Am omis să povestesc că, atunci când am fost la Sebeș, mi s-a uscat vișinul mic din care am mâncat vișine vreo 3 veri. Păcat...
Mă gândeam că, dat fiind faptul că de fapt sunt omorâtă și toți asta vor, în mod complet greșit, dat fiind faptul că am povestit diverse necazuri și probleme, dvs. poate credeți că eu am fost un om negativ, când, în realitate, așa cum spun și ei, eu am fost pozitivitatea aproape pură, unul dintre cei mai pozitivi oameni - gândire cu optimism, cu drag de oameni și viață, speranță, gânduri de bine și frumos - păcat că nimeni nici nu a stat de vorbă cu mine o viață întreagă...
Ei spun azi că eu am fost mereu și sunt un om bun și cumpătat, dar toți proștii cred invers.????
tot azi ei zic că vecinii mei au făcut greșeala să o creadă pe mama, care minte în mod patologic, și au crezut că eu eram răul și o chinuiesc pe ea - că eu aș fi rea și nebună, când, de fapt, ea este așa ..???? dar cum? nimeni nu a vorbit cu mine. Dacă ar fi vorbit ar fi înțeles repede că sunt complet pură, curată și bună și inteligentă și nu aveam cum să fabulez despre mama. Mama mă tortura monstruos și mințea și spunea cu glas tare că mă va omorî și lumea o va crede pe ea, fiindcă ea știe să mintă. Era monstruoasă, nici măcar nu am povestit totul, plină de ură și țipete și bătaie asupra mea, iar eu nu greșeam nimic, era de 30 de ori mai monstruoasă ca acum - acum ea joacă rolul omului bun și cumsecade, terorizat de mine etc. Ei spun că și poporul a făcut aceeași greșeală, crezând-o pe mama și condamnându-mă pe mine la moarte fără nicio vină.????
30 august 2021
Mă uitam la cursuri de master de științe sociale etc. și am găsit din nou acel curs în engleză de filosofie (Open Mind se numea), despre care am vorbit mai demult - am scris bineînțeles cu adevărul despre mine și nimeni nu mi-a răspuns - căci nu am avut din păcate dreptul la studii, deși nu am avut tulburări psihice. Acum am îmbătrânit. Mi-ar fi plăcut mult să am măcar materialele acelui curs în limba engleză, dar nu aveam cui să cer, am explicat aceasta. Am descoperit acum (nu știam) că și soția lui Leon Zăgrean, fatidicul meditator din viața mea, predă la acel curs o secțiune. Interesul meu pentru cursuri de acest gen și mai ales pentru filosofie la granița cu științe cognitive și deci filosofia psihologiei, limbajului, artei, culturii (mai ales) nu este din cauză că l-am cunoscut pe Zăgrean demult, când el nu se ocupa de neuroștiințe în aparență. Interesul meu era trasabil și predictibil încă din copilărie - apoi era clar că voi urma psihologia neavând de ales etc. - atât eu cât și familia Zăgrean suntem doar niște noduri în rețeaua socială, funcționând intelectual în mod predictibil (cel puțin în cazul meu era clar acest viitor drum demult, dinainte de Zăgrean chiar).
2 septembrie 2021
Ei, din când în când, pomenesc despre acel accident legat de sexul oral, deși sunt aproape 3 decenii de atunci, și zilele acestea de exemplu au spus ceva de genul că eu nu aveam nicio senzație sexuală și ce fel de om e acela care face așa ceva (inclusiv amănuntul cu țiganul) dacă nu simte absolut nimic, așa, cu sânge rece?! Da, așa a fost, ceva cu sânge rece, dar era normal, fiindcă mă condamnaseră la moarte și lipsa dreptului la muncă și la studii - lucruri extrem de dureroase - deși nu greșisem absolut nimic până atunci. Ei sugerează că numai nebunii sau oamenii scârboși fac așa ceva fără să simtă nimic. Vreau să luați din nou în considerare faptul că trebuia să înțeleg de ce m-au condamnat la psihiatrie, deci la tortură continuă și pe viață, și să văd dacă pot evita aceasta în viitor. Vă spun ce fel de om - o femeie tânără și pură, cu mare sensibiliate și delicatețe, feminitate și gingășie, finețe, cum am fost întotdeauna și încă se poate dovedi, dar amintiți-vă ce am povestit și evident a fost adevărul - violurile îndelungate și monstruoase de la distanță, deși nu greșisem nimic (din apropiere nu se simte nimic) și violența mare din spitalul de psihiatrie, urmând celor 5 ani de violență dezgustătoare din partea părinților.
10 septembrie 2021
Este totuși vorba de o crimă monstruoasă. Am rugat în genunchi de atâtea ori...Am trimis de mai multe ori scrisori foștilor colegi și profesori și nimeni nu mi-a răspuns...Cei care intră peste mintea mea intră tot mai rar. Acum ei spun a mia oară că toți au mințit despre mine și de aceea eu nu pot fi acceptată în societate. Păcat, am avut mereu dreptate 100% și am fost numai binele. E ciudat cum mă omoară cu toții și nici nu au motive să le pară rău, sau să se răzgândească, sau să sufere că sunt criminali, fiindcă nimeni nu știe nimic despre mine, fiindcă am fost evident izolată complet de la 13 ani. Ei spun că psihologii sau psihiatrii au inventat că eu aș fi construit realitatea de pe blogul meu, deși pentru orice om inteligent este evident totul adevărat și povestit obiectiv. În limba engleză, alți proști sau nebuni, poate români -- ”ei au crezut că tu ești anormală și rea și tu ești bună și normală.” ???etc. Brațele și umerii mă dor înfiorător de rău de vreo 2 luni de zile, zi de zi - m-am plâns medicului de familie degeaba deocamdată. Ei iar au început cu ideea că oamenii m-au condamnat la moarte deși nu am greșit nimic.??? Unii zic că nebunii încă mai cred că cineva încerca să mă protejeze în mod ocult, când de fapt toți mă loveau evident ca să mă distrugă și să mă omoare, fiind deja 37 de ani cu tot răul asupra mea în mod evident vizibil.
12 septembrie 2021
Ei spun iar că adevărul despre mine e așa monstruos, încât foarte puțini oameni pot să îl vadă. Și de aceea toți vor să mor. Totuși, sunt încă în viață, vă implor din nou în genunchi, vreau să trăiesc, aveți milă, sunt un om fără greșeală.
desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge
marți, 17 august 2021
joi, 12 august 2021
Bani - o scrisoare către mama, i-o voi da azi-mâine
Fiindcă m-ai acuzat în mod nedrept că eu sunt subiectivă când explic de ce cred că varianta mea cu vânzarea apartamentului meu e mai bună, voi nota aici absolut toate motivele și planul conceput de mine pentru viitor, pe care ți-l propun pentru judecată. Voi începe cu o singură chestiune subiectivă –
1. Eu nu mă voi mai întoarce să locuiesc în București niciodată. Cu certitudine.
Aceasta afirm și îți explic în detaliu.
