22.09.23

Ei spun că m-au condamnat la moarte pentru un motiv pe cae eu nu l-am ghicit încă. Mai spun că ei nu acceptă ca ”un om ca mine” să fie mai deștept decât ei. Nu are logică, am fost un om cu adevărat inteligent și normal desigur (cei inteligenți nu pot fi nebuni) și nimeni nu mă știe cum sunt ”ca om”. Ei m-au respins în condițiile în care eu eram demult izolată și se pare că într-adevăr mint despre mine. Bineînțeles că, dacă aș fi avut drepturile, aș fi reușit - ideea ”un om ca tine” nu are sens. Eu nu văd ce înțeleg ei prin aceasta. Am fost izolată nedrept, cu forța, deci felul meu de a fi ca om nu se putea manifesta. Iar în copilărie familia... cum am povestit. Deloc datorită mie. Poate se referă la condiția mea de om sărac, ceea ce era la fel din copilărie. Însă chiar dacă aș fi avut numai salariul minim pe economie, dacă aș fi avut drepturile, aș fi avut o groază de bani, cum nu am avut întreaga viață, mi-ar fi fost mai mult decât suficient. Pensia mea e cea minimă, fiindcă nu am avut ani destui de muncă, de 1150 lei. Putea să nu fie deloc, cum am stat mulți ani. Eu sunt mulțumită. Adică 231 euro pe lună, puțin. E drept, dacă aș fi avut bani și nu aș fi provenit dintr-o familie săracă, atunci nu m-ar fi omorât - așa se pare. Și m-ar fi respectat.

Azi a fost ziua mamei și ne-am adunat la vecini, cu ei doi sub nucul uscat și rămas un ciot acum. Mama a făcut iar plăcinta ei tradițională cu brânză. Au fost și chiriașa noastră cu unul dintre copiii ei o vreme.

23.09.23
Azi din nou caniculă. Vecina Mădălina a început să lucreze la baia ei cu un perete comun cu camerele mele și face aproape zilnic zgomote d e2-3 săptămâni, fiindcă lucrează puțin de fiecare dată. Nu cred că e adevărat ce spun ei - că Mădălina a căzut în plasa unor porci și vrea să mă lovească pe mine crezând că eu sunt sursa a ceva rău din viața ei, fiindcă acei porci o lovesc astfel încât ea să creadă că eu sunt aceea. Din păcate, eu nu am reușit să îi plac Mădălinei, nu pot spune că am o relație cu ea - suntem aproape complet distante - dar o mai salut, sau mă salută ea pe mine. Azi a făcut zgomot mai puțin de o oră, a început exact când am început eu să citesc și mi-a fost mai greu. Acum mă simt obosită, stoarsă de energie - în plus mama dormea de pe al ora 12, acum e două - ea așa face, se așează ghemuită în pat și se face că doarme, aproape mereu la ore ciudate - 12- 1 la prânz, 8 seara etc. Mădălina s-a oprit un sfert de oră și a început din nou. De mai mulți ani de zile, mama mănâncă doar în pat, în farfurie.

ei spun că gândirea mea e corectă și logică, că opiniile mele sunt la fel cu ale celorlalți oameni și nu pot fi distrusă - dar nici nu trebuie și nu a trebuit niciodată
seara, tortură cerebrală înfiorătoare și iar pocnete de petarde sau artificii

24.09.23
Azi Mădălina a făcut zgomote de 3 ori câte puțin până acum ora 13 și 20, exact în anumite momente cheie ale vieții mele de azi - ei spun că un expert în distrugerea nebunilor o manipulează ca să îmi facă rău într-un anumit fel, în anumite momente. ??? Nu am fost nebună și nu sunt - am fost chiar un om inteligent și cei de peste mintea vorbesc asupra mea (nu cu mine) ca și cum aș fi proastă - deci dacă ar fi văzut adevărul, nu ar fi lovit - poate... Repet, oamenii inteligenți nu pot fi nebuni și eu am fost evident inteligentă și cu multe comori sufletești.
Singurul motiv pentru care nu am studiat în izolare (!) mai mult și nu am scris o carte mai bună în același răstimp este că eram nu doar torturată zilnic, ci și otrăvită oribil - altfel aș fi dovedit totul - dar așa am reușit totuși să adun un volum de poezii mai bunicele și totuși ei au refuzat să îl publice în mod bizar (primul era prost, nu mai explic totul, m-au păcălit să îl public) și nici măcar nu mi-au răspuns negativ, iar alții, tot în mod bizar, căci cărți similare cu a mea au fost admirate - nu au aceptat nici măcar cartea mea de haiku. Acum izolarea e monstruoasă, sunt aproape 40 de ani... Probabil că, repet, dacă ar fi știut ce fel de om sunt și că eram inteligentă, m-ar fi acceptat sau măcar m-ar fi lăsat în pace - ei spun probabil că sunt naivă și nu e așa. Ei spun că încă nu m-au erodat (cerebral) destul pentru a mă omorî.

Revenind încă o dată la miezul problemei - ei au spus adesea că eu sunt evident un om normal, prin urmare ei trebuie să mă omoare. (!) Eu repet ceea ce am spus de la început - că e imoral și totodată ceva rău să ucizi un om nevinovat, bun, inteligent, cum am fost în mod clar - și mereu normală. Ei deja au făcut rău asupra altora și mediului înconjurător lovindu-mă pe mine. De la început ei gândeau ca mai jos. Ei spuneau că aceste lucruri rele îndurate de mine ca martir le-au pus tot în cârca mea și astfel, dacă mor, lumea va răsufla ușurată că m-au omorât, deși nu era necesar și au făcut doar rău. Iată cum raționează ei - Ei spuneau adineaori că, din păcate, absolut tot ce am scris eu pe acest blog e adevărul și, prin urmare, nu pot fi acceptată. Bine, zic eu, dar dacă nu aș fi spus nimic pe acest blog, m-ar fi acceptat ei, așa brusc, după 40 de ani de martiriu? Nu te-ar fi acceptat, zic ei. (Era evident că mă omorau) Atunci, oare m-ar fi acceptat ei dacă aș fi spus minciuni? Nu, răspund ei, nici cu minciuni nu te-ar fi acceptat. Deci, spun eu, este fără logică afirmația lor de mai sus. Nu e ilogic, spun ei, ei te omoară fiindcă totul e adevărat, nu fiindcă tu ai scris adevărul. Toți vor să mori, spun ei, fiindcă moartea ta e mai ușor de suportat decât rușinea care ar fi dacă ar fi adevărul despre tine.(?) Adică exact ceva asemănător cu amenințările asupra mea din copilărie. Tu nu poți înțelege ”sentimentele proștilor” spuneau ei, poate fiindcă eu sunt inteligentă și fiindcă eu am suferit încontinuu 40 de ani și am înțeles treptat totul, iar ei înțeleg deodată și sunt răsfățați de soartă de obicei o viață întreagă. Prin urmare din nou apare ideea că mă omoară cu toții, de dragul sentimentelor proștilor, ceea ce poate e doar o mică parte din așa-zis motivele lor.

Ei spun că unii au fost așa porci încât au mințit că aș fi spus sau făcut lucruri pe care nu le-am spus sau făcut și proștii mă condamnă la moarte în virtutea acelor minciuni: ??!! Parcă nu pot crede așa o oroare, dar având în vedere altele, poate a fost adevărat - oricum psihiatrii și psihologii mint sigur și puteam dovedi - de ce ?

25.09.23
Aseară a fost așa rău, încât am crezut că mor. Ei spun că i-au mințit pe toți că aș fi greșit ceva.?? Ce?

26.09.23
Azi am fost la doamna Ghica pentru hrană pentru pisică. La întoarcere, în autobuzul 468 sau 409 mi-am găsit un loc pe dreapta. Neplăcut, au curs peste mine câteva picături (chiar pe piele) de undeva din tavan - un lichid ce părea mai vâscos și curgea lent, de culoare roz.
au avut din nou zilele astea ideea că oamenilor li se spune că eu persist în greșeală (?) și eu de fapt nu greșesc nimic

27.09.23
Prima amețeală mai puternică... poate totuși mă voi vindeca... am redus țigările la 4... nu cred că din cauza asta. Ei spun uneori că oamenii, dacă ar fi știut ce sunt, s-ar fi târât în fața mea -- desigur exagerează, poate nu m-ar fi omorât, dar nu ar fi avut așa o venerație cred eu, sigur. Circulația cerebrală probabil... tensiune sporită nu am. Din nou ideea că povestea mea e în mod clar adevărul, dar există niște idioți care mă omoară crezând că sunt nebună și că adevărul e altul.??!

28.09.23
Azi dimineață m-au trezit la ora 7 din somn cu ideea că l-au ”uns” pe Z distrugându-mă pe mine. (??) Mi-au transmis (probabil sau au determinat) un coșmar despre facultatea de medicină. Visez extrem de rar. De aceea era bine să fi fost adevărul despre mine, sau măcar o parte, mai devreme, și aș fi avut dreptul la studii sau măcar la muncă și aș fi reușit sigur și nimeni nu ar fi mai vrut să mă omoare cu veșnica idee că ei trebuie să mușamalizeze răul pe care mi l-au făcut. Afectiv am trăit extrem de multă frumusețe și sentimentul sublimului, dar am fost și binele și normalitatea și chiar inteligentă. Când m-au trimis cu forța la Z eram prea tânără ca să înțeleg totul. El a fost totuși un monstru - ei zic că a devenit un monstru. Am căutat pe internet, el nu mai e profesor la medicină - nu știu dacă e pensionat.

Ei zic că poporul nu mă vrea (?! - de ce?, nu există niciun motiv) și că au inventat că eu mă frec (sexual) ca să justifice omorârea mea! Eu - care nu am avut niciodată vreun interes sexual sau poftă sexuală (în afară de faptul că nu voiam să fiu f-tă sexual de la distanță, ceea ce a fost ceva extrem de rău și a dus la închiderea mea la psihiatrie), nici când am fost îndrăgostită de Z! Au inventat că eu coordonez ”totul”, dar toți cred altceva. Vă dau din nou același sfat - dacă un copil vă face ceva rău fiindcă se freacă, nu îl omorâți - ori îl scoateți din mediul nociv, căci copilul nu e vinovat, ori îi explicați că face rău altora și atunci copilul, care foarte probabil e bun, va avea tăria de a renunța la obiceiul prost. Eu am renunțat natural, la pubertate.

ei spun că viața mea a fost în întregime suferință și durere și nu am avut niciodată plăceri, dar proștii cred altceva - nu am avut plăceri fizice, și am suferit mult psihic și fizic, dar am avut mari plăceri și bucurii intelectuale, când citeam, când studiam și înțelegeam, când ascultam muzică - pot spune că, din acest punct de vedere, a fost o viață foarte bogată, dar, din păcate, ei au lovit violent în permanență creierul meu, sursa memoriei și fericirii - altfel aș fi fost, cred eu, dintre cei mai fericiți oameni din lume (dacă nu aș fi fost tratată drept vită cu brutalitate, dacă ar fi existat 4-5 oameni în viața mea, nu doar mama și dacă aș fi avut măcar dreptul la studii și la muncă - altceva nu aveam nevoie ca să fiu foarte fericită). Tolstoi spune că există două mari rele în lume - boala și remușcările - măcar remușcări nu am, nu am greșit, nu am gândit sau făcut răul. Acum mă doare stomacul și ei spun că e ulcer, nu cancer. (?)

din tinerețe dădeam glas rar unor micuțe improvizații muzicale (eu nu am avut prea mult talent muzical - ei zic că la muzică sunt de nota 7, la desen de 8 sau 9) - conform felului meu de a simți, de a gândi... tot la fel sunt și acum, aceeași culoare a muzicii, chiar dacă sufletul îmi este mai golaș - tortura m-a dezbrăcat parțial de suflet, dar și acum, dacă murmur o melodie, sunt aceeași, sună la fel - niște idioți spun că cineva cântă prin creierul meu - ei nici acum nu au înțeles că acel cineva sunt eu. Ei spun că pentru ăia sunetele mele sună calp, ca și cum nu aș fi eu, fiindcă ei au o imagine falsă a mea - este exact ceea ce am simțit și eu - ei delirează poate că eu nu sunt eu, așa cum inventează psihologii tâmpiți, cum mi-a spus odată d-na Mitrofan: ”te simți autentică?” - pare să fi fost acea profesoară un om rău... acești nebuni m-au masacrat și eu sunt încă tot eu, ei au vrut, cum spuneam, să mă dezbrace de propriul și binecunoscutul meu psihic personal și constant prin mulți ani și absolut cert al meu personal... adică de fapt să omoare, să distrugă ceva ce era bun și autentic - poate fiindcă eram posedată sexual, ei credeau că aș fi posedată și ca gândire sau creativitate, când eram 100% eu însămi...(în finalul cărții Război și pace, ediția mea, 2016, apare și un Mitrofanîci, oricum și contele Tolstoi apare de vreo trei ori și apare și personajul Bondarciuk, ce poartă numele actorului și regizorului din filmul Mosfilm)

29.09.23
Aseară m-au chinuit înfiorător și tineri huligani strigau și vorbeau și râdeau la poartă. Nu am cum să stau seara în curte. A fost ceea ce se numește superlună, luna la perigeu, mare și strălucitoare. Cum m-am trezit azi m-au luat în primire cu binecunoscutele lor vorbe - ”ea trebuie neapărat distrusă, înțelegi tu? Distrusă!”, deși nu am greșit nimic toată viața și am fost un om capabil de studii și muncă. Ei spun că i-au îndobitocit pe toți. Ei spun că o femeie monstruoasă (?) vrea să mă moare și a păcălit întreaga lume în acest sens - că eu sunt tot ce e mai bun, dar nebuna (?) crede altceva. Alții spun că cineva mă urăște foarte tare și vrea să mor, crezând orbește că eu am greșit ceva, deși eu nu am greșit nimic. Alții spun că e vorba de poporul român. (??)

Iar au început - ” e inadmisibil ca un om de o asemenea condiție socială...” - ce? Să fie el însuși? Am fost mereu un om bun și inteligent și nu am greșit nimic, ei spun că oamenii nu vor să mă accepte drept ceea ce sunt. Ei au spus de multe ori că oamenii îmi torturează creierul fiindcă vor să îmi distrugă inteligența și din același motiv mă omoară și că ei ar fi suportat inteligența numai din partea unui om cu condiție socială bună, adică să nu fi fost f_t.??

Azi au inventat altceva - ”de tine și-au bătut joc în mod monstruos și Uniunea Europeană nu vrea ca să...”??? Nu e vorba de bătaie de joc, e o crimă monstruoasă, încă din 84, și, dacă aș fi avut dreptul măcar la studii aș fi dovedit tot ce era bun și extrem de frumos.

14.09.23

Azi, mergând pe drum spre farmacia Dona dinspre pădurea Andronache, am pățit iar un fel de otrăvire - acolo e un maidan - era un miros atât de înfiorător, cel mai urât din toată viața mea, mai rău decât multe altele oribile. Nu știu dacă a fost intenționat. (mirosul nu era la maidan)

Am vorbit puțin despre fenomene paranormale - ele nu sunt din cauza mea. Proștii, mi se spune, au fost manipulați să creadă că creierul meu e de vină, fiindcă am fost tratată psihiatric și de aceea e tulbure și dezordonat (!) și sunt favorizate astfel de fenomene în preajma mea. Și că eu aș avea nu știu ce putere. Nu numai proștii, ci și tinerii sunt manipulați cu ușurință - ceea ce toate cărțile spun, dar ei nu au cum să înțeleagă. Astăzi iar scuipau, se uitau urât, mă evitau etc. Tinerii pot fi manipulați chiar și numai prin minciuni. Eu am fost perfecțiunea și nu am greșit nimic și nu am mințit nimic. De exemplu, după ce ieri m-am interesat de lăcuste și cosași verzi pe internet, azi am găsit dimineața o lăcustă pe preșul de la intrare - dar nu eu sunt cauza și viața mea psihică e normală și a fost mereu normală. Dacă nu ați înțeles, nu are rost să loviți. Dacă mă acceptau, chiar și numai puțin, normal că nu ar fi fost nimic rău.

15.09.23
Azi au spus că la Sebeș, în 2021, am lăsat impresia că eram un om bun (?), dar nimeni nu a crezut adevărul. Din nou ideea că toți mă omoară fără să știe nimic despre mine și că renunță la bine ca să îmbrățișeze răul (?) Iar a intrat unul cu ideea că îi este scârbă... Ei zic că sunt tânără și că sunt un om de cultură (?), exact ceea ce proștii înghit cel mai puțin. Ei spun din nou că oamenii buni au fost îndobitociți complet și cred că eu sunt ceva rău (nebună sau altceva?)

16.0923
ei spun azi în franceză că am dreptate, dar oamenii nu trebuie să înțeleagă niciodată adevărul, o idee ticăloasă și greșită care i-a cucerit și în engleză și în franceză; alții spun că, chiar dacă aș fi cel mai mare geniu, ei nu pot să (îmi lase viața); alții că nu am greșit absolut nimic, dar toți cred că eu am făcut ceva rău, de aceea mă omoară - ce?! E adevărat, nu sunt vinovată de rău asupra altor oameni sau a mediului. E greșit și rău, nu s-ar fi întâmplat nimic dacă îmi lăsau viața. Nu e vorba numai de adevăr sau de respingere, ei chiