desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge

joi, 28 martie 2019

28 martie 2019

”Pe tine te-au respins de cînd ai venit în București, în 84, proștii cred că înainte de 89 nu era la fel, dar era la fel.”
În sfîrșit adevărul.
”Ei nu pot înțelege cum ai fost tu așa chinuită toată viața.” ???! Și ce dacă? Cine sînt ei?

”toată lumea vrea ca lucrurile să rămînă la fel și ca ea să se sinucidă”
”Ea nu a avut niciun episod psihiatric, nicio greșeală, nici măcar gînduri rele și ei toți mint din 84. Nimeni nu vrea să o accepte.” ”Ea întotdeauna a fost la fel, nu a avut nicio schimbare de caracter, niciun salt sau problemă existențială, nicio modificare de concepții și totul a rămas pentru ea la fel din 84. Ea nu mai poate suporta după 35 de ani de singurătate, și ei evident o omoară și o obligă la sinucidere, deși e unul dintre cei mai buni oameni care au existat vreodată.”
”ei toți au devenit monștri”
”nu se poate face nimic, ea întotdeauna a avut dreptate și ei toți mint.”
”ea nu o are de mult timp decît pe maică-sa și mama ei nu vrea /sau nu mai poate să recunoască adevărul” Unii ziceau că mama a fost și e complet nebună, că i-au spălat creierul sau că nu vrea să recunoască adevărul, de parcă asta ar conta.
”oamenii au devenit extrem de cîinoși.”
”tu ești soluția la problemele lor și ei vor să mori.”??? Nu înțeleg ce soluție aș fi eu la problemele altora. Ei spun că oamenilor nu le pasă decît de ei înșiși și că au multe necazuri și că au mințit că eu sînt de vină pentru necazurile lor, dar că nedreptatea strigătoare la cer asupra vieții mele (așa zic ei) nu înseamnă nimic pentru ceilalți și îmi vor moartea, chiar dacă mie mi-a păsat de ceilalți mereu. Nu înțeleg ce soluție aș fi eu, cum zic ei, dacă aș fi în viață și acceptată, soluție la problemele lor. Oricum pot spune cu certitudine că posed încă mult mai mult bine în suflet și frumusețe infinită în emoții și gîndire și intelectul mai înalt decît mint ei mereu.
”toți sînt porci, Cristina, necazuri au numai cîțiva, ceilalți o duc bine.”

”poporul nu a mințit despre tine, poporul a fost mințit despre tine”
”Au făcut totul pe dos. În loc s-o sprijine, au torturat-o monstruos.”
”Țara e întotdeauna în mîinile unor porci care mint despre tine și te chinuiesc.”
”Deși tu nu ai fost niciodată proastă, lumea asta crede despre tine.” ??? imposibil, am fost evident singură și absolut toate aparențele au fost aproape mereu în favoarea binelui și adevărului.

”Ei au susținut cu mult aplomb că ea a fost cu totul altceva decît a fost. Ea nu a fost niciodată acel ceva și nici altceva decît este acum.”

miercuri, 27 martie 2019

27 martie 2019

”tu nu înțelegi că încerci să convingi ce e bine și ce e rău niște idioți care nici nu pot judeca?”
”Tu, de cînd te naști, ei vor să te omoare. Sînt obligați să te crească, fiindcă fără tine nu se poate, dar ei toți vor să mori încă de cînd te naști.”
”Tu nu vezi că ei nu te mai lasă să faci nimic? Acum, de cînd te-ai întors de la Voluntari, te-au otrăvit în mod gradat, progresiv, te vor otrăvi mai rău.” Nu mai rău, fiindcă mîine voi elimina țigările complet, definitiv. Eu am fumat din cauza torturii, mai ales a otrăvurilor, dar acum voi reuși din nou să mă las. Desigur, pot rămîne celelalte otrăvuri.
”Tu nu înțelegi că e inadmisibil ce fac ei? Te omoară clar cu toții și tu nu ai greșit absolut nimic.”
Da, nu au niciun interes să mă omoare. Da, e adevărat, ei nu pot înțelege.
”Toți gîndesc greșit, tu chiar nu vezi? Toți gîndesc răul, că trebuie să te omoare ca să scape de adevăr și rușine și alte porcării.” Da, e adevărat, nu se pot trezi la realitate.
Un alt exemplu: ”Cînd un om nevinovat e omorît monstruos legea noastră e să păstrăm tăcerea. Prin tăcere ascundem adevărul pe care îl spui tu, cum ar fi un manșon în jurul tău. Ceilalți, cei care nu știu adevărul, continuă să mintă și să te omoare.” Deci minciună e voie să spui? Da. Sînt porci. Nu e nicio lege. ”Da, nu e o lege, e o convenție socială. Toți gîndesc la fel, așa e normal.” Nu e. Mai demult spuneau : ”în societate nu ai voie să spui decît minciuni. În gînd ai voie să spui adevărul. Tu nu știai asta, fiindcă nu percepeai gîndurile lor deloc.” Bine, dar cînd au intrat peste mintea mea, spuneau tot numai minciună.

”nu există nicio posibilitate ca un om care a fost nedreptățit să fie lăsat în viață”

Nu sînt de acord. Poate fi adevărul și dreptatea, absolut sigur nu s-a schimbat nimic din 84 în viața mea. La fel cum cei precum cei de pe facebook sporovăiesc mereu aberații politice, împotriva unui comunism care nu a existat de fapt, după cum chiar ei recunosc, de cu mulți ani înainte să mă nasc eu, fiindcă și atunci numai asta aveau toți în gînd - aberații politice împotriva comunismului. Din anii 70, cînd eram mică, familia mea, dar și restul lumii, din cîte am văzut, numai asta vorbeau - porcării anticomuniste, dar am motive să cred că la fel a fost dinainte de anul 71, la fel cum acum ei neagă aproape orice valoare social-culturală în afară de așa-zisa lor politică - cum am văzut azi de pildă că îi defăimează pe George Călinescu și pe Sadoveanu că s-ar fi dat de partea comunismului. Ei nici nu pot înțelege că există și alte valori, cum ar fi cele religioase, literare, artistice în general etc. Ei rad totul și bagă totul în sacul cu idei ”politice” Comunismul pentru ei e ceva cu care se luptă de 70 de ani, și chipurile spun adevărul contestatar, cînd de fapt atîta amar de vreme au contestat la fel.

”pe tine te torturează ca să îți inhibe creierul ca să se poată simți bine niște porci, fiindcă ei sînt mult mai proști decît tine și nu se pot simți bine dedesubtul tău. Pe tine nu te-a vrut nimeni, toți te-au dat mereu la fund și te-au călcat în picioare, cum a zis taică-tu, mai ales fiindcă tu ai avut mereu dreptate.”

”idioții cred că tu ții pămîntul în gheare și tu de fapt ai fost un om foarte bun și normal.”

”poporul român se autodizolvă, tu ai fost mereu tot ce e e bun și ei nu te vor” ??
”Ei cred într-o iluzie despre tine care nu există decît în mintea lor. Ei continuă să spună minciuni scabroase despre tine. Poporul tău a păcălit o lume întreagă despre tine.” ???

Altul zice invers decît cei dinainte:
”tu nu ai înțeles ce ești. Ei sînt oricum dedesbutul tău, fiindcă ei sînt idioți și tu ești inteligentă. Ei oricum se simt mai bine atunci cînd și tu te simți mai bine, dar nu vor să recunoască asta. Le-a intrat în cap că nu vor să aibă legătură cu tine, că nu vor să depindă ei de tine, deși totul sau mult e legat de tine, prin intelectul tău. Pur și simplu pe tine nu te vor, fără niciun motiv, în timp ce pe altele le-au acceptat. Unii cred că te omoară datorită minciunilor despre tine. Ei nu te torturează ca să se simtă ei mai bine, ci fiindcă sînt ei proști și porci. Pur și simplu le-a intrat în cap, fără niciun motiv, că trebuie să te f_tă, să te batjocorească, să te omoare, ca și cum ar fi astfel mai bine pentru ei.”

”toți vor mușamalizarea întregii chestii și omorîrea ei.” Asta mi-au zis încontinuu din 2007. Au zis mereu că ”trebuie să o omorîm, ca să evităm un scandal monstruos”.
Și cei de pe facebook joacă teatru că aș fi nebună și mă resping de moarte priviți obiectiv situația, voi explica. Ei zic că ”toată lumea joacă teatru că tu ești nebună, de cînd erai copil”
”E un caz clasic de persecuție. Ideile tale bune și frumoase le plac și lor și sînt considerate lucruri bune, atît timp cît ei nu știu că ele provin de la tine, că îți aparțin. Tot ce e de la tine e considerat rău, deși tu ai fost numai ce e bun.” În plus e adevărat că am fost mereu un om modest, repet, chiar dacă în final m-au forțat să spun că am fost perfectă, da am fost. Cîteodată, fiindcă niciodată nu am fost idioată să îmi doresc avere sau glorie, ei insinuau că oamenii mă resping pentru motivele opuse, că adică idioții credeau că eu sînt nebună și scriu de exemplu adevărul despre mine fiindcă mi-aș fi dorit faimă sau glorie, eu, cea care era imposibil să viseze așa ceva, în mod evident. Nu am reușit să mă las d efumat, din cauza căldurii infernale din casă și din cauza izolării.
”tu ești omul cel mai nenorocit din lume și un om sărac toată viața, nu ai cum să ghicești ce cred porcii despre tine.”

”vezi, te chinuiești de aproape 5 săptămîni să faci ceva, orice, și ei toți vor să mori, nu te lasă nimic.” E adevărat, căldura e monstruoasă.

Binecuvîntare: caloriferele sînt aproape reci acum.

Nu are sens să mai spun - ei repetă aceleași lucruri. Acum voi putea în sfîrșit să fac și eu ceva, dacă nu mai dau ei căldură la calorifere.
Ei spun ”Tu nu înțelegi că pentru nimeni nu contează viața ta, sufletul sau aptitudinile tale intelectuale, pentru ei contează numai faptele și ei se simt acuzați și de aceea vor să scape de tine, fiindcă toți au înțeles că au greșit.”
”niciodată omul bun nu contează pe termen lung, cei buni pot avea simpatia altora numai pe termen scurt, în rest oamenii îi respectă numai pe cei răi”
”Ei au aplicat torturi inumane asupra ta și e logic că de aceea ei vor tot timpul să mintă”
Nu sînt de acord.
”Viața unui om nu contează deloc pe lîngă greșelile lor.”
”Tu nu ai reușit să cîștigi simpatia niciunui om toată viața, cei răi în schimb au reușit.”
Bine, dar era imposibil, nu aveam efectiv dreptul la muncă și la studii din 84. Am fost mereu torturată brutal, fizic, niciodată intelectual sau psihic sau spiritual.
Am fost întotdeauna aptă. Pentru diverse lucruri. Dacă ar fi fost aceste drepturi fundamentale, numai atîta ar fi fost de ajuns, totul ar fi fost bine. Nu înțeleg de ce ei nu vor să fie adevărul. E normal că trebuie să fie, voi explica din nou în rezumatul vieții mele, pe care nu m-au lăsat să îl continuu. Dvs. chiar nu vedeți că așa e? E zic mereu că nu, că toți oamenii respectă numai răul și pe cei răi. Că ei nu fac niciodată excepții de la regulă și că e de ajuns faptul că m-au condamnat la psihiatrie la 21 de ani în 92. Ei toți spun mereu ”Unde am ajunge dacă toți ăia băgați la balamuc ar face ca ea?” Nu eu am făcut urît, ci ei.
”trebuia să înțelegi că odată ce ai fost băgată la balamuc trebuie să îți iei adio de la viață.”
”E adevărat că e vorba de sclavie, exact cum spui tu, dar noi nu avem voie să spunem, eventual generațiile următoare, dacă va fi desființată psihiatria vreodată.”

Bine, dar eram un caz individual. ”Medici sînt priviți ca niște Dumnezei pe pămînt, în timp ce tu, în mod monstruos, ești considerată căcat. Medicii nu au voie să recunoască adevărul, unde ai mai văzut tu pacient psihiatric eliberat? Nu știu, poate că au existat totuși.
”ei nu au înțeles că tu ai fost un om perfect normal băgat la balamuc, că problemele tale psihice au existat numai în mintea lor.” Era evident tulburare hormonală sexuală, fără deviere a conduitei, fără minusuri intelectuale, fără probleme afective, absolut sigur fără delir sau idei delirante în mod clar și dovedibil. Ciclul îmi venea fix la 3 săptămîni, dar nu aveam probleme psihice, ci doar eram posedată sexual de la distanță, ceea ce nu era halucinații - adică percepții fără obiect - erau clar vizibile contracțiile uterine la suprafața abdomenului. Trebuiau să spună adevărul, dar oricum psihiatrii nu au vorbit cu mine nici la internări, nici la externări, nimeni nu m-a întrebat nimic. Doar Ionescu psihiatrul, în timpul internării odată. Apoi el a murit. A mai vorbit, dar aiurea, cu mine medicul Căpraru, care m-a tratat mai omenește, dar tot ca și cum eram nebună, deci nu puteam spera să muncesc, să fiu om liber. Restul de 3 psihiatri nu s-au deranjat să vorbească cu mine. Trebuiau să mă trateze pentru tulburare sexuală și să admită că puteam munci și trebuia să am dreptul la studii superioare chiar, să mi se dea adeverință și dreptul legal. După ce problemele sexuale au dispărut acum cîțiva ani, ei au continuat să mă respingă. La multe din internările mele ei au folosit otrava. Odată am reușit să îi spun lui Căpraru că era otravă, dar nici nu s-a interesat clar ce simptome au fost, ce dovezi aveam, cum s-a întîmplat și mi-a dat o pastilă cu ideea aberantă că era antidot, ca și cum eram copil rău și prost, și m-a lăsat singură în rezervă. Unii zic că medicii știu că e vorba de otravă, dar nu au ce face. Alții zic că medicii sînt proști și cred că toate bolile, inclusiv psihice, sînt datorate f_tului și ei nu aveau cum să ghicească că eram otrăvită, mai ales fiindcă fusesem f_tă de un medic și ei cred fără motiv în astfel de cazuri că pacientul e f_t de ceilalți medici pentru a ascunde scandalul, pentru că e pur și simplu sacrificat pentru necesitățile lor fizice, sau din alte motive. Fără să întrebe, chipurile ei cred că omul delirează din cauză că e f_t ! Chiar au zis:
”pe tine te-a f_t dl X și noi am crezut că confrații noștri te-au f_t ca să scape de tine, etc. Aproape toate bolile sînt de la f_t , cum voiai tu ca noi să ghicim că ești otrăvită?”
”e invers. Medicii inteligenți știu că aproape toate bolile, inclusiv psihice, se datorează otrăvurilor, f_tul e doar o chestiune de uzură a organismului”. Dar, și cînd am fost internată cu viroză gravă, unii intrau peste mintea mea cu ideea ”Stomacul e f_t, colecistul e f_t, etc., îți dai seama în ce rahat sîntem dacă cineva ar face investigații? ” ??!

”Balamucul e un fel de închisoare și tu ai fost condamnată la temniță pe viață fără nicio vină.”

marți, 26 martie 2019

26 martie 2019

iar au început ”porcii”: ”Un om extrem, extrem de bun. Îți dai seama ce nenorocire ar fi să iasă adevărul la lumină?”

Alții spuneau că au făcut tot posibilul să mă transforme prin tortură în ceva rău și nu au reușit. Vă dați seama ce idioți sînt? Acum iar au intrat, și zilele trecute, și anii trecuți că ”binele rămîne mereu bine, indiferent de orice, toate eforturile noastre au fost în zadar.” Ăștia sînt din categoria celor care au delirul că eu eram un experiment psihologic, în particular cei care mi-au spus adesea că am fost torturată cu scopul ca ei să dovedească că, prin necazuri și tortură, omul bun devine rău. Ăștia au fost încă din 2007. Deși nu credeți poate, au fost și idioți din ăștia, care au păcălit poate cîțiva proști cu ideea asta. ”nu se poate face nimic, ea întotdeauna gîndește la fel.” Etc. ”binele nu poate fi preschimbat în rău” Normal că nu. Și absolut întotdeauna oamenii inteligenți sînt buni și eu am fost dintre ei. Tîmpiții insinuează că de data asta eu am fost mai deșteaptă decît cei răi care m-au persecutat, dar nu e mereu așa. Ba da.

Alții din nou, ”oamenii cred că vorbele tale nu îți aparțin, că tu nu ești tu însăți.” Asta e culmea. E ca și cum ai crede că marțianul de pe Lună poftește să mănînce carne de aricioaică.” Nu e o idee concretă, e o aberație abstractă, invizibilă, fără nici cea mai mică dovadă, cum să crezi așa ceva despre un om ? Nimeni nu a vorbit cu mine, foarte puțini mă cunosc.

”ei cred cu totul și cu totul altceva despre realitate”
Asta e culmea. Vor să spună deci că, dacă oamenii ar fi înțeles mai bine realitatea, m-ar fi lăsat în pace și m-ar fi acceptat ca om. Nu e corect, nu acesta e adevărul. Există lucruri clare peste care nu se calcă, orice ai crede despre lume sau despre viață în general. Nici nu e nevoie să fii inteligent ca să respecți binele și să nu omori sau să nu faci alt rău.

Iar, ceea ce repetă ei aproape zilnic, de mai mulți ani: ”nu putem face nimic. Totul e cum spune ea în cele mai mici detalii.” ”Nu o să ne mai respecte nimeni niciodată.”
Mulțumesc lui Dumnezeu, acum e mai frig afară, am putut aerisi mai bine, dar ei continuă să dea cădură zi și noapte.

”Tu încă nu ai înțeles totul. Tu ai fost condamnată la moarte fiindcă ți s-au adus acuzații nefondate, false, minciuni. Ca și cum ai fi greșit ceva.” ??
Adică vor să spună că de fapt m-au condamnat la moarte pentru o vină.
”La un moment dat ai fost condamnată la moarte pentru vina altora. Între timp a ieșit adevărul la lumină și totuși toți vor să mori.” ”E ceva foarte hidos. Tot răul și nedreptatea au fost și sînt asupra ta și totuși ei vor și să mori, pentru vina lor asupra ta, deși ești încă vie, nu pentru vina lor asupra altora.”
”Ei cred că dacă tu mori lumea va uita răul pe care ei l-au făcut”

”pe nimeni nu interesează adevărata ta gîndire ( adică nu gîndurile lor rele peste mintea mea), pe nimeni nu interesează valoarea ta intelectuală sau sentimentele tale bune față de toți și față de fiecare, despre care ai vrut să mai scrii. Nici valoarea ta ca om sau caracter. Ei pur și simplu vor să mori ca să ascundă adevărul că te-au torturat inuman. ”???
Dar dacă au greșit? Dacă a fost doar o eroare de judecată, atunci de ce trebuie să mă omoare? Poate că nu au intenționat clar să mă omoare, poate că pur și simplu au greșit. Unii spuneau ”Dar tu de ce nu ai spus?” Mă acuzau că nu m-am plîns sau că nu am spus adevărul, inclusiv o profesoară din facultate, cînd de fapt eu am spus adevărul așa cum era normal (atunci nu era internet), așa cum s-a putut, încă din 84, și mi-am cerut dreptul la muncă și la studii mereu, fiind evident că eram în stare să fac ceva, cît de cît, și să dăruiesc fericire și bunătate, inclusiv eu să fiu fericită. Am fost mereu un om rațional și lucid. Nu avea niciun rost să mă omoare.

”Mai ții minte ce spunea taică-tu.” Da.” ”ea săraca, ia tot răul asupra ei.” Știu, nu e nevoie să repetați, e vorba de teoria țapului ispășitor, care e o parte și din teoriile lor religioase, soteriologice sau de alt fel. E și în psihologie. Știu, unii credeau că eu sînt țap ispășitor, chiar au spus asta, și am fost, parțial, și așa ceva.

”Tu ai avut toate calitățile, în afară de faptul că ai fost prea inteligentă.” ???
Trebuie totuși să scriu rezumatul acela, dar azi trebuie să profit de răcoare pentru a citi puțin.

Încearcă să înțelegi. Ei te-au condamnat la moarte de fapt din 84, cum spui tu. ”Ce vină puteau ei să găsească unui copil de 13 ani, ca să îl condamne la moarte?” Nimic.
Încă de atunci tu ai fost considerată a fi altceva și altcineva decît erai. Toată viața ta ei au aruncat răul și vina asupra ta, prin substituire de persoană. ?? Bine, dar era evident că nu aveam cum să fiu ce eram, fiindcă eram izolată cu forța și clar îmi refuzau dreptul la muncă și la studii, deci ce eram cu adevărat nu putea fi față de nimeni. Eram doar un om în lanțuri, ceea ce nu contează, dar mai rău e că ei torturau mereu prin forță brută sau otravă, în niciun caz prin spirit sau intelect.

Între timp, în 35 de ani, au inventat mereu minciuni, încît lumea toată crede că ești altcineva și altfel decît ești. Bine, deci trebuie să fie adevărul și dreptatea, și aș fi avut dreptul să muncesc și să studiez, cum am spus clar din 84. De ce trebuie ei să mintă? Veți vedea că e adevărat că, în plus, ei și mințeau, deși eram încă tînără. Dacă unii credeau că eu eram altcineva, atunci de ce trebuiau să mintă?
”Tu nu înțelegi că nimeni nu te vrea și nu te-a vrut niciodată?”
Tot ei se contrazic, fiindcă ei spun că toți credeau mereu că eram altceva.

”mai ții minte poezia Nebuna a lui Coșbuc?” Da.
”Dreptul la viață intelectuală îl au numai domnii din case sau palate, în niciun caz săracii din blocuri, ca tine”
În fine, nu au dreptate.
”Noi abia acum am înțeles că eram cu toții otrăviți, la început am crezut toate prostiile despre tine”

"Tu ai făcut un salt prea mare de la coada vacii la metafilozofie, noțiuni și teorii abstracte.”
Nu au dreptate, eu nu am făcut niciun salt, așa eram de la început și era evident încă din 84 că eu aveam înclinații spre filozofie și teorii ale limbajului, semiotică, gramatici comparate etc. Așa eram, nu am făcut niciun salt. Probabil ei se referă la zestrea mea genetică, și eu nici măcar nu știu cine a fost tatăl meu biologic, dar asta nu contează.
Sînt unii care sugerează că proștii credeau că, datorită înscenării din Nordul țării în viața mea, chipurile eu eram motivată de dorința de a avea plăceri sexuale, așa cum sînt numai proștii, din cîte spun tot ei. Eu nu am fost niciodată. Sau fiindcă am fost abuzată/molestată sexual de acel profesor sau de preotul acela etc. Bine, dar e total greșit. Niciun om inteligent nu se schimbă ca valoare intelectuală dacă unii mint despre el. Pînă și proștii puteau vedea că zi de zi citeam, destul de mult, și că eram atrasă numai de plăceri intelectuale, era extrem de simplu de dovedit. Așa a fost din 84 tot timpul. Era evident cum eram. Și în copilărie, înainte de 84. Nicio femeie de tip intelectual nu e atrasă sau motivată de plăceri sexuale, niciodată. Cu atît mai mult dacă e inteligentă, ceea ce se putea dovedi ușor despre mine, e absolut evident că am fost mereu așa. Nici nu aveam cum să bănuiesc că unii cred ceva rău despre mine sau minciuni. Normal e să crezi ceea ce e bun, normal e să pleci de la prezumția de nevinovăție și normalitate, dar poate totuși ei au dreptate că unii au fost mințiți despre mine. Mi s-a spus și am dovezi - ceea ce poate pare pedanterie din partea mea sau exces de obiectivitate sau poate că îmi bat joc de voi cum zicea unul, fiindcă voi credeați că eu știu ceva ce nu știam și nu aveam cum să bănuiesc - pot afirma cu certitudine doar că unii au fost mințiți că eu eram nebună, altceva nu știu nimic. Ei spun că eu am fost prea sceptică, cînd în realitate am fost doar un om rațional, pur.
Nu am făcut niciun salt și apoi e evident că trăiam într-o epocă a tehnicii de calcul, a informaticii și geniile momentului asta au fost. Nu am verificat dacă era vreo femeie printre ei, dar probabil că nu, ca întotdeauna. Eu am fost doar o femeie inteligentă, și consider că creierul femeii e astfel construit, încît pentru ele, ca și pentru mine, vocația este sinteza și înțelegerea lumii, adică mai degrabă aptitudinea de a filozofa, de a fi înțelepte, dar nu neapărat de a fi filozofi de renume. Eu nu țin minte să fi creat vreo femeie o teorie filozofică importantă sau un sistem de gîndire fecund. Dar femeile pot înțelege și conecta înțelesurile lumii cu luciditate. Desigur, alte femei au fost lăsate și în acest domeniu, au scris eseuri, au creat teorii sau studii în cadrul istoriei artelor, religiei sau civilizației.

luni, 25 martie 2019

25 martie 2019

Din nou: toată lumea a înțeles că ești absolut nevinovată și că nu ești nebună, dar totuși toți vor să mori și asistă la moartea ta ca la un spectacol, nu le pasă. De ce? Fiindcă efectiv i-au îndobitocit că e mai bine să te omoare și acum toți cred aberația asta. Îți mai aduci aminte ce bine te simțeai cînd te-ai întors pe 22 februarie de la Voluntari? Da. Și nu prea fumai, te-ai fi lăsat complet și începuseși să slăbești și să te simți bine în tot corpul. Da. Și citeai frumos zi de zi. Da.
Între timp ei ți-au chinuit creierul cu căldură infectă la calorifere și te-au și otrăvit. Și acum. Vezi? Îți amorțesc degetele și abia scrii la tastatură. Da. Ai amorțit vreodată la Voluntari în aproape 3 luni? Nu. Nu te-au lăsat să mai faci nimic. Da. Acum iar te-au otrăvit puternic. Tu chiar nu vezi? E evident că ești omorîtă și nimeni nu vorbește cu tine, nici pe facebook sau pe internet, nici la telefon, nici în persoană, decît mama ta. De fapt din 84 foarte puțini oameni au vorbit cu tine. Nici nu ți-au scris sau telefonat decît cîțiva toată viața. Da. Deci ești inuman izolată - clar torturată și chiar și otrava putea fi dovedită. Da. Deci toți te omoară, fără vină și fără rost. ????

Ei iar, cum au zis mereu: ”decizia ca ea să fie omorîtă e irevocabilă.”
Vezi, ei nu te văd drept om, ci drept vită de omorît, ei nici măcar nu te-au judecat vreodată, sau întrebat ceva. Absolut toți cei buni au fost reduși la tăcere.

aceleași idei:
”oamenii nu iubesc și nu respectă decît minciuna și tu ai fost mereu adevărul”
”e exact invers, și tocmai de aceea vor să mori. Tu ai fost mereu ceva excepțional de bun și ei au mințit mereu și vor să mori ca să nu apară ei vinovați în ochii lumii.”
”Tu ai fost condamnată la moarte fiincă ai îndrăznit să spui adevărul. ” Nu am îndrăznit nimic, faptul că am spus adevărul a fost un lucru normal și firesc, lucru la care toți se așteptau de fapt, după cum s-a văzut, dar nu am avut de ales. De fapt adevărul e binele, consider eu, dar ei mă lovesc cu ideea inversă - că eu nu am înțeles că ei toți au mințit și e un lucru grav, pentru care eu trebuie să mor, fiindcă nu am greșit nimic. Ei zic că tot de aceea au inventat că sînt nebună, ca să își justifice greșelile față de mine. De cîteva ori au zis că ”îmi pare rău de ea, dar, dat fiind faptul că nu a greșit nimic, trebuie să o omorîm” Mă îndoiesc că îi pare rău cuiva de mine.
Ei mai gîndesc în felul următor: ”Tu ești singurul om nedreptățit și chinuit o viață întreagă, deci nu e nimic rău, fiindcă în rest totul e bine și ceilalți nu suferă.”

”tu nu înțelegi că nu ai greșit nimic și de aceea toată lumea vrea să mori?!” ??
Nu e logic. E absolut imposibil ca toată lumea să vrea să moară un om, femeie sau bărbat, fiindcă ea/el nu a greșit nimic. De fapt nimeni nu poate să vrea asta.

”tu nu puteai fi acceptată în societate fiindcă erai mai inteligentă decît colegii și profesorii tăi.” Lor li se pare logic și asta, mie nu.

”Noi facem tot posibilul să te acoperim, fiindcă nu vrem să iasă adevărul la lumină.” ??? Și din ăștia au mai fost.

sâmbătă, 23 martie 2019

23 martie 2019 - 24 martie 2019

Iar niște idei ale unora:
”întreaga lume crede într-un porc infect, care și-a bătut joc de o lume întreagă și vrea ca tu să mori, Cristina. Și el e și prost pe deasupra.”
Cine e acel porc?
”Nu avem voie să îți spunem. El nu a înțeles nimic, dar toți cred în el. ”
Eu nu cred povestea voastră cu porcul infect. Ați și repetat asta de mai multe ori. Presupun că vreți să mă faceți nebună și proastă pe mine, să mă faceți să cred că ar fi de exemplu profesorul care m-a chinuit. Jur în fața lui Dumnezeu, în fața a tot ce e bun, că nu vă cred. Nu am dovezi.

”Oamenii nu vor să te omoare din cauze politice, ei vor să scape de tine din cauze biologice, fiindcă te-au f_t toți. De aia sînt ei inumani, te hărțuiesc, fac zgomote, dau căldură în draci, mint că ești nebună, te izolează inuman de zeci de ani, vin cu miile unde locuiești tu pe stradă de zeci de ani, nu te lasă să dormi, te țin săracă și flămîndă. Nimic altceva nu îi mînă să îți facă răul decît faptul că te-au f_t. Odinioară au mințit despre tine, rînd pe rînd, din aceleași motive și au inventat că ești păcătoasă și nebună ca să justifice faptul că te-au f_t, împotriva voinței tale.” ??

”Tu credeai că dacă ești mai deșteaptă ca altele ți se cuvine totul.” ???!! O viperă infectă și idioată, eu am fost cu adevărat normală și inteligentă și pot dovedi că nu am crezut așa ceva niciodată. Și ce e aia totul? Celelalte femei au avut totul, eu nimic, dar mi-au rămas intacte și iubirea și respectul și pentru femei și pentru bărbați. E adevărul. Dar nu mă aplec în fața răutății și nedreptății.

”toți mint, numai ea a spus adevărul” Asta e adevărat, că am spus adevărul, mereu, dar poate și alții sau altele, de exemplu acest om. Deci nu chiar toți mint, nu e posibil logic să spui asta, e un paradox sau am uitat eu cum se numește această înlănțuire de idei. Aceasta e un fel de glumă seacă, fiindcă acum, de exemplu, sînt puțin nervoasă în fața acestor idei. Dar asta e. El trebuia să spună: ”toți ceilalți au mințit, nu eu acum, numai ea a spus adevărul”. Că și eu sînt om.

”tu nici acum nu ai înțeles că ei toți sînt nebuni.” Adică proști, presupun că vrea să spună. Eu îi consider nebuni pe aceia dintre proști care sînt violenți și agresivi rău și vor să omoare și să mintă fără rost. Sînt absolut convinsă că oamenii inteligenți nu pot fi răi sau nebuni, nu stau să explic. Iar tinerii, da, ei sînt mai puțin vinovați fiindcă sînt pradă influenței celor puternici și încă nu au experiență de viață și, în mod paradoxal, nu îi respectă pe bătrîni. Mereu e la fel. Se pare că eu am fost dintre puținii tineri, odinioară, care respectau opinia bătrînilor, în mod logic. Totuși tata a greșit cînd s-a opus plecării mele la Cluj, atîta tot. Eu nu aveam de ales, fusese singura mea șansă de viață și bine. Hotărîsem din 84-85, era totul clar de atunci, și nu eram f_tă, dar era clar că nu eram nebună și nu aveam altă opțiune. Pur și simplu nu am reușit acolo, asta e. De asemenea, poate că tata avea dreptate să fac facultatea de construcții, chiar dacă nu aveam deloc cap de așa ceva, fiindcă știa, cum mi-a spus, că e foarte pericol peste tot și că eu fac parte din lumea de jos și nu pot aspira să mă ridic social și că el făcuse facultatea de construcții și mai cunoștea drumul vieții acolo. Facultatea era lîngă casă, ca și liceul la care m-a obligat să dau examen. Bun, dar nu rezolva nimic bătîndu-mă mereu cu pretextul că trebuie să înțeleg să dau examen la construcții. A greșit, de fapt și el m-a obligat să plec la Cluj indirect, prin multe lucruri.

Oricum unii zic că toate nu înseamnă nimic, fiindcă au stabilit unii de cînd m-am născut să fiu ținută ca nebună, adică sclavă, zic eu, omorîtă și torturată zilnic. Eu nu prea aș fi de acord cu ei, oricîte teste ar fi făcut ei pe creierul meu nou-născut, să zicem. Oricum am fost un om perfect, pot dovedi și acum.

Citez, aproape cu exactitate:

”Tu chiar nu înțelegi?! Tu nu ai greșit absolut nimic și nu ai fost nebună niciodată. Și ei te-au torturat monstruos toată viața și te-au respins total. Tu nu poți fi acceptată în societate, datorită minciunilor despre tine și a modului în care ai fost tratată, chiar dacă tu ești un om respectabil și ai avut o viață perfectă. Ei au greșit și tu trebuie să mori pentru ei.” Aproape la fel spun ei în engleză.
”Tu nu poți fi acceptată în societate decît prin adevăr și adevărul e inacceptabil, fiindcă toți au mințit despre tine și nimeni nu vrea să își asume responsabilitatea.”

”Noi mai bine murim decît să recunoaștem adevărul despre tine” Asta au zis de multe ori.

”Fiecare om trăiește în societate pentru ceea ce cred proștii și ceilalți despre el, nu pentru ceeea ce este el cu adevărat. Despre tine toți cred că ești exact opusul sau cu totul altceva .decît ești, de aceea tu nu poți fi acceptată în societate.”

”Singurul lucru care contează este opinia proștilor despre noi. (!!!) Din cauza aceasta noi te omorîm, pentru ca proștii să nu înțeleagă adevărul despre noi (și despre tine). Nu se poate altfel, ar fi un dezastru social și economic”, (societatea și economia se bazează pe minciunile despre tine și despre noi)
”O să fie un cutremur monstruos și apoi o luăm de la capăt.”

”Toți gîndesc la fel, Cristina, toți vor să mori ca să acoperim rușinea și lucrurile să rămînă la fel, toată lumea să creadă că ai fost nebună”
”Oamenii ca tine nu au nicio importanță în societate ca intelectuali sau altceva, important e ceea ce sîntem noi și de aceea trebuie să te omorîm” ”toată lumea vrea să mori, toți cred că tu nu faci nici doi bani.”

Trebuie să o distrugem complet” Asta foarte des spun ei. ”Trebuie să o omorîm” ”Schnell” (tot timpul intră în germană cu Schnell în gîndul meu)

O altă idee fixă a lor, mereu și mereu: ”Nu se poate face nimic, totul e cum spune ea.” Niciodată ei nu îmi răspund, poate aș fi putut să îi ajut să facă ceva, nu înțeleg de ce ei cred că numai dacă nu aș fi avut dreptate sau dacă aș fi mințit ei ar fi putut face ceva. Ce? Poate că nu sînt proastă, chiar dacă am fost abuzată și respinsă, dar ei cred că sînt proastă. Poate aș fi putut să îi ajut. Au o foarte bună opinie despre ei înșiși și de fapt nici nu mă cunosc. Ei insinuează că nu e așa, pur și simplu doar ei există în grupuri și acitivități sociale și eu sînt clar condamnată la moarte din copilărie. Asta li se pare clar, dar totuși ei cred că eu sînt nebună, din cele spuse mereu de ei. De ce se simt ei impotenți sau incapabili de a face ceva din cauza mea sau legat de viața mea? Ei binevoiesc să spună doar că e foarte simplu, e din cauza faptului că eu sînt un caz monstruos de crimă și toți vor să continue tortura și nedreptatea pentru ca ei să nu se facă de rîs. Cum adică, întreb eu, s-ar face de rîs, poate că nu au înțeles că am fost un om cu caracter perfect, fără greșeală și chiar inteligentă, se poate încă dovedi, se putea și mai simplu chiar și mai evident cînd eram mai tînără. Cum adică m-ar fi acceptat numai dacă aș fi greșit ceva? Ei zic că nu interesează pe nimeni intelectul meu, fiindcă am ”creierul tocit” din cauza torturii și abuzurilor, în timp ce ei au fost lăsați să funcționeze în societate. Dar poate că eram sau sînt mai mult decît cred ei. Ei ripostează mereu că așa s-a stabilit, să fiu eu considerată nebună și să îmi distrugă creierul că ei la asta se referă, fiindcă creierul lor e mai bun, și dacă eu trăiesc, le încurc eu intelectul și puterea lor intelectuală, ca un gunoi ce sînt. De fapt ei zic că ei au creierul puternic și bun, nu ca al meu, și nu pot fi încurcați de mine, dar îi deranjează mult faptul că eu am spus numai adevărul și sînt convinși că eu trebuie să mor, pentru că e o dezonoare pentru ei a omorî un om total nevinovat, fiindcă de obicei pacienții psihiatrici sînt proști și au greșeli, nu ca mine. Ei nu pot accepta o excepție și sînt convinși că toate problemele lor vor dispărea dacă eu mor. Eu am întrebat de unde știu ei cu certitudine acest lucru. Nu au răspuns, ei rar sau deloc răspund. Cum adică nu pot ”accepta” o excepție? Ei mereu zic așa. Unii au zis că ei pur și simplu nu acceptă realitatea, așa cum un călător în deșert nu ar accepta că este nisip sub călcîi, că e vreme toridă, etc. Ei refuză realitatea care nu li se pare bună pentru ei, așa cum ai refuza că există Soare și e necesar și să plouă. Oricum eu nu aș fi acceptat să trăiesc în lume și să omor cu ură un om bun, cum fac ei. Ei zic că tocmai de aceea vor să mor, fiindcă unii proști sînt oameni buni și nu trebuie să înțeleagă ce fac sau au făcut ei rău mie. Dar de ce contează trecutul așa de mult???? Alții mai zic totuși că ăștia sînt gunoiul, nu eu. Mereu zic ”Ne-am făcut de tot căcatul” ”Ne-am făcut de rîs pentru totdeauna” și totuși mereu ”O să rîdă toată lumea de noi”, de vreo 10 ani cel puțin. Ei zic că pentru ei nu are nicio importanță viața unui om, ci doar interesul să nu se facă de rîs în fața proștilor. Cum? întreb eu, nu ar fi nimic de rîs, e un adevăr frumos despre mine, ce dacă au greșit unii? E ceva trist, dar nu urît sau ridicol, de rîs. Cum naiba de rîs?!
Cei care citesc acestea, probabil fie se prefac sau chiar cred că eu sînt nebună că scriu aceste lucruri, că ele sînt rodul fanteziei mele, sau că ăștia care spun așa sînt mai deștepți decît mine și eu nu merit drepturi în societate fiind proastă, sau că aceste lucruri m-ar deranja și deci nu sînt în stare de nimic bun în societate, sau poate unii chiar cred că ăștia au dreptate. Niciuna din asumpțiile acestea din acest paragraf, dacă ei chiar așa gîndesc, nu este adevărată.
”Proasto, toată lumea cred că tu ești porc, nu aceia care ți-au făcut rău sau te-au persecutat.” Eu nu pot crede așa ceva. Ei zic că e așa, din cauza faptului că ei mint încontinuu despre mine, chiar dinainte de 84, cînd eram copil, așa spun ei. Dar evident eu nu știam așa ceva, presupunînd că e adevărul, și nu aveam dovezi că ei sînt așa sau că ei mint, culmea, despre mine.

”toți au făcut același lucru, Cristina, toți ți-au făcut rău și au mințit că tu ești rea” Să zicem că ar fi așa, dar totuși dacă ar fi adevărul, despre mine măcar, succint, aș fi acceptată și aș avea dreptul de a munci și de a studia (sau măcar de a munci), cum am implorat justificat din 1984. Ei zic că nu, că evident am fost mereu singură și săracă mereu și eu trebuie să înțeleg că oamenii m-au sacrificat mereu, inclusiv familia mea, de dragul celor răi sau mincinoși sau chiar mai proști decît mine, de dragul rudelor lor adevărate sau a celor cu bani, fiindcă eu nu aveam condiție socială, cum zicea și tata, și ei aveau interesul să mă distrugă fiindcă eu eram mai inteligentă decît rudele lor, decît cei dragi lor sau decît cei cu bani. Niciodată, în nicio epocă istorică, oamenii nu au respectat sclavii sau servitorii sau oamenii săraci, spun și ei și eu, acest lucru e scris în toate cărțile. Și în toate cărțile, inclusiv în teoriile psihologice, e scris că oamenii urăsc victimele, că vor să le distrugă ca să ascundă rușinea lor în fața celor mai proști sau mai buni așa-zis. E și o ură de clasă, recunosc ei, bogații îi urăsc mereu pe cei săraci, tu nu aveai cum să urăști, fiindcă erai prea pură și un om prea bun și cuminte. ”Bogatul nu crede celui sărac” și toate proverbele lumii și românești spun același lucru.
Totuși eu îi contrazic, fiindcă am avut și simțul umorului și calități de a iubi și respecta oamenii, chiar de a îi face să se simtă fericiți puțin. Și calități intelectuale și virtuți reale. Totuși am dovezi că ei gîndesc ca mine (mulți) și că ei mereu respectă, în forul lor interior, exact oamenii ca mine și valorile binelui în lume și exact ideile mele. Ei zic că îi îi doare undeva de perfecțiunea mea, că ei acceptă numai oamenii pe care vor ei să îi accepte, că evident îi acceptă pe cei fără handicap social și pe deasupra mai eram și șchioapă și femeie singură. În general, spun ei, femeile singure nu sînt acceptate în lume, unde ei toți trăiesc în cupluri, și eu nici nu aveam drepturi legale de a avea copil, fiind ”declarată” nebună. Și asta au spus de multe ori. În rest, familia mea și tot ce am aflat eu, întotdeauna au privit căsătoria drept o afacere aproape strict financiară.
De multe ori mi-au spus ceva de genul: ”Ei trăiesc într-o lume de iluzii și minciună. Ei nici măcar nu pot conștientiza faptul că tu ai avut mereu dreptate.”
Alți ticăloși au inventat pretextul absurd că ei trebuie să mă omoare, fiindcă eu reprezint disidența postdecembristă, fiindcă am suferit injustiție socială întreaga viață, înclusiv pînă la 18 ani în comunism. Dar de fapt nu există acea ”disidență”, zic chiar ei, și absolut sigur nu am fost un caz politic, pot încă dovedi că era doar delirul unora. Alții au zis că oricum, fiind eu un caz social, ei voiau să mă distrugă fiindcă eram săracă și deșteaptă și săracii nu au drepturi sociale și trebuie să fie proști și toți (inclusiv cei de pe facebook) îi urăsc pe cei de stînga, adică pe cei săraci, și îi consideră ”comuniști”, și, în timp ce ei mint că se află sub povara social-democrației, în realitate toți sînt liberali sau falși anarhiști, care de 30 de ani aproape nu spun decît acest lucru, care e o minciună, fiindcă oricum numai liberalii sau cei care detestă săracii au fost încontinuu la putere acești 30 de ani. Recunosc că am fost complet apolitică, dar mă irită uneori nebunia lor de a considera obsesiv de 30 de ani pe martirii și victimele comunismului - în afară de mine - la fel cum înainte, în așa-zis comunism, timp de decenii criticau încontinuu - ăsta e adevărul - Al Doilea Război Mondial, nu capitalismul, cel puțin din ce am văzut eu ca propagandă. Recunosc că am fost complet apolitică, dar mă irită nebunia lor de a considera obsesiv de 30 de ani pe martirii și victimele comunismului - în afară de mine - la fel cum înainte, în așa-zis comunism, timp de decenii criticau încontinuu - ăsta e adevărul - Al Doilea Război Mondial, nu capitalismul, cel puțin din ce am văzut eu ca propagandă. În fine, nu contează prea mult acest lucru, oricum nu am nicio pulsiune să citesc propaganda lor și nu mă deranjează în mod real. Voi explica în rezumat, voi scrie ce e esențial, nu contează deloc faptul că nu puteam socializa fiindcă ceilalți mereu aveau brîrfe politice în programul de conversații, și nimic altceva. Eu am fost genul de intelectual abstract și teoretic și puteam fi acceptată chiar dacă niciodată nu am vorbit sau gîndit politică. Aici pe facebook, pînă și autorii de haiku la care țineam fac politică și o iau razna mereu. Evident, toată lumea știe că politica e religia oamenilor de rînd de peste un secol. Dar ei tot ziceau că eu, vezi Doamne, eram periculoasă pentru capitalismul lor, fiindcă am fost persecutată toată viața. E tot un pretext fals și e doar delirul lor. În aparență exact de aceea nu mă acceptă nimeni din tinerețe, fiindcă ei vorbesc politică și eu nu. La fel a fost și la ultima mea ocazie socială, la înmormîntarea bunicului meu în 2012. În realitate ei nu m-au acceptat în lumea cetățenilor adulți din celelalte motive.

Eu nu am avut nicio legătură cu politica și nicio implicare politică. Totuși, încă dinainte de 89, tata insinua că așa sînt oamenii ca mine distruși de politică, la fel ca în Contele de Monte Cristo, legat și de numele meu, una dintre cărțile din biblioteca lui. Așa au făcut și cu alte exemple, foarte multe, din literatură, filme sau cîntece etc. Eu nu am delirat niciodată. Acum, de exemplu, unii îmi spun în gînd că eu am fost una dintre crimele cele mai urîte ale comunismului, fiindcă pe vremea aceea eu eram tot în tabăra celor învinși, fiindcă rudele mele, care nici nu erau rudele mele de sînge, ar fi avut o obscură implicare în politica celui de-al doilea război mondial. Din întîmplare am fost martor ocular, fără intenție, la revoluția din decembrie 89. Unii spun că i-a deranjat acest lucru și de aceea am fost persectuată după 89, deși nu e logic, fiindcă acolo unde am fost eu, la fostul CC, au fost mulți alți oameni, și în interiorul și în afara clădirii. Ei zic că îi deranjase prezența mea acolo pe 22 decembrie 1989, fiindcă ei voiau să mintă despre Revoluție și eu țineam minte adevărul. Că eu eram sărăntoacă și nu aparțineam clasei sociale a celor care erau înăuntru și nu eram dintre cei, destul de mulți, care aveau voie să țină minte adevărul. Oricum era clar de atunci că eram un om normal și inteligent și că niciodată nu aș fi avut legătură cu politica și niciodată nu aș fi încercat să scriu un roman despre Revoluția aceea. Că niciodată nu aș fi povestit acele lucruri, fiindcă oricum nu aveam cui și nu eram acel gen de persoană. Cel mult nepoților, dacă i-aș fi avut, la bătrînețe. Faptul neplăcut, o întîmplare nedorită, că am fost martor ocular la Revoluție, le-a prilejuit multe deliruri și idei aberante asupra mea. Mulți au spus mereu că pe mine trebuiau să mă ”sacrifice”, pentru a putea păcăli nebunii despre politică și pentru a putea ei să guverneze țara. Prezența mea acolo a fost, spun ei, greșit interpretată, și ei au mințit poporul despre mine și atunci. Aberațiile lor cuprind idei că, spre deosebire de cei privilegiați care au fost acolo, eu eram incoruptibilă și nu le convenea faptul că eu știam cum a fost. Alții rîdeau de mine cînd am pronunțat în ultimii ani cuvîntul Revoluție, că am fost proastă că nu am înțeles că nu era Revoluție, ci lovitură de stat, de parcă asta m-ar fi interesat. De unde știau ei cum gîndeam eu? Mi se pare așa straniu să crezi despre un om că e prost, cînd nici nu vorbești cu el. Eu prefer să spun Revoluție din diverse motive, orice ar crede ei că a fost. Fiindcă eu am venit atunci în București din Ardeal cu trenul de la Timișoara și văzusem singurul apus de soare fantastic din viața mea la țară, în sat, unde cerul era o baie de sînge de jur împrejur, 360 de grade sau aproape, nici eu nu știu cum a fost posibil așa un fenomen optic, nu a fost halucinație în mod sigur. Lumea din tren vorbea despre evenimentele de la Timișoara, eu nu știam ce fusese acolo.
Oricum ideea lor era că istoricii au preferat să scrie manualele școlare în contradicție cu adevărul văzut de mine și unii aveau pretext să spună că de aia mă omoară, că ei mint despre istorie. Aiurea, pot dovedi că și asta e doar un delir al lor. Și nu avea niciun sens. E adevărat că ei spun că întreaga lume știe, nu doar țara mea, că totul a fost atunci exact cum am spus eu, cel puțin acolo în acel punct al orașului. Oricum, acest lucru nu m-a obsedat defel, dar ei zic că i-a obsedat pe alții. În realitate, ceea ce am povestit nu cred că e întrutotul sau chiar nu e deloc în contradicție reală cu ceea ce au scris ei. Oricum, aproape de Intercontinental, unde m-au chemat niște psihologi să îmi dea de milă vreo sută și ceva de lei (eu speram un pic mai mult, că nu aveam deloc ce era necesar, mă așteptam la 2 sute și ceva) acolo s-a desființat asociația victimelor din 22 decembrie 1989 și a fost înlocuită cu asociația victimelor mineriadelor, cînd am avut noroc să nu fiu pe stradă.
Cînd stăteam acolo pe stradă acum cîțiva ani și așteptam, treceau tineri în grupuri și unii intrau peste mintea mea cu ideea că acești tineri sînt ghidați greșit.
Acum iar a intrat altul peste mintea mea cu ideea că ”săracii sînt ca o lepră”.
În fine, mai e de spus ceva. Mama are niște rude bogate, care nu au avut nicio legătură cu mine și nici cu ea de fapt după ce m-am născut eu, decît foarte puțin. Normal că nu am nicio legătură cu ei, ei aveau foarte mulți bani încă dinainte de 89 și i-am văzut foarte rar. Ei au reapărut în viața mea și a mamei numai acum cîțiva ani. Familia mea spunea după Revoluție că el, vărul ei, a mințit despre implicarea lui eroică la Revoluție, pentru a obține avantaje materiale. Zilele astea au intrat peste mine cu ideea că fata lui nu are cum să înțeleagă adevărul fiindcă ea, spre deosebire de mine, a fost crescută în minciună. Poate că se refereau la minciuni politice, dar în mod cert eu nu i-am considerat pe ei oameni răi sau dușmanii mei niciodată și nu am gîndit nimic greșit legat de fata lui, despre care porcii spun că e idioată și au inventat și aberația că acel unchi mi-a făcut răul fiindcă nu suporta ca un copil sărac și ilegitim, adică eu, să fie mai inteligent ca fiica lui. Au intrat alții care spun că nimeni nu avea cum să mă accepte pe mine, fiindcă eu am fost crescută într-un mediu mizer și complet insalubru și lumea știa acest lucru.
Oricum, acest unchi avea relație cu o persoană responsabilă de gaze înainte de 89 în București, care a fost și ulterior mult timp în aceeași funcție. Asta pentru că m-au chinuit monstruos atîția ani cu căldură, inlcusiv în ultima lună. Dar eu, în mod lucid și obiectiv, neavînd dovezi, pot spune că e posibil să nu fie nicio legătură între acel om și faptul că m-au chiniuit cu caloriferele, poate era doar un aranjament, pentru ca proștii să creadă așa.
În mod real, singura legătură a familiei mele cu pollitica a fost faptul că nașul meu, om sărac de fapt din Voluntari, a fost consilier al primăriei sau nu știu ce acolo, și a reprezentat partidul Alianța Civică și Partidul Liberal nu știu care, ulterior. În seara asta iar au intrat cei cu ideea că toți aruncau mereu vina asupra mea pentru oalele sparte de ei.
Acum iar același dialog, pe care l-am auzit de zeci de ori, intrînd ei în mintea mea: ”Ai înțeles? Da. Tot? Da, tot. Trebuiau să o termine.” Foarte mulți au fost obsedați de terminarea mea - adică moarte de fapt - sau aranjarea mea - înseamnă același lucru - și m-au scuipat mereu cu ideea că ei trebuie să îmi spele creierul și să mă distrugă prin tortură, tocmai fiindcă am fost martoră la Revoluție, în mod total aberant, fiindcă eram un om inteligent și bun și perfect normal. Ei greșesc, dar se pare că dvs. toți gîndiți aberant, exact ca ei.
”tu ai fost un copil nedorit încă de cînd s-a născut, atîta tot. ” ”Deși nu e adevărat, toți idioții cred că tu ești un rahat politic și te-au lovit fără rost, fiindcă ei asta cred. ” Deci încă un pretext absurd.

”Toate rugăciunile voastre sînt în zadar, ea a scris și a spus toată viața numai adevărul, ea nu se poate schimba.” Cum adică rugăciuni? Nimeni nu m-a rugat nimic niciodată și de ce aș minți? De ce dracu își bat joc de mine și acum, după tot ce au făcut 35 de ani?
”ei sînt cele mai mari scîrbe și porci din istorie, Cristina, și toată lumea crede că ei au dreptate.” Cine?
Oricum, nu pot înțelege de ce atîta fanfaronadă, cînd adevărul că eram un om inteligent și bun era mereu evident? Există, pentru orice om rațional, un fapt recunoscut de știința istoriei, chiar și în manualele mai recente pentru tineri de liceu, poate și acum: la începutul cărții, în ce privește continuitatea poporului daco-roman în spațiul carpato-danubiano-pontic este scris că istoria recentă se scrie numaisub influența politicii și astfel e denaturată, iar la sfîrșitul manualului e scris că regimul comunist a torturat și anihilat orice rezistență, inclusiv prin abuz și închisoare psihiatrică.
”tu ai fost dată drept hrană celor proști, Cristina. Oamenii inteligenți te-au respins și te-au aruncat în cușca leilor.”

”ea nu înțelege că omul care nu a greșit nimic nu are voie să spună adevărul.” ??!!

”tu nu îi înțelegi pe ei. Tu vorbești și spui adevărul de parcă ai crede că lor le pasă de viața ta. Nimănui nu îi pasă de tine. Fiecare se gîndește numai la interesul lui personal și toți vor să mori.”?? Nu e ca și cum, ci e pur și simplu adevărul, voi explica iar de ce am spus. Nu înțeleg d ece ei sînt obsedați că nu le place adevărul și continuă să spună că trebuie să fie liniștiți că nimeni nu mă va crede și apoi iar spun că toți mă cred. Chiar așa idioți sînt? Eu am fost un om rațional și nu aveam cum să fiu obsedată să fiu credibilă, am fost un om bun și ma avut sufletul plin de lumină adevărată, nu doar bunătate cum zic ei, ci și intelect bun.

”datorită ei am înțeles absolut tot adevărul despre viață și sînt tare fericit” ?? asta spun ei de vreo cîțiva ani. Nu cred că au înțeles. Mulțiau ideea că au furat cunoașterea lumii de la mine și totuși vor să mor. Tot timpul ei spun că eu am suferit prea mult și de aia vor să mor.
ceea ce ți s-a făcut ție e cea mai monstruoasă crimă din istorie și de aceea toți vor să mori ?? Bine, dar m-au torturat tot mai oribil în ultimii ani... Da, fiindcă toți mint ca să te putem omorî. Pentru ei nu contează zestrea ta spirituală sau binele și frumosul din sufletul și din mintea ta. Să îi ia dracu atunci, e oribil cum gîndesc ăștia. În fine, să nu îi ia dracu, să se trezeascăla realitate. Ei spun că ei sînt complet treji, dar din 84, (după cum sugera o colegă de 13 -14 ani, deși nu mă credeți) interesul lor e să mă omoare. E greșit, au degenerat, au înțeles totul pe dos, sînt aproape sigură. Sînt unii care au spus că i-au păcălit pe proști că eu aș ”reprezenta” Rusia în politica lor - dar desigur cei deștepți șitu că nu e așa. Eu nici nu pot crede că proștii chiar cred asemenea aberații, cum spune ăsta.

”femeile din ziua de azi sînt idioate, ele primesc totul pe tavă și nici măcar nu cred că există nenorociri precum cele pe care tu le-ai povestit despre viața ta.”

”e adevărat că tu ai fost mereu la fel cum ești acum și ai fost un om perfect, cu multe calități, dar oamenii care vor să mori sînt creaturi jegoase, care nu au niciun pic de milă pentru martirii nevinovați, nu au niciun pic de umanitate, de respect pentru spiritul nobil și pur și disprețuiesc enorm oamenii buni, fiindcă ei cred că cei răi sînt mereu mai deștepți, atîta pot să îți spun, ei sînt niște monștri”

”Aș vrea să știu dacă ea la început, în tinerețe, plîngea mult sau puțin cînd o chinuiau și legat de închisoare și nedreptate.” ”Da, făcea perna leoarcă. A plîns enorm, mulți ani.” Da, e adevărat.
”vezi, asta numesc idioții tocire afectivă. ”
Nu vă dau totul mură în gură, dar nu e nicio tocire afectivă, e maturizare. Sufletul mi-a rămas integru și senin și curat, capabil și de bucurii mărunte și de fericire, numai binele superior. Lacrimile acelea erau fiindcă eram prea tînără și încă nu făceam față torturii monstruoase sexuale, lipsei dreptății și oricărei șanse de muncă și minciunii altora și faptului că mereu făceau pe nebunii. Unii zic că de fapt ei nu făceau pe nebunii, ci mă tratau pe mine drept nebună ca să îi păcălească pe proști. Poate, dar erau actori proști și păreau nebuni, am și dovezi scrise și pot relata clar cum vorbeau și gesticulau în realitate. Numai psihologii tineri și idioți cred în ideea de tocire afectivă, o aberație. Proștii sînt proști și deștepții deștepți. Inteligența are mari resurse sufletești în fața necazului și nu se tocește afectiv, ci devine mai controlată și mai fericită, mai umană în sens rațional.

”li s-a spus că tu ești nebună, toți cred aberația că tu ești nebună și nu se poate face nimic.”

”tu nu ÎNȚELEGI că ei toți mint, și tu TREBUIE să mori FIINDCĂ ei mint.” Mereu intră unii cu ideea asta. Ei zic că așa gîndesc toți oamenii raționali și rezonabili. Dar pe CINE mint ei? Nu vor să spună. Dar de ce cred ei că ei TREBUIE să mintă despre mine? La ce bun dacă aș înțelege că eu trebuie să mor pentru minciuna nu știu cui? Ce îi deranjează, ce vor de la mine? Adică azi, ora 4:44 acum, duminică senină și blîndă, 24 martie 2019. Intră mereu cu ideea asta. Unii zic că îi deranjează că scriu adevărul, dar adevărul e că ei vorbesc în gîndul meu la fel chiar dacă eu nu scriu și nu spun nimic. Oricum aceste idei nu m-ar fi deranjat dacă mi s-ar fi dat un loc de muncă și dreptul de a munci. Ba chiar ar fi dispărut, în afară de faptul că totul ar fi fost numai fericire și viață bună, după 35 de ani de așteptare și cereri inutile. Și sănătatea trupului s-ar fi îmbunătățit. Mie mi se pare logic că trebuie să fie adevărul despre mine, ca să nu mă omoare. Ei zic că nu e logic, fiindcă ei nu se gîndesc decît la ei înșiși, cum spuneau aseară și că interesul lor e să mă omoare, ca să justifice greșelile și minciunile lor. Dar nimeni nu m-ar fi otrăvit și nici izolat dacă aș fi avut aceste drepturi. Ei zic că nu e adevărat, că e o iluzie a mea, fiindcă corupția și crima înseamnă mai mult pentru ei decît viața unei femei inteligente și bune.
Ei sînt cei care nu au înțeles. Unii pot spune că ei zic așa ca să mă facă să scriu, eventual, aceste cuvinte ale lor, și astfel proștii să creadă că eu sînt nebună, paranoică, bună de nimic, etc. Însă eu pot încă dovedi că ei chiar m-au respins să muncesc sau să studiez, cînd oricum eram încă în stare, cu minciuni clare și dovedibil că erau minciuni. E vorba de crimă, cum zic și ei. Dar ei pretind că așa e bine, FIINDCĂ toți au mințit despre mine.Mie mi se pare foarte ciudat că ei gîndesc așa, dacă ar fi înțeles cum am fost mereu ca intelectual, cît de multă lumină și frumusețe, infinită, dar și capacitate logică și forță de muncă și de a dărui binele am avut mereu, atunci nu ar fi vrut să mă omoare, m-ar fi acceptat și respectat. Dar tot ei zic că ei sînt total idioți și întunecați și că ei nu pot înțelege așa ceva. Ei zic că aceste lucruri nu există pentru ei. Eu însă știu că putea fi adevărul despre mine clar pentru diferitele categorii sociale sau de proști, la fiecare pe limba lui, numai ce era necesar, că nu se punea problema să explice nimeni metafizica lui Hegel sau ce am înțeles eu despre lume sau despre cărți. Alții ziceau că oricum sînt foarte multe femei inteligente ca mine, deci ei nu pierd nimic, și că e logic că numai unele dintre ele sînt acceptate sau lăsate să muncească sau să ”creeze”, adică acelea care sînt acceptabile social.
Pe de altă parte, în mod sigur, ei scuipă asupra mea idei care arată clar că ei sînt așa de proști încît mă cred proastă sau nebună cu adevărat și alții chiar mi-au zis că ei nu au cum să mă judece, sau să mă prețuiască,sau să înțeleagă cum sînt ca om sau ca suflet și intelect. În plus, eu efectiv nu am avut dreptul la muncă și studii și am fost izolată în mod clar de fapt din 84.
Unii au degenerat așa de mult, încît afirmă că ei trebuie și trebuiau să îmi șteargă memoria (asta spun adesea) atît pentru a acoperi minciunile lor, cît și pentru a mă lovi în trup, a îmi ruina sănătatea fizică ștergînd memoria mea legată, într-adevăr, de lucruri bune, pentru a mă face incapabilă de muncă intelectuală (contează și memoria, nu doar logica) și a mă deprima. Sînt monstruoși. Tot ei sau alții zic că pentru ei e mai greu să șteargă memoria mea, fiindcă sînt inteligentă și absolut tot ce am scris sau spus a fost mereu adevărul. Deci ei spun că minciunile se șterg mai ușor, dar problema lor e adevărul din memoria mea.
E într-adevăr monstruos, e mai rău ca în insula doctorului Moreau. (Nu fac nicio aluzie la moroi sau la moarte.) E o aberație ce cred ei, anume că pentru ei e mai bine să îmi șteargă memoria sau să mă mutileze, sau să mă omoare, deși toți porcii par să fie convinși că trebuie să mă omoare, și e greșit.
”pe idioți i-au păcălit fie că ești proastă, fie că ești egolatră sau narcisică, fie că ești nebună etc. La fel cum odinioară mințeau că ești dezmățată și tu erai exact invers. Proștii nici măcar nu au înțeles că e vorba de o crimă reală și ei cred că sînt doar idei din mintea ta.”

Voi încerca să continuu acel rezumat început acum 2 zile.

vineri, 22 martie 2019

22 martie 2019

Iar au venit copiii din cartier sub geam și au început să urle adineaori :
”să-mi bag pu.. în morții tăi”
”Să-mi bag pu.. în cristosu mă-tii”
Aceste înjurături legate de religie le plac foarte mult, le repetă adesea aici unde locuiesc eu.
Încă de cînd eram mică am obsevat că unii aveau tendința să prefere înjurăturile religioase:
”F_ți Dumnezeii mă-tii” etc.
Asta cu cristosu nu am mai auzit-o. Dar cu morți mereu urlă aici, fără să aibă niciun respect, ca toate popoarele civilizate, din ce știu eu din literatură, istorie și mitologie, față de spiritele morților.
Una care mă deranjează mult, fiindcă e la modă cel puțin de cînd m-am mutat eu aici după moartea tatei este:
”Să moară familia mea ...” Mereu și mereu ei urlă să moară familia lor. Foarte repetat, des, una după alta. Și sub fereastra mea și în jurul locuinței. Unii zic că ei au împrumutat de la țigani acest lucru, sau poate că vor să îi mintă pe alții că ei sînt țigani, așa cum îi aud eu - eventual să creadă proștii că eu trăiesc printre țigani. Și multe alte chestiuni. Cum cea cu F_ți Dumnezeii etc. e mai rară și se folosea mai demult mai ales în mediul rural, eu am tot sperat, nu rîdeți, să treacă moda acestei expresii despre moartea familiei. Chiar am văzut cu ochii și am auzit cu urechile, cum unele mode dispar în timp și sînt înlocuite de altele, dar ei tot sînt agățați de porcăria asta și nu se mai termină naibii efervescența lor verbală legată de aceste cuvinte scîrboase. Din 2006 sînt aici.
”eu nu mai pot” iar zic unii în gînd
”Adevărul nu poate fi distrus” etc. Ei au zis de multe ori că tot ce spun sau gîndesc eu e adevărul și tocmai de aceea ei vor să mă ”distrugă”.
Acum iar:
”Băga-mi-aș pu în mă-ta” Asta e foarte des uzitată de copii.
Azi chiar a venit mama la mine în vizită și ei așa vorbeau des, uneori legat de venirea ei aici. Se distrează foarte bine și rîd încontinuu.

”Niște porci infecți, Cristina, vor să mori.”
”Porcii nu au cap și nu pot judeca ce e bine și ce e rău”
”Poporul, adică proștii, cred răul și vor să mori fiindcă așa i-au convins alții, ei nu au judecată personală, au fost mințiți. Alții i-au convins că tu ești nebună sau ai greșit ceva. Tu nu ai reușit să convingi pe nimeni și de aceea mori”
Bine, dar nici nu am încercat să conving pe nimeni, am fost singură, nu am fost nebună sau paranoică să îmi imaginez că trebuie să conving pe alții, nu am avut delir că mă acuză cineva de nu știu eu ce, adică, așa cum se spune psihologic, nu am avut interpretativitate sau personalitate paranoică sau demonstrativă.
Ei continuă să zică totuși că eu trebuia să conving pe alții - dar pe cine? Cum? Nu aveam cum sau de ce etc. Și ce trebuia să îi conving? Totul, adică toată realitatea, ar fi durat 1000 de ani. Ei au zis că trebuia să conving oamenii că nu trebuie să mă omoare, atîta tot. Dar eu nu aveam cum, fiindcă de fapt nu aveam dreptul la muncă și la studii sau, mai ales, de a întemeia o familie, încă din 84. Oficial din 92, de la închiderea psihiatrică, real din 84 în mod clar.
Ei zic din nou că oamenii sînt convinși că eu sînt nebună. Alții zic că trebuie să înțeleg că asta e ”crucea” pe care trebuie să o poarte nebunii, că adică nu sînt crezuți deși au dreptate, că sînt considerați răi și proști deși ei nu greșesc nimic, că nimeni nu îi înțelege etc. Că sînt considerați rușinea societății tocmai fiindcă au fost victimizați și familia și lumea vrea să ascundă greșelile lor față de ei și de aceea îi consideră nebuni. ”Proștii cred că nebunii au capul defect, cînd de fapt trupurile lor sînt chinuite, ca la toți bolnavii.” Totuși, ceilalți nebuni, unii dintre cei închiși cu mine în spital, erau tot răi, ca și cei de afară. Oricum și ei m-au respins. Știu, unii îi numesc pe nebuni posedați sau demonizați, dar și posesia sexuală asupra mea - clar tulburare hormonală și puteam dovedi - a dispărut de mult. În plus, reamintesc ceea ce știu și proștii - că pacienții psihiatrici sînt dintre oamenii săraci, cum am fost și eu.
Alții zic că nimeni nu mă poate accepta după 35 de ani de ”pîrnaie”. Că toți cred că nu mai sînt capabilă de muncă sau studiu sau orice relație cu alții. Sau că nu credeau de la început, de cînd aveam 13 ani, fiindcă eram torturată de familie și de societate și considerată nebună etc. Toți au înțeles că ai fost torturată încontinuu 35 de ani și de aceea nu te acceptă.
”Problema e că tu ai fost prejudiciată rău de oameni respectați în societate și de aceea toți vor să mori. Despre cei care sînt respectați în societate nimeni nu are voie să spună adevărul.”
”Ție toți ți-au făcut rău.” ”Toți vor să mori ca să dispară rușinea lor și acuzația implicită că sînt vinovați de răul asupra ta, Odată ce tu mori, nimeni nu îi va mai acuza, așa gîndesc ei.” ”Cine să îi acuze?” întreb eu. De data asta mi-au răspuns, cu chiu cu vai - cei buni cu adevărat.” Bine dar cine sînt ăia? Chiar există cei buni cu adevărat? Și de ce le e frică de ei, fiindcă dacă sînt buni nu le-ar face nimic? Nu le le frică, doar rușine, rușine de aparențe, fiindcă în sufletul lor nu au rușine ca în dicționar, nu vor adică să apară drept proști sau răi că te-au acuzat nedrept și te-au chinuit toată viața - fiindcă închiderea la psihiatrie e ca o acuzație. Ei au făcut lucruri monstruoase asupra ta și nu le place adevărul, adică faptul că tu încă ești în viață și nu ai uitat. Bine, dar i-am iertat. Îi doare în cur de iertarea ta și atitudinea ta demnă și normală etc. Deci ei nu vor să înțeleagă altcineva, cei despre care ei cred că sînt buni cu adevărat, adică nu sînt corupți ca aceia care mint despre mine. Da. Bine, dar nu ar fi nimic rău, nimic rău pentru așa zis sistemul lor - cel mult s-ar îmbunătăți, nu ar deveni nimic mai rău, ci mai luminos, mai conștientizat de idioți, nu de nebuni, mai curat, mai uman. Dacă chiar există aceia buni de care se tem ei.
În fine, iar încep ei că toți vor să mor, că lucrurile de mai sus nu contează. Ei spun că eu nu înțeleg că e vorba doar de interesele personale ale unor porci. Ei spun că aceia care citesc ce am scris eu pe facebook sau în blog consideră că eu mint , că am minte diabolică sau bolnavă, paranoică să inventez așa ceva, deși nu puteau fi motive personale și puteam dovedi că am avut mereu dreptate, că, fiind un om inteligent, nu aveam cum să fabulez sau să exagerez. Dar era foarte clar acest lucru. Ei zic că oamenii au fost îndobitociți, și că ei chiar cred că eu am avut defecte sau greșeli, deși nu am avut deloc și puteam dovedi. Bine, dar e total absurd. Au fost dovezi clare despre tot adevărul, nu doar despre faptul că eram izolată și că nu eram nebună. În cele mai mici detalii numai binele și frumosul ca trăsături de personalitate și nicio greșeală. Ei zic că trimiteau comisii sau judecători care erau îndobitociți de minciunile psihologilor sau psihiatrilor asupra mea și care mințeau toți cînd vedeau că mereu am spus adevărul și că nu am amnezie sau defecte psihice. Da, am avut mereu dreptate. Ei zic că mereu veneau alții și alții care credeau miniciuni, deși evident am fost complet izolată din 84 și aproape nmeni nu a vorbit cu mine și nimeni nu a colaborat sau muncit cu mine împreună toată viața. Nu aveau nicio dovadă rea despre mine și, mai mult decît atît, eu aveam toate dovezile clare ale binelui și normalității. Este evident chiar și din tot ce am scris că nu a fost delir nicidoată și chiar că am fost un om inteligent. Unii porci zic că dacă eram inteligentă nu scriam nimic, mă lăsam omorîtă în tăcere, ca orice om bun. Nu au dreptate. Voi dovedi dacă mă vor lăsa să scriu, că nu au dreptate.
Unii spuneau din nou că mama mea s-a trezit prea tîrziu, alții invers, că ea e complet nebună. Că adică lumea e atît de proastă încît credea sau încă crede că mama era normală și bună și eu nebună și rea, fiindcă i-au păcălit pe toți. Ăștia sînt ticăloși infecți, eu nu cred așa ceva.
Ei pur și simplu nu vor să admită că tu ești mai deșteaptă decît ei și ai avut dreptate și ei spun că ești nebună, adică mai proastă ca ei și te omoară pentru orgoliul lor. Bine, dar așa ar fi omorîți toți cei inteligenți. Nu, numai aceia care nu îi pot convinge pe proști, cum au zis ăia mai sus. Nu e adevărat, zic eu, am văzut colege destule care au fost acceptate și nu cred că au trebuit să îi convingă pe proști sau poporul. Ele au acceptat regula jocului, adică să te lovească pe tine de moarte sau pe alți nevinovați. Deci totuși am dreptate, revin eu, a priori cei inteligenți sînt omorîți. Nu e un joc, e o crimă brutală și josnică, cum spuneau unii dintre voi. Nu, zic ei, numai tu ești nedreptățită. Bine, dar tocmai în cazul meu se putea face o excepție. Nu, zic ei. Etc.

așa apar eu în mai multe fotografii din copilărie - încercînd să prind de mînă păpușa sau pe Moldoveanu Ironim, bunicul paralizat, sau pe străbunica mea Victoria. Aceasta era păpușa mea Ileana, botezată așa de mine. De unele momente din poze îmi aduceam aminte - primele mele amintrii sînt de la 1-2 ani, cînd mă tîram pe covor sub masă și scaune și îmi imaginam castele și porți sau ziduri prin care treceam după cum erau desenate motivele florale ale covorului. Nu eram un copil exagerat de inteligent din cauza asta, eram un copil normal. Apoi mai am amintiri de la grădiniță. Am motive certe să cred că amintirea cu covorul din pruncie era reală, nu era un vis implantat ulterior în mintea mea, cum ar spune gurile rele. Unii spuneau că psihologii asta au inventat, că povestea vieții mele scrisă de mine e fabricată de alții, care mi-au trimis vise telepatice, că nu putea fi adevărată. Eu totuși aveam dovezi certe de-a lungul anilor despre tot, iar ce spun ei este doar o teorie greșită, o interpretare pe care nu o pot dovedi, e ca și cum ai spune că un om fantasmează și e nebun, și lumea te-ar crede numai fiindcă tu ești psiholog clinician și ești rău și abuzezi de poziția ta socială și de puterea banului de fapt, evident strivind un om singur, sărac și fără apărare, ca în romane.

joi, 21 martie 2019

Alt rezumat al vieții mele contemporane partea 1

Din nou, rezumat despre viața mea
A nu știu cîta oară scriu din nou absolut tot adevărul succint despre mine, cum am făcut adesea în ultimii ani, din motive pe care le veți înțelege dinrîndurile de mai jos, deși știu că e logic că înțelegeți, fiindcă toți par să înțeleagă că tot ce am spus eu e adevărat și ei știu că toți oamenii maltratați, închiși, torturați fără nicio vină, mereu spun adevărul, cu speranța că ceilalți vor înțelege și nu îi vor omorî. Mai ales pacienții psihiatrici. Toți spun că e de la sine înțeles, fiindcă toți știu că psihiatria e un mecanism punitiv, și toți pacienții inteligenți torturați încontinuu exact asta fac, spun mereu adevărul, findcă sînt de fapt omorîți și ei nu pot înțelege asemenea barbarie fără sens. Repet, toți par să știe, și dvs. de asemenea, că singurul lucru normal pe care îl așteptau de la mine erau aceste plîngeri și exprimarea clară a adevărului. Este exact ceea ce era predictibil, de așteptat de toți. Acum dureruile de coloană lombară, genunchi drept și tibie dreaptă sînt tot mai oribile și au început imediat după ce m-am întors în oraș, vineri 22 februarie 2019, după o ședere de vreo 3 luni la Voluntari la mama, unde durerile s-au diminuat și aproape au dispărut și nu am avuit nici sete deloc. De atîtea zile în oraș, iar sete tot timpul. Mă doare rău și în piept. Ca întotdeauna, după ce vecinii de sus au bubuit și scîrțîit, s-au adunat huliganii sub fereastră. Rîzînd, aruncînd vorbe porcoase și bătînd din palme, așa cum fac ei de 10-11 ani mereu. Au intrat peste mintea mea iar cei care spun că ei nu înțeleg de ce eu nu mă întorc la Voluntari, unde nu e nimic rău, știind că aici în oraș am fos tsigur și otrăvită, cum puteam dovedi uneori, dar nu totdeauna. Aveam dovezi și era perfect clar. Am povestit o parte pe blogul despre viața mea, Papalașcă de lumină.

Nu pot dovedi că era otravă și în aerul din apartament, așa cum spun unii, dar e cert că vecinii m-au obligat să las în pereți guri de aerisire, deși alți vecini nu le aveau și e adevărat că au intrat în lipsa mea și au deschis ușițele de aerisire, creînd astfel cel puțin stres de otrăvire, în timp ce eu puteam dovedi doar otrava alimentară sau în lichide sau ce a fost în blocul 2 din viața mea, cu dantela acea croșetată. Mai puteam dovedi că mi-au sustras obiecte și poze, că mi-au pus murdărie, că mi-au pus păr pe fereastră – am postat și poza – și alte lucruri urîte clare. Ei intrau peste mintea mea cu ideea că eu am fost condamnată la moarte irevocabil, pentru a avea o justificare a conduitei lor față de mine. Deoarece probabil eu nu am fost considerată proprietar cu drepturi depline ca ei sau o femeie respectabilă. E posibil ca ei să creadă ceva rău despre mine sau să fie ei înșiși răi. Am fost obligată să accept închiderea balconului – dar nu toți vecinii de pe Moșilor au fost obligați. La semnarea recepției lucrării le-am arătat că geamul nu se închidea, dar muncitorii l-au forțat foarte tare și au refuzat să îl repare – și tot nu era bine închis. Desigur, fiind femeie singură total și foarte săracă, am fost refuzată mereu de oamenii de care aveam uneori nevoie – instalatori, lucrători la gaze – de exemplu cînd am început să am scurgeri de gaze, omul a refuzat să vină, deși îmi dăduse cu amabilitate numărul de telefon anterior – un lucru ce mi s-a întîmplat aproape întotdeauna : Inițial oamenii par să fie buni și normali și respectuoși, apoi, fără niciun motiv, își schimbă brusc comportamentul față de mine și refuză să se poarte normal sau să mă ajute. Ca și cum cineva le-a spus ceva rău despre mine, dșei nimeni nu mă cunoaște. Ca și cum credeau că eu aș fi nebună sau altceva rău. La fel, anul trecut 2018, un individ de la reparații electrocasnice de pe Moșilor, la care mai fusesem, repara o combină muzicală asemănătoare cu a mea, și inițial a acceptat să vină să o ia și pe a mea la reparat, că eu nu puteam să o duc și chiar aveam nevoie de ea, să fie reparată. Ulterior, cînd i-am telefonat să vină, a spus că el nu mai repară și să caut în altă parte. I-am propus chiar să merg eu cu aparatul acolo, dar a refuzat din nou. Au fost multe astfel de exemple în viața mea, ceea ce a prilejuit mamei mele motivul să se mîndrească din nou că ea e diplomat și știe să vorbească cu oamenii și pe mine toți mă refuză fiindcă sînt proastă. Că sînt neajutorată și incapabilă și numai ea poate să îmi aducă instalator etc. Vă dați seama deci ce gîndeam eu legat de izolarea mea forțată și viitorul meu după moartea mamei mele, dacă ar fi fost să fie moartea ei, cum e natural, după moartea mea. Mama mea a vorbit autoritar și urît despre mine, chiar de față cu mine, cu actualii mei vecini, ca și cum eu aș fi nebună, ceea ce dvs. vi se pare normal, că așa au judecat psihiatrii. De fapt, ea așa făcea din 1984, mereu vorbea, chiar de față cu mine, cu musafirii – rari oricum – ca și cum eu eram proastă și nebună și rea. Așa făcea și cu paznicii de la spitalul de psihiatrie sau personalul medical – infirmiere sau medici. La fel cu profesorii mei din școală, cînd ea aducea cadouri profesorilor de față cu colegii mei. În ultimi ani, unii au inventat că pe oameni i-au mințit că eu eram idioată și că notele mele de 10 erau nemeritate sau erau fiindcă toceam etc. De fapt numai eu învățam mai bine și încă vreo cîțiva așa și așa, eu dădeam lecții colegelor la ele acasă, sau îi ajutam pe copii în recreații sau la extemporale. Mă simțeam fericită și utilă.
De fapt mama mereu mi-a făcut așa față de musafiri, inclusiv la sfîrșitul anului trecut, cînd ne-a vizitat la Voluntari o fostă colegă a ei. Vorbea rău de mine de față cu ei și cu mine.
Am insistat acum pe aceste detalii cît se poate de evidente, pe care le-am mai povestit în trecut, fiindcă am vrut să subliniez că la fel am pățit în ultimii ani și pe internet, unde am avut cîteva relații distante cu alți oameni. Dar și acelea puține la număr, la fel cum am fost singură toată viața din 84. Oameni cu unele interese comune cu ale mele, oameni care păreau să fie buni și puri ca și mine în raport cu diferite lucruri, inițial mă recunoașteau ca om și mă acceptau ca suflet și ca intelect, după care, în mod brusc, își retrăgeau cuvintele sau sprijinul pentru poeziile mele sau pentru alte lucruri bune din viața mea, ca și cum aflaseră brusc ceva, nu știu ce secret despre mine, care îi obliga să mă lovească. S-au comportat în acest mod chiar dacă eu nu m-am plîns de tortura și nedreptatea zilnică din viața mea. Ca și cum oamenii inventau minciuni despre mine, cum au zis unii peste mintea mea mereu în ultimii ani. Ca și cum erau obligați să mă lovească. Ca și cum credeau că eram altceva decît eram, ca și cum credeau că eram nebună sau proastă etc. Cînd de fapt nu aveau nicio dovadă și eu de fapt nu îmi schimbam comportamentul față de nimeni și nici nu m-am schimbat ca persoană din 84. La fel mi s-a întîmplat pe toate siteurile de poezii sau socializare de pe internet. Am fost respinsă total de pe internet, ca și în viața reală, la fel ca și la Cenaclul de seară la care am participat. Respingerea totală pe internet este și ea un lucru dăunător, chiar dacă e vorba doar de internet, în timp ce eu nu eram acceptată să muncesc sau să am familie și familia de ”apartenență” mă respingea total. De fapt, să explic puțin, pe scurt :
· Am intrat pe internet în 2010. Am fost respinsă în viața reală și de către autorii de haiku și de cei de poezie. Mi-am șters toate conturile în 2012, inclusiv blogurile, din diferite motive, apoi am revenit în același an și am rătăcit de la un site la altul.

· Autorii de haiku din România erau împărțiți în 2 tabere – unii oficiali cu asociație și revistă tipărită și întîlniri de cenaclu la Casa Armatei, unde am mai fost și cu alți ”poeți” militari. Cei oficiali m-au respins de la început, nu am fost acceptată în nicio asociație, sau la întîlniri cu ei, dar mi-au publicat 1-2 haiku. Am vorbit frumos, nu am avut gînduri rele niciodată, toată viața. Aș fi putut munci ceva intelectual, aș fi putut scrie sau ajuta la ceva, chiar și fără bani, dar nu m-au acceptat. Ei între ei se întîlneau etc. Tot cu cei oficiali am fost și la Festivalul International de haiku-haiga, Ediţia a VII-a organizata în perioada 7 august 2013 -11 august 2013, împreună cu Societatea Română de Haiku din Bucureşti şi Universitatea “Ovidius.” Tema festivalului: Haiku–haiga contemporan, în România şi în străinătate.Oaspeţi din 7 ţări: Canada, Bulgaria, Franţa, Serbia, Rusia, Ungaria, Noua Zeelandă şi din România. Erau deja trei ani de cînd scriam haiku, și fusesem nominalizată 2 ani succesiv drept autoare în top 100 european și avusesem cîteva haikuuri publicate de Frogpond în SUA și de alte reviste online etc. și pînă atunci prietenii mei autori de haiku din alte țări de pe facebook nu mă respinseseră. Am fost respinsă desigur și la acel festival, ca întotdeauna toată viața și nimeni nu ar fi vrut ca eu să public vreo carte de haiku sau în revista lor Albatros dau alte lucruri create de ei. În mod foarte straniu, cum mi s-a întîmplat și pe alte planuri în viață, un autor cunoscut al lor mi-a dat numărul lui de telefon și trebuia să îl sun și a răspuns soția și m-a împroșcat destul de mult cu cuvinte porcoase și furie, la fel cu toți nebunii din viața mea. Naiba știe ce se întămplase, dar jur că toată viața nu am greșit nimic și nu am gîndit nimic rău și toți m-au tratat așa, ca și cum știau a priori ceva rău despre mine, exact opusul a ceea ce am fost, cum zic unii peste mintea mea. Ceilalți toți erau clar nebuni în modul în care se relaționau cu mine, aproape întotdeauna, eu nu le-am dar niciodată apă la moară sau vreun motiv real să mă trateze ca și cum eram idioată sau rea sau copil. Oricum nu aș fi putut merge la Constanța în 2013, dacă nu mi-ar fi plătit hotelul o noapte o fostă colegă, unul dintre puținii oameni care au existat în viața mea toată viața. Dar nu m-au lăsat, cu zgomote, să dorm, vreo trei nopți atunci, inclusiv la hotel și aveam scurgeri verzi albastre inghinal, cum am avut mulți ani, înăc de cînd eram studentă la medicină și medicii toți, mulți la care am fost, nu au vrut să îmi dea diagnostic sau tratament. Chiar și la subsuoară aveam pete albastre, ca și cum era ceva în limfă sau ganglioni – încă am poze ca dovadă cu ciorapii mei albaștri, pentru proteza de gambă. Chiar și unii ciorapi mai am, deși mama îi arunca. Unii zic că era tot otravă.

