desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge

luni, 21 iunie 2021

21.06.21

21 iunie 21
Ieri a fost a treia zi de tortură continuă întreaga zi asupra mea, mai ales cerebral și sete. Azi e ceva mai bine. Dimineața chiar a ieșit soarele, dar apoi m-au împroșcat cu vorbe de moarte încontinuu câteva ore și iar a venit ploaia. Acum s-au liniștit din nou. Ieri au intrat din nou cu ideea ”Cristina, ai cancer” ca un pretext sau o justificare pentru a fi eu omorâtă – ceea ce a mai fost spus de ei asupra mea și în anii din urmă, dar nu am murit. Și am spus totul despre simptomele mele clare medicilor și am arătat analizele proaste – mai ales pentru prolactină (valori imense), dar puțin rele și pentru alți hormoni și medicii nu au vrut să mă ajute cu nimic și nu au dat niciun diagnostic, nici medicul de familie, nici endocrinologul Dyachenko și nici endocrinologul Soare Iulia, care pe mama a acceptat-o. Pe mama o tratează cu dvs și pe mine la pertu (medicul de familie) deși sunt deja vârstnică și absolut sigur nu am greșit nimic și nu am fost niciodată nebună, cum au recunoscut și cei care vin peste mintea mea. Puteau să mă ajute, chiar dacă era doar otrava, nu și cancerul. Nu am greșit sau mințit nimic toată viața, trebuiau să mă ajute. Nu a fost nicio condamnare la moarte. Soare Iulia nici nu m-a întrebat ce greutate am și nici nu mi-a palpat tiroida, deși medicul de familie m-a trimis la ea. I-am spus că îmi ard obrajii periodic foarte rău și m-a întrebat cu ce ocazie, când observ eu acea înroșire și căldură locală – i-am spus adevărul că așa e de obicei după ce stau în incinte închise (apartamentul meu din oraș, autobuze taxiuri). Tot ieri au spus din nou că poporul nu știe nimic și că poporul nu trebuie să înțeleagă niciodată. (??? Ce?)

Când eram copil se obișnuia să se declame la joacă numărătoarea următoare – ”pace, pace/ între două dobitoace/ dobitocul cel mai mare/ ești chiar tu”. În plus, în acea vreme am auzit de mai multe ori pe cei din jurul meu vehiculând ideea că omul deștept nu se bagă sau că nu trebuie să se bage în disputa sau bătaia dintre alții. Eu mi-am însușit această idee pacifică (în copilărie mereu ni se spunea despre pacea pe glob) și eram convinsă că nu e bine să te bagi în vreo ceartă findcă sfârșești mai rău decât cei care se bat. O vreme am crezut că din cauza aceasta mă maltratau ambii părinți, adică fiindcă cerusem pace și încercam să îi împac unul cu altul. În realitate nu aceasta era cauza. Totuși am pățit în plan mental același lucru după ce mi-am pierdut piciorul - anume atunci când am urmărit știrile o vreme, singura dată în viața mea, mai ales la BBC, am explicat de ce. Eu nu am avut niciodată niciun fel de interes politic, fiindcă eram un om inteligent și bun, dar atunci am fost păcălită de acele știri, care prezentau totul drept război hidos și pe palestinieni drept martiri, cam așa cum eram eu - deci am avut doar ideea păcii și a satisfacerii revendicărilor unora de independență sau autonomie - de a avea o țară a lor, fiindcă așa spuneau atunci. Am explicat cum și de ce am fost amăgită. Dar aceste vagi idei ale mele nu au influențat mersul evenimentelor politice și probabil nu s-a făcut pace (adică a dispărut din vitrina mass-mediei acest conflict) din cauza mea, eu doar atunci uitasem lecția despre mas-media din 1989 și credeam în mod bizar că corespondenții/reporterii de război filmau război adevărat, abia după mai mult timp m-am trezit la realitate, că e adică manipulare prin mas media (cel puțin în mare parte), căci altfel, presupun, dacă era război așa groaznic, atunci nu ar fi mai filmat cu ușurință, ca la spectacol. Dar nici atunci nu am greșit nimic, deși probabil că pare că eu am uitat și numărătoarea din copilărie pe moment. Mass-media e o poveste, atunci, dacă îți dai seama de minciuni ale lor, cum să poți crede orbește că unele știri despre războaie sunt adevărate - nu ai dreptul să crezi chiar dacă sunt prezentați morți despuiați și răniți, să le vezi rănile. Fiindcă pot fi doar grimați doar pentru ”teatrul de război”. Unii spun că a fost un conflict real - eu mă îndoiesc, și în plus nu erau morți sau răniți filmați. Și la revoluția din 1989 au adus acolo un singur mort cu pielea închisă la culoare și ziceau că e terorist. Oricum, nu aveam cum să-i ajut pe cei implicați în așa-zis conflictul respectiv. Din principiu, dacă doi oameni sunt în conflict, eu nu aș încerca să dau câștig de cauză unuia dintre ei, fiindcă aproape întotdeauna, dar nu chiar întotdeauna, ambii beligeranți sunt vinovați, fiindcă oamenii buni și înțelepți, cum am fost și eu, nu ajung în rolul de combatanți. Nici eu nu am avut niciodată fantezia de a mă lupta cu cineva, am fost, cum spun și ei, un om perfect calm și bun și blând. Părinții mă maltratau monstruos dar eu nu i-am privit niciodată ca pe niște dușmani și nu am lovit deloc pe nimeni.

În altă ordine de idei, oamenii, care de fapt nu mă cunosc defel, nu au încercat niciodată invers - adică să mă lase în pace, să mă accepte, să am măcar dreptul legal la muncă și la studii. Astfel nu au ieșit deloc la lumină calitățile mele umane - bunătate, blândețe, răbdare, calm, iubire, constanță, cinste, corectitudine, inteligență, frumusețe sufletească etc. În realitate au lovit încontinuu monstruos din 1984, aproape zilnic, cum am povestit, și nu am avut nicio șansă de a fi cu alții. (azi s-au luat de mine cu ideea că normal că m-au închis la spital, din moment ce țipam - dar eu am povestit ce s-a întâmplat în 2016 și cum m-au închis cu ajutorul otrăvii după ce nu mai țipam deloc.)În final m-au acuzat că am povestit totul despre anumite persoane, sau că am spus absolut totul în acest blog. Aș vrea să înțelegeți adevărul că în mod real am fost o persoană foarte discretă și politicoasă, un om cu totul bun și tolerant, respectându-i și pe proști sau păcătoși, fiindcă fiecare are locul lui sub soare și eu eram oricum izolată, dar nefiind de acord cu ceea ce e rău - dar prin otravă și tortură m-au făcut să spun absolut tot adevărul. Și, în plus, e vorba de crimă reală asupra unui om cu adevărat bun și complet nevinovat, o crimă care nu le folosește deloc oamenilor. La fel - minciuna și calomnia aruncate asupra mea - ei spuneau că e caz clasic/clar de persecuție și crimă prin otrăvire. Cum am mai spus, eu aș fi ridicat glasul în favoarea unui om nedreptățit cum am fost eu, fiindcă aceasta e crimă și nedreptate mare și cruzime asupra unui om curat - nu e vorba de niciun fel de război sau conflict, în care nu m-aș fi ”băgat” defel, fiind și femeie, delicată. Dacă ar fi fost război real în țara mea (ferească Domnul), atunci aș fi făcut tot posibilul pentru normalitate, pace, ajutor concret al celor nevoiași și buni. Mai mult de fapt, în ce privește persecuția unui om nevinovat - eu aș fi ajutat dacă aș fi putut prin fapte, nu prin vorbe, cum a făcut de pildă Irina, fosta mea colegă de liceu, care m-a ajutat financiar în vremuri de restriște, cum am povestit. Eu aș fi acceptat omul care e închis de fapt de la 13 ani, nu i-aș fi închis toate ușile, nu aș fi crezut răul fără să știu nimic. Probabil așa ar fi fost, dar de fapt nu pot ști sigur. Mi s-a părut extrem de trist faptul că nu m-au acceptat deloc, deși faptul că am fost maltratată și abuzată nu mi-a atacat fondul sufletesc bun și capacitatea de a fi fericită și de a iubi oamenii și alte lucruri. Iar în prezent, deși nici măcar nu mai am ce scrie pe acest blog și deși sunt izolată din 84 practic și sunt om sărac fără drepturi, ei totuși continuă să mă împroaște cu idei de moarte, deși nu dăunez nimănui și nici nu am dăunat vreodată. Într-un fel am fost chiar sursa binelui. E păcat să mă omoare. Întotdeauna am fost cum sunt acum și ei au lovit încontinuu. Admit și faptul că poate m-am înșelat crezând că mass-media e doar teatru și că de aceea se și numește teatru de război - poate că m-am înșelat fiindcă am fost izolată din 1984, deci mulți ani.
30 iunie 21
Nimeni nu mi-a răspuns dintre multele adrese de email la care am trimis adresa acestui blog, deci e clar că mă condamnă nevinovată la moarte în mod indirect, fiindcă e evident că toți oamenii inteligenți știu sau își dau seama că tot ce am scris eu e adevărul: azi iar au intrat cu ideea amenințare că nimeni nu are interesul să iasă adevărul la lumină. Nu înțeleg. Bine, probabil că mă voi omorî. Nu mai am ce face, nu mai am cum îndura - ar fi trebuit să mi se dea măcar dreptul la studii superioare, absolut sigur aș fi reușit și nu s-ar fi întâmplat nimic rău, nu aș fi fost otrăvită și izolată total și ar fi ieșit tot adevărul la lumină. Acum e prea târziu, chiar dacă mi s-ar da dreptul, ceea ce oricum ar trebui să se întâmple, dar am deja 50 de ani. Și izolarea nu mai am cum să o îndur - căci sunt deja 37 de ani aproape. Apa de la chiuvetă - care acum câțiva ani era bună - e atât de acidă sau bazică acum, încât nu mai face clăbuc deloc, nu merge nici cu săpun lichid, pur și simplu nu mă pot spăla. Totuși fac baie și mă spăl cu ea pe cap.... pe corp fac duș așa cum pot...
3 iulie 21
abia acum pot sintetiza mai clar ceea ce tot spun ei de atâția ani de zile - că proștii nici măcar nu cred că eu eram otrăvită cu adevărat, deci omorâtă - la fel și eu consider că proștii nici măcar nu pot înțelege ce înseamnă să fii izolat aproape complet, cu forța, timp de 37 de ani, nu 16 - cât e de la moartea tatei, și înainte era la fel. Un alt aspect este că ei spun că niște oameni răi, iresponsabili, m-au spionat sau m-au urmărit în ascuns, sau au studiat cazul meu și apoi au mințit sau au depus mărturie falsă, cu scopul sau consecința ca eu să fiu condamnată și izolată inuman, să fiu otrăvită și omorâtă. Eu nu cred asta. Adică așa cum au mințit psihologii sau psihiatrii. Ei spun că toți au făcut la fel. Toți cei care, fără știrea mea, mă cercetau. Ei mai spun adesea că toți au mințit așa mereu cu scopul de a îi susține și acoperi pe cei care mințiseră înaintea lor și că în felul acesta oamenii cred minciuni despre mine, deși eu am fost izolată întreaga viață! ???? Totuși, repet, am fost un om perfect, deci e simplu de rezolvat problema - trebuie să fie adevărul, eu am scris absolut totul, în cele mai mici detalii.
6.07.21
Azi au intrat de două ori cu ideea că am cancer - tumoră pituitară. Nu știu. Eu am avut de mult simptome rele și concentrație foarte mare de prolactină - de ce nu m-au ajutat, când am cerut ajuotrul de atâtea ori? De ce nimic? Ei spun că toți au fost îndobitociți. Lucrurile astea au mai fost spuse, iar eu am explicat că nu trebuie să fiu otrăvită și am implorat și am dovedit și explicat că nu greșisem nimic și că nu dăunam nimănui, fiind și izolată din 1984! Ei spuneau că am fost otrăvită din anul 2000, fiindcă oamenii au fost îndobitociți (ce, cum??).
8 iulie 2021
Mâine plec la Sebeș, unde voi participa și eu la festivalul Lucian Blaga și voi primi sâmbătă premiile cele două pe care le-am câștigat la concurs. Este căldură toridă, merg cu Marinică și mama mea și soția lui. Din nefericire, după circa 1 an și jumătate (în afară de o excepție parcă, dar nu sigur) mi-a venit ciclul - iertare că spun ceva așa intim, de necaz. Mi-a venit luni și azi e a 4-a zi și e încă mult și foarte dureros și provoacă slăbiciune, fiind în plus și caniculă... Eram sigură că nu voi avea această problemă și eram fericită - era singurul lucru care mă putea lovi rău. Unii au intrat peste mine cu ideea că ei mi-au făcut așa ceva, ca să poată continua să mă lovească la Sebeș.?? De fapt, din 1984, încontinuu am fost chinuită, cum am povestit, fără greșeală. Și în închisoare, tot de la 13 ani. Unii au intrat cu ideea că toată lumea de la Sebeș va înțelege că eu nu sunt nebună și asta îi supără. ??? Pe drum, fiindcă azi am fost la Gheață, un țigan a scos limba la mine și a rotit-o, așa cum fac ei de obicei pe străzi - iar prietena lui sau ce era vorbea ceva despre o șchioapă. Și în oraș îmi scoteau limba des, și femeile, și nu doar țiganii. Acest lucru - vulgaritatea pe stradă - s-a întâmplat cum am povestit, încă din timpul liceului, deși nici atunci nu am greșit nimic. Încep să cred tot mai mult că unii au dreptate că oamenii mint despre mine - ei zic că întreaga lume a mințit despre mine, deși am fost om izolat și foarte sărac - dar eu nu pot înțelege asta, cum adică să minți despre un om necunoscut, când e clar că minciuna duce la tortură hidoasă și omor? O altă minciună pe care au spus-o ei azi e că eu sunt pârâcioasă, deși nu am fost niciodată.