Am foarte multe motive să nu mai vreau să stau în București și să îmi doresc fericirea, adică pacea și binele din Voluntari, cu care m-am obișnuit de trei ani de când sunt aici. Acum știi că se mută 6 familii în vecinătatea noastră și probabil că va fi gălăgie – dar oricât de zgomot ar fi, tot e mai bine ca la bloc. Fiind persoană cu handicap motor, mă pot bucura aici de curte și de mișcarea necesară – de aer curat, fără să fie nevoie să iau troleibuzul – ceea ce peste câțiva ani nu voi mai putea, fiindcă scările sunt înalte la ușa troleibuzului – să ajung în parcul Cișmigiu sau în alt parc ca să iau aer. Aici e și parcul orașului Voluntari în apropiere. Port citi liniștită, totul e bine, iar dacă familiile care se mută vor face gălăgie, voi pune CD-uri cu muzică clasică mai tare. Având în vedere că nu mă voi mai muta în oraș, trebuie să mă gândesc la viitor, la varianta care m-ar avantaja să stau aici în Voluntari împreună cu tine sau eventual după moartea ta. Varianta bună pentru mine dar și pentru tine, oricare dintre noi ar muri prima. Tu spui că eu nu aș putea sta singură în casă fără tine, dar nu e așa. În cazul că nu aș putea singură, mi-aș căuta un loc la un azil – ceva așa cum e azilul de lângă noi – căci știu că există în zonele limitrofe Bucureștiului, dacă mai ții minte chiar și Daniela, vecina din oraș, și-a internat tatăl alcoolic la un azil din Ștefănești sau așa ceva și Cici, vecina bolnavă de cancer, care stătea în camera alăturaăt mie, a murit într-un azil special din Voluntari.
Tu știi foarte bine că întreaga mea viață eu nu am avut niciun ban – tu ai mai avut – și am dus-o rău și înainte de moartea tatei și după, având mulți ani numai bani de hrană, ba chiar nici atât, iar rufele nu le puteam spăla, fiindcă nu aveam bani de detergent și le luai tu în Voluntari să mi le speli la un moment dat.
Veniturile noastre sunt mici – eu am pensie (minimă) de 800 lei, fiindcă drepturile mele sunt de fapt de 630 lei și tu ai 2000 lei deci 2800 lei împreună. Situația actuală – motivul pentru care avem nevoie să luăm o decizie importantă – se datorează agravării dificultăților financiare, cu care de fapt ne-am confruntat an de an, zi de zi. În realitate am suferit continuu de lipsă de bani, cumpărând doar hrană ieftină și aproape nimic altceva, fiind fără banii necesari pentru anumite probleme gospodărești, cum ar fi acoperișul garajului, rămas de mai mulți ani cu găuri mari pe unde plouă și ninge, sau fără bani pentru poarta de la stradă, care stă deschisă zi și noapte în anotimpul cald, căci nu se poate închide datorită dilatării. Sau bani pentru probleme de sănătate, cum ar fi repararea dinților – care costă mult în ziua de azi, iar tu ai ce e drept norocul să ai placă, iar eu încă nu, având doar 50 de ani.
Totuși, trebuie să fii conștientă că atât eu cât și tu avem probleme de sănătate inerente vârstei și avem nevoie de medicamente care înghit mulți bani, după cum ai văzut – iar bolile mele de pildă se datorează în mare parte faptului că am locuit în oraș după moartea tatei, fără să mă fi mutat aici, cum insista Sandu, băiatul Fanei, atunci. Eu nu pot renunța la medicamente, așa cum ai insinuat tu și nu ar trebui să renunți și tu, deși de multe ori mi-ai spus că nu ți-ai cumpărat medicamentele necesare fiindcă nu aveai bani. Eu am dat ”în casă” (cum spui tu) câte 5-7 milioane lei (500-700 lei) din chiria apartamentului mare – care în ultimul timp a fost de 1500 lei, pentru cheltuielile comune, lună de lună în ultimii 2 ani circa, dar nu e destul, știi bine. Ai văzut că în ultima vreme lună de lună ai spus mereu că nu înțelegi de ce mereu suntem în această situație la sfârșitul fiecărei luni – aceea de a nu avea bani suficienți pentru hrană – nu mai vorbesc de alte cheltuieli. Chiar și anul trecut te gândeai la vânzarea apartamentului, fiindcă era nevoie de bani pentru garaj, pentru geamuri termopan la bucătărie, pentru dușul nostru rudimentar și prost din baie, pentru aducerea apei curente prin țeavă de la Apavol, fiindcă e mai bine și mai sigur să avem apă de la ei și nu de la puțul nostru, care s-a mai stricat sau bani pentru repararea centralei termice, a cărei schimbare a fost recomandată de mai mulți specialiști, căci ai chemat reparatorii de vreo 4-5 ori anul trecut. Etc. Noi mereu aveam bani doar de mâncare.
Țin să semnalez totuși un fapt important de anul trecut. Faptul că atât eu cât și tu ne-am lăsat de fumat, ceea ce a dus la sporul vizibil al venitului nostru lunar și anul trecut, cel puțin 6-8 luni, am trăit bine – am avut bani de hrană suficienți, ca niciodată, am putut să îmi cumpăr câteva lucruri necesare de îmbrăcat, fiindcă într-adevăr nu aveam aproape deloc, iar acum am destule (în afară de încălțăminte, din care nu mai am bune decât cizmele de acum 3 ierni și o singură pereche de pantofi) și altceva nu mai trebuie să cumpăr. Am luat și lenjerie de pat anul trecut, fiindcă într-adevăr nu aveam, fiindcă cele vechi din anii 80 se tociseră. Anul trecut am putut chiar să mă deplasez în oraș cu taxiul, viața era ușoară și eram conștientă de asta.
Însă și anul trecut mă presai cu necesitatea vânzării apartamentului pentru a acoperi diverse cheltuieli necesare, lucruri necesare ce nu ni le puteam permite. Anul acesta, datorită epidemiei de Covid și altor factori socio-economici, prețurile au crescut mult, iar venitul meu e același și chiria e aceeași. În afară de acele cheltuieli necesare, a mai apărut clar lipsa unui venit lunar minim pentru acoperirea cheltuielilor minime de hrană și igienă, care au crescut extrem de mult în timp scurt. Este absolut necesară vânzarea unui apartament, atât pentru acele cheltuieli cât și pentru suplimentarea venitului lunar, deci trebuie să căutăm o variantă care să ne lase un venit lunar maximizat sau maxim posibil și să ne lase și o sumă de bani generoasă pentru a face acele cheltuieli necesare în prezent, care s-au adunat prin ani, fiindcă nu am avut bani niciodată. Trebuie să ne gândim și la viitor, luând în considerare că te doare mijlocul și mereu spui că nu mai poți căra, că și pe mine mă doare la fel, fiindcă mi s-a deformat coloana din cauza obezității și purtării protezei, ... că, în sfârșit, și eu am 50 de ani și am diverse boli care mă afectează fizic și țin să trăiesc o viață mai ușoară un pic atât cât mai e posibil pe lumea aceasta, gândind în mod rațional la viitor, care se îngustează, și la faptul că nu am copii, iar verii mei refuză să îmi trimită măcar un sms de sărbători de atâția ani.
Divergența dintre noi e că eu consider că e mai bine să vând apartamentul meu proprietate personală, iar tu consideri că e mai bine să vindem apartamentul tău, în care eu am parte 3 optimi și mă opun. În ciuda faptului că tu susții că eu te dau afară în stradă de parcă ai fi înnebunit, în ciuda faptului că tu susții că e nedrept ca eu să am 3 optimi din acel apartament mare și tu doar 5 optimi, ceea ce nu e nedrept, fiindcă s-a calculat corect conform legii moștenirii la moartea tatei, deci în ciuda a orice, eu am propus să vând proprietatea mea, nu a ta, adică apartamentul meu de două camere, nu acela comun de 4 camere, fiindcă nu contează ce e al meu sau al tău, oricum trăim în comun într-o casă cu 2 camere în Voluntari și important e să facem tot posibilul pentru a ne simți bine împreună și pentru a trăi cât mai bine amândouă.
