de psihiatrie o vedeau pe mama drept ”cheia” închisorii mele. Unii ziceau că eu, atît timp cît mama mea trăiește, mai aveam o șansă, alții zic că ea ar fi trebuit să recunoască adevărul de demult, dar că ea a uitat etc. Nu văd de ce credeți că eu aș fi fost liberă și acceptată numai dacă mama ar fi recunoscut adevărul. Ați fi putut să mă recunoașteți ca om pentru ce sînt, nu era nevoie de mărturii. Adevărul despre mine era clar, de ce să trebuiască să fie adevărul despre mama. Nu contează ce mi-a făcut, psihologii și psihiatrii trebuiau să recunoască ei adevărul, este la mintea cocoșului că teoriile lor despre mame de schizofreni sau ideile depsre relația mamă-pacient sînt hidoșenii și minciuni prin care ei aplică abuzul d eputere asupra omului nevinovat și capabil de viață, fără tulburare psihică.
Mama a spus clar din 84-85, nu doar prin fapte, ci și prin cuvinte, că mă va distruge toată viața și practic mă va omorî în chinuri și că toată lumea o va crede pe ea, ceea ce și acum așa este. ESTE ADEVĂRUL. Toți credeți minciunile ei și tatei de demult despre mine, reflectate în psihologie și psihiatrie de rahat. Nu doar că făcea scandaluri monstruoase fără motiv, dar mă și băteau amîndoi destul de rău. Plus mii de mizerii mărunte zi de zi. Absolut nici cel mai mic defect nu am avut, și nimic nu era din cauza bunătății, calmului și inteligenței mele, ei așa erau demult, dinainte să stau eu cu ei și eu nici nu am înnebunit ulterior.
Ei spun acum că medicul psihiatru Căpraru nu înțelesese totul, că altfel nu mi-ar fi spus cu reproș că nu o suport pe mama, din moment ce totuși ea e o familie, că e mai bine decît nimic. Așa e, e mai bine decît nimic, dar era absurd să arunce vina asupra mea, fiindcă eu am oferit iubire și iertare reală și normal că țin la mama și apreciez faptul că există. Ea, împreună cu psihiatrii și personalul de acolo și cu restul rudelor (puține) și restul lumii dacă mai era, juca teatru mereu că eu sînt nebună și rea și proastă, nu e vina mea că ei sînt așa.
Ei spun că părinții sînt obligați să își omoare copiii dacă lumea nu îi vrea. ??! Părinții spuneau că părinții au dreptul să își omoare copii. Oricum tata nu era probabil tatăl meu biologic.
Ei spun că mulți au înțeles că părinții mei erau total nebuni și simple marionete care mă torturau zilnic din cauza planurilor altora legat de martiriul meu și din cauza locului meu de Dumnezeu sau așa zis geniu bun și nedorit în lume.
Cînd m-am internat o dată la psihiatrie, mama și-a dat arama pe față la spatele meu, crezînd că eu n-o auzeam și vorbind ca un șef de trupe cu bodyguarzii de acolo. La fel a făcut cu vecinii mei - ușor pe la spatele meu - în blocul în care stau, cînd mi-era mie rău de otravă și m-au închis la pshiatrie.
După ce am sărit pe fereastră și mi-am pierdut piciorul, ea era la psihiatrie luată de talie de infirmiere și se plîngea că nu mai poate și ele îi spuneau cu teatrală compătimire că ”Abia acum începe greul, dragă, mai ai mult de tras” ca și cum se refereau la mine și la condiția mea în mod ipocrit, aruncau răul asupra mea ca întotdeauna și chiar se refereau la moartea mea. În realitate eu fusesem numai normalitatea și binele o viață întreagă.
Oricum mama nu a fost și nu e singură și e sprijinită și respectată de o familie și de cîțiva oameni care mint despre mine și mă resping și refuză de ani mulți chiar și urările de la mulți ani. Cu mine ei nu au vorbit niciodată. Mamei îi trimiteau și vederi, în timp ce ea îmi făcea scene groaznice. Ei spun că familia mea e de porci și asasini și nu avea cum să mă accepte, fiind eu diferită, nu porc ca ei.
Din cînd în cînd unii spun că mama mea e un monstru, fără să vadă că ei și alții sînt de fapt monștri.
La început știau toți că erai chinuită de părinți dar credeau că ești susținută de ruși.
La Foișorul de Foc m-am întîlnit cu o femeie îmbrăcată sărăcăcios căreia i-am dat de pomană cărți și discuri vinil, cu drag, ca întotdeauna. Ea însă mi-a tot vorbit, cam mult, despre fata ei bolnavă psihic și faptul că boala fetei se manifesta cu ideea că nu e fiica ei adevărată. Asta e total ilogic,asta nu înseamnă boală.O vorbea în generla de rău pe fata ei, poate că ea era vinovată, ca și alții cu idei de sacrificare a copiilor. Nu știu ce era, dar mințea. Se poate încă dovedi cum sînt și că nu ma fost nebună niciodată.
Unii în enlgeză spuneau că de data asta au făcut totul la fel ca în 1945. Să-i ia naiba.
9-13 decembrie 2018
acum mi-am dat seama că nu am precizat că femeia aceea dintr-o postare anterioară, care semăna puțin cu o fostă vecină de la 8 poate că nu scosese limba la mine, dar mă dureau puțin ochii și nu am văzut prea bine la distanță, poate doar mișca buzele, dar efectiv au fost mai demult pe stradă oameni care au scos limba la mine sau s-au strîmbat de mai multe ori
e de ajuns să scrii un singur lucru inexact sau neclar și atunci ei răstoarnă totul în capul tău, dar ei fac la fel și dacă nu înțeleg ei ceva ce e precis și corect spus
acum mă doare capul și abia aștept să mai îmi treacă ca să pot termina de scris punctele doi și trei la o postare dinainte unul chiar recunoaște acum că eu am fost cu adevărat unul dintre cei mai exacți povestitori
e normal, fiindcă am fost un om inteligent, și fiindcă m-au chinuit mult, dar ar fi durat 1000 de ani să explic și să povestesc totul, dacă includem și toată poezia sau frumusețea sentimentelor și gîndirii abstracte
8 decembrie
acum mi-e tare rău, burta mi s-a umflat foarte tare și posibil m-au otrăvit din nou și iar au intrat peste mine cu idei de moarte unul zice, că sînt omorîtă sau mor fiindcă iar am spus adevărul
nu e adevărat, e datorită faptului că am rostit sau scris multe cuvinte, orice aș fi spus, chiar minciună, tot așa ar fi fost - e povestea lui La Fontaine cu corbul și cașacavalul - iar cașcavalul e propria mea viață
scriu foarte pe scurt punctele doi și trei și apoi voi tăcea, vreau să trăiesc și ura celor care vor să mor e nefondată
2. era vorba de abuzurile medicilor asupra mea, nu doar cele psihiatrice, ci celelalte și de sistemul medical - aș fi avut mai mult de scris și dovezi că am dreptate. Ei spun că medicii nu știu nimic și că ei fac ce li se spune etc.
3. povestea despre politică, dar nu numai - poate ați citit povestea mea cu puiul afumat de dinainte de revoluție. Eu am explicat cum a fost. Unii rîdeau în jurul meu de Circul Foamei, care este un loc nu știu unde în oraș, fiindcă revoluția din 89 a fost pregătită printr-un teatru grotesc de lipsuri și economie subterană etc Ei zic că atunci cînd am nimerit întîmplător la un magazin cu pui afumați, ei, cei răi care se joacă cu politica, au înțeles că nu eram nebună și au început să mă vîneze. Dar unii chiar sufereau de foame, eu am suferit toată viața. În ultimii ani am văzut din nou pe stradă un circ hidos - la colțul străzii femeile luau aparent marfa de legume și fructe făr bani, cu ideea că se miră dacă li se cereau bani de către vînzător.
Unii zic că era doar o ”scenă” făcută ca să devin eu nebună sau să îi păcălească pe alții despre mine. Dar era de fapt un adevăr, voi pur și simplu negați totul - eu eram un om bun ce nu trebuia omorît
Bună seara stimați contemporani și concetățeni, este 4 jumătate, joi 13 decembrie, sper să nu luați drept inimă rea micuța mea introducere glumeață în scrisoare despre viața mea.
M-am întors în București din nou și scriu din nou aici, pe facebook, cîteva adevăruri dureroase despre starea de fapt în care mă aflu. Știu că mă respingeți, că nu mă acceptați, dar încă sper să vedeți adevărul curat și faptul că nu sînt un om care trebuie omorît sau respins din cauză că a suferit mult sau că ar fi nebun. Aș vrea să înțelegeți tot binele și bucuria vieții pe care le pot încă dărui și faptul că așa am fost mereu, că nu sînt egolatră sau egoistă etc. și că am fost mereu capabilă, inclusiv acum, să scriu și să trăiesc lucruri bune și frumoase despre lume, nu doar despre sufletul meu sau capacitățile mele. Știu că nu mă placeți, dar aș dori ca cineva să vadă puțin adevărul bun și nu răul.