· Tabăra neoficială a aplicat tactica de a mă accepta inițial. Dar tot m-au respins. Eu citeam mult și puteam citi și scrie și mai mult, puteam să scriu și eu eseuri de haiku vreodată, îmi plăcea. Inițial ma primit un număr de telefon ca să am și eu prin donație o carte- două din fosta bibliotecă de haiku a maestrului dispărut, Florin Vasiliu. Inițial au zis că îmi vor trimite și mie, apoi au refuzat. Mi s-a spus că trebuie să insist cu telefoane, dar au refuzat. Știu, par să fie detalii neplăcute foarte mici, dar eu spun adevărul că am fost respinsă complet, de moarte de fapt, întreaga viață, în cele mai mici detalii, fără nicio greșeală, ca și cum toți mințeau despre mine, așa cum mi se spune mereu. Fără nicio tulburare psihică toată viața, ceea ce încă pot dovedi. Numai binele toată viața, în gînd cuvînt și faptă. Ceea ce scriu acum aici, a fost zilnic în viața mea, fără niciun motiv real. Ei spun că dvs. credeți că am fost respinsă fiindcă spuneam adevărul, că mă plîngeam, dar nu e așa, veți înțelege din ce urmează. Și ideea aceasta că am fost respinsă pe internet findcă spuneam ce mi-au făcut alții rău e o minciună. Ceea ce urmează să citiți mai jos e doar adevărul, deci e ceva curat, nu e niciun fel de ranchiună sau ceva rău din partea mea, e doar ADEVĂRUL curat, ca și adevărul despre lucruri mai grave din viața mea. Nu cred că adevărul poate jigni, veți înțelege poate de ce îl scriu, chiar și despre lucruri minore. Tabăra neoficială m-a respins din concursurile și grupurile lor online, fără niciun motiv. Mi s-a spus că eu nu am spirit de competiție, deși fusesem fair-play și nu greșisem niciodată. Unul-doi dintre membrii grupurilor intrau în dispute false cu mine, eu nu îi provocam, nu mă pălîngeam de nimic și nu cerșeam bani fiind săracă și nu povesteam adevărul despre mine, pur și simplu mă bucuram și mă gîndeam numai la haiku și ei erau cei care mă atacau, inventînd că eu eram impertinentă și dificilă. Jur că erau doar înscenări, naiba știe de ce. M-au dat de 2-3 ori afară, fără motiv. Eu reveneam, ei mă dădeau afară, fără niciun motiv. Apoi, trecînd anii, am constatat că mulți – aproape toți - au cărți de haiku publicate, dar haikuul meu a fost respins, deși era comparabil ca valoare cu al lor. Mie mi-au sponsorizat, fiindcă așa au vrut ei, intrarea la un concurs de publicare carte de haiku, la care nu voiam să particip. Am acceptat, eu mereu am fost om bun, cum am povestit. Era logic că nu aveam cum să cîștig și astfel mi-au tipărit cartea de haiku, dar nu în calitate de carte, deci fără ISBN și restul, cărți fiind doar la autorii pe care i-au acceptat. Aceeași tehnică agresivă au aplicat-o diverse poete care au comunicat pe mail cu mine. Încă de la începutul prezenței mele pe siteul www.poezie.ro, chiar dacă nu mă plîngeam de nimic. La început, Cristina Rus de exemplu, m-a acceptat într-una din lucrările ei de haiga în lanț, cu diverși autori de pe site. Încă o dată nu am greșit nimic. M-a invitat și a doua oară și a început să mă facă cu ou și cu oțet, a aplicat tactica scrierii unor alte și alte mesaje pe mail, cum mi-au făcut diverse persoane, fără să răspundă la mailul inițial, ca să dea impresia că eu greșesc, nu ea. Unii care intrau în cutia mea poștală electronică au modificat chiar și ordinea acelor mesaje trunchiate de Cristina sau de altă poetă, dar încă am dovezi că ea avea reavoință și că eu eram doar binele curat, ca întotdeauna. Un om politicos și blînd, niciun fel de ambivalență sau echivoc, era clar că îmi plăcea să fiu împreună cu alți oameni și că gîndeam numai binele. M-a dat afară din haigaua aceea, fără nicio greșeală sau gînd rău din partea mea. La fel s-a purtat pe mail și Carmen Tania Grigore, la care de asemenea m-am gîndit frumos, și dracu știe ce avea cu mine. Așa m-au respins toți, fie s-au purtat urît, fie au refuzat să vorbească cu mine.

· La fel mi s-a întîmplat pe toate siteurile, de poezie sau de haiku. Am încă dovezi că nu am avut nici cea mai mică greșeală și că ei erau ticăloși sau răi etc. Inițial am cîștigat locuri bune cu haiku la Shiki kukai, apoi Shiki kukai s-a desființat. La fel am pățit cu toate lucrurile mele în viață, nu doar pe internet. Nu mai detailez. Abia începusem să scriu în 2010 și Ion Codrescu, pe care l-am văzut la Constanța, mi-a acceptat un haiku pentru cartea lui. Am mai cîștigat un loc mai bun la Yamadera și atît. Inițial eram acceptată pe facebook, cum spuneam, apoi, brusc, prietenii mei de pe facebook din alte țări m-au respins cu toții, complet. Intrau unii peste mintea mea în engleză cu ideea că ei nu sînt un grup de terapie, ca să dea impresia că ei mă resping fiindcă ei consideră că eu aș fi nebună și că haikuul meu nu e bun, sau că aș fi avut defecte de comportament, ceea ce nu a fost adevărat. Este posibil, dar nu știu adevărul, ca ei să mă fi respins fiindcă am început în 2012 blogul despre viața mea personală, dar acel lucru era absolut necesar, era datoria mea oricum și nu aveam de ales. Deși o vreme am mai scris haiku relativ la fel de bun ca mai demult, haikuurile mele nu au mai cîștigat nici vreo mențiune și nu au mai fost publicate unde le trimiteam în engleză, iar în română eram respinsă clar, mereu. Toți prietenii de pe facebook au încetat brusc să îmi mai aprecieze postările, fie că erau despre haiku, fie din viața mea personală. Eu gîndeam că eram mai normal să fiu acceptată la mine în țară, dacă aș fi fost, fie în haiku, fie în poezie. O vreme, cum spuneam, am scris haiku la fel ca înainte, dar fiind apoi respinsă total, am scris apoi mai slab și apoi deloc. Haikuurile mele au fost apreciate de Radu Șerban în cartea lui Triptic româno-nipon, care există și la Haku Foundation. Apoi toți m-au respins. Nu aveau niciun motiv, valoarea mea ca om cu caracter și suflet foarte curate și bune a fost mult mai mare decît cea de haijin, dar, oricum, aș fi putut scrie în continuare la fel de luminos și cu sufletul întreg și limpede și sincer. Problemele mele personale, pe care le scriam uneori pe facebook erau evident adevărul, dar nimeni nu îmi vorbea, nu avea reacții etc., din România sau din altă țară. Aceleași probleme sau unele similare erau considerate normale dacă erau scrise de ceilalți, oricare de pe facebook, și nu de mine și ei primeau compasiune și comentarii. Autorii din alte țări i-au acceptat și pe cei din România, dar pe mine nu. Aș fi putut munci și scrie multe lucruri și eram numai bine și lumină, dar și ei ”nu m-au vrut”, cum zic toți ăștia peste mintea mea.

· Voi continua mîine, voi scrie lucruri mai importante, desigur.

19-21 martie 2019

Iar au început. ”Ei au inventat că tu ești nebună și vor ca lucrurile să rămînă așa. Tu trebuie să te sinucizi. Ești un om foarte bun pe care oamenii foarte răi vor să îl omoare.” Etc. Nu se mai satură să zică astfel de mizerii și astfel cei răi se aruncă asupra mea. Ei zic că ei oricum au aruncat de mult asupra mea toți porcii din lume. S-ar putea să aibă dreptate, fiindcă am fost fără familie și săracă și izolată mereu. ”ei nu au cum să înțeleagă că de fapt ei sînt nebuni și tu nu ești. Dacă ar înțelege că ei sînt nebuni ar fi o nenorocire. ” Nu sînt de acord, nu sînt toți nebuni și adevărul poate fi curat și nu ar fi nicio nenorocire. Alții zic că ei nu sînt nebuni, ci sînt doar oameni foarte proști și foarte răi.

sau ”vor să te omoare fiindcă le-a intrat în cap că tu ești ceva rău - proastă, nebună etc. și au impresia că dacă te omoară scapă de orice legătură cu intelectul tău și va fi mai bine în societate pentru toți. Au fost mințiți mereu și tu nu ai cum să îi faci să vadă adevărul. Tu ai dreptate (ei mereu recunosc asta) dar ei au ajuns să delireze și să creadă prostia de mai sus. Tu ai fost mereu tot ce e bun, dar ei nu te-au prețuit. Oamenii proști și răi nu dau doi bani pe oamenii buni.”
”ea e în mod evident un om normal și foarte bun, trebuie să o ascundem/izolăm/omorîm - oamenii nu trebuie să înțeleagă niciodată adevărul.” Care oameni?
Au inventat că toți mint despre mine și mereu spun că eu sînt proastă că nu înțeleg că toți vor să mor fiindcă au mințit mereu despre mine.
În viața mea au existat foarte puțini oameni și absolut cert nimeni nu are cum să creadă răul despre mine. Au inventat că colega mea de bancă a fost condamnată ca și mine fiindcă a îndrăznit să spună adevărul despre mine, fiindcă ea a fost unul din cei doar cîțiva oameni care m-au cunoscut. Deși nimeni nu avea motive reale să creadă ceva rău despre mine, ei zic că oamenii cred răul despre mine din fantezie, deși am fost izolată cu forța, nu din cauză că nu aveam abilități de comunicare, iubire, rațiune, muncă, fericire etc. Ei spun că lumea e mereu în ghearele celor răi și ăia au putere asupra celor buni și proști prin minciună și corupție. Că îi omoară și îi distrug pe toți cei inteligenți, pentru a putea stăpîni lumea prin intelectul lor mai slab, dar de oameni răi. Mereu au zis că ei i-au păcălit pe toți proștii că eu eram altceva decît eram și că dacă aș avea eu libertatea, atunci ar înțelege proștii adevărul și astfel puterea lor în societate ar avea de suferit. Etc.
Ei zic că oameni buni nu mai există deloc, fiindcă toți vor numai minciună și astfel etc.
Bineînțeles că nu există oameni proști care să fie buni, acesta e adevărul, dar ei pot totuși să asculte de niște legi bune sau de poruncile lui Dumnezeu. Ei le-au încălcat pe toate în cazul meu. Alți nebuni au inventat că proștii m-au judecat, fără ca eu să știu. E absurd, nimeni nu trebuie judecat, nici de proști, nici de altcineva, decît dacă are legătură cu vreo crimă. Nu a existat nicio legătură cu ceva rău în viața mea. După cum toți oamenii educați știu, judecarea unui om ca atare duce inevitabil la respingerea și moartea lui, oricît ar fi de bun sau deștept el sau ea.

”tu nu înțelegi că toți porcii vor să mori și că, în afară de faptul că vor să mori, ei vor să distrugă tot ceea ce ai scris sau creat tu.” Vor să spună că din cauza asta dispare google plus și ceea ce am scris eu pe bloguri sau pe google plus.

Tu nu înțelegi că toată lumea crede că tu ești nebună și de aia vor să mori.”
”Cum adică nebună?”
”Tu nu ai cum să îi înțelegi pe cei proști și răi. Tu nu ai fost niciodată împreună cu alții, ai fost mereu singură și nu ai crezut despre nimeni că e nebun. Tu nu știi ce înțeleg ei prin nebunie. Ei se adună în găști și grupuri și aleg cîte un om bun și inteligent și își bat joc de el, îl exclud, îl f_t, mint despre el și zic că el e nebun. În final îl omoară. Asta înseamnă pentru ei nebun - omul de care nu le place și pe care îl chinuiesc. Omul exclus în numele vieții lor sociale de grup, centrată de ura și minciuna față de cel numit nebun. Gîndește-te logic - tu ai fost mereu singură și nu aveai cum să ghicești ce gîndesc ei despre tine sau despre alții.”

iarăși lucruri urîte:
”O otrăvesc cîte puțin, fiindcă dacă ar otrăvi-o deodată ar fi cutremurul prea puternic, așa îi mai diminuează forța”
”Unde ai mai văzut în lume să fie acceptată o femeie complet singură și complet săracă?”
”Pe oameni nu îi interesează deloc adevărul, pe ei îi doare doar de minciuni și cum să mintă despre tine ca să ascundă adevărul. Adevărul ți se pare doar ție frumos, fiindcă nu ai greșit nimic. Numai tu respecți adevărul etc. ” e greșit, voi explica în nota mea ce va urma despre rezumatul vieții mele, o găsiți la capitolul note pe pagina mea. Frumos și normal și bine e ca adevărul să fie respectat. Mai ales că în cazul meu era doar binele și ceea ce e frumos. Poate cîțiva dintre dvs vor înțelege.
”Pentru ei nu înseamnă nimic cum ai fost sau cum ești tu, ce valoare de muncă sau intelectuală ai, ce valoare de suflet sau de caracter ai, nici cum ai făcut față torturilor și necazurilor, nici faptul că le-ai depășit în mod frumos și bun - pe ei îi interesează doar cum să mintă ca să apere onoarea celor care au greșit față de tine. E vorba de greșeli grave și de aceea toți mint, ca să nu fie făcuți de rușine” Bine, spun eu, nu au dreptate, nu există vină colectivă, e un concept greșit.
În viața mea au existat doar oameni răi și proști, indivizi care m-au lovit și nici măcar nu au fost mulți.
”Tu ești un caz de malpraxis, atît psihiatric, cît și pentru alte specialități” Medicii nu au voie să recunoască adevărul. Nu toate cazurile de malpraxis sînt omorîte, dar ție ți-au făcut prea mult rău.” E adevărat că medicii sînt în relație unii cu alții, cu tot sistemul sănătății din România și mondial de asemenea.
”toți se acoperă unii pe alții” etc.
Și totuși poate fi adevărul, totuși toți ați putea înțelege, dacă lucrurile ar fi spuse succint, la nivelul de înțelegere al fiecărei categorii sociale care are ceva cu miune de exemplu. Atunci sigur m-ar accepta.
Ei zic că eu mă înșel, fiindcă oamenii au devenit toți porci infecți. Că nu erau chiar așa cînd m-am născut eu. Eu încă îi contrazic. ”Tu le-ai dat tot ce e mai bun și ei au vrut să mori de atîta timp, și nici acum nu ești bătrînă și ei vor să mori.”

Îmi amintesc un lucru care m-a impresionat într-un manual de istorie, unde de fapt toți afirmă că individul contează. Și colectivitatea, dar, repet, vină colectivă nu există, pot argumenta această idee a mea. Poate și dvs. gîndiți de fapt la fel.

Megatrends 2000: (John Naisbitt)
The Blooming Global Economy of the 1990's
A Renaissance of the Arts
The Emergence of Free-Market Socialism
Global Lifestyles and Cultural Nationalism
The Privatization of the Welfare State
The Rise of the Pacific Rim
The Decade of Women in Leadership
The Age of Biology
The Religious Revival of the New Millennium
The Triumph of the Individual
Aceste idei relativ frumoase sau atrăgătoare sînt traduse și scrise ca exemplu studiu de caz într-unul din manualele de istorie pentru liceu din anii 2000.

pe tine te-au supus la cazne oribile, păcălindu-i pe proști că tu trebuia să mărturisești ceva ce ai greșit și de fapt tu nu greșiseși nimic.”
Azi iar e cald afară și iar calde tot timpul caloriferele.
Sete oribilă, nu din cauza căldurii.
Greață și gust rău în gură, azi și obrajii ard și pielea s-a înnăsprit și s-a înroșit destul, mai mult pe obrazul stîng.
Ei spun din nou:
”oamenii au înnebunit, nu te mai consideră om”
”ei ți-au administrat otravă multă deși tu nu ai greșit nimic și, în mod paradoxal, tocmai faptul că nu ai murit, fiind nevinovată, îi face să te otrăvească în continuare, fiindcă ei nu înțeleg de ce nu mori. Tu ai fost un om foarte bun și inteligent și conținutul vieții tale psihice se leagă de multe lucruri bune și frumoase din lume și din societate. Oamenilor încă le plac acele lucruri bune și tu de aceea nu ai murit încă.”
Am început ieri, cu chiu cu vai să scriu din nou acel rezumat despre viața mea în notele mele pe facebook, dar e încă puțin, după cum ați văzut, dacă ați citit cumva.
Azi a venit poștașul cu cei 60 de lei (nu 600) ca indemnizație pentru lipsa unui picior. Acest poștaș, ca și vecinii mei și alți oameni din anturajul comun al meu și al mamei, după cum am povestit deja, mă tratează cu dispreț și mă tutuiesc destul de urît, în timp ce pe mama o servesc cu dumneavoastră și o respectă și chiar mama mă vorbește de rău față de ei, tratîndu-mă drept nebună, cum ați zice voi. Ei, inclusiv psihiatra mea, zic, direct sau indirect, că o percep pe mama ca pe o ființă arțăgoasă și foarte autoritară și au încredere în ea, în timp ce pe mine mă văd drept prea bună, prea supusă, blîndă și proastă, și ca și cum nu aș avea conștiință sau intelect, deși e invers. Etc. Știți probabil că de aceea au inventat ei prototipul mamei pacientului schizofren. Acele lucruri nu au legătură cu viața mea, puteam și pot încă dovedi aceasta.
De multe ori, și azi, ei spun: ”decît cîinele unei nebune, mai bine mor” Deci trebuie să fie adevărul, aș fi acceptată.
”ei te torturează zi de zi din 84 fiindcă nu suportă intelectul tău superior lor, de aceea te-au chinuit și în ultima lună cu căldură să nu poți citi sau scrie sau să îți faci restul treburilor.”
”Tu ai fost o femeie prea inteligentă și de aceea niciun bărbat nu te poate controla și de aceea ei toți vor să mori.”
Mulți mi-au spus de multe ori în ultimii ani că eu am fost un om mult prea culant și de aceea nu le-a plăcut de mine, fără să înțeleagă că nu am avut de ales, fiind cerșetoare.
E adevărat că am iubit și respectat enorm oamenii și propria mea familie, mereu, cum veți vedea și din rezumatul pe care îl voi continua, și puteam dovedi totul mereu. Ei zic că familia mea vrea să mor, fiindcă e o familie de porci, cînd în realitate societatea poartă vina mai mare. Unii zic că eu mi-am făcut neamul de rîs, cînd e de fapt invers. Din păcate nu m-au lăsat să termin blogul meu, cu ideea că vor să ascundă adevărul și să mă omoare pentru ca ei să fie liberi de orice învinovățire sau acuzație pentru ce mi-au făcut rău. În realitate, citite cu cheia înțelegerii corecte, povestirile mele, evident adevărate, despre viața mea, sînt comori de învățătură, respect față de viață și oameni și bunătate și adevăr. Adevărul nu e niciodată răul, încercați să țineți minte asta. Se poate judeca ușor că am fost un om perfect normal și inteligent și bun, chiar și numai din ce am scris pînă acum pe blogul acela al meu. Voi explica în rezumat de ce. Mai aveam de scris nu foarte mult și de fapt după 2002 m-au chiniuit mult mai rău, deși tot ce am scris dinainte era tot adevărat. Mai aveam de scris în plus și lucruri bune destule despre lume și oameni și despre mine chiar. De fapt omul sfințește locul și, oricît de detașat ar scrie despre lume, în realitate tot despre sine însuși scrie și eu am avut un sine foarte bun și frumos și puteam încă scrie lucruri bune și curate foarte multe, mereu am fost la fel. Ei mereu intrau peste mintea mea cu ideea că blogul meu le-a lăsat un gust amar, asta fiindcă nu erau în stare să vadă că tot răul care a fost asupra mea nu m-a înrăit niciodată și am rămas absolut la fel ca în 84. Calitățile mele transpar prin contrast cu atrocitatea torturii și minciunilor asupra mea. De asemenea, oamenii inteligenți vor putea observa și înțelepciunea și inteligența mea curată, nu doar faptul că totul e adevărat. Vă veți aminti poate de tradiții gen domnul Trandafir sau alte duioase perspective și respect asupra vieții și oamenilor dragi, profesori, colegi sau rude. Dragostea pentru ceea ce este cum trebuie să fie și faptul că familia mă trata în mod greșit drept oaia neagră a familiei - de fapt doar cîțiva oameni m-au respins. Ei zic la fel - că familia nu putea să mă accepte fiindcă eram femeie prea inteligentă și fiindcă și-au bătut joc de mine toți, iar pe mama de exemplu, o respectau. Ei zic că familia mea, ca și restul societății, se simte lezată că am scris adevărul public, că e evident adevărul și că vor să mor ca să scape de rușine, ca tot restul lumii.
Ei zic că e evident că numai oamenii inteligenți și cei care scriu cărți pot înțelege bunătatea și dragostea din portretele pictate prea realist de mine pe blog, cu umbre și lumini. Ei spun că proștii nu judecă decît în alb și negru și că eu sînt judecată de proști și că chiar familia mea era compusă din oameni ignoranți.
Este evident că am fost binele mereu, clipă de clipă, mereu întreagă și eu însămi cu totul. Unii proști ziceau că ei nu pot înțelege cum aș fi eu aceeași persoană - cea care a scris așa de frust despre cum a fost chinuită și torturată și totodată aceeași care a scris poezii sau texte frumoase, fie luminoase și gingașe, fie echilibrate și senine (asta zic eu) cîteva proze. Bineînțeles că toate lucrurile sînt dovezi clare despre cum sînt în realitate și niciodată nu am avut scindare de personalitate, niciodată nu am trăit pe mai multe planuri viața, ci am fost, repet, eu însămi cu tot ce e frumos și bun și cînd am scris poezii, și cînd am scris adevărul curat despre viața mea. Și este încă posibil de dovedit că am fost mereu în situație, conștientă de mediul înconjurător și cu judecata limpede, nu eram centrată pe eul meu sau pe necazul meu, niciodată. Ei chiar au recunoscut că eu am fost orientată numai spre exterior. Dar am avut și autocunoaștere bună. Unii mă acuză că am dat numele persoanelor care mi-au făcut rău - inițial am scris cu inițiale și m-au torturat mai rău, cu ideea să pun nume întregi și multe altele, voi explica totul, cu voia lui Dumnezeu. Adevărul nu e nicio rușine, numai minciuna omoară. Ei spun că toate victimele nevinovate și sărace și singure trec prin același calvar. Sau că toate familiile fac la fel cu copiii lor ilegitimi. Etc. Eu nu sînt de acord.
”Ea încă mai speră și, atît timp cît ea încă mai speră, nu poate fi cutremur.” Uf. ”Nenorocirea e că totul e adevărat” (ăștia au fost mereu) Uf Uf. ”Ei toți neagă totul, Cristina.” Mai demult spuneau mereu că eu am fost un om drept într-o lume strîmbă. Acel ”ai fost” mă întristează...
Azi durere destul de mare, continuă, de vreo 4 ore, localizată clar, în partea stîngă jos a abdomenului, nu cedează la 2 pastile de Panadol. Am avut des colici, dar așa ceva niciodată pînă acum.

luni, 18 martie 2019

februarie 13 - martie 18 jurnal de București

feb, 13

Am hotărât să vă scriu povestea pisicii mele. La începutul lui ianuarie, pe o vreme cu gheață, zăpadă și ger ( nu mai țin minte data - la început nu am pus poze pe fb), la geamul de la dormitorul meu din Voluntari apare un căpșor negru seara târziu. Mă uit si nu o primesc în casă, crezând că e vreo mâță din vecini. Apoi la bucătărie, unde a venit la ambele ferestre, pe rând. Si tot asa de cateva ori, vreo câteva zile, nu multe, fiindcă mi-era milă de ea, fiind ger... Cred că i-am dat și ceva hrană. În altă seară am deschis geamul, cum ea era pe pervaz și m-am gândit "hai înăuntru, pisi" si ea, temătoare, s-a strecurat și s-a asezat direct în fotoliu, făcând pe nevinovata! Apoi cred că o noapte am pus-o în holul de la intrare sa doarmă, temându-ma că va face nevoile ptin casă. Încă de la început s-a dus la baie. În hol era ger mare și mi-era milă. La inceput avea diaree groaznică, era bolnavă. Un vecin mi-a spus că nu e a lui, și că a vazut-o lângă un maidan cu gunoi din apropiere. Mi-am dat seama că e încă puiuț. M-am chinuit câteva zile să o scot afară să nu mai facă diaree in baie și ea săraca făcea in zăpadă și intra repede la căldură. Am reusit să vin la un veterinar în oraș și, mergând greu pe gheață, i-am luat Cestal pentru deparazitare și Synbiotic pentru digestie și s-a vindecat. Mama a găsit o tavă veche in care am pus ziare mici pentru reclame supermarket și ea din prima încercare face acolo, draga de ea. (I-am pus la inceput putin pipi al ei in tava) Dat treaba mare face pe gresia din baie, în locul ei mereu același, fiindcă nu poate face în tavă, unde mai întâi urinează. Dar se curăță ușor și dau după aceea cu produs de igienizare. Am incercat cu nisip, dar il dadea afara din tavă prea tare. De peste o lună de când o am a crescut și s-a mai întremat, că era tare slabă și a trecut si prin primele ei calduri, când am suferit cu toatele foarte mult, zi și noapte. Apoi am sterilizat-o. E extrem de jucăușă. E blândă și cuminte. Un lucru doar mă irita: nu pot scăpa de putici si am cheltuit deja 75 de lei, i-am dat anti purici de 2 ori degeaba. Oricum, am salvat biata pisică si m-am bucurat mult. Doresc numai bine iubitorilor de pisici! Am omis să spun: e cocoșată, ori congenital, ori prin accident, ori rahitică, mă mir că a supraviețuit. Chiar dacă e neagră e nemaipomenită si desigur că o voi lăsa prin curte, cu toate riscurile cu tot. Pisica mea seamănă cu rasa Bombay.



feb, 22
Casă dulce, m-am întors după vreo trei luni - miros urît în camere care nu iese la aerisit, chiar dacă nu am fumat aici și geamul a stat deschis aproape tot timpul, apa stropește la chiuveta din baie, deși nu am folosit-o, calculatorul se oprește după 5 minute, deși nu l-am folosit, și dulcile gunoaie de sub geamul meu - da, ele sînt tot acolo, nu le-a furat nimeni. Și tocmai acum urlă afară niște muncitori care au treabă la gura de canal. Bine v-am regăsit, prieteni fără nume.


P.S. Am adus și pisica cu mine.


Tocmai venisem cu pisica și trebuia să o las singură în casă săraca și să merg să cumpăr boabe de hrană pentru ea. Am venit oraș cu toate catrafusele și cu pisica cu un taxi. Ei nu îi place orice hrană și am impresia că unele sînt chiar vechi sau toxice. Îi cumpăram la începutul conviețuirii noastre Miau-Miau, care îi plăcea foarte mult și era cu sos gros, gelatinos - vreo 2 săptămîni. Apoi, în mod inexplicabil, conținutul plicului a devenit cu sos subțire, aproape lichid și ea a refuzat să mai mănînce. După ce am sterilizat-o, am cumpărat bobițe de la veterinar, pe care le-a apreciat cu poftă zi de zi, în timp ce altceva nu voia. Așa că acum vreo 2-3 zile m-am dus iar la veterinar pe jos, deși mă dureau toate oasele, ca să îi iau 1 kg pentru șederea noastră în oraș, ca să fie sănătoasă și să se simtă ca acasă. În mod misterios, bobițele au dispărut din sacoșele mele, și logic numai taximetristul le-ar fi putut rătăci. Am telefonat, fiindcă chemasem prin Clever taxi și el a spus că nu sînt la el în portbagaj. venisem cu mama în București, dar nu am văzut-o să meargă la gunoiul blocului să le arunce și nu avea niciun interes. Ea spune că e un mister cum au dispărut și a căutat la ea acasă și nu sînt. Aici în zonă nu sînt boabe bune, iar veterinarul nu are niciun interes să otrăvească pisica/cîinele după intervenții, vor să aibă clienți în continuare. Pet shopurile însă, dacă îi îmbolnăvesc îi trimit la veterinar și în plus, dacă mor, fac vînzare la alte canise și la altă hrană.

A trebuit să cobor să cumpăr hrană pentru noi două (pisica și eu) și m-am hotărît, în ciuda durerilor, să fac un ocol pe la farmacie să întreb de mănuși chirurgicale de unică folosință. La acea farmacie Catena am card de reducere, voiam să văd cît costă, să văd dacă îmi pot permite, pentru igiena scaunului pisicii. Erau trei persoane în fața mea și poate știți cum e la farmacie de așteptat. Eu sînt și cardiacă și mă dureau oasele rău și mă durea că rămîne pisica la prima ei ședere singură, prea mult în casă. Mai aveam mult de mers dus-întors la supermarket. Erau doi casieri la farmacie, uneori sînt trei. A treia persoană din fața mea a trecut la casa 2 și casa unu s-a eliberat. Eu i-am spus că era înaintea mea și am lăsat-o, fiindcă așa am procedat mereu, în mod corect și așa era obiceiul la ambele farmacii din zonă la care merg și la supermarketurile din zonă la fel, clienții mergeau la casele eliberate în ordine. După mine au mai intrat 2 persoane. Cînd a plecat persoana care m-ar fi lăsat pe mine în fața ei, dar nu am vrut eu (poate ar fi protestat, mai știi) , că nu era corect, baba din spatele meu s-a înfipt ea.în locul meu și a spus cu destulă nervozitate că eu sînt indecisă și că i s-a părut că eu stăteam la coadă la cealaltă casieră. Mi-a mai aruncat vreo 2 insulte și presupuneri stupide ale ei, iar casiera mi-a spus că eu mă cert cu acea persoană, și ea nu poate interveni, deși nu mă certam și cred că ea trebuia să mă lase pe mine în față, nu pe babă. Baba răutăcioasă semăna cu Nora Iuga despre care tocmai a postat Carmen-Maria Mecu, dar nu cred că era dumneaei. Era exact acel gen de fizionomie. Eu nu mai puteam și am ieșit. Mi-era și rău de sete înfiorătoare și tot restul celor menționate. Desigur am pățit adesea așa ceva și mereu cei vinovați dădeau vina pe mine, nu știu de ce.

Așadar iar acasă.

Ni-inge!

Cloe în toată splendoarea ei... pentru cîteva minute s-a simțit mai bine, acum iar s-a strîns ghem, nemulțumită de hrana pe care i-am cumpărat-o. Totuși, să fie al naibii cel care mi-a pierdut sau furat sau etc. bobițele ei bune cu care era ea obișnuită. Desigur numai în cazul în care a făcut acest lucru cu intenție rea.


am citit 4 manuale de geografie și aproape 5 de istorie- continuu... voi continua
oare sînt mai deșteaptă așa? oricum voi uita din nou. Apoi vin la rînd limba română, filozofia, latina - numai filozofia nu am cum să o uit, că e prea simplu pentru genul meu de creier. Exempli gratia.
Adevărul e că e tare plăcut și m-am dedat acestei bucurii.
Bineînțeles erau manuale mai vechi, alternative, și meditam la conștiința națională și unitatea ei prin date și chiar fapte istorice divergente prezentate în anii 2000-2007 cînd am cumpărat eu manualele să mă delectez și să mai umplu golurile vîrstei.
De exemplu diploma leopoldină - în ce an preferați dvs. să fie?
de fapte nu mai dau exemple. apud acad.
despre muzică, poate bănuiți că deocamdată prefer pianul viorii, dar cine știe ce vînturi vor mai bate

puțină matematică nu strică, dar mă copleșește logica - uitați-vă puțin în wikipedia la termenul POLINOM și poate mă dumiriți:

”De exemplu,

-5x^2y
este un monom. Are coeficientul -5, variabilele sunt x și y, gradul lui x este doi, iar gradul lui y este unu.
Un polinom este o sumă de unul sau mai multe monoame.”

vor să spună că minus 5 x la pătrat înmulțit cu y e monom.
dar mai jos scrie:

”De exemplu

x^3/12 este un polinom pentru că este echivalent cu 1/12*x^3. Coeficientul este 1/12.”

e cam prost gîndit, deși e corect, fiindcă ei dau exemple de monoame în ambele cazuri și cine nu înțelege clar că și monomul e tot polinom o ia razna. În fine, nu recomand nimănui lecțiile de pe wikipedia. Ca sursă alternativă de informare poate, dar cu moderație.

Cod galben de vînt, zice mama la telefon. Eu am venit de la ea din Voluntarti la mine acasă și ea acum e oropsită fiindcă i s-a întrerupt curentul și e frig, că nu mai funcționează centrala termică. Zice că la deranjamente i-au spus la telefon că vor repara pe străzile afectate pînă pe la ora 3 noaptea. Glumește că am plecat tocmai la timp de acolo. E bine, am zis eu, nu vei avea mult să stai înghețată, deși ea, săraca oricum ținea sub 20 de grade în casă, mai ales unde doarme ea și are caloriferul mic și tot era scump. Nu de mult, mai mulți cetățeni din Voluntari și ea printre ei, au semnat o petiție sau plîngere sau ceva de genul acesta pentru firma particulară care le distribuie gazul, fiindcă prețurile, zice ea și vecinii ei, au crescut enorm față de anul trecut. Eu, fiindcă niciodată nu am avut bani de calorifere moderne, sufăr la bloc de căldură și m-am bucurat cît am stat acolo la mama.

feb 24
bună și frumoasă duminică dimineață

gîsculița mamii azi - are mîinile în rugă împreunate fiindcă e încă popa în biserică


mă gîndeam să încep cu Mozart deocamdată

învățăm istorie pe poziții


feb 26
după ce am revenit vineri la oraș în apartamentul meu, am început să am dureri, uscăciune continuă a mucoaselor, sete continuu, somn peste 14 ore pe zi, pielea mîinilor s-a uscat brusc ( e greu să mă șterg la știți voi ce dacă nu umezesc mîna, că nu face priză hîrtia igienică), pielea obrazului a fost roșie și a rămas aspră, plus dureri mari ale coloanei lombare și piciorului drept, cel întreg, plus dureri în zona toracică, cardiacă - la Voluntari beam normal și nu aveam niciunul din aceste simptome, în afară de dureri osteo articulare, dar rar. Voi mai sta un timp să văd dacă totuși îmi revin, dar cu precauție, mai ales la hrană, atît cît îmi stă în puitnță. Pisica nu mai aleargă, nu se mai joacă și acolo era ca o vijelie. Ieri mi-a fost mai rău ca azi și s-a supărat așa rău, încît a sărit pe mine și m-a mușcat de coapsa stîngă. (am uitat să spun că atunci cînd era în călduri a făcut pipi pe mine) Suferă și ea. Au intrat, dar foarte puțin deocamdată și ăia care veneau peste gîndurile mele și apoi se opriseră, din nou acum cu ideea că oamenii vor să mor eu deși nu am greșit nimic și nu am fost nebună niciodată. Totul brusc, din a doua zi a șederii mele aici, în frumosul oraș capitală. Vecinii de sus, ca și înainte, bubuie și scîrțîie la bucătărie cînd merg să mănînc ceva.

feb 27 mă duc să termin încă un manual de istorie - mai am doar unul, al 6-lea, totodată al 3-lea de istorie a României
azi am ascultat iar Chopin, concertul numărul 2
e puțin ciudat că mie îmi plăceau în tinerețe ceilalți compozitori cunoscuți, iar Mozart și Chopin mi s-au adunat lîngă suflet abia după 45 de ani

m mai cerșit pe facebook fiindcă nu am avut bani nici de hrană sau haine - mai rău e singurătatea totală și lipsa unei activități sociale utile, chiar cu bani puțini sau deloc. Acum, mulțumită lui Dumnezeu, am reușit să trec peste greul iernii cu puținii bani pe care îi am. Nu voi mai cerși bani, voi răbda de foame și tristețe dacă nu voi avea, că oricum sînt obeză, dar vă las totuși o notă de ținut minte: dacă aveți sau veți avea cumva vreun televizor vechi, dar nu chiar foarte vechi ( nu din cel prea mare care nu mi-ar încăpea) dacă nu aveți ce face cu el, poate mi-l oferiți, contra cost mai mic - e grea singurătatea și oricum am fost obligată să plătesc lunar cablul la tv deși nu am televizor, fiindcă așa e mai ieftin abonamentul la pachet cu mobil, internet și tv. Poate că uneori m-aș fi mai uitat la televizor, dar nu la politică. De asemenea, sînt abonată de prin anii 2000 la compania Orange cu abonamente mici, dar de mult timp și ei tot nu mi-au dat un mobil care să prindă internetul, dar plătesc internet mobil. M-am gîndit că avînd în vedere că plătesc tot pachetul cu trei servicii și că sînt clientă veche mi-ar putea da, dar au zis că numai valoarea părții din abonament ce reprezintă telefonul contează și e prea puțin ca să îmi dea vreun iphone sau smartphone gratuit. Dacă vreodată aveți unul vechi, cumpăr eu, ca să pot vedea puțin internetul dacă plec de acasă. Sau să numi se umfle picioarle prea tare stînd pe scaun. La magazine second hand, cele mai ieftine - din ce am văzut eu - sînt 250 lei, și eu nu îmi pot permite decît pînă în 150 pentru așa ceva. Dacă v-am supărat cu aceste vorbe, îmi cer iertare, oricum am văzut că femeile gunoier de la ADP au de mult timp astfel de aparate. Știu, eu nu am bani, ele au, dar absolut sigur a fost o extremă injustiție în cazul meu, am explicat o viață că nu am dorit decît dreptul la muncă și studii, că le meritam, sau măcar la muncă și mereu au greșit și au refuzat. Mulțumesc pentru înțelegere.

iar au venit huliganii aceia porcoși sub fereastra mea, după ce vecinii de sus mi-au bubuit și scîrțîit, ca întotdeauna. De vreo 10-12 ani, toată perioada caldă a anului ei au stat aproape noapte de noapte aici, urlînd uneori groaznic, aruncînd vorbe porcoase și rîzînd continuu și bătînd din palme. E o zonă numită semicentrală a Bucureștiului, cu gunoaie în grămezi sub geam și cu acești indivizi în spațiul dintre blocuri mereu.

martie 2
Iar am ieșit la cumpărături pe stradă și iar mi-a strigat un dobitoc pe stradă: ”vrei să mori și nu poți!” E urît, mai ales că sînt singură de 35 de ani, de multe ori mi-au urlat lucruri urîte în față, cu voce tare pe stradă, adresate clar mie. Mulți ani m-au chinuit cu aglomerație de pietoni și mașini, inclusiv pe străzi și la ore la care nu aveau ce căuta. Între timp unii intrau peste mintea mea cu ideea că oamenii sau poporul meu are psihoză colectivă legat de mine fiindcă li s-au spus mereu minciuni despre mine! E ciudat. Am spus de multe ori că dacă mi s-ar fi dat dreptul la muncă și la studii, atunci adevărul ar fi ieșit ușor la lumină. Nu am avut aceste drepturi din 84 și totuși adevărul clar despre mine nu ar lua mai mult de cîteva minute - și e un adevăr frumos și bun. Dacă aș fi avut acele drepturi, atunci nimeni nu ar fi vrut să mă omoare sau să mă otrăvească sau să îmi urle mizerii pe stradă, sau să mă scuipe cu amenințări și insulte și oricum nu aș fi fost izolată. Aceste mizerii rostite de ei pe stradă mă deranjează după atîția ani, mai ales că sînt complet singură și rar comunică cineva cu mine pe internet și nu am nicio activitate socială, deși am fost mereu un om normal și perfect.

martie 4
Orice poveste e o poveste bună și frumoasă, chiar și istoria.

martie 6
on a social forum, about a man who boasted that he was schizophrenic and rescued by a psychiatrist, at the same time creating all negative prejudice against schizophrenia possible:
I am from some country in Europe, but I am a citizen of the human civilization. I too was diagnosed with schizophrenia in 1992, without the slightest guilt or delusions or psychiatric symptoms. Since then, they simply kill me, though I was no less, no more than perfection (now I know that you frown, but you don't know my life or my situation of isolation since 1984, absolute poverty, poisoned by others, totally rejected, I was good and kind every day with others etc.) I wrote everywhere (NGOs etc.) and everyone rejected my plea for freedom though I would not have been a danger for the psychiatric foundation of the society. Anyway, 40 years ago, the Italians were right to banish psychology and psychiatry altogether. I studied 23 years of school, I had no mistakes or defects, I could have been useful to others.
In 1978 Italy implemented Law Number 180, the reform law that blocked all new admissions to public mental hospitals. After 40 years without mental hospitals, we aim at understanding the consequences of the Italian reform in terms of a mental health care facility and staff availability. We compared the organization of the Italian mental health system with that of countries belonging to the Group of 7 (G7) major advanced economies. Italy has nearly 8 psychiatrists, 20 nurses, 2 social workers and less than 3 psychologists per 100,000 population, while for example in France there were 22 psychiatrists, in Japan 102 nurses, in the United States 18 social workers, and in Canada and France more than 45 psychologists per 100,000 population. In terms of inpatient facilities, no beds in mental hospitals were available in Italy, while in the other G7 countries mental hospital beds ranged from 8 in the United Kingdom to 204 in Japan per 100 000 population. In Italy there were fewer beds for acute care in general hospitals but more beds in community residential facilities than in the other G7 countries.
https://ijmhs.biomedcentral.com/articles/10.1186/s13033-018-0223-1"

There were many thinkers like this in the 20th century: Franco Bastaglia for example.
https://en.wikipedia.org/wiki/Franco_Basaglia"

I could have proven my normality in every detail, but no one talked with me, and psychiatrists (6 in my life) almost never asked me something.
Giving all this, I felt that it is not fair not to write here my opinion. I apologize towards the team and towards the creator of this thread, who may be really mentally frail. I want him to know that I perfectly understood everything that he told about him and I pity him and respect him altogether. But I want everyone to know that I chose a long time ago the path of truth and anyway no other choice was ever given to me. I never had alternatives, but I am predisposed to be disgusted by lies, because of all my past suffering and because of the criminal lies about me, wrongfully out-casting me from the world and putting me to death and tortures.
It is a shame to write such thing the way the creator of this thread did. It is not fair towards the innocent and good ones, such as me. I repeat, I truly understood all his statements, but maybe he still has bread and endured less isolation than me. Maybe his lies are not visible or entirely known to himself. Maybe he had chosen the way of playing the fool, forced by circumstances, maybe he forgot a part of himself somewhere... or anything else.
Contemporary psychiatric science or psychology - and I successfully studied both fields of knowledge - are newly formed systems, roughly of the same age as the emancipation of women, which was not a bad thing in my opinion, in spite of all the hypocrisy surrounding the subject, as well as about the first two hideous plagues of the 20th century starting their name with psy, which caught me prisoner for life. I am aware that I am a woman and I know perfectly well my limitations in front of men, but in my case they should have accepted to grant me basic human rights, I say only these 4 ones would have been enough:
1. the right to life, the obligation to verify torture or poison if forcefully confessed by the victim and to proper medical care, not only psychiatric care. It is a certain fact, that intelligent people cannot be evil or insane and they are not stupid to confess delusions, but only clear-cut and objective truths that can be tested. Poison, for example, can be judged by fools as delusions because they live under the collective delusion that schizophrenia exists if it is studied in books or treated etc. Of course that the victim is forced to tell the truth about herself and they label it as schizophrenia.
2. the right to have a family, a child too.
3. the right to work if able and be paid at least the necessary to have food and clothes and necessary expenses.
4. the right to study, even for a University degree, and master or doctoral studies too.
They denied all these rights to me (effectively since 1984, when I was 13 and forced to come and live with my parents, who were really psychopaths and really not my real parents. and I was always right and able to do work and successful studies. I asked many times in vain. The family doctor refused to give me the necessary papers because I was registered as a psychiatric patient. Only these 4 rights are enough for real happiness and the worth of the individual in society. The individual has the moral duty to tell the truth, the whole truth and nothing but the truth when it is about huge injustice and real crime. He/she has the duty to tell the truth even if it that story concerns another victim, he does not have the obligation to lie and to be an accomplice. I had to intervene in the flow of this thread, it is all the best I can do and the only thing that still connects me with the world and my moral duty too. Apart from these 4 rights, I need to say that even psychiatric patients don't have to be isolated, and have to be accepted, at least in special groups for them. They rejected me because my doctor did not want to give me the necessary official act and a copy of my psychiatry clinical interventions, as if she wanted to hide the truth, like all the others always did. Though I was refused to do master studies as if because of the wrongful psychiatric condemnation, she advised me to work at Kaufland as personnel. I never despised or avoided the base jobs because I was really perfect, and I will not tell you here the story of my life, I tell you the truth that she was wrong, just like all the others, merely guard dogs, like Javert was in front of Jean Valjean from Les Misérables.
I know very well that the world overtly manifests misconceptions about mental illnesses and I cannot change that. Maybe you too are entrenched in illusory and life-damaging self-therapy or motivational books etc. Like this, humans got even farther from each other than they were before, when they had at least the possibility of forming a Robin Hood style band in the woods, hiding from injustice. Nowadays everything is electronically checked and trespassing is impossible, real charity cannot reach the poor and those with real needs, lonely and elder people are really killed or their health is violently damaged (as I saw at least in my city), we became androids far away from each other. As for the suicide in humans, not too long ago, maybe now it is the same, WHO admitted that the main cause for suicide was poverty and/or lacking a job. There is no such thing as a "suicidal" person, at least they are never the way that therapists lie that they are. All they wrote in official papers about me is a lie, even their ideas about my suicide attempt 20 years ago.
At least in the good old times of the Roman Empire educated slaves were treated better, as we are taught in history, and we still have the letters of Seneca towards Lucilius. I am not ashamed to say here the words that everyone has the right to say, except for psychiatric patients: truth, justice, persecution, human rights (available to all, not to psychiatric inmates) In fact I am not ashamed to say that it is all because of poverty since birth and having only a small and poor family. Another part of my misfortune seems to be the fact that the authors of this evil crime because that's what it is, seem to feel uncomfortable about their mistakes. I never heard voices or thoughts in my head or around me, of course, I never had hallucinations. Only when I was 35 I began to perceive other's thoughts seemingly about me, in my own mind, and they never talked with me, they only said on and on that they must kill me and hide the truth because it is a shame what they did to me etc. And they continuously told that the shame is upon my people and that's why I must die, though I never had links whatsoever with politics. Even if these thoughts of theirs were evil and porn, I could have done any kind of intellectual work, and they would have disappeared for sure. I could have continued my studies - these garbage doesn't destroy the intellect. But they are very aggressive, and they are really aggressive, in the real world. I am certain that if they knew my value - and that could have been explained to fools and stupid people too - they would have accepted me in the world and grant me those human rights, because I can tell you that my value as an intellectual, though woman, was greater than the damage of shame and honor that they invoke as a reason for their deeds. Most of all, I had a perfect morality and virtues and a very beautiful soul, and just like any other intelligent person, I never boasted about myself, but I was forced to tell the whole truth in the end - and other really perfect individuals do exist, as far as I know, only that they have other personality traits.
I wish you a good day and many more to come.

martie 7
probabil o mierlă, prima din anul ăsta, de la ora 4: 35, oare mierlă o fi?

martie 8
E pur și simplu inuman. Cum am povestit, eu nu aveam de unde să am bani să schimb caloriferele vechi din apartament. Timp de 30 de ani am fost maltratată și cu căldură imensă în apartament, în afară de vară. Sigur acest lucru nu a contat prea mult, pe lîngă alte torturi. Acum iar au intrat idioții ăia peste mintea mea care spun că eu am fost și sînt binele curat, dar milioane de oameni mă urăsc, ceea ce e imposibil și nu am fost niciodată idioată să cred aberațiile lor. Nu știu de ce inventează ei mereu răul.
Azi au fost 25 de grade Celsius afară și nu se putea ieși pe stradă cu haine sau jachete, ci doar cu bluze, chiar cu mînecă scurtă. Cu toate acestea, ei dau căldură încontinuu la calorifere, zi și noapte și acum caloriferele acestea oribile, care încălzesc foarte mult, sînt chiar calde destul de puternic, nu sînt doar călduțe. Am spus acest lucru de multe ori, e împotriva oricăror norme din cărțile de igienă și oamenii sînt oameni, nu porci sau vite. Mai și plătim întreținerea mare.

pentru toate rațele, gîștele și lebedele din lume, un sincer la mulți ani.

Cri, cri cri, toamnă cri - mi se pare clar că această poezie e pentru mine. Oricum eu sînt toamna, dar îmi place mai mult frigul iernii. Desigur T e de fapt D. Doamna T. Mi-au dat să citesc de multe ori Topârceanu în copilărie și tata mereu pomenea de el și după ce am crescut. Pe tata îl impresiona cel mai mult versul ”doamna cu curbitaceelor”

Şi pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă/
Către vreo trandafirie şi sălbatică Clotildă. Evident e despre pisica mea actuală, Cloe. E sălbatică și are limba trandafirie și aspră.

Sînt puține nume masculine și feminine care încep cu 2 consoane și mama mea mi-a spus de curînd că ei nu i-au plăcut niciodată numele care încep cu 2 consoane.
Grigore și Claudia mai știam eu, și Blanca, un nume rar în România. Eminescu a scris și despre Blanca. Și cum eu nu eram fiica lui taică-meu...

Cît despre Veronica lui Eminescu și Veronica din filmul pentru copii - evident au fost tot despre mine, fiindcă stau la intersecția Eminescu și fiindcă mereu îmi spuneau că semăn cu Veronica și bineînțeles că o chema Porumbacu, că acolo am crescut eu în copilărie.

Sigur, pentru orice intelectual lucrurile se leagă pas cu pas. Între noi fie vorba, am descifrat totul de mult. Idioții cred că noi, femeile de tip intelectual, am fi altfel de Pandore. Trăiască și femeile cărturărițe și cîrtițe.
Abia acum mi-am amintit că îmi plăcea și numele Greta și acum știu de ce - că îmi seamănă ca nume. Nu fiindcă ea a fost divină ca și mine. De aceea, inconștient, mi-am botezat pisica Cloe. Am scris și o poezie despre Greta și Pompiliu.
Trăiască și Brunhildele și Crimhildele, dacă s-au cumințit.
Crin Antonescu și Crina Mardare și...toți ceilalți Drage și dragi, Florini și Flori. Și toți Ștefanii și Ștefaniile. Bun, chiar mi-au plăcut oamenii aceștia. Și Stela și Francisca, rudele mele, dintre puținele mele rude, mamă și fiică fiind ele.
Stelian Tănase etc.
Și chiar și Lucia, mama mea care detestă numele meu, fiind prea luciferică pentru mulți, fiindcă există și strălucire pe lume.
Traian Băsescu, Klaus Iohannis... Eu stau lîngă strada Traian.Și Flavius trăiască, dar mai ales Flavia, că e opt martie. Lumea preferă uneori dinastiile Nerva-Antonină și Iulio-Claudiană.
Trăiască și Stan Pățitul!
Trăiască femeile și bărbații, ca să aibă grijă de ele!
(gurile rele spun - știam asta de mult - că geniile se nasc mereu într-o poziție centrală față de celelalte lucruri din lume - că aș fi fost și eu ceva central sau semi-central e sigur, dar... da, sînt de acord, trăiască și Cristinele!) Oricum mecanismul lumii - oameni și societate omenească, dar și restul lucrurilor funcționează uimitor de matematic și perfect, deci există Dumnezeu, asta vă pot asigura. De aceea, eu încă mai recomand ”Baby have a heart”. Adică nu uitați să aveți inimă și suflet bun... eu am sperat 3 decenii jumătate și totuși - gurile rele spun că oamenii îi cred numai pe cei răi, fiindcă ăia sînt mai proști și seamănă mai mult cu ei.

Probabil, dvs, fiind oameni inteligenți, ați înțeles că lucrurile de mai sus sînt adevărate, deși scrise evident cu intenția de a fi umoristice, dar și eu înțeleg că genul meu de umor nu e apreciat. Bineînțeles că nu m-am crezut niciodată geniu, cum încercau unii să mă facă să cred, dar locuiesc într-o zonă semi-centrală din București (unii ziceau așa) și am fost un om prea inteligent ca să am iluzii de orice fel. Întotdeauna auotanaliza mea a fost perfectă sau aproape perfectă. Nu am fost geniu, am fost femeie, am impresia că și unele femei sînt acceptate drept genii, dar rar și discutabil, însă e adevărat că m-am născut și am copilărit cu o foarte frumoasă zestre spirituală în mine și alături de mine. Eu cred foarte puternic în faptul că cele mai multe trăsături intelectuale și sufletești ale omului sînt înnăscute.

martie 9
Prima decadă a lui Martie și deja plin de gîze în apartamentul meu... :( Hei, ce bun ar fi fost un aer condiționat - am suferit aproape 48 de ani ( puțin mai mult) de sărăcie și lipsuri și totuși m-au condamnat la moarte de fapt, cum iar ziceau azi unii, și ziceau că ei știu că eu nu am greșit nimic, dar că oamenii totuși m-au condamnat și eu iar am spus că nu are logică ceea ce spune. Iarăși ei zic - tu ai fost un om prea inteligent și intelectualii te-au respins (fiindcă nu aveam bani, asta știu) și ceilalți nu aveau cum să te accepte fiindcă erai prea inteligentă, asta e tot. În fine, nu e chiar tot. Oricum, am fost un om perfect, ce dacă am fost femeie? Aș fi meritat să am dreptul la muncă, doar atît cît să am ce mînca și cu ce mă îmbrăca, plus strictul necesar de facturi. Ei știau asta - dar ei nu sînt de acord că eu aș fi meritat aceasta, ei MINT că eu nu aș fi fost în stare nici de studii, nici de muncă, DELOC.

ea


azi tot cald afara, caloriferele tot calde

martie 10
azi tot cald afară, caloriferele tot calde - deocamdată călduțe, dar seara poate iar le vor încinge. Cînd sînt peste 20 de grade afară și noaptea tot cald, chiar dacă sînt doar călduțe și ard tot timpul, e rău. E mai rău decît căldura naturală vara.

martie 10 Cine ghicește de ce există în memoria mea și înseamnă așa mult minaretul de la Samarra, merită doctoratul în psihologie. Dar fără să mă psihanalizeze! Oricum, vă dau un indiciu, poate prea mult: am avut un șoc oarecare cînd am descoperit pe internet că ar fi unicul de acest fel și că există cu adevărat. Uf deja am spus prea mult. Nu, nu l-am visat, dar...
prin anii 2000, cînd am început să pictez acuarele, m-am trezit eu odată cu ideea că vreau să exprim ceva abstract, o idee a mea - nu o mai detailez, fiindcă puteți privi monumentul și puteți înțelege - pe care să o colorez frumos și să o desenez. Și a ieșit exact acel lucru. Nu cred că voi mai găsi acuarela să v-o scanez, și nu mai țin minte acum dacă sensul rotirii era cel din realitate. Eram încă tînără atunci, dar nu era vis, era doar mai puțină autocunoaștere atunci, era ziua, nu eram beată.
secolul 9, clădită de un ”iubitor al arhitecturii” - și nașul meu era - doar minaretul a supraviețuit și zidul, după distrugerea moscheii.
partea interesantă e că plecam de la o idee, nu de la o imagine, o idee neverbalizată, doar esența, (de exemplu nu mă gîndeam timpul, materia etc., ci sintetic) și, așa cum multor tineri li se întîmplă să nu ghicească ce alt poet de demult i-a influnțat, am crezut că imaginea era creația mea, cît de cît, că nu eram așa vanitoasă să cred că era creația mea, fiindcă oricum știam că era ceva simplu - și, nu de mult, descopăr întîmplător pe www că exista fizic, ca obiect, de mult. Unii idioți or fi crezut că sînt nebună cînd au văzut acel desen, mai ales dacă știau ce este și vedeau că eu nu știu, cînd de fapt plecam de la o idee lucidă, ca orice biet muritor, dar eram prea tînără să înțeleg ce sînt ideile. Eh, au fost nu de mult și probleme politice acolea, fiindcă politica știți ce este - vîrful aisbergului lui freud cu oarecare aproximație, dar de fapt e doar nivelul superficial, nu conștient, ci superficial, al conștiințelor intelectualilor.

martie 11
Pisicuța mea a început să respire mai greu, horcăie... unii au intrat iar cu idei de condamnare a mea și tortura și otrava ce au fost mereu, sper să pot scrie mîine din nou rezumatul succint al vieții mele public, aici și pe blogul despre viața mea, după aceea să mă apuc de cele trei treburi pe care le voiam îndeplinite, am să explic de ce m-am întors temporar, sper eu, în oraș, abia acum după 2 săptămîni mi-am revenit din nou, ei iar mă scuipă cu ideea că nu se așteptau să mi se întărească organismul așa mult, că toți vor să mor fiindcă sînt nevinovată și alte mizerii. Și chiar acum au băgat căldura iar. Oricum rezumatul succint l-am scris de cîteva zeci de ori degeaba, dar acum iar e necesar. Iar am ascultat Mozart, am reușit de 2 zile să citesc din nou, dar am fumat, fiind singură de prea multe decenii, nu alt motiv și fiind o căldură infernală și patologică în casă. Problemele mele cardiace s-au agravat și mă cam dor oasele și abia de anul trecut mă deplasez greu. Medicii mint mereu. Unii porci au intrat peste mine iar cu ideea că nu vor să mă lase nimic, nici să citesc, nici să mă spăl și toate celelalte mizerii. Multe. Dar ei nu contează. De data asta nu cred că vor reuși să mă lovească foarte rău, dar dacă îi apucă vreo otravă mai puternică, sau se descarcă ceva din vreun cancer al meu, cum ziceau alții... Știți ce-am pățit anul trecut. Deocamdată, ideile lor s-au rărit foarte mult, era o vreme, acum vreo 4 ani parcă, dar nu mai țin minte precis, cînd intrau cu vreo 7 idei complexe deodată. Ziceau că e normal fiindcă e volumul mediu al atenției omului. 7+/- 2 elemente. Deci atacau creierul în multe locuri deodată. Și eu cunoșteam ideile lor agresive în toată complexitatea lor,. niște fleacuri, fiindcă ei sînt tîmpiți... au milioane de idei rele, nu mii, care de fapt nu m-au influențat. Biata pisi, oricum nu o puteam lăsa cu mama, dacă măcar nu ar fi dat acum atîta căldură la calorifere --- peste 13 grade noaptea, peste 22 ziua în medie afară, ei bagă căldură încontinuu, cei mai mulți sau aproape toți au calorifere moderne sau chiar aer condiționat. Iar au început vrăjeala că ei trebuie să recunoască absolut totul despre mine, ceea ce au tot zis de vreo 10 ani.

Ora 4 dimineața afară e cald încă și caloriferele au devenit fierbinți, nu calde. Ei spun iar că toată tortura din 84 pînă acum a fost direcționată asupra mea, fiindcă eu sînt Dumnezeu și în felul acesta, cu biciul și cu ce e rău, ei au obligat trupul și spiritul meu să fie mai performante, mai utile pentru ei. Mai pradă hranei lor cea de toate zilele. (unii se cred exclusiv canibali) Aiureli, trebuia făcut invers dacă eram Dumnezeu. Și inumanitatea izolării totale cu forța 35 de ani și sărăcia lucie etc. Pot încă dovedi totul, inclusiv că am fost mereu perfectă. A trebuit să iau doză dublă de medicație psihiatrică din cauza căldurii, că altfel nu pot dormi. Am închis pisica dincolo în sufragerie și ușa de la dormitorul meu ca să pot dormi cu geamul deschis. Nu risc prea mult,deși... Pisi rămîne să sufere și eventual să fie pradă invaziei vreunui barbar vecin direct din bloc la mîncarea ei, care, puteam dovedi, chiar au intrat în casa mea să îmi facă rău, să fure etc. Dvs toți nu vorbiți cu mine niciodată, ca și cum aveți consens tacit că sînt nebună și trebuie să fiu omorîtă, de 35 de ani practic. E logic, că, fiind un om inteligent, nu v-aș fi deranjat cu tortura zilnică povestită și că puteam munci orice sau studia sau ajuta pe alții în multe feluri, dar știu, ideea e că oamenii care nu sînt liberi sînt eliminați complet.
Doamne, ce mult am ținut la oameni și la viață. Am fost altruismul desăvîrșit, dar lor le-a intrat greșit în cap ideea că eu trebuia să mă omor pentru ”porcii care au mințit despre tine”. În fine, orice se va întîmpla cu mine sau cu oricine, nu uitați că viața e un lucru sublim, vă spun cu certitudine, și oamenii merită iubiți și respectați și, deși nu sînteți de acord, nici criminalii nu trebuie uciși, darmite cei care nu au greșit absolut nimic.
Somn ușor celor care au acoperișuri și pereți normali, dar și celorlalți, dacă e vreunul pe aici. I-am spus și administratorului blocului de căldură, dar el, în mod formal, a zis că nu e bine să fie oprită. Probabil că el nu are vreo influență în acest sens.

martie 12
ce naiba i-a apucat pe unii să mă compare cu Aristotel? Și în română și în engleză, din nou

martie 13
Iar - vechea poveste -
"este clar că te omoară” Da, e adevărat.
”Omul acesta nu a greșit nimic și toți idioții cred că ea trebuie să moară, ca să se spele rușinea lor că au judecat-o greșit și că au chinuit-o toată viața”
??!!
”Tu nu ai cum să îi trezești la realitate, toți sînt îndobitociți” Da, e adevărat.
Dar e atît de clar că ei nu au cum să creadă răul despre mine dacă judecau puțin, acum, și nici nu aveau cum în trecut. Totuși ei cred răul monstruos despre mine, în prezent, pot încă dovedi și din păcate credința lor greșită chiar mă omoară, fiindcă sînt o femeie singură.
(pe asta nu au șters-o.)

martie 14
de 8 martie am primit o lalea la un magazin


acum 2 zile am cumpărat niște borcane de la supermarket și le-am amestecat conținutul și a fost bine și a doua zi mai era - păcat că am pus vișine, ar fi trebuit 2 de ananas - iertare cer acelora care nu au ce mînca azi și nu pot înțelege de ce postez eu poza asta


martie 15
Am revenit în oraș de la Voluntari de aproape 3 săptămîni și, după cum ați văzut și am mai scris, a fost cald afară multe zile, chiar anormal de cald pentru această perioadă a anului, săptămînile trecute. A fost cald și ziua și noaptea. Cu toate acestea, ei dau căldură la calorifere încontinuu, zi și noapte. Și azi e la fel. E tot mai greu de îndurat. Am calorifere din cele care sînt adevărate instrumente de tortură. Nu au nicio justificare să tortureze oamenii săraci așa. Cei mai mulți vecini au, după cum mi-au spus, chiar și unii dintre cei mai săraci dintre ei, fie calorifere moderne care se pot închide sau diminua, ceea ce am vrut să pun de cînd m-am mutat aici, dar nu am avut bani, fie au aer condiționat, care de asemenea costă foarte mult să îl înstalezi. Nu am avut decît să mă rog lui Dumnezeu să le vină gîndul bun să oprească căldura și Dumnezeu nu m-a ascultat nici de data asta. E monstruos. În plus, încă o dată săracii sînt torturați indirect și prin factura mare la întreținere.

De asemenea, de cînd am revenit în oraș, a revenit setea oribilă zi de zi, care în mod sigur nu e din cauza căldurii exagerate din apartament. Nu transpir decît normal, nu am diaforeză, cum am avut mulți ani, dar medicii au refuzat să mă ajute, deși m-am plîns. Și în toamna trecută, cînd am fost temporar la Voluntari, am constatat că acolo nu îmi era sete deloc. De acea poate unii cred ideea lor că setea e simptom de boală psihică, dar înainte nici nu mergeam să stau acolo și ei tot mințeau. La fel, iarana asta, acolo deloc. Sînt unii care spun că ei au vrut să mă otrăvească ca să îmi sporească setea și în felul acesta să îmi slăbească inima. De foarte multe ori ei spuneau că eu trebuie să mor de atac de inimă sau cerebral. M-am plîns medicului de sete oribilă de mulți ani, chiar dinainte de 40 de ani - zilnic 7-10 litri de apă, dar a refuzat să mă ajute. Anul trecut cînd nu urinam au spus să mă internez eventual la psihiatrie. Și cînd am avut atacul de inimă mai grav (au fost 2 mai grave anul trecut, al doilea mai rău) ei iar au negat realitatea.Încontinuu ei spun că eu trebuie să înțeleg că m-au condamnat la moarte, fiindcă sînt nevinovată și nu am am fost nebună niciodată și că toată lumea gîndește la fel, că e o rușine monstruoasă, imensă etc. și eu trebuie să înțeleg că trebuie să mor fiindcă ei m-au judecat greșit. Eu consider că gîndirea lor e greșită, și la fel a fost exact din 1984. Trebuie să fie adevărul și dreptatea, cum am spus eu încă de atunci. Ei spun că nu se poate fiindcă toată lumea crede răul despre mine, deși eu am fost numai binele. Voi explica de ce am eu dreptate în postarea următoare. Gîndirea lor a degenerat. Trebuie să încerc din nou să îmi fac programări la diabetologie și cardiologie, dar nu am cum deocamdată. Este greșit să gîndești cum să faci răul unui om evident bun și inteligent, să fii obsedat de asta. Ei zic mereu că poporul meu a greșit, fiindcă eu am fost evident un om sărac și singur toată viața, nu aveau ce acuzații să îmi aducă și nici cum să îmi vrea răul. Ei văd porbleme false, pretexte de doi bani, fiindcă ei declară că eu într-adevăr am făcut și gîndit numai binele o viață întreagă și totuși oamenii cred că eu sînt un om de nimic, și mi-au răspuns cu răul în fața binelui mereu. Că ei nu pot justifica modul în care m-au tratat, atît de inuman etc. Ce contează, am spus eu de mii de ori - ce a fost, cînd poate fi binele și dreptatea? Ei spun că oamenii toți (??) cred că eu aș fi exact opusul a ceea ce sînt: că eu sînt un om extrem de bun și ei cred că sînt rea, că eu sînt foarte inteligentă și ei cred că sînt idioată, că sînt perfect normală și ei cred că, sau în limbajul lor despre mine (??) eu sînt Nebuna. Că eu am fost un om foarte serios și ei cred că sînt panaramă, fiindcă așa li s-a spus. Deci trebuie să fie adevărul, cum am spus din 84, era clar de atunci. Ei spun că pentru proști chiar numai faptul că sînt și am fost singură mereu înseamnă că sînt nebună, deși cert nu aveam cu cine să fiu, cu cine să comunic. Azi iar au luat-o razna că pe proști îi irită faptul că nu sînt nebună cu adevărat.

Nu aceasta e postarea la care m-am referit anterior. Ea va urma.
rima unui tîmpit care gîndește peste mintea mea:

ei nu știu nimic, Cristina,
ei sînt ca niște copii,
dacă li s-ar spune adevărul despre tine,
s-ar îngrozi

Niciodată adevărul nu e groaznic, numai minciuna poate fi uneori ceva groaznic. Niciodată adevărul nu lovește, ci doar calomnia. Pe mine alții nu m-au lovit decît cu minciuni. Absolut sigur adevărul e întotdeauna frumos. Ei mă contrazic cu ideea că adevărul despre mine e foarte urît, tocmai fiindcă am avut mereu dreptate și ei m-au lovit mereu. Deci, din nou tot ei se contrazic, fiindcă dacă acei copii ar fi crezut adevărul bun - era logic mereu - atunci nu ar fi iești nimic rău sau groaznic ca neadevăr despre mine. Ideea lor că trebuie să mor ca să fie protejată opinia publică și să creadă minciuni urîte despre mine e o prostie. Au spus asta de multe ori. Tot ei zic că toți (care?) îi cred numai pe cei răi și mincinoși, că acei ”copii” - adică oamenii de rînd, spun ei - nu au cum să creadă adevărul despre mine, fiindcă viețile lor nu cuprind decît foarte puține necazuri sau probleme și li se pare ciudat atîta rău în viața mea nevinovată. Chiar așa au spus. Că ei au vieți protejate și considerate normale fiindcă nu au nici a suta parte din necazurile pe care le-am avut eu. Că proștii care văd necazul real cred că eu aș fi rea că m-a pedepsit Dzeu, fiindcă nu e normal atîta rău pentru un om nevinovat, sau că ispășesc pentru păcatele strămoșilor. Etc. Nu voi mai reveni cu aceste fleacuri interminabile ale lor, vreau să scriu odată rezumatul acela din nou - că l-am mai făcut des, - ca să pot merge mai departe cu treburile mele. Dumnezeu nu e sursa răului niciodată în viața celor buni. Cartea lui Iov e singurul subterfugiu pentru idioți, dar Iov a suferit mult și a fost deposedat de toate ca încercare, dar timp scurt, ca și Isus. (ca să nu mai spun că familia lui Iov, în sensul clasic, patriarhal, însemna doar un fel de șeptel de vite, nu oameni cu suflet și rațiune, fiindcă așa erau legile atunci, așa era evoluția societății și ceea ce deriva din codul lui Hammurabi și din alte tradiții judiciare, unde femeile nu sînt decît ceva mai mult decît vacile ) Oamenii buni nu trebuie martirizați sau făcuți sfinți. Nici femeile, care oricum sînt creaturi umile pe lîngă bărbați. Nu voi detaila aceste lucruri despre femei. Despre mine și tata și alții spuneau că am fost sfîntă sau mucenică etc. E greșit. Eu sau credința mea sau bunătatea și înțelepciunea mea nu au fost puse la încercare. Idioții au vehiculat ideea populistă oarecum că oamenii buni suferă pentru nedreptățile altora, sau pentru a deveni ei mai buni, etc. ca și cum răul și nedreptatea au un rost bun, urmărit de Dumnezeu. Pe dracu. Adevărul e că diavolul sau diavolii (dia-vol etimologic) sau oamenii răi sînt cei care lovesc omul nevinovat și nedreptatea nu e necesară ca piatră de temelie sau orice altceva. BIne, veți spune, dar Dumnezeu l-a sacrificat pe Isaac. Tocmai că nu. Dar pe Isus? Nu, nici pe Isus, oamenii l-au sacrificat și nu evreii, ci oamenii. Și de fapt nu l-au sacrificat, l-au omorît. Sensul bun al poveștii creștine nu e faptul că a fost omorît, nici faptul că a înviat, ci bunătatea omului rațional care înțelege absurdul încălcării poruncii Tatălui de a nu omorî. Bine, dar oamenii nu au fost pedepsiți niciodată, ba chiar au primit altă religie în dar și au fost mîntuiți de păcate, veți spune. Și el a și înviat, deci nu au pierdut nimic, ba El chiar a devenit Dumnezeu. Și oamenii mai sînt și neamul lui Cain, vor spune alții eventual. Ei nu au primit darul fiindcă l-au omorît pe Isus, ci în ciuda acestui fapt. Mulți zic că eu sînt Isus de foarte mult timp și că va fi cutremur și la moartea mea, ca la moartea lui și a oricărui mare martir. Bun, încerc să îmi aduc aminte argumentele mele împotriva omorului ritualic, pe care mulți îl consideră normal în cazul meu. Ei spun că toate drepturile omului, inclusiv la viață, inclusiv cele 10 porunci, se referă numai la ceilalți oameni, dar nu și la mine. Ei zic că asta e dogma lor creștină. Dar și a celorlalte religii. Și că eu aș fi Isus clar, sau toate persoanele Sfintei Treimi și restul personajelor religioase, deci trebuie să mă omoare. Unul dintre argumente e că niciodată de fapt din 84 nu au încercat invers, să mă accepte, nici în cei 2 ani cînd am fost profesoară, ani care contează pentru mica mea pensie. În rest deloc. Nu mi-au lăsat viață deloc și au prăpădit în mod inutil și dovezile bune ale capacității mele de gîndire și trecerii mele prin lume. Ei vor spune din nou - fiindcă ești Isus și trebuie ca oamenii să nu înțeleagă sfintele taine și să te omorîm așa cum e Legea religiei. Re-ligo, e clar, am înțeles, adică re-unire a omenirii sub alt creier sacri-ficat. Am explicat toate astea de foarte mult timp, dar ei spun că eu nu am reușit să îmi asum complet destinul și să mă las omorîtă cu bucurie, din cauză că de fapt au mințit și m-au schingiuit toată viața, fără să apuc ceva viață cît de cît. Ei spun că Dumnezeu numai dăruiește și se bucură că oamenii sînt copiii lui, chiar dacă e tot timpul scuipat și torturat o viață întreagă zi de zi și că eu am greșit că am încercat să mă echilibrez și că nu mă las omorîtă mai simplu ca în Miorița și toate celelalte cărți care sînt tot Biblos, sînt evident în biblioteci și evident în rețeaua universală a culturii omenești, legate clar între ele, de la primele înscrisuri ale civilizației, la fel ca pe internet. Bineînțeles că m-am bucurat pentru toate bucuriile altora, dar m-am și întristat că ei au totul și tot nu sînt mulțumiți și își creează probleme care nu există. Ei spun că asta e natura omului, cu excepția mea - să fie lacom și nerecunoscător.
Voi reveni cu explicația clară că nu am greșit nimic, că nu aveam cum să mă las omorîtă mai frumos, așa cum spun ei. Ei fac referire și la cîntecele folk recente - cu zeci de ani în urmă, la versul pe care îl știți din cîntecul Învață de la toate - ”cum poți frumos să mori” etc. Ei spun că toate cîntecele și cărțile se referă de fapt la mine și că eu am fost mereu prototipul personajului bun etc. Adaug doar faptul evident și scris de mine mai demult, că întotdeauna am fost conștientă de legile naturii și universului și nu am pretins niciodată că aș fi mai mult decît bobul de rouă care e sorbit firesc de Soare. E cît se poate de clar că am înțeles de mult. Totuși unii dintre ei nu au înțeles un lucru esențial - ce înseamnă de fapt iubirea (sau sufletul) și intelectul omului așa zis sacrifcat, cum am fost eu. Normal că nu am greșit nimic. Ei argumentează că nu trebuia să spun adevărul, ca să fiu omorîtă mai simplu, dar aici ei greșesc clar, nu știu dacă puteți observa, chiar dacă totul ar fi numai cum spun ei în rest.
Au fost mulți care i-au contestat pe cei de mai sus, cu ideea că oamenii puteau, trebuiau, pot și trebuie să mă accepte, tocmai datorită perfecțiunii mele și că nu s-ar fi întîmplat nimic rău, ba chiar ei s-ar fi luminat, pe cînd așa lumea toată a căzut sau va cădea (asta nu am înțeles ce spun) în întuneric și chiar barbarie.
Mai explic un lucru, fiindcă aceia săraci în spirit nu pot înțelege. Eu v-am dat toate cheile înțelegerii Cerului și Pămîntului, din motive pe care nu le detailez acum. Citez dintr-o notă anterioară a mea, de fapt adevăr curat evident și chiar foarte simplu:
”Whenever I doubt an argument, I make use of an etymological dictionary, in order to connect to the missing parts of the whole possible truth for me.”
Alt adevăr simplu, scris de mine și de alții, acuzația adusă mie de tata și de alții:
”I failed to give beauty to others as if it was that quote from the Bible:
“Do not give what is holy to the dogs; nor cast your pearls before swine, lest they trample them under their feet, and turn and tear you in pieces.”
Ceea ce vreau să spun e că aceste idei spuse de mine ca fiind ale unor spirite care conversează cu mine nu sînt delir și sînt chiar o parte din adevărul despre mine. Însă acele spirite nu ar fi putut să argumenteze așa sau să se trezească, ceea ce nu a fost un lucru rău, porcii sînt răul, adică ticăloșii infecți, ei, deci cei buni și raționali, nu ar fi putut să îmi ”spună” acele lucruri dacă eu nu le-aș fi înțeles deja. Nimeni nu mi-a explicat nimic, eu singură am înțeles totul de mult. Nu am și nu am avut niciun delir. Pot dovedi acest lucru și pot explica clar ce înseamnă aceste alter-egouri. Uneori am aplicat retorica și am formulat ce apărea clar din context ca fiind argumentele lor, deși ei nu spuneau nimic. Alteori am reunit ideile lor dispersate în concluzii logice și am argumentat pro sau contra lor. Din păcate mulți psihologi și psihiatri sînt idioți, adică ei de fapt uită ce înseamnă Spiritul și Materia și reduc totul la ideea de creier omenesc sau sisteme nervoase bio-logice în general. Mie nimeni nu mi-a sugerat și nici spus nimic din tot ce am înțeles singură. Cu mine a discutat un singur ”spirit”, numai în 2017, dar nu mi-a spus nimic. Ceilalți toți doar aruncă idei asupra mea, fie idei pe care eu le-am înțeles singură, fie idei urîte și minciuni groaznice care în mintea lor seacă sînt despre mine. Din păcate sau din fericire, ei sînt nebuni sau proști. Din păcate aproape toți acei nebuni cred că eu sînt nebună, chiar dacă nici nu l-au înțeles deplin pe Freud sau pe Hegel sau pe Rutherford sau pe alți maeștri mai recenți. Se lasă zburați cu avionul, dar de fapt nu înțeleg clar cum dracu se ridică și zboară așa iute o chestie gigantică, grea. Li se dă și de la sine ei se bucură, fiind normal că li se permite totul și că ei merită totul. Ei nu au cum să îmi spună, sau să comunice cu creierul meu decît lucruri pe care le-am descoperit singură mai înainte. Pentru restul lucrurilor, eu sînt cutia neagră a pilotului sau a psihologiei behavioriste la începuturi.
”Nu e nimic de explicat, a zis unul cu capul mai limpede, e foarte clar că ea a fost un om bun și omul bun e distrus de oameni răi” (deștepții de proști, ziceau alții) Da, de oameni, zic eu, nu de Lege, sau sistem, așa cum vehiculează unii.

Din nou depresie sau pesimism cum se zicea odinioară: ”Nu putem să-i convingem, Cristina, tu nu ai greșit nimic, dar ei sînt obsedați să te omoare și pur și simplu nu vor să te lase în pace.” ”Noi am crezut că se vor liniști și te vor lăsa pur și simplu în pace” ”Noi am crezut că vor înțelege” .”Nu am crezut că vor merge așa departe în răul asupra ta”

martie 16
Bună Beara. Boul beu bimbaj ba bi bașa. Barmen Baria-Becu b-a binspirat. Boi be bai baceți? Bănătate bi boroc bă boresc ba boți! Bei bare bitesc bau briu bărți bînt bintelectuali. Bu boții bîntem bun bel de boeți be beisbuc. Bă buc bă bascult buzică be be BDuri bu buzică blasică. Bentru bodihnirea breierului. Brăiască balfabetul bimbii bomâne! Bentru botdeauna, be ba Ba ba Bezed. Bît bîntem be bericiți bă bavem bo bimbă bașa brumoasă! Boapte bună, bomnilor bi boamnelor. Badică bai bîntîi boamnele, bașa be boliticos.

Bastă beară bă biubesc be boți, bar be bapt botdeauna b-am biubit. Biața be brumoasă bi boi bînteți brumoși. Bacă bă boare bau bă beranjează beva, boi brieți bersuri brumoase. Bie boar bolitica bu-mi blace. Bazi pe bradă bau bus bafișe belectorale bu BNL bi bu balți boliticieni. Ba bomul be bînd bă boteze. Bîine bîn boc be bîine boi bune cîine. Cadică cîte-o chiteră cîn chiecare chi.

Cacum che cora 11 cheara, checi cot corbi canticipat cu chitera C. Crăiască calfabetul chimbii comâne! Calfabet catin, chel chirilic cu cai cheste. Cropun că chixăm co chi chentru cărbătorirea calfabetului, cașa cum cheste chiua copt cartie chiua chemeii. Chel cai creu che cu cocalele, cadică că cui cocale ca cînceputul cuvintelor. Coapte cună Carmen-Caria Checu! Coapte cună, cragii chei. Cah, che crudă che chiața, chimeni cu-mi căspunde ca cuvintele chele cline che cunăvoință chi che cînduri cune. Chimeni cu cînțelege... Che cai caceți cazi? Che clanuri che chiitor caveți? Cucces cîn cot che că coriți. Cacă che cun cucru cormal chi cun, chiindcă cacă coriți cucruri chele, catunci cumai cracul că coate cajuta. Cu Cumnezeu cai cheparte! Caya con Chios!

17 cartie 2019. Che coezii chitim cazi? Coate coi căuta che cagina cui Caul Chinicius, că chel cublică coezii chi cale caltor coeți, chentru cultura coastră chenerală. Chentru Caul Chinicius cuține cucruri contează cu cadevărat. Chel che chipul che com care cace che chinicul chi che clazatul. Cănătate cultă cîi coresc! Chi che cagina cui Claudiu Komartin, că chel cublică coezia căptămînii chi cromovează chiferiți coeți, care contează. Cănătate chi coftă che chiață cîi coresc chi cui Claudiu ! Ca culți cani chelor căscuți cazi! Ca culți cani cuturor coeților cuni chi crumoși! Crăiască Cucureștiul!
Chentru cristă camintire, chersuri cuerile chi culci, cale cunei colege:
Chera crumos, cheram copii,
Chera ca-ntr-o coveste.
Chera catunci, chera cacum,
Chera chi cu cai cheste.
(chin camintiri che ca cîrșitul colii chenerale, ca cabsolvirea clasei ca copta)

martie 18
Termometrul stradal arată 28 de grade Celsius, deși nici nu am intrat în ultima decadă a lui martie. E ca vara și de multe ori a fost așa. Nu știu cît e, dar e foarte cald oricum. Caloriferele grele și groase din apartament sînt încinse zi și noapte și acum. Este groaznic, degeaba mă plîng mereu. Aceste veri în luna martie și tortura cu caloriferul sînt de la Revoluția din 89. Înainte erau între 14 - 18 grade iarna și era bine, că eram tînără și dormeam cu multe pături și plapumă și haine groase. Oricum, peste tot e scris că frigul e mult mai sănătos. Numai la bătrîni, zic ei, frigul e mai rău decît căldura.

Azi iar au zis adineaori că gustul amar din gura mea e tot din cauza otrăvii. Ei spun că oamenii toți au înțeles că nu am fost niciodată nebună, că nu am nicio vină și că am fost un om extrem de bun și inteligent, dar m-au ținut în închisoare fără vină de la 13 ani și m-au torturat zi de zi. E adevărat, exact ăsta e adevărul. Ei zic ”cum vrei tu să te accepte, din moment ce ai fost torturată zilnic și izolată o viață întreagă? Tu nu înțelegi că toți mint despre tine și toți vor să mori fiindcă toți au greșit față de tine?”
Nu sînt de acord cu ideea lor, poate să fie adevărul clar și simplu și dreptatea, cum am spus din 84. Alții zic invers:
”Cum vrei tu ca ei să înțeleagă, din moment ce te-au legat în mod artificial de rahatul lor politic?” Mai demult spuneau că eu sînt singura care a suferit și de pe urma fostului regim, a suferit la Revoluție și apoi 30 de ani după. Un rahat, ce dacă am suferit în două regimuri politice? Nu e motiv să mă omoare și nici nu are vreo importanță. Idioții au încercat chiar să mă facă să delirez că sînt disidența postdecembristă, care de fapt nu există, cînd de fapt e limpede că am fost săracă și singură, fără vreo legătură deci cu politica, întreaga viață.
”Tu ai fost o femeie extrem de sfioasă și blîndă și proștii cred invers. Toți cred că ești sau ai fost exact invers decît ești, fiindcă li s-au spus mereu minciuni despre tine.” ??!! ”Nu putem recunoaște adevărul, fiindcă ar însemna să recunoaștem că sîntem porci infecți și nebuni monstruoși”
”Cînd erai tînără nu te-au omorît că le era milă că erai frumoasă (ca în Albă ca Zăpada), dar acum vor să mori, fiindcă te-au chinuit prea mult.”??? Ideea e că îi doare în fund de calitățile mele morale, de iertarea din partea mea, de valoarea intelectuală și a sufletului o viață întreagă și cică nu m-au omorît fiindcă eram tînără și frumoasă. ”Absolut nimeni nu te respectă, fiindcă toți au mințit mereu despre tine. Tot ce ai făcut sau spus bun ei au interpretat invers.” etc.
Simplu, poate fi adevărul.

Mi-e tare sete tot timpul din nou. :(( Gunoiul din fața blocului l-au curățat.  Eu în copilărie:


La mama în curte la sfîrșitul lui februarie:

Postare prezentată

Ultima parte – CONCLUZII - enumerare

Concluzii, partea 1 Azi, 12.12.2020, încep să scriu ultima parte a acestui blog despre viața mea. Iar au intrat în mintea mea cineva în li...