Acum îți voi expune mai jos în mod obiectiv de ce consider că vânzarea apartamentului meu de 2 camere e opțiunea mai bună. Mai înainte însă vreau să menționez că, de atâția ani, din 2011, deci de 10 ani, dinainte de moartea bunicului, nu am mai putut merge la Colun, unde era foarte frumos de stat vara, din cauza relațiilor extrem de reci cu rudele din Sibiu – la un moment dat tu ai spus că Nelu nu vrea să mergem noi două acolo. Sunt de acord, nu vrea, dar face uz de casa și grădina de acolo – oare nu ar trebui să ne dea o sumă ca despăgubire, adică valoarea pe jumătate a casei – sau măcar 10-20000 euro?! Acești bani ne-ar fi scos din necaz și din foame adesea sau ar fi permis amenajarea apartamentului pentru a fi închiriat mai convenabil.
Iată cum văd eu avantajele vânzării apartamentului meu și nu a celui mare de 4 camere.
Ambele apartamente sunt pe Moșilor.
Apartamentul meu stă gol de 3 ani, căci m-am mutat în Voluntari în 2018, toamna. În prezent banii abia ne-au ajuns în anotimpul cald, deci iarna ar fi monstruos și în plus, ar trebui să mai pierdem și banii pe întreținerea mare iarna – chiar dacă nu stau acolo – și pe impozitul anual – adu-ți aminte că anul ăsta abia am plătit impozitele, deși eu am plătit din banii ”mei”. Încă de acum se vede că acest apartament trebuie neapărat vândut sau închiriat așa cum este. Vei vedea mai încolo că nu este deloc avantajos să investim o groază de bani în acest apartament pentru a îl repara, dar cred că asta vezi deja, chiar tu ai fost de acord că nu investești în el – deși ai vorbit ca și cum tu investeai și eu nu contam deloc, deși e apartamentul meu. Îți reamintesc o altă aberație spusă de tine pe vremea când stăteam separat – îmi reproșai la necaz că eu mi-am făcut apartament de lux, deși am cheltuit doar strictul necesar din puținii bani ce îmi rămăseseră din moștenire pentru amenajări – respectiv 3000 euro, dar apartamentul a fost făcut de mântuială. Așadar, mai întâi, o enumerare a minusurilor acestui apartament de două camere:
• Zugrăveala veche din anul 2006, deci de 15 ani, deteriorată prin încălzirea centrală și prin fumatul în interior – plus vopseaua veche pe uși și calorifere etc. – ceea ce nu ar costa mult de remediat – adică de zugrăvit din nou. Acest lucru e mai puțin important. Chiar eu, acum 3-4 ani, am vopsit singură tocurile ușilor în alb.
• Ușile sunt vechi de peste 35-40 de ani, din construcția blocului și au semne urâte pe ele.
• Balconul nu este finisat – arată chiar urât de tot, fiind rămas așa după reabilitarea termică a blocului, iar geamul termopan nu se închide bine la balcon, fiindcă mi l-au montat prost și nu au vrut să mi-l repare când a trebuit să semnez procesul-verbal.
• Termopanele la geamuri sunt vechi, puse de tine din banii ”tăi” ca un dar pentru mine, dar sunt acum chiar stricate și în plus au fost din cele mai ieftine – nu izolează bine și se deschid numai pe jumătate
• Caloriferele sunt din cele vechi, mari și murdare și greu de curățat și urâte, dar, ceea ce este cel mai rău e că reprezintă un instrument de tortură, fiindcă degajă imensă cădură iarna și nu pot fi reglate – deci ar trebui schimbate și eu nu am avut bani defel. La Voluntari am trăit în condiții de lux. În oraș a trebuit să dorm iarna cu geamul deschis și am ajuns la spitalul de urgență în 2013 de exemplu.
• Mobila de bucătărie e urâtă, tot ce am găsit mai ieftin și chiuveta la fel, dar acestea merg. Masa însă e de la fostul proprietar și șchioapătă.
• Frigiderul e mic și fără decongelare automată.
• Aragazul e mic și prost, cu mici semne de stricăciune.
• Mașina de spălat din 2006 e încă bună, nu s-a stricat niciodată, dar nu se știe.
• Chiuveta din baie nu e bună pentru spălat pe față.
• Cada din baie mică și murdară de la fostul prorpietar, așa era când m-am mutat.
• Cămara și debaralele trebuie reconstruite fiindcă așa arată urât și sărăcăcios.
• Mobila e veche și cu defecte și stricăciuni – din anii 80 și în plus am nevoie de 2-3 din ele aici în Voluntari, așa cum ai spus și tu.
• Mobila care e nouă e extrem de rea – un dulap ce poate fi aruncat fiindcă abia susține hainele pe tijă și sertarele au fost impracticabile de la început, un birou mic și ieftin și o canapea pe care nu se mai poate dormi bine – cu arcuri rupte. Covoarele – stricate de tot, deși le aspiram și le spălam. Biblioteca nouă e acceptabilă, dar cam slăbuță.
• Ușa de la intrare e metalică, dar e stricată puțin – clanța iese și nu am reușit să o repar, neavând bani.
• Corpuri de iluminat demodate.
• Rezervorul de WC încă merge, dar nu a fost schimbat din 2006.
• Nu are aer condiționat și vara e cald de asemenea.
Acestea fiind spuse – gândește acum cărui fel de individ putem închiria acest apartament jegos și pe ce sumă – după ce te-ai avântat să mă contrazici că îl putem închiria cu 200 de euro pe lună. Care ar fi avantajele acestui apartament și alte caracteristici generale?
• Este semidecomandat și relativ spațios, dar e lângă ghenă și deci un pic mai mic holul de la intrare, unde nu ai mult loc să te încalți sau te îmbraci. Bucătăria și baia sunt aceptabil de mari. Mirosuri de la ghenă nu vin înăuntru.
• Este luminos și primește lumină de la soare dimineața.
• Este posibil să fie reamenajat de proprietar relativ ușor cu o sumă rezonabilă de bani, având în vedere că eu, de exemplu, a trebuit să dau jos faianța cu oglinzi din holul de la intrare, care era lipită cu clei puternic. Acum are faianță și gresie normale.
• Este situat relativ central, aproape de mijloace de transport și e orientat spre spatele blocului, ceea ce e mai rău, fiindcă acolo sunt gunoaie, dar mai bine pentru zgomote.
• Are vecini care fac zgomote, tineri zgomotoși în curtea din spatele blocului și dedesubt stă o bătrână care nu aude și dă televizorul tare.
Să presupunem că am închiria apartamentul așa cum spui tu. Dar ia să vedem mai departe... Fiind cu mobilă rea și apartament rău, chiriașii l-ar strica mai rău într-un an și cum l-am reînchiria la anul sau peste 2 ani?! Și gândește cât suntem de strâmtorate și că am depinde și de acea chirie, fiindcă nu ar fi de ajuns cea de la apartamentul de două camere pe care vrei să îl cumperi dacă vindem pe cel de patru. Reține un detaliu important – că anul acesta au crescut mult prețurile de pe piața imobiliară și acum e momentul propice să vindem, nu peste 1 an sau 10, când nu știm ce va fi și în plus am fi și prea în vârstă amândouă. Au crescut și prețurile apartamentelor și sumele chiriilor, care nu mai sunt cum erau când am stabilit noi 300 de euro pentru apartamentul mare. Din câte am văzut studiind prețurile de pe piața imobiliară de pe Moșilor, apartamentele de genul acesta, care nu au îmbunătățiri sau multe avantaje, se vând cu în jur de 80000 de euro toate, poate ceva doar mai puțin, deci o sumă bună, ceva mai mare decât cea cu care l-am cumpărat. Sigur, se plătește și impozit, dar tot ar rămâne destul.