miercuri, 16 iunie 2021

16.06.21

16.06.21
Ei spun că întreaga lume suferă fiindcă niște oameni răi, care mi-au făcut rău, nu vor să recunoască adevărul.??? Nu știu nimic despre așa ceva, dar pare ilogic. Alții spuneau mereu că alta e cauza, anume că unii continuă să îmi facă răul, deși nu e necesar și s-ar putea opri. E o crimă josnică, spun ei.
Alții spun că oamenilor li s-a spus că eu am fost testată sau pusă la încercare din 1984 și nu am trecut testele (???), și de aceea am fost izolată întreaga viață, inclusiv acum, și de aceea sunt omorâtă practic de lumea întreagă, deși nu am avut nicio șansă să dovedesc ce eram, deși nu am greșit nimic și am fost un om normal. Nimeni nu m-a pus vreodată la încercare, doar au lovit fără motiv și nimeni nu a fost cu mine vreodată și nimeni nu m-a întrebat nimic. Nici în prezent - în viața mea e doar acel copil din clasa a 5-a cu care fac meditații la română și matematică.
Azi am corectat postarea 31 august 2016 - poate postări de acest gen v-au indus în eroare și v-ați făcut idee că eram nebună - voi reciti tot blogul, acum în acest moment nu pot, în câteva zile va fi gata, promit. Niciun fel de nebunie și niciun fel de delir organizat. Crimă organizată da, ei așa spun și ei.