Este însă adevărat că dvs., la fel ca puținii oameni din viața mea, mă respingeți aproape total și mulțumesc lui Dumnezeu că există Mirela și încă cîțiva, dar rar. Este greu, îmi amintesc intervenția malițioasă a lui Liviu Cristescu, care critica aceste mici declarații ale mele, uitînd, din diverse motive, natura lui de om bun, numai fiindcă credea ceva aberant despre cei care se plîng. Mai demult, printre multe alte lucruri, Veronica Lerner mi-a spus, ca o un fel de mîngîiere și mustrare, că eu nu trebuie să mă simt singură sau respinsă, fiindcă am mulți prieteni care țin la mine în ascuns, tacit, deci că eu trebuia să îmi construiesc un fel de paradis imaginar pe steaua mea solitară ca Mică Prințesă și să cred că pe la spate oamenii îmi vor binele și mă iubesc. Desigur înțelegeți că am fost mereu un om normal și că am dăruit de fapt numai binele, chiar dacă am primit doar răul. Dar nu contează, sînt la fel, și cei care spun că eu am suferit prea mult, sau că mie mi-au făcut prea mult rău și chipurile de aceea trebuie să mă omoare, nu au dreptate. Este o percepție complet greșită a lor.
Voi continua în postarea următoare.
Încă cîteva pretexte ale lor de a mă omorî, în cele ce urmează. Oricum, repet, gîndurile lor sînt mult mai rare, chiar foarte rare, peste mintea mea, dar starea de fapt e aceeași și la fel de absurdă. Era simplu să nu mă omoare. Toți negați adevărul clar. Mi se spune că e doar un caz de crimă prin respingere totală și că mulți au fost și sînt omorîți așa. Poate credeți, în mod absurd, că faptul de a scrie adevărul e rău, dar nu e de fapt, oare puteți vedea ceva simplu și frumos? E adevărat că am suferit mult, dar niciodată nu am fost un personaj care să răspîndească tristețe, fiindcă așa cum e frumos și bine, am sperat. Unii proști cred aberații psihiologice că speranța e rea.
”Ei nu au reușit să înțeleagă că toate personajele bune din cărți, filme, cîntece erau ea.” DA, pot explica această afirmație, e adevărat, nu e imaginația mea, au fost lucruri reale, nu doar interpretarea lor. Toate au fost adevărate, și eu am trăit deja aproape 48 de ani, deci am trecut prin toate povestirile respective, mai mult sau mai puțin.
Unii, în limba franceză, spuneau, acum cîțiva ani, că povestea mea e foarte asemănătoare cu Albă ca Zăpada, fiindcă percepția lor era sumară, incompletă, și nu puteau vedea că era vorba de toate poveștile, deja de mult timp.
Continuu imediat în aceeași postare, merg să îmi iau ochelarii.
”Ei încă nu au înțeles că totul e adevărat.”
La capitolul idei politice, pe care l-am tratat deja de mai multe ori, ei continuă repetarea acelorași idei:
”poporul tău nu are cum să înțeleagă, asta e tot”
”mi-e ciudă, fiindcă tu ești evident un om normal și bun și ei toți cred/văd altceva”
”Ei au totul datorită ție și vor să dea cu piciorul la tot”
”e foarte simplu: România nu e o țară de draci, celelalte țări te omoară acum, fiindcă vor să pună gheara pe România” Încă de acum 40 de ani?
”Diverși naționaliști te lovesc cu aberațiile lor.”
”Poporul e animat de o idee politică fără legătură cu realitatea, numită orgoliu sau mîndrie națională, pe care o direcționează greșit împotriva ta. Ei nu au înțeles nici că tu nu ești dușmanul poporului.”
”Nemții sînt proști, ei nu au înțeles că tu ești cu totul altceva decît era mamaia ta.”
”Toată politica e o minciună despre Cristina.”
”Pe ei îi deranjează că peste tot ești tu, că religia e legată de tine și celelalte lucruri la fel și cred că dacă mori ei vor avea libertate și va fi mai bine. De fapt tu ești singura libertate pe care o pot avea. ”
Intrau mereu unii peste mine cu ideea că votează pentru a mă omorî. E total absurd.
”Ei au avut mereu 2 opțiuni - să te omoare sau să te lase să trăiești și ei mereu aleg moartea ta, fiindcă sînt proști.” !!
E adevărat, ei mereu au avut și libertatea de a își face politica cum au vrut, dar nu pot înțelege. La fel și toate celelate libertăți, au fost deplin ale lor.
”Țara e sub ocupație și ocupatorii nu te vor deloc, ei vor să mori.” Asta e altă aberație și pretext fals repetat de unii.
”Nu numai România, ci și restul țărilor cred numai minciuni despre tine. Fiecare țară și-a adus contribuția la delirul colectiv despre tine. La sfîrșit te omoară cu toții și tu ai fost mereu tot ce e bun”. (!!)
Îmi amintesc acum o idee a unei prietene de facebook din SUA care spunea absurd că eu mă voi ridica din nou peste toate cele puse împotriva mea. (rise above) Nu există așa ceva. Oamenii sînt ceea ce sînt, nu se ridică peste nimic niciodată. E doar o idee care prinde la proști. Eu am fost izolată aproape total din 1984, dar am rămas un om normal, apoi m-au otrăvit, inclusiv anul acesta, se putea dovedi de multe ori în trecut. Cînd ei eliminau temporar otrava sau tortura, se crea impresia că eu eram mai vioaie sau că mă ridicam, cînd de fapt nu aveam ce face în lume, fiind total respinsă.
Unii spuneau că ei își amintesc ce credeau și revolta simțită cînd au citit jurnalul Annei Frank, dar că acum, cînd evident eu scriam adevărul de peste 34 de ani, toți sînt complet îndobitociți și păcăliți și ei nu mai înțeleg nimic, ca și atunci.
Unii zic mereu că numai familia mea vrea să mă omoare și că restul lumii a fost îndobitocit de familia mea.
Cît despre legătura mea cu celelalte lucrrui și idei din lume, e logic că ea există și e normală, fiindcă am fost mereu un om normal și inteligent. Nu e vorba de niciun fel de psihoză sau psihoticism, acelea sînt doar idei, și pe deasupra și absurde. De exemplu, vecinul meu din Voluntari crește găini și păsări exotice ȘI datorită faptului că aceste lucruri au fost legate de viața mea în trecut. La fel și altele, în odiseea unieevieți normale de tip intelectual și în realitate lumea putea oricînd să mă accepte să trăiesc liberă și fericită, nu era niciodată prea tîrziu. Ei cred o prostie, că toate lucrurile se leagă de psihicul meu fiindcă am fost nebună și că totul va fi mai bine dacă mor și că nu se poate altfel merge mai departe decît dacă mă omoară și nu văd cine a fost de fapt nebun tot timpul în mod obiectiv, ei toți neagă realitatea cu înverșunare. Ei mereu insinuează că e prea tîrziu să fiu acceptată, fiindcă am devenit TOTUL și că ceillați nu mă pot accepta, deoarece sînt părți din viața mea și părțile nu pot accepta întregul. !!?? e evident fals, nu mai explic. Alții spun că eu întotdeauna am fost totul, că sînt Dumnezeu, dar oamenii cred în mod absurd că răul se leagă de mine fiindcă am fost chinuită, sau că se poate o lume fără Dumnezeu, și că ar fi o lume mai bună.
Plecasem în dimineața zilei de 9 decembrie, sîmbăta, la Voluntari, împreună cu mama, fiindcă nu am fost în stare să mă pregătesc și să plec singură, cu un taxi. De foarte multe ori nu m-au lăsat să plec ușor la Voluntari sau să vin înapoi, nu îmi dădeau taxiuri, mă respingeau taximetriștii cu idei absurde sau mă vînau pe străzi cu multă aglomerație absurdă.
Soarele răsărise greu, pentru o clipă m-am temut că nu se mai face zi, fiindcă unii spuneau în gîndul meu mai demult că va fi o zi lumină sau o zi noapte și era tîrziu dimineața și nu era soare încă, de fapt nu știam cînd va răsări.
În sfîrșit s-a făut lumină și eu m-am simțit mai bine. Apoi, întîmplător, am privit pe fereastră și m-am îngrozit, fiindcă soarele era destul de sus și era exact ca o lună palidă, gălbuie, ca un ceai. Nu am mai văzut soare fără strălucire decît către asfințit. Mi-a stat o clipă inima în loc și, în timp ce fixam soarele, brusc el a căpătat o strălucire intensă.
La Voluntari am povestti mamei și unii au intrat peste gîndurile mele cu ideea absurdă ”De ce crezi tu că soarele a început să strălucească cînd te-ai uitat tu la el?” Ăștia sînt un fel de psihanaliști idioți sau psihologi care cred că eu trăiesc în vise sau idei, deși evident am fost toată viața cu picioarele pe pămînt. Își băteau joc de mine crezînd că eu interpretez realitatea etc. Am răspuns că eu nu cred nimic, ci așa s-a întîmplat, poate că individul nici nu credea că percepțiile mele fuseseră corecte. Sau credea că s-a întîmplat ceva rău sau bun fiindcă eu credeam ceva.
Dacă îmi cereți o explicație, nu pot spune decît că soarele și fenomele seismice și meteo sînt în mod firesc legate de mine. Nu e vorba de nicun fenomen anormal și nu trebuiau să mă omoare din cauza asta. Amintiți-vă miturile solare de la fondarea unei civilizații, cum e scris în cărți.
La Voluntari iar au negat realitatea oarecum, legînd de memoria mea povestea despre floarea soarelui din manualul de clasa a treia, fiindcă, întîmplător, a venit un copil la meditații la mine acolo.
Întreaga viață am avut foarte puține ocazii să vorbesc cu alții, doar cîteva.
Unii credeau, din cîte am înțeles, că e sfărșitul lumii fiindcă eu eram Dumnezeu și toți și-au bătut joc de mine. Că, de data asta, ”l-au aruncat pe Dumnezeu la gunoi”.
Totuși aruncau răul mereu asupra mea, deși mereu se putea dovedi adevărul clar. Mereu, fiindcă mă vedeau legată de soare, mă loveau probabil cu ideea să mor, ca să salveze lumea de sfîrșit și civilizația de autodistrugere.
