26.06.22

Azi au intrat imediat ce m-am trezit cu ideea mai veche a lor - că ”Și nu puteau spune că s-a cumințit?!” Este de-a dreptul ridicol, numai un prost ar putea crea o astfel de idee tâmpită, căci e evident și a fost mereu evident că am fost un om respectabil și bun, cu perfectă constanță de caracter, cu bunătate și luciditate și suflet frumos, deci în primul rând nu aveam cum să nu fiu cuminte și înțeleaptă și în al doilea rând am fost un om inteligent cu adevărat, deci nu aveau motive să vorbească așa urât despre mine, ca despre o proastă (s-a cumințit). Etc. Normal că, dacă nu mi s-ar fi luat dreptul la studii și la muncă sau măcar la muncă și aș fi fost acceptată, aș fi dovedit, acum e prea târziu. Fiind eu izolată din 84, ei nu aveau cum să tragă concluzii greșite, nu au nicio legătură cu realitatea despre mine. Dacă citiți blogul acesta nu veți înțelege doar că nu am greșit nimic toată viața (în afară de 3 mici greșeli, dar acelea...), ci veți înțelege și că am fost un om inteligent și bun. Și că am fost chinuită foarte mult, fără motiv.

Ei spun că nu a fost niciodată niciun război (?!), ci doar viața unui om bun și inteligent, persecutat și omorât fără motiv. Iată răspunsul lor - ei spun că, deși am fost cel mai pașnic om din lume și nu am lovit pe nimeni niciodată, totuși întreaga omenire se războiește cu mine și toți vor să mor, fiindcă li s-au spus minciuni despre mine timp de 50 de ani. ???? azi din nou au intrat unii cu ideea ”ai înțeles de ce trebuie să taci?”, ca și cum așa discută ei între ei, că trebuie să tacă despre mine ca niște ticăloși, că eu nu înțeleg de ce, dar ei da. Uneori percep mental discuții între ei și mereu au idei de acest gen, că ei trebuie să tacă. Ieri i-a apucat din nou ideea că toți cei care știau adevărul despre mine au fost omorâți.
Pare ceva fantasmagoric, dar poate e aproape de adevărul despre mine - ei spun că singurii care spun adevărul sunt cei sau o parte din cei care vin peste gândul meu - ceilalți, spun ei, inventează mereu minciuni despre mine, pentru nevoile lor de socializare, eu fiind clar izolată de mică și chiar evident martirizată - ei mereu au spus că toți preferă să mă omoare decât să se afle că ei au greșit.
În acord cu mine, ei spun că oameni proști și răi mă omoară fără să știe nimic despre mine. Repet, e ceva rău și greșit. Ei spun că oamenii care se poartă bine cu mine (??! cine) cred în mod greșit că sunt nebună, iar cei care știu că nu sunt nebună vor să mă omoare (??!)
Pentru cei care nu știu cum se scrie poezia mai degrabă în stil de amatori, rapid și superficial uneori - cum am făcut și eu - e adevărat că poeziile mele nu au valoare de expresie lirică pentru cititori, dar exprimă ceva frumos și bun uneori. Așa am fost și eu. Dar e adevărat că pot spune, fără modestie și fără orgoliu, că am fost o persoană de mii de ori mai inteligentă și bună și cu sufletul mai frumos decât acele poezii - nu am exprimat decât o părticică din mine și am rămas la nivel de debutantă. Viața e scurtă.
ei spun că eu am îndurat cel mai monstruos calvar pe care l-a îndurat vreodată un om - căci am fost lovită monstruos zi de zi din 84, dar proștii cred că de mai puțin timp - și că nu aș fi om 100%, dar eu asta sunt (?!)
ei au spus de multe ori că mă omoară pentru simplul motiv că sunt mai inteligentă ca alte femei și ei nu acceptă asta (? dar e absurd, am fost perfect normală și mereu la fel, un om bun și cu sufletul frumos - ei nu aveau cum să știe cum sunt, fiindcă am fost mereu izolată!). Trebuia doar să am dreptul la studii și la muncă, aș fi dovedit totul - binele și frumosul. Am fost încontinuu lovită și totuși am fost un om de valoare. Eu am suferit o oarecare degradare intelectuală numai în ultimii 4-5 ani, datorită unor torturi cerebrale groaznice. Ca să nu mai spun că au inventat că proștii cred că ce am scris eu pe blogul meu e numai parțial adevărat, deși e tot adevărul, deci încă o dată mint ca să mă omoare. Ei spun că mă omoară în numele ”iluziilor unor porci”, când, în mod real, nu era niciun motiv să fiu omorâtă.