17.06.21
Adaug o clarificare legată de ceva ce am scris în trecut. Unii au intrat peste gândul meu cu ideea că mie mi se impută că aș fi avut gânduri murdare/senzuale legate de acel britanic care a apărut o dată în satul bunicilor mei. Eu am relatat totul în detaliu. Practic nu am greșit aproape deloc. De-a lungul întregii vieți am avut gânduri eratice (rătăcitoare) sau mai rele sau greșite numai de câteva ori până la 50 de ani, atât cât am acum, considerând viața din 1984 încoace, adică după vârsta de 13 ani. Am fost un om inteligent și astfel am avut mintea limpede și pură, fiind de felul meu un om care nu se gândea niciodată la prostii. Deci, citiți cu atenție - veți vedea numai câteva momente de gânduri greșite sau păcătoase sau rele întreaga viață, deși am fost enorm de mult torturată. Ele nu au mai existat defel după 30-35 de ani. Legat de acel bărbat am avut câteva gânduri eratice și erotice, dar ele nu ar fi dus în niciun caz la ceva păcătos. Ei mă întreabă de ce am povestit acel lucru, din moment ce era doar o fluturare de gând trecător, fără consecințe în fapte. S-a întâmplat atunci fiindcă eram posedată sexual de la distanță deja de un an și ceva, inclusiv în acel sat, de către ceea ce eu credeam, fără temeiuri suficiente, că era Zăgrean Leon. Sunt două motive pentru care am notat totul, inclusiv acel detaliu - unu a fost că, din motive clar prezentate în relatarea evoluției mele psiho-afective, eu am devenit un om extrem de scrupulos, și unii au spus că de aceea am fost mereu respinsă, datorită purității și scrupulozității, corectitudinii mele. Al doilea motiv e că eram cu adevărat otrăvită și torturată zi de zi și mă obligau să spun totul, eu scriam și ei continuau să lovească și să mă otrăvească în mod clar, și eu nu greșisem nimic, deci am interpretat ceea ce mi se întâmpla ca un fel de cerință imperativă să povestesc totul în cele mai mici detalii, fiindcă altfel ei ar fi putut fabrica alte minciuni - ori așa, acum e totul clar, iar cei răi pot doar să mintă pe față, așa cum spun unii că fac ei ca să mă omoare, deși sunt un om fără pată practic și, spun eu, un om de valoare ca om. Mulți cred, ca și Ortega y Gasset, că femeia contează prin ceea ce este, iar bărbatul prin ceea ce face. Deci eu am fost degeaba ceva normal și bun, un om virtuos considerat nebun fără motiv.

aproape în fiecare zi intră peste mine cu ideea că eu nu am înțeles încă... ce?, întreb eu ... că toți au mințit despre tine, spun ei - deci nu înțeleg - de ce lovesc ei în mine zilnic cu această idee? Ce vor? Să mă sinucid acum? Cum adică au mințit toți despre mine? Pe cine au mințit dacă toți au mințit?
O amintire din 1984, când aveam 13 ani, la serbarea zilei de naștere a nașei (9 iunie), între bunicu și mama:


Abia acum am înțeles ideea lor - dar nu știu dacă e adevărat - ei spun că eu nu știam (și nu știu încă) că fusesem condamnată la moarte și de aceea proștii credeau că eu am scris minciuni în acest blog, deoarece ei mă omoară. Aceștia seamănă cu cei care spuneau că oamenii au fost îndobitociți că eu am legătură cu politica, deși eu nu am nicio tangență cu politica și nu am avut niciodată. Nu aveam cum să fiu condamnată la moarte, fiindcă absolut sigur nu am greșit nimic. Darmite să fie greșeală de moarte. Înseamnă că e crimă - și oricum nimeni nu m-a întrebat toată viața nimic. Fără să am nici cea mai mică bănuială că m-a condamnat cineva la moarte - că oricum am fost singură de tot toată viața - am scris numai adevărul. Ei spun că oamenii, văzând reacțiile mele, credeau că sunt nebună, fiindcă nu știam că eram condamnată la moarte și nu mă comportam ca atare. Totuși, deși ei asta spun mereu, eu nu cred așa ceva.
18.06.21
Azi era ploaie și de aceea a venit copilul la mine la meditații, nu am plecat eu la el. Din păcate, din motive pe care nu le cunosc, de fiecare dată când copilul a venit la mine, m-au durut capul și ochii înfiorător, și azi și încă o dată în trecut a trebuit să întrerup meditațiile după o oră, deși ședința era de două ore. Poate e tumoră de hipofiză, e tare rău, extrem, extrem de rău, dar nu știu de ce venirea copilului activează tumora. Ploaia stătuse, dar se pare că din cauza asta a început din nou, mai tare ca înainte. De aceea am mers eu la el la meditații - dar și acolo mi se face rău, dar nu chiar așa rău ca aici - acolo mi-e tare sete și beau fără rezultat și abia mă abțin să urinez, deși de felul meu urinez rar. Deci acolo se activează diabet sau tot tumoră de hipofiză, fiindcă se știe că hipofiza produce hormonul antidiuretic. Și hipofiza se află în apropierea chiasmei optice. Și eu am avut valori foarte mari ale prolactinei. Nu știu ce e. Ei spun că copilul a fost păcălit de mama mea și crede că eu aș fi ceva rău. ??? Am găsit pe internet că asemenea valori indică tumoră de hipofiză, dar medicii au refuzat să îmi dea măcar tratament pentru simptome și am suferit de drueri de cap imense. Ei spun tot timpul că oamenii au înnebunit și vor moartea mea fără niciun motiv - după 37 de ani de izolare și atâta tortură - dar ei spun că porcii vor să ascundă greșelile lor politice (??) prin omorârea mea. Vă spun cu certitudine că moartea mea nu le folosește la nimic și nu vor deveni normali. Dureri mari de acest tip în afara întâlnirilor cu copilul nu au mai fost anul acesta - anul trecut erau, destul de des. Ei spun că mama e nebună de tot și mă f_te încontinuu, deși a plouat destul și deși eu nu am greșit nimic și deși ea spunea când eram copil că eu sunt Madmoiselle N'y touche. E vorba de o operetă-vodevil, iar Mlle Nitouche, care înseamnă domnișoara nu trebuie atinsă e o denumire pentru persoană mică și ipocrită, deși eu nu am fost niciodată ipocrită. Mai înseamnă și că domnișoara nu atinge acel loc - ceea ce era adevărat, fiindcă, spre exemplu, eu nu m-am masturbat. Ei spun mereu în engleză și în română că eu sunt tot ce e bun și oamenii mă omoară.

Dureri foarte puternice în oasele lombare și sacrate. Durere continuă în cap și în ochi, mai ales în ochiul drept. Sete încontinuu. Tortură de durere întreaga zi. Acum a intrat unul cu ideea că Moldoveanu e pe ultimul drum - ca și cum vorbesc despre mine. Unii spun că e cancer hipofizar, brusc acutizat. Zilele trecute nu a fost. Alții spun că sunt f_tă și otrăvită monstruos. Ei spun, ca de obicei, că oamenii au fost păcăliți că eu sunt nebună și de aceea mă omoară sau că ei se cred alte neamuri de pe fața Pământului, deși sunt români, și îmi vor moartea fiindcă sunt nebuni. Am arătat medicilor simptomele mai demult și rezultatul rău la analize și au refuzat să mă ajute, deși era clar nevoie și se putea. Ei spun că i-au păcălit pe oameni că sunt condamnată la moarte, deși nu am făcut nici cel mai mic rău toată viața. Mama m-a chinuit enorm azi toată ziua și am rugat-o frumos să mă lase în pace, fiindcă mă doare capul - nu vrea, nu are milă, vine mereu la mine în cameră și vorbește încontinuu, mereu a făcut așa când am avut dureri de cap. Eu nu am deranjat-o nici pe ea niciodată întreaga viață și nu i-am făcut niciun rău. Am respectat toți oamenii. Ei spun, ca întotdeauna, că ploaia de azi - care a durat toată ziua, e din cauză că m-au otrăvit și f_t puternic. O altă minciună a lor e că trebuie să mă f_tă sau să mă otrăvească sau să mă omoare deci, fiindcă de fapt acestea nu sunt necesare. Nu înțeleg de ce m-au torturat de moarte din 1984, aproape zi de zi. Ei spun că fiindcă oamenii au fost mințiți, cel puțin de atunci. Eu cred că e posibil, exact așa cum scrie în cărți, ca ei să fi devenit nebuni și să crească delirul lor tocmai fiindcă am fost aproape total izolată. Deci nimeni nu știa și nu știe nimic despre mine.

19.06.21
Azi iar au intrat cei care spun că mama e o femeie rea și proastă și eu ceva bun și inteligentă, dar oamenii cred invers.????! Alții cu ideea că ”biserica nu poate să te ajute, tu nu ai înțeles totul, biserica minte despre tine.” Nu cred, dacă minte atunci poate că e o greșeală a cuiva și va fi adevărul, nimeni nu are interesul să omoare un om perfect - eu chiar sunt și am fost așa ceva, nu e vanitate, e un adevăr simplu - nimeni nu vrea să omoare un om - în niciun cauz un om nevinovat, și eu asta sunt - pentru simplul motiv că cineva minte despre acel om. Și nimeni nu are vreun interes să mintă despre un om bun și deștept. Poate e o greșeală, nu cred că oamenii sunt monștri în mod conștient și intenționat. Porbabil că mi-au aruncat vorbe legat de biserică fiindcă am trimis la serviciul social al bisericii ortodoxe române o scrisoare pe mail. Bineînțeles că am încă speranțe. Niciodată nu m-am gândit să cer ajutorul cuiva și nici nu aveam cui, în afară de cele câteva cerșiri de bani din partea mea, fiindcă nu aveam bani nici măcar de o pâine pe zi. Ei spun că i-au păcălit pe oameni că nu vor să îmi dea bani de dragul circului, când în realitate eu eram un om sărac cu adevărat, din copilărie. În rest nu am cerșit ajutorul, am implorat doar să nu fiu otrăvită și să fiu acceptată, să mi se accepte eventualul ajotor al meu sau muncă pentru alții, să fiu cât de puțin utilă - fiindcă nu aveam ce să doresc pentru mine personal, ce?! Omul nu poate să fie ceva decât prin ceea ce face pentru ceilalți. Iată scrisoarea mea mai jos:
Cu rugă umilă vin la dvs. să citiți această scrisoare de mai jos, sunt un om singur din 1984 - sunt deja 37 de ani și acum încă sunt în viață, am contact doar cu mama. Am fost respinsă din cauza unui diagnostic psihiatric total nedrept, datorat violenței asupra mea din partea părinților și unui abuz din partea unui profesor meditator. Aceste lucruri s-au întâmplat de mult, eu am absolvit facultatea de psihologie și am făcut 5 ani de medicină și acum am 50 de ani. Tot singură și nu mai pot îndura. V-aș ruga să înțelegeți că oamenii m-au respins fără să știe nimic despre mine, întreaga mea viață familia m-a ținut închisă și izolată cu forța - în afară de 2 ani când am fost profesoară la un liceu din capitală, fiindcă unii profesori din facultate credeau că eram un om normal și capabil de muncă și lucruri bune, ceea ce era și e adevărat. Nu au existat decât câteva persoane care au vorbit cu mine întreaga mea viață, 50 de ani. Situația mea e de pensionară cu 800 de lei pe lună, am reședința în Voluntari (stau cu mama) dar am locuință în București. Poate că dvs credeți că psihiatrii sau psihologii au mereu dreptate și că pacienții trăiesc în iluzii și delir, fiindcă așa sunteți învățați la școală și în alte părți. În cazul meu toată dreptatea e de partea mea. Am scris un blog despre viața mea și l-am făcut public, cu toate cele prin care am trecut. Fiindcă e vorba de o crimă și am fost cu adevărat otrăvită, fiind un om nevinovat și bun, da, e adevărul, dar nu contează mult dacă nu credeți - nu mă respingeți vă rog în genunchi, fără să știți cum sunt în realitate. Sunt dispusă să ajut orice aș putea - să scriu articole sau traduceri, să corectez, să stau cu bătrâni sau copii singuri etc. Nu pot face efort fizic, fiindcă am lipsă un picior în urma unei tentative de sinucidere, dar am proteză cu care merg bine. Mulțumesc în numele lui Dumnezeu și al binelui între oameni. Am trimis cererea mea peste tot fără rezultat - mă rog lui Dumnezeu să vă lumineze sufletul. Anul acesta sunt 37 de ani de izolare - e adevărul și sunt un om normal, e imposibil să mai continuu, unde să mai merg în genunchi? Merg duminica la slujbă în apropiere, dar, fiind un tip intelectual, nimeni nu vorbește cu mine.
Mai jos aveți atașată o scrisoare despre viața mea. Cu stimă, Cristina-Monica Moldoveanu
Am aflat acum vreo 2 săptămâni că am câștigat două premii la un concurs organizat de centrul cultural Lucian Blaga din Sebeș anul acesta, fiindcă am participat cu 2 texte. Au fost puțini participanți. Din păcate, fiind chinuită, nu am reușit să scriu eseu filozofic, ceea ce în mod normal aș fi putut, și am scris mai degrabă o analiză literară, pe care o puteți citi pe blogul meu Muzele Albe.
Unii spun că cineva a făcut o anchetă în cazul meu și toți așa-zișii martori (că de fapt am fost izolată din 84) au mințit despre mine. Mie mi se pare incredibil, fiindcă oricine știe că, în cazuri de crimă și complicitate la crimă, ancheta nu se face pe față - că întărâtă mai rău pe proști, mai ales dacă e crimă colectivă - ci se face într-ascuns, în caz că vor să prindă făptașii sau pe adevărații criminali sau să salveze victima, sau măcar să afle adevărul. Mulțumesc lui Dumnezeu că am reușit să scriu absolut tot adevărul, și că am terminat blogul acesta din februarie. Acum e într-adevăr tot adevărul. Poate doar două-trei greșeli, dacă mai sunt, dar voi reciti tot blogul într-o săptămână, sper. Ei au spus de mai multe ori ceva de acest fel - că eu m-am comportat mereu normal și adecvat situației, dar oamenii toți au fost mințiți despre mine și despre situație (??) și de aceea credeau că eu sunt ipocrită sau nebună sau proastă, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată. Azi a tras clopotul la biserică toată ziua, poate fiindcă a fost Sâmbăta Morților și prin urmare a plouat în averse toată ziua.
Ei spun că oamenii vor să omoare un om foarte singur și sărac, perfect bun și liniștit - întrebarea e de ce.
20.06.21
Azi e ziua de Rusalii - am fost la biserică și am aflat de ce băteau clopotele: a murit vineri unul din preoții parohiei, părintele Marius. În luna mai murise soția lui, preoteasa. El avea 53 de ani, spunea o femeie. Dumnezeu să îi odihnească și să îi ierte. Eu nu prea cunosc rânduielile bisericești și nu mi-a trecut prin cap să dau ocol sicriului, să mă uit la mort. Mi-a spus mama că așa se obișnuiește când m-am întors acasă. Din păcate nu eram în formă bună și am uitat umbrela cea bună pe o bancă lângă poliție, dar am găsit-o tot acolo când m-am întors spre casă de la Mega Image. De aceea nici nu am fost în stare să ghicesc că era bine să merg lângă mort.

duminică, 13 iunie 2021

13.06.21 - un cântec nostalgic





Am constatat că mi-am pierdut parțial vocea, acum 10 ani puteam cânta anumite sunete - oricum nu are importanță.

vineri, 11 iunie 2021

11.06.21

11.06.21
Sâmbăta trecută (acum e vineri seara) am scris un mesaj chiriașului nostru ca să iau chiria pentru luna trecută și i-am propus luni sau marți, să merg eu în oraș la el. A spus marți. Marți nu a mai răspuns la niciun mesaj, la niciun telefon și are telefonul închis mereu. Pe contul lui de facebook a scris tot sâmbătă ultima oară vizibil pentru public - el publica mesaje pentru public. Ușa e încuiată, semne nu sunt, nu cunosc pe nimeni de acolo cu care să fi putut vorbi. Când am ajuns în curtea blocului erau trei femei stând de vorbă, pe una o știam, dar nu am întrebat dacă l-a văzut, îmi pare rău. Este într-adevăr un necaz mare - nu știu ce s-a întâmplat cu bietul om și totodată am pierdut banii, deci nu voi avea aproape deloc luna asta și poate și următoarea, până vom găsi alt chiriaș. Poate va apărea, dar el mereu era punctual și nu a creat niciodată probleme la plata întreținerii sau chiriei.
12.06.21
În ce privește faptul că medicii au refuzat să îmi acorde ajutorul medical, (și endocrinologii și ceilalți) ei spun azi că medicii vor să mă facă cartof și de aceea nu îmi acordă asistența medicală cerută și evident necesară. Nu e așa, nu au nicio scuză, încă și acum pot să se răzgândească, mă tem că i-au îndobitocit, cum spuneau ei mai demult de multe ori. Pe alții i-au apucat dracii să inventeze că nu mă ajută medicii din cauză că Zăgrean a mințit. Bineînțeles că nu acesta e adevărul. Nu au nicio scuză. Ei spun iar că e o crimă așa monstruoasă, încât cei care înțeleg adevărul înnebunesc.(??)
13.06.21
Chiriașul într-adevăr a reapărut și ne-a transmis banii prin altcineva - o femeie din Dobroești.
14.06.21
Acum scriu iar un adevăr pe care poate îl considerați boală psihică în mod greșit și pripit, deși este doar adevărul. Înainte să condamnați un om despre care nu știți nimic, apucați-vă să citiți tot blogul acesta în detaliu. Este vorba de otravă. Nu e niciun delir organizat, cum spun proștii sau cei rău intenționați. Citiți cu atenție - am avut destule dovezi, inclusiv lucrul care mă otrăvea și modul în care apăreau și cum apăreau simptomele. Și acte medicale - destule - și din păcate se pare că mi-au mai sustras anumite acte medicale din dosarul meu înainte să le postez în blog, cred că vă dați seama că nu aș fi aruncat eu. Voi căuta din nou în acte. Sete foarte puternică, doze mari de tot de prolactină - peste 1000-1500, dureri foarte mari de cap și de ochi luni de zile, alte analize proaste - medicul endocrinolog nu a vrut să mă trateze și nici ceilalți. Dacă era cancer de hipofiză sau ceva similar? A spus că nu mă poate ajuta, fiindcă nu cunoaște cauza. Adesea am spus medicului degeaba despre aceste simptome. Oricum aveam simptome grave de mult timp și absolut cert nu greșisem nimic. Ei oricum spun că oamenii buni sunt făcuți nebuni și devin unelte ale celor răi care știu adevărul despre crimele prin otravă de exempu și astfel nu pot să mă accepte sau să mă ajute, fiindcă ei sunt așa proști încât cred a priori că eu sunt nebună și că otrăvirea nu există în mod real! Înainte să condamnați, citiți totul. Am fost, mai mult decât credeți, un om extraordinar de bun și cuminte întreaga viață, clipă de clipă, zi de zi. Un om dăruit cu harul iubirii altor oameni și a vieții și lumii în general. Cu adevărat modestă etc. Cu toate acestea, masacrată nu doar de mamă, ci și otrăvită monstruos, și cu scopul să fiu închisă la psihiatrie, cum am povestit. Adevăratul lor scop a fost să mă omoare. Deși am fost doar ceea ce e bun, în foarte mare măsură, ei totuși mi-au luat viața complet și m-au tratat drept neom și ceva rău întreaga viață și au pretenția că oamenii buni sunt foarte slabi de înger și înnebunesc chiar numai dacă