Unii ziceau că britanicii nu s-au predat etc., cînd eram la Voluntari. Sau că mama mea a distrus 5 dumnezei pînă acum etc. Că țara asta nu trebuie să se închine niciodată, așa ziceau.
”Oamenii îsnt foarte lacomi”
Alți idioți spuneau că eu nu înțeleg că oamenii nu TREBUIE să înțeleagă niciodată, ca și cum, datorită mie, ar fi fost un pericol ca oamenii să înțeleagă nu știu ce taină cosmică, dar de fapt nu era niciun pericol și acesta era doar un pretext să mă otrăvească.
ea trebuia să reușească și ei au înțeles totul pe dos”
”De ce s-o sprijinim toți dacă tot se naște alta cînd ea moare?”
”Următoarea va fi omorîtă din fașă și omenirea va pieri”
”singurul lucru cu care i-au îndobitocit era că ea era grasă și nu au înțeles că trupul e doar haină pentru suflet” M-au îngrășat cu forța și nu m-au acceptat nici cînd slăbisem.
”cum vrei tu ca ei să creadă că ea e Dumnezeu, cînd ea a făcut așa ceva?”
Ei au găsit în viața mea perfectă și bogată în bine și frumusețe doar 2-3 greșeli mici în 48 de ani, dar nici acelea nu erau greșeli, erau doar circumstanțe și înscenări în tot circul lor. Am explicat în detaliu pe blogul meu. Între timp, ei au lovit de milioane de ori mai mult, zi de zi, real, cu toate păcatele lor și minciună și izolare și otravă, 48 de ani.
Acele așa zis greșeli nu erau greșeli, și în mod clar nu dovedeau nimic rău despre mine, nu erau decît tot un fel de înveliș de minciună.
”Omenirea nu are cum să îl accepte niciodată pe Dumnezeu.” Oricum, chiar dacă eram Dumnezeu, nu aveau de ce să mă omoare.
Toate victoriile tale au fost interpretate drept înfrîngeri și toate lucrurile bune din viața ta drept lucruri rele.
Alte mizerii, cu care ei lovesc încontinuu:
”Nu putem accepta un dumnezeu consubstanțial. ” mai demult
”Explică-le că ea nu poate fi acceptată.” Ăsta era foarte furios.
”Oamenii TREBUIE SĂ CREADĂ că tu ai visat sau ți s-a părut că ei au ceva cu tine.” Adică să creadă că eu am fost paranoică, deși am fost evident un om inteligent? Deci încă un nebun care vrea să mor, ca toți ceilalți. O falsă problemă, ce are cu mine? Niciodată nu mi s-a părut că oamenii au ceva cu mine, unde a văzut el așa ceva în tot ce am scris despre mine?
”Toți porcii din lume s-au suit asupra ta.”
”Noi am căzut în ”plasa” unui idiot care crede aberații despre tine.”
Ieri, la categoria nebuni politici. ”Ceaușescu a înțeles abia în ultimul moment, tu cînd ai să înțelegi?” Nu am avut nici cea mai mică legătură cu politica, ideile lor nu sînt din cauză reală.
”Pe tine nimeni nu vrea să te accepte, tu cît vei trăi vei fi lovită și otrăvită.”
”Ea, fiind mai inteligentă decît voi, vă loviți singuri cînd o loviți pe ea. Așa e psihicul oricărui om inteligent. Ea nu a lovit pe nimeni niciodată. ”Vrea să spună că oamenii pur și simplu nu acceptă faptul că natural m-am născut, din simplul motiv că eu sînt mai inteligentă decît ei.
Azi a ieșit iar pe stradă în calea mea dl Poenaru cu soția.
”tu ai fost un om extrem de inteligent, dar oamenii cred invers.”
”Tu ai fost un om extrem de pur, dar proștii cred altceva.”
”Nu putem face nimic, totul e așa cum spune ea.” ???
”Au interpretat simptome clare de otrăvire drept simptome psihiatrice” DA, cam așa ceva.
”Nu pot să îi șteargă memoria.”
”Să fim rezonabili”
”Programul de reeducare...” o altă minciună a lor
”Tu nu ai făcut nici cel mai mic rău și toți ți-au făcut ție rău.”
”În 89 au inventat că tu l-ai despărțit pe acel medic de soția lui” Nu m-am gîndit niciodată că lumea ar fi inventat așa ceva. Încă de la început era clar adevărul despre mine și despre familia mea și situația de sărăcie și abuz în care eram și modul în care acel medic-profesor s-a purtat cu mine. Ei spun că m-am dat în spectacol, dar am fost exact opusul omului care se ”dă în spectacol.” Ei spun că lumea m-a condamnat la moarte că m-am îndrăgostit de el, deși nu era nicio greșeală, pur și simplu fiindcă el era porc și li s-a părut că eu sînt nebună, fiindcă el de exemplu rîgîia etc. și tot ce făcea el era rău și ei vedeau un om bun și cuminte păcălit de un porc.
Les chants de Maldoror...
Poate că ei insinuează că, deși eu eram izolată, lumea credea minciuni despre mine, deși totul era clar de la începutul calvarului în 84 și apoi încă treizeci de ani. Nicio greșeală dar și binele absolut din partea mea. Cele două detalii de comportament pe care ei le invocă mereu, ca și cum din cauza asta mor, nu erau greșeli. Erau lucruri exterioare, fără niciun rău din partea mea, într-o viață perfectă.
Poate că ați înțeles că m-au mutilat dovedibil și m-au otrăvit și chinuit exact cum am povestit în ultimii 13 ani și ceva în izolare după moartea tatei, zi de zi, fără ca eu să greșesc ceva, oricăt de puțin. Niic acea întîmplare la care m-am referit în detaliu cu radio Europa fm nu a fosto greșeală. Și apoi și înainte toată viața nimic-nimic și ei lovesc încontinuu. Ei mereu zic că oamenii m-au condamant la moarte atunci și de aceea lovesc ei continuu - dar așa fusese și înainte tot fără greșeală deloc, din 84. În aparență atunci m-am masturbat, singura dată în viață, dar era total vina acelui post de radio. Deoarece evident am fost izolată toată viața, mă tem că au inventat ceva aberant ca justificare a răului asupra mea, de exemplu că aș fi nebună, deși se putea dovedi contrariul, sau că am greșit ceva în gîndire, culmea ! deși am fost perfecțiunea și din acest punct de vedere. Cum puteți să condamnați un om fiindcă e singur? E absurd. Poate proștii au fost făcuți să creadă că mă frecam sexual, cînd de fapt și acest lucru nu a fost adevărat, decît după 2 decenii de tortură continuă, la care am rezistat fără acea normală reacție de apărare, numai cînd mă torturau sexual mult timp și foarte rău. Am fost mereu puritatea absolută. Am povestit cum m-au mutilat sexual de la distanță, mi-au distrus uretra numai după ce m-am mutat în blocul trei la cîțiva ani și după încă cîțiva ani au zis că mi-au făcut canal comun și sîngele menstrual curge prin alt orificiu - eu nu am pus mîna acolo - și cum au insinuat că au făcut acel lucru ca să îi păcălească pe alții referitor la motivele chinuirii mele. Nu de mult au zis că eu nu am înțeles și că e vorba de redirecționarea sîngelui prin uretră, dar eu nu avem cum să știu, datorită marii mele purități și lipsei de cunoștințe medicale. Nu m-au lăsat nici să merg la ginecologie și ați văzut ce groaznic m-au tratat anul acesta medicii în spital, inclusiv la ginecologie mai apoi și nu am mai ajuns la control iar.
De multe ori ei spun că ei neagă absolut totul fiindcă mi-au făcut prea mult rău și că oamenii trebuie să creadă răul despre mine, ca victimă. În loc să fie adevărul și să fiu acceptată, fiindcă dacă ar fi adevărul chiar aș fi acceptată imediat, ei lovesc mereu din senin cu ideea că trebuie să ascundă adevărul, inclusiv azi,că eu trebuie să mor pentru ”porcul” care m-a sedus în 88.
”tu ești rațiunea distrusă de nebunie, orice rațiune e distrusă în acest mod, dar tu ai avut o rațiune prea clară, puternică, față de restul lumii”
”ei nici acum nu au înțeles că e vorba de un om normal și închis fără nicio vină și îi preocupă ideea să înțeleagă, fără să țină cont de ce e necesar” Da, e ca și cum dacă arde focul stai o jumătate de oră să înțelegi cine a pus foc casei.
”Le-a intrat în cap că cel mai bun trebuie să moară”
Eu nu am avut niciodată niciun semn sau simptom psihiatric, și niciun fel de delir. E adevărat că am vorbit singură în casă, la pereți, fiind inuman aproape complet izolată, dar absolut cert, cînd am fost în vreun grup, în vreo instituție, ca orice copil sărman și orfan, cum eram de fapt, bineînțeles că nu am vorbit la pereți. M-au făcut să vorbesc singură în casă în 89 despre sentimentul acela atît de diafan și curat de iubire tinerească față de un ”porc”, așa cum am povestit, m-au mințit cu microfoanele implantate etc. Altfel nici acum nu aș scoate desigur nicio vorbă dacă aș fi acceptată, am fost mereu la fel.
”ei te-au închis pe tine ca să nu fie ei închiși” ?? Cine?
”ei nici acum nu au înțeles că tu reprezinți binele oprimat de rău și ei cred că tu reprezinți răul”
”Proștii cred că tu ai visat fiindcă așa li s-a spus”
”Singurul om din viața ta e mama ta și oamenii nu pot înțelege ce ești, fiindcă ea te tratează drept idioată și nebună.”