unii dintre ei sunt răi și inventează idei paranoide ca să mi le pună în cârcă. Voi de exemplu puteți crede că eu am gândit acele lucruri sau că aveam tendința să gândesc așa ceva și de aceea le-am perceput - de fapt sunt ale lor - un exemplu este o idee legată de prietenii mei de pe facebook și alți asemănători - ei spun că aceștia cred că eu sunt alcătuită din fragmente ale personalității lor - bineînțeles că nu cred că prietenii mei mă văd ca pe un animal fantastic de acest tip, format din petice rupte de la fiecare
mai mult decât atât, au inventat că e invers - că eu aș fi sursa ideilor și felului de a fi al celor menționați, probabil ca să creeze impresia că eu aș fi orgolioasă sau că nu m-aș cunoaște pe mine însămi - nu cred că ei sunt un fel de marionete - poate că unii sunt mai puțin, iar alții mai inteligenți și atâta tot - eu nu pot ghici care sunt mai deștepți, fiindcă nu am avut contact cu niciunul
unu că oamenii nu cred că eu aș fi creat poezia mea și de fapt eu sunt autoarea absolută și nimeni nu mi-a șoptit nimic, dar ei inventează că eu aș fi sursa mai multor creații, inclusiv ale altora (dacă nu sursa, atunci impulsul inițial)
și doi că prietenii de pe facebook m-ar imita intenționat, cu scopul distrugerii mele și furtului de identitate/personalitate - acest lucru nu îl pot refuta, nu am suficiente dovezi despre contrar, nu îi cunosc deloc pe cei de pe facebook, dar nu cred așa ceva, au existat - în mod firesc - anumite asemănări între mine și ei, dar nu foarte puternice

pentru ei e un lucru cert că oamenii au încercat să mă omoare din copilărie, inclusiv familia - și că de aceea au fost cutremurul din 77 și altele, ei spun că era o greșeală încă de atunci

dureri inghinal stânga de mai mult timp, nu m-am mai plâns, nu vreau să mor, dar am fost prea grasă să merg la medicul de familie, totjuși mă voi programa, dacă nu e în concendiu, mă tem de adenopatie

29 spre 30 ,noaptea - și pe 27 și ieri pe 28 și noaptea m-au masacrat cerebral monstruos, fără să înțeleagă că am fost mereu un om de valoare și foarte bun - dar și normal și inteligent - dacă înțelegeau nu mă loveau, în mod sigur - așa acum ei sunt iar preocupați foarte tare de ideea că nimeni nu îi va mai respecta, chiar dacă mă omoară. Dacă ar fi adevărul, logic, nimeni nu ar mai avea interesul să lovească. A fost cutremurător de monstruos aceste două zile și două nopți, din nou. În felul ăsta chiar mi-au distrus cert intelectul și absolut cert nu e bine, e total greșit. Spuneam că proștii nu mă puteau accepta, fiind proști- iar intelectualii, spun ei, m-au respins crezând că sunt nebună - și totuși nu aveau niciun motiv să creadă așa ceva.
din păcate, noaptea trecută - 29 spre 30, am fost monstruos frecată sexual în somn și mi-au transmis apoi un coșmar urât - nu s-a mai întâmplat de mult timp, dar de fiecare dată sufăr monstruos - să-l pedepsească Dumnezeu groaznic pe cel care face așa ceva! Am îndurat asta fiind un om fără greșeală și fără pic de răutate, de multe ori, chiar dacă rar. Porcul nu vrea să se îndrepte. Nu știu cine este.
Vă rog în genunchi încă o dată, sunt totuși izolată din 84..

