Copiez aici mai jos, una dintre formele sub care scriu unor diverse persoane, comunicând cererile mele și linkul spre acest blog:
Stimată doamnă X/ domn Y,
Încă o dată scriu jalbă, așa cum au făcut mereu toți oamenii - probabil - de tip intelectual, închiși la psihiatrie fără nicio vină și torturați apoi de vecini și de alții. Problema pe care o puteți fără îndoială intui, dat fiind faptul că am scris multe jalbe, este totala mea singurătate, un lucru extrem de dureros, chinuitor, început în 1984, când aveam 13 ani.
Desigur, îmi doresc să trăiesc, dar acest lucru devine tot mai dificil, datorită izolării mele forțate - acum fiind aproape 36 de ani deja de izolare. Practic mă târăsc în genunchi, plâng și mă plâng, rog din tot sufletul dacă puteți să mă ajutați. Nu este normal, este vorba de o izolare forțată a unui om - eu - care până mai ieri era încă tânăr. În prezent am aproape 50 de ani.
Desigur, nu am avut nici cea mai mică greșeală și niciun fel de ”tulburare psihică”, ceea ce cred că ați putea înțelege, dacă deja nu știți, citind cu atenție blogul despre viața mea. Unii oameni par să creadă că tulburările psihiatrice nu există, ci ar fi doar vorba de respingerea acelor oameni sau de pedepsirea lor, ceea ce era exclus în cazul meu, fiindcă nu am greșit nimic. Nu am fost acceptată nici pentru cea mai mică muncă sau activitate utilă, sau orice fel de dialog cu alții, deși eram capabilă și chiar și acum mai sunt capabilă de diverse lucruri și am aceeași atitudine luminoasă și pozitivă ca întotdeauna.
Am îndurat aproape 36 de ani de izolare - în afară de mama mea oribilă nu e nimeni care să schimbe două-trei vorbe cu mine, este îngrozitor de greu, până la împlinirea a 25-30 de ani de singurătate am mai putut îndura, cu greu, acum nu mai pot. Am încercat peste tot și am fost respinsă peste tot, și la biserică și la fundații pentru pacienți psihiatrici - respectiv Estuar, Trepte, Motivation, neavând recomandare bună sau normală.
Vă rog în genunchi dacă mă puteți ajuta, oricât de puțin.
Pe blogul meu, început în 2013, mai am doar două capitole de adăugat: cel despre activitatea mea pe internet, la care scriu în prezent și unul scurt despre sărăcie, care a fost de fapt singura cauză reală a respingerii și torturii asupra mea, și despre ceea ce am implorat și încă mai implor de o viață întreagă - adică să mi se recunoască dreptul la muncă și la studii superioare sau postuniversitare (acum e prea târziu din păcate pentru studii) și eventual să mi se ofere ceva de lucru sau o activitate socială și utilă neplătită, pe care o pot efectua, cât de cât.
Nu e vorba de niciun fel de delir și nu veți găsi nimic de acest gen pe blogul meu decât dacă ați fost cumva mințit/ă de alții sau dacă nu citiți totul. Eram prea inteligentă pentru a delira sau a interpreta ceva greșit sau pentru a exagera. Puteam oricând dovedi absolut totul. Inclusiv faptul că am fost otrăvită e adevărul, otrăvită cu adevărat, așa cum povesteau uneori și alți pacienți din spitalul de psihiatrie. În felul acesta, prin otravă, m-au internat la psihiatrie și ultima oară în 2016 și am stat cu perfuzii un timp, fiind inconștientă. Apoi psihologul clinician Călinescu, la finalul internării mele acolo, a mințit din nou oficial pe hârtie despre mine, deși nu m-a întrebat decât care e relația mea cu divinitatea și eu am răspuns normal. V-am atenționat doar că toți au mințit, ceea ce probabil știați, și eu pot și dovedi că mare parte din aceste minciuni sunt minciuni.
În afară de otravă, toate celelalte torturi sau abuzuri asupra mea au fost reale, dar încă aș fi dornică de viață dacă mi s-ar permite oricât de puțin. Pe blogul meu găsiți linkuri la toate celelalte bloguri ale mele. Vă mulțumesc din suflet că ați citit și poate pentru un eventual ajutor.
Oricum intenționez, cum e firesc și normal datorită singurătății prea îndelungate, să trimit această cerere de viață și de unul sau două drepturi fundamentale la cel puțin 200 de adrese din țară și din străinătate.
În ciuda maltratării o viață întreagă, am rămas un om bun și chiar capabilă de diverse activități disponibile și vă rog și pe dvs. în genunchi dacă mă puteți ajuta. Orice fel de ajutor aveți nevoie din partea mea, orice fel de activitate voluntară sau plătită. Am fost cu adevărat izolată din 1984 și acum îmi este foarte greu, fiindcă sunt deja aproape 36 de ani - am mai avut contacte cu alți oameni mai ales în perioada în care am fost, un an, studentă la Cluj, dar nu am avut relații apropiate decât cu o singură studentă, fără să fi fost o prietenie adevărată, cum s-a dovedit ulterior. În București nu am avut pe nimeni.
Vă transcriu aici, mai jos, fiind vorba de salvarea unei vieți bune, a mea, ceea ce am mai scris și altora, cu mențiunea că aș fi făcut la fel chiar dacă nu ar fi fost vorba de mine însămi. Nu am decât o singură relație socială, aceea cu mama, care a fost cu adevărat monstruoasă față de mine și care, în prezent, traversează o perioadă ceva mai liniștită, cu scene de nervi mai rare.
Dacă dvs. sau altcineva ar dori să înțeleagă viața mea, ar trebui să citească cu atenție absolut tot blogul meu autobiografic, cel mai bine în ordinea scrierii lui, dar și celelalte scrieri pe alte bloguri, inclusiv în engleză, inclusiv meditații filozofice. Am omis să notez două-trei lucruri esențiale:
1. Nu e vorba de niciun fel de delir, am avut doar o tulburare sexuală oribilă care a fost numită tulburare delirantă sau schizofrenie, deși nu era nici un simptom sau semn de așa ceva în viața mea. Nu am fost nici nimfomană. Am fost internată la psihiatrie prima oară în 1992 și dispensarizată în 2007.
2. Faptul că nu a fost delir niciodată e foarte clar, fiindcă întreaga mea povestire se referă la fapte clare și concrete și sentimentele mele și gândurile mele personale au fost normale și adecvate situației, dar mai puțin notate pe blog. De exemplu scriam despre faptul că vecinii îmi puneau păr ras pe pervazul ferestrei - clar era adevărat și am și poze. Tot restul povestirii mele e la fel, lucruri clare, concrete, adevărate, reale. Și faptul că mă refer la violența părinților e evident lucru normal și legat de realitate - niciun om cu intelectul bun, cum am fost mereu, nu ar fi inventat sau exagerat astfel de lucruri și pot dovedi chiar mai clar.
3. Au existat, numai după anul 2005, unele persoane care pătrundeau telepatic în mintea mea, lucru pe care eu nu îl cunoscusem mai înainte de 34-35 ani. Acum am 49. Majoritatea acelor gânduri au fost răul și exprimau vulgaritate și ură de moarte și ideea persistentă că vor să mă omoare ca să mușamalizeze faptul că au greșit față de mine. Au existat mereu 1-2 persoane peste gândul meu care spuneau lucruri adevărate și lucruri bune despre mine. Dar, toate aceste gânduri nu mă afectează în munca zilnică și poate că merit viața, măcar 2-3 relații cu alți oameni, este cu adevărat vorba de un suflet bun și curat și totodată un om inteligent. Încep să îmbătrânesc, dar încă sunt capabilă de diverse lucruri bune. Îmi lipsește jumătate din gamba stângă în urma unei unice tentative de sinucidere la sfârșitul anului 1998. Am primit pensie anticipată datorită diagnosticului psihiatric abia acum 3 ani, în valoare de 700 lei, sumă care face greu traiul chiar dacă sunt alături de mama, care e tot pensionară. Nu mai explic totul în detaliu, este pe blogul meu, dar este un abuz faptul că medicul care a evaluat capacitatea mea de muncă și care nici nu mă cunoștea și probabil nu era psihiatru și nu m-a întrebat nimic a declarat că eu am capacitatea de muncă pierdută în proporție de 100%.
De-a lungul vieții am studiat 23 de ani de studii în școli și facultăți de stat - Liceul Mihai Viteazul din București, Facultatea de Psihologie 6 ani și UMF Carol Davila doar 5 ani. În prezent urmez tratament cu Abilify și Seroquel, fiind în evidența doamnei psihiatru Cârlig Raisa, la policlinica Vitan. Am lucrat în total numai 5 ani, dintre care 3 plus facultatea cu diplomă de absolvire au fost luați în considerare pentru pensie.
Vă mulțumesc din suflet pentru atenție și eventual ajutor sau sfat,
Cristina-Monica Moldoveanu
https://cristina-moldoveanu.blogspot.com/
desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge
luni, 29 iunie 2020
sâmbătă, 27 iunie 2020
27 iunie 2020 - 29 iunie 2020
27 iunie 2020
Din nou aceeași poveste - ei spun că trebuie să scape de mine, adică să mă omoare, fiindcă nu sunt nebună și se tem ca nu cumva să înțeleagă alții că am dreptate 100%. ???
Alții spun că eu am fost un om excepțional de bun și inteligent, dar de o puritate extremă, fapt pentru care nimeni nu m-a vrut, inventând totodată că eu eram vulgară, rea, josnică, proastă, opusul a ceea ce eram etc.
De fapt nernorocul a fost că m-am născut într-o familie extrem de săracă. Când eram copil și nu aveam bani de buzunar ca restul colegilor, credeam că mama mă consideră în mod greșit prea bleagă sau domoală și incapabilă și de aceea nu îmi dădea bani - abia după mulți ani am înțeles că era așa din cauză că nu aveau bani, dar încercau mereu să mintă, să mențină aparențele.
Voi continua povestirea despre internet azi sau mâine, eram la studiile de estetică ale lui Lucian Blaga din Trilogia valorilor.
28 iunie 2020
iarăși aceeași idee - toți, împreună cu mama ta, au mințit despre tine și de aceea tu mori
DA, trebuie să termin blogul de scris și apoi să trimit în multe locuri, nu mai am mult de scris, dar acum e tare cald.
am trimis la organizații legate de OMS sau sănătate mintală, sau legat de psihiatrie, Crucea Roșie, foști colegi și profesori de psihologie din Cluj sau București și la Hope - centru de psihoterapie care spune că face terapie și cu trimitere de la medicul de familie, nu doar pe bani, dar nimeni nu a răspuns până acum. Voi trimite în multe alte locuri din țară sau străinătate, dar e posibil ca numai proștii din diverse organizații să citească și ei nu pot înțelege. Unii spun că, fiind eu om total normal, nu am nevoie de terapie - da, dar e vorba de moarte - otrava a fost reală atâția ani și erau anii cei mai buni pentru studii și creație intelectuală și aveam nevoie de drepturi la muncă și la studii și e izolare de om normal și bun din 1984, normal că nu mai pot îndura. Mai e posibil și ca blogul meu să apară pe ecranul lor trunchiat sau modificat - oricum toți știu că omul poate fi cunoscut sau înțeles numai din dialog, nju din monolog scris. Dar trebuie să termin blogul poate cineva va înțelege că am dreptate 100% și mă vor accepta cât de puțin, pentru ceea ce sunt și mai pot fi, nu pentru faptul că am fost monstruos martirizată. Voi termina nu peste multe zile, e datoria mea - oricum, din nefericire, mi-au lăsat doar propria viață să am grijă de ea.
În definitiv ei recunosc că oamenii vor să mor, deși nu știu absolut nimic despre mine.
Recunosc ei și că e un caz foarte simplu și clasic -
”Niște porci au mințit despre această femeie și au izolat-o de acum 36 de ani. Între timp totul a degenerat și au început să o tortureze și să o otrăvească.” Simplu, nu?
Mai e de adăugat că tot în mod clasic, și pot dovedi, am fost mereu, din copilărie, un om foarte sărac, persecutat sau lovit de cei cu avere - că invers nu prea se întâmplă și nici nu ajung la balamuc fetele bogate - puteți cerceta - aceasta e din cauza statutului social, nu fiindcă ele sunt normale și cele sărace nu. În plus, tot în mod clasic, am fost persecutată și torturată de la 13 ani de tatăl vitreg și de mama extrem de rea, neștiind din ce uniune ilegitimă am provenit.
29 iunie 2020
Acum e aproape ora 18, voi continua să scriu povestirea despre internet de unde rămăsesem, e obligatoriu să termin în câteva zile și să trimit în foarte multe locuri, - citiți totul în detaliu pe întreg blogul și veți vedea că e totul adevărat și absolut sigur am avut dreptate mereu și nu trebuie să fiu omorâtă.
Azi mama mi-a făcut iar o scenă în care îmi reproșează că am avut diagnostic psihiatric deși ea a dorit acest lucru, fiind foarte clar că ea mințea cu tata chiar și la internarea psihiatrică la profesorul Ionescu, dumnezeu să îl ierte. Ea spune din nou că ea a avut dreptul să muncească chiar și ca pensionară fiindcă nu a avut boală psihică, în timp ce eu nu am dreptul să muncesc - decretează ea - din cauza bolii psihice, că aveam dacă erau doar boli fizice sau bătrânețe - deci diverse aspecte șubrede - ea zice că fiind boală psihică nu am voie nici freelancer, deși asta ar fi însemnat evaluarea a ceea ce puteam face real, nu ceea ce a decretat un medic care nici nu mă cunoaște și nici nu era psihiatru de fapt. Mama zice că eu, fiind bolnavă psihic, nu am dreptul nici să obțin venituri din poezie dacă poezia mea ar fi fost bună, sau alte texte cu drepturi de autor, dacă ar fi fost bune, căci numai cei care au alte boli și neajunsuri au dreptul - deci ea zice că nu există prin lege dreptul și nici nu mai contează faptul secundar că poeziile sau creațiile celor închiși la balamuc sunt oricum respinse ca fiind produsele unor nebuni, oricât de bune sau detașate de orice delir sunt ele în mod real.
La fel și cu veniturile ei obținute din meditații - la engleză, deși ea pare să nu știe deloc în raport cu mine - aceste venituri sunt identice ca statut cu altele din categoria freelancer, dar ea zice că nu, fiindcă de fapt insinuează că eu nu am dreptul să fac meditații - adică nu sunt dorită - fiindcă am avut diagnostic psihiatric.
ideea tuturor e că omul bolnav psihic e condamnat, dar eu absolut sigur nu am greșit nimic nici anterior de internarea psihiatrică și chiar am fost perfecțiunea,din cauza aceasta am scris totul despre viața mea în detaliu și mai am câteva lucruri
ei spun că toți cei care au înțeles că nu sunt nebună au hotărât să mă omoare și să mușmalizeze totul
iarăși ei spun că poporul mă ”urăște” foarte mult din cauză că au fost ”îndobitociți” prin minciuni
Din nou aceeași poveste - ei spun că trebuie să scape de mine, adică să mă omoare, fiindcă nu sunt nebună și se tem ca nu cumva să înțeleagă alții că am dreptate 100%. ???
Alții spun că eu am fost un om excepțional de bun și inteligent, dar de o puritate extremă, fapt pentru care nimeni nu m-a vrut, inventând totodată că eu eram vulgară, rea, josnică, proastă, opusul a ceea ce eram etc.
De fapt nernorocul a fost că m-am născut într-o familie extrem de săracă. Când eram copil și nu aveam bani de buzunar ca restul colegilor, credeam că mama mă consideră în mod greșit prea bleagă sau domoală și incapabilă și de aceea nu îmi dădea bani - abia după mulți ani am înțeles că era așa din cauză că nu aveau bani, dar încercau mereu să mintă, să mențină aparențele.
Voi continua povestirea despre internet azi sau mâine, eram la studiile de estetică ale lui Lucian Blaga din Trilogia valorilor.
28 iunie 2020
iarăși aceeași idee - toți, împreună cu mama ta, au mințit despre tine și de aceea tu mori
DA, trebuie să termin blogul de scris și apoi să trimit în multe locuri, nu mai am mult de scris, dar acum e tare cald.
am trimis la organizații legate de OMS sau sănătate mintală, sau legat de psihiatrie, Crucea Roșie, foști colegi și profesori de psihologie din Cluj sau București și la Hope - centru de psihoterapie care spune că face terapie și cu trimitere de la medicul de familie, nu doar pe bani, dar nimeni nu a răspuns până acum. Voi trimite în multe alte locuri din țară sau străinătate, dar e posibil ca numai proștii din diverse organizații să citească și ei nu pot înțelege. Unii spun că, fiind eu om total normal, nu am nevoie de terapie - da, dar e vorba de moarte - otrava a fost reală atâția ani și erau anii cei mai buni pentru studii și creație intelectuală și aveam nevoie de drepturi la muncă și la studii și e izolare de om normal și bun din 1984, normal că nu mai pot îndura. Mai e posibil și ca blogul meu să apară pe ecranul lor trunchiat sau modificat - oricum toți știu că omul poate fi cunoscut sau înțeles numai din dialog, nju din monolog scris. Dar trebuie să termin blogul poate cineva va înțelege că am dreptate 100% și mă vor accepta cât de puțin, pentru ceea ce sunt și mai pot fi, nu pentru faptul că am fost monstruos martirizată. Voi termina nu peste multe zile, e datoria mea - oricum, din nefericire, mi-au lăsat doar propria viață să am grijă de ea.
În definitiv ei recunosc că oamenii vor să mor, deși nu știu absolut nimic despre mine.
Recunosc ei și că e un caz foarte simplu și clasic -
”Niște porci au mințit despre această femeie și au izolat-o de acum 36 de ani. Între timp totul a degenerat și au început să o tortureze și să o otrăvească.” Simplu, nu?
Mai e de adăugat că tot în mod clasic, și pot dovedi, am fost mereu, din copilărie, un om foarte sărac, persecutat sau lovit de cei cu avere - că invers nu prea se întâmplă și nici nu ajung la balamuc fetele bogate - puteți cerceta - aceasta e din cauza statutului social, nu fiindcă ele sunt normale și cele sărace nu. În plus, tot în mod clasic, am fost persecutată și torturată de la 13 ani de tatăl vitreg și de mama extrem de rea, neștiind din ce uniune ilegitimă am provenit.
29 iunie 2020
Acum e aproape ora 18, voi continua să scriu povestirea despre internet de unde rămăsesem, e obligatoriu să termin în câteva zile și să trimit în foarte multe locuri, - citiți totul în detaliu pe întreg blogul și veți vedea că e totul adevărat și absolut sigur am avut dreptate mereu și nu trebuie să fiu omorâtă.
Azi mama mi-a făcut iar o scenă în care îmi reproșează că am avut diagnostic psihiatric deși ea a dorit acest lucru, fiind foarte clar că ea mințea cu tata chiar și la internarea psihiatrică la profesorul Ionescu, dumnezeu să îl ierte. Ea spune din nou că ea a avut dreptul să muncească chiar și ca pensionară fiindcă nu a avut boală psihică, în timp ce eu nu am dreptul să muncesc - decretează ea - din cauza bolii psihice, că aveam dacă erau doar boli fizice sau bătrânețe - deci diverse aspecte șubrede - ea zice că fiind boală psihică nu am voie nici freelancer, deși asta ar fi însemnat evaluarea a ceea ce puteam face real, nu ceea ce a decretat un medic care nici nu mă cunoaște și nici nu era psihiatru de fapt. Mama zice că eu, fiind bolnavă psihic, nu am dreptul nici să obțin venituri din poezie dacă poezia mea ar fi fost bună, sau alte texte cu drepturi de autor, dacă ar fi fost bune, căci numai cei care au alte boli și neajunsuri au dreptul - deci ea zice că nu există prin lege dreptul și nici nu mai contează faptul secundar că poeziile sau creațiile celor închiși la balamuc sunt oricum respinse ca fiind produsele unor nebuni, oricât de bune sau detașate de orice delir sunt ele în mod real.
La fel și cu veniturile ei obținute din meditații - la engleză, deși ea pare să nu știe deloc în raport cu mine - aceste venituri sunt identice ca statut cu altele din categoria freelancer, dar ea zice că nu, fiindcă de fapt insinuează că eu nu am dreptul să fac meditații - adică nu sunt dorită - fiindcă am avut diagnostic psihiatric.
ideea tuturor e că omul bolnav psihic e condamnat, dar eu absolut sigur nu am greșit nimic nici anterior de internarea psihiatrică și chiar am fost perfecțiunea,din cauza aceasta am scris totul despre viața mea în detaliu și mai am câteva lucruri
ei spun că toți cei care au înțeles că nu sunt nebună au hotărât să mă omoare și să mușmalizeze totul
iarăși ei spun că poporul mă ”urăște” foarte mult din cauză că au fost ”îndobitociți” prin minciuni
vineri, 26 iunie 2020
Ziua drapelului, 26 iunie 2020
De ziua drapelului României, pe care eu l-am admirat, atât ca valoare simbolică și semn patriotic, cât și ca fenomen optic - fiindcă am învățat la școală că toate culorile la desen se pot obține din amestecuri în proporții diferite de roșu, galben și albastru, mi se spune iar în gând de către oameni răi - că românii au mințit întreaga omenire despre mine și restul țărilor ne cer nouă, românilor, cu insistență, să rezolvăm problema, adică să mă omoare pe mine. Alții spun că nu e datoria mea și a nimănui ca eu să mor fiindcă alți oameni au fost nebuni sau proști.
Alții spun că lumea întreagă mă percepe și mă consideră pe mine ca o problemă globală a omenirii. Totuși, nici românii și nici alții nu au stat deloc de vorbă cu mine, deci nu pot pretinde că sunt o problemă. Dacă ar fi adevărul, totul ar fi bine și aș fi acceptată.
Nu am fost doar un om extrem de bun și inteligent, cum spun ei, dar chiar nu am greșit nimic 50 de ani și eram în stare de diverse performanțe de muncă sau studiu intelectual sau chiar ceva creativ, dar nu au vrut să lase prin izolare completă și otravă - căci dacă nu era otrava, reușeam chiar și singură o vreme. Și acum mai pot face diverse lucruri. În plus, cum am mai povestit, am avut o imagine foarte frumoasă, dar corectă, a umanității și civilizației și puteam fi un om util. Un suflet foarte frumos, extrem de bun și complex, dar și foarte delicat, fin, gingaș și frumos întreaga viață. Practic, lumea mea a fost paradisul.
Trăiască România de ziua drapelului, dar și restul popoarelor!
Alții spun că lumea întreagă mă percepe și mă consideră pe mine ca o problemă globală a omenirii. Totuși, nici românii și nici alții nu au stat deloc de vorbă cu mine, deci nu pot pretinde că sunt o problemă. Dacă ar fi adevărul, totul ar fi bine și aș fi acceptată.
Nu am fost doar un om extrem de bun și inteligent, cum spun ei, dar chiar nu am greșit nimic 50 de ani și eram în stare de diverse performanțe de muncă sau studiu intelectual sau chiar ceva creativ, dar nu au vrut să lase prin izolare completă și otravă - căci dacă nu era otrava, reușeam chiar și singură o vreme. Și acum mai pot face diverse lucruri. În plus, cum am mai povestit, am avut o imagine foarte frumoasă, dar corectă, a umanității și civilizației și puteam fi un om util. Un suflet foarte frumos, extrem de bun și complex, dar și foarte delicat, fin, gingaș și frumos întreaga viață. Practic, lumea mea a fost paradisul.
Trăiască România de ziua drapelului, dar și restul popoarelor!
joi, 25 iunie 2020
internetul în viața mea, partea 3
Azi, 25 iunie 2020, continuu povestirea.
Voi repeta o parte din ceea ce deja scrisesem mai demult.
În memoria calculatorului meu erau lucrușoare ale mele – fotografii, texte diverse, poezii și chiar jocuri pe calculator – împrumutae de la verișoara mea Francesca. Am jucat și jocuri de-a dreptul morbide, cum ar fi The Sims, care, fără ca eu să gândesc ceva rău ajungeau într-o situație de groază și teroare și anormal – personajele înnebuneau, mureau, se îmbolnăveau, erau bântuite de stafii etc. Acel joc mi-a lăsat un gust amar, cam așa cum rămâne de la un film urât vizionat din greșeală, cum am pățit de la filmul Eyes wide shut, pe care l-am vizionat crezând că e altceva. Am vizionat puține filme care să mă îngrețoșeze și să rămână în memorie. Mai există și unele cărți de genul acesta, dar implicațiile negative, de gunoi și noroi adunat în memorie și de emoții negative sunt mai reduse. Și în cazul cărților și al filmelor, odată ce le începi e mai greu să le lași deoparte, cu speranța că se vor termina cu bine, ceea ce e adevărat, dar nu totdeauna, și mai ales în cazul cărților. De fapt, întreaga literatură aproape, cu câteva rare excepții, este despre moarte, întuneric, nenorocire, suferință etc. Dar literatura nu lasă gust așa urât ca unele filme sau jocuri pe calculator. În cazul jocurilor – le-am jucat din cauza propriei suferințe și torturii și mai ales din cauza izolării, mai ales jocurile online – sentimentul e urât și combinat cu conștiința acută a pierderii de timp, a zădărniciei unei astfel de activități și chiar a tristeții și rușinii că sufletul nu mai poate să își ia zborul în seninul adevărat și în lumină. Pe de altă parte mai există și opinia negativă a lumii despre viciul jocurilor, chiar dacă nu pierzi bani, ci doar ca viciu despre care mulți cred că trădează un suflet slab și rău, ca și viciul fumatului. Sau un om condamnat, pentru cei care cunosc situația. Dar ei nu iau în conisderare că un anumit om izolat poate fi total nevinovat și judecat greșit. Apare și o senzație de uzură cerebrală, mai ales dacă jocul e urât sau morbid. Am fost puțin scârbită când am văzut că oamenii, în general, joacă mizerii pe calculator, dar ei nu le percep așa – la fel cum jucătorii în cazinouri își pierd banii și mințile, mai ales din cauza jocului, nu din cauza problemelor financiare. Oricum, nu mai insist – jocurile nu erau pentru mine. Dar unoeri, după ce m-au otrăvit și torturat evident în blocul trei, nu mai eram în stare de altceva și era necesar chiar să joc ceva, pentru a uita de suferința concretă, nu cea psihologică, poate altfel decât așa cum este pentru cei mai mulți. Oricum preferam să citesc filozofie sau să fac curat sau mâncare, sau să merg la plimbare, dar nu aveam bani de nimic și eram complet singură.
Așadar aveam diverse lucrușoare în calculator, aveam cutiuțe poștale elecronice și, din 2007, am avut și scrisori despre viața mea adresate lui Cristian Galeriu, despre care am povestit. Acel bărbat nu mi-a răspuns, dar s-a dovedit a fi un om extrem de vulgar, care îmi împuțea viața cu cuvinte porcoase, de parcă fusese plătit în acest sens – așa cum făcea și tata odinioară. Poate că o fi crezut minciuni despre mine și lovea din acest motiv, ați spune dvs., dar e o ipoteză prea puțin probabilă. O vreme am acceptat să mă sune, fiind complet singură de mulți ani, ulterior nu am mai suportat. Eu nu am folosit cuvinte vulgare nici în gând.
Spuneam că aproape toată literatura se referă la lucruri rele sau fantasme iraționale, dar contează și cum este scrisă. Una dintre excepții este jurnalul sau memoriile și biografiile, fiindcă ele se referă la lucruri adevărate. La fel și memoriile mele, față de cărți de ficțiune prezintă mai puține lucruri monstruoase, deși am suferit mult, și fiindcă sunt doar adevărul, și fiindcă sunt scrise rațional și complet adevărat și judecat corect, fără figuri de stil sau încercarea de a impresiona.
Din păcate și în prezent mai joc două jocuri pe internet – design home și puzzly words pe facebook (din păcate în enlgeză) dar chiar și aceste jocuri îmi lasă o stare de gol și amărăciune. Le voi abandona, mai ales când voi termina blogul meu. Jocurile nu sunt pentru mine.
Am spus că pe calculatorul de la tata, cumpărat prin anul 2000, aveam lucrușoare ale mele. După 2007, când deja eram pe internet, dar nu ca poetă de internet, au existat unii oameni răi, adesea, care intrau în calculatorul meu, modificau setări sau chiar furau conținuturi și mai ales introduceau lucruri ciudate, de care eu nu mă atinsesem în mod clar, inclusiv vulgarități. Totul a ajuns la un moment dat în completă dezordine, cu numeroase copii și backup-uri, un vălmășag unde nici eu nu mă mai puteam orienta. Calculatorul virusat sau furat s-a și stricat și abia am reușit să îl adaptez sau să îl repar de vreo 2-3 ori, cu ajutorul uor cunoștințe ale mamei, fiindcă eu nu aveampe nimeni și toți mă respingeau și mă ocoleau sau refuzau să mă ajute, cum am pățit și cu cei de la reparații electrocasnice sau aragaz cu scurgere de gaze. Acum câțiva ani calculatorul personal mi s-a stricat așa rău, încât nu a mai putut fi reparat și mama mi-a cumpărat totuși altul, fiindcă eu nu avema bani deloc, nici la bancă. În general e un sentiment neplăcut să pierzi conținutul slavat, chiar dacă nu e un fapt de proporțiile unui incendiu. Nici în prezent nu am bani nici de stickuri de memorie. Bineînțeles că realizez că această plasă a internetului este ceva temporar și nu reprezintă adevărata viață, cel puțin nu pentru mine, neavând eu nicio relație cu alții nici pe net sau măcar vreo treabă oarecare, cum ar fi colaborarea la un site util, sau vreo muncă remunerată și utilă online.
paranteză: Acum 2 zile mama iar a făcut o scenă urâtă și m-a înjurat fără motiv.
Ei zic din nou că ea este o bestie și toată lumea crede în ea, datorită minciunilor despre mine.
Sau din alte motive.
adevărul e că alții au mințit și mi-au făcut rău, nu doar ea, dar unii spun că minciunile altora sunt din cauza ei. Azi au inventat că din cauza minciunilor nașului meu, mort în 2004.
mama a pus mâna pe cățeaua bătrână odată să o mângâie și ea săraca a început să schelălăie - mama are conținut de energie electrică dăunătoare
Bietul animal
Azi din nou a țipat - și mama e afară, poate iar a atins-o
La mâna mea niciun animal nu plânge
Și eu simt uneori electric neplăcut atingerea sau prezența mamei - când eram copil era rău
Datorită acestor talente vechi ale mamei de a induce durerea prin atingere - ei spun că oamenii o vor pe ea (?!) sau că ei cred că eu sunt un căcat. Eu nu pot așa ceva, eu țin la toți și îmi plac oamenii în sens curat și pur. Ei spun că mama e un fenomen și eu sunt un om normal, dar oamenii vor să mă omoare pe mine. Unii spun că oamenii au făcut inițial cel puțin o confuzie, crezând că eu sunt mama, sau că aș fi ca ea. ???
Poate că ea avea de mult aceste talente negative fiindcă era legată de familia Moldoveanu, care cuprindea oameni săraci, singuri și respinși - și acum eu. Dacă eu aș fi fost acceptată, s-ar fi vindecat și ea.
Voi continua
Voi repeta o parte din ceea ce deja scrisesem mai demult.
În memoria calculatorului meu erau lucrușoare ale mele – fotografii, texte diverse, poezii și chiar jocuri pe calculator – împrumutae de la verișoara mea Francesca. Am jucat și jocuri de-a dreptul morbide, cum ar fi The Sims, care, fără ca eu să gândesc ceva rău ajungeau într-o situație de groază și teroare și anormal – personajele înnebuneau, mureau, se îmbolnăveau, erau bântuite de stafii etc. Acel joc mi-a lăsat un gust amar, cam așa cum rămâne de la un film urât vizionat din greșeală, cum am pățit de la filmul Eyes wide shut, pe care l-am vizionat crezând că e altceva. Am vizionat puține filme care să mă îngrețoșeze și să rămână în memorie. Mai există și unele cărți de genul acesta, dar implicațiile negative, de gunoi și noroi adunat în memorie și de emoții negative sunt mai reduse. Și în cazul cărților și al filmelor, odată ce le începi e mai greu să le lași deoparte, cu speranța că se vor termina cu bine, ceea ce e adevărat, dar nu totdeauna, și mai ales în cazul cărților. De fapt, întreaga literatură aproape, cu câteva rare excepții, este despre moarte, întuneric, nenorocire, suferință etc. Dar literatura nu lasă gust așa urât ca unele filme sau jocuri pe calculator. În cazul jocurilor – le-am jucat din cauza propriei suferințe și torturii și mai ales din cauza izolării, mai ales jocurile online – sentimentul e urât și combinat cu conștiința acută a pierderii de timp, a zădărniciei unei astfel de activități și chiar a tristeții și rușinii că sufletul nu mai poate să își ia zborul în seninul adevărat și în lumină. Pe de altă parte mai există și opinia negativă a lumii despre viciul jocurilor, chiar dacă nu pierzi bani, ci doar ca viciu despre care mulți cred că trădează un suflet slab și rău, ca și viciul fumatului. Sau un om condamnat, pentru cei care cunosc situația. Dar ei nu iau în conisderare că un anumit om izolat poate fi total nevinovat și judecat greșit. Apare și o senzație de uzură cerebrală, mai ales dacă jocul e urât sau morbid. Am fost puțin scârbită când am văzut că oamenii, în general, joacă mizerii pe calculator, dar ei nu le percep așa – la fel cum jucătorii în cazinouri își pierd banii și mințile, mai ales din cauza jocului, nu din cauza problemelor financiare. Oricum, nu mai insist – jocurile nu erau pentru mine. Dar unoeri, după ce m-au otrăvit și torturat evident în blocul trei, nu mai eram în stare de altceva și era necesar chiar să joc ceva, pentru a uita de suferința concretă, nu cea psihologică, poate altfel decât așa cum este pentru cei mai mulți. Oricum preferam să citesc filozofie sau să fac curat sau mâncare, sau să merg la plimbare, dar nu aveam bani de nimic și eram complet singură.
Așadar aveam diverse lucrușoare în calculator, aveam cutiuțe poștale elecronice și, din 2007, am avut și scrisori despre viața mea adresate lui Cristian Galeriu, despre care am povestit. Acel bărbat nu mi-a răspuns, dar s-a dovedit a fi un om extrem de vulgar, care îmi împuțea viața cu cuvinte porcoase, de parcă fusese plătit în acest sens – așa cum făcea și tata odinioară. Poate că o fi crezut minciuni despre mine și lovea din acest motiv, ați spune dvs., dar e o ipoteză prea puțin probabilă. O vreme am acceptat să mă sune, fiind complet singură de mulți ani, ulterior nu am mai suportat. Eu nu am folosit cuvinte vulgare nici în gând.
Spuneam că aproape toată literatura se referă la lucruri rele sau fantasme iraționale, dar contează și cum este scrisă. Una dintre excepții este jurnalul sau memoriile și biografiile, fiindcă ele se referă la lucruri adevărate. La fel și memoriile mele, față de cărți de ficțiune prezintă mai puține lucruri monstruoase, deși am suferit mult, și fiindcă sunt doar adevărul, și fiindcă sunt scrise rațional și complet adevărat și judecat corect, fără figuri de stil sau încercarea de a impresiona.
Din păcate și în prezent mai joc două jocuri pe internet – design home și puzzly words pe facebook (din păcate în enlgeză) dar chiar și aceste jocuri îmi lasă o stare de gol și amărăciune. Le voi abandona, mai ales când voi termina blogul meu. Jocurile nu sunt pentru mine.
Am spus că pe calculatorul de la tata, cumpărat prin anul 2000, aveam lucrușoare ale mele. După 2007, când deja eram pe internet, dar nu ca poetă de internet, au existat unii oameni răi, adesea, care intrau în calculatorul meu, modificau setări sau chiar furau conținuturi și mai ales introduceau lucruri ciudate, de care eu nu mă atinsesem în mod clar, inclusiv vulgarități. Totul a ajuns la un moment dat în completă dezordine, cu numeroase copii și backup-uri, un vălmășag unde nici eu nu mă mai puteam orienta. Calculatorul virusat sau furat s-a și stricat și abia am reușit să îl adaptez sau să îl repar de vreo 2-3 ori, cu ajutorul uor cunoștințe ale mamei, fiindcă eu nu aveampe nimeni și toți mă respingeau și mă ocoleau sau refuzau să mă ajute, cum am pățit și cu cei de la reparații electrocasnice sau aragaz cu scurgere de gaze. Acum câțiva ani calculatorul personal mi s-a stricat așa rău, încât nu a mai putut fi reparat și mama mi-a cumpărat totuși altul, fiindcă eu nu avema bani deloc, nici la bancă. În general e un sentiment neplăcut să pierzi conținutul slavat, chiar dacă nu e un fapt de proporțiile unui incendiu. Nici în prezent nu am bani nici de stickuri de memorie. Bineînțeles că realizez că această plasă a internetului este ceva temporar și nu reprezintă adevărata viață, cel puțin nu pentru mine, neavând eu nicio relație cu alții nici pe net sau măcar vreo treabă oarecare, cum ar fi colaborarea la un site util, sau vreo muncă remunerată și utilă online.
paranteză: Acum 2 zile mama iar a făcut o scenă urâtă și m-a înjurat fără motiv.
Ei zic din nou că ea este o bestie și toată lumea crede în ea, datorită minciunilor despre mine.
Sau din alte motive.
adevărul e că alții au mințit și mi-au făcut rău, nu doar ea, dar unii spun că minciunile altora sunt din cauza ei. Azi au inventat că din cauza minciunilor nașului meu, mort în 2004.
mama a pus mâna pe cățeaua bătrână odată să o mângâie și ea săraca a început să schelălăie - mama are conținut de energie electrică dăunătoare
Bietul animal
Azi din nou a țipat - și mama e afară, poate iar a atins-o
La mâna mea niciun animal nu plânge
Și eu simt uneori electric neplăcut atingerea sau prezența mamei - când eram copil era rău
Datorită acestor talente vechi ale mamei de a induce durerea prin atingere - ei spun că oamenii o vor pe ea (?!) sau că ei cred că eu sunt un căcat. Eu nu pot așa ceva, eu țin la toți și îmi plac oamenii în sens curat și pur. Ei spun că mama e un fenomen și eu sunt un om normal, dar oamenii vor să mă omoare pe mine. Unii spun că oamenii au făcut inițial cel puțin o confuzie, crezând că eu sunt mama, sau că aș fi ca ea. ???
Poate că ea avea de mult aceste talente negative fiindcă era legată de familia Moldoveanu, care cuprindea oameni săraci, singuri și respinși - și acum eu. Dacă eu aș fi fost acceptată, s-ar fi vindecat și ea.
Voi continua
miercuri, 24 iunie 2020
Internetul în viața mea, partea 2
Mi s-a spus în gând de multe ori că oamenii au mințit încontinuu despre mine de când eram copil, cu scopul de a mă omorî. Au mințit și pe internet, după cum voi povesti. Am fost bineînțeles agresată verbal în scris și am fost victima unui fenomen pe care unii îl numesc cyberbullying. Desigur, nu am fost singura în această situație, dar există și unele particularități legate de povestea vieții mele.
Am povestit că tata mi-a cumpărat calculator din anul 2003 sau 2004, fiindcă aveam nevoie de el pentru pregătirea lecțiilor pe care le predam la colegiul ILCaragiale. Desigur, nu aveam internet. După ce tata a murit și eu m-am mutat în blocul 3, despre care am povestit totul, am adus acolo calculatorul cu mine. La un moment dat am introdus internet, nu mai țin minte în ce an, dar nu prea l-am folosit, mai degrabă citeam cărți tipărite.
După ce am introdus internet în casă, vecinul Marius C Nica de la etajul 8 mi-a spus să îmi creez blog și eu am refuzat ideea, fiindcă mi se părea absurd și poeziile mele de atunci erau oribile și nu avea niciun rost să le fac publice, fiindcă nu le consideram utile. De fapt, debutul meu ca persoană publică pe internet s-a produs în 2010. Nici măcar nu realizasem atunci că internetul e o scenă publică largă și o formă de mass media. Și acum mă gândesc puțin confuz la ideea ce este internetul. Inițial erau multe cabluri și fire, care incomodau mult și adunau praful din casă. Abia mai târziu s-a răspândit tehnologia wireless, fără fir deci, așa cum sunt și telefoanele fără fir și radiourile. Dar oricum, firele, dacă erau inutile, de ce ... Mă gândeam la principiul ingineresc al internetului – cum să explic eu simplu că creierele oamenilor sunt interconectate într-o rețea gigant, că simțurile lor devin comunicabile – văzul și auzul – la fel cum e și cu radioul și televiziunea. Nu am căutat nimic despre acest lucru ca explicație și am presupus că ar fi un fel de unde transmise ca și cele radio sau tv, dar explicația nu mă satisface. Și aceste unde sau alt principiu sunt comune, adică există potențial în codul genetic receptori sau transmițători nervoși ai lor, și creează o comuniune a speciei umane. E vorba de un mediu deci, exterior omului ( dar care poate să includă și elemente ale funcționării organelor interne, în sens larg), în care simțurile omenești pot fi prezente și omul însuși poate acționa, în strânsă legătură cu reacțiile celorlați. Aceasta îmi amintește de conceptul filozofic de eter, prezent în filozofia antică și medievală. După cum se vede, și numele comerciale introduse aduc aminte de toate dilemele omenirii – de exemplu ethernet, de exemplu yahoo – era folosit în Călătoriile lui Gulliver, fiind un termen disprețuitor referitor la specia umană considerată barbară față de civilizația condusă de cai. Și altele, pe care nu are rost să le detaliez.
M-am gândit desigur că internetul e un fel de televiziune, ceea ce e cert - tele-viziune. M-am mai gândit că există posibil un fel de transformatori sau adaptori, care transcriu semnalul din undele internet în semnale audio sau vizuale, optime pentru ochiul sau urechea omului. Dar poate și acești adaptori consumă energie și poate o parte din semnal devine altceva.
Așadar, pentru transmiterea informației audio-vizuale în timp foarte scurt la distanță avem nevoie de un mediu comun - acesta fiind de fapt un mediu de masă - de mulțime. Pentru a se produce sau trasmite electricitate trebuie să aveam o direcție și un sens, un pol negativ și unul pozitiv. În cazul internetului, energia pare a fi electricitatea, despre care nu voi vorbi acum. De fapt e o Energie, nu are importanță că e termică sau electrică sau altceva. Deci și în internet există un fle de Yin și Yang al materiei inteligente, al creierelor omenești. De-a lungul istoriei, diferite avanposturi ale civilizației au fost implementate prin om și pentru om - creierul uman a avut probabil o evoluție sau adaptare parțial datorată acestor achiziții și medii de comunicare - adică a devenit tot mai adaptat noilor tehnologii și invenții, pe care alți și alți ucenici- vrăjitori le oferă din împărăția lor a noului Oz cel miraculos.
Deci eu am intrat pe internet în mod activ în 2010 și tot atunci am creat primele mele bloguri, de poezii și de haiku.
Ca statistici nici nu pot estima – m-am înscris probabil pe zeci de site-uri, din cauza suferinței datorate singurătații. Cele mai multe deja erau închegate de mult, mă așteptau cu tentaculele lor de rețele de socializare prin poezii sau texte în proză facile, în formă de rețea ning sau site sau blog sau grup yahoo sau forum, cu texte pentru internet. Nu are rost să le enumăr, în afară de câteva unde am activat mai mult. În afară de aceste site-uri în limba română, engleză sau franceză, m-am înscris și pe alte feluri de rețele de socializare – pentru handicapați, facebook, twitter și multe altele. O parte dintre acestea nu mai există.
Am povestit deja experiența mea legată de scrierea de haiku sau tanka. În 2010 am descoperit pe un site vechi pe Valeria Tamaș, autoare de haiku din Timișoara și astfel am dat de domnul Corneliu Atanasiu, care formase un grup de autori de haiku în România, un fel de școală de haiku românească, încercând să urmeze tradiția începută de Florin Vasiliu, care lăsase moștenire propria bibliotecă pentru continuarea muncii sale. Grupul lui Corneliu Atanasiu era orientat spre organizarea unor competiții tradiționale, numite kukai, adică un fel de concursuri de haiku, la care se câștiga prin votul participanților. Totodată avea deschidere spre diversele concursuri internaționale de haiku, desfășurate în limba franceză sau engleză în diverse țări ale lumii, mai ales online. A existat în viața mea o coincidență care m-a mirat – faptul că am citit întâmplător o culegere de haiku din vechea tradiție japoneză, o traducere a diverșilor maeștri din vechime, pe care am găsit-o întâmplător la o vecină, cu puțin înainte să mă înscriu în rândul învățăceilor lui Atanasiu. Deci nu știam că voi ajunge să încerc să scriu haiku, dar îmi cumpărasem și cu mai mulți ani în urmă o altă antologie în limba română ”țara cireșilor în floare”, traducere de Ion Acsan. Cireșii în floare însemnau extrem de mult pentru mine în copilărie și m-am simțit atrasă magnetic în miezul problemei. Mai era încă o coincidență – reverența dlui Atanasiu în fața poeziei lui Lucian Blaga, pe care o folosea în exegezele sale, poezie care era de asemenea aproape de mine încă din copilărie.
Voi continua mâine.
Am povestit că tata mi-a cumpărat calculator din anul 2003 sau 2004, fiindcă aveam nevoie de el pentru pregătirea lecțiilor pe care le predam la colegiul ILCaragiale. Desigur, nu aveam internet. După ce tata a murit și eu m-am mutat în blocul 3, despre care am povestit totul, am adus acolo calculatorul cu mine. La un moment dat am introdus internet, nu mai țin minte în ce an, dar nu prea l-am folosit, mai degrabă citeam cărți tipărite.
După ce am introdus internet în casă, vecinul Marius C Nica de la etajul 8 mi-a spus să îmi creez blog și eu am refuzat ideea, fiindcă mi se părea absurd și poeziile mele de atunci erau oribile și nu avea niciun rost să le fac publice, fiindcă nu le consideram utile. De fapt, debutul meu ca persoană publică pe internet s-a produs în 2010. Nici măcar nu realizasem atunci că internetul e o scenă publică largă și o formă de mass media. Și acum mă gândesc puțin confuz la ideea ce este internetul. Inițial erau multe cabluri și fire, care incomodau mult și adunau praful din casă. Abia mai târziu s-a răspândit tehnologia wireless, fără fir deci, așa cum sunt și telefoanele fără fir și radiourile. Dar oricum, firele, dacă erau inutile, de ce ... Mă gândeam la principiul ingineresc al internetului – cum să explic eu simplu că creierele oamenilor sunt interconectate într-o rețea gigant, că simțurile lor devin comunicabile – văzul și auzul – la fel cum e și cu radioul și televiziunea. Nu am căutat nimic despre acest lucru ca explicație și am presupus că ar fi un fel de unde transmise ca și cele radio sau tv, dar explicația nu mă satisface. Și aceste unde sau alt principiu sunt comune, adică există potențial în codul genetic receptori sau transmițători nervoși ai lor, și creează o comuniune a speciei umane. E vorba de un mediu deci, exterior omului ( dar care poate să includă și elemente ale funcționării organelor interne, în sens larg), în care simțurile omenești pot fi prezente și omul însuși poate acționa, în strânsă legătură cu reacțiile celorlați. Aceasta îmi amintește de conceptul filozofic de eter, prezent în filozofia antică și medievală. După cum se vede, și numele comerciale introduse aduc aminte de toate dilemele omenirii – de exemplu ethernet, de exemplu yahoo – era folosit în Călătoriile lui Gulliver, fiind un termen disprețuitor referitor la specia umană considerată barbară față de civilizația condusă de cai. Și altele, pe care nu are rost să le detaliez.
M-am gândit desigur că internetul e un fel de televiziune, ceea ce e cert - tele-viziune. M-am mai gândit că există posibil un fel de transformatori sau adaptori, care transcriu semnalul din undele internet în semnale audio sau vizuale, optime pentru ochiul sau urechea omului. Dar poate și acești adaptori consumă energie și poate o parte din semnal devine altceva.
Așadar, pentru transmiterea informației audio-vizuale în timp foarte scurt la distanță avem nevoie de un mediu comun - acesta fiind de fapt un mediu de masă - de mulțime. Pentru a se produce sau trasmite electricitate trebuie să aveam o direcție și un sens, un pol negativ și unul pozitiv. În cazul internetului, energia pare a fi electricitatea, despre care nu voi vorbi acum. De fapt e o Energie, nu are importanță că e termică sau electrică sau altceva. Deci și în internet există un fle de Yin și Yang al materiei inteligente, al creierelor omenești. De-a lungul istoriei, diferite avanposturi ale civilizației au fost implementate prin om și pentru om - creierul uman a avut probabil o evoluție sau adaptare parțial datorată acestor achiziții și medii de comunicare - adică a devenit tot mai adaptat noilor tehnologii și invenții, pe care alți și alți ucenici- vrăjitori le oferă din împărăția lor a noului Oz cel miraculos.
Deci eu am intrat pe internet în mod activ în 2010 și tot atunci am creat primele mele bloguri, de poezii și de haiku.
Ca statistici nici nu pot estima – m-am înscris probabil pe zeci de site-uri, din cauza suferinței datorate singurătații. Cele mai multe deja erau închegate de mult, mă așteptau cu tentaculele lor de rețele de socializare prin poezii sau texte în proză facile, în formă de rețea ning sau site sau blog sau grup yahoo sau forum, cu texte pentru internet. Nu are rost să le enumăr, în afară de câteva unde am activat mai mult. În afară de aceste site-uri în limba română, engleză sau franceză, m-am înscris și pe alte feluri de rețele de socializare – pentru handicapați, facebook, twitter și multe altele. O parte dintre acestea nu mai există.
Am povestit deja experiența mea legată de scrierea de haiku sau tanka. În 2010 am descoperit pe un site vechi pe Valeria Tamaș, autoare de haiku din Timișoara și astfel am dat de domnul Corneliu Atanasiu, care formase un grup de autori de haiku în România, un fel de școală de haiku românească, încercând să urmeze tradiția începută de Florin Vasiliu, care lăsase moștenire propria bibliotecă pentru continuarea muncii sale. Grupul lui Corneliu Atanasiu era orientat spre organizarea unor competiții tradiționale, numite kukai, adică un fel de concursuri de haiku, la care se câștiga prin votul participanților. Totodată avea deschidere spre diversele concursuri internaționale de haiku, desfășurate în limba franceză sau engleză în diverse țări ale lumii, mai ales online. A existat în viața mea o coincidență care m-a mirat – faptul că am citit întâmplător o culegere de haiku din vechea tradiție japoneză, o traducere a diverșilor maeștri din vechime, pe care am găsit-o întâmplător la o vecină, cu puțin înainte să mă înscriu în rândul învățăceilor lui Atanasiu. Deci nu știam că voi ajunge să încerc să scriu haiku, dar îmi cumpărasem și cu mai mulți ani în urmă o altă antologie în limba română ”țara cireșilor în floare”, traducere de Ion Acsan. Cireșii în floare însemnau extrem de mult pentru mine în copilărie și m-am simțit atrasă magnetic în miezul problemei. Mai era încă o coincidență – reverența dlui Atanasiu în fața poeziei lui Lucian Blaga, pe care o folosea în exegezele sale, poezie care era de asemenea aproape de mine încă din copilărie.
Voi continua mâine.
luni, 22 iunie 2020
22 -24 iunie 2020
azi, 22 iunie 2020
iar ploaie mare - a plouat mult vara asta, din câte țin minte nu au mai fost așa ploi întreaga mea viață (cel puțin din adolescență) Dar poate că mă înșel.
Ei spun iar că oamenii nu au înțeles încă.
Unii spun că oamenii trebuie să mă accepte, nu să mă omoare, dar nu știu dacă sunt sinceri. Ei spun că tot e am spus e adevărul, că ploaia e din cauză că mă f_te mama sau alții. Și alte motive pentru care ei ar trebui să mă acepte.
Azi am fost în oraș, numai la Bucur Obor, fiindcă mi se stricase CD playerul și am avut noroc să îmi dea altul în schimb, fiind al meu încă în garanție. Ba chiar mi-au dat 130 lei înapoi. :) Pe drum, așa cum pățesc eu de mult timp, chiar dinainte de moartea tatei, erau multe mașini bară după bot și la ducere, și la întoarcere.
iar i-a apucat ideea că oamenii pur și simplu nu vor să mă accepte, adică vor să mor...
23 iunie 2020
azi au intrat peste mintea mea niște idioți care aveau ideea că eu aș visa să mă mărit (!!) apoi au întrebat indirect dacă nu am avut vreodată fantasma să mă mărit.
Pot încă dovedi că am fost un om inteligent și așa ceva era imposibil oricând de-a lungul vieții, fiind mereu conștientă că eram singură și lucidă în legătură cu toată situația în care mă aflam.
dezgustată să descopăr pe wordpress propagandă profascistă sau pronazistă - nu știu sigur ce - în blogul unei persoane care nici măcar nu scrie corect românește - am lăsat și eu un comentariu negativ
apoi am șters blogul persoanei respective din lista mea de bloguri (pe care nu le prea urmăresc), deși persoana respectivă a fost singura care a comunicat cu mine omenește legat de blogul meu pe wordpress și unele texte ale mele
nu e o soluție - poate am fost prea drastică - nu știu de fapt de ce a făcut asta, dar mi se pare condamnabil
acum regret, am acționat pripit, poate nu avea nicio vină, poate acționa așa din motive drastice, cu toții știm că ideile politice nu au consistență, sunt niște aberații de care oamenii proști cred cu tărie că se leagă nivelul lor de bunăstare materială (în defavoarea altor grupuri, ei așa gândesc, eliminând orice idee de ”meritocrație”)
am o poveste adevărată și periculoasă de aici din Voluntari
mama mi-a povestit că vecinul de peste o casă a fost omorât, după ce vorbise cu vecinul bogat de lângă noi și îi povestise că a stat singur vreo 40 de ani sau mai mult, oricum mai mult decât mine, complet singur. Era un om foarte sărac și l-au omorât.
aici noi stăm sărac și bogat sărind câte o casă - eu împart casa cu vecini săraci dar ]ntre noi există gard și nu e poartă comună și în partea lor mai încolo e un vecin bogat cu câini foarte răi și o casă azil pentru nebuni mai speciali - sau altceva, nu știu, că cereau țigări oricum la poartă, cum fac bieții nebuni
în spate de tot e o sală de sport, unde unoeri sunt bubuituri de la jocuri cu mingea până noaptea
zilele trecute am deschis geamul pe la ora 1 noaptea și am auzit pași insistent pe pietriș - pietriș are doar vecinul în curte, dar nu am ieșit să văd ce era, păreau în mod clar pași de om, nu știu sigur sigur ce era, fiindcă cățeaua grasă și blândă a străzii stă mai mult la noi în curte, dar intră și la ei și are privirea bună și cuminte și chiar seamănă cu soția vecinului uneori
M-am speriat, păreau pași de om.
Azi e tot în jur de unu noaptea și acum nu multe minute aveam geamul închis și mă uitam pe facebook. S-a apropiat de mine ceva la fereastra închisă și cu jaluzele trase - părea un om care ofta greu - de două ori a oftat exact lângă geam - eposibil să s efi auzit fiindcă termopanele noastre sunt dintre cele mai ieftine. De la vecinul bogat e cale liberă în curtea noastră și el nu închide mereu poarta. El a cumpărat locul unde am crescut - o parte din teren și a zidit altă casă peste drum. Între mine și el e o poartă verde, aceeași din copilărie către grădină pe care el zice că nu el a montat-o aici.
Aici e ca în codru și vara aș avea nevoie mare să stau cu geamul deschis că nu am aer condiționat sau altceva. Dar eu sunt mereu scuipată în gând cu idei de moarte - azi iar au spus - viața ta, Cristina, se apropie de sfârșit, ei au strâns lațul tot mai puternic în jurul tău- așa s-au exprimat. Am deschis tv adineaori și era reclamă la Operațiunea Monstrul și la un film cu Toma Caragiu, care a murit la cutremur, tot același film eventual, fiindcă ei spuneau mereu că oamenii vor un cutremur ca să scape de mine. E greșit, mulți așa cred, dar nu trebuia și nu trebuie să fiu omorâtă.
azi 24 iunie 2020
Am spus despre operațiunea ”monstrul” care era la televizor din cauză că ei spun uneori peste mintea mea o aberație de genul că lumea crede că eu sunt un monstru.
Repet ce am spus și azi noapte, nu am luat-o razna, nu exclud ideea să fi fost câinele mare.
iar ploaie mare - a plouat mult vara asta, din câte țin minte nu au mai fost așa ploi întreaga mea viață (cel puțin din adolescență) Dar poate că mă înșel.
Ei spun iar că oamenii nu au înțeles încă.
Unii spun că oamenii trebuie să mă accepte, nu să mă omoare, dar nu știu dacă sunt sinceri. Ei spun că tot e am spus e adevărul, că ploaia e din cauză că mă f_te mama sau alții. Și alte motive pentru care ei ar trebui să mă acepte.
Azi am fost în oraș, numai la Bucur Obor, fiindcă mi se stricase CD playerul și am avut noroc să îmi dea altul în schimb, fiind al meu încă în garanție. Ba chiar mi-au dat 130 lei înapoi. :) Pe drum, așa cum pățesc eu de mult timp, chiar dinainte de moartea tatei, erau multe mașini bară după bot și la ducere, și la întoarcere.
iar i-a apucat ideea că oamenii pur și simplu nu vor să mă accepte, adică vor să mor...
23 iunie 2020
azi au intrat peste mintea mea niște idioți care aveau ideea că eu aș visa să mă mărit (!!) apoi au întrebat indirect dacă nu am avut vreodată fantasma să mă mărit.
Pot încă dovedi că am fost un om inteligent și așa ceva era imposibil oricând de-a lungul vieții, fiind mereu conștientă că eram singură și lucidă în legătură cu toată situația în care mă aflam.
dezgustată să descopăr pe wordpress propagandă profascistă sau pronazistă - nu știu sigur ce - în blogul unei persoane care nici măcar nu scrie corect românește - am lăsat și eu un comentariu negativ
apoi am șters blogul persoanei respective din lista mea de bloguri (pe care nu le prea urmăresc), deși persoana respectivă a fost singura care a comunicat cu mine omenește legat de blogul meu pe wordpress și unele texte ale mele
nu e o soluție - poate am fost prea drastică - nu știu de fapt de ce a făcut asta, dar mi se pare condamnabil
acum regret, am acționat pripit, poate nu avea nicio vină, poate acționa așa din motive drastice, cu toții știm că ideile politice nu au consistență, sunt niște aberații de care oamenii proști cred cu tărie că se leagă nivelul lor de bunăstare materială (în defavoarea altor grupuri, ei așa gândesc, eliminând orice idee de ”meritocrație”)
am o poveste adevărată și periculoasă de aici din Voluntari
mama mi-a povestit că vecinul de peste o casă a fost omorât, după ce vorbise cu vecinul bogat de lângă noi și îi povestise că a stat singur vreo 40 de ani sau mai mult, oricum mai mult decât mine, complet singur. Era un om foarte sărac și l-au omorât.
aici noi stăm sărac și bogat sărind câte o casă - eu împart casa cu vecini săraci dar ]ntre noi există gard și nu e poartă comună și în partea lor mai încolo e un vecin bogat cu câini foarte răi și o casă azil pentru nebuni mai speciali - sau altceva, nu știu, că cereau țigări oricum la poartă, cum fac bieții nebuni
în spate de tot e o sală de sport, unde unoeri sunt bubuituri de la jocuri cu mingea până noaptea
zilele trecute am deschis geamul pe la ora 1 noaptea și am auzit pași insistent pe pietriș - pietriș are doar vecinul în curte, dar nu am ieșit să văd ce era, păreau în mod clar pași de om, nu știu sigur sigur ce era, fiindcă cățeaua grasă și blândă a străzii stă mai mult la noi în curte, dar intră și la ei și are privirea bună și cuminte și chiar seamănă cu soția vecinului uneori
M-am speriat, păreau pași de om.
Azi e tot în jur de unu noaptea și acum nu multe minute aveam geamul închis și mă uitam pe facebook. S-a apropiat de mine ceva la fereastra închisă și cu jaluzele trase - părea un om care ofta greu - de două ori a oftat exact lângă geam - eposibil să s efi auzit fiindcă termopanele noastre sunt dintre cele mai ieftine. De la vecinul bogat e cale liberă în curtea noastră și el nu închide mereu poarta. El a cumpărat locul unde am crescut - o parte din teren și a zidit altă casă peste drum. Între mine și el e o poartă verde, aceeași din copilărie către grădină pe care el zice că nu el a montat-o aici.
Aici e ca în codru și vara aș avea nevoie mare să stau cu geamul deschis că nu am aer condiționat sau altceva. Dar eu sunt mereu scuipată în gând cu idei de moarte - azi iar au spus - viața ta, Cristina, se apropie de sfârșit, ei au strâns lațul tot mai puternic în jurul tău- așa s-au exprimat. Am deschis tv adineaori și era reclamă la Operațiunea Monstrul și la un film cu Toma Caragiu, care a murit la cutremur, tot același film eventual, fiindcă ei spuneau mereu că oamenii vor un cutremur ca să scape de mine. E greșit, mulți așa cred, dar nu trebuia și nu trebuie să fiu omorâtă.
azi 24 iunie 2020
Am spus despre operațiunea ”monstrul” care era la televizor din cauză că ei spun uneori peste mintea mea o aberație de genul că lumea crede că eu sunt un monstru.
Repet ce am spus și azi noapte, nu am luat-o razna, nu exclud ideea să fi fost câinele mare.
sâmbătă, 20 iunie 2020
despre internet în viața mea, partea 1
Știu că dvs., cei de pe facebook nu mă vreți, nu aveți deloc nevoie de mine, fapt pentru care eu nu am o relație cu nimeni dintre dvs.
Am observat, ca și alții, că dvs. sunteți opusul a ceea ce am fost eu de-a lungul vieții și a ceea ce sunt acum. Așa spun și ei. Acesta e unul dintre motivele pentru care nu ne agreăm reciproc. Vreau doar să știți că nu e necesar ca omul bun și maltratat să fie înconjurat de opusul vieții sau personalității sale - nici eu, chiar dacă am suferit mai mult. E o idee absurdă.
Nu știu sigur de ce am ajuns să fim așa - pe facebook, cu doar câteva excepții poate. Nu am avut noroc eu, ca întotdeauna, fiindcă dvs, spre deosebire de mine, aveți relații cu alții...
Să vă explic cum sunteți dvs opusele mele - fiecare dintre dvs manifestă o anumită trăsătură centrală de personalitate - care apare constant de-a lungul postărilor pe facebook - adică are o osie care îi învârte aparența, masca pe care o poartă în public, pe facebook. Acele trăsături de personalitate există și în viața mea, chiar dacă nu centrale, dar ele există ca opuse celor manifestate de mulți dintre dvs.
Mai am puțin și ajung și eu la ultima parte din Trilogia valorilor.
Azi mă apuc de ultimul capitol din necazurile mele - cel cu întreaga mea experiență pe internet - vă voi cere scuze pentru faptul că voi descrie totul exact cum a fost, deci voi da și numele celor pe care i-am întâlnit pe internet, deși practic nu am avut relații fizice - și voi scrie clar care mi-a făcut rău și care m-a ajutat și cum. Sper că nu vă veți simți jigniți și veți privi tot adevărul în întregime. E necesar, e totuși vorba de o crimă urâtă asupra unui om inocent, eu. Ați înțeles că eu am sărit pe fereastră din motive altruiste, am explicat în detaliu, dar mă înșelam, nu judecasem corect, dar nu eram proastă, credeam că fac un bine astfel, fiindcă atunci au ieșit niște nebuni pe drum în tren în jurul meu și vorbeau aberații bizare și se luau de mine, eu aveam o migrenă monstruoasă și am crezut că ei erau marionete fără minte, fiindcă așa pățeam mereu oriunde și ei vorbeau numai aberații - mi-a fost teamă că, din cauza migrenei, voi înnebuni și voi ajunge ca ei și voi lovi oribil în alte femei sau bărbați luminoși și buni și inteligenți (fiindcă eram) - și de aceea am sărit pe geam. Ăsta e adevărul. Nu a fost nimic premeditat, eu eram chiar mulțumită de situația mea atunci și speram binele. Ei zic că eu nu reușisem să înțeleg că numai eu eram în acea situație. Poate, dar nu e vina mea, nu aveam destule date din realitate. Normal că nu credeam că sunt unică.
Încă un lucru important: eu am fost mereu altruistă și gata să mă sacrific pentru orice lucru care însemna ceva mai mult decât viața mea. Dar nici măcar nu mi s-a dat șansa să fiu cu alții în mod real și consistent. În plus, încă din fragedă tinerețe, am apreciat enorm fiece șansă de a fi cu alții și de a îi ajuta, fiece moment împărtășit cu alții. Am înțeles demult că omul nu există și nu poate înflori sau rodi decât prin ceilalți și în raport cu ei. Și ei au făcut totul invers. Întreaga viață am învățat că omul trebuie să fie mai egoist, cum au spus ei mereu, și că oamenii altruiști sunt disprețuiți, cum mi s-a spus de multe ori. Deci am înțeles și că eram datoare să scriu public adevărul, chiar dacă numai pentru nedreptatea asupra mea - am înțeles că și viața mea contează. Nu aveți de ce să vă temeți de adevăr, dacă aveți cugetul curat - adevărul e numai binele și înseamnă mereu îndreptarea a ceea ce e rău, cum au fost unele rele povestite curat de mine. Niciodată nu mi-am dorit pedepsirea celor vinovați așa cum cred oamenii mai proști - gândiți-vă ce absurd e și că nu puteam fi idioată. Dar meritam să fie dreptatea și pentru mine - deci cele 3-4 drepturi cerute de mult.
Bineînțeles că am cerut direct, nu doar pe internet, mai înainte și am povestit cum și cui mai demult. Dar ei au continuat să tortureze și să otrăvească tot mai monstruos. Atâția ani... și eu complet singură, ca întotdeauna. Fără greșeală de fapt. Ei spuneau că eu aveam drepturile, dar oamenii m-au respins total, e o chestiune de nuanță.
Înainte de a scrie adevărul despre internet în viața mea, repet că am fost singură prea mult - aproape 36 de ani - și nu e omenește normal, am făcut tot posibilul și am fost încă în stare să mă relaționez normal și bine cu alții - dar ei m-au ținut tot în închisoare. Azi iar intrau peste mintea mea cu ideea că eu sunt divinitatea și că oamenii mereu cred că eu sunt de vină. Contactul de la distanță pe internet - în imagini și imaginea unor cuvinte, fiindcă nimeni nu a vrut să vorbească chat video sau audio cu mine - niciodată nu a putut să țină loc de o relație cât de cât normală, de vocea cuiva la telefon sau întâlnirea cu cineva și o strângere de mână. Știam că eram total singură și era tot mai greu. Nu am avut niciun fel de iluzii niciodată. Întreaga viață, inclusiv după 2010 când am intrat pe internet, am avut un număr limitat de convorbiri la telefon cu alții, puține scrisori, dar aproape toate înainte să fiu închisă la psihiatrie. Și doar câteva relații și întrevederi cu alții.
M-au torturat înfiorător de tare... migrenă bruscă cum fac ei adesea și a izbucnit ploaia iar... nu mai explic totul
Ei spun că, de data asta, ei sperau ca, fiind eu complet izolată și fără nicio legătură cu politica, oamenii vor înțelege adevărul și mă vor accepta.
Lor le convine să spună că i-au păcălit pe proști că eu aș fi fost rea și ambițioasă și arogantă, când în realitate eram un om extrem de umil și supus, ba chiar ei m-au acuzat de mai multe ori de servilism, ca motiv al respingerii mele fiind în opinia lor acest lucru, exact opusul a ce credeau proștii) deși eram singură de mică și nici nu aveam de unde să am bani pentru hrană măcar.
Se pare că tot pe proști i-au păcălit că ei mă omoară din cauza faptului că ”tu continui să spui adevărul”, citat din ce spun acești inumani, luat de ei din scrierea mea. Nu e motivul acesta. Eu oricum aș fi terminat tot de mult, dar nu m-au lăsat prin otravă. Era clar dinainte de 2013 că ei puneau otravă puternică și tot așa ar fi continuat și cu restul torturilor, chiar dacă nu aș fi scris adevărul. Oricum, din 84 sunt singură și am fost mereu un om foarte bun - era exclus să povestesc ceva neplăcut altora. Mi s-a întâmplat doar o dată, veți găsit pe blogul meu dacă nu știți, doar o dată am spus cuiva o poveste adevărată și neplăcută. Mai degrabă aș fi suferit eu decât să deranjez pe cineva. Atunci, de fapt, ceilalți mă loveau monstruos de la începutul muncii în liceu, mă respinseseră clar de la început. Ei nu au dreptate deloc, probabil au proiectat asupra mea, fiind paranoici, diverse idei negative despre mine, absolut sigur fără legătură cu realitatea. Nici eu nu am crezut la început, apoi am înțeles că așa e. Și cât m-au masacrat, fiind eu binele absolut...Faptul că am scris tot adevărul despre mine nu e un lucru rău (poate cineva îmi va răspunde la ceea ce am scris și nu voi mai fi total izolată, deși sunt om nevinovat și voi fi cât de cât acceptată și atunci nu m-ar otrăvi) și voi explica cum și de ce - eu am spus că nu aș fi povestit oral cuiva ceva rău și nici nu bârfeam etc.
e foarte simplu - am fost un om normal și complet singur aproape 36 de ani. Chiar nu vedeți că e proiecție sau minciună peste floare curată ce au făcut ei, inclusiv în prezent?
Au zis din nou că ei mă omoară fiindcă ei nu mai pot face sex între ei dacă nu mor eu. (!!!) Nu cunosc.
Acum, după ce am scris mizeriile de mai sus,îmi dau seama că de fapt nu e așa - am greșit acum cu presupunerile, ceea ce mi s-an întâmplat foarte rar în tot blogul. De fapt ei poate nu au proiectat nimic rău asupra mea și poate că aceia care aruncă idei rele asupra mea nici măcar nu le cred, ei doar le aruncă peste gândurile mele. Astfel și cei care m-au torturat sau otrăvit, mai ales în blocul 3, sau tinerii care mă batjocoreau - ei toți pur și simplu îmi făceau răul fără motiv, posibil fiindcă au fost mințiți - și de fapt singurul lucru pe care îl știu este că au fost mințiți că sunt nebună și că dăunez lumii. Ei pur și simplu îmi vor moartea fără să știe nimic. Nu voi mai greși cu presupuneri niciodată.
urmează continuare
Am observat, ca și alții, că dvs. sunteți opusul a ceea ce am fost eu de-a lungul vieții și a ceea ce sunt acum. Așa spun și ei. Acesta e unul dintre motivele pentru care nu ne agreăm reciproc. Vreau doar să știți că nu e necesar ca omul bun și maltratat să fie înconjurat de opusul vieții sau personalității sale - nici eu, chiar dacă am suferit mai mult. E o idee absurdă.
Nu știu sigur de ce am ajuns să fim așa - pe facebook, cu doar câteva excepții poate. Nu am avut noroc eu, ca întotdeauna, fiindcă dvs, spre deosebire de mine, aveți relații cu alții...
Să vă explic cum sunteți dvs opusele mele - fiecare dintre dvs manifestă o anumită trăsătură centrală de personalitate - care apare constant de-a lungul postărilor pe facebook - adică are o osie care îi învârte aparența, masca pe care o poartă în public, pe facebook. Acele trăsături de personalitate există și în viața mea, chiar dacă nu centrale, dar ele există ca opuse celor manifestate de mulți dintre dvs.
Mai am puțin și ajung și eu la ultima parte din Trilogia valorilor.
Azi mă apuc de ultimul capitol din necazurile mele - cel cu întreaga mea experiență pe internet - vă voi cere scuze pentru faptul că voi descrie totul exact cum a fost, deci voi da și numele celor pe care i-am întâlnit pe internet, deși practic nu am avut relații fizice - și voi scrie clar care mi-a făcut rău și care m-a ajutat și cum. Sper că nu vă veți simți jigniți și veți privi tot adevărul în întregime. E necesar, e totuși vorba de o crimă urâtă asupra unui om inocent, eu. Ați înțeles că eu am sărit pe fereastră din motive altruiste, am explicat în detaliu, dar mă înșelam, nu judecasem corect, dar nu eram proastă, credeam că fac un bine astfel, fiindcă atunci au ieșit niște nebuni pe drum în tren în jurul meu și vorbeau aberații bizare și se luau de mine, eu aveam o migrenă monstruoasă și am crezut că ei erau marionete fără minte, fiindcă așa pățeam mereu oriunde și ei vorbeau numai aberații - mi-a fost teamă că, din cauza migrenei, voi înnebuni și voi ajunge ca ei și voi lovi oribil în alte femei sau bărbați luminoși și buni și inteligenți (fiindcă eram) - și de aceea am sărit pe geam. Ăsta e adevărul. Nu a fost nimic premeditat, eu eram chiar mulțumită de situația mea atunci și speram binele. Ei zic că eu nu reușisem să înțeleg că numai eu eram în acea situație. Poate, dar nu e vina mea, nu aveam destule date din realitate. Normal că nu credeam că sunt unică.
Încă un lucru important: eu am fost mereu altruistă și gata să mă sacrific pentru orice lucru care însemna ceva mai mult decât viața mea. Dar nici măcar nu mi s-a dat șansa să fiu cu alții în mod real și consistent. În plus, încă din fragedă tinerețe, am apreciat enorm fiece șansă de a fi cu alții și de a îi ajuta, fiece moment împărtășit cu alții. Am înțeles demult că omul nu există și nu poate înflori sau rodi decât prin ceilalți și în raport cu ei. Și ei au făcut totul invers. Întreaga viață am învățat că omul trebuie să fie mai egoist, cum au spus ei mereu, și că oamenii altruiști sunt disprețuiți, cum mi s-a spus de multe ori. Deci am înțeles și că eram datoare să scriu public adevărul, chiar dacă numai pentru nedreptatea asupra mea - am înțeles că și viața mea contează. Nu aveți de ce să vă temeți de adevăr, dacă aveți cugetul curat - adevărul e numai binele și înseamnă mereu îndreptarea a ceea ce e rău, cum au fost unele rele povestite curat de mine. Niciodată nu mi-am dorit pedepsirea celor vinovați așa cum cred oamenii mai proști - gândiți-vă ce absurd e și că nu puteam fi idioată. Dar meritam să fie dreptatea și pentru mine - deci cele 3-4 drepturi cerute de mult.
Bineînțeles că am cerut direct, nu doar pe internet, mai înainte și am povestit cum și cui mai demult. Dar ei au continuat să tortureze și să otrăvească tot mai monstruos. Atâția ani... și eu complet singură, ca întotdeauna. Fără greșeală de fapt. Ei spuneau că eu aveam drepturile, dar oamenii m-au respins total, e o chestiune de nuanță.
Înainte de a scrie adevărul despre internet în viața mea, repet că am fost singură prea mult - aproape 36 de ani - și nu e omenește normal, am făcut tot posibilul și am fost încă în stare să mă relaționez normal și bine cu alții - dar ei m-au ținut tot în închisoare. Azi iar intrau peste mintea mea cu ideea că eu sunt divinitatea și că oamenii mereu cred că eu sunt de vină. Contactul de la distanță pe internet - în imagini și imaginea unor cuvinte, fiindcă nimeni nu a vrut să vorbească chat video sau audio cu mine - niciodată nu a putut să țină loc de o relație cât de cât normală, de vocea cuiva la telefon sau întâlnirea cu cineva și o strângere de mână. Știam că eram total singură și era tot mai greu. Nu am avut niciun fel de iluzii niciodată. Întreaga viață, inclusiv după 2010 când am intrat pe internet, am avut un număr limitat de convorbiri la telefon cu alții, puține scrisori, dar aproape toate înainte să fiu închisă la psihiatrie. Și doar câteva relații și întrevederi cu alții.
M-au torturat înfiorător de tare... migrenă bruscă cum fac ei adesea și a izbucnit ploaia iar... nu mai explic totul
Ei spun că, de data asta, ei sperau ca, fiind eu complet izolată și fără nicio legătură cu politica, oamenii vor înțelege adevărul și mă vor accepta.
Lor le convine să spună că i-au păcălit pe proști că eu aș fi fost rea și ambițioasă și arogantă, când în realitate eram un om extrem de umil și supus, ba chiar ei m-au acuzat de mai multe ori de servilism, ca motiv al respingerii mele fiind în opinia lor acest lucru, exact opusul a ce credeau proștii) deși eram singură de mică și nici nu aveam de unde să am bani pentru hrană măcar.
Se pare că tot pe proști i-au păcălit că ei mă omoară din cauza faptului că ”tu continui să spui adevărul”, citat din ce spun acești inumani, luat de ei din scrierea mea. Nu e motivul acesta. Eu oricum aș fi terminat tot de mult, dar nu m-au lăsat prin otravă. Era clar dinainte de 2013 că ei puneau otravă puternică și tot așa ar fi continuat și cu restul torturilor, chiar dacă nu aș fi scris adevărul. Oricum, din 84 sunt singură și am fost mereu un om foarte bun - era exclus să povestesc ceva neplăcut altora. Mi s-a întâmplat doar o dată, veți găsit pe blogul meu dacă nu știți, doar o dată am spus cuiva o poveste adevărată și neplăcută. Mai degrabă aș fi suferit eu decât să deranjez pe cineva. Atunci, de fapt, ceilalți mă loveau monstruos de la începutul muncii în liceu, mă respinseseră clar de la început. Ei nu au dreptate deloc, probabil au proiectat asupra mea, fiind paranoici, diverse idei negative despre mine, absolut sigur fără legătură cu realitatea. Nici eu nu am crezut la început, apoi am înțeles că așa e. Și cât m-au masacrat, fiind eu binele absolut...Faptul că am scris tot adevărul despre mine nu e un lucru rău (poate cineva îmi va răspunde la ceea ce am scris și nu voi mai fi total izolată, deși sunt om nevinovat și voi fi cât de cât acceptată și atunci nu m-ar otrăvi) și voi explica cum și de ce - eu am spus că nu aș fi povestit oral cuiva ceva rău și nici nu bârfeam etc.
e foarte simplu - am fost un om normal și complet singur aproape 36 de ani. Chiar nu vedeți că e proiecție sau minciună peste floare curată ce au făcut ei, inclusiv în prezent?
Au zis din nou că ei mă omoară fiindcă ei nu mai pot face sex între ei dacă nu mor eu. (!!!) Nu cunosc.
Acum, după ce am scris mizeriile de mai sus,îmi dau seama că de fapt nu e așa - am greșit acum cu presupunerile, ceea ce mi s-an întâmplat foarte rar în tot blogul. De fapt ei poate nu au proiectat nimic rău asupra mea și poate că aceia care aruncă idei rele asupra mea nici măcar nu le cred, ei doar le aruncă peste gândurile mele. Astfel și cei care m-au torturat sau otrăvit, mai ales în blocul 3, sau tinerii care mă batjocoreau - ei toți pur și simplu îmi făceau răul fără motiv, posibil fiindcă au fost mințiți - și de fapt singurul lucru pe care îl știu este că au fost mințiți că sunt nebună și că dăunez lumii. Ei pur și simplu îmi vor moartea fără să știe nimic. Nu voi mai greși cu presupuneri niciodată.
urmează continuare
vineri, 19 iunie 2020
19 iunie 2020 - 20 iunie 2020
Azi, 19 iunie 2020
Povestesc un lucru trist și groaznic totodată de azi.
Ei spun că oamenii pur și simplu cred că eu aș fi exact ceea ce nu sunt, din cauza minciunilor care li s-au servit timp îndelungat despre mine. Și că sunt omorâtă în virtutea acelor minciuni, după cum am scris de multe ori. Eu nu știu nimic despre acele minciuni, mi se pare aberant, fiindcă am fost singură mereu din 1984 și nu am fost izolată fiindcă nu știam să comunic cu alții și nici fiindcă am spus adevărul, ceea ce am făcut, public, abia din 2013 pe blogul meu.
Ei mereu spun că mama mea e cea mai monstruoasă femeie din lume, dar oamenii nu pot vedea adevărul. Decizia lor e irevocabilă, spun ei din nou.
Am povestit ce mi-au făcut cu apa de la chiuvetă - când acidă încât topea săpunul și îmi julea pielea la fiecare spălat, când prea moale, încât nu mai se topea săpunul deloc, deci toxică în ambele cazuri. Am povestit de multe ori cum am fost otrăvită, și ei spun că oamenii buni pur și simplu nu pot crede așa ceva, fiindcă ei cred cumva că nu există răul și nedreptatea în lume.
Azi am cules majoritatea vișinelor din vișinul nostru mic și le-am ales pe cele putrede deoparte cu grijă și le-am spălat foarte bine și apoi am pus apă din bidon și o parte din sticla mea, cu intenția să merg la magazin să iau altă apă de băut. Am adăugat 3 linguri de zahăr - mai puțin, findcă zahărul nu îmi face bine și chiar voiam să fie un pic mai acru compotul. L-am fiert și apoi l-am lăsat să se răcească, cu intenția să îl pun în frigider, știind că e bun compotul rece - chiar mi-era poftă. Totuși am gustat 2-3 pahare, cu câteva vișine. Era extrem de gustos, chiar puțin mai concentrat decât trebuia, dar bun. Se simțea că sunt vișine, nu cireșe, știți ce vreau să spun. I-am oferit și mamei un pahar, și apoi a spus că e prea acru pentru gustul ei.
Apoi am plecat la magazin după apă și mama mi-a cerut să îi iau o bere din banii mei. A cerut și țigări, dar am refuzat, nu din zgârcenie, ci fiindcă nu mai voiam să fumez din nou. M-am întors acasă cu apa și berea și mama m-a luat iar la întrebări dacă i-am luat țigări și i-am spus că nu. M-am dus la frigider și am văzut că oala cu compot era aproape rece și mi s-a făcut poftă, așa cum intenționasem de fapt să beau o cană mai rece azi.
Din nefericire, mama sau altcineva (?) umblase la compot. Nu mai avea niciun gust - era o poșircă rea - și nu se simțea nici măcar acru. Fusese excepțional de gustos și nu avea cum să își piardă gustul aproape complet prin răcire - și nici nu era încă total rece. Și culoarea pare a fi modificată. Posibil mama a vărsat o parte și a adăugat apă rea de la chiuvetă în loc, deși eu adusesem altă apă la loc. Bineînțeles că știu că nu mă credeți - chiar dacă știți că eram mereu otrăvită, ei zic că numai de 20 de ani, înainte nu. Papilele mele gustative sunt încă bune și nu aveam cum să pierd gustul brusc, dar probabil că unii așa vor minți dacă citesc ceea ce am scris eu.
M-am uitat în programul tv și am văzut că azi era filmul Regii blestemați, una dintre obsesiile mamaiei mele din copilăria mea. Eu știu că nu am citit cartea. Azi era vorba despre otrăvurile familiei. Repet, mama, după mamaia, mi-a spus încă din 84-85 că ei îi plac romanele englezești cu nebune închise în casă etc. și vorbea și despre otrăvurile familiei Borgia etc. , lucruri care pe mine mă scârbeau, fiind într-adevăr rele. Tata a spus și mai multe despre închisoarea mea și pedepsirea mea, deși eram copil. Mamaia era obsedată că mama e o regină rea care îl va omorî pe tata, dar credea că eu voi scăpa datorită bunătății și răbdării mele. Acum toți spun că e mai rău ca în 84, fiindcă toți au greșit față de mine și de aceea vor să mor, nimic altceva. Vă salut din nou, și vă rog în genunchi să înțelegeți că nu e invenție nimic din ce am povestit și că meritam dreptul la viață. Ei spun că lumea crede numai o parte din ce am povestit.
Bineînțeles că am fost la mama și am întrebat-o dacă a vărsat din compot și a pus apă în loc și ea s-a rățoit cum pot eu să cred așa ceva că ar face ea așa ceva. Cred că înțelegeți ce înseamnă asta. În schimb, ei spun ceva aberant de genul ”cum ai putut tu să crezi că ea îl f_te pe copilul tău?! ea e un om singur”. Sau ”ei nu au înțeles oare că mama ei o f_te?”
Ei spun în română că omenirea face o greșeală imensă dându-mi moartea și că omorârea mea îi va costa moartea a încă 2 milioane de oameni.
Ei spun mereu în engleză că oamenii nu pot vedea adevărul sau lumina, de aceea tot răul. Dar e imposibil, spun eu, am fost și sunt complet izolată și normal că ei nu pot vedea binele din partea mea și faptul că nu trebuie să mă omoare.
Mi-am amintit că ei spuneau că unii oameni erau trimiși să mă observe chipurile și să mă analizeze psihic sau altfel și acei oameni au mințit toți și de aceea restul cred că e justificat să mă omoare. Dar oare nu văd ei că am fost mereu singură?
20 iunie 2020
Spuneam ieri despre compotul meu de vișine și de faptul că e posibil - am spus posibil, nu sigur, - ca mama să îmi înlocuit o parte din compot cu apă. Desigur nimeni dintre dvs nu a reacționat sau comentat.
Vă dați seama din ce motive clarific- în primul rând ei spun că e de la sine înțeles că în cazuri de crimă prin otrăvire și abuzuri nu se face lumină - adică nu se prezintă public adevărul - ceea ce nici nu era necesar, mă puteau oricum accepta și salva, sau dvs., dar ei gândesc greșit fiindcă eu am expus public adevărul despre martiriul meu.
Un alt motiv e că cea ce s-a întâmplat ieri seară e diferit de restul abuzurilor sau otrăvirilor clare pe care le-am povestit, și dacă ați citit cu atenție blogul despre viața mea ați văzut poate că totul - adică și restul plângerilor mele, nu doar otrava - era dovedibil și clar și evident nu era delir cum cred proștii. Totodată era genul de lucruri concrete și foarte clar adevărate. Poate doar câteva greșeli pe tot blogul. Aseară nu mai era sigur și de aceea am scris încă de ieri - posibil, sau am scris că poate altcineva, nu mama, a stricat compotul.
Adică eu nu exclud posibilitatea căderii bruște a simțului meu gustativ, deși nu mi s-a mai întâmplat. De asemnea, posibil altcineva a stricat compotul, adică vreun fel de proces natural cum este și închegarea iaurtului. Dar totuși compotul era doar ușor călduț când l-am pus în frigider și eu gustasem din el cu puțin înainte. De asemenea, după cum vedeți, e posibil ca mama să fi făcut acest lucru tocmai pentru ca proștii să creadă că sunt nebună sau foarte proastă, fiindcă nimeni nu ar crede că otrăvirea și alte mizerii au fost reale.
Căldură foarte mare și ei spun la informații meteo că sunt sub 30 de grade - dar oricum soarele pârjolește rău. Mi s-a defectat aparatul de muzică și, fiindcă nu pot sta fără muzică deloc, merg acum în oraș să iau aparatul mic cu radio CD - prilej pentru ei să spună în gândul meu că vor să mă omoare. Mereu și mereu aceeași idee - ascunderea adevărului despre mine.
Dacă mor, pot spune din nou că nu am greșit nimic toată viața, că am fost un om de valoare, dar nu am avut nicio șansă să mă afirm drept ce eram, absolut niciuna, fiind singură mereu.
Mi-am făcut datoria și, dacă mor acum, regret doar că nu am reușit să scriu și capitolul despre internet pe care voiam să îl încep curând și apoi aș fi trimis în multe locuri linkul la blogul despre viața mea, aproape gata este. Azi mama a pus mașina de spălat de 3 ori la rând, a fost tare cald și vecinul a tuns iarba - și acum e zgomot și caniculă.
mama a făcut iar o scenă urâtă azi, fără niciun motiv
după ce i-a trecut scena în mod brusc, ca întotdeauna, mama s-a oferit ea să îmi aducă mâine aparatul muzical (fiindcă m-a întrebat unde plec) și să îl ducă pe cel stricat la magazin pentru reparație, fiind în garanție, pentru a nu da banii pe taxi
ideea e că ei toți cred mereu că eu trebuie să fiu otrăvită, că așa au procedat mereu etc. E greșit.
Povestesc un lucru trist și groaznic totodată de azi.
Ei spun că oamenii pur și simplu cred că eu aș fi exact ceea ce nu sunt, din cauza minciunilor care li s-au servit timp îndelungat despre mine. Și că sunt omorâtă în virtutea acelor minciuni, după cum am scris de multe ori. Eu nu știu nimic despre acele minciuni, mi se pare aberant, fiindcă am fost singură mereu din 1984 și nu am fost izolată fiindcă nu știam să comunic cu alții și nici fiindcă am spus adevărul, ceea ce am făcut, public, abia din 2013 pe blogul meu.
Ei mereu spun că mama mea e cea mai monstruoasă femeie din lume, dar oamenii nu pot vedea adevărul. Decizia lor e irevocabilă, spun ei din nou.
Am povestit ce mi-au făcut cu apa de la chiuvetă - când acidă încât topea săpunul și îmi julea pielea la fiecare spălat, când prea moale, încât nu mai se topea săpunul deloc, deci toxică în ambele cazuri. Am povestit de multe ori cum am fost otrăvită, și ei spun că oamenii buni pur și simplu nu pot crede așa ceva, fiindcă ei cred cumva că nu există răul și nedreptatea în lume.
Azi am cules majoritatea vișinelor din vișinul nostru mic și le-am ales pe cele putrede deoparte cu grijă și le-am spălat foarte bine și apoi am pus apă din bidon și o parte din sticla mea, cu intenția să merg la magazin să iau altă apă de băut. Am adăugat 3 linguri de zahăr - mai puțin, findcă zahărul nu îmi face bine și chiar voiam să fie un pic mai acru compotul. L-am fiert și apoi l-am lăsat să se răcească, cu intenția să îl pun în frigider, știind că e bun compotul rece - chiar mi-era poftă. Totuși am gustat 2-3 pahare, cu câteva vișine. Era extrem de gustos, chiar puțin mai concentrat decât trebuia, dar bun. Se simțea că sunt vișine, nu cireșe, știți ce vreau să spun. I-am oferit și mamei un pahar, și apoi a spus că e prea acru pentru gustul ei.