”oamenii nu știu nimic despre tine și totuși vor să mori”
”O omenire dementă vrea să îl omoare pe Dumnezeu”
”Tu ai fost cel mai bun om care a existat vreodată și oamenii te urăsc. E monstruos, noi am sperat că vor înțelege.”
”Toți au mințit încontinuu despre tine, pînă cînd au înnebunit fiindcă și-au pierdut firul minciunii.”
Aparent oricine poate vedea că că toți mă lovesc obiectiv în diferite moduri și cred răul despre mine NUMAI FIINDCĂ m-au izolat cu forța. Voi spuneți că m-au izolat fiindcă ei cred minciuni și vor să mor, dar e adevărat și invers. Dacă nu m-ar fi izolat, atunci nu ar fi vrut să mor și nu ar fi avut ei nicio idee rea sau aberantă.
În engleză mereu: Poporul tău a făcut o crimă monstruoasă. Și încă eram doar puțin otrăvită, cîțiva ani, și în viață. În română ei spun la fel.
Din mizeriile abuzurilor medicale, nu psihiatrice, asupra mea:
”Le-am spus de atîtea ori să nu amestece cazurile medicale cu cele psihiatrice” (azi vară, cînd ceream ajutor medical iar)
La Urgență, unde m-au tratat foarte ciudat azi vară în august cînd nu mai urinam aproape deloc:
”Rahaturile medicilor, noi nu avem nicio vină”
”Toți pacienții psihiatrici sînt omorîți”
”Aici ești pe teren neutru” ??!!
”Ai înțeles? Da. Ai înțeles pe ce mizează ei?” Porci din ăștia au fost mereu, cînd nimeni nu mizează pe nimic. Sigur.
Da, dar în cazul meu totuși erau speranțe și mai contează și binele.
Simplul fapt că toți mint despre tine...
De atîtea ori nu a venit salvarea cu mai mulți ani în urmă sau s-au prefăcut că nu e nimic, cînd aveam simptome grave, măsurabile - și tromboză grav de multe ori cu mulți ani în urmă, și posibil atac de cord ultima oară și ei mințeau evident. Probabil că au inventat că m-au condamnat la moarte ca să justifice abuzuri felurite, clare.
Medicul de familie m-ar fi putut ajuta în fața unor simptome clare și grave și a refuzat, cum am povestit, încă de acum 10 ani. La fel, ea a jucat și rolul lui Javert față de mine, refuzîndu-mi clar dreptul la muncă, într-o viață bună și curată. La fel a fost și psihiatra Vișoiu, a cărei pacientă nu am fost de fapt. Tata a zis, spre finalul vieții, să nu țin niciodată cont de rahați de psihologi sau psihiatri care nu vor decît răul meu, fiindcă tata a avut și momente de luciditate uneori. Ei zic acum că medicul meu de familie nu e vinovată, fiind medic și fiind păcălită de alții. Ea a zis în 2007 că e din cauza Uniunii Europene și că deci eu trebuie să fiu omorîtă (se subînțelegea, nu mai povestesc acum totul). Sistemul medicină de familie a apărut ca denumire tot după ceva din viața mea personală. Ei neagă toată realitatea și simptomele clare medicale, ca fiind boală psihică, pot încă dovedi și povesti clar tot ce a fost și cum s-au desfășurat lucrurile.
Lumea, aparent, crede că moartea mea le e utilă, că e bună pentru ei, în mod aberant. Eu consider că ideea suverană e că îmi vor moartea, cum au zis mereu din 2005, după moartea tatei. Datorită acestei idei aberante ei au creat minciuni grotești și complexe, pentru a justifica un rahat, o idee aberantă. Voi vedeți invers, dar și așa e adevărul.
”Ei au înțeles că totul se leagă de tine și de aia vor să mori.” ???!! Sau că de fapt nu au înțeles... etc. Doamne, trebuie să fii prea idiot să vrei moartea cuiva că ai văzut ceva ce nu înțelegi de fapt.
”Ei văd în tine un om infirm.” !!
”toată lumea vrea să mori, toată lumea crede minciuni despre tine”
Îți amintești, Cristina, cum te-ai bucurat cînd Sandip, sau Robert J, sau Shaheen sau Maria au vorbit puțin cu tine? Pînă și bucuria ta normală de om sărac și izolat a fost interpretată altfel decît realitatea.
Deci ei spun, acum de-abia înțeleg, că fiindcă ei au mințit mereu grav despre mine, e imposibil să mă accepte cineva.... că, ziceau ei, eu nu pot înțelege așa ceva... că toată iertarea și iubirea mea a fost hîrtie igienică pentru ei. Totuși, e greșit.
”Le-au intrat în cap toate idioțeniile cu putință, în momentul în care tu o să mori o să fie hidos.”
Încontinuu intră porci care mă rod cu ideea ”Ei nu au cum să înțeleagă, Cristina.” Ei vor să fiu idioată, atîta tot. Ce importanță are că unii nu au cum să înțeleagă ceva despre mine??? Chiar așa proastă mă văd porcii ăștia? De mii de ori că ei nu au cum să înțeleagă.
”Copiii tăi, Cristina, că ei asta sînt, sînt foarte răi” ”Ei nu sînt copiii tăi, sînt copiii unui porc”
este un fapt biologic pe care ei îl interpretează drept psihologic.”
”toți vor să mori, fiindcă nu te pot controla” Dar nu era nevoie, am fost un om inteligent, meritam să îmi controlez eu viața și munca, nu să fiu omorîtă.”
”Ei nu te MAI văd ca pe-o realitate umană și individuală. Sînt îndobitociți, tot binele se aplică la ei, de tine vor să mori” !!? De fapt asta sînt.
”Ei te-au respins TOTAL viața toată.”
Vecinii s-au purtat cum se pare, ca și cum eram nebună, fiind singură și săracă. De exemplu, o vecină de la 6 mi se plîngea că de ce trebuie noi, cît mai trebuie noi, adică ei să suferim așa etc., ca și cum ea crede, inconștient, odată de ceilalți cu idei rele, că eu le provoc suferința ciudată, de natură psihologică, cam asta e atitudinea. Foarte mulți spuneau mereu că ei toți abia așteaptă să scape de mine, inclusiv azi. E o vecină mai ciudată, e ca o scîndură uscată și bătrînă.
Nu cunosc decît numele a 2-3 vecini din bloc, cu care am vorbit doar puțin. Azi m-am întîlnit cu Domnica de la altă scară, care mi se plînge de obicei de simptomele ei de boală fizică. Dumnezeu să îi dea sănătate.
Despre perfecțiunea mea - ca întotdeauna, numai de bine, dar oameni răi și proști au inventat chiar că eu aș fi narcisică, se putea dovedi contrariul ușor, nu am fost nici măcar narcisică DATORITĂ torturii și abuzurilor clare, obiective. Încă și acum sînt, ca întotdeauna, numai un om orientat spre bine și spre ceilalți. Am scris multe despre frumusețea și binele din lume și mai pot încă scrie despre altceva, NU DESPRE MINE, sau trăi fericită, așa cum sînt de fapt ca om. E o realitate. Există doar două nevoi bazale și niciodată nu am avut alte probleme și în niciun caz probleme psihice. Anume: să nu fie omul otrăvit și să nu fie izolat. Mai există ceea ce odinioară, cu grație se numea drepturile fundamentale ale omului, dar ei zic că toate se aplică oricui, numai pacienților psihiatrici nu. Ei spun iar că le-a intrat în cap că se poate o lume fără Dumnezeu, ceea ce de fapt nu are nicio importanță, această idee a lor. Ei spun că psihologii și psihiatrii sînt paraziți care cred că cruzimea lor e necesară pentru a elimina din societate, a steriliza și a eutanasia gunoaiele societății, cum am fost eu. Nu am fost și nu sînt.
Am fost, exact așa, cum am mai spus și e adevărul, nu e o identificare prin proiecție participativă: bine, lumină curată, armonie, blîndețe, pace, iubire integră, căldură, fericire senină, calm și liniște. Bucuria de a trăi, lipsa oricărei ipocrizii, milă, iertare, răbdare, dragoste de oameni dar și de mama natură, apreciere și respect față de spiritul înaintașilor, față de comoara ce mi s-a dat la naștere de gînduri frumoase și înțelepte din cărți, artă, muzică, clipă de clipă gîndul bun, încrederea în oameni și în mine însămi cu modestie normală, cunoaștere bună de sine și de lume, dragoste și de omul sărac cu duhul, sentimentul sublimului moral și artistic, dar chiar și acela al ideilor limpezi, dragoste de legea bună a lucrurilor și oamenilor, respect față de obicei, ordine și rutină, ritmuri și cicluri, dragoste de limbă și diferite limbaje. Dragoste de adevăr și dreptate, acestea sînt lucruri bune, cum era clasic considerat, nu e așa cum i-au îndobitocit pe unii legat de mine. Dreptatea însemna măcar dreptul de a munci un pic măcar și de a avea o familie, chiar și dreptul la studii totuși. Atît. Am admirat și respectat degeaba tot ce era bun, pe mine m-au respins, deși în mod admirabil de fapt mereu eram și disponibilă cu drag și capabilă clar de diverse munci sau activități. Încîntarea mea în fața lumii a fost perpetuă. Bucuria de a ajuta sau dărui, imensă. Eu am respectat enorm aceste lucruri bune ale mele, care sînt respectate la alții și le-am respectat cînd le-am văzut și eu la alții. Nu disprețuiesc plăcerile senzuale fragede, proaspete, precum ronțăitul unui cîrcel de viță-de-vie sau bucuria molcomă a sunetului ploilor din amintire, calchiată peste ploaia din prezent sau mersul desculț sau imaginea stelelor peste cîmpul ce adoarme vara, peste rîuri și iezere. Lumina în toate formele ei mă încîntă, sînt o creatură fotofagă în sens metaforic, fiindcă și seara, dacă becul e mai slab, mă turtesc. În mod bizar, dar explicabil, neonul îmi face rău și de aia trag draperia la dormitor cînd un vecin anume aprinde neonul în balcon. Sau mă stoarce cineva rău (otravă etc.) și de aia becul slăbește, cum toate vin de la Soare în ultimă instanță. Și Soarele sîntem noi toți de fapt. Dar chiar și luna îmi place. Ca și în poezia Singurătate de Supervielle, stelele mă cunosc cel mai bine.