19.06.22

ei spun mereu și mereu, încât m-am plictisit și sunt scârbită, că toți proștii cred că eu sunt altceva decât sunt, și că această psihoză e creată de alți intelectuali, nu de mine
Ce altceva?!

După cum am mai încercat să explic, există o ordine a cuvintelor de care orice intelectual e conștient. Am povestit de exemplu despre familia Nica de la etajul 8, din blocul 3 din aceste memorii. Ea a murit de cancer pulmonar galopant, și mi-a spus soțul ei că era din cauza mediului toxic în care lucrase, la o tipografie. Unii sugerează că și el a murit și de aceea anul trecut era apartamentul lui scos la vânzare - eu nu știu dacă a murit. Ordinea cuvintelor leagă oamenii, îi separă, îi botează sau îi cuminecă, prin ea se întărește ordinea socială, se creează tendințe și orientări, stabilitate și haos. Ioana Nica îmi vorbea despre Arsenie Boca, personalitate care a fost la modă în România în acest început de mileniu. Tot ea îmi vorbea probabil și despre Boca della verita sau vreo localitate cu numele Boca, tot datorită acestei ordini a cuvintelor. Aceasta seamănă puțin și cu ideea nașului meu despre mama - că ”nici ustoroi nu a mâncat, nici gura nu îi miroase” - ambele idei duc cu gândul la otrăvirea cu arsenic - ceea ce a fost probabil adevărat în cazul meu, dar nu știu sigur - a fost otravă în blocul doi, dar nu știu ce, și nici în blocul trei nu știu numele otrăvurilor ce m-au lovit. Cu toții suntem supuși ordinii cuvintelor, căci suntem oameni botezați - vorba cântecului Mariei Tănase. În sens mai general, suntem supuși unui Logos universal, dincolo de limba maternă. Când am fost internată ultima oară la psihiatrie, în 2016, din cauza fostului meu vis de a avea copil, la sala de mese era fotografia lui Arsenei Boca sau altuia asemănător la loc de cinste. De fapt ajunsesem la psihiatrie din cauza otrăvurilor, în stare de inconștiență, iată deci un alt exemplu al ordinii cuvintelor. Pot da, desigur, și exemple pozitive.

ei sunt obsedați - nu eu !
Niciodată nu am avut această idee - dar ei mereu spun că proștii sunt nebuni - paranoici ca la carte cu idei degenerate despre mine și ei chipurile cred - ceea ce eu nu cred, e prea de tot - că nu eu sunt autoarea textelor mele și că mi le-a scris cineva
e adevărat că blogul meu de memorii a fost parțial confiscat, dar nimeni nu a adăugat ceva în afară de ceea ce am scris eu, deocamdată
m-am gândit, ca orice om cu logică, că, dacă ideea chiar există, ei au inventat că lumea crede că nu eu am scris ca să creadă idioții - alt gen de proști - că eu aș fi orgolioasă sau paranoică etc., adică ar fi totul din cauza ideilor mele de grandoare despre ce sunt sau ce am scris, care idei nu au existat niciodată
etc. - adică în acest fel proștii cred despre orice om izolat că e nebun, oricât ar fi de normal

ulicioara și unghețul - bucuria de nestăvilit a copilăriei, caii liberi și unduirea apei, florile sălbatice și cerul perfect albastru, atelierul de potcovit și casa dascălului bisericii
bucuria de a rostui și bucuria de a rosti
ulicioara și unghețul - lumea de atunci și oglindirea ei în sufletu-mi
continuarea sentimentului de ulicioară și ungheț în lumea mare a orașului - în colțuri uitate de lume, curticele și străduțe, alei
în freamătul frunzelor stejarilor și plopilor