Apartamentul mare se poate reînchiria mai bine. Tu spui că doamna de la imobiliare ți-a spus că nu putem obține mai mult de 300 de euro pe lună, adică așa cum am luat până acum. Pentru 4 camere pe Moșilor la intersecție cu Zece Mese, semimobilat. Nu este corect, cred eu, și am să explic de ce. Absolut toate chiriile pe internet la aparatamente de 4 camere, chiar cele mai slabe, fără amenajări, sunt peste 400 euro, câteva doar la 370. Cele cu îmbunătățiri luxoase ajung la peste 1000 euro. Acest apartament al nostru e mai bun acum decât era odinioară – și în plus chiriile au crescut! Este curat și are îmbunătățiri și termopane noi și balcoane bune și baie și duș bune – nu știu dacă trebuie zugrăvit, dar poate nu și oricum asta nu costă mult. Este de 4 camere, pentru numele lui Dumnezeu! Face poate 350 măcar. Este situat în zonă relativ bună, destul de central, în plus e zonă liniștită și curată, în afară de gangul de intrare. Este la etaj bun – etajul trei, în caz că se strică liftul. Tu spui că nu putem găsi chiriași – dar îți amintesc că mereu am găsit când am căutat cu ajutorul acelei doamne, și chiar destul de repede. Este posibil de asemenea să facem două-trei îmbunătățiri cu bani din apartamentul meu – aer condiționat, uși de termopan sau măcar caloriferele de reînnoit - și atunci am putea spera să îl închiriem mai rezonabil, cu 400 de euro sau chiar 450. Pe lângă această creștere a chiriei nu am mai avea de plătit nimic pentru apartamentul rău. Și în al treilea rând am putea păstra banii dobândiți în valută într-o bancă – încă nu m-am interesat cum, dar cred că e posibil – și astfel am putea suplimenta venitul cu cele necesare – adică 100-200 euro pe lună, că mai mult nu avem nevoie, numai în lunile de iarnă, chiar dacă stăm în Voluntari, ceea ce ar însemna mai puțin de 2000 de euro necesari pe an în medie, cu cheltuieli neprevăzute cu tot. Am scoate bani numai o dată pe an, comisionul nu poate fi imens. În acest mod ne-am păstra sănătatea și voia bună și banii aceia ar ajunge 20 sau 30 de ani cel puțin (după cheltuielile noastre actuale chiar 40-50 de ani) și nici nu trebuie mai mult – că pot apărea alte opțiuni, cum am explicat.
Apartamentul mare este adevărata valoare, este perla și celălalt e jegul, care însă poate fi ușor curățat de un cumpărător gospodar și e bine situat ca locație. Bătrâna de jos se apropie de 90 de ani. Tu vrei să să vindem pe cel mare cu ideea de a obține un apartament bun și cu îmbunătățiri de două camere, care să ne aducă un venit bun. Deci tu vrei o variantă foarte riscantă, în timp ce ap. mare e deja al nostru și e bun cu adevărat. De unde știi tu ce ți se dă nou? Ce vecini, ce chichițe are? Cine are interesul să vândă apartamente bune? Ai văzut prețurile? Ne-ar rămâne o sumă mică pentru cheltuielile necesare acum și aproape nimic pentru termen lung. (Nu crezi că am suferit destul? Și pentru cine?) Apoi va trebui să ne bazăm pe închirierea celor două. Ai văzut că un ap. bun, deci scump de 2 camere pe Moșilor dă cam 350 euro lunar? De ce să dăm vrabia din mână pe cioara de pe gard? Îți reamintesc că cel mare s-a închiriat totuși mereu. Îți amintești că mereu apăreau probleme, minore de fapt, cu chiriașii? Ar însemna să apară probleme de la două apartamente, realizezi asta? Ar putea apărea o lege împotriva noastră etc. Unul și bun e mai bine decât două și proaste. Pe termen lung de asemenea e mai bine – e mai bun ca valoare de vânzare în viitorul îndepărtat. Pentru mine, dacă tu mori, tot unul singur e mai bine și pentru tine la fel, dacă mor eu prima.
Acum îți reamintesc motivele pentru care avem nevoie acum de bani, după cum ai spus și tu mereu, uneori cu sămânță de scandal, ca și azi, deși eu nu am nicio vină:(revin imediat cu continuarea)
Aseară, 12 august 2021, după ce am terminat de scris cele de mai sus, m-au torturat înfiorător, cu dureri mari în tot corpul și capul și m-au scuipat continuu cu aberații și idei de genul - ”deci nu se poate?”, ”Nu putem”, ”nu se poate nici acum?!”, așa cum au făcut adesea. Am priceput că ceea ce vor ei să se poată e (probabil) ceva violent asupra creierului meu. Unii spuneau că ei trebuie să plece în străinătate ca să mă poată omorî - sunt obsedați de a îmi face răul și de a mă omorî nu doar din 84, mi se spune, ci din copilărie. Și nu trebuiau să mă lovească și să mă omoare și așa a fost aproape zi de zi. Voi scrie continuarea azi sau mâine, când voi putea.
1. Eu nu mă voi mai întoarce să locuiesc în București niciodată. Cu certitudine.
Aceasta afirm și îți explic în detaliu.
Am foarte multe motive să nu mai vreau să stau în București și să îmi doresc fericirea, adică pacea și binele din Voluntari, cu care m-am obișnuit de trei ani de când sunt aici. Acum știi că se mută 6 familii în vecinătatea noastră și probabil că va fi gălăgie – dar oricât de zgomot ar fi, tot e mai bine ca la bloc. Fiind persoană cu handicap motor, mă pot bucura aici de curte și de mișcarea necesară – de aer curat, fără să fie nevoie să iau troleibuzul – ceea ce peste câțiva ani nu voi mai putea, fiindcă scările sunt înalte la ușa troleibuzului – să ajung în parcul Cișmigiu sau în alt parc ca să iau aer. Aici e și parcul orașului Voluntari în apropiere. Port citi liniștită, totul e bine, iar dacă familiile care se mută vor face gălăgie, voi pune CD-uri cu muzică clasică mai tare. Având în vedere că nu mă voi mai muta în oraș, trebuie să mă gândesc la viitor, la varianta care m-ar avantaja să stau aici în Voluntari împreună cu tine sau eventual după moartea ta. Varianta bună pentru mine dar și pentru tine, oricare dintre noi ar muri prima. Tu spui că eu nu aș putea sta singură în casă fără tine, dar nu e așa. În cazul că nu aș putea singură, mi-aș căuta un loc la un azil – ceva așa cum e azilul de lângă noi – căci știu că există în zonele limitrofe Bucureștiului, dacă mai ții minte chiar și Daniela, vecina din oraș, și-a internat tatăl alcoolic la un azil din Ștefănești sau așa ceva și Cici, vecina bolnavă de cancer, care stătea în camera alăturaăt mie, a murit într-un azil special din Voluntari.
Tu știi foarte bine că întreaga mea viață eu nu am avut niciun ban – tu ai mai avut – și am dus-o rău și înainte de moartea tatei și după, având mulți ani numai bani de hrană, ba chiar nici atât, iar rufele nu le puteam spăla, fiindcă nu aveam bani de detergent și le luai tu în Voluntari să mi le speli la un moment dat.
Veniturile noastre sunt mici – eu am pensie (minimă) de 800 lei, fiindcă drepturile mele sunt de fapt de 630 lei și tu ai 2000 lei deci 2800 lei împreună. Situația actuală – motivul pentru care avem nevoie să luăm o decizie importantă – se datorează agravării dificultăților financiare, cu care de fapt ne-am confruntat an de an, zi de zi. În realitate am suferit continuu de lipsă de bani, cumpărând doar hrană ieftină și aproape nimic altceva, fiind fără banii necesari pentru anumite probleme gospodărești, cum ar fi acoperișul garajului, rămas de mai mulți ani cu găuri mari pe unde plouă și ninge, sau fără bani pentru poarta de la stradă, care stă deschisă zi și noapte în anotimpul cald, căci nu se poate închide datorită dilatării. Sau bani pentru probleme de sănătate, cum ar fi repararea dinților – care costă mult în ziua de azi, iar tu ai ce e drept norocul să ai placă, iar eu încă nu, având doar 50 de ani.