Nu am fost egolatră, egocentrică, narcisică, megalomană, etc. Am avut cumpătare, am fost foarte echilibrată psihic toată viața. Am cunoscut toate bucuriile frumoase sufletești sau intelectuale permise, și mereu ele au însemnat mai mult decît amărăciunea condamnării nedrepte la moarte prin otravă și izolare. Nu mai pot îndura izolarea, sînt de fapt peste 34 de ani în total. Am rămas un om normal, nu puteți înțelege ce simt. M-au respins obiectiv și în grupurile de pacienți psihiatrici. Și dvs. desigur. M-au chinuit cu invazii de clienți peste 12 ani la magazinul Mega Image, care se numea astfel legat de ideile unora de a mă distruge cu imagine publică largă negativă și cu acuzații nefondate de megalomanie. Iubesc lucrurile jucăușe bune și nevinovate, am simțul umorului de tip lingvistic și, ca întotdeauna, cred în Dumnezeu. Îmi plac femeile frumoase. Ador munca la cîmp sau în grădină și munca în gospodărie, puținele plăceri pe care mi le-au mai lăsat de fapt în ultimii ani. Îmi plac și bărbații, chiar dacă eu am fost singură toată viața. Ador igiena, dar adesea nu am avut bani sau am fost torturată. Am fost puritatea și binele din fragedă copilărie, dar sînt om, nu sînt extraterestru și nu mi s-au dictat lucrurile bune. Adevărul e întotdeauna bun și frumos, dar mulți nu știu asta și binele e mereu mai puternic, e clar ca lumina zilei. Admir și ceea ce cos mîinile nepricepute, sînt doar flori sălbatice. Prefer filozofia literaturii, dar există și literatură necesară omului bun. Eu nu am fost eu în oglindă, ci am fost eu cu adevărat. ”Totul e din cauză că ei au mințit despre tine încă de cînd erai mică.” ”Ei cred o chestie foarte monstruoasă despre tine” Mă bucur că am înțeles totul, chiar dacă mai demult, e exact ce credeam cînd eram mică, ce e bun. Omul e un animal educabil și frumos.
e de ajuns să scrii un singur lucru inexact sau neclar și atunci ei răstoarnă totul în capul tău, dar ei fac la fel și dacă nu înțeleg ei ceva ce e precis și corect spus
acum mă doare capul și abia aștept să mai îmi treacă ca să pot termina de scris punctele doi și trei la o postare dinainte unul chiar recunoaște acum că eu am fost cu adevărat unul dintre cei mai exacți povestitori
e normal, fiindcă am fost un om inteligent, și fiindcă m-au chinuit mult, dar ar fi durat 1000 de ani să explic și să povestesc totul, dacă includem și toată poezia sau frumusețea sentimentelor și gîndirii abstracte
8 decembrie
acum mi-e tare rău, burta mi s-a umflat foarte tare și posibil m-au otrăvit din nou și iar au intrat peste mine cu idei de moarte unul zice, că sînt omorîtă sau mor fiindcă iar am spus adevărul
nu e adevărat, e datorită faptului că am rostit sau scris multe cuvinte, orice aș fi spus, chiar minciună, tot așa ar fi fost - e povestea lui La Fontaine cu corbul și cașacavalul - iar cașcavalul e propria mea viață
scriu foarte pe scurt punctele doi și trei și apoi voi tăcea, vreau să trăiesc și ura celor care vor să mor e nefondată
2. era vorba de abuzurile medicilor asupra mea, nu doar cele psihiatrice, ci celelalte și de sistemul medical - aș fi avut mai mult de scris și dovezi că am dreptate. Ei spun că medicii nu știu nimic și că ei fac ce li se spune etc.
3. povestea despre politică, dar nu numai - poate ați citit povestea mea cu puiul afumat de dinainte de revoluție. Eu am explicat cum a fost. Unii rîdeau în jurul meu de Circul Foamei, care este un loc nu știu unde în oraș, fiindcă revoluția din 89 a fost pregătită printr-un teatru grotesc de lipsuri și economie subterană etc Ei zic că atunci cînd am nimerit întîmplător la un magazin cu pui afumați, ei, cei răi care se joacă cu politica, au înțeles că nu eram nebună și au început să mă vîneze. Dar unii chiar sufereau de foame, eu am suferit toată viața. În ultimii ani am văzut din nou pe stradă un circ hidos - la colțul străzii femeile luau aparent marfa de legume și fructe făr bani, cu ideea că se miră dacă li se cereau bani de către vînzător.
Unii zic că era doar o ”scenă” făcută ca să devin eu nebună sau să îi păcălească pe alții despre mine. Dar era de fapt un adevăr, voi pur și simplu negați totul - eu eram un om bun ce nu trebuia omorît
Bună seara stimați contemporani și concetățeni, este 4 jumătate, joi 13 decembrie, sper să nu luați drept inimă rea micuța mea introducere glumeață în scrisoare despre viața mea.
M-am întors în București din nou și scriu din nou aici, pe facebook, cîteva adevăruri dureroase despre starea de fapt în care mă aflu. Știu că mă respingeți, că nu mă acceptați, dar încă sper să vedeți adevărul curat și faptul că nu sînt un om care trebuie omorît sau respins din cauză că a suferit mult sau că ar fi nebun. Aș vrea să înțelegeți tot binele și bucuria vieții pe care le pot încă dărui și faptul că așa am fost mereu, că nu sînt egolatră sau egoistă etc. și că am fost mereu capabilă, inclusiv acum, să scriu și să trăiesc lucruri bune și frumoase despre lume, nu doar despre sufletul meu sau capacitățile mele. Știu că nu mă placeți, dar aș dori ca cineva să vadă puțin adevărul bun și nu răul.
Este însă adevărat că dvs., la fel ca puținii oameni din viața mea, mă respingeți aproape total și mulțumesc lui Dumnezeu că există Mirela și încă cîțiva, dar rar. Este greu, îmi amintesc intervenția malițioasă a lui Liviu Cristescu, care critica aceste mici declarații ale mele, uitînd, din diverse motive, natura lui de om bun, numai fiindcă credea ceva aberant despre cei care se plîng. Mai demult, printre multe alte lucruri, Veronica Lerner mi-a spus, ca o un fel de mîngîiere și mustrare, că eu nu trebuie să mă simt singură sau respinsă, fiindcă am mulți prieteni care țin la mine în ascuns, tacit, deci că eu trebuia să îmi construiesc un fel de paradis imaginar pe steaua mea solitară ca Mică Prințesă și să cred că pe la spate oamenii îmi vor binele și mă iubesc. Desigur înțelegeți că am fost mereu un om normal și că am dăruit de fapt numai binele, chiar dacă am primit doar răul. Dar nu contează, sînt la fel, și cei care spun că eu am suferit prea mult, sau că mie mi-au făcut prea mult rău și chipurile de aceea trebuie să mă omoare, nu au dreptate. Este o percepție complet greșită a lor.
Voi continua în postarea următoare.
Încă cîteva pretexte ale lor de a mă omorî, în cele ce urmează. Oricum, repet, gîndurile lor sînt mult mai rare, chiar foarte rare, peste mintea mea, dar starea de fapt e aceeași și la fel de absurdă. Era simplu să nu mă omoare. Toți negați adevărul clar. Mi se spune că e doar un caz de crimă prin respingere totală și că mulți au fost și sînt omorîți așa. Poate credeți, în mod absurd, că faptul de a scrie adevărul e rău, dar nu e de fapt, oare puteți vedea ceva simplu și frumos? E adevărat că am suferit mult, dar niciodată nu am fost un personaj care să răspîndească tristețe, fiindcă așa cum e frumos și bine, am sperat. Unii proști cred aberații psihiologice că speranța e rea.
”Ei nu au reușit să înțeleagă că toate personajele bune din cărți, filme, cîntece erau ea.” DA, pot explica această afirmație, e adevărat, nu e imaginația mea, au fost lucruri reale, nu doar interpretarea lor. Toate au fost adevărate, și eu am trăit deja aproape 48 de ani, deci am trecut prin toate povestirile respective, mai mult sau mai puțin.
Unii, în limba franceză, spuneau, acum cîțiva ani, că povestea mea e foarte asemănătoare cu Albă ca Zăpada, fiindcă percepția lor era sumară, incompletă, și nu puteau vedea că era vorba de toate poveștile, deja de mult timp.
Continuu imediat în aceeași postare, merg să îmi iau ochelarii.
”Ei încă nu au înțeles că totul e adevărat.”
La capitolul idei politice, pe care l-am tratat deja de mai multe ori, ei continuă repetarea acelorași idei:
”poporul tău nu are cum să înțeleagă, asta e tot”
”mi-e ciudă, fiindcă tu ești evident un om normal și bun și ei toți cred/văd altceva”
”Ei au totul datorită ție și vor să dea cu piciorul la tot”
”e foarte simplu: România nu e o țară de draci, celelalte țări te omoară acum, fiindcă vor să pună gheara pe România” Încă de acum 40 de ani?