20.06.22
Eu consider că este normal ca oamenii să nu se gândească la alți oameni cu care nu au nicio treabă sau pe care nu îi cunosc. Eu așa am fost mereu. Nu ai cum să tragi concluzii sau să emiți judecată referitoare la necunoscuți. Desigur aceasta nu exclude iubirea abstractă, bunăvoința față de oameni în general, mila față de bătrâni, bolnavi etc.
ei spun iar că toți au mințit și eu nu înțeleg nimic ??? vedeți ceva de înțeles în aceste cuvinte?
Ideea e că e o chestie ciudată să primești pensie pentru că nu ai putut avea copil. Aceasta a fost singura idee dureroasă și simptom depresiv sau psihotic pe care l-am avut când m-au internat în 2016 - e sigur adevărul, dar ”ei” spun că nimeni nu crede, findcă medicii au inventat minciuni, ca să mușamalizeze cazul ???? Problema nu e pensia minimă, ci faptul că nu am avut dreptul la muncă.
Ei spun că eu sunt unul dintre cei mai curați oamenii care există, dar oamenii cred invers. și în Voluntari e la fel cum era în oraș atât de mulți ani - artificii seara, mai ales dacă sunt lovită, de parcă oamenii răi se bucură că mă lovesc, așa cum a fost, să fim drepți, toată viața. Ei au bani de aruncat în sus.
Ei zic că e din cauză că niște nebuni au inventat că eu sunt altceva decât sunt.
Vă implor în genunchi, așa cum am făcut de atâtea ori - nu mă uitați - dacă întâmplător cunoașteți pe cineva să aibă nevoie de mine, dacă pot face ceva pentru alții, oricât de puțin, dacă cineva are nevoie de un om care să îl asculte, mă puteți căuta... abia mai suport izolarea și am foarte mult de suferit...

să vă spun din nou ce am pățit - știți deja că tot timpul mi se spune că am fost condamnată la moarte, dar nu am greșit nimic - acest lucru din urmă e adevărul.
E adevărul, nu spun așa ca să nu fiu omorâtă. Bineînțeles că puteam dovedi, dar ei zic mereu că poporul e nebun și vrea să mor, deși nu am greșit nimic. Nu cred. Mereu spun că toți cred că sunt altceva decât sunt.
Știți că zugrăvesc - azi au dat prima oară cu lavabil alb în bucătărie și baie. Baia și bucătărie sunt gata. Ei au venit devreme azi, ca să plece mai repede, au doi copii. Ceilalți ”ei” zic că e otravă, mai ales că am mai fost otrăvită în București mulți ani.
Miroase înfiorător și el a zis că mai dă cu aceeași vopsea în hol și pe tavanul meu! Nu miroase a vopsea, poate chiar e otravă. Abia mă stăpânesc să nu vărs, mi-e greață și rău, transpir mult.
Au stat mult geamurile deschise, s-a uscat, dar tot miroase.
Mama stă închisă la ea în cameră, dar eu nu am ușă - camera mea comunică cu holul care dă la bucătărie. Pute înfirorător de azi dimineață și abia acum îmi vine să vărs la bucătărie, poate a crescut concentrația în sânge, nu știu ce este. Miroase și la mine. Eu nu mai vreau vopseaua asta, dar nu am ce face - mama e închisă în raport cu holul, ce mă fac când dă pe hol?