află că sunt complet nevinovată și otrăvită de peste 20 de ani. Dintr-un motiv sau altul, (nu mi s-a explicat sau sugerat de ce), oamenii au fost manipulați de unii foarte răi și i-au păcălit că e necesar să mă otrăvească și să mă omoare, ceea ce e greșit. De fapt, mereu, singurul lor pretext de a mă omorî este că vor să ascundă de lume adevărul despre răul făcut mie, inclusiv otrava, și de aceea ei continuă să lovească și să otrăvească. Deci nu era deloc necesar să mă omoare, din câte spun ei, și pare adevărat că e din cauză că vor să ascundă adevărul, deci interese murdare și corupție. Încă un motiv în plus să fie adevărul - și atunci totul ar fi bine și nimeni nu ar mai vrea moartea mea, ba chiar aș fi avut drepturile la muncă și la studii, cerute de atâta timp. Și chiar aș fi reușit să fac ceva. Deși am fost om perfect bun și inteligent, totuși proștii mă consideră nebună că spun că sunt otrăvită și mă lasă să mor în suferință și tortură și teroare o viață întreagă, complet izolată inuman cu forța, fiindcă altfel oamenii ar fi văzut adevărul despre mine și chiar despre otravă, chiar dacă nu aș fi povestit. Și, chiar dacă ar fi fost delir ceea ce am povestit despre otravă, acesta nu era un motiv suficient ca să fiu respinsă în întregime și aruncată în afara societății, făcându-se abstracție de drepturile omului, de valoarea mea de caracter și suflet și chiar și intelect, într-o perioadă când aș fi mai putut face ceva pentru alți oameni și eu aș fi putut să mă bucur de viață. Dacă chiar aveam delir că sunt otrăvită - dacă chiar era minciună, atunci oricum nu aveam cum să dăunez altora și mă puteau accepta. 15.06.21
Săptămâna trecută am aflat că mi s-au decernat două premii la un concurs literar despre Lucian Blaga, care e autorul român cel mai apropiat de mine, dar nu am primit anunț direct pe mail și nici vreun fel de invitație la festivitatea de premiere, care poate nu se ține datorită anul acesta epidemiei de Covid. Dacă ar fi fost m-aș fi dus, fiindcă oricum am fost închisă și izolată în mod greșit din 1984. Dacă oamenii ar fiînțeles adevărul, atunci nu aș fi fost omorâtă, ba chiar aș fi primit drepturile la muncă și studii și ar fi fost extrem de frumos. Chiar nu înțelegeți că unii au mințit despre mine? Azi au intrat din nou cu ideea ”Spune-le că nu poate fi acceptată” ”De ce?” ”o să îți explic de ce” Apoi ei spun ”este extrem de nebună” Altul zice ”niște oameni extrem de răi stau în spatele tău ca să îți facă rău și toată viața ta au mințit despre tine, inclusiv acum, oamenilor li se spun mereu minciuni precum cele de mai sus și din cauza asta toți cred răul despre tine, deși ai fost dintre cei mai buni oameni. Nu există niciun motiv ca tu să nu fii acceptată. Proștii toți cred minciunile acestor oameni răi și nimeni nu se ia după realitate, deși tu ai fost complet izolată din 1984.” Cum adică unii stau în spatele meu? Ei spun că ei toți mă omoară dintr-un singur motiv - faptul că au mințit despre mine.???? Azi au intrat de două ori cu ideea că trebuie să mă distrugă și alții cu ideea că proștilor li s-a spus că aș fi nebună și ei cred orbește aceasta.
Amintesc aici datele morților celor din familie - tanti Piri de Anul Nou, Puiu de Crăciun, mama Limpi pe 13 iulie, ziua nurorii sale, ea însăși fiind născută pe 7 iulie, bunicu în Joia Paștelui, la o zi înainte de ziua lui de naștere, adică 12 aprilie. Fiul lui, Nelu, e născut pe 10 aprilie, aproape de ziua tatălui sau invers, iar tanti Piri, cu care ei nu sunt rude, pe 11 aprilie, adică în ziua morții bunicului. Tata pe 29 iulie, zi fără semnificație mare, nașu pe 29 august, dar nu sunt sigură. Străbunica, buna, mama bunicului, era născută pe 9 mai 1901 și o chema Victoria.

Postare prezentată

Ultima parte – CONCLUZII - enumerare

Concluzii, partea 1 Azi, 12.12.2020, încep să scriu ultima parte a acestui blog despre viața mea. Iar au intrat în mintea mea cineva în li...