”Diverși naționaliști te lovesc cu aberațiile lor.”
”Poporul e animat de o idee politică fără legătură cu realitatea, numită orgoliu sau mîndrie națională, pe care o direcționează greșit împotriva ta. Ei nu au înțeles nici că tu nu ești dușmanul poporului.”
”Nemții sînt proști, ei nu au înțeles că tu ești cu totul altceva decît era mamaia ta.”
”Toată politica e o minciună despre Cristina.”
”Pe ei îi deranjează că peste tot ești tu, că religia e legată de tine și celelalte lucruri la fel și cred că dacă mori ei vor avea libertate și va fi mai bine. De fapt tu ești singura libertate pe care o pot avea. ”
Intrau mereu unii peste mine cu ideea că votează pentru a mă omorî. E total absurd.
”Ei au avut mereu 2 opțiuni - să te omoare sau să te lase să trăiești și ei mereu aleg moartea ta, fiindcă sînt proști.” !!
E adevărat, ei mereu au avut și libertatea de a își face politica cum au vrut, dar nu pot înțelege. La fel și toate celelate libertăți, au fost deplin ale lor.
”Țara e sub ocupație și ocupatorii nu te vor deloc, ei vor să mori.” Asta e altă aberație și pretext fals repetat de unii.
”Nu numai România, ci și restul țărilor cred numai minciuni despre tine. Fiecare țară și-a adus contribuția la delirul colectiv despre tine. La sfîrșit te omoară cu toții și tu ai fost mereu tot ce e bun”. (!!)
Îmi amintesc acum o idee a unei prietene de facebook din SUA care spunea absurd că eu mă voi ridica din nou peste toate cele puse împotriva mea. (rise above) Nu există așa ceva. Oamenii sînt ceea ce sînt, nu se ridică peste nimic niciodată. E doar o idee care prinde la proști. Eu am fost izolată aproape total din 1984, dar am rămas un om normal, apoi m-au otrăvit, inclusiv anul acesta, se putea dovedi de multe ori în trecut. Cînd ei eliminau temporar otrava sau tortura, se crea impresia că eu eram mai vioaie sau că mă ridicam, cînd de fapt nu aveam ce face în lume, fiind total respinsă.
Unii spuneau că ei își amintesc ce credeau și revolta simțită cînd au citit jurnalul Annei Frank, dar că acum, cînd evident eu scriam adevărul de peste 34 de ani, toți sînt complet îndobitociți și păcăliți și ei nu mai înțeleg nimic, ca și atunci.
Unii zic mereu că numai familia mea vrea să mă omoare și că restul lumii a fost îndobitocit de familia mea.
Cît despre legătura mea cu celelalte lucrrui și idei din lume, e logic că ea există și e normală, fiindcă am fost mereu un om normal și inteligent. Nu e vorba de niciun fel de psihoză sau psihoticism, acelea sînt doar idei, și pe deasupra și absurde. De exemplu, vecinul meu din Voluntari crește găini și păsări exotice ȘI datorită faptului că aceste lucruri au fost legate de viața mea în trecut. La fel și altele, în odiseea unieevieți normale de tip intelectual și în realitate lumea putea oricînd să mă accepte să trăiesc liberă și fericită, nu era niciodată prea tîrziu. Ei cred o prostie, că toate lucrurile se leagă de psihicul meu fiindcă am fost nebună și că totul va fi mai bine dacă mor și că nu se poate altfel merge mai departe decît dacă mă omoară și nu văd cine a fost de fapt nebun tot timpul în mod obiectiv, ei toți neagă realitatea cu înverșunare. Ei mereu insinuează că e prea tîrziu să fiu acceptată, fiindcă am devenit TOTUL și că ceillați nu mă pot accepta, deoarece sînt părți din viața mea și părțile nu pot accepta întregul. !!?? e evident fals, nu mai explic. Alții spun că eu întotdeauna am fost totul, că sînt Dumnezeu, dar oamenii cred în mod absurd că răul se leagă de mine fiindcă am fost chinuită, sau că se poate o lume fără Dumnezeu, și că ar fi o lume mai bună.
Plecasem în dimineața zilei de 9 decembrie, sîmbăta, la Voluntari, împreună cu mama, fiindcă nu am fost în stare să mă pregătesc și să plec singură, cu un taxi. De foarte multe ori nu m-au lăsat să plec ușor la Voluntari sau să vin înapoi, nu îmi dădeau taxiuri, mă respingeau taximetriștii cu idei absurde sau mă vînau pe străzi cu multă aglomerație absurdă.
Soarele răsărise greu, pentru o clipă m-am temut că nu se mai face zi, fiindcă unii spuneau în gîndul meu mai demult că va fi o zi lumină sau o zi noapte și era tîrziu dimineața și nu era soare încă, de fapt nu știam cînd va răsări.
În sfîrșit s-a făut lumină și eu m-am simțit mai bine. Apoi, întîmplător, am privit pe fereastră și m-am îngrozit, fiindcă soarele era destul de sus și era exact ca o lună palidă, gălbuie, ca un ceai. Nu am mai văzut soare fără strălucire decît către asfințit. Mi-a stat o clipă inima în loc și, în timp ce fixam soarele, brusc el a căpătat o strălucire intensă.
La Voluntari am povestti mamei și unii au intrat peste gîndurile mele cu ideea absurdă ”De ce crezi tu că soarele a început să strălucească cînd te-ai uitat tu la el?” Ăștia sînt un fel de psihanaliști idioți sau psihologi care cred că eu trăiesc în vise sau idei, deși evident am fost toată viața cu picioarele pe pămînt. Își băteau joc de mine crezînd că eu interpretez realitatea etc. Am răspuns că eu nu cred nimic, ci așa s-a întîmplat, poate că individul nici nu credea că percepțiile mele fuseseră corecte. Sau credea că s-a întîmplat ceva rău sau bun fiindcă eu credeam ceva.
Dacă îmi cereți o explicație, nu pot spune decît că soarele și fenomele seismice și meteo sînt în mod firesc legate de mine. Nu e vorba de nicun fenomen anormal și nu trebuiau să mă omoare din cauza asta. Amintiți-vă miturile solare de la fondarea unei civilizații, cum e scris în cărți.
La Voluntari iar au negat realitatea oarecum, legînd de memoria mea povestea despre floarea soarelui din manualul de clasa a treia, fiindcă, întîmplător, a venit un copil la meditații la mine acolo.
Întreaga viață am avut foarte puține ocazii să vorbesc cu alții, doar cîteva.
Unii credeau, din cîte am înțeles, că e sfărșitul lumii fiindcă eu eram Dumnezeu și toți și-au bătut joc de mine. Că, de data asta, ”l-au aruncat pe Dumnezeu la gunoi”.
Totuși aruncau răul mereu asupra mea, deși mereu se putea dovedi adevărul clar. Mereu, fiindcă mă vedeau legată de soare, mă loveau probabil cu ideea să mor, ca să salveze lumea de sfîrșit și civilizația de autodistrugere.
Unii ziceau că britanicii nu s-au predat etc., cînd eram la Voluntari. Sau că mama mea a distrus 5 dumnezei pînă acum etc. Că țara asta nu trebuie să se închine niciodată, așa ziceau.
”Oamenii îsnt foarte lacomi”
Alți idioți spuneau că eu nu înțeleg că oamenii nu TREBUIE să înțeleagă niciodată, ca și cum, datorită mie, ar fi fost un pericol ca oamenii să înțeleagă nu știu ce taină cosmică, dar de fapt nu era niciun pericol și acesta era doar un pretext să mă otrăvească.
ea trebuia să reușească și ei au înțeles totul pe dos”
”De ce s-o sprijinim toți dacă tot se naște alta cînd ea moare?”
”Următoarea va fi omorîtă din fașă și omenirea va pieri”
”singurul lucru cu care i-au îndobitocit era că ea era grasă și nu au înțeles că trupul e doar haină pentru suflet” M-au îngrășat cu forța și nu m-au acceptat nici cînd slăbisem.
”cum vrei tu ca ei să creadă că ea e Dumnezeu, cînd ea a făcut așa ceva?”
Ei au găsit în viața mea perfectă și bogată în bine și frumusețe doar 2-3 greșeli mici în 48 de ani, dar nici acelea nu erau greșeli, erau doar circumstanțe și înscenări în tot circul lor. Am explicat în detaliu pe blogul meu. Între timp, ei au lovit de milioane de ori mai mult, zi de zi, real, cu toate păcatele lor și minciună și izolare și otravă, 48 de ani.
Acele așa zis greșeli nu erau greșeli, și în mod clar nu dovedeau nimic rău despre mine, nu erau decît tot un fel de înveliș de minciună.
”Omenirea nu are cum să îl accepte niciodată pe Dumnezeu.” Oricum, chiar dacă eram Dumnezeu, nu aveau de ce să mă omoare.
Toate victoriile tale au fost interpretate drept înfrîngeri și toate lucrurile bune din viața ta drept lucruri rele.
Alte mizerii, cu care ei lovesc încontinuu:
”Nu putem accepta un dumnezeu consubstanțial. ” mai demult
”Explică-le că ea nu poate fi acceptată.” Ăsta era foarte furios.
”Oamenii TREBUIE SĂ CREADĂ că tu ai visat sau ți s-a părut că ei au ceva cu tine.” Adică să creadă că eu am fost paranoică, deși am fost evident un om inteligent? Deci încă un nebun care vrea să mor, ca toți ceilalți. O falsă problemă, ce are cu mine? Niciodată nu mi s-a părut că oamenii au ceva cu mine, unde a văzut el așa ceva în tot ce am scris despre mine?
”Toți porcii din lume s-au suit asupra ta.”