În plus trebuie să dorm cu ușa la baie deschisă ca să își facă pisica nevoile - aș putea eventual altfel, dar e mai complicat. Toată operația asta de reparații și zugrăvit o fac din cauza mamei, ca să nu am scandal cu ea mereu, că ea asta vrea neapărat. Dar din banii mei.
Mi-e totuși frică să nu închid geamul noaptea, oricine poate intra în curtea mea și apoi pe geam - poate unii au intrat noaptea și au schimbat lavabilul sau au pus ceva în el. Garajul nu avea lacăt, nu am insistat pe lângă mama să pună lacăt. La naiba, nu știu unde e lacătul. Poate unii au băgat ceva în lavabil furând din el. Voi încerca mâine că azi se enervează, sunt lucruri acolo. Poarta de la curte nu e încuiată din cauza căldurii din nou - iar trebuie să peregrinez pe la vecini, ca verile trecute. Eu am insistat să reparăm sau să schimbăm poarta, dar mama nu e sensibilă la asta, eu singură unde să găsesc? Pe internet, dar știți ce greu e? M-au dus vecinii cu vorba că o repară ei... de vreo două ori, mi-a fost jenă să insist, voi încerca și asta. Într-un fel mama are dreptate, căci oricine poate intra pe la vecin și apoi la noi, deci de ce să reparăm poarta? Mie de fapt mi-e frică și să dorm fără gratii. E adevărat că stăm lângă Poliție, dar a fost nu de mult o crimă pe strada mea și mai demult și tata a murit aici de un atac cerebral, după ce a luat ceva de la un chioșc, un suc poate. Apoi a cerut apă fiindcă se sufoca și a murit. Am acum un gust amar în gură. Iar artificii.
Sau poate așa e vopseaua, dar e ceva înfiorător, un miros putrid și de chimicale totdată.

18.06.22

La orice vârstă, sănătos sau orice fel de boală sau handicap ar avea, fie că e șomer, freelancer, pensionar sau angajat, omul e dator să încerce să își câștige cât mai bine existența. Câștigarea unei existențe fericite nu e doar rodul banilor, deși contează și ei, ci se bazează pe continua autodepășire - posibilă și la vârste înaintate, în același timp cu fenomenul firesc al îmbătrânirii. Depășirea de sine nu este decât un indicator de performanță, căci ceea ce contează este câștigarea existenței prin muncă sau exercițiu fizic și intelectual, ca un fel de modus vivendi. Cu alte cuvinte, ne menținem în formă și acesta e un câștig benefic și pentru noi și pentru restul familiei și societății. Benefic e și tărâmul afectiv, ce poate fi sursă zilnică de bucurie și experiență pozitivă, alternând relaxarea și emoția în ritmul propriu individului.

Al doilea aspect important este că, pe lângă câștigarea existenței zilnice, omul trebuie să atingă un nivel optim al autostimei sale, să fie mulțumit că trăiește ”as good as it gets”, adică cel mai bine posibil, după ce a făcut tot ce putea face mai bine, conform aptitudinilor sale și condițiilor de mediu - adesea descurajante. Dar asta nu contează, în ritmul propriu nouă devenim performeri mai buni și ne câștigăm existența optim prin exerciții de imaginație, lectură sau studiu, yoga sau sport, artă și lectură sau plimbări în natură etc. Dacă mediul e defavorabil, putem cel puțin fi mulțumiți de ziua noastră de muncă și tot avem cum să mulțumim lui Dumnezeu, dacă suntem creștini. Dacă împrejurările sunt triste, deschidem sufletul și pentru tristețe, cel puțin pentru a nu deveni mecanisme goale care scârțâie din osii, oameni de tinichea înțepeniți, care ar da totul pentru a avea o inimă adevărată. Începutul zilei și pregătirea pentru somn sunt momentele cheie ale autoevaluării, dar să nu uităm că și somnul poate fi o experiență plăcută și revigorantă și vom face tot ce ne stă în putință pentru aceasta.