Apoi am plecat la magazin după apă și mama mi-a cerut să îi iau o bere din banii mei. A cerut și țigări, dar am refuzat, nu din zgârcenie, ci fiindcă nu mai voiam să fumez din nou. M-am întors acasă cu apa și berea și mama m-a luat iar la întrebări dacă i-am luat țigări și i-am spus că nu. M-am dus la frigider și am văzut că oala cu compot era aproape rece și mi s-a făcut poftă, așa cum intenționasem de fapt să beau o cană mai rece azi.
Din nefericire, mama sau altcineva (?) umblase la compot. Nu mai avea niciun gust - era o poșircă rea - și nu se simțea nici măcar acru. Fusese excepțional de gustos și nu avea cum să își piardă gustul aproape complet prin răcire - și nici nu era încă total rece. Și culoarea pare a fi modificată. Posibil mama a vărsat o parte și a adăugat apă rea de la chiuvetă în loc, deși eu adusesem altă apă la loc. Bineînțeles că știu că nu mă credeți - chiar dacă știți că eram mereu otrăvită, ei zic că numai de 20 de ani, înainte nu. Papilele mele gustative sunt încă bune și nu aveam cum să pierd gustul brusc, dar probabil că unii așa vor minți dacă citesc ceea ce am scris eu.
M-am uitat în programul tv și am văzut că azi era filmul Regii blestemați, una dintre obsesiile mamaiei mele din copilăria mea. Eu știu că nu am citit cartea. Azi era vorba despre otrăvurile familiei. Repet, mama, după mamaia, mi-a spus încă din 84-85 că ei îi plac romanele englezești cu nebune închise în casă etc. și vorbea și despre otrăvurile familiei Borgia etc. , lucruri care pe mine mă scârbeau, fiind într-adevăr rele. Tata a spus și mai multe despre închisoarea mea și pedepsirea mea, deși eram copil. Mamaia era obsedată că mama e o regină rea care îl va omorî pe tata, dar credea că eu voi scăpa datorită bunătății și răbdării mele. Acum toți spun că e mai rău ca în 84, fiindcă toți au greșit față de mine și de aceea vor să mor, nimic altceva. Vă salut din nou, și vă rog în genunchi să înțelegeți că nu e invenție nimic din ce am povestit și că meritam dreptul la viață. Ei spun că lumea crede numai o parte din ce am povestit.
Bineînțeles că am fost la mama și am întrebat-o dacă a vărsat din compot și a pus apă în loc și ea s-a rățoit cum pot eu să cred așa ceva că ar face ea așa ceva. Cred că înțelegeți ce înseamnă asta. În schimb, ei spun ceva aberant de genul ”cum ai putut tu să crezi că ea îl f_te pe copilul tău?! ea e un om singur”. Sau ”ei nu au înțeles oare că mama ei o f_te?”
Ei spun în română că omenirea face o greșeală imensă dându-mi moartea și că omorârea mea îi va costa moartea a încă 2 milioane de oameni.
Ei spun mereu în engleză că oamenii nu pot vedea adevărul sau lumina, de aceea tot răul. Dar e imposibil, spun eu, am fost și sunt complet izolată și normal că ei nu pot vedea binele din partea mea și faptul că nu trebuie să mă omoare.
Mi-am amintit că ei spuneau că unii oameni erau trimiși să mă observe chipurile și să mă analizeze psihic sau altfel și acei oameni au mințit toți și de aceea restul cred că e justificat să mă omoare. Dar oare nu văd ei că am fost mereu singură?
20 iunie 2020
Spuneam ieri despre compotul meu de vișine și de faptul că e posibil - am spus posibil, nu sigur, - ca mama să îmi înlocuit o parte din compot cu apă. Desigur nimeni dintre dvs nu a reacționat sau comentat.
Vă dați seama din ce motive clarific- în primul rând ei spun că e de la sine înțeles că în cazuri de crimă prin otrăvire și abuzuri nu se face lumină - adică nu se prezintă public adevărul - ceea ce nici nu era necesar, mă puteau oricum accepta și salva, sau dvs., dar ei gândesc greșit fiindcă eu am expus public adevărul despre martiriul meu.
Un alt motiv e că cea ce s-a întâmplat ieri seară e diferit de restul abuzurilor sau otrăvirilor clare pe care le-am povestit, și dacă ați citit cu atenție blogul despre viața mea ați văzut poate că totul - adică și restul plângerilor mele, nu doar otrava - era dovedibil și clar și evident nu era delir cum cred proștii. Totodată era genul de lucruri concrete și foarte clar adevărate. Poate doar câteva greșeli pe tot blogul. Aseară nu mai era sigur și de aceea am scris încă de ieri - posibil, sau am scris că poate altcineva, nu mama, a stricat compotul.
Adică eu nu exclud posibilitatea căderii bruște a simțului meu gustativ, deși nu mi s-a mai întâmplat. De asemnea, posibil altcineva a stricat compotul, adică vreun fel de proces natural cum este și închegarea iaurtului. Dar totuși compotul era doar ușor călduț când l-am pus în frigider și eu gustasem din el cu puțin înainte. De asemenea, după cum vedeți, e posibil ca mama să fi făcut acest lucru tocmai pentru ca proștii să creadă că sunt nebună sau foarte proastă, fiindcă nimeni nu ar crede că otrăvirea și alte mizerii au fost reale.
Căldură foarte mare și ei spun la informații meteo că sunt sub 30 de grade - dar oricum soarele pârjolește rău. Mi s-a defectat aparatul de muzică și, fiindcă nu pot sta fără muzică deloc, merg acum în oraș să iau aparatul mic cu radio CD - prilej pentru ei să spună în gândul meu că vor să mă omoare. Mereu și mereu aceeași idee - ascunderea adevărului despre mine.
Dacă mor, pot spune din nou că nu am greșit nimic toată viața, că am fost un om de valoare, dar nu am avut nicio șansă să mă afirm drept ce eram, absolut niciuna, fiind singură mereu.
Mi-am făcut datoria și, dacă mor acum, regret doar că nu am reușit să scriu și capitolul despre internet pe care voiam să îl încep curând și apoi aș fi trimis în multe locuri linkul la blogul despre viața mea, aproape gata este. Azi mama a pus mașina de spălat de 3 ori la rând, a fost tare cald și vecinul a tuns iarba - și acum e zgomot și caniculă.
mama a făcut iar o scenă urâtă azi, fără niciun motiv
după ce i-a trecut scena în mod brusc, ca întotdeauna, mama s-a oferit ea să îmi aducă mâine aparatul muzical (fiindcă m-a întrebat unde plec) și să îl ducă pe cel stricat la magazin pentru reparație, fiind în garanție, pentru a nu da banii pe taxi
ideea e că ei toți cred mereu că eu trebuie să fiu otrăvită, că așa au procedat mereu etc. E greșit.
marți, 16 iunie 2020
16 - 17 iunie 2020
Azi, 16 iunie 2020
Nimic nou. Aceleași idei vechi, repetate de sute de ori, și azi. Probabil că proștii cred din cauza asta că eu sunt bolnavă psihic.
Din nou ideea lor că trebuie să mă acopere ca să nu înțeleagă lumea adevărul, sau că ar fi fost un scandal prea mare sau că eu mor fiindcă ei nu vor să recunoască adevărul. Am întrebat cine. Au spus că toți cei care mi-au făcut rău. Sau, propoziția lor favorită că ”îți dai seama în ce căcat am fi noi dacă...”
Mă voi apuca neapărat de continuat cu capitolul despre internet. Azi sau mâine, sper.
Ei spun că singurul vinovat în cazul meu e profesorul LZ, care m-a tratat chipurile ca și cum eram om liber și nu a înțeles că eu eram un om închis.
Bine, zic eu, dar de ce eram eu un om închis? Și de ce cred ei că oamenii închiși sunt protejați și nu pot fi abuzați de anumiți profesori?
Din cauza minciunilor anterioare ale tatălui tău, spun ei.
Alții spun că singurii vinovați sunt psihologii.
Alții în engleză spun că e imposibil să îmi rupă rezistențele. E o aberație totală - rezistențele la care se referă ei sunt adevărul curat și interpretarea corectă a realității.
Alții că numai familiile Popa și Șerban sunt vinovate (familii înrudite cu mine) și că rușinea e de partea lor și eu voi fi omorâtă din cauza lor.
Eu repet ce am spus de multe ori - nu are importanță cine e vinovat în cazul vieții mele, ei nu trebuie să îmi vrea moartea, cum spun ei mereu, ce importanță are cine e vinovat în cazul unui om bun și nevinovat? Acel om nu are rost să moară fiindcă alții au greșit ceva și nu vor să recunoască, cum spun ei.
17 iunie 2020
am contactat serviciul Orange să cer accesul la canalele de televiziune oricum înscrise în abonament - am încercat de 5 ori până acum - și ei nu au vrut /putut să îmi rezolve soilicitarea încă
Acesta e un fapt. Acum vă dau exemplu de delir al lor - dat fiind faptul că eu nu am acces la canale de tv din abonamentul plătit de mine, ei au inventat ULTERIOR că e din cauză că mi se interzice accestul ca să fiu pedepsită sau tyorturată și mai mult prin izolare, fiind și complet singură.
La fel au făcut mereu. Eu nu am fost pedepsită, fiindcă nu am greșit nimic. Și nu am fost nebună defel niciodată. Tot așa poate părea că nu po avea canale tv fiindcă oricum nu am bani de televizor și loc unde să îl țin în cameră, tot fiindcă nu am bani. Tot așa, ulterior, ei au inventat că nu am bani deloc fiindcă am fost pedepsită, ceea ce e fals, eu nu am avut bani din naștere.
La fel cu orice necaz din viața mea - au privit totul drept pedeapsă și ceva necesar și normal și, fiindcă nu greșisem nimic, au mințit mii de lucruri, din câte mi se spune.
Încă mai sper că îmi vor acorda ”dreptul” la televiziunea oricum plătită de mine.
Nimic nou. Aceleași idei vechi, repetate de sute de ori, și azi. Probabil că proștii cred din cauza asta că eu sunt bolnavă psihic.
Din nou ideea lor că trebuie să mă acopere ca să nu înțeleagă lumea adevărul, sau că ar fi fost un scandal prea mare sau că eu mor fiindcă ei nu vor să recunoască adevărul. Am întrebat cine. Au spus că toți cei care mi-au făcut rău. Sau, propoziția lor favorită că ”îți dai seama în ce căcat am fi noi dacă...”
Mă voi apuca neapărat de continuat cu capitolul despre internet. Azi sau mâine, sper.
Ei spun că singurul vinovat în cazul meu e profesorul LZ, care m-a tratat chipurile ca și cum eram om liber și nu a înțeles că eu eram un om închis.
Bine, zic eu, dar de ce eram eu un om închis? Și de ce cred ei că oamenii închiși sunt protejați și nu pot fi abuzați de anumiți profesori?
Din cauza minciunilor anterioare ale tatălui tău, spun ei.
Alții spun că singurii vinovați sunt psihologii.
Alții în engleză spun că e imposibil să îmi rupă rezistențele. E o aberație totală - rezistențele la care se referă ei sunt adevărul curat și interpretarea corectă a realității.
Alții că numai familiile Popa și Șerban sunt vinovate (familii înrudite cu mine) și că rușinea e de partea lor și eu voi fi omorâtă din cauza lor.
Eu repet ce am spus de multe ori - nu are importanță cine e vinovat în cazul vieții mele, ei nu trebuie să îmi vrea moartea, cum spun ei mereu, ce importanță are cine e vinovat în cazul unui om bun și nevinovat? Acel om nu are rost să moară fiindcă alții au greșit ceva și nu vor să recunoască, cum spun ei.
17 iunie 2020
am contactat serviciul Orange să cer accesul la canalele de televiziune oricum înscrise în abonament - am încercat de 5 ori până acum - și ei nu au vrut /putut să îmi rezolve soilicitarea încă
Acesta e un fapt. Acum vă dau exemplu de delir al lor - dat fiind faptul că eu nu am acces la canale de tv din abonamentul plătit de mine, ei au inventat ULTERIOR că e din cauză că mi se interzice accestul ca să fiu pedepsită sau tyorturată și mai mult prin izolare, fiind și complet singură.
La fel au făcut mereu. Eu nu am fost pedepsită, fiindcă nu am greșit nimic. Și nu am fost nebună defel niciodată. Tot așa poate părea că nu po avea canale tv fiindcă oricum nu am bani de televizor și loc unde să îl țin în cameră, tot fiindcă nu am bani. Tot așa, ulterior, ei au inventat că nu am bani deloc fiindcă am fost pedepsită, ceea ce e fals, eu nu am avut bani din naștere.
La fel cu orice necaz din viața mea - au privit totul drept pedeapsă și ceva necesar și normal și, fiindcă nu greșisem nimic, au mințit mii de lucruri, din câte mi se spune.
Încă mai sper că îmi vor acorda ”dreptul” la televiziunea oricum plătită de mine.
luni, 15 iunie 2020
15 iunie 2020
azi, 15 iunie 2020
Despre ideile despre morți sau nemuritori.
Unii spuneau că oamenii credeau că eu știu ceva și eu nu știam nimic. Cum să crezi ceva despre ce gândește sau știe un om evident izolat ?(inclusiv despre morți)
Alții spun că niciodată oamenii nu au fost așa departe de adevăr.
Este vorba cu adevărat de tot felul de nebuni îndoctrinați și unii chiar agitați.
Aseară se pare că iar am înghițit ceva rău - varză cu carne gătită de mama - și azi de dimnineață mi-era încă rău și greață și amețeală - sau poate era din cauza altor otrăviri mai demult.
Ei au spus adesea că au îndobitocit întreaga omenire ca să mă omoare, inclusiv prin minciuni de-a lungul secolelor. Chipurile de aceea s-au purtat așa cu mine, inclusiv medicul de familie. În plus toți cred că trebuie sau e necesar ca ei să îi păcălească pe oameni că sunt nebună, pentru a mă omorî de fapt. Vă dați seama că, fiind singură din 84 nu am cum să merg la dentist și am nevoie - absolut cert m-ar otrăvi, fiindcă mereu ei gândesc cum să mă omoare. Nu am pe nimeni să îmi recomande vreun dentist...
Răul cerebral asupra mea a fost mai ales de acum 4-5 ani, altfel aș fi dovedit ușor ce eram ca valoare intelectuală sau de caracter și muncă în caz că mi-ar fi dat liberatea, dar ei nu vor asta din 84. Păcat, era vorba de lucruri bune. Cred că vă dați seama că nu am greșit nimic toată viața și că povestea despre abuzuri medicale asupra mea și modul în care mi-au refuzat ajutorul sau m-au tratat greșit medicii e întregime adevărul. Nu am avut niciodată orgoliu (nici față de morți, dacă ei ne văd) fiindcă eram un om inteligent și nevinovat. Întâmplător chiar am fost perfecțiunea.
Ei spun că poporul român este agresorul (și mincinoșii) și că se preface a fi victimă. ?? Că au îndobitocit întreaga omenire să mă omoare. Da, e greșit să mă omoare și ei asta fac.
Spuneam despre morți. Cineva m-a întrebat dacă am văzut vreodată morți mergând pe stradă. Nu, nu am văzut - decât o leproasă odată. Dintre cei despre care știam că muriseră, am văzut numai câțiva asemănători cu ei pe stradă - acum îi enumăr pe toți.
L-am văzut pe cel despre care ei spuneau că seamănă cu Jean Paul Belmondo, dar poate semăna doar puțin. L-am văzut pe unul ca Florian Pittiș, după ce a murit, poate fiindcă și tata spunea că îl cunoaște și Leon Zăgrean. L-am mai văzut pe unul care semăna cu Colea Răutu - fiindcă Răutu e un râu în Moldova și nașul meu îmi vorbea despre Colea Răutu în copilărie. Se pare că îl cunoștea, așa a zis. L-am mai văzut pe unul care semăna cu Mozart - repet, doar semăna, și care părea să asculte ceva cu un aparat în ureche și a lăsat niște chei pe un scaun lângă mine, ca să spună proștii că mi-au dat cheile muzicii, dar că de fapt le luasem singură. Sau că toate spiritele mari ale omenirii sunt cu mine.
Doar atât, pe nimeni altcineva. Ei zic că sunt cam mulți, cum explic eu așa asemănări? Nu știu, după cum vedeți, erau legați cumva de viața mea - Mozart fiindcă ascutam muzică, iar ceilalți doi prin familia mea. Nu sunt mulți, 3 persoane care semănau cu morți plus cel care semăna cu Eminescu fiindcă eu locuiam la intersecția Eminescu. Există 3 explicații posibile sau chiar patru, dar nu le mai enumăr. Nu exclud varianta că erau vechi spirite ale lumii.
Ei spun că întotdeauna oamenii au interpretat aceste semne greșit, drept ceva rău despre mine, când în realitate... etc.
Fiindcă scriam despre Florian Pittiș, voi menționa din nou acum adevărul despre cântece, în raport cu viața mea. Foarte multe cântece dinainte de nașterea mea sau de după nașterea mea se legau de evenimnente din viața mea, ulterioare - în diverse limbi, nu doar română și în aparență ale multor autori sau cântăreți.
Legat de viața mea menționez numai câteva ale lui Pittiș sau celor legați de el,dar sunt mult mai multe - Miruna ( o profesoară a mea) și cămașa de noapte dispărută - mie mi-a suflat vântul una mai demult, Popa Nan - atât numele Popa cât și periplul meu de la Foișor la policlinica Vitan pentru medicul psihiatru, Un om pe niște scări, Am pierdut un câine roșu - despre câinele negru - ”numai câinele cel negru” - care e acum aciuit lângă barul din apropiere, Pisica neagră - eu am pisică neagră în prezent, ”să cânte Johny Răducanu” etc. etc.
Nu mai explic aceste lucruri, dar probabil i-au făcut pe proști să creadă că trebuie să mă omoare, sau că reprezint o forță politică ridicată de alții etc., ceea ce e fals
a, uitasem să adaug cântecul despre cocoși - ”când cocoșii tăi vor cânta în zori” din cântecul ”Nu-i nimic, asta e” - în prezent vecinul Marinică are 2 cocoși care cântă foarte puternic de doi ani de când stau aici
Unii au teoria că eu am fost toată viața un obiect al puterii rușilor și de aceea m-au masacrat toți și în special spionii ruși, care vor să scape de mine fiindcă vor altă putere - adică un om care să nu fi fost f-t, adică agresat de ceilalți fără motiv. Chipurile toți m-au izolat fiindcă rușii au fost înfrânți în războiul rece și de aceea nu am avut nici cele mai elementare drepturi și am fost otrăvită și torturată 50 de ani aproape și de aceea absolut nimeni nu a vorbit cu mine, deși am fost om normal.
Despre ideile despre morți sau nemuritori.
Unii spuneau că oamenii credeau că eu știu ceva și eu nu știam nimic. Cum să crezi ceva despre ce gândește sau știe un om evident izolat ?(inclusiv despre morți)
Alții spun că niciodată oamenii nu au fost așa departe de adevăr.
Este vorba cu adevărat de tot felul de nebuni îndoctrinați și unii chiar agitați.
Aseară se pare că iar am înghițit ceva rău - varză cu carne gătită de mama - și azi de dimnineață mi-era încă rău și greață și amețeală - sau poate era din cauza altor otrăviri mai demult.
Ei au spus adesea că au îndobitocit întreaga omenire ca să mă omoare, inclusiv prin minciuni de-a lungul secolelor. Chipurile de aceea s-au purtat așa cu mine, inclusiv medicul de familie. În plus toți cred că trebuie sau e necesar ca ei să îi păcălească pe oameni că sunt nebună, pentru a mă omorî de fapt. Vă dați seama că, fiind singură din 84 nu am cum să merg la dentist și am nevoie - absolut cert m-ar otrăvi, fiindcă mereu ei gândesc cum să mă omoare. Nu am pe nimeni să îmi recomande vreun dentist...
Răul cerebral asupra mea a fost mai ales de acum 4-5 ani, altfel aș fi dovedit ușor ce eram ca valoare intelectuală sau de caracter și muncă în caz că mi-ar fi dat liberatea, dar ei nu vor asta din 84. Păcat, era vorba de lucruri bune. Cred că vă dați seama că nu am greșit nimic toată viața și că povestea despre abuzuri medicale asupra mea și modul în care mi-au refuzat ajutorul sau m-au tratat greșit medicii e întregime adevărul. Nu am avut niciodată orgoliu (nici față de morți, dacă ei ne văd) fiindcă eram un om inteligent și nevinovat. Întâmplător chiar am fost perfecțiunea.
Ei spun că poporul român este agresorul (și mincinoșii) și că se preface a fi victimă. ?? Că au îndobitocit întreaga omenire să mă omoare. Da, e greșit să mă omoare și ei asta fac.
Spuneam despre morți. Cineva m-a întrebat dacă am văzut vreodată morți mergând pe stradă. Nu, nu am văzut - decât o leproasă odată. Dintre cei despre care știam că muriseră, am văzut numai câțiva asemănători cu ei pe stradă - acum îi enumăr pe toți.
L-am văzut pe cel despre care ei spuneau că seamănă cu Jean Paul Belmondo, dar poate semăna doar puțin. L-am văzut pe unul ca Florian Pittiș, după ce a murit, poate fiindcă și tata spunea că îl cunoaște și Leon Zăgrean. L-am mai văzut pe unul care semăna cu Colea Răutu - fiindcă Răutu e un râu în Moldova și nașul meu îmi vorbea despre Colea Răutu în copilărie. Se pare că îl cunoștea, așa a zis. L-am mai văzut pe unul care semăna cu Mozart - repet, doar semăna, și care părea să asculte ceva cu un aparat în ureche și a lăsat niște chei pe un scaun lângă mine, ca să spună proștii că mi-au dat cheile muzicii, dar că de fapt le luasem singură. Sau că toate spiritele mari ale omenirii sunt cu mine.
Doar atât, pe nimeni altcineva. Ei zic că sunt cam mulți, cum explic eu așa asemănări? Nu știu, după cum vedeți, erau legați cumva de viața mea - Mozart fiindcă ascutam muzică, iar ceilalți doi prin familia mea. Nu sunt mulți, 3 persoane care semănau cu morți plus cel care semăna cu Eminescu fiindcă eu locuiam la intersecția Eminescu. Există 3 explicații posibile sau chiar patru, dar nu le mai enumăr. Nu exclud varianta că erau vechi spirite ale lumii.
Ei spun că întotdeauna oamenii au interpretat aceste semne greșit, drept ceva rău despre mine, când în realitate... etc.
Fiindcă scriam despre Florian Pittiș, voi menționa din nou acum adevărul despre cântece, în raport cu viața mea. Foarte multe cântece dinainte de nașterea mea sau de după nașterea mea se legau de evenimnente din viața mea, ulterioare - în diverse limbi, nu doar română și în aparență ale multor autori sau cântăreți.
Legat de viața mea menționez numai câteva ale lui Pittiș sau celor legați de el,dar sunt mult mai multe - Miruna ( o profesoară a mea) și cămașa de noapte dispărută - mie mi-a suflat vântul una mai demult, Popa Nan - atât numele Popa cât și periplul meu de la Foișor la policlinica Vitan pentru medicul psihiatru, Un om pe niște scări, Am pierdut un câine roșu - despre câinele negru - ”numai câinele cel negru” - care e acum aciuit lângă barul din apropiere, Pisica neagră - eu am pisică neagră în prezent, ”să cânte Johny Răducanu” etc. etc.
Nu mai explic aceste lucruri, dar probabil i-au făcut pe proști să creadă că trebuie să mă omoare, sau că reprezint o forță politică ridicată de alții etc., ceea ce e fals
a, uitasem să adaug cântecul despre cocoși - ”când cocoșii tăi vor cânta în zori” din cântecul ”Nu-i nimic, asta e” - în prezent vecinul Marinică are 2 cocoși care cântă foarte puternic de doi ani de când stau aici
Unii au teoria că eu am fost toată viața un obiect al puterii rușilor și de aceea m-au masacrat toți și în special spionii ruși, care vor să scape de mine fiindcă vor altă putere - adică un om care să nu fi fost f-t, adică agresat de ceilalți fără motiv. Chipurile toți m-au izolat fiindcă rușii au fost înfrânți în războiul rece și de aceea nu am avut nici cele mai elementare drepturi și am fost otrăvită și torturată 50 de ani aproape și de aceea absolut nimeni nu a vorbit cu mine, deși am fost om normal.
joi, 11 iunie 2020
11 iunie 2020
Despre veridicitate (lucruri de la sine înțelese)
Prin convenție, ceea ce povestesc nebunii este considerat fals – fabulație sau confabulație.
Deoarece plângerile nebunilor se aseamănă uneori sau parțial, aceste lucruri care li se întâmplă sunt considerate delir de către cei proști sau pedeapsă standardizată de către cei mai știutori sau inteligenți.
Fiindcă tu ai etalat tot adevărul despre tine pe internet, ceilalți s-au comportat ca și cum ai fi nebună și ai delira, cu ideea greșită că doar o parte din ceea ce ai scris e adevărat.
Ceea ce ți-au făcut ție e extrem de monstruos și inuman din 2 motive:
1. Sunt lucruri practic de oroare, atât individual, cât și prin acumulare, intensitate și sincronicitate, deci incredibile prin ceea ce sunt ele în mod real, mai ales pentru cei care erau îndoctrinați că tu minți
2. Tu ai fost între timp un om perfect bun, normal, inteligent, nevinovat etc. Deci pare monstruos ca oamenii să fi făcut așa ceva unui om ca tine. De aceea i-au mințit pe proști că ești aproape opusul a ceea ce ești
Au aplicat asupra ta orori cutremurătoare, incredibile, pe care un om prost nu le-ar fi suportat fără să înnebunească, cu speranța că tu vei înnebuni și ei își vor menține conștiința trează. În plus tu erai izolată complet. Faptul că adevărul despre tine e așa monstruos i-a făcut pe alții nebuni, nu pe tine.
Este adevărat că puteam dovedi tot ce am notat, se putea arăta clar că totul era în detaliu adevărat.
Ei au inventat aberații fantastice- cum ar fi că eu aș fi nebună fiindcă cred lucruri monstruoase și că tocmai de aceea – deși adevărul era clar - trebuie ei să mă lovească și să mă otrăvească etc. în continuare.
Unii cred că oamenii răi îi au la mână pe ceilalți în acest mod – prin orori incredibile asupra omului bun și nevinovat. Pe de altă parte, ei cred că oamenii sunt corupți treptat în acest mod, fiindcă li se pare total inacceptabil să recunoască, să mă accepte, să mă respecte ca om, să îmi dea liberatea, fiind perfect nevinovată și în plus masacrată și otrăvită în mod incredibil.
Ei spun că acesta e motivul pentru care am fost considerată caz politic, deși nu am fost – adică pentru că am fost masacrată prea monstruos și inuman și nedrept pentru ca oamenii care știu măcar o parte din adevăr să mai creadă că totul era adevărat și în plus am fost un om prea bun și normal, inteligent, complet singur, fără să reprezint altceva.
Pentru a fi batjocorită, deși aveam dreptate întrutotul, ei s-au folosit simultan – deși eu eram otrăvită și torturată monstruos - de o armată de hahalere – cei care își băteau joc de mine pe stradă sau lângă blocul meu, sau pe internet.
Dat fiind toate acestea, ai fost ținută izolată toată viața, ca să fii omorâtă fără ca proștii să înțeleagă adeăvrul. Nu știu, poate se vor răzgândi.
Au intrat unii care insinuează - eu nu știu dacă e adevărul - că ei au fost păcăliți că dacă mă decontaminează va fi mai bine, fiindcă eram nebună datorită faptului că spuneam în scris minciuni sau delir, deși complet și inuman izolată de mult timp.
Bineînțeles că eram datoare să spun adevărul și el e aproape spus pe blogul meu - mai am doar capitolul despre internet și de trimis apoi în continuare pretutindeni unde găsesc adrese de mail.
Nu știu ce le-a cășunat lor că trebuie să mă decontamineze și de ce credeau ei că e o problemă pentru ei sau pentru mine faptul că povesteam adevărul. Ei spun că nu voiau ca oamenii să înțeleagă adevărul eventual.
Ei mai spun că aparent acesta e motivul scrierii unor romane care cuprind multă și șocantă violență - cum ar fi romanul lui Houellebecq, care își înscenează propria moarte, ucis și tăiat de un măcelar.
Ei zic din nou că totul e adevărat, că e cea mai monstruoasă crimă din istorie, dar oamenii nu pot vedea adevărul și nici acum nu au înțeles, deși era simplu.
Unii au insinuat de mai multe ori că i-au făcut pe proști să creadă că aș fi paranoică și aș pretinde sau visa sau cere despăgubiri fiindcă m-au torturat nevinovată și normală fiind la psihiatrie, când de fapt eu am cerut mereu, dintru bun început, doar dreptul la viață - adică să nu fiu otrăvită - și 2-3 drepturi fundamentale ale omului, ceea ce m-ar fi transformat în om liber. Adică dreptul la muncă și la studii și de a avea familie - sau măcar munca și studii sau munca doar, ceea ce ar fi dus la afirmarea mea în lume drept exact ceea ce eram în câțiva ani, plus fericirea de a fi cu alții împreună.
Ei intrau periodic în mintea mea cu gândul că nu voi mai fi otrăvită și apoi o luau de la capăt - ideea fiind clar că unii erau idioți și nici măcar nu credeau adevărul
Zilele acestea au intrat ( mama zice că sigur nu era ea) în garajul unde stăteau puii de pisică și le-a pus cărbune care se topea în vasul cu apă și ei nu îl puteau băga chiar acolo de mai multe ori și făr să verse caserola. Bieții și dragii mei puiuți...
Stare de slăbiciune, amețeală și diaforeză (picuri grei de transpirație). Am fost la veterinar și la început cele trei persoane din încăpere nu aveau măști, le-au pus când am intrat eu.
Eu nu am reușit să o pun.
Înainte de a pleca acolo mi-au spus iar că asta e soarta tuturor geniilor feminine.