”Noi am căzut în ”plasa” unui idiot care crede aberații despre tine.”
Ieri, la categoria nebuni politici. ”Ceaușescu a înțeles abia în ultimul moment, tu cînd ai să înțelegi?” Nu am avut nici cea mai mică legătură cu politica, ideile lor nu sînt din cauză reală.
”Pe tine nimeni nu vrea să te accepte, tu cît vei trăi vei fi lovită și otrăvită.”
”Ea, fiind mai inteligentă decît voi, vă loviți singuri cînd o loviți pe ea. Așa e psihicul oricărui om inteligent. Ea nu a lovit pe nimeni niciodată. ”Vrea să spună că oamenii pur și simplu nu acceptă faptul că natural m-am născut, din simplul motiv că eu sînt mai inteligentă decît ei.
Azi a ieșit iar pe stradă în calea mea dl Poenaru cu soția.
”tu ai fost un om extrem de inteligent, dar oamenii cred invers.”
”Tu ai fost un om extrem de pur, dar proștii cred altceva.”
”Nu putem face nimic, totul e așa cum spune ea.” ???
”Au interpretat simptome clare de otrăvire drept simptome psihiatrice” DA, cam așa ceva.
”Nu pot să îi șteargă memoria.”
”Să fim rezonabili”
”Programul de reeducare...” o altă minciună a lor
”Tu nu ai făcut nici cel mai mic rău și toți ți-au făcut ție rău.”
”În 89 au inventat că tu l-ai despărțit pe acel medic de soția lui” Nu m-am gîndit niciodată că lumea ar fi inventat așa ceva. Încă de la început era clar adevărul despre mine și despre familia mea și situația de sărăcie și abuz în care eram și modul în care acel medic-profesor s-a purtat cu mine. Ei spun că m-am dat în spectacol, dar am fost exact opusul omului care se ”dă în spectacol.” Ei spun că lumea m-a condamnat la moarte că m-am îndrăgostit de el, deși nu era nicio greșeală, pur și simplu fiindcă el era porc și li s-a părut că eu sînt nebună, fiindcă el de exemplu rîgîia etc. și tot ce făcea el era rău și ei vedeau un om bun și cuminte păcălit de un porc.
Les chants de Maldoror...
Poate că ei insinuează că, deși eu eram izolată, lumea credea minciuni despre mine, deși totul era clar de la începutul calvarului în 84 și apoi încă treizeci de ani. Nicio greșeală dar și binele absolut din partea mea. Cele două detalii de comportament pe care ei le invocă mereu, ca și cum din cauza asta mor, nu erau greșeli. Erau lucruri exterioare, fără niciun rău din partea mea, într-o viață perfectă.
Poate că ați înțeles că m-au mutilat dovedibil și m-au otrăvit și chinuit exact cum am povestit în ultimii 13 ani și ceva în izolare după moartea tatei, zi de zi, fără ca eu să greșesc ceva, oricăt de puțin. Niic acea întîmplare la care m-am referit în detaliu cu radio Europa fm nu a fosto greșeală. Și apoi și înainte toată viața nimic-nimic și ei lovesc încontinuu. Ei mereu zic că oamenii m-au condamant la moarte atunci și de aceea lovesc ei continuu - dar așa fusese și înainte tot fără greșeală deloc, din 84. În aparență atunci m-am masturbat, singura dată în viață, dar era total vina acelui post de radio. Deoarece evident am fost izolată toată viața, mă tem că au inventat ceva aberant ca justificare a răului asupra mea, de exemplu că aș fi nebună, deși se putea dovedi contrariul, sau că am greșit ceva în gîndire, culmea ! deși am fost perfecțiunea și din acest punct de vedere. Cum puteți să condamnați un om fiindcă e singur? E absurd. Poate proștii au fost făcuți să creadă că mă frecam sexual, cînd de fapt și acest lucru nu a fost adevărat, decît după 2 decenii de tortură continuă, la care am rezistat fără acea normală reacție de apărare, numai cînd mă torturau sexual mult timp și foarte rău. Am fost mereu puritatea absolută. Am povestit cum m-au mutilat sexual de la distanță, mi-au distrus uretra numai după ce m-am mutat în blocul trei la cîțiva ani și după încă cîțiva ani au zis că mi-au făcut canal comun și sîngele menstrual curge prin alt orificiu - eu nu am pus mîna acolo - și cum au insinuat că au făcut acel lucru ca să îi păcălească pe alții referitor la motivele chinuirii mele. Nu de mult au zis că eu nu am înțeles și că e vorba de redirecționarea sîngelui prin uretră, dar eu nu avem cum să știu, datorită marii mele purități și lipsei de cunoștințe medicale. Nu m-au lăsat nici să merg la ginecologie și ați văzut ce groaznic m-au tratat anul acesta medicii în spital, inclusiv la ginecologie mai apoi și nu am mai ajuns la control iar.
De multe ori ei spun că ei neagă absolut totul fiindcă mi-au făcut prea mult rău și că oamenii trebuie să creadă răul despre mine, ca victimă. În loc să fie adevărul și să fiu acceptată, fiindcă dacă ar fi adevărul chiar aș fi acceptată imediat, ei lovesc mereu din senin cu ideea că trebuie să ascundă adevărul, inclusiv azi,că eu trebuie să mor pentru ”porcul” care m-a sedus în 88.
”tu ești rațiunea distrusă de nebunie, orice rațiune e distrusă în acest mod, dar tu ai avut o rațiune prea clară, puternică, față de restul lumii”
”ei nici acum nu au înțeles că e vorba de un om normal și închis fără nicio vină și îi preocupă ideea să înțeleagă, fără să țină cont de ce e necesar” Da, e ca și cum dacă arde focul stai o jumătate de oră să înțelegi cine a pus foc casei.
”Le-a intrat în cap că cel mai bun trebuie să moară”
Eu nu am avut niciodată niciun semn sau simptom psihiatric, și niciun fel de delir. E adevărat că am vorbit singură în casă, la pereți, fiind inuman aproape complet izolată, dar absolut cert, cînd am fost în vreun grup, în vreo instituție, ca orice copil sărman și orfan, cum eram de fapt, bineînțeles că nu am vorbit la pereți. M-au făcut să vorbesc singură în casă în 89 despre sentimentul acela atît de diafan și curat de iubire tinerească față de un ”porc”, așa cum am povestit, m-au mințit cu microfoanele implantate etc. Altfel nici acum nu aș scoate desigur nicio vorbă dacă aș fi acceptată, am fost mereu la fel.
”ei te-au închis pe tine ca să nu fie ei închiși” ?? Cine?
”ei nici acum nu au înțeles că tu reprezinți binele oprimat de rău și ei cred că tu reprezinți răul”
”Proștii cred că tu ai visat fiindcă așa li s-a spus”
”Singurul om din viața ta e mama ta și oamenii nu pot înțelege ce ești, fiindcă ea te tratează drept idioată și nebună.”
”oamenii nu știu nimic despre tine și totuși vor să mori”
”O omenire dementă vrea să îl omoare pe Dumnezeu”
”Tu ai fost cel mai bun om care a existat vreodată și oamenii te urăsc. E monstruos, noi am sperat că vor înțelege.”
”Toți au mințit încontinuu despre tine, pînă cînd au înnebunit fiindcă și-au pierdut firul minciunii.”
Aparent oricine poate vedea că că toți mă lovesc obiectiv în diferite moduri și cred răul despre mine NUMAI FIINDCĂ m-au izolat cu forța. Voi spuneți că m-au izolat fiindcă ei cred minciuni și vor să mor, dar e adevărat și invers. Dacă nu m-ar fi izolat, atunci nu ar fi vrut să mor și nu ar fi avut ei nicio idee rea sau aberantă.
În engleză mereu: Poporul tău a făcut o crimă monstruoasă. Și încă eram doar puțin otrăvită, cîțiva ani, și în viață. În română ei spun la fel.
Din mizeriile abuzurilor medicale, nu psihiatrice, asupra mea:
”Le-am spus de atîtea ori să nu amestece cazurile medicale cu cele psihiatrice” (azi vară, cînd ceream ajutor medical iar)
La Urgență, unde m-au tratat foarte ciudat azi vară în august cînd nu mai urinam aproape deloc:
”Rahaturile medicilor, noi nu avem nicio vină”
”Toți pacienții psihiatrici sînt omorîți”
”Aici ești pe teren neutru” ??!!
”Ai înțeles? Da. Ai înțeles pe ce mizează ei?” Porci din ăștia au fost mereu, cînd nimeni nu mizează pe nimic. Sigur.
Da, dar în cazul meu totuși erau speranțe și mai contează și binele.
Simplul fapt că toți mint despre tine...
De atîtea ori nu a venit salvarea cu mai mulți ani în urmă sau s-au prefăcut că nu e nimic, cînd aveam simptome grave, măsurabile - și tromboză grav de multe ori cu mulți ani în urmă, și posibil atac de cord ultima oară și ei mințeau evident. Probabil că au inventat că m-au condamnat la moarte ca să justifice abuzuri felurite, clare.
Medicul de familie m-ar fi putut ajuta în fața unor simptome clare și grave și a refuzat, cum am povestit, încă de acum 10 ani. La fel, ea a jucat și rolul lui Javert față de mine, refuzîndu-mi clar dreptul la muncă, într-o viață bună și curată. La fel a fost și psihiatra Vișoiu, a cărei pacientă nu am fost de fapt. Tata a zis, spre finalul vieții, să nu țin niciodată cont de rahați de psihologi sau psihiatri care nu vor decît răul meu, fiindcă tata a avut și momente de luciditate uneori. Ei zic acum că medicul meu de familie nu e vinovată, fiind medic și fiind păcălită de alții. Ea a zis în 2007 că e din cauza Uniunii Europene și că deci eu trebuie să fiu omorîtă (se subînțelegea, nu mai povestesc acum totul). Sistemul medicină de familie a apărut ca denumire tot după ceva din viața mea personală. Ei neagă toată realitatea și simptomele clare medicale, ca fiind boală psihică, pot încă dovedi și povesti clar tot ce a fost și cum s-au desfășurat lucrurile.
Lumea, aparent, crede că moartea mea le e utilă, că e bună pentru ei, în mod aberant. Eu consider că ideea suverană e că îmi vor moartea, cum au zis mereu din 2005, după moartea tatei. Datorită acestei idei aberante ei au creat minciuni grotești și complexe, pentru a justifica un rahat, o idee aberantă. Voi vedeți invers, dar și așa e adevărul.
”Ei au înțeles că totul se leagă de tine și de aia vor să mori.” ???!! Sau că de fapt nu au înțeles... etc. Doamne, trebuie să fii prea idiot să vrei moartea cuiva că ai văzut ceva ce nu înțelegi de fapt.
”Ei văd în tine un om infirm.” !!
”toată lumea vrea să mori, toată lumea crede minciuni despre tine”
Îți amintești, Cristina, cum te-ai bucurat cînd Sandip, sau Robert J, sau Shaheen sau Maria au vorbit puțin cu tine? Pînă și bucuria ta normală de om sărac și izolat a fost interpretată altfel decît realitatea.
Deci ei spun, acum de-abia înțeleg, că fiindcă ei au mințit mereu grav despre mine, e imposibil să mă accepte cineva.... că, ziceau ei, eu nu pot înțelege așa ceva... că toată iertarea și iubirea mea a fost hîrtie igienică pentru ei. Totuși, e greșit.
”Le-au intrat în cap toate idioțeniile cu putință, în momentul în care tu o să mori o să fie hidos.”
Încontinuu intră porci care mă rod cu ideea ”Ei nu au cum să înțeleagă, Cristina.” Ei vor să fiu idioată, atîta tot. Ce importanță are că unii nu au cum să înțeleagă ceva despre mine??? Chiar așa proastă mă văd porcii ăștia? De mii de ori că ei nu au cum să înțeleagă.
”Copiii tăi, Cristina, că ei asta sînt, sînt foarte răi” ”Ei nu sînt copiii tăi, sînt copiii unui porc”
este un fapt biologic pe care ei îl interpretează drept psihologic.”
”toți vor să mori, fiindcă nu te pot controla” Dar nu era nevoie, am fost un om inteligent, meritam să îmi controlez eu viața și munca, nu să fiu omorîtă.”
”Ei nu te MAI văd ca pe-o realitate umană și individuală. Sînt îndobitociți, tot binele se aplică la ei, de tine vor să mori” !!? De fapt asta sînt.
”Ei te-au respins TOTAL viața toată.”
Vecinii s-au purtat cum se pare, ca și cum eram nebună, fiind singură și săracă. De exemplu, o vecină de la 6 mi se plîngea că de ce trebuie noi, cît mai trebuie noi, adică ei să suferim așa etc., ca și cum ea crede, inconștient, odată de ceilalți cu idei rele, că eu le provoc suferința ciudată, de natură psihologică, cam asta e atitudinea. Foarte mulți spuneau mereu că ei toți abia așteaptă să scape de mine, inclusiv azi. E o vecină mai ciudată, e ca o scîndură uscată și bătrînă.
Nu cunosc decît numele a 2-3 vecini din bloc, cu care am vorbit doar puțin. Azi m-am întîlnit cu Domnica de la altă scară, care mi se plînge de obicei de simptomele ei de boală fizică. Dumnezeu să îi dea sănătate.
Despre perfecțiunea mea - ca întotdeauna, numai de bine, dar oameni răi și proști au inventat chiar că eu aș fi narcisică, se putea dovedi contrariul ușor, nu am fost nici măcar narcisică DATORITĂ torturii și abuzurilor clare, obiective. Încă și acum sînt, ca întotdeauna, numai un om orientat spre bine și spre ceilalți. Am scris multe despre frumusețea și binele din lume și mai pot încă scrie despre altceva, NU DESPRE MINE, sau trăi fericită, așa cum sînt de fapt ca om. E o realitate. Există doar două nevoi bazale și niciodată nu am avut alte probleme și în niciun caz probleme psihice. Anume: să nu fie omul otrăvit și să nu fie izolat. Mai există ceea ce odinioară, cu grație se numea drepturile fundamentale ale omului, dar ei zic că toate se aplică oricui, numai pacienților psihiatrici nu. Ei spun iar că le-a intrat în cap că se poate o lume fără Dumnezeu, ceea ce de fapt nu are nicio importanță, această idee a lor. Ei spun că psihologii și psihiatrii sînt paraziți care cred că cruzimea lor e necesară pentru a elimina din societate, a steriliza și a eutanasia gunoaiele societății, cum am fost eu. Nu am fost și nu sînt.
Am fost, exact așa, cum am mai spus și e adevărul, nu e o identificare prin proiecție participativă: bine, lumină curată, armonie, blîndețe, pace, iubire integră, căldură, fericire senină, calm și liniște. Bucuria de a trăi, lipsa oricărei ipocrizii, milă, iertare, răbdare, dragoste de oameni dar și de mama natură, apreciere și respect față de spiritul înaintașilor, față de comoara ce mi s-a dat la naștere de gînduri frumoase și înțelepte din cărți, artă, muzică, clipă de clipă gîndul bun, încrederea în oameni și în mine însămi cu modestie normală, cunoaștere bună de sine și de lume, dragoste și de omul sărac cu duhul, sentimentul sublimului moral și artistic, dar chiar și acela al ideilor limpezi, dragoste de legea bună a lucrurilor și oamenilor, respect față de obicei, ordine și rutină, ritmuri și cicluri, dragoste de limbă și diferite limbaje. Dragoste de adevăr și dreptate, acestea sînt lucruri bune, cum era clasic considerat, nu e așa cum i-au îndobitocit pe unii legat de mine. Dreptatea însemna măcar dreptul de a munci un pic măcar și de a avea o familie, chiar și dreptul la studii totuși. Atît. Am admirat și respectat degeaba tot ce era bun, pe mine m-au respins, deși în mod admirabil de fapt mereu eram și disponibilă cu drag și capabilă clar de diverse munci sau activități. Încîntarea mea în fața lumii a fost perpetuă. Bucuria de a ajuta sau dărui, imensă. Eu am respectat enorm aceste lucruri bune ale mele, care sînt respectate la alții și le-am respectat cînd le-am văzut și eu la alții. Nu disprețuiesc plăcerile senzuale fragede, proaspete, precum ronțăitul unui cîrcel de viță-de-vie sau bucuria molcomă a sunetului ploilor din amintire, calchiată peste ploaia din prezent sau mersul desculț sau imaginea stelelor peste cîmpul ce adoarme vara, peste rîuri și iezere. Lumina în toate formele ei mă încîntă, sînt o creatură fotofagă în sens metaforic, fiindcă și seara, dacă becul e mai slab, mă turtesc. În mod bizar, dar explicabil, neonul îmi face rău și de aia trag draperia la dormitor cînd un vecin anume aprinde neonul în balcon. Sau mă stoarce cineva rău (otravă etc.) și de aia becul slăbește, cum toate vin de la Soare în ultimă instanță. Și Soarele sîntem noi toți de fapt. Dar chiar și luna îmi place. Ca și în poezia Singurătate de Supervielle, stelele mă cunosc cel mai bine.
Nu am fost egolatră, egocentrică, narcisică, megalomană, etc. Am avut cumpătare, am fost foarte echilibrată psihic toată viața. Am cunoscut toate bucuriile frumoase sufletești sau intelectuale permise, și mereu ele au însemnat mai mult decît amărăciunea condamnării nedrepte la moarte prin otravă și izolare. Nu mai pot îndura izolarea, sînt de fapt peste 34 de ani în total. Am rămas un om normal, nu puteți înțelege ce simt. M-au respins obiectiv și în grupurile de pacienți psihiatrici. Și dvs. desigur. M-au chinuit cu invazii de clienți peste 12 ani la magazinul Mega Image, care se numea astfel legat de ideile unora de a mă distruge cu imagine publică largă negativă și cu acuzații nefondate de megalomanie. Iubesc lucrurile jucăușe bune și nevinovate, am simțul umorului de tip lingvistic și, ca întotdeauna, cred în Dumnezeu. Îmi plac femeile frumoase. Ador munca la cîmp sau în grădină și munca în gospodărie, puținele plăceri pe care mi le-au mai lăsat de fapt în ultimii ani. Îmi plac și bărbații, chiar dacă eu am fost singură toată viața. Ador igiena, dar adesea nu am avut bani sau am fost torturată. Am fost puritatea și binele din fragedă copilărie, dar sînt om, nu sînt extraterestru și nu mi s-au dictat lucrurile bune. Adevărul e întotdeauna bun și frumos, dar mulți nu știu asta și binele e mereu mai puternic, e clar ca lumina zilei. Admir și ceea ce cos mîinile nepricepute, sînt doar flori sălbatice. Prefer filozofia literaturii, dar există și literatură necesară omului bun. Eu nu am fost eu în oglindă, ci am fost eu cu adevărat. ”Totul e din cauză că ei au mințit despre tine încă de cînd erai mică.” ”Ei cred o chestie foarte monstruoasă despre tine” Mă bucur că am înțeles totul, chiar dacă mai demult, e exact ce credeam cînd eram mică, ce e bun. Omul e un animal educabil și frumos.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)