Așadar, ceea ce contează e plusvaloarea existențială, modul în care reușim să facem ceea ce ne stă în putință într-o situație dată, întărit de modul în care suntem mulțumiți că am făcut ceea ce puteam face. Chiar dacă boala sau vârsta ne dau impresia că regresăm, putem întotdeauna să depășim starea actuală, avem opțiunea să înaintăm zilnic pe diverse planuri existențiale, să descoperim un alt sens la dictonului ”citius, altius, fortius”.

7.06.22

Ei zic din nou că un bărbat extrem de rău vrea să mă omoare și că el e iubit de lumea întreagă și eu urâtă de lumea întreagă. Asta e o altă idee inventată de ei - eu nu am cum să fiu urâtă de lumea întreagă și de fapt de nimeni, am fost cu adevărat izolată din 1984 și torturată monstruos și nu cunosc niciun bărbat iubit de lumea toată. Am fost cu adevărat și dovedibil un om gingaș, blând, calm și bun. Îmi amintesc acum un lucru cert despre profesorul Z, care mi-a trezit atunci când făceam meditații cu el nedumerirea - a spus la un moment dat către Luiza, colega mea: ”O să v-arate ea vouă, Cristina” - oare ce voia să spună? Eu am fost cu adevărat un om normal și inteligent deci nu aveam vise să dovedesc cuiva ceva. Niciodată. Nu înțeleg de ce își bătea joc de mine, fiindcă nu cred că am inspirat disprețul, am fost doar un om cuminte și marginalizat, dar nu proastă. Unii au susținut ideea unei conspirații a colegilor mei împotriva mea și că poate de aceea acel om vorbea așa. Eu nu m-am gândit niciodată la așa ceva, dar ei au spus în ultimii ani că așa a fost și că aproape toți colegii mei din diverse grupuri, deși nu am avut legătură cu ei, îmi purtau sâmbetele.???

Ei spun că toți s-au răzbunat (?) pe mine și eu nu am greșit nimic - alții că cineva rău a inventat că eu am greșit ceva (?) și toți proștii au crezut, ba chiar și alții au mințit.???
Dacă ar fi fost cineva cu mine, probabil că ar fi înțeles că eram un om inteligent și implicit foarte bun, era imposibil să lovesc pe cineva - chiar dacă am fost lovită continuu din 84. Eu nu am mințit niciodată și am fost animată de sentimente extrem de frumoase față de oameni zi de zi - nu prea înțeleg de ce mă omoară și de ce m-au torturat toată viața, deși singură și săracă.