Sau că oamenii au fost păcăliți cu idei despre faza acută și faza cronică a așa zisei mele boli psihice. Ce, eu nu văd că nimeni nu a vrut niciodată să vorbească cu mine?
pe drum, au intrat cu ideea că ”toată lumea vrea să mușamalizeze totul, adică să te omoare, fiindcă, atât timp cât trăiești, există riscul să explodeze toată chestia - adică adevărul despre tine”
Vă implor în genunchi să înțelegeți. Nu e așa, nu ar exploda nimic. Eu mereu am fost un om liniștit și calm și adevărul nu a fost niciodată despre politică. Dacă ar fi adevărul, nu ar exploda nimic. Era doar ceva foarte frumos și bun, la nivel intelectual superior. V-au păcălit niște nebuni și ați ajuns să omorâți de dragul ideii de a proteja pe cei care mi-au făcut răul fără motiv în trecut... Dar aceia poate au greșit doar, poate nu au vrut să omoare așa monstruos și cu torturi de zeci de ani, poate veți înțelege și vă veți răzgândi...
Zilele acestea și azi m-au atacat sexual, cu atingeri ușoare și neplăcute, care încarcă creierul, pentru ca ulterior, eventual, să mă tortureze cerebral mai puternic. Ei spun că viața mea a fost a unui om extrem de curat și bun, dar proștii cred altceva și degeaba alte genii m-au ”recunoscut” a fi ceva bun.
și alții spun la fel - că nimic nu are cum să explodeze cât timp trăiesc
alții ca întotdeauna cu ideea că din păcate mama mea i-a păcălit pe toți
"tu vorbești normal și deschis cu ei și ei se fac că nu aud sau că aud altceva - de ce crezi tu că fac ei așa?”
cred că e posibil ca ei să fie manipulați că eu aș fi nebună și că eu sunt manipulată sau că reprezint forța politică a unui alt popor sau a românilor sau altceva și în realitate nu a fost niciodată așa: La fel și în scris, ceea ce am scris era foarte clar și ei se prefăceau că reprezintă altceva.
ei au spus mereu despre mama în termeni categorici că e o nebună (monstruoasă etc.) și acesta e motivul pentru care restul lumii mă omoară pe mine
ei o mai numesc pe mama brută onstruoasă/hidoasă/jegoasă etc. aici nu pot scrie monstruoasă după cuvântul brută cu litera m, fiindcă au introdus un virus în postarea mea pe facebook
eu nu cred că lumea mă omoară din cauza ei, ei spun că așa e, că toți oamenii sunt proști și cred exact pe dos, că eu aș fi bruta jegoasă, că nu am putut convinge tinerii și astfel mă omoară ceilalți etc.
mama are un obicei - vine la mine în cameră și își arată sânii goi - asta a făcut de zeci de ori, deși nu vine ca să se dezbrace de haine - ei spun că e un fel de a scoate ea limba la mine - azi am întrebat-o de ce face mereu așa și zicea că vrea să își așeze bluza ! Vă spun din nou adevărul - eu nu sunt vinovată că mama e nebună, dar tata mă acuza de acest lucru când eram mică.
ei spun că mama își dezgolește sânii din alt motiv - pentru a îmi aminti ceva neplăcut din trecut, un lucru în care alții au avut vină, nu ea
13 iunie 2020
Alții spun că oamenii (care? cei de pe facebook?) au înțeles că tot ce spun eu e adevărul și, pentru a nu trăi disconfort, nu mă consideră om - ci un animal sau câine. ??
Numai două zile am uitat să iau pastile de stomac, că azi m-a apucat o arsură groaznică la stomac. Eu i-am spus medicului gastroenterolog Horațiu Teodorescu că am scaunul foarte tare și mereu galben, anormal, dar el nu mi-a spus nimic, nici atunci când i-am spus că iau de mulți ani Emanera 40 mg pentru stomac și imediat ce nu iau e rău. Medicul mi-a dat să iau un ceai, ceea ce nu voi lua - pentru constipație, mi-a mai dat Debridat, ceea ce voi lua și am senzația că mă ajută și mi-a dat și Sacharomyces Cerevisiae pentru flora intestinală, ceea ce nu voi lua, fiindcă nu am încredere în medicament, dat fiind ce am citit despre el.
Ei spun că eu sunt încă și acum otrăvită.
Din când în când, vecinii de peste drum, care au clădit casă mare pe locul casei unde copilărisem, dau petreceri zgomotoase de ore în șir, cu muzică tare, muzică mai ciudată, pentru copii și tineri, iar ei nu sunt chiar tineri și vin aici cu multe mașini de București. Ciudat. Și azi, din nou.
Prin convenție, ceea ce povestesc nebunii este considerat fals – fabulație sau confabulație.
Deoarece plângerile nebunilor se aseamănă uneori sau parțial, aceste lucruri care li se întâmplă sunt considerate delir de către cei proști sau pedeapsă standardizată de către cei mai știutori sau inteligenți.
Fiindcă tu ai etalat tot adevărul despre tine pe internet, ceilalți s-au comportat ca și cum ai fi nebună și ai delira, cu ideea greșită că doar o parte din ceea ce ai scris e adevărat.
Ceea ce ți-au făcut ție e extrem de monstruos și inuman din 2 motive:
1. Sunt lucruri practic de oroare, atât individual, cât și prin acumulare, intensitate și sincronicitate, deci incredibile prin ceea ce sunt ele în mod real, mai ales pentru cei care erau îndoctrinați că tu minți
2. Tu ai fost între timp un om perfect bun, normal, inteligent, nevinovat etc. Deci pare monstruos ca oamenii să fi făcut așa ceva unui om ca tine. De aceea i-au mințit pe proști că ești aproape opusul a ceea ce ești
Au aplicat asupra ta orori cutremurătoare, incredibile, pe care un om prost nu le-ar fi suportat fără să înnebunească, cu speranța că tu vei înnebuni și ei își vor menține conștiința trează. În plus tu erai izolată complet. Faptul că adevărul despre tine e așa monstruos i-a făcut pe alții nebuni, nu pe tine.
Este adevărat că puteam dovedi tot ce am notat, se putea arăta clar că totul era în detaliu adevărat.
Ei au inventat aberații fantastice- cum ar fi că eu aș fi nebună fiindcă cred lucruri monstruoase și că tocmai de aceea – deși adevărul era clar - trebuie ei să mă lovească și să mă otrăvească etc. în continuare.
Unii cred că oamenii răi îi au la mână pe ceilalți în acest mod – prin orori incredibile asupra omului bun și nevinovat. Pe de altă parte, ei cred că oamenii sunt corupți treptat în acest mod, fiindcă li se pare total inacceptabil să recunoască, să mă accepte, să mă respecte ca om, să îmi dea liberatea, fiind perfect nevinovată și în plus masacrată și otrăvită în mod incredibil.
Ei spun că acesta e motivul pentru care am fost considerată caz politic, deși nu am fost – adică pentru că am fost masacrată prea monstruos și inuman și nedrept pentru ca oamenii care știu măcar o parte din adevăr să mai creadă că totul era adevărat și în plus am fost un om prea bun și normal, inteligent, complet singur, fără să reprezint altceva.
Pentru a fi batjocorită, deși aveam dreptate întrutotul, ei s-au folosit simultan – deși eu eram otrăvită și torturată monstruos - de o armată de hahalere – cei care își băteau joc de mine pe stradă sau lângă blocul meu, sau pe internet.
Dat fiind toate acestea, ai fost ținută izolată toată viața, ca să fii omorâtă fără ca proștii să înțeleagă adeăvrul. Nu știu, poate se vor răzgândi.
Au intrat unii care insinuează - eu nu știu dacă e adevărul - că ei au fost păcăliți că dacă mă decontaminează va fi mai bine, fiindcă eram nebună datorită faptului că spuneam în scris minciuni sau delir, deși complet și inuman izolată de mult timp.
Bineînțeles că eram datoare să spun adevărul și el e aproape spus pe blogul meu - mai am doar capitolul despre internet și de trimis apoi în continuare pretutindeni unde găsesc adrese de mail.
Nu știu ce le-a cășunat lor că trebuie să mă decontamineze și de ce credeau ei că e o problemă pentru ei sau pentru mine faptul că povesteam adevărul. Ei spun că nu voiau ca oamenii să înțeleagă adevărul eventual.
Ei mai spun că aparent acesta e motivul scrierii unor romane care cuprind multă și șocantă violență - cum ar fi romanul lui Houellebecq, care își înscenează propria moarte, ucis și tăiat de un măcelar.
Ei zic din nou că totul e adevărat, că e cea mai monstruoasă crimă din istorie, dar oamenii nu pot vedea adevărul și nici acum nu au înțeles, deși era simplu.
Unii au insinuat de mai multe ori că i-au făcut pe proști să creadă că aș fi paranoică și aș pretinde sau visa sau cere despăgubiri fiindcă m-au torturat nevinovată și normală fiind la psihiatrie, când de fapt eu am cerut mereu, dintru bun început, doar dreptul la viață - adică să nu fiu otrăvită - și 2-3 drepturi fundamentale ale omului, ceea ce m-ar fi transformat în om liber. Adică dreptul la muncă și la studii și de a avea familie - sau măcar munca și studii sau munca doar, ceea ce ar fi dus la afirmarea mea în lume drept exact ceea ce eram în câțiva ani, plus fericirea de a fi cu alții împreună.
Ei intrau periodic în mintea mea cu gândul că nu voi mai fi otrăvită și apoi o luau de la capăt - ideea fiind clar că unii erau idioți și nici măcar nu credeau adevărul
Zilele acestea au intrat ( mama zice că sigur nu era ea) în garajul unde stăteau puii de pisică și le-a pus cărbune care se topea în vasul cu apă și ei nu îl puteau băga chiar acolo de mai multe ori și făr să verse caserola. Bieții și dragii mei puiuți...
Stare de slăbiciune, amețeală și diaforeză (picuri grei de transpirație). Am fost la veterinar și la început cele trei persoane din încăpere nu aveau măști, le-au pus când am intrat eu.
Eu nu am reușit să o pun.
Înainte de a pleca acolo mi-au spus iar că asta e soarta tuturor geniilor feminine.
Sau că oamenii au fost păcăliți cu idei despre faza acută și faza cronică a așa zisei mele boli psihice. Ce, eu nu văd că nimeni nu a vrut niciodată să vorbească cu mine?
pe drum, au intrat cu ideea că ”toată lumea vrea să mușamalizeze totul, adică să te omoare, fiindcă, atât timp cât trăiești, există riscul să explodeze toată chestia - adică adevărul despre tine”
Vă implor în genunchi să înțelegeți. Nu e așa, nu ar exploda nimic. Eu mereu am fost un om liniștit și calm și adevărul nu a fost niciodată despre politică. Dacă ar fi adevărul, nu ar exploda nimic. Era doar ceva foarte frumos și bun, la nivel intelectual superior. V-au păcălit niște nebuni și ați ajuns să omorâți de dragul ideii de a proteja pe cei care mi-au făcut răul fără motiv în trecut... Dar aceia poate au greșit doar, poate nu au vrut să omoare așa monstruos și cu torturi de zeci de ani, poate veți înțelege și vă veți răzgândi...
Zilele acestea și azi m-au atacat sexual, cu atingeri ușoare și neplăcute, care încarcă creierul, pentru ca ulterior, eventual, să mă tortureze cerebral mai puternic. Ei spun că viața mea a fost a unui om extrem de curat și bun, dar proștii cred altceva și degeaba alte genii m-au ”recunoscut” a fi ceva bun.
și alții spun la fel - că nimic nu are cum să explodeze cât timp trăiesc
alții ca întotdeauna cu ideea că din păcate mama mea i-a păcălit pe toți
"tu vorbești normal și deschis cu ei și ei se fac că nu aud sau că aud altceva - de ce crezi tu că fac ei așa?”
cred că e posibil ca ei să fie manipulați că eu aș fi nebună și că eu sunt manipulată sau că reprezint forța politică a unui alt popor sau a românilor sau altceva și în realitate nu a fost niciodată așa: La fel și în scris, ceea ce am scris era foarte clar și ei se prefăceau că reprezintă altceva.
ei au spus mereu despre mama în termeni categorici că e o nebună (monstruoasă etc.) și acesta e motivul pentru care restul lumii mă omoară pe mine
ei o mai numesc pe mama brută onstruoasă/hidoasă/jegoasă etc. aici nu pot scrie monstruoasă după cuvântul brută cu litera m, fiindcă au introdus un virus în postarea mea pe facebook
eu nu cred că lumea mă omoară din cauza ei, ei spun că așa e, că toți oamenii sunt proști și cred exact pe dos, că eu aș fi bruta jegoasă, că nu am putut convinge tinerii și astfel mă omoară ceilalți etc.
mama are un obicei - vine la mine în cameră și își arată sânii goi - asta a făcut de zeci de ori, deși nu vine ca să se dezbrace de haine - ei spun că e un fel de a scoate ea limba la mine - azi am întrebat-o de ce face mereu așa și zicea că vrea să își așeze bluza ! Vă spun din nou adevărul - eu nu sunt vinovată că mama e nebună, dar tata mă acuza de acest lucru când eram mică.
ei spun că mama își dezgolește sânii din alt motiv - pentru a îmi aminti ceva neplăcut din trecut, un lucru în care alții au avut vină, nu ea
13 iunie 2020
Alții spun că oamenii (care? cei de pe facebook?) au înțeles că tot ce spun eu e adevărul și, pentru a nu trăi disconfort, nu mă consideră om - ci un animal sau câine. ??
Numai două zile am uitat să iau pastile de stomac, că azi m-a apucat o arsură groaznică la stomac. Eu i-am spus medicului gastroenterolog Horațiu Teodorescu că am scaunul foarte tare și mereu galben, anormal, dar el nu mi-a spus nimic, nici atunci când i-am spus că iau de mulți ani Emanera 40 mg pentru stomac și imediat ce nu iau e rău. Medicul mi-a dat să iau un ceai, ceea ce nu voi lua - pentru constipație, mi-a mai dat Debridat, ceea ce voi lua și am senzația că mă ajută și mi-a dat și Sacharomyces Cerevisiae pentru flora intestinală, ceea ce nu voi lua, fiindcă nu am încredere în medicament, dat fiind ce am citit despre el.
Ei spun că eu sunt încă și acum otrăvită.
Din când în când, vecinii de peste drum, care au clădit casă mare pe locul casei unde copilărisem, dau petreceri zgomotoase de ore în șir, cu muzică tare, muzică mai ciudată, pentru copii și tineri, iar ei nu sunt chiar tineri și vin aici cu multe mașini de București. Ciudat. Și azi, din nou.
miercuri, 10 iunie 2020
10 iunie 2020
10 iunie 2020
dacă ați urmărit ce am postat zilele trecute, ați observat probabil că nu am apucat să scriu ce s-a întâmplat cu apa de la chiuvetă din Voluntari, adică apa de la puțul din curte.
Acum mai multe săptămâni, nu mai știu când, apa de la chiuvetă a devenit extrem de corozivă - evident cineva o otrăvise. De fiecare dată când mă spălam pe mâini îmi producea leziuni cutanate - mici răni ale pielii, de parcă era jupuită și ustura. Săpunul, a recunoscut și mama, se topea în savonieră după câteva spălări și era greu de utilizat, astfel încât mama a cumpărat săpun lichid mai ieftin.
Acum mai multe zile, cel mult vreo 2 săptămâni, apa de la chiuvetă s-a schimbat în sens invers, adică a devenit foarte greu să mă spăl cu orice săpun, fiindcă nu se lua clăbuc pe mână, nu se mai topea săpunul aproape deloc. Era clar otrăvită în ambele cazuri. Acum vreo câteva zile mama a chemat pe cineva să umble la puț și apa s-a reparat, nu mai e nici corozivă, nici prea moale și imposibil de utilizat. Dar nu am încredere, bineînțeles, să beau din ea.
Oricum, sunt conștientă că vă dați seama că nu e minciună sau fabulație nimic din ceea ce am povestit. Dar la fel e adevărul și ce am povestit despre mine, adică faptul că am fost un om perfect și fără greșeală. Ei însă spun că ați fost mințiți că izolarea mea totală cu forța e normală și necesară fiindcă am fost condamnată la moarte sau fiindcă moartea mea e necesară pentru binele vostru, ceea ce e fals. Bineînțeles că nu m-aș fi plâns dacă aș fi fost cu alții - am fost un om perfect normal, dar și bun. Iar dvs jucați teatru indirect că sunteți de acord cu condamnarea mea la moarte sau că credeți că mint sau că delirez, când evident erau lucruri concrete și adevărate și dovedibile.
Iar au intrat cu ideea că oamenilor, deci și dvs., li s-a spus totul despre mine invers decât a fost. Totuși nimeni nu m-a întrebat toată viața nimic. Deci însemană că trebuie să fie adevărul și atunci ar fi și dreptatea imediat - absolut sigur m-ar accepta și ar fi evitată crima, moartea mea pe care o vor ei. Aș avea în sfârșit, după 36 de ani, dreptul la muncă și toată fericirea de a munci măcar încă 10-20 de ani. Ar fi paradisul. Ei zic mereu că m-au aruncat în ”iad” absolut nevinovată și toți vor să mor ca să ascundă greșelile lor față de mine.
Trebuie să mă apuc de capitolul cu internetul.
ei au spus câteodată că în cazul meu e o nedreptate strigătoare la cer - eu sunt de acord, așa este, și părerea mea e că, atunci când există nedreptăți strigătoare la cer, le putem recunoaște, comparativ cu celelalte, prin faptul că, în cazul nedreptăților mari, apar asperități ale sistemului - respectiv inundații, temperatrui extreme, cutremure etc.
ei spun că eu sunt și am fost mereu puterea (?) și că sunt puterea cea mai bună din istorie, dar toți oamenii mă urăsc - eu spun că nimeni nu mă urăște, fiindcă nimeni, nici dintre dvs., nu mă cunoaște deloc
unii cred că asperitățile sistemului se datorează nebuniei victimei sau faptului că ea suferă prea mult, mai mult decât normal etc., când, în mod real, ele se datorează exclusiv agresorilor
dacă ați urmărit ce am postat zilele trecute, ați observat probabil că nu am apucat să scriu ce s-a întâmplat cu apa de la chiuvetă din Voluntari, adică apa de la puțul din curte.
Acum mai multe săptămâni, nu mai știu când, apa de la chiuvetă a devenit extrem de corozivă - evident cineva o otrăvise. De fiecare dată când mă spălam pe mâini îmi producea leziuni cutanate - mici răni ale pielii, de parcă era jupuită și ustura. Săpunul, a recunoscut și mama, se topea în savonieră după câteva spălări și era greu de utilizat, astfel încât mama a cumpărat săpun lichid mai ieftin.
Acum mai multe zile, cel mult vreo 2 săptămâni, apa de la chiuvetă s-a schimbat în sens invers, adică a devenit foarte greu să mă spăl cu orice săpun, fiindcă nu se lua clăbuc pe mână, nu se mai topea săpunul aproape deloc. Era clar otrăvită în ambele cazuri. Acum vreo câteva zile mama a chemat pe cineva să umble la puț și apa s-a reparat, nu mai e nici corozivă, nici prea moale și imposibil de utilizat. Dar nu am încredere, bineînțeles, să beau din ea.
Oricum, sunt conștientă că vă dați seama că nu e minciună sau fabulație nimic din ceea ce am povestit. Dar la fel e adevărul și ce am povestit despre mine, adică faptul că am fost un om perfect și fără greșeală. Ei însă spun că ați fost mințiți că izolarea mea totală cu forța e normală și necesară fiindcă am fost condamnată la moarte sau fiindcă moartea mea e necesară pentru binele vostru, ceea ce e fals. Bineînțeles că nu m-aș fi plâns dacă aș fi fost cu alții - am fost un om perfect normal, dar și bun. Iar dvs jucați teatru indirect că sunteți de acord cu condamnarea mea la moarte sau că credeți că mint sau că delirez, când evident erau lucruri concrete și adevărate și dovedibile.
Iar au intrat cu ideea că oamenilor, deci și dvs., li s-a spus totul despre mine invers decât a fost. Totuși nimeni nu m-a întrebat toată viața nimic. Deci însemană că trebuie să fie adevărul și atunci ar fi și dreptatea imediat - absolut sigur m-ar accepta și ar fi evitată crima, moartea mea pe care o vor ei. Aș avea în sfârșit, după 36 de ani, dreptul la muncă și toată fericirea de a munci măcar încă 10-20 de ani. Ar fi paradisul. Ei zic mereu că m-au aruncat în ”iad” absolut nevinovată și toți vor să mor ca să ascundă greșelile lor față de mine.
Trebuie să mă apuc de capitolul cu internetul.
ei au spus câteodată că în cazul meu e o nedreptate strigătoare la cer - eu sunt de acord, așa este, și părerea mea e că, atunci când există nedreptăți strigătoare la cer, le putem recunoaște, comparativ cu celelalte, prin faptul că, în cazul nedreptăților mari, apar asperități ale sistemului - respectiv inundații, temperatrui extreme, cutremure etc.
ei spun că eu sunt și am fost mereu puterea (?) și că sunt puterea cea mai bună din istorie, dar toți oamenii mă urăsc - eu spun că nimeni nu mă urăște, fiindcă nimeni, nici dintre dvs., nu mă cunoaște deloc
unii cred că asperitățile sistemului se datorează nebuniei victimei sau faptului că ea suferă prea mult, mai mult decât normal etc., când, în mod real, ele se datorează exclusiv agresorilor
marți, 9 iunie 2020
9 iunie 2020, ora 6 după masa
Azi, 9 iunie 2020
din păcate iar m-am spălat cu balsam foarte urât mirositor, ca un hoit... de atât de multe ori am pățit acest lucru. Acum iar, am simțit că mirosea urât, dar, fiind absolut necesar să dau cu balsam din cauza apei rele care a fost, m-am spălat cu el. Mâine va fi ziua de naștere a bărbatului care, demult, m-a făcut să cred că mă îndrăgostisem de el, Leon Zăgrean. Unii au spus de mai multe ori, prin ani, că vor să mă omoare de ziua lui. Eu nici nu m-am gândit la el întreaga viață decât extrem de puțin după ce am terminat meditațiile cu el, tot numai datorită unor factori obiectivi, ca orice om normal. Și, atunci când m-am gândit la el, nu mi-l imaginam pe el - fizic - ci mă gândeam la el așa cum m-aș fi gândit la cifra 3 sau la un nume complet necunoscut, deci numai simbolic. Oricum știam foarte puține lucruri despre el. Balsamul miroase înfiorător, pielea mi-e puțin încinsă.
Făceam baie azi. De câteva zile m-au mai lăsat în pace. În timp ce făceam baie au intrat din nou brusc cu ură peste mine - cu ideea că ei trebuie să mă omoare, fiindcă eu am ”înțeles totul” și prin urmare nu mai pot să mă controleze. Erau niște nebuni paranoici care cred că eram controlată de unii care erau mai inteligenți decât mine - fiindcă eu eram chipurile proastă și nu înțelegeam totul, ceea ce e fals. Oamenii nu sunt controlați așa cum visează ei de către unii mai deștepți. Mi-au spus de multe ori mai demult că i-au păcălit pe oameni că eu sunt controlată de unii, ca și cum nu aș fi fost eu însămi și în realitate nimeni nu m-a controlat - ei doar au lovit monstruos, zi de zi. Ei zic că zilele trecute eu m-am eliberat, fiindcă m-am scuturat de ei, deoarece ei aruncau numai minciuni despre mine asupra mea și eu știam că era totul inventat și că adevărul era numai bun și frumos despre mine. Ei au spus iar că toți vor să mor fiindcă acum, având eu 50 de ani, nu mai pot ei minți despre mine așa simplu ca înainte. Sau că nu mai rentează să mă țină în viață, fiindcă nimeni nu mai crede minciuni despre mine. Că ei vor să mor în numele unor minciuni urâte despre mine, nu pentru minciuni politice, și că toate popoarele și-au mințit proștii despre mine. Etc.
Azi se aniversează ziua de naștere a nașei mele, dumnezeu s-o odihnească.
În general m-au lovit pe străzi în primul rând oamenii de jos - muncitori în construcții, la salubritate sau canal - cei care sapă gropi în asfalt etc.
Azi iar m-au înjurat pe stradă cu glas tare și la dus și la întors.
Singură de aproape 36 de ani...
iar m-au chinuit sexual azi, au spus că oamenii vor să mor fiindcă m-au f_t, nimic altceva. Am întrebat ce înseamnă f-tul, că eu efectiv nu știu, și au zis că e un fel de a intra în creierul altui om, ceea ce eu nu am făcut niciodată - dar de ce fac ei așa ceva am întrebat - au zis că fiindcă au fost manipulați să îmi facă răul. Și de ce trebuie să moară omul care e f_t, din moment ce e nevinovat? Nu mi-au răspuns, au zis doar că, odată ce ei intră în creierul meu, devin nebuni. ??
Acum, ora 9 seara, nori negri, vine furtuna mare
Sunt lucruri urâte, dezgustătoare, cum ar fi înjurăturile oamenilor de jos, de pe stradă, în calea mea - azi au intrat din nou lucrătorii stradali cu urâțenii, îmi cer scuze că le notez aici, puteți să nu mai citiți - fac parte din înjurăturile lor preferate
”băga-mi-aș p... în morții mă-tii” -- deci cumva mi se adresa mie, fiindcă folosea persoana a doua singular -- dar mama nu are morți sau eu nu știu, au mai folosit această înjurătură
”dă-le m... la amândoi până crapă”
și alte inaudibile
Ei spun că oamenii m-au înconjurat cu rău și diverși asasini datorită poftei lor de câștig, findcă li se dădeau bani dacă îmi făceau rău. Mă întreb - oare chiar nu se poate viața pentru mine - cred că realizați că oricine mă poate omorî fiindcă sunt singură complet de mulți ani, nu e decât mama, care oricum mă ura fără motiv, adică îmi voia răul - ceea ce proștii numesc boală psihică a mea, dar eu mă refer la lucruri concrete care evident nu au fost greșit interpretate de mine și nici inventate - nu ați înțeles oare că nimeni nu a vrut să fie cu mine nici măcar un pic niciodată? Deci oricine îmi poate face răul - tot ce am spus e adevărul, nimeni nu vrea să fie cu mine fiindcă imediat ar fi adevărul tot la iveală - îmi pare sincer rău că și dvs îmi vreți moartea... eu nu aș fi făcut așa ceva niciodată - e greșit, ceva vă orbește. Ei spun din nou că exact asta vor toți, omorârea mea și mușamalizarea a tot.
din păcate iar m-am spălat cu balsam foarte urât mirositor, ca un hoit... de atât de multe ori am pățit acest lucru. Acum iar, am simțit că mirosea urât, dar, fiind absolut necesar să dau cu balsam din cauza apei rele care a fost, m-am spălat cu el. Mâine va fi ziua de naștere a bărbatului care, demult, m-a făcut să cred că mă îndrăgostisem de el, Leon Zăgrean. Unii au spus de mai multe ori, prin ani, că vor să mă omoare de ziua lui. Eu nici nu m-am gândit la el întreaga viață decât extrem de puțin după ce am terminat meditațiile cu el, tot numai datorită unor factori obiectivi, ca orice om normal. Și, atunci când m-am gândit la el, nu mi-l imaginam pe el - fizic - ci mă gândeam la el așa cum m-aș fi gândit la cifra 3 sau la un nume complet necunoscut, deci numai simbolic. Oricum știam foarte puține lucruri despre el. Balsamul miroase înfiorător, pielea mi-e puțin încinsă.
Făceam baie azi. De câteva zile m-au mai lăsat în pace. În timp ce făceam baie au intrat din nou brusc cu ură peste mine - cu ideea că ei trebuie să mă omoare, fiindcă eu am ”înțeles totul” și prin urmare nu mai pot să mă controleze. Erau niște nebuni paranoici care cred că eram controlată de unii care erau mai inteligenți decât mine - fiindcă eu eram chipurile proastă și nu înțelegeam totul, ceea ce e fals. Oamenii nu sunt controlați așa cum visează ei de către unii mai deștepți. Mi-au spus de multe ori mai demult că i-au păcălit pe oameni că eu sunt controlată de unii, ca și cum nu aș fi fost eu însămi și în realitate nimeni nu m-a controlat - ei doar au lovit monstruos, zi de zi. Ei zic că zilele trecute eu m-am eliberat, fiindcă m-am scuturat de ei, deoarece ei aruncau numai minciuni despre mine asupra mea și eu știam că era totul inventat și că adevărul era numai bun și frumos despre mine. Ei au spus iar că toți vor să mor fiindcă acum, având eu 50 de ani, nu mai pot ei minți despre mine așa simplu ca înainte. Sau că nu mai rentează să mă țină în viață, fiindcă nimeni nu mai crede minciuni despre mine. Că ei vor să mor în numele unor minciuni urâte despre mine, nu pentru minciuni politice, și că toate popoarele și-au mințit proștii despre mine. Etc.
Azi se aniversează ziua de naștere a nașei mele, dumnezeu s-o odihnească.
În general m-au lovit pe străzi în primul rând oamenii de jos - muncitori în construcții, la salubritate sau canal - cei care sapă gropi în asfalt etc.
Azi iar m-au înjurat pe stradă cu glas tare și la dus și la întors.
Singură de aproape 36 de ani...
iar m-au chinuit sexual azi, au spus că oamenii vor să mor fiindcă m-au f_t, nimic altceva. Am întrebat ce înseamnă f-tul, că eu efectiv nu știu, și au zis că e un fel de a intra în creierul altui om, ceea ce eu nu am făcut niciodată - dar de ce fac ei așa ceva am întrebat - au zis că fiindcă au fost manipulați să îmi facă răul. Și de ce trebuie să moară omul care e f_t, din moment ce e nevinovat? Nu mi-au răspuns, au zis doar că, odată ce ei intră în creierul meu, devin nebuni. ??
Acum, ora 9 seara, nori negri, vine furtuna mare
Sunt lucruri urâte, dezgustătoare, cum ar fi înjurăturile oamenilor de jos, de pe stradă, în calea mea - azi au intrat din nou lucrătorii stradali cu urâțenii, îmi cer scuze că le notez aici, puteți să nu mai citiți - fac parte din înjurăturile lor preferate
”băga-mi-aș p... în morții mă-tii” -- deci cumva mi se adresa mie, fiindcă folosea persoana a doua singular -- dar mama nu are morți sau eu nu știu, au mai folosit această înjurătură
”dă-le m... la amândoi până crapă”
și alte inaudibile
Ei spun că oamenii m-au înconjurat cu rău și diverși asasini datorită poftei lor de câștig, findcă li se dădeau bani dacă îmi făceau rău. Mă întreb - oare chiar nu se poate viața pentru mine - cred că realizați că oricine mă poate omorî fiindcă sunt singură complet de mulți ani, nu e decât mama, care oricum mă ura fără motiv, adică îmi voia răul - ceea ce proștii numesc boală psihică a mea, dar eu mă refer la lucruri concrete care evident nu au fost greșit interpretate de mine și nici inventate - nu ați înțeles oare că nimeni nu a vrut să fie cu mine nici măcar un pic niciodată? Deci oricine îmi poate face răul - tot ce am spus e adevărul, nimeni nu vrea să fie cu mine fiindcă imediat ar fi adevărul tot la iveală - îmi pare sincer rău că și dvs îmi vreți moartea... eu nu aș fi făcut așa ceva niciodată - e greșit, ceva vă orbește. Ei spun din nou că exact asta vor toți, omorârea mea și mușamalizarea a tot.
duminică, 7 iunie 2020
7 iunie 2020
”Familia ta comite aceeași crimă monstruoasă de milenii, păcălind întreaga lume că tu trebuie să fii omorâtă.”
Nemții nu pot înțelege adevărul și te omoară.
Omenirea întreagă a înnebunit și te omoară, când în realitate trebuia să te salveze.
Părinții tăi te chinuiau așa monstruos, încât Arion (vecinul de deasupra în blocul 1, care m-a torturat ulterior, din 1989), a luat-o razna crezând aberații despre tine. ??
Azi, 7 iunie 2020, am fost din nou la Gheață la cumpărături - când m-am întors cineva pusese din nou în apa puilor de pisică cărbune negru - adică lemn ars, care astfel se topea și înnegrea apa, otrăvind puii. Eu abia am salvat bieții micuți, plătind 60 de lei pentru a vindeca viroza de care sufereau și aș fi încercat din nou, fiindcă acum erau sănătoși, să îi dau cuiva pe grjupurile de pe facebook. Când am intrat în casă, i-am spus mamei - mai mult întrebare - de ce a pus din nou cărbune să strice apa pisoilor în absența mea. Ea a țipat apoi la mine, cu ideea că eu sunt paranoică dacă cred că ea sau vecinul, (care are acces la noi în curte) sau altcineva a pus lemnul acela negru și ars în apa pisoilor. Ideea e că proștii poate cred că nu era cărbune și caca de pisioi,care făcuse în mod absurd caca de 3 ori exact în caserola cu apă, fără să o verse sau să o dărâme. Jur, e precis cărbune - nu am interes să mint. Și s-a mai întâmplat la fel înco o dată precis, nu mai țin minte dacă de 2 sau 3 ori în total. Nu sunt paranoică, lemnul acela nu putea zbura acolo, exact acolo, exact în lipsa mea și fără să verse apa și apoi să se repete acest lucru în altă zi.
Când i-am spus mamei de cărbune, cineva a intrat peste mintea mea cu ideea că eu mă cred buricul pământului, deși nu e adevărat și nu are legătură cu puii de pisică.
Acum vremea e noroasă.
Ei spun din nou că mama mea e răul și eu binele, dar ce folos, fiindcă întreaga lume crede invers.
Eu nu am de unde ești cine a pus cărbunii exact în apa bieților puișori de pisică - mama m-a batjocorit că trebuia să o chem să vadă și ea, nu să arunc cărbunii găsiți acolo și apa murdară și să prmenesc. Ea zice deci că eu inventez, dar lucrul acesta s-a întâmplat de 2 sau 3 ori. Unii spun că Marinică vecinul i-a pus, fiindcă chipurile el crede că eu sunt un om rău sub mască de om bun și nu vede adevărul, care e extrem de simplu și clar.
Iată recolta pe ziua de azi:
Au adus asupra ta oamenii cei mai răi și proști cu putință și, în felul acesta, nimeni nu poate crede adevărul și te omoară cu toții.
Alții spun din nou că e vorba de greșeala francezilor și ei sunt cei care mă omoară. Sau a nemților, sau a românilor sau a tuturor.
Alții că eu am ”făcut” 36 de ani de închisoare fără nicio greșeală - da, dar și după 84, adică după 13 ani, nu am greșit nimic.
Alții spun că oamenii sunt așa proști, încât nici acum nu au înțeles că eu am fost un om inteligent și fără nicio greșeală.
Am observat și eu bizareria asta - proștii toți sunt educați să creadă că oamenii buni - cum au spus adesea că am fost eu, numai că despre mine ei spun că am fost un om prea bun - toți cred că oamenii buni sunt proști, ceea ce este fals. E adevărat că am fost un om bun din copilărie, dar am devenit și mai bună pas cu pas, înțelegând lumea și oamenii.
Apoi din nou povestea cu ciobanul și lupul - în copilărie mamaia mi-a spus de mai multe ori, direct sau indirect, că eu voi fi ca ciobanul și lupul - adică mă voi plânge fără să fie nimic rău și apoi, când lupul va veni cu adevărat, nimeni nu va vrea să mă ajute, fiindcă nu mă vor crede. În realitate nu am mințit niciodată și nu am exagerat cu plângeri sau cereri, și lupul a venit cu adevărat de multe ori și oamenii mi-au refuzat ajutorul și s-au prefăcut că nu mă cred de fiecare dată.
Azi iar m-au admonestat ”cum poate un om care e binele în cele mai mici detalii să creadă că lumea îi vrea răul?” își bat joc monstruos, poate fiindcă s-a repetat necazul cu cărbunele în apa pisoilor mici. Deci chipurile dacă făceam poză mă credeau - eu v-am arătat toate dovezile cu putință și aveam și altele și tot nu v-a plăcut de mine. :( V-am arătat și prin poze ce îmi făceau vecinii, de exemplu cum puneau păr ras pe pervazul meu. Bineînțeles că nu am crezut niciodată că lumea îmi vrea răul, iar ei spun cam același lucru - că au mințit despre mine în cele mai mici detalii și că eu am fost un geniu (?) bun și fără greșeală pe care ei îl omoară de dragul unor porci etc. Am fost și mai sunt încă un om perfect. Ei au lovit încontinuu din 84 dar absolut sigur nu am înnebunit niciodată, puteam dovedi clar și asta pentru cei inteligenți. Fiind izolată, nu aveau dreptul să creadă că eu mint și, dacă ar fi vorbit cu mine din 84 până acum, ar fi înțeles că nu am greșit și nici fabulat vreodată.
Azi iar s-au luat de mine cu ideea că ei vor sau că trebuie să mă incinereze după ce mă omoară.
Povestea ta e prea monstruoasă pentru ca oamenii să creadă adevărul.
nenorocirea e că totul e adevărat în cele mai mici detalii ??
nenorocirea e că tu continui să te plângi ??
Nemții nu pot înțelege adevărul și te omoară.
Omenirea întreagă a înnebunit și te omoară, când în realitate trebuia să te salveze.
Părinții tăi te chinuiau așa monstruos, încât Arion (vecinul de deasupra în blocul 1, care m-a torturat ulterior, din 1989), a luat-o razna crezând aberații despre tine. ??
Azi, 7 iunie 2020, am fost din nou la Gheață la cumpărături - când m-am întors cineva pusese din nou în apa puilor de pisică cărbune negru - adică lemn ars, care astfel se topea și înnegrea apa, otrăvind puii. Eu abia am salvat bieții micuți, plătind 60 de lei pentru a vindeca viroza de care sufereau și aș fi încercat din nou, fiindcă acum erau sănătoși, să îi dau cuiva pe grjupurile de pe facebook. Când am intrat în casă, i-am spus mamei - mai mult întrebare - de ce a pus din nou cărbune să strice apa pisoilor în absența mea. Ea a țipat apoi la mine, cu ideea că eu sunt paranoică dacă cred că ea sau vecinul, (care are acces la noi în curte) sau altcineva a pus lemnul acela negru și ars în apa pisoilor. Ideea e că proștii poate cred că nu era cărbune și caca de pisioi,care făcuse în mod absurd caca de 3 ori exact în caserola cu apă, fără să o verse sau să o dărâme. Jur, e precis cărbune - nu am interes să mint. Și s-a mai întâmplat la fel înco o dată precis, nu mai țin minte dacă de 2 sau 3 ori în total. Nu sunt paranoică, lemnul acela nu putea zbura acolo, exact acolo, exact în lipsa mea și fără să verse apa și apoi să se repete acest lucru în altă zi.
Când i-am spus mamei de cărbune, cineva a intrat peste mintea mea cu ideea că eu mă cred buricul pământului, deși nu e adevărat și nu are legătură cu puii de pisică.
Acum vremea e noroasă.
Ei spun din nou că mama mea e răul și eu binele, dar ce folos, fiindcă întreaga lume crede invers.
Eu nu am de unde ești cine a pus cărbunii exact în apa bieților puișori de pisică - mama m-a batjocorit că trebuia să o chem să vadă și ea, nu să arunc cărbunii găsiți acolo și apa murdară și să prmenesc. Ea zice deci că eu inventez, dar lucrul acesta s-a întâmplat de 2 sau 3 ori. Unii spun că Marinică vecinul i-a pus, fiindcă chipurile el crede că eu sunt un om rău sub mască de om bun și nu vede adevărul, care e extrem de simplu și clar.
Iată recolta pe ziua de azi:
Au adus asupra ta oamenii cei mai răi și proști cu putință și, în felul acesta, nimeni nu poate crede adevărul și te omoară cu toții.
Alții spun din nou că e vorba de greșeala francezilor și ei sunt cei care mă omoară. Sau a nemților, sau a românilor sau a tuturor.
Alții că eu am ”făcut” 36 de ani de închisoare fără nicio greșeală - da, dar și după 84, adică după 13 ani, nu am greșit nimic.
Alții spun că oamenii sunt așa proști, încât nici acum nu au înțeles că eu am fost un om inteligent și fără nicio greșeală.
Am observat și eu bizareria asta - proștii toți sunt educați să creadă că oamenii buni - cum au spus adesea că am fost eu, numai că despre mine ei spun că am fost un om prea bun - toți cred că oamenii buni sunt proști, ceea ce este fals. E adevărat că am fost un om bun din copilărie, dar am devenit și mai bună pas cu pas, înțelegând lumea și oamenii.
Apoi din nou povestea cu ciobanul și lupul - în copilărie mamaia mi-a spus de mai multe ori, direct sau indirect, că eu voi fi ca ciobanul și lupul - adică mă voi plânge fără să fie nimic rău și apoi, când lupul va veni cu adevărat, nimeni nu va vrea să mă ajute, fiindcă nu mă vor crede. În realitate nu am mințit niciodată și nu am exagerat cu plângeri sau cereri, și lupul a venit cu adevărat de multe ori și oamenii mi-au refuzat ajutorul și s-au prefăcut că nu mă cred de fiecare dată.
Azi iar m-au admonestat ”cum poate un om care e binele în cele mai mici detalii să creadă că lumea îi vrea răul?” își bat joc monstruos, poate fiindcă s-a repetat necazul cu cărbunele în apa pisoilor mici. Deci chipurile dacă făceam poză mă credeau - eu v-am arătat toate dovezile cu putință și aveam și altele și tot nu v-a plăcut de mine. :( V-am arătat și prin poze ce îmi făceau vecinii, de exemplu cum puneau păr ras pe pervazul meu. Bineînțeles că nu am crezut niciodată că lumea îmi vrea răul, iar ei spun cam același lucru - că au mințit despre mine în cele mai mici detalii și că eu am fost un geniu (?) bun și fără greșeală pe care ei îl omoară de dragul unor porci etc. Am fost și mai sunt încă un om perfect. Ei au lovit încontinuu din 84 dar absolut sigur nu am înnebunit niciodată, puteam dovedi clar și asta pentru cei inteligenți. Fiind izolată, nu aveau dreptul să creadă că eu mint și, dacă ar fi vorbit cu mine din 84 până acum, ar fi înțeles că nu am greșit și nici fabulat vreodată.
Azi iar s-au luat de mine cu ideea că ei vor sau că trebuie să mă incinereze după ce mă omoară.
Povestea ta e prea monstruoasă pentru ca oamenii să creadă adevărul.
nenorocirea e că totul e adevărat în cele mai mici detalii ??
nenorocirea e că tu continui să te plângi ??
sâmbătă, 6 iunie 2020
6 iunie 2020
pe 4 iunie am fost la medicul gastroenterolog, dar m-au chinuit extrem de tare și mi-au aruncat din nou idei monstruoase sau rele
ieri eram încă tare obosită
azi dmineață m-am trezit mai greu și am văzut că era un păianjen îl patul meu, din cei cu picioare lungi și subțiri, nu îl văzusem anterior, nu l-am putut prinde, nu am mai pățit așa ceva
azi am făcut curat în camera mea și m-am speriat când am văzut la colțul bibliotecii un păianjen negru cu roșu, mă tem că era văduva neagră, care mușcă mortal. Absolut cert nu era gărgăriță.
L-am aspirat cu aspiratorul, dar știu că nu a murit, am mai pățit așa cu alți păianjeni care ulterior, ieșeau din aspirator nevătămați
Adevărul e că nimănui nu îi pasă de mine - dar de fapt e o ură ciudată, de fapt sunt omorâtă, chiar dacă dvs spuneți că aș fi nebună. Ei spun că nebun înseamnă om nedorit și pe mine nu m-a vrut nimeni. În plus, fiind izolată, nimeni nu avea cum să mă cunoască deloc, din 1984. Mulți au ideea greșită că trebuie să mă omoare.
Dar, în mod real, au existat numai câțiva oameni răi în viața mea și numai aceia m-au lovit sau m-au respins, ceilalți au fost manipulați, după cum spun toți, de minciunile despre mine.
Voi continua povestirea cu capitolul despre internet în câteva zile.
Unii spun că mi-au pus păianjenul acela veninos cu scopul de a mă face incredibilă în ochii lumii. Nu știu, poate și asta... Nu știu dacă se va înmulți sau poate deja sunt mai mulți după dulapuri
Totuși, tot ce am scris e adevărul - dar ei spun mereu că oamenii sunt proști și, văzând ce monstruos am fost torturată, ei au crezut că e ceva rău cu mine sau că așa e dreptatea lui dumnezeu, deci eu am greșit chipurile. Și eu nimic. De exemplu dacă tatăl meu vitreg mă bătea monstruos, atunci lumea mă vedea pe mine nebună sau rea, fiindcă credeau că altfel nu m-ar fi lovit
ce aiurea - în timp ce ei erau plini de păcate, de sex shopuri și prostituate și cazinouri și tot restul, de jur împrejurul meu...
Puteam dovedi chiar tot ce am povestit.
tot din ce spuneau pe 4 iunie, am selectat doar câteva gândiri urâte sau neplăcute ale lor, deja spuse de multe ori - și aș vrea să înțelegeți că eu am fost mereu numai binele, inclusiv acum, chiar dacă mă respingeți cu toții și întreaga lume
ei spuneau din nou ”ai fost dumnezeul cel mai bun din istorie”
Ei se referă la mine, nu la alt om sau spirit aflat în mintea mea. Dar nu era nevoie să mă numească dumnezeu metaforic, era destul să spună adevărul că eram om normal și inteligent și bun. Unii spuneau că eu nu pot fi acceptată deloc decât atunci când oamenii sunt pregătiți să mă accepte ca dumnezeu. Dar așa o chestiune - dacă ar exista un dumnezeu persoană, spun eu, ea sau el va fi acceptat(ă) numai în caz de haos social- politic mare, cataclisme, distrugeri și tensiune și groază .. dar atunci nici dumnezeu nu ar fi întreg sau sănătos fizic și psihic. Fiindcă există un echilibru între creier cum zic ei și restul mediului. Eu încă sunt oarecum, întreagă, deși tot ce am scris e adevărul.
Nu au dreptate că nu puteam fi acceptată, chiar dacă eram ”dumnezeu”.
Altul - Atunci cum îți explici tu, Cristina, că nimeni nu a vorbit cu tine toată viața?
E simplu răspunsul - nu am avut nicio șansă toată viața fiindcă am fost un copil foarte sărac de mică.
Apoi au spus când am ieșit de la medic că am cancer și că ei nu vor să mă trateze, cum au zis mereu - fiindcă ar fi fost un scandal prea mare, deci mai bine mă omoară.
Aceasta e o idee revoltătoare, imorală și rea! Mă tem că nu vă puteți trezi la realitate. Ei zic, cum au spus și acum 10-15 ani, că ei nu pt accepta rușinea de a fi greșit ei asupra mea și păreferă să mă omoare, ca să nu iasă adevărul la lumină.
Este fundamental greșit! De-a lungul vieții, din 84 încoace, ei mereu m-au lovit în numele unor interese meschine felurite - în numele corupției și răului și acum, de asemenea, îmi vor moartea, deși nu am greșit nimic, deși am fost un om perfect (e adevărul) și totul în numele unor idei greșite și al minciunii. Aș vrea să puteți înțelege!
alții, în enlgeză și română de mai demult, spun că ei nu mă pot elibera sau accepta, fiindcă am fost un om prea bun și nevinovat și lumea m-a masacrat prea monstruos o viață, deși nu știau nimic despre mine, prin urmare ar fi monstruos ca lumea să înțeleagă chiar și numai o parte din viața mea, fiindcă a fost o nedreptate prea monstruoasă și ar fi o lecție morală greșită pentru cei tineri! Vă dați seama că aceștia sunt nebuni? Le e perfect indiferent de suferința oamenilor dacă ar înțelege că au greșit față de mine și își bat joc de mine și cu ideea acesta de mult - în realitate așa e o lecție morală greșită - ei zic că nu, fiindcă mă omoară și mușamalizează totul și fiind izolată din 84, nimeni nu va ști adevărul și nimeni nu va înțelege. Ei sunt astfel - asasini infecți și cinici. După tot ce au făcut... Ei spun din nou că poporul m-a judecat greșit, asta e tot. Alții spun că poporul a fost păcălit, alții că e simplu - i-au păcălit pe toți că sunt nebună și acum mă omoară cu toții. Din nou, în mod animalic de vulgar și imoral, ei spun că oamenii care au mințit despre mine sunt oameni respectați, considerați valoroși și eu trebuie să mor pentru ei, că așa se procedează!
Aș vrea să puteți înțelege că ei nu au dreptate. Dacă nu m-ar fi otrăvit, aș fi fost în stare chiar și în izolare să creez ceva valoros intelectual și moral și sufletește - cât de cât, măcar în scris - și ar fi fost de ajuns, chiar dacă ei nu ar fi publicat nimic. Ar fi fost o realizare oricum. Așa am existat doar ca potență, capacitate și gând frumos.
Acum vă spun povestea păianjenilor, că nici eu nu o știam până acum vreo câțiva ani.
Aici la Voluntari există locuri nemăturate, după dulapuri și biblioteci, ca în orice casă aproape. Păianjeni sunt destui, cei mai mulți din cei subțiri, cu picioare lungi, și, mai rar, câte unul negru.
Am observat de acum câțiva ani, și mai mult în ultimii doi ani de când stau aici, că, din când în când, iese câte un păianjen destul de mare la iveală, la loc tocmai bun de a fi omorât de om. Eu consider că păianjenii nu trebuie să stea în casă, dar afară nu îi omor, nici în jurul casei. Dacă iese câte unul, îl omor, după care văd că mai iese unul și încă unul etc. Și pe mine m-a mirat acest comportament al lor. Azi a ieșit unul din așternutul meu și nu am reușit să îl omor - din cei inofensivi. Mai ieșise unul pe tavan cu o zi înainte și nu am avut cum să îl vânez. Văduva neagră, sau altceva - roșu cu negru - a fost al treilea și m-a îngrozit. Adineaori a ieșit unul în baie și pe acesta am reușit să îl omor...
ieri eram încă tare obosită
azi dmineață m-am trezit mai greu și am văzut că era un păianjen îl patul meu, din cei cu picioare lungi și subțiri, nu îl văzusem anterior, nu l-am putut prinde, nu am mai pățit așa ceva
azi am făcut curat în camera mea și m-am speriat când am văzut la colțul bibliotecii un păianjen negru cu roșu, mă tem că era văduva neagră, care mușcă mortal. Absolut cert nu era gărgăriță.
L-am aspirat cu aspiratorul, dar știu că nu a murit, am mai pățit așa cu alți păianjeni care ulterior, ieșeau din aspirator nevătămați
Adevărul e că nimănui nu îi pasă de mine - dar de fapt e o ură ciudată, de fapt sunt omorâtă, chiar dacă dvs spuneți că aș fi nebună. Ei spun că nebun înseamnă om nedorit și pe mine nu m-a vrut nimeni. În plus, fiind izolată, nimeni nu avea cum să mă cunoască deloc, din 1984. Mulți au ideea greșită că trebuie să mă omoare.
Dar, în mod real, au existat numai câțiva oameni răi în viața mea și numai aceia m-au lovit sau m-au respins, ceilalți au fost manipulați, după cum spun toți, de minciunile despre mine.
Voi continua povestirea cu capitolul despre internet în câteva zile.
Unii spun că mi-au pus păianjenul acela veninos cu scopul de a mă face incredibilă în ochii lumii. Nu știu, poate și asta... Nu știu dacă se va înmulți sau poate deja sunt mai mulți după dulapuri
Totuși, tot ce am scris e adevărul - dar ei spun mereu că oamenii sunt proști și, văzând ce monstruos am fost torturată, ei au crezut că e ceva rău cu mine sau că așa e dreptatea lui dumnezeu, deci eu am greșit chipurile. Și eu nimic. De exemplu dacă tatăl meu vitreg mă bătea monstruos, atunci lumea mă vedea pe mine nebună sau rea, fiindcă credeau că altfel nu m-ar fi lovit
ce aiurea - în timp ce ei erau plini de păcate, de sex shopuri și prostituate și cazinouri și tot restul, de jur împrejurul meu...
Puteam dovedi chiar tot ce am povestit.
tot din ce spuneau pe 4 iunie, am selectat doar câteva gândiri urâte sau neplăcute ale lor, deja spuse de multe ori - și aș vrea să înțelegeți că eu am fost mereu numai binele, inclusiv acum, chiar dacă mă respingeți cu toții și întreaga lume
ei spuneau din nou ”ai fost dumnezeul cel mai bun din istorie”
Ei se referă la mine, nu la alt om sau spirit aflat în mintea mea. Dar nu era nevoie să mă numească dumnezeu metaforic, era destul să spună adevărul că eram om normal și inteligent și bun. Unii spuneau că eu nu pot fi acceptată deloc decât atunci când oamenii sunt pregătiți să mă accepte ca dumnezeu. Dar așa o chestiune - dacă ar exista un dumnezeu persoană, spun eu, ea sau el va fi acceptat(ă) numai în caz de haos social- politic mare, cataclisme, distrugeri și tensiune și groază .. dar atunci nici dumnezeu nu ar fi întreg sau sănătos fizic și psihic. Fiindcă există un echilibru între creier cum zic ei și restul mediului. Eu încă sunt oarecum, întreagă, deși tot ce am scris e adevărul.
Nu au dreptate că nu puteam fi acceptată, chiar dacă eram ”dumnezeu”.
Altul - Atunci cum îți explici tu, Cristina, că nimeni nu a vorbit cu tine toată viața?
E simplu răspunsul - nu am avut nicio șansă toată viața fiindcă am fost un copil foarte sărac de mică.
Apoi au spus când am ieșit de la medic că am cancer și că ei nu vor să mă trateze, cum au zis mereu - fiindcă ar fi fost un scandal prea mare, deci mai bine mă omoară.
Aceasta e o idee revoltătoare, imorală și rea! Mă tem că nu vă puteți trezi la realitate. Ei zic, cum au spus și acum 10-15 ani, că ei nu pt accepta rușinea de a fi greșit ei asupra mea și păreferă să mă omoare, ca să nu iasă adevărul la lumină.
Este fundamental greșit! De-a lungul vieții, din 84 încoace, ei mereu m-au lovit în numele unor interese meschine felurite - în numele corupției și răului și acum, de asemenea, îmi vor moartea, deși nu am greșit nimic, deși am fost un om perfect (e adevărul) și totul în numele unor idei greșite și al minciunii. Aș vrea să puteți înțelege!
alții, în enlgeză și română de mai demult, spun că ei nu mă pot elibera sau accepta, fiindcă am fost un om prea bun și nevinovat și lumea m-a masacrat prea monstruos o viață, deși nu știau nimic despre mine, prin urmare ar fi monstruos ca lumea să înțeleagă chiar și numai o parte din viața mea, fiindcă a fost o nedreptate prea monstruoasă și ar fi o lecție morală greșită pentru cei tineri! Vă dați seama că aceștia sunt nebuni? Le e perfect indiferent de suferința oamenilor dacă ar înțelege că au greșit față de mine și își bat joc de mine și cu ideea acesta de mult - în realitate așa e o lecție morală greșită - ei zic că nu, fiindcă mă omoară și mușamalizează totul și fiind izolată din 84, nimeni nu va ști adevărul și nimeni nu va înțelege. Ei sunt astfel - asasini infecți și cinici. După tot ce au făcut... Ei spun din nou că poporul m-a judecat greșit, asta e tot. Alții spun că poporul a fost păcălit, alții că e simplu - i-au păcălit pe toți că sunt nebună și acum mă omoară cu toții. Din nou, în mod animalic de vulgar și imoral, ei spun că oamenii care au mințit despre mine sunt oameni respectați, considerați valoroși și eu trebuie să mor pentru ei, că așa se procedează!
Aș vrea să puteți înțelege că ei nu au dreptate. Dacă nu m-ar fi otrăvit, aș fi fost în stare chiar și în izolare să creez ceva valoros intelectual și moral și sufletește - cât de cât, măcar în scris - și ar fi fost de ajuns, chiar dacă ei nu ar fi publicat nimic. Ar fi fost o realizare oricum. Așa am existat doar ca potență, capacitate și gând frumos.
Acum vă spun povestea păianjenilor, că nici eu nu o știam până acum vreo câțiva ani.
Aici la Voluntari există locuri nemăturate, după dulapuri și biblioteci, ca în orice casă aproape. Păianjeni sunt destui, cei mai mulți din cei subțiri, cu picioare lungi, și, mai rar, câte unul negru.
Am observat de acum câțiva ani, și mai mult în ultimii doi ani de când stau aici, că, din când în când, iese câte un păianjen destul de mare la iveală, la loc tocmai bun de a fi omorât de om. Eu consider că păianjenii nu trebuie să stea în casă, dar afară nu îi omor, nici în jurul casei. Dacă iese câte unul, îl omor, după care văd că mai iese unul și încă unul etc. Și pe mine m-a mirat acest comportament al lor. Azi a ieșit unul din așternutul meu și nu am reușit să îl omor - din cei inofensivi. Mai ieșise unul pe tavan cu o zi înainte și nu am avut cum să îl vânez. Văduva neagră, sau altceva - roșu cu negru - a fost al treilea și m-a îngrozit. Adineaori a ieșit unul în baie și pe acesta am reușit să îl omor...
miercuri, 3 iunie 2020
Probleme medicale, partea 4 – membrele inferioare
Probleme medicale, partea 4 – membrele inferioare
Despre picioare am scris deja aproape tot ce era esențial. Am avut amputație în 1/3 medie la piciorul stâng în 1998, pe 31 decembrie.
Celălalt picior a fost pus în ghips și, spre mirarea mea, s-a vindecat de nici nu se vedea nimic. Numai acum câțiva ani probabil, datorită greutății mele și umflării –edemelor recurente, mi s-a deteriorat glezna piciorului drept. Piciorul drept avea un mic mont pe care piciorul stâng nu îl avea. Mai am și micoză subunghială la haluce dinainte de amputație, care de asemenea nu exista la piciorul stâng.
Creșterea aparentă a piciorului drept s-a produs după amputație, aveam pantofi vechi și țin minte că nu am mai încăput în ei după un timp.
În ce privește părul de pe picioare, am avut foarte mult în tinerețe, fapt pentru care mama m-a dus în clasa a 8-a la epilat. Unele fete cu mai mult păr pe picioare nu se epilau în clasa a 8-a. Am avut foarte mult și pubian și în partea de sus a coapsei și, după amputație, utilizam o lamă de ras. Se părea că oamenilor nu le plăcea când mă rădeam pe picioare după baie, în cadă – îmi trimiteau cuvinte urâte. Prul pubian și cel axilar și-a perdut vitalitatea – a devenit subțire și ca ața acum câteva luni, brusc, poate de la apă. Acum și-a mai revenit. Am menționat acestea fiindcă în facultatea de medicină se învăța că axila glabră (fără păr) e semn de cancer uneori. Părul de pe picioare mi-a dispărut aproape complet, probabil din cauza unei reașezări hormonale, dar și din cauza circulației periferice proaste sau sângelui otrăvit sau rău.
În ce privește edemele membrelor inferioare, ele au început la puțin timp – 2-3 ani, parcă, dar nu mai țin minte, după ce m-am mutat în blocul 3. Uneori a fost înfiorător, chiar dacă nu am făcut poze. Îmi amintesc că auzisem niște oameni simpli vorbind despre așa ceva ca despre un semn al morții iminente a persoanei – de obicei bătrâni – cu ideea că degeaba cheamă medicul, că nu vede că baba e pe ducă, are picioarele butuci ? etc. Eu eram încă tânără, de vârstă mijlocie de fapt, probabil încă sub 40 de ani. Dar umflarea poate fi din cauza otrăvii.
Un alt lucru rău care mi s-a întâmplat este deteriorarea genunchiului drept – care s-a petrecut aproape brusc în 2018. Anterior, genunchiul meu era bun și identic cu cel stâng. Fiindcă eram îngrijorată și în plus mă și durea, am fost la medicul de familie și mi-a dat doar niște antiinflamatorii, ineficiente. Am fost din nou și i-am cerut să merg la ortopedie, fiindcă era vizibil că genunchiul se scufundase, așa cum am arătat în poză. Am fost din nou la Sanador, lângă Iulia Hașdeu, și am fost consultată și doctorul mi-a dat trimitere să fac 2 analize RMN pentru genunchi și gambă la piciorul drept. Ulterior am căutat în multe locuri, dar niciuna dintre clinici nu a vrut să mă accepte, iar contra cost era prea scump. Durerea a trecut de mult, dar genunchiul e acum altfel. Și pocnesc amândouă picioarele mele, la flexie și extensie. Și glezna, nu doar genunchii. E posibil ca aceste schimbări bruște să fie tot din cauza unei otrăvi.
Cam asta e tot, acum nu îmi mai rămân de scris decât capitolul despre internet și cel final cu sărăcia și ruga mea din nou, nu e rugă pentru bani.
Am omis un detaliu - inghinal există un fel de vergele tari, palpate de mine, or fi oare ganglioni inflamați? Nu știu.
Voi pune fotografii pe blogul meu prin care voi susține tot ce am scris la acest capitol medical.
4 iunie 2020, ora 6 dimineața
Astă noapte m-am trezit la ora 5 – de fapt am fost trezită de o amorțeală puternică în mâna dreaptă, cum am povestit că am pățit adesea. Mama își drege vocea în camera ei, așa cum a fost în multe dimineți, ea se trezește foarte devreme dimineața.
Scurt timp după ce m-am trezit mi-am amintit exact cele două lucruri pe care am uitat să le enumăr în povestire, la textul despre membrele inferioare.
Unul a fost senzația de pișcătură la bont, care devenea ca un fel de curent electric care mă deranja la atingerea bontului, deci nu puteam merge cu proteza bine. Un ortoped de la spitalul de ortopedie de la Foișor a spus că e nevrom și apoi m-au operat pentru extragerea nervului sau cam așa ceva, dar a fost în zadar, sau cel puțin așa părea. Senzația neplăcută a persistat și apoi s-a diminuat prin ani în mod treptat. Oricum la operație chirurgul (parcă Dragomirescu era numele) parcă abia ad hoc căuta și spunea că a găsit ceva în bontul meu.
Al doilea lucru uitat de mine seara trecută a fost bursita recurentă de care am suferit mulți ani – adică umflarea bontului mai ales în jurul genunchiului, care ducea la răni care se vindecau foarte greu și se infectau cu febră mare, chiar peste 40 de grade. Nu fiindcă ar fi fost tromboză venoasă profundă, ci din cauza traumatismului mecanic datorat protezei – presiune asupra bontului. În acest sens medicul de la Foișor a fost de mare ajutor, fiindcă mi-a recomandat un antiinflamator puternic și care avea efect în astfel de situații. Flamexin, l-am ținut minte fiindcă e inclus în el cuvântul flame – deci flăcări și eu locuiam aproape de Foișorul de Foc.
Acum da, este totul scris sistematic despre problemele mele fizice, trupești, nu mă voi mai plânge decât dacă apar alte lucruri și trebuie, vrând-nevrând să cer din nou ajutorul medical. Oricum nu sunt genul de om care săse plângă de probleme trupești, dar omul de fapt trebuie să meargă la medic dacă apare vreo problemă mai serioasă. În plus, medicii au fost și una dintre puținele mele relații cu alți oameni din ultimul timp.
Vă pot spune cert că nu trebuie să mă omorâți dincauză că am anumite boli sau defecte trupești. Oricum, deocamdată mă simt încă bine. Cei inteligenți poate că au înțeles deja de pe blogul meu. Unii ziceau că nu există aceia. Acum merg în oraș și sunt conștientă de ostilitatea fără motiv a lumii asupra mea. Sunt conștientă că nu am greșit nimic, dar nimeni nu a vorbit și nu vorbește cu mine, deci există riscul să fiu omorâtă sau otrăvită sau infestată sau infectată iar cu vreun microb etc. Vă spun sigur că e greșit. Asta e, lucrurile stau așa de când m-am născut, dar ulterior am devenit un om adevărat, matur și cu diverse calități – e vorba de propriul meu intelect și caracter frumos, nu e vorba de niciun fel de scenă sau mistificare, am fost doar eu singură. Cum o fi voia lui Dumnezeu.
Și, desigur, am uitat să scriu despre protezele mele de gambă, unele mai proaste, altele mai rele. Iată de exemplu ce notam în 2017, în vară, acum 3 ani:
mi s-a rupt a treia oară proteza de gambă, am căzut pe stradă, dar nu m-am rănit, nu am fracturi sau luxații, doar mă doare mîna stîngă. Acum sînt imobilizată în casă pentru o perioadă nedeterminată, pînă cînd voi avea o proteză nouă. Ele se rup din cînd în cînd. Aceasta, ultima, mi s-a rupt în două locuri brusc și bățul/tija de susținere a rămas undeva pe stradă unde am căzut . Problema e că nu știi cînd și unde cazi. Am avut noroc că m-a luat un taxi și am ajuns acasă. Și tocmai îmi luasem bilet la Nabucco mai ieftin cu 20 de lei la balcon. Sigur, asta nu e o problemă. Sînt foarte singură ca întotdeauna. Vă mai salut aici pe facebook și vă întreb ce mai faceți.
protezistul meu, cel care vine la mine acasă, e un protezist bun
nimeni nu mi-a răspuns nici atunci, proteza mi s-a mai rupt o dată sau de două ori - deci în total de 4 sau 5 ori în total de când port proteză, amami scris de-a lungul blogului. În cele două dăți când am căzut pe stradă, oamenii s-au cam ferit să mă ajute și se prefăceau că mi-e rău - ca și cum ar fi fost altfel de rău, nu ruperea protezei de gambă. Aceasta dovedea că avea ceva cu mine și unul chiar a spus că el e din altă parte a țării, deci știe ce înseamnă respectul - oare voia să spună că numai în București și unele alte locuri sunt oamenii nepăsători și răi cu cei nevoiași, handicapați etc.? Sau avea ceva cu mine personal? Nu știu.
A intrat unul cu ideea că proștii cred că oamenii sunt liniștiți de tratamentul psihiatric și ar fi o nenorocire (??) ca ei să înțeleagă că e invers și că oamenii sunt brutalizați, deci li se pare că eu (?) aș fi un pericol pentru psihiatrie.
Sunt nebuni, e evident că și proștii știu că tratamentul psihiatric e tortură, cel puțin pentru oamenii normali. Au fost scrise cărți și s-au făcut destule filme pe această temă. Bineînțeles că eu nu periclitez psihiatria.
De-abia azi, 4 iunie, am citit pe internet că au fost relaxate la 1 iunie alte măsuri împotriva virusului și că putem sta fără mască, ea fiind obligatorie în spații publice închise și în aglomerații
Nu știam, deci lumea râdea de mine pe stradă
Unii spun din nou că ei nu vor să mă omoare decât pe mine și că pandemia de Covid e o minciună, prin care ei au vrut să distrugă ultimele fărâme de încredere a lumii în mine, ca om martirizat și torturat și eventual să mă omoare. Încredere în ce sens?
ei spun că oamenii care au pozat în victime sau care declară rude moarte de gripă în anul acesta, 2020, mint fiindcă așa au fost instruiți să mită
Mi s-a reamintit astfel faptul că mass-media e în esență minciună, rar sau deloc altceva, cum a fost mereu, în toate sau aproape toate țările și de asemenea mi s-a reamintit că lumea a mințit monstruos despre mine - lucruri pe care eu le știu cu certitudine - încă din copilărie
Alții spun că proștii nu știu că eu sunt un om închis și torturat monstruos de la 13 ani și cred minciuni aberante și răul despre mine, în timp ce răul sunt alții.
Alții spun că epidemia de covid e reală și oamenii suferă sau mor când eu sunt f_tă sau otrăvită.
Despre picioare am scris deja aproape tot ce era esențial. Am avut amputație în 1/3 medie la piciorul stâng în 1998, pe 31 decembrie.
Celălalt picior a fost pus în ghips și, spre mirarea mea, s-a vindecat de nici nu se vedea nimic. Numai acum câțiva ani probabil, datorită greutății mele și umflării –edemelor recurente, mi s-a deteriorat glezna piciorului drept. Piciorul drept avea un mic mont pe care piciorul stâng nu îl avea. Mai am și micoză subunghială la haluce dinainte de amputație, care de asemenea nu exista la piciorul stâng.
Creșterea aparentă a piciorului drept s-a produs după amputație, aveam pantofi vechi și țin minte că nu am mai încăput în ei după un timp.
În ce privește părul de pe picioare, am avut foarte mult în tinerețe, fapt pentru care mama m-a dus în clasa a 8-a la epilat. Unele fete cu mai mult păr pe picioare nu se epilau în clasa a 8-a. Am avut foarte mult și pubian și în partea de sus a coapsei și, după amputație, utilizam o lamă de ras. Se părea că oamenilor nu le plăcea când mă rădeam pe picioare după baie, în cadă – îmi trimiteau cuvinte urâte. Prul pubian și cel axilar și-a perdut vitalitatea – a devenit subțire și ca ața acum câteva luni, brusc, poate de la apă. Acum și-a mai revenit. Am menționat acestea fiindcă în facultatea de medicină se învăța că axila glabră (fără păr) e semn de cancer uneori. Părul de pe picioare mi-a dispărut aproape complet, probabil din cauza unei reașezări hormonale, dar și din cauza circulației periferice proaste sau sângelui otrăvit sau rău.
În ce privește edemele membrelor inferioare, ele au început la puțin timp – 2-3 ani, parcă, dar nu mai țin minte, după ce m-am mutat în blocul 3. Uneori a fost înfiorător, chiar dacă nu am făcut poze. Îmi amintesc că auzisem niște oameni simpli vorbind despre așa ceva ca despre un semn al morții iminente a persoanei – de obicei bătrâni – cu ideea că degeaba cheamă medicul, că nu vede că baba e pe ducă, are picioarele butuci ? etc. Eu eram încă tânără, de vârstă mijlocie de fapt, probabil încă sub 40 de ani. Dar umflarea poate fi din cauza otrăvii.
Un alt lucru rău care mi s-a întâmplat este deteriorarea genunchiului drept – care s-a petrecut aproape brusc în 2018. Anterior, genunchiul meu era bun și identic cu cel stâng. Fiindcă eram îngrijorată și în plus mă și durea, am fost la medicul de familie și mi-a dat doar niște antiinflamatorii, ineficiente. Am fost din nou și i-am cerut să merg la ortopedie, fiindcă era vizibil că genunchiul se scufundase, așa cum am arătat în poză. Am fost din nou la Sanador, lângă Iulia Hașdeu, și am fost consultată și doctorul mi-a dat trimitere să fac 2 analize RMN pentru genunchi și gambă la piciorul drept. Ulterior am căutat în multe locuri, dar niciuna dintre clinici nu a vrut să mă accepte, iar contra cost era prea scump. Durerea a trecut de mult, dar genunchiul e acum altfel. Și pocnesc amândouă picioarele mele, la flexie și extensie. Și glezna, nu doar genunchii. E posibil ca aceste schimbări bruște să fie tot din cauza unei otrăvi.
Cam asta e tot, acum nu îmi mai rămân de scris decât capitolul despre internet și cel final cu sărăcia și ruga mea din nou, nu e rugă pentru bani.
Am omis un detaliu - inghinal există un fel de vergele tari, palpate de mine, or fi oare ganglioni inflamați? Nu știu.
Voi pune fotografii pe blogul meu prin care voi susține tot ce am scris la acest capitol medical.
4 iunie 2020, ora 6 dimineața
Astă noapte m-am trezit la ora 5 – de fapt am fost trezită de o amorțeală puternică în mâna dreaptă, cum am povestit că am pățit adesea. Mama își drege vocea în camera ei, așa cum a fost în multe dimineți, ea se trezește foarte devreme dimineața.
Scurt timp după ce m-am trezit mi-am amintit exact cele două lucruri pe care am uitat să le enumăr în povestire, la textul despre membrele inferioare.
Unul a fost senzația de pișcătură la bont, care devenea ca un fel de curent electric care mă deranja la atingerea bontului, deci nu puteam merge cu proteza bine. Un ortoped de la spitalul de ortopedie de la Foișor a spus că e nevrom și apoi m-au operat pentru extragerea nervului sau cam așa ceva, dar a fost în zadar, sau cel puțin așa părea. Senzația neplăcută a persistat și apoi s-a diminuat prin ani în mod treptat. Oricum la operație chirurgul (parcă Dragomirescu era numele) parcă abia ad hoc căuta și spunea că a găsit ceva în bontul meu.
Al doilea lucru uitat de mine seara trecută a fost bursita recurentă de care am suferit mulți ani – adică umflarea bontului mai ales în jurul genunchiului, care ducea la răni care se vindecau foarte greu și se infectau cu febră mare, chiar peste 40 de grade. Nu fiindcă ar fi fost tromboză venoasă profundă, ci din cauza traumatismului mecanic datorat protezei – presiune asupra bontului. În acest sens medicul de la Foișor a fost de mare ajutor, fiindcă mi-a recomandat un antiinflamator puternic și care avea efect în astfel de situații. Flamexin, l-am ținut minte fiindcă e inclus în el cuvântul flame – deci flăcări și eu locuiam aproape de Foișorul de Foc.
Acum da, este totul scris sistematic despre problemele mele fizice, trupești, nu mă voi mai plânge decât dacă apar alte lucruri și trebuie, vrând-nevrând să cer din nou ajutorul medical. Oricum nu sunt genul de om care săse plângă de probleme trupești, dar omul de fapt trebuie să meargă la medic dacă apare vreo problemă mai serioasă. În plus, medicii au fost și una dintre puținele mele relații cu alți oameni din ultimul timp.
Vă pot spune cert că nu trebuie să mă omorâți dincauză că am anumite boli sau defecte trupești. Oricum, deocamdată mă simt încă bine. Cei inteligenți poate că au înțeles deja de pe blogul meu. Unii ziceau că nu există aceia. Acum merg în oraș și sunt conștientă de ostilitatea fără motiv a lumii asupra mea. Sunt conștientă că nu am greșit nimic, dar nimeni nu a vorbit și nu vorbește cu mine, deci există riscul să fiu omorâtă sau otrăvită sau infestată sau infectată iar cu vreun microb etc. Vă spun sigur că e greșit. Asta e, lucrurile stau așa de când m-am născut, dar ulterior am devenit un om adevărat, matur și cu diverse calități – e vorba de propriul meu intelect și caracter frumos, nu e vorba de niciun fel de scenă sau mistificare, am fost doar eu singură. Cum o fi voia lui Dumnezeu.
Și, desigur, am uitat să scriu despre protezele mele de gambă, unele mai proaste, altele mai rele. Iată de exemplu ce notam în 2017, în vară, acum 3 ani:
mi s-a rupt a treia oară proteza de gambă, am căzut pe stradă, dar nu m-am rănit, nu am fracturi sau luxații, doar mă doare mîna stîngă. Acum sînt imobilizată în casă pentru o perioadă nedeterminată, pînă cînd voi avea o proteză nouă. Ele se rup din cînd în cînd. Aceasta, ultima, mi s-a rupt în două locuri brusc și bățul/tija de susținere a rămas undeva pe stradă unde am căzut . Problema e că nu știi cînd și unde cazi. Am avut noroc că m-a luat un taxi și am ajuns acasă. Și tocmai îmi luasem bilet la Nabucco mai ieftin cu 20 de lei la balcon. Sigur, asta nu e o problemă. Sînt foarte singură ca întotdeauna. Vă mai salut aici pe facebook și vă întreb ce mai faceți.
protezistul meu, cel care vine la mine acasă, e un protezist bun
nimeni nu mi-a răspuns nici atunci, proteza mi s-a mai rupt o dată sau de două ori - deci în total de 4 sau 5 ori în total de când port proteză, amami scris de-a lungul blogului. În cele două dăți când am căzut pe stradă, oamenii s-au cam ferit să mă ajute și se prefăceau că mi-e rău - ca și cum ar fi fost altfel de rău, nu ruperea protezei de gambă. Aceasta dovedea că avea ceva cu mine și unul chiar a spus că el e din altă parte a țării, deci știe ce înseamnă respectul - oare voia să spună că numai în București și unele alte locuri sunt oamenii nepăsători și răi cu cei nevoiași, handicapați etc.? Sau avea ceva cu mine personal? Nu știu.
A intrat unul cu ideea că proștii cred că oamenii sunt liniștiți de tratamentul psihiatric și ar fi o nenorocire (??) ca ei să înțeleagă că e invers și că oamenii sunt brutalizați, deci li se pare că eu (?) aș fi un pericol pentru psihiatrie.
Sunt nebuni, e evident că și proștii știu că tratamentul psihiatric e tortură, cel puțin pentru oamenii normali. Au fost scrise cărți și s-au făcut destule filme pe această temă. Bineînțeles că eu nu periclitez psihiatria.
De-abia azi, 4 iunie, am citit pe internet că au fost relaxate la 1 iunie alte măsuri împotriva virusului și că putem sta fără mască, ea fiind obligatorie în spații publice închise și în aglomerații
Nu știam, deci lumea râdea de mine pe stradă
Unii spun din nou că ei nu vor să mă omoare decât pe mine și că pandemia de Covid e o minciună, prin care ei au vrut să distrugă ultimele fărâme de încredere a lumii în mine, ca om martirizat și torturat și eventual să mă omoare. Încredere în ce sens?
ei spun că oamenii care au pozat în victime sau care declară rude moarte de gripă în anul acesta, 2020, mint fiindcă așa au fost instruiți să mită
Mi s-a reamintit astfel faptul că mass-media e în esență minciună, rar sau deloc altceva, cum a fost mereu, în toate sau aproape toate țările și de asemenea mi s-a reamintit că lumea a mințit monstruos despre mine - lucruri pe care eu le știu cu certitudine - încă din copilărie
Alții spun că proștii nu știu că eu sunt un om închis și torturat monstruos de la 13 ani și cred minciuni aberante și răul despre mine, în timp ce răul sunt alții.
Alții spun că epidemia de covid e reală și oamenii suferă sau mor când eu sunt f_tă sau otrăvită.
partea 3 - abdomen și pelvis, E
Azi, 3 iunie 2020, continuu povestirea.
Deci, la urgență au vorbit cu mine în genul ”vă știți...” fiindcă au vrut să lase impresia de lipsă de politețe sau poate că au vrut să mă facă să simt repulsie față de ei, mă gândeam că poate că numai așa se poate face tratamentul medical, dar poate că nu e așa, poate că era un sruplus de impolitețe și violență (cu sonda) care nu era necesar.
Furosemidul parenteral nu a produs o creștere a fluxului de urină, oricum luasem și eu acasă pastile și nu au avut efect. La ecografie rinichiul și căile urinare erau normale. Doctorița tânără care mă trata spunea că nu înțelege de ce nu formez urină. A venit și un coleg al ei din alt salon, un tânăr cu cercel în ureche, care a luat-o pe după umeri când ea spunea că ”nu pot să-i dau de cap doamnei” și el a spus că nu are ce reproșuri să își facă, fiindcă a făcut tot posibilul să mă ajute. Astfel încât dimineața am fost trimisă acasă, fiindcă, spuneau ei, acolo era spital de urgență și eu sufeream cronic, deci nu mă puteau primi. Eu nu am înțeles ce vrea să spună, findcă această tulburare – oligoanurie – se instalase brusc. Am ajuns amărâtă și după nesomn și tot simțindu-mă rău acasă. Doctorița mi-a spus că pot încerca la alte spitale – mi-a spus 2-3, cum ar fi Sfântul Ioan. Continuam să nu urinez.
La spitalul Sfântul Ioan am mers peste câteva ore, sperând că mă vor interna atât cât să pot urina din nou. A venit cu mine acolo și Carmen, asistenta de la psihiatrie, eu neavând pe nimeni în cazul în care m-ar fi internat. Dar știam deja că această Carmen se opusese internăriii mele când îmi era rău și se purta dominator și cu minciună etc. Bineînțeles, ca întotdeauna, am sperat ceea ce era bun. Dar intrase unul peste mintea mea cu ideea că ”vezi, totul se poate pentru alții, pentru tine nimic”.
Am așteptat mult timp în afara spitalului la camera de gardă și alți pacienți care au venit după mine au intrat înaintea mea, nu știu după ce criterii. Oricum nu urinam și mă simțeam rău. Am ajuns în sfârșit la o doctoriță de serviciu acolo și am explicat. Mai întâi am făcut din nou ecografie și a reieșit clar că aveam doar 100 ml uirnă în vezică – și au apăsat pe abdomnenul meu întrebându-mă dacă simt vreo senzație de micțiune și am spus că nu, nu simțeam. Mi-au spus că nu e o problemă urologică și că pur și simplu rinichiul nu formează urină, ceea ce poate fi din cauza unei tulbrurări metabolice. Calculii renali și nisipul de la ecografiile din 2017 dispăruseră poate? O asistentă îmbrăcată în negru, fără halat, a venit să îmi pună o perfuzie cu ser fiziologic. Apoi am așteptat să se termine perfuzia și apoi a venit din nou Carmen și mi-a spus ”hai să plecăm” și eu eram nedumirită din nou de atitudinea ei posesivă, autoritară. A intrat altul cu ideea că ea, ”Carmen tot timpul vrea să îți înfrângă cerbicia”, deși niciodată nu am avut cerbicie. Ar mai fi de notat că pacienții din salon se purtau ciudat, poate fiindcă voiau să mă urmărească ca pe o scenă, sau poate erau doar bolnavi care îmi întorceau spatele. Apoi a intrat altul cu ideea ”v-am spus să nu amestecați cazurile psihiatrice cu cele medicale.” Eu speram încă să fiu ajutată cumva. Mi s-a recoltat sânge din nou pentru analize cu rezultatul rapid. În sfârșit, medicul a venit la patul meu și mi-a spus să plec de acolo, fiindcă nu au cum să mă trateze, fiindcă rinichiul și căile urinare sunt sănătoase. Mi-a spus că apa pe care o beau nu duce la micțiune, fiindcă trece toată în țesuturi. Că ar fi o tulburare metabolică. Mi-a dat două trimiteri – la psihiatrie (ea a scris o minciună, că probabil am neglijat tratamentul psihiatric, când era clar că nu mint că l-am luat zilnic) și la endocrinologie. Eu îi puneam întrebări și ea se ascundea în spatele asistentei în negru, încât nu îi puteam vedea fața. Au intrat unii cu ideea că ei ”își ascund rușinea”cum pot. Altul m-a șocat puțin cu ideea că ”Zăgrean și Ana (soția lui) s-au despărțit sau se vor despărți.” Și m-am mirat, fiindcă la Zăgrean nu m-am gândit aproape deloc după ce am intrat la facultatea de psihologie, nu înțelegeam de ce unii mă văd asociată poveștilor despre el. La plecare am vrut să mai schimb câteva vorbe cu doctorița și am observat că iar îmi curge mult sânge de la mână pe dușumea (din cauza perfuziei) și cineva a spus în gândul meu că asta înseamnă vărsare de sânge nevinovat.
Ajungând iar acasă, mama a telefonat la spitalul de psihiatrie, ca să încerce să mă interneze, la aceeași doctoriță Constantinescu Silvia, prin trimiterea de la Sfântul Ioan. Nu a reușit și am impresia că nu a găsit-o pe acea persoană.
Am uitat în cât timp am început să urinez din nou. Medicul de familie mi-a prescris Apuretin. Am fost apoi la câteva consulturi în rețeaua de sănătate Regina Maria, aproape de facultatea de medicină, la un sediu din Cotroceni. De data asta ei primeau, în funcție de fonduri (așa se spune) și pacienți fără plată, prin casa de asigurări de sănătate București. Prima la care am fost a fost o doctoriță endocrinolog cu nume străin ”Dyachenko” sau așa ceva, veți vedea pe acte. Am fost la ea după ziua aceea cu multe ore de dureri oculare, deci eram încercănată și se vedea clar un ochi mai mare decât altul – exoftalmie, cum a spus ea.
Ea mi-a recomandat analize ale hormonilor – dintre care câteva nu le-am putut face, fiindcă nu erau gratuite. Am făcut restul și a reieșit că aveam o doză foarte mare de prolactină, pentru care nu mi-a prescris nimic, dar mi-a dat trimitere pentru diabetologie și ginecologie. La diabetologie am fost consultată și s-a observat că mereu aveam valoarea glicemiei maimare decât normal, la toate analizele din trecut. Mi s-a dat să fac analiza pentru hemoglobina glicozilată și e ieșit o valoare de limită și doctorița mi-a dat diagnosticul de prediabet și recomandări pentru dieta alimentară – pentru care eu tot nu aveam bani și nici energie suficientă. Mi-a spus că analiza trebuie repetată în decembrie 2018, dar nu am mai putut merge acolo. La ginecologie era tot o femeie și a fost oribil. Eram trimisă chipurile pentru concentrația mare de prolactină. Ea m-a întrebat dacă am avut contacte sexuale de curând, așa cum întreabă ei mereu și am spus că nu, devreo 30 de ani, dar de fapt nici atunci nu fusese act sexual propriu zis (asta nu i-am spus). Ea a închis ușa cu cheia și mi-a cerut să mă dezbrac într-o debara și să vni la ea cu un halat transparent și papuci albi – papucii desigur mici și halatul absolut inutil și pentru cele slabe, darmite pentru mine. Știu că pare incredibil, dar eu am mai fost la ginecolog și nu mi-au făcut rău defel, am fost fiindcă aveam secreții vaginale și mi s edădea oricum metronidazol, dar medicii, nu știu de ce, cereau să mă consulte pe masa ginecologică. Unul dintre ei spunea că aceste secreții erau din cauza stresului examenelor în facultatea de psihologie! O aberație, dar vreau să știți că mă spălam, ca orice om normal. Acum eram la ginecolog la Regina Maria și, după ce m-am așezat cu grăsimea mea și șchioapă pe scaunul sau masa ginecologică, ea mi-a făcut o manevră așa de dureroasă încât am țipat, așa cum țipasem când mă chinuiseră la urgențe. Ea a ridicat vocea și era nervoasă și foarte înfuriată și lipsită de politețe, cu ideea că eu sunt de vină, dar ea nici nu îmi spusese că urma să doară așa rău. . A mai operat dureros – probabil în vaginul meu, extrem de dureros și eu urlam aproape și ea a zis că va nota că pacienta nu este cooperantă, zicând că ea nu poate să îmi recolteze sau să vadă colul uterin. Eu nu am fost de vină, a fost extrem de dureros. Ulterior mi-a dat trimitere pentru ecografie transvaginală și pentru analiza FSH și altele, pe care nu le-am mai făcut. Pe vremea aceea ciclul îmi venea din 2 în 2 luni, și apoi a revenit la o lună, iar anul acesta 2020, a dispărut complet din martie.
Am fost la ecografie transvaginală la un obstetrician arab undeva departe pe strada Foișorului. El m-a consultat și durerea a fost minimă și a spus că se vede colul uterin, nu cum spusese cealaltă, și a recoltat pentru un test la modă, Babeș-Papanicolau, care era inclus în costul consultației sau la reducere, nu mai știu. La ecografiile anterioare se observase un chist ovarian, care a fost și atunci vizibil, dar medicul a spus că nu e periculos. Apoi am impresia că nu am mai reușit să merg la control la doctorița ginecolog așa agresivă. Ieșind de la medicul arab, mi-am dat seama că nu mai avea bani destui pentru taxi, deoarece cumpărasem de pe acea stradă niște produse alimentare.
Pe strada principală, care nu era departe, nu știam pe unde să apuc ca să iau autobuzul spre Foișorul adevărat de lângă blocul meu. Linia de tramvai era pe mijlocul străzii și oamenii au început – poate știți cum fac ei uneori – să îmi dea informații confuze despre cum ajung la Moșilor sau Bucur Obor sau Foișor. Șoferii de taxi păreau să știe ceva rău sau că voiau să se poarte anormal cu mie – am povestit că șoferii de taxi sunt un fel de haită de vânătoare pentru oamenii necăjiți, respinși de lume. Astfel mi-au spus să iau tramvaiul pentru a ajunge la stația de autobuz și am întrebat în ce direcție și atunci două femei din tramvai au vrut să mă înhațe insistent și cu persuasiune să mă urc– cu ideea că vă ducem noi acolo, e la capătul liniei. Acasă am căutat pe internet unde voiau să merg și am găsit că acolo era cimitirul Șerban Vodă, care amitește de numele rudelor mamei. Eu am mai rătăcit puțin și apoi o tânără amabilă mi-a spus în ce direcție pot apuca, fiindcă ea avea aplicația necesară pe telefonul mobil, ”aplicația e sfântă” spunea ea, lucru ce m-a amuzat puțin, fiindcă aplicațiile pot să fie virusate sau să se schimbe. Într-o zi, poate chiar atunci sau când veneam de la policlinica Vitan, nu mai țin minte când, am mers mai mult pe jos și apoi m-am întors cu mașina 133, a cărei stație de la Foișor unde trebuia să cobor a fost mutată mai aproape de blocul meu.
Tot în 2018 am mai fost internată încă o dată la Urgență, din cauza unei viroze grave, dar nu chiar ca în 2013. La început, ca întotdeauna, medicii de pe salvare nu au vrut să mă ia, apoi am reușit să mă accepte – dar mă deplasam foarte, foarte greu chiar și numai câțiva pași. Unii au spus, cum am scris, că fusese poate un atac de inimă datorat efortului de tuse. Mi s-au făcut diverse investigații, inclusiv radiologice. Mi s-au dat rezultatele mai apoi, doar EKG nu îl mai găsesc, sau nu mi l-au dat. M-au întrebat de ce boli sufeream și eu am înțeles atunci cât de urât e să nu ai diagnostice, iar medicul respectiv ridiculiza această situație, ca și cumeu eram de vină, fie că uitasem, fie că nu m-am interesat destul. Le-am spus că mai fusesem internată la urgență în 2013 și probabil că a văzut că avusesem ”bronhospasm”. Poate de aceea diagnosticul final a fost ”criză bronhospastică”, dar poate era adevărul. Mi s-a recomandat în scris să merg la un spital de boli pulmonare, cam la fel cum recomandau în 2013. Am arătat aceasta medicului de familie, am cerut ajutorul, dar nici acum nu a vrut să îmi dea trimitere sau să mă îndrume clar unde și cum să fac. Este posibil să fi fost chiar bronhospasm din cauza vreunei otrăvi sau prafului din casă. Atunci ar fi fost bine să știu – fiindcă acum iau Concor 10 mg pe zi și pulsul într-adevăr mi s-a rărit. Nu mai e normal, e agresiune... poate că au greșit și astfel îmi supun inima și nu doar inima unui stres inutil și dăunător. La fel a fost cu diagnosticul psihiatric – schizofrenie și multe alte denumiri, despre care mi s-a spus că înseamnă tot schizofrenie, dar sunt spuse așa, eufemistic, pentru a nu agrava starea pacientului sau altora, fiindcă schizofrenia e un diagnostic foarte grav. Și nici măcar nu greșisem nimic. La fel cu boala cardiacă – eram tratată chipurile pentru hipertensiune arterială, deși eu nu avusesem vreun episod de hipertensiune arterială – deci medicii acționau să îmi facă rău indirect, deși eram om bun și fără pată.
Am omis să spun că, atât mama cât și Carmen, s-au opus internării mele sau chemării salvării și parcă dinadins făceau un fel de circ vizibil pentru a împiedica ieșirea la lumină a adevărului, poate că se temeau ca unii să înțeleagă că eram otrăvită – deși nu știu asta, poate aceia oricum știau. După ce am fost monitorizată la urgență și mi s-a dat diagnosticul de criză bronhospastică, am fost trimisă acasă cu mașina slavării și mama aștepta la intrarea în blocul meu îmbrăcată cu capotul meu lung și părând dezorientată. Pe drum șoferul sau cel de lângă șofer mi-a spus că și Anda Călugăreanu locuia aproape de blocul meu, după ce eu aflasem tot în 2018 de la Luiza acest detaliu.
Mai e de spus despre excrețiile/secrețiile inghinale. Mult timp le-am avut – la început, dacă apăreau, fiindcă nu erau tot timpul, culoarea lor era verde sau verzui, ulterior se transforma în albastru și puteam glumi că erau verde de paris și albastru de prusia și bătea unoeri în cenușiu. Ele au apărut când eu eram încă în facultatea de medicină și am fost pe la mulți medici în zadar cu acest simptom – fiecare spunea altceva. Medicul Ionescu Viorica a spus că e ca reacție alergică la materialul protezei pentru piciorul amputat. Respectiv silicon, care apare în mai multe tipuri de proteză. Cunoașteți povestea siliconului, substanță toxică. Implanturi cu silicon pentru sânii unor femei sau Silicon Valley în California. Am povestit că odată a venit în preajma blocuui meu un individ care semăna cu un profesor universitar – a cărui poză o văzusem întâmplător – din California. În 2013 am fost la Constanța fiindcă voiam să asist la un fel de simpozion internațional de haiku
Am fost găzduită într-un hotel aproape de locul unde începeau întâlnirile celor care scriau haiku, iar Irina, fosta mea colegă, a plătit cazarea o noapte pentru mine. Eu i-am dus în dar o cuvertură țesută de bunica la războiul ei din lemn. Se vedea și marea de acolo. Eu eram total singură și am mers, deși mereu am fost respinsă, din 84 de fapt, de peste tot. Și acolo am fost din nou ”persecutată”, așa cum am povestit. Unii nu înțeleg de ce eu nu am înțeles că eram condamnată la moarte și totodată izolare sau închisoare la domiciliu, unde eram evident torturată și otrăvită. (cel puțin tortura era în văzul lumii) Era absurd, nu am crezut așa ceva și nu am interpretat realitatea astfel, fiindcă într-adevăr am fost ceva bun și nu am greșit nimic. Nu am uitat adevărul, nu am uitat nimic. La Constanța am ajuns deja obosită, nedormind 2 nopți și în noaptea de acolo am dormit puțin și greu. Deasupra era un restaurant și se auzeau tocuri de femei sau pași pocnind în tavan dar mai ales pe culoarul meu. Oricum, oamenii din oraș aveau un fel de agresivitate față de mine și unul m-a întrebat dacă mi-e rău când am luat un suc la un magazin din apropiere. Eram doar obosită, nu mi se făcuse rău. Luasem cu mine vată, nu pentru ciclu, ci pentru scurgerile albastre de la marginea chilotului – ceea ce medicul de familie a numit ciupercă. Dar nu era ciupercă. Atunci a curs mult lichid albastru afară din organismul meu și ulterior nu am mai pățit așa ceva, după o suferință îndelungată în acest sens. Acea albăstreală ieșea cel mai bine la iveală în zona inghinală, fapt pentru care mă gândeam că e din ganglionii inghinali, dar mai fusese la bont – la piciorul amputat – mult timp, și foarte puțin la subsuori. Din aceste motive m-am gândit ulterior că poate era tot otravă și se acumulase în limfă, fiind drenată fie din intestin, fie din alte părți. Contează și obezitatea, despre care medicul de familie spunea că ”nu putem noi să o controlăm”, așa cum vorbești cu copiii mici. Când m-am întors de la Constanța, la fel ca la ducere, am așteptat mult timp în gară, iar acolo trenul pleca din Constanța, nu știu de ce întârzia, era foarte aglomerat și oamenii erau ușor porniți împotriva mea, dar câțiva au fost mai cumsecade și chiar au vorbit normal sau cât de cât cu mine în tren.
Am mai avut, cum spuneam, dureri inghinale, dar au trecut rând pe rând sau reapar, dar rar.
Tot aici e de amintit că la un moment dat mi-era tot mai greu din cauza durerii lombare și mi s-a recomandat Movalis, un analgezic care nu prea mă ajuta. Mergeam greu uneori, mă durea în mers, seara mă durea spinarea rău. Am spus medicului de familie și mi-a dat o carte mică cu gimnastică pentru dureri lombare – exerciții de efectuat. Nu am apucat încă să fac, din multe motive. Încă mai sper că voi face, chiar vara asta, puțină gimnastică. Am fost la un ortoped la policlinica Vitan find dureri prea mari la un moment dat și mi-a dat să fac o radiografie și am făcut-o la spitalul de vis-a-vis de liceul Iulia Hașdeu. Apoi el mi-a recomandat gimnastică medicală și trebuia să merg cu tramvaiul 21 undeva în toamna lui 2019. Datorită altor probleme nu am reușit să merg acolo, dar a mers mama în locul meu. Mama mai făcuse astfel de exerciții pentru coloană după accidentul ei din 2016.
În ce privește problemele gastrointestinale, am fost anul trecut 2019, la un gastroenterolog, deoarece mă neliniștea stomacul tratat cu Emanera 40 mg atât de mult timp și mai aveam colici și constipație frecvent și mai știam de problemele ficatului și pancreasului din ecografii anterioare. În prezent, după ce m-am mutat la Voluntari, am constipație zilnic și iau zilnic laxativ seara, ceea ce nu e normal. Am mai avut dureri abdominale adesea. Medicul gastroenterolog și-a bătut puțin joc de mine cu ideea că el nu mă poate trata dacă nu îi aduc adeverință de la medicul psihiatru că e de acord să îmi facă investigații ale colonului. Am fost iar la policlinica Vitan și medicul psihiatru a ezitat să îmi dea. Ideea e desigur că eu nu am bănuit măcar că eram condamnată la moarte și de aceea eram închisă și fără drepturi, iar medicii nu aveau cum să mă trateze, fiindu-le interzis. La început medicul spunea despre colonoscopie, ulterior a spus că e mai bine să fac CT ca să nu fiu chinuită. Am avut noroc să fac CT la spitalul Monza și rezultatele au ieșit bune, ceea ce m-a mirat, dar nu am avut cum merge la medic la control, fiindcă s-a delcanșat epidemia de virus Covid19 în martie. Mâine, 4 iunie 2020, am oră la medic după-masa. La spitalul Monza am avut reacție la substanța de contrast, dar am scăpat teafără.
Ei spun că oamenii nu știu absolut nimic despre mine și nu li se spun minciuni, că ei pur și simplu mă omoară fără să știe nimic adevărat despre mine.
Alții zic că inițial ei credeau că eu sunt sursa ideilor delirante aruncate asupra mea, dar ulterior au înțeles că eu nu m-am crezut nimic nici politic, nici altceva (și nici nu am fost), dar unii oameni au creat o mulțime de idei delirante despre mine.
Unii cred că poporul a votat la referendum să mă omoare, deși eu nu am fost în mod real o problemă pentru nimeni și apoi au cerut ajutorul altor popoare să mă omoare.
Am omis un lucru – de anul trecut, constipația a deveni curentă și anul acesta, 2020, am un hemoroid sau altceva care îmi afectează defecația. Acest ceva eu l-am numit inițial prolaps rectal, fiindcă a apărut după efortul la defecație – pe care o vreme, nu l-am ușurat nici cu supozitoare cu glicerină pentru adulți. Este ceva ca o ieșire a rectului pe o parte a anusului și apoi intră la loc după un timp. Nu e dureros decât în timpul defecației și atunci e foarte rău, durere ascuțită puternică. Am telefonat medicului de familie și mi-a spus că este hemoroid și să iau proctoglivenol, dar nu am avut încă bani să iau, poate voi lua mâine. Mâine voi spune despre asta și medicului gastroenterolog.
Acum voi scrie despre picioare, nu mai am mult și termin de scris totul.
Deci, la urgență au vorbit cu mine în genul ”vă știți...” fiindcă au vrut să lase impresia de lipsă de politețe sau poate că au vrut să mă facă să simt repulsie față de ei, mă gândeam că poate că numai așa se poate face tratamentul medical, dar poate că nu e așa, poate că era un sruplus de impolitețe și violență (cu sonda) care nu era necesar.
Furosemidul parenteral nu a produs o creștere a fluxului de urină, oricum luasem și eu acasă pastile și nu au avut efect. La ecografie rinichiul și căile urinare erau normale. Doctorița tânără care mă trata spunea că nu înțelege de ce nu formez urină. A venit și un coleg al ei din alt salon, un tânăr cu cercel în ureche, care a luat-o pe după umeri când ea spunea că ”nu pot să-i dau de cap doamnei” și el a spus că nu are ce reproșuri să își facă, fiindcă a făcut tot posibilul să mă ajute. Astfel încât dimineața am fost trimisă acasă, fiindcă, spuneau ei, acolo era spital de urgență și eu sufeream cronic, deci nu mă puteau primi. Eu nu am înțeles ce vrea să spună, findcă această tulburare – oligoanurie – se instalase brusc. Am ajuns amărâtă și după nesomn și tot simțindu-mă rău acasă. Doctorița mi-a spus că pot încerca la alte spitale – mi-a spus 2-3, cum ar fi Sfântul Ioan. Continuam să nu urinez.
La spitalul Sfântul Ioan am mers peste câteva ore, sperând că mă vor interna atât cât să pot urina din nou. A venit cu mine acolo și Carmen, asistenta de la psihiatrie, eu neavând pe nimeni în cazul în care m-ar fi internat. Dar știam deja că această Carmen se opusese internăriii mele când îmi era rău și se purta dominator și cu minciună etc. Bineînțeles, ca întotdeauna, am sperat ceea ce era bun. Dar intrase unul peste mintea mea cu ideea că ”vezi, totul se poate pentru alții, pentru tine nimic”.
Am așteptat mult timp în afara spitalului la camera de gardă și alți pacienți care au venit după mine au intrat înaintea mea, nu știu după ce criterii. Oricum nu urinam și mă simțeam rău. Am ajuns în sfârșit la o doctoriță de serviciu acolo și am explicat. Mai întâi am făcut din nou ecografie și a reieșit clar că aveam doar 100 ml uirnă în vezică – și au apăsat pe abdomnenul meu întrebându-mă dacă simt vreo senzație de micțiune și am spus că nu, nu simțeam. Mi-au spus că nu e o problemă urologică și că pur și simplu rinichiul nu formează urină, ceea ce poate fi din cauza unei tulbrurări metabolice. Calculii renali și nisipul de la ecografiile din 2017 dispăruseră poate? O asistentă îmbrăcată în negru, fără halat, a venit să îmi pună o perfuzie cu ser fiziologic. Apoi am așteptat să se termine perfuzia și apoi a venit din nou Carmen și mi-a spus ”hai să plecăm” și eu eram nedumirită din nou de atitudinea ei posesivă, autoritară. A intrat altul cu ideea că ea, ”Carmen tot timpul vrea să îți înfrângă cerbicia”, deși niciodată nu am avut cerbicie. Ar mai fi de notat că pacienții din salon se purtau ciudat, poate fiindcă voiau să mă urmărească ca pe o scenă, sau poate erau doar bolnavi care îmi întorceau spatele. Apoi a intrat altul cu ideea ”v-am spus să nu amestecați cazurile psihiatrice cu cele medicale.” Eu speram încă să fiu ajutată cumva. Mi s-a recoltat sânge din nou pentru analize cu rezultatul rapid. În sfârșit, medicul a venit la patul meu și mi-a spus să plec de acolo, fiindcă nu au cum să mă trateze, fiindcă rinichiul și căile urinare sunt sănătoase. Mi-a spus că apa pe care o beau nu duce la micțiune, fiindcă trece toată în țesuturi. Că ar fi o tulburare metabolică. Mi-a dat două trimiteri – la psihiatrie (ea a scris o minciună, că probabil am neglijat tratamentul psihiatric, când era clar că nu mint că l-am luat zilnic) și la endocrinologie. Eu îi puneam întrebări și ea se ascundea în spatele asistentei în negru, încât nu îi puteam vedea fața. Au intrat unii cu ideea că ei ”își ascund rușinea”cum pot. Altul m-a șocat puțin cu ideea că ”Zăgrean și Ana (soția lui) s-au despărțit sau se vor despărți.” Și m-am mirat, fiindcă la Zăgrean nu m-am gândit aproape deloc după ce am intrat la facultatea de psihologie, nu înțelegeam de ce unii mă văd asociată poveștilor despre el. La plecare am vrut să mai schimb câteva vorbe cu doctorița și am observat că iar îmi curge mult sânge de la mână pe dușumea (din cauza perfuziei) și cineva a spus în gândul meu că asta înseamnă vărsare de sânge nevinovat.
Ajungând iar acasă, mama a telefonat la spitalul de psihiatrie, ca să încerce să mă interneze, la aceeași doctoriță Constantinescu Silvia, prin trimiterea de la Sfântul Ioan. Nu a reușit și am impresia că nu a găsit-o pe acea persoană.
Am uitat în cât timp am început să urinez din nou. Medicul de familie mi-a prescris Apuretin. Am fost apoi la câteva consulturi în rețeaua de sănătate Regina Maria, aproape de facultatea de medicină, la un sediu din Cotroceni. De data asta ei primeau, în funcție de fonduri (așa se spune) și pacienți fără plată, prin casa de asigurări de sănătate București. Prima la care am fost a fost o doctoriță endocrinolog cu nume străin ”Dyachenko” sau așa ceva, veți vedea pe acte. Am fost la ea după ziua aceea cu multe ore de dureri oculare, deci eram încercănată și se vedea clar un ochi mai mare decât altul – exoftalmie, cum a spus ea.
Ea mi-a recomandat analize ale hormonilor – dintre care câteva nu le-am putut face, fiindcă nu erau gratuite. Am făcut restul și a reieșit că aveam o doză foarte mare de prolactină, pentru care nu mi-a prescris nimic, dar mi-a dat trimitere pentru diabetologie și ginecologie. La diabetologie am fost consultată și s-a observat că mereu aveam valoarea glicemiei maimare decât normal, la toate analizele din trecut. Mi s-a dat să fac analiza pentru hemoglobina glicozilată și e ieșit o valoare de limită și doctorița mi-a dat diagnosticul de prediabet și recomandări pentru dieta alimentară – pentru care eu tot nu aveam bani și nici energie suficientă. Mi-a spus că analiza trebuie repetată în decembrie 2018, dar nu am mai putut merge acolo. La ginecologie era tot o femeie și a fost oribil. Eram trimisă chipurile pentru concentrația mare de prolactină. Ea m-a întrebat dacă am avut contacte sexuale de curând, așa cum întreabă ei mereu și am spus că nu, devreo 30 de ani, dar de fapt nici atunci nu fusese act sexual propriu zis (asta nu i-am spus). Ea a închis ușa cu cheia și mi-a cerut să mă dezbrac într-o debara și să vni la ea cu un halat transparent și papuci albi – papucii desigur mici și halatul absolut inutil și pentru cele slabe, darmite pentru mine. Știu că pare incredibil, dar eu am mai fost la ginecolog și nu mi-au făcut rău defel, am fost fiindcă aveam secreții vaginale și mi s edădea oricum metronidazol, dar medicii, nu știu de ce, cereau să mă consulte pe masa ginecologică. Unul dintre ei spunea că aceste secreții erau din cauza stresului examenelor în facultatea de psihologie! O aberație, dar vreau să știți că mă spălam, ca orice om normal. Acum eram la ginecolog la Regina Maria și, după ce m-am așezat cu grăsimea mea și șchioapă pe scaunul sau masa ginecologică, ea mi-a făcut o manevră așa de dureroasă încât am țipat, așa cum țipasem când mă chinuiseră la urgențe. Ea a ridicat vocea și era nervoasă și foarte înfuriată și lipsită de politețe, cu ideea că eu sunt de vină, dar ea nici nu îmi spusese că urma să doară așa rău. . A mai operat dureros – probabil în vaginul meu, extrem de dureros și eu urlam aproape și ea a zis că va nota că pacienta nu este cooperantă, zicând că ea nu poate să îmi recolteze sau să vadă colul uterin. Eu nu am fost de vină, a fost extrem de dureros. Ulterior mi-a dat trimitere pentru ecografie transvaginală și pentru analiza FSH și altele, pe care nu le-am mai făcut. Pe vremea aceea ciclul îmi venea din 2 în 2 luni, și apoi a revenit la o lună, iar anul acesta 2020, a dispărut complet din martie.
Am fost la ecografie transvaginală la un obstetrician arab undeva departe pe strada Foișorului. El m-a consultat și durerea a fost minimă și a spus că se vede colul uterin, nu cum spusese cealaltă, și a recoltat pentru un test la modă, Babeș-Papanicolau, care era inclus în costul consultației sau la reducere, nu mai știu. La ecografiile anterioare se observase un chist ovarian, care a fost și atunci vizibil, dar medicul a spus că nu e periculos. Apoi am impresia că nu am mai reușit să merg la control la doctorița ginecolog așa agresivă. Ieșind de la medicul arab, mi-am dat seama că nu mai avea bani destui pentru taxi, deoarece cumpărasem de pe acea stradă niște produse alimentare.
Pe strada principală, care nu era departe, nu știam pe unde să apuc ca să iau autobuzul spre Foișorul adevărat de lângă blocul meu. Linia de tramvai era pe mijlocul străzii și oamenii au început – poate știți cum fac ei uneori – să îmi dea informații confuze despre cum ajung la Moșilor sau Bucur Obor sau Foișor. Șoferii de taxi păreau să știe ceva rău sau că voiau să se poarte anormal cu mie – am povestit că șoferii de taxi sunt un fel de haită de vânătoare pentru oamenii necăjiți, respinși de lume. Astfel mi-au spus să iau tramvaiul pentru a ajunge la stația de autobuz și am întrebat în ce direcție și atunci două femei din tramvai au vrut să mă înhațe insistent și cu persuasiune să mă urc– cu ideea că vă ducem noi acolo, e la capătul liniei. Acasă am căutat pe internet unde voiau să merg și am găsit că acolo era cimitirul Șerban Vodă, care amitește de numele rudelor mamei. Eu am mai rătăcit puțin și apoi o tânără amabilă mi-a spus în ce direcție pot apuca, fiindcă ea avea aplicația necesară pe telefonul mobil, ”aplicația e sfântă” spunea ea, lucru ce m-a amuzat puțin, fiindcă aplicațiile pot să fie virusate sau să se schimbe. Într-o zi, poate chiar atunci sau când veneam de la policlinica Vitan, nu mai țin minte când, am mers mai mult pe jos și apoi m-am întors cu mașina 133, a cărei stație de la Foișor unde trebuia să cobor a fost mutată mai aproape de blocul meu.
Tot în 2018 am mai fost internată încă o dată la Urgență, din cauza unei viroze grave, dar nu chiar ca în 2013. La început, ca întotdeauna, medicii de pe salvare nu au vrut să mă ia, apoi am reușit să mă accepte – dar mă deplasam foarte, foarte greu chiar și numai câțiva pași. Unii au spus, cum am scris, că fusese poate un atac de inimă datorat efortului de tuse. Mi s-au făcut diverse investigații, inclusiv radiologice. Mi s-au dat rezultatele mai apoi, doar EKG nu îl mai găsesc, sau nu mi l-au dat. M-au întrebat de ce boli sufeream și eu am înțeles atunci cât de urât e să nu ai diagnostice, iar medicul respectiv ridiculiza această situație, ca și cumeu eram de vină, fie că uitasem, fie că nu m-am interesat destul. Le-am spus că mai fusesem internată la urgență în 2013 și probabil că a văzut că avusesem ”bronhospasm”. Poate de aceea diagnosticul final a fost ”criză bronhospastică”, dar poate era adevărul. Mi s-a recomandat în scris să merg la un spital de boli pulmonare, cam la fel cum recomandau în 2013. Am arătat aceasta medicului de familie, am cerut ajutorul, dar nici acum nu a vrut să îmi dea trimitere sau să mă îndrume clar unde și cum să fac. Este posibil să fi fost chiar bronhospasm din cauza vreunei otrăvi sau prafului din casă. Atunci ar fi fost bine să știu – fiindcă acum iau Concor 10 mg pe zi și pulsul într-adevăr mi s-a rărit. Nu mai e normal, e agresiune... poate că au greșit și astfel îmi supun inima și nu doar inima unui stres inutil și dăunător. La fel a fost cu diagnosticul psihiatric – schizofrenie și multe alte denumiri, despre care mi s-a spus că înseamnă tot schizofrenie, dar sunt spuse așa, eufemistic, pentru a nu agrava starea pacientului sau altora, fiindcă schizofrenia e un diagnostic foarte grav. Și nici măcar nu greșisem nimic. La fel cu boala cardiacă – eram tratată chipurile pentru hipertensiune arterială, deși eu nu avusesem vreun episod de hipertensiune arterială – deci medicii acționau să îmi facă rău indirect, deși eram om bun și fără pată.
Am omis să spun că, atât mama cât și Carmen, s-au opus internării mele sau chemării salvării și parcă dinadins făceau un fel de circ vizibil pentru a împiedica ieșirea la lumină a adevărului, poate că se temeau ca unii să înțeleagă că eram otrăvită – deși nu știu asta, poate aceia oricum știau. După ce am fost monitorizată la urgență și mi s-a dat diagnosticul de criză bronhospastică, am fost trimisă acasă cu mașina slavării și mama aștepta la intrarea în blocul meu îmbrăcată cu capotul meu lung și părând dezorientată. Pe drum șoferul sau cel de lângă șofer mi-a spus că și Anda Călugăreanu locuia aproape de blocul meu, după ce eu aflasem tot în 2018 de la Luiza acest detaliu.
Mai e de spus despre excrețiile/secrețiile inghinale. Mult timp le-am avut – la început, dacă apăreau, fiindcă nu erau tot timpul, culoarea lor era verde sau verzui, ulterior se transforma în albastru și puteam glumi că erau verde de paris și albastru de prusia și bătea unoeri în cenușiu. Ele au apărut când eu eram încă în facultatea de medicină și am fost pe la mulți medici în zadar cu acest simptom – fiecare spunea altceva. Medicul Ionescu Viorica a spus că e ca reacție alergică la materialul protezei pentru piciorul amputat. Respectiv silicon, care apare în mai multe tipuri de proteză. Cunoașteți povestea siliconului, substanță toxică. Implanturi cu silicon pentru sânii unor femei sau Silicon Valley în California. Am povestit că odată a venit în preajma blocuui meu un individ care semăna cu un profesor universitar – a cărui poză o văzusem întâmplător – din California. În 2013 am fost la Constanța fiindcă voiam să asist la un fel de simpozion internațional de haiku
Am fost găzduită într-un hotel aproape de locul unde începeau întâlnirile celor care scriau haiku, iar Irina, fosta mea colegă, a plătit cazarea o noapte pentru mine. Eu i-am dus în dar o cuvertură țesută de bunica la războiul ei din lemn. Se vedea și marea de acolo. Eu eram total singură și am mers, deși mereu am fost respinsă, din 84 de fapt, de peste tot. Și acolo am fost din nou ”persecutată”, așa cum am povestit. Unii nu înțeleg de ce eu nu am înțeles că eram condamnată la moarte și totodată izolare sau închisoare la domiciliu, unde eram evident torturată și otrăvită. (cel puțin tortura era în văzul lumii) Era absurd, nu am crezut așa ceva și nu am interpretat realitatea astfel, fiindcă într-adevăr am fost ceva bun și nu am greșit nimic. Nu am uitat adevărul, nu am uitat nimic. La Constanța am ajuns deja obosită, nedormind 2 nopți și în noaptea de acolo am dormit puțin și greu. Deasupra era un restaurant și se auzeau tocuri de femei sau pași pocnind în tavan dar mai ales pe culoarul meu. Oricum, oamenii din oraș aveau un fel de agresivitate față de mine și unul m-a întrebat dacă mi-e rău când am luat un suc la un magazin din apropiere. Eram doar obosită, nu mi se făcuse rău. Luasem cu mine vată, nu pentru ciclu, ci pentru scurgerile albastre de la marginea chilotului – ceea ce medicul de familie a numit ciupercă. Dar nu era ciupercă. Atunci a curs mult lichid albastru afară din organismul meu și ulterior nu am mai pățit așa ceva, după o suferință îndelungată în acest sens. Acea albăstreală ieșea cel mai bine la iveală în zona inghinală, fapt pentru care mă gândeam că e din ganglionii inghinali, dar mai fusese la bont – la piciorul amputat – mult timp, și foarte puțin la subsuori. Din aceste motive m-am gândit ulterior că poate era tot otravă și se acumulase în limfă, fiind drenată fie din intestin, fie din alte părți. Contează și obezitatea, despre care medicul de familie spunea că ”nu putem noi să o controlăm”, așa cum vorbești cu copiii mici. Când m-am întors de la Constanța, la fel ca la ducere, am așteptat mult timp în gară, iar acolo trenul pleca din Constanța, nu știu de ce întârzia, era foarte aglomerat și oamenii erau ușor porniți împotriva mea, dar câțiva au fost mai cumsecade și chiar au vorbit normal sau cât de cât cu mine în tren.
Am mai avut, cum spuneam, dureri inghinale, dar au trecut rând pe rând sau reapar, dar rar.
Tot aici e de amintit că la un moment dat mi-era tot mai greu din cauza durerii lombare și mi s-a recomandat Movalis, un analgezic care nu prea mă ajuta. Mergeam greu uneori, mă durea în mers, seara mă durea spinarea rău. Am spus medicului de familie și mi-a dat o carte mică cu gimnastică pentru dureri lombare – exerciții de efectuat. Nu am apucat încă să fac, din multe motive. Încă mai sper că voi face, chiar vara asta, puțină gimnastică. Am fost la un ortoped la policlinica Vitan find dureri prea mari la un moment dat și mi-a dat să fac o radiografie și am făcut-o la spitalul de vis-a-vis de liceul Iulia Hașdeu. Apoi el mi-a recomandat gimnastică medicală și trebuia să merg cu tramvaiul 21 undeva în toamna lui 2019. Datorită altor probleme nu am reușit să merg acolo, dar a mers mama în locul meu. Mama mai făcuse astfel de exerciții pentru coloană după accidentul ei din 2016.
În ce privește problemele gastrointestinale, am fost anul trecut 2019, la un gastroenterolog, deoarece mă neliniștea stomacul tratat cu Emanera 40 mg atât de mult timp și mai aveam colici și constipație frecvent și mai știam de problemele ficatului și pancreasului din ecografii anterioare. În prezent, după ce m-am mutat la Voluntari, am constipație zilnic și iau zilnic laxativ seara, ceea ce nu e normal. Am mai avut dureri abdominale adesea. Medicul gastroenterolog și-a bătut puțin joc de mine cu ideea că el nu mă poate trata dacă nu îi aduc adeverință de la medicul psihiatru că e de acord să îmi facă investigații ale colonului. Am fost iar la policlinica Vitan și medicul psihiatru a ezitat să îmi dea. Ideea e desigur că eu nu am bănuit măcar că eram condamnată la moarte și de aceea eram închisă și fără drepturi, iar medicii nu aveau cum să mă trateze, fiindu-le interzis. La început medicul spunea despre colonoscopie, ulterior a spus că e mai bine să fac CT ca să nu fiu chinuită. Am avut noroc să fac CT la spitalul Monza și rezultatele au ieșit bune, ceea ce m-a mirat, dar nu am avut cum merge la medic la control, fiindcă s-a delcanșat epidemia de virus Covid19 în martie. Mâine, 4 iunie 2020, am oră la medic după-masa. La spitalul Monza am avut reacție la substanța de contrast, dar am scăpat teafără.
Ei spun că oamenii nu știu absolut nimic despre mine și nu li se spun minciuni, că ei pur și simplu mă omoară fără să știe nimic adevărat despre mine.
Alții zic că inițial ei credeau că eu sunt sursa ideilor delirante aruncate asupra mea, dar ulterior au înțeles că eu nu m-am crezut nimic nici politic, nici altceva (și nici nu am fost), dar unii oameni au creat o mulțime de idei delirante despre mine.
Unii cred că poporul a votat la referendum să mă omoare, deși eu nu am fost în mod real o problemă pentru nimeni și apoi au cerut ajutorul altor popoare să mă omoare.
Am omis un lucru – de anul trecut, constipația a deveni curentă și anul acesta, 2020, am un hemoroid sau altceva care îmi afectează defecația. Acest ceva eu l-am numit inițial prolaps rectal, fiindcă a apărut după efortul la defecație – pe care o vreme, nu l-am ușurat nici cu supozitoare cu glicerină pentru adulți. Este ceva ca o ieșire a rectului pe o parte a anusului și apoi intră la loc după un timp. Nu e dureros decât în timpul defecației și atunci e foarte rău, durere ascuțită puternică. Am telefonat medicului de familie și mi-a spus că este hemoroid și să iau proctoglivenol, dar nu am avut încă bani să iau, poate voi lua mâine. Mâine voi spune despre asta și medicului gastroenterolog.
Acum voi scrie despre picioare, nu mai am mult și termin de scris totul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)