Totuși, trebuie să fii conștientă că atât eu cât și tu avem probleme de sănătate inerente vârstei și avem nevoie de medicamente care înghit mulți bani, după cum ai văzut – iar bolile mele de pildă se datorează în mare parte faptului că am locuit în oraș după moartea tatei, fără să mă fi mutat aici, cum insista Sandu, băiatul Fanei, atunci. Eu nu pot renunța la medicamente, așa cum ai insinuat tu și nu ar trebui să renunți și tu, deși de multe ori mi-ai spus că nu ți-ai cumpărat medicamentele necesare fiindcă nu aveai bani. Eu am dat ”în casă” (cum spui tu) câte 5-7 milioane lei (500-700 lei) din chiria apartamentului mare – care în ultimul timp a fost de 1500 lei, pentru cheltuielile comune, lună de lună în ultimii 2 ani circa, dar nu e destul, știi bine. Ai văzut că în ultima vreme lună de lună ai spus mereu că nu înțelegi de ce mereu suntem în această situație la sfârșitul fiecărei luni – aceea de a nu avea bani suficienți pentru hrană – nu mai vorbesc de alte cheltuieli. Chiar și anul trecut te gândeai la vânzarea apartamentului, fiindcă era nevoie de bani pentru garaj, pentru geamuri termopan la bucătărie, pentru dușul nostru rudimentar și prost din baie, pentru aducerea apei curente prin țeavă de la Apavol, fiindcă e mai bine și mai sigur să avem apă de la ei și nu de la puțul nostru, care s-a mai stricat sau bani pentru repararea centralei termice, a cărei schimbare a fost recomandată de mai mulți specialiști, căci ai chemat reparatorii de vreo 4-5 ori anul trecut. Etc. Noi mereu aveam bani doar de mâncare.
Țin să semnalez totuși un fapt important de anul trecut. Faptul că atât eu cât și tu ne-am lăsat de fumat, ceea ce a dus la sporul vizibil al venitului nostru lunar și anul trecut, cel puțin 6-8 luni, am trăit bine – am avut bani de hrană suficienți, ca niciodată, am putut să îmi cumpăr câteva lucruri necesare de îmbrăcat, fiindcă într-adevăr nu aveam aproape deloc, iar acum am destule (în afară de încălțăminte, din care nu mai am bune decât cizmele de acum 3 ierni și o singură pereche de pantofi) și altceva nu mai trebuie să cumpăr. Am luat și lenjerie de pat anul trecut, fiindcă într-adevăr nu aveam, fiindcă cele vechi din anii 80 se tociseră. Anul trecut am putut chiar să mă deplasez în oraș cu taxiul, viața era ușoară și eram conștientă de asta.
Însă și anul trecut mă presai cu necesitatea vânzării apartamentului pentru a acoperi diverse cheltuieli necesare, lucruri necesare ce nu ni le puteam permite. Anul acesta, datorită epidemiei de Covid și altor factori socio-economici, prețurile au crescut mult, iar venitul meu e același și chiria e aceeași. În afară de acele cheltuieli necesare, a mai apărut clar lipsa unui venit lunar minim pentru acoperirea cheltuielilor minime de hrană și igienă, care au crescut extrem de mult în timp scurt. Este absolut necesară vânzarea unui apartament, atât pentru acele cheltuieli cât și pentru suplimentarea venitului lunar, deci trebuie să căutăm o variantă care să ne lase un venit lunar maximizat sau maxim posibil și să ne lase și o sumă de bani generoasă pentru a face acele cheltuieli necesare în prezent, care s-au adunat prin ani, fiindcă nu am avut bani niciodată. Trebuie să ne gândim și la viitor, luând în considerare că te doare mijlocul și mereu spui că nu mai poți căra, că și pe mine mă doare la fel, fiindcă mi s-a deformat coloana din cauza obezității și purtării protezei, ... că, în sfârșit, și eu am 50 de ani și am diverse boli care mă afectează fizic și țin să trăiesc o viață mai ușoară un pic atât cât mai e posibil pe lumea aceasta, gândind în mod rațional la viitor, care se îngustează, și la faptul că nu am copii, iar verii mei refuză să îmi trimită măcar un sms de sărbători de atâția ani.
Divergența dintre noi e că eu consider că e mai bine să vând apartamentul meu proprietate personală, iar tu consideri că e mai bine să vindem apartamentul tău, în care eu am parte 3 optimi și mă opun. În ciuda faptului că tu susții că eu te dau afară în stradă de parcă ai fi înnebunit, în ciuda faptului că tu susții că e nedrept ca eu să am 3 optimi din acel apartament mare și tu doar 5 optimi, ceea ce nu e nedrept, fiindcă s-a calculat corect conform legii moștenirii la moartea tatei, deci în ciuda a orice, eu am propus să vând proprietatea mea, nu a ta, adică apartamentul meu de două camere, nu acela comun de 4 camere, fiindcă nu contează ce e al meu sau al tău, oricum trăim în comun într-o casă cu 2 camere în Voluntari și important e să facem tot posibilul pentru a ne simți bine împreună și pentru a trăi cât mai bine amândouă.
Acum îți voi expune mai jos în mod obiectiv de ce consider că vânzarea apartamentului meu de 2 camere e opțiunea mai bună. Mai înainte însă vreau să menționez că, de atâția ani, din 2011, deci de 10 ani, dinainte de moartea bunicului, nu am mai putut merge la Colun, unde era foarte frumos de stat vara, din cauza relațiilor extrem de reci cu rudele din Sibiu – la un moment dat tu ai spus că Nelu nu vrea să mergem noi două acolo. Sunt de acord, nu vrea, dar face uz de casa și grădina de acolo – oare nu ar trebui să ne dea o sumă ca despăgubire, adică valoarea pe jumătate a casei – sau măcar 10-20000 euro?! Acești bani ne-ar fi scos din necaz și din foame adesea sau ar fi permis amenajarea apartamentului pentru a fi închiriat mai convenabil.
Iată cum văd eu avantajele vânzării apartamentului meu și nu a celui mare de 4 camere.
Ambele apartamente sunt pe Moșilor.
Apartamentul meu stă gol de 3 ani, căci m-am mutat în Voluntari în 2018, toamna. În prezent banii abia ne-au ajuns în anotimpul cald, deci iarna ar fi monstruos și în plus, ar trebui să mai pierdem și banii pe întreținerea mare iarna – chiar dacă nu stau acolo – și pe impozitul anual – adu-ți aminte că anul ăsta abia am plătit impozitele, deși eu am plătit din banii ”mei”. Încă de acum se vede că acest apartament trebuie neapărat vândut sau închiriat așa cum este. Vei vedea mai încolo că nu este deloc avantajos să investim o groază de bani în acest apartament pentru a îl repara, dar cred că asta vezi deja, chiar tu ai fost de acord că nu investești în el – deși ai vorbit ca și cum tu investeai și eu nu contam deloc, deși e apartamentul meu. Îți reamintesc o altă aberație spusă de tine pe vremea când stăteam separat – îmi reproșai la necaz că eu mi-am făcut apartament de lux, deși am cheltuit doar strictul necesar din puținii bani ce îmi rămăseseră din moștenire pentru amenajări – respectiv 3000 euro, dar apartamentul a fost făcut de mântuială. Așadar, mai întâi, o enumerare a minusurilor acestui apartament de două camere:
• Zugrăveala veche din anul 2006, deci de 15 ani, deteriorată prin încălzirea centrală și prin fumatul în interior – plus vopseaua veche pe uși și calorifere etc. – ceea ce nu ar costa mult de remediat – adică de zugrăvit din nou. Acest lucru e mai puțin important. Chiar eu, acum 3-4 ani, am vopsit singură tocurile ușilor în alb.
• Ușile sunt vechi de peste 35-40 de ani, din construcția blocului și au semne urâte pe ele.
• Balconul nu este finisat – arată chiar urât de tot, fiind rămas așa după reabilitarea termică a blocului, iar geamul termopan nu se închide bine la balcon, fiindcă mi l-au montat prost și nu au vrut să mi-l repare când a trebuit să semnez procesul-verbal.
• Termopanele la geamuri sunt vechi, puse de tine din banii ”tăi” ca un dar pentru mine, dar sunt acum chiar stricate și în plus au fost din cele mai ieftine – nu izolează bine și se deschid numai pe jumătate
• Caloriferele sunt din cele vechi, mari și murdare și greu de curățat și urâte, dar, ceea ce este cel mai rău e că reprezintă un instrument de tortură, fiindcă degajă imensă cădură iarna și nu pot fi reglate – deci ar trebui schimbate și eu nu am avut bani defel. La Voluntari am trăit în condiții de lux. În oraș a trebuit să dorm iarna cu geamul deschis și am ajuns la spitalul de urgență în 2013 de exemplu.
• Mobila de bucătărie e urâtă, tot ce am găsit mai ieftin și chiuveta la fel, dar acestea merg. Masa însă e de la fostul proprietar și șchioapătă.
• Frigiderul e mic și fără decongelare automată.
• Aragazul e mic și prost, cu mici semne de stricăciune.
• Mașina de spălat din 2006 e încă bună, nu s-a stricat niciodată, dar nu se știe.
• Chiuveta din baie nu e bună pentru spălat pe față.
• Cada din baie mică și murdară de la fostul prorpietar, așa era când m-am mutat.
• Cămara și debaralele trebuie reconstruite fiindcă așa arată urât și sărăcăcios.
• Mobila e veche și cu defecte și stricăciuni – din anii 80 și în plus am nevoie de 2-3 din ele aici în Voluntari, așa cum ai spus și tu.
• Mobila care e nouă e extrem de rea – un dulap ce poate fi aruncat fiindcă abia susține hainele pe tijă și sertarele au fost impracticabile de la început, un birou mic și ieftin și o canapea pe care nu se mai poate dormi bine – cu arcuri rupte. Covoarele – stricate de tot, deși le aspiram și le spălam. Biblioteca nouă e acceptabilă, dar cam slăbuță.
• Ușa de la intrare e metalică, dar e stricată puțin – clanța iese și nu am reușit să o repar, neavând bani.
• Corpuri de iluminat demodate.
• Rezervorul de WC încă merge, dar nu a fost schimbat din 2006.
• Nu are aer condiționat și vara e cald de asemenea.
Acestea fiind spuse – gândește acum cărui fel de individ putem închiria acest apartament jegos și pe ce sumă – după ce te-ai avântat să mă contrazici că îl putem închiria cu 200 de euro pe lună. Care ar fi avantajele acestui apartament și alte caracteristici generale?
• Este semidecomandat și relativ spațios, dar e lângă ghenă și deci un pic mai mic holul de la intrare, unde nu ai mult loc să te încalți sau te îmbraci. Bucătăria și baia sunt aceptabil de mari. Mirosuri de la ghenă nu vin înăuntru.
• Este luminos și primește lumină de la soare dimineața.
• Este posibil să fie reamenajat de proprietar relativ ușor cu o sumă rezonabilă de bani, având în vedere că eu, de exemplu, a trebuit să dau jos faianța cu oglinzi din holul de la intrare, care era lipită cu clei puternic. Acum are faianță și gresie normale.
• Este situat relativ central, aproape de mijloace de transport și e orientat spre spatele blocului, ceea ce e mai rău, fiindcă acolo sunt gunoaie, dar mai bine pentru zgomote.
• Are vecini care fac zgomote, tineri zgomotoși în curtea din spatele blocului și dedesubt stă o bătrână care nu aude și dă televizorul tare.
Să presupunem că am închiria apartamentul așa cum spui tu. Dar ia să vedem mai departe... Fiind cu mobilă rea și apartament rău, chiriașii l-ar strica mai rău într-un an și cum l-am reînchiria la anul sau peste 2 ani?! Și gândește cât suntem de strâmtorate și că am depinde și de acea chirie, fiindcă nu ar fi de ajuns cea de la apartamentul de două camere pe care vrei să îl cumperi dacă vindem pe cel de patru. Reține un detaliu important – că anul acesta au crescut mult prețurile de pe piața imobiliară și acum e momentul propice să vindem, nu peste 1 an sau 10, când nu știm ce va fi și în plus am fi și prea în vârstă amândouă. Au crescut și prețurile apartamentelor și sumele chiriilor, care nu mai sunt cum erau când am stabilit noi 300 de euro pentru apartamentul mare. Din câte am văzut studiind prețurile de pe piața imobiliară de pe Moșilor, apartamentele de genul acesta, care nu au îmbunătățiri sau multe avantaje, se vând cu în jur de 80000 de euro toate, poate ceva doar mai puțin, deci o sumă bună, ceva mai mare decât cea cu care l-am cumpărat. Sigur, se plătește și impozit, dar tot ar rămâne destul.
Apartamentul mare se poate reînchiria mai bine. Tu spui că doamna de la imobiliare ți-a spus că nu putem obține mai mult de 300 de euro pe lună, adică așa cum am luat până acum. Pentru 4 camere pe Moșilor la intersecție cu Zece Mese, semimobilat. Nu este corect, cred eu, și am să explic de ce. Absolut toate chiriile pe internet la aparatamente de 4 camere, chiar cele mai slabe, fără amenajări, sunt peste 400 euro, câteva doar la 370. Cele cu îmbunătățiri luxoase ajung la peste 1000 euro. Acest apartament al nostru e mai bun acum decât era odinioară – și în plus chiriile au crescut! Este curat și are îmbunătățiri și termopane noi și balcoane bune și baie și duș bune – nu știu dacă trebuie zugrăvit, dar poate nu și oricum asta nu costă mult. Este de 4 camere, pentru numele lui Dumnezeu! Face poate 350 măcar. Este situat în zonă relativ bună, destul de central, în plus e zonă liniștită și curată, în afară de gangul de intrare. Este la etaj bun – etajul trei, în caz că se strică liftul. Tu spui că nu putem găsi chiriași – dar îți amintesc că mereu am găsit când am căutat cu ajutorul acelei doamne, și chiar destul de repede. Este posibil de asemenea să facem două-trei îmbunătățiri cu bani din apartamentul meu – aer condiționat, uși de termopan sau măcar caloriferele de reînnoit - și atunci am putea spera să îl închiriem mai rezonabil, cu 400 de euro sau chiar 450. Pe lângă această creștere a chiriei nu am mai avea de plătit nimic pentru apartamentul rău. Și în al treilea rând am putea păstra banii dobândiți în valută într-o bancă – încă nu m-am interesat cum, dar cred că e posibil – și astfel am putea suplimenta venitul cu cele necesare – adică 100-200 euro pe lună, că mai mult nu avem nevoie, numai în lunile de iarnă, chiar dacă stăm în Voluntari, ceea ce ar însemna mai puțin de 2000 de euro necesari pe an în medie, cu cheltuieli neprevăzute cu tot. Am scoate bani numai o dată pe an, comisionul nu poate fi imens. În acest mod ne-am păstra sănătatea și voia bună și banii aceia ar ajunge 20 sau 30 de ani cel puțin (după cheltuielile noastre actuale chiar 40-50 de ani) și nici nu trebuie mai mult – că pot apărea alte opțiuni, cum am explicat.
Apartamentul mare este adevărata valoare, este perla și celălalt e jegul, care însă poate fi ușor curățat de un cumpărător gospodar și e bine situat ca locație. Bătrâna de jos se apropie de 90 de ani. Tu vrei să să vindem pe cel mare cu ideea de a obține un apartament bun și cu îmbunătățiri de două camere, care să ne aducă un venit bun. Deci tu vrei o variantă foarte riscantă, în timp ce ap. mare e deja al nostru și e bun cu adevărat. De unde știi tu ce ți se dă nou? Ce vecini, ce chichițe are? Cine are interesul să vândă apartamente bune? Ai văzut prețurile? Ne-ar rămâne o sumă mică pentru cheltuielile necesare acum și aproape nimic pentru termen lung. (Nu crezi că am suferit destul? Și pentru cine?) Apoi va trebui să ne bazăm pe închirierea celor două. Ai văzut că un ap. bun, deci scump de 2 camere pe Moșilor dă cam 350 euro lunar? De ce să dăm vrabia din mână pe cioara de pe gard? Îți reamintesc că cel mare s-a închiriat totuși mereu. Îți amintești că mereu apăreau probleme, minore de fapt, cu chiriașii? Ar însemna să apară probleme de la două apartamente, realizezi asta? Ar putea apărea o lege împotriva noastră etc. Unul și bun e mai bine decât două și proaste. Pe termen lung de asemenea e mai bine – e mai bun ca valoare de vânzare în viitorul îndepărtat. Pentru mine, dacă tu mori, tot unul singur e mai bine și pentru tine la fel, dacă mor eu prima.
Acum îți reamintesc motivele pentru care avem nevoie acum de bani, după cum ai spus și tu mereu, uneori cu sămânță de scandal, ca și azi, deși eu nu am nicio vină:(revin imediat cu continuarea)
Aseară, 12 august 2021, după ce am terminat de scris cele de mai sus, m-au torturat înfiorător, cu dureri mari în tot corpul și capul și m-au scuipat continuu cu aberații și idei de genul - ”deci nu se poate?”, ”Nu putem”, ”nu se poate nici acum?!”, așa cum au făcut adesea. Am priceput că ceea ce vor ei să se poată e (probabil) ceva violent asupra creierului meu. Unii spuneau că ei trebuie să plece în străinătate ca să mă poată omorî - sunt obsedați de a îmi face răul și de a mă omorî nu doar din 84, mi se spune, ci din copilărie. Și nu trebuiau să mă lovească și să mă omoare și așa a fost aproape zi de zi. Voi scrie continuarea azi sau mâine, când voi putea.
joi, 5 august 2021
5 august 2021
Ei spun că oamenii nici măcar nu cred că eu sunt otrăvită - deci își imaginează a priori că eu sunt nebună și chipurile acesta e motiv suficient ca să mă respingă total și oricum să mă omoare. Mai țineți minte poate, din ce am povestit, că aveam mereu dovezi destule că era otravă, dar nimeni nu era interesat de adevăr sau probe, cum a fost și cu medicul Căpraru, când aveam bucata aceea împuțită din cârpa cu otravă. Alții spun că poporul a votat ca eu să fiu omorâtă, ceea ce e o monstruozitate - m-ați fi văzut pe mine să votez da sau nu pentru așa ceva?! Nici moartă. Eu consider că niciun om nu trebuie să fie omorât dar în unele cazuri se vorbește de condamnarea la moarte - un lucru ciudat - dar atunci e vorba de judecată și vinovăție a cuiva. Eu absolut sigur nu am greșit nimic întreaga viață și nimeni nu m-a întrebat nimic niciodată. Nu știu ce acuzație mi s-ar putea aduce chipurile, fiindcă totul a fost cum am scris eu în acest blog, nu am greșit nimic. Azi noapte sau ieri cineva a umblat la apele mele de lângă pat și acum scriu foarte greu - mâinile mi-au amorțit, mai ales noaptea a fost rău. Aberațiile lor legate de condamnarea mea sunt parțial din cauză că în copilărie am jucat rolul procurorului în piesa Procesul apei pentru copii.
Azi, cu excepția unei ieșiri până la magazinul Shop and Go am dormit până la ora 15. Somnolență oribilă. Ei spun din nou că i-au păcălit absolut pe toți că lucrurile au fost și sunt altfel decât am explicat eu aici pe blog și de fapt totul a fost mereu exact cum am spus eu. Repet, dacă ar fi fost adevărul, imediat ar fi fost și dreptatea, adică aș fi avut dreptul la studii și la muncă și nu ar fi mai putut fi nimic rău - ei spun că aș fi clacat, dar e fals, aș fi făcut față, unii dintre ei mereu vorbesc cu condiționalul optativ la trecut sau la prezent. Acum e prea tărziu, dar sunt alte lucruri, cum ar fi faptul că nu trebuie să mă omoare, dar ei asta vor și asta spun mereu. Izolarea e din 1984... dacă nu m-ar fi otrăvit, aș fi reușit sigur. Dar ei mereu spun că mama mea i-a păcălit pe toți, exact așa cum mă amenința în 1984-1985. Aseară am avut din nou dureri musculare și osoase probabil, foarte puternice și în tot corpul. Azi oapte amorțeli puternice.
Iar au intrat ăia cu ideea ”deci nu se poate, nici acum?” Ei mereu intră cu această idee, sugerând că vor să mă omoare sau să mă controleze cerebral complet și așa spun mereu - că ei mă otrăvesc cu scopul distrugerii mele complete și controlării mele de către mama sau de către altcineva, sau depășirii valorii mele intelectuale de către mama, care, spun ei, e o femeie proastă și foarte rea, dar lumea vrea ca eu să mor sau să nu ființez psihic de dragul ei. ???!! Repet, e ideea lor și chiar o repetă din când în când, eu nu gândesc aberații sau lucruri inutile niciodată. Îmi pare rău că nu a înțeles nimeni adevărul că am fost un om perfect și normal întotdeauna, findcă sigur nu m-ar fi omorât - ei zic că oamenii nu au înțeles nici măcar ce e mama. Au lovit încontinuu din 1984, dar, dacă ar fi fost adevărul, sigur nu ar fi mai lovit nimeni. Ei spun IAR că eu sunt tot ce e mai bun dar oamenii toți vor să mă distrugă crezând că sunt ceva rău. ????! Mama mi-a dat afară pisica, mă rog lui Dumnezeu să se întoarcă nevătămată, e o pisică proastă și e noapte, nu s-a mai întmplat așa niciodată, nu prea are șanse să supraviețuiască în noapte - mama a dat-o afară intenționat - fie ea, fie cineva care o manipulează - și urlă la mine că eu sunt de vină, cam așa ceva - deși e invers, ea mereu așa face, de când eram mică și probabil că și în acest sens i-a păcălit pe toți. Adică își transferă vinovăția și dă impresia că eu fac asta. Acum mulțumesc lui Dumnezeu că s-a întors pisica - era tot ce aveam mai aproape și mai drag în afară de mama și îmi cer iertare dacă m-am supărat prea tare. Eram tristă și necăjită.
6.08.21
Din nefericire azi noapte m-au frecat sexual în somn și nu am reușit să mă trezesc, sunt tare amărâtă. Iar au intrat, cu ideea că ”nimeni nu trebuie să înțeleagă adevărul despre Cristina.” Voi credeți așa ceva? Ei spun că mama mea e un om monstruos și verii mei nu pot crede adevărul și la fel ceilalți oameni.??? Oare? Ei spun că numai nașul meu știa adevărul despre mama și l-au omorât.
10.08.21
Azi au intrat din nou cei din categoria ”cum explicăm că nu are dezordine mintală?” sau ”cum justificăm că...”. Ei spuneau că vor să mintă despre mine - ceea ce este un act grav, criminal, fiindcă nu vor ca oamenii să înțeleagă că ei au greșit și preferă să îmi dea moartea. Nu este invenția mea, sunt spusele lor.????!!
12 august 2021
Azi dimineață, ieșind pe stradă m-am întâlnit cu Fana, vecina bătrână de peste drum, mama Mihaelei, despre care am mai povestit. Este una dintre cele 3-4 persoane cu care pot schimba 2-3 vorbe, nu mai mult. Fana mă tratează și ea drept copil prost sau nebună, exact așa cum face (oarecum) și vecina Maricica, soția lui Marinică. Unii spuneau că mama mea i-a păcălit pe toți să mă trateze așa fiindcă ea mă tratează drept nebună de față cu orice străin și fiindcă a inventat povești mincinoase despre mine. Nu de mult, Fana mi-a spus cu compătimire pe stradă - ei ce păcat, ”dacă erai tu... Cristina”, implicând clar că voia să spună că totul era bine dacă eram eu bine adică sănătoasă, întreagă la trup și la minte. Era și implicația că Fana voia să se refere indirect și la faptul că mă considera inaptă de viață datorită unui handicap psihic, ca și cum eram nebună. Azi Fana era împreună cu altă vecină pe care nu o cunosc deloc și am salutat-o și când m-am îndepărtat un pic, evident intenționat așa ca să aud și eu, cum mi s-a mai întâmplat cu alți oameni, Fana a spus tare ”păcat de ea...” cu aceleași semnificații că mă compătimește, ceea ce însemna indirect că mă prezintă vecinei drept nebună, fiindcă nu era niciun păcat și aș fi putut face orice muncă sau studii dacă aș fi avut drepturile și în general nu compătimești în acest mod un om care e doar șchiop, acest gen de respingere apare când omul e considerat inapt psihic, deci Fana mă batjocorea pe față, ca întotdeauna mama și alți oameni. Unii au intrat peste mintea mea cu ideea că Fana e babă, ca și Ioana de la blocul din oraș și babele nu pot înțlege niciodată.???
Azi, cu excepția unei ieșiri până la magazinul Shop and Go am dormit până la ora 15. Somnolență oribilă. Ei spun din nou că i-au păcălit absolut pe toți că lucrurile au fost și sunt altfel decât am explicat eu aici pe blog și de fapt totul a fost mereu exact cum am spus eu. Repet, dacă ar fi fost adevărul, imediat ar fi fost și dreptatea, adică aș fi avut dreptul la studii și la muncă și nu ar fi mai putut fi nimic rău - ei spun că aș fi clacat, dar e fals, aș fi făcut față, unii dintre ei mereu vorbesc cu condiționalul optativ la trecut sau la prezent. Acum e prea tărziu, dar sunt alte lucruri, cum ar fi faptul că nu trebuie să mă omoare, dar ei asta vor și asta spun mereu. Izolarea e din 1984... dacă nu m-ar fi otrăvit, aș fi reușit sigur. Dar ei mereu spun că mama mea i-a păcălit pe toți, exact așa cum mă amenința în 1984-1985. Aseară am avut din nou dureri musculare și osoase probabil, foarte puternice și în tot corpul. Azi oapte amorțeli puternice.
Iar au intrat ăia cu ideea ”deci nu se poate, nici acum?” Ei mereu intră cu această idee, sugerând că vor să mă omoare sau să mă controleze cerebral complet și așa spun mereu - că ei mă otrăvesc cu scopul distrugerii mele complete și controlării mele de către mama sau de către altcineva, sau depășirii valorii mele intelectuale de către mama, care, spun ei, e o femeie proastă și foarte rea, dar lumea vrea ca eu să mor sau să nu ființez psihic de dragul ei. ???!! Repet, e ideea lor și chiar o repetă din când în când, eu nu gândesc aberații sau lucruri inutile niciodată. Îmi pare rău că nu a înțeles nimeni adevărul că am fost un om perfect și normal întotdeauna, findcă sigur nu m-ar fi omorât - ei zic că oamenii nu au înțeles nici măcar ce e mama. Au lovit încontinuu din 1984, dar, dacă ar fi fost adevărul, sigur nu ar fi mai lovit nimeni. Ei spun IAR că eu sunt tot ce e mai bun dar oamenii toți vor să mă distrugă crezând că sunt ceva rău. ????! Mama mi-a dat afară pisica, mă rog lui Dumnezeu să se întoarcă nevătămată, e o pisică proastă și e noapte, nu s-a mai întmplat așa niciodată, nu prea are șanse să supraviețuiască în noapte - mama a dat-o afară intenționat - fie ea, fie cineva care o manipulează - și urlă la mine că eu sunt de vină, cam așa ceva - deși e invers, ea mereu așa face, de când eram mică și probabil că și în acest sens i-a păcălit pe toți. Adică își transferă vinovăția și dă impresia că eu fac asta. Acum mulțumesc lui Dumnezeu că s-a întors pisica - era tot ce aveam mai aproape și mai drag în afară de mama și îmi cer iertare dacă m-am supărat prea tare. Eram tristă și necăjită.
6.08.21
Din nefericire azi noapte m-au frecat sexual în somn și nu am reușit să mă trezesc, sunt tare amărâtă. Iar au intrat, cu ideea că ”nimeni nu trebuie să înțeleagă adevărul despre Cristina.” Voi credeți așa ceva? Ei spun că mama mea e un om monstruos și verii mei nu pot crede adevărul și la fel ceilalți oameni.??? Oare? Ei spun că numai nașul meu știa adevărul despre mama și l-au omorât.
10.08.21
Azi au intrat din nou cei din categoria ”cum explicăm că nu are dezordine mintală?” sau ”cum justificăm că...”. Ei spuneau că vor să mintă despre mine - ceea ce este un act grav, criminal, fiindcă nu vor ca oamenii să înțeleagă că ei au greșit și preferă să îmi dea moartea. Nu este invenția mea, sunt spusele lor.????!!
12 august 2021
Azi dimineață, ieșind pe stradă m-am întâlnit cu Fana, vecina bătrână de peste drum, mama Mihaelei, despre care am mai povestit. Este una dintre cele 3-4 persoane cu care pot schimba 2-3 vorbe, nu mai mult. Fana mă tratează și ea drept copil prost sau nebună, exact așa cum face (oarecum) și vecina Maricica, soția lui Marinică. Unii spuneau că mama mea i-a păcălit pe toți să mă trateze așa fiindcă ea mă tratează drept nebună de față cu orice străin și fiindcă a inventat povești mincinoase despre mine. Nu de mult, Fana mi-a spus cu compătimire pe stradă - ei ce păcat, ”dacă erai tu... Cristina”, implicând clar că voia să spună că totul era bine dacă eram eu bine adică sănătoasă, întreagă la trup și la minte. Era și implicația că Fana voia să se refere indirect și la faptul că mă considera inaptă de viață datorită unui handicap psihic, ca și cum eram nebună. Azi Fana era împreună cu altă vecină pe care nu o cunosc deloc și am salutat-o și când m-am îndepărtat un pic, evident intenționat așa ca să aud și eu, cum mi s-a mai întâmplat cu alți oameni, Fana a spus tare ”păcat de ea...” cu aceleași semnificații că mă compătimește, ceea ce însemna indirect că mă prezintă vecinei drept nebună, fiindcă nu era niciun păcat și aș fi putut face orice muncă sau studii dacă aș fi avut drepturile și în general nu compătimești în acest mod un om care e doar șchiop, acest gen de respingere apare când omul e considerat inapt psihic, deci Fana mă batjocorea pe față, ca întotdeauna mama și alți oameni. Unii au intrat peste mintea mea cu ideea că Fana e babă, ca și Ioana de la blocul din oraș și babele nu pot înțlege niciodată.???
Abonați-vă la:
Postări (Atom)