9.06.22
Am avut pentru mai multe zile câteva margarete, din florile sădite de mine acum un an - abia anul acesta au înflorit, după multe vicisitudini. Întâmplător citesc acum Faust.
11.06.22
În secunda în care m-am trezit m-au luat în primire în engleză că va fi o moarte rapidă - iar ei au zis că au trimis încă un pluton de execuție, fiindcă i-au păcălit pe oameni că eu sunt opusul a ceea ce sunt.
Azi noapte am fost cam chinuită și iar s-a făcut nor și frig. Ei zic că oamenii încă nu au înțeles că trebuie să mă lase în pace.?? Mi se pare hidos și greșit că mă omoară, mai ales fiindcă am fost un om inteligent și bun. Sunt o membră a speciei umane și omorârea mea ar fi ca și cum ți-ai tăia o mână fără motiv. În plus orice om e o parte din natură, din întreaga fire, și ar putea fi respectat ca atare - așa cum sunt respectate ierburile, vântul, ploaia, animalele sau alte resurse ale naturii, pe care oamenii le gospodăresc cu grijă - de ce să distrugă ceva bun? Ei cred probabil că le-ar fi mai bine fără mine, dar nu au nicio dovadă! Probabil că mă consideră un fel de dăunător, dar am motive să cred că se înșală, ei cred ceva greșit. Ei zic că există un motiv pe care eu nu îl știu. ??? Unii au avansat ideea că niște spirite rele s-au prins de mine și de aceea sunt respinsă de toți.
Copiii de pe stradă iar au început să își bată joc de mine. Ei zic că e așa fiindcă ei mint, părinții lor mint și bunicii lor au mințit despre mine. Că ei mă percep drept obiect pasiv, drept animal în cușcă, obiect asupra căruia se face ceva și trebuie să se facă ceva. E sigur asta, fiindcă nu am avut drepturile la muncă și la studii, că aș fi dovedit totul. Că ei sunt copii bogați care își bat joc de un om sărac și bolnav. Că eu am îndurat și muncit din greu o viață și ei etc.
Azi e a 4-a zi din cariera mea de fomistă, după o expresie a tatei. Nu mai puteam mânca, aparatul meu digestiv e la pământ, am burtă enormă și dureri în colon și ficat și obstrucție colorectală, metabolismul e praf - urinez puțin, mă îngraș din orice etc. Inima merge greu, picioarele se umflă și pișcă peste tot. Transpir broboane la cel mai mic efort, abia merg pe drum drept etc. Dor foarte tare articulațiile și coloana lombosacrată etc. Nu mă mai pot spăla sau șterge la zonele intime fiindcă nu ajung de grăsime, nu mai pot îmbrăca sutienul etc. Nu mai pot mânca. În plus am și apa caldă lipsă de vreo lună și trebuie să mă chinuiesc cu oala și ibricul și e greu că sunt și șchioapă. Acum câțiva ani spuneau că voi muri înecată în osânză. În 2006 am stat vreo 3 săptămâni fără hrană. Trei zile nu am simțit foame deloc, azi da, acum iar nu...dar nu mănânc, desigur.
14.06.22
Ei zic că dvs. pur și simplu credeți că sunt altfel și altceva decât sunt și mă omorâți fără să realizați gravitatea crimei dvs. Sau că oamenii transmit din generație în generație idei greșite și minciuni despre mine.
Repet, am avut un drum al binelui și luminii, am fost ceva foarte bun și mai ales foarte frumos sufletește, dar la nivel intelectual bun, care nu poate fi eventual înțeles din acest blog. A fost imensă iubirea mea față de oameni și capacitatea de devoțiune și dăruire, grijă și sentimente și emoții frumoase. Oamenii inteligenți - și eu am fost asta - sunt conștienți de responsabilitatea lor în societate și oferă gânduri bune și valoare intelectuală sau facilitare a resorturilor psiho-sociale prin simpla lor existență și muncă fizică sau intelectuală de zi cu cu zi, chiar dacă sunt marginalizați - ei clădesc, sunt costructivi, adaugă ceva efortului comun al omenirii. Și eu am fost dintre cei pozitivi, dar e posibil ca oamenii să creadă invers, din simplul motiv că am fost torturată atâția ani și nu am avut libertatea în urma unei evaluări greșite - adică dreptul la muncă și la studii - și poate și fiindcă asupra mea de mulți ani se aruncă ură și amenințări de moarte, unii proști au crezut că trebuie să mă distrugă intelectual și să mă omoare, cum au spus mereu. În realitate am fost un om respectabil și 100% binele, deci trebuia să fie adevărul și aș fi primit drepturile în mod sigur. Dacă aș fi fost și acceptată - asta e altă problemă. Ei spun că ei au greșit prea mult și nu pot să își permită să recunoască adevărul, și mă omoară...Păcat, am fost un om pur și luminos, nu aș fi dăunat. Știu - am mai scris o dată ideile de mai sus, chiar de mai multe ori - fiindcă acesta a fost adevărul, e o nedreptate imensă, iar acum e cam târziu pentru ambele drepturi, dar nu fusese...
ei zic iar că eu sunt un martir adevărat, dar lumea nici măcar nu crede adevărul - totuși, din câte știu, așa a fost în cazul celor mai mulți martiri și societatea a fost așa ipocrită încât i-a recunoscut postmortem
o altă obsesie a lor e că eu sunt cea mai deșteaptă și de aceea m-au izolat, ca să devin mai proastă și de aceea nu mă acceptă nimeni

5.06.22

Am ieșit la plimbarea aproape zilnică și foarte necesară. Și aici, în Voluntari, ca și în București, copiii și tinerii mereu își bat joc de mine, deși nu au motive și nu am greșit nimic, nici față de ei și nici toată viața. De obicei, pe drum, grupuri de tineri mă ridiculizează, mă scuipă cu injurii când trec pe lângă ei, se scălămbăie, se strâmbă, țipă și urlă etc. destul de agresiv. Eu am fost mereu blândă și un model de bine și virtute. Ei spun ades că copiii sunt îndobitociți și îndoctrinați de mici. Situația e la fel de decenii. Printre mai multe mizerii, azi am tușit pe drum și am făcut iar pipi pe mine un pic și mi s-a părut că una din strâmbăturile lor de azi era fiindcă miroseam, dar oricum au fost mai multe și poate era altceva. Nu e vina mea că am fost violată de la distanță ca să fac pipi pe mine, eu niciodată nu am avut relație sexuală și nici pofte și am fost, repet, un om curat și auster. Iar de masturbat nu m-am masturbat nici în acea unică dată. Din cauza minciunii indirecte a acestor copii și agresivității lor nu pot avea nici bucuria să fiu profesoară sau să meditez copii aici, deși am răbdare și știu să explic și iubesc copiii de când eram eu însămi copil - nu vor ei. Ei spun că au mințit întreaga lume. Atitudinea copiilor, despre care mi se spunea de mică, îmi sugerează un grup de hiene și porci cu râturile însângerate și murdare, care mușcă o fecioară curată, fragilă, fără apărare la mijlocul haitei lor, eu fiind fragilă acum și din singurătate forțată și din cauza bolii de inimă, din cauza otrăvii ce mi-a fost dată în mod sigur fără să greșesc ceva în viață. Ei spun că eu sunt singurul om de cultură (?! nu sunt așa ceva) care e în această situație. Mi-au spus de mai multe ori că nașul meu a mințit înainte să moară, dar eu nu știu nimic despre asta. După ce am venit acasă mi-a venit ciclul brusc și mă gândesc că poate acei huligani știau asta - căci nu era atunci, sau poate totuși miroseau ei ceva, fiindcă tocmai citisem azi dintr-o broșură despre Ceaikovski că el nici măcar nu mirosise o femeie vreodată de la o distanță mai mică de un stânjen la o vârstă de adult. Nici pentru asta nu e vina mea, oricum nu mi-a mai venit ciclul decât o dată parcă anul trecut, demult. Știu că pare nerușinare să spui așa ceva sau lipsă de discreție, dar am scris oricum totul și chiar dacă nu scriam, ei oricum își bat joc pe față, poate din cauza inculturii, lipsei de educație, căci unii spun că e normal și babelor să li se întâmple așa ceva.

Repet, e greșit, ei au spus că decât să recunoască adeăvrul, preferă să mă omoare, deși nu am greșit nimic și torturile sunt monstruoase, din 84 și am fost un om de valoare și perfect normal, e adevărul! Ei spun că li se pare normal și logic că nimeni nu vrea adevărul și mă omoară.

6.06.2022
Ei spun adesea că eu nu am înțeles încă că oamenii au inventat că sunt nebună și nu vor să recunoască adevărul, că trebuie să înțeleg că de aceea mă omoară și m-au izolat și torturat din 84, deși nu am fost deloc nebună. E adevărat că e foarte greu să cunoști un om doar din mărturisirile sale scrise, dar vă rog citiți cu atenție acest blog și veți înțelege poate de ce l-am scris - mai multe motive - și că nu am fost deloc nebună sau rea sau proastă. Este vorba de o crimă gravă cu adevărat și e păcat, am fost un om nevinovat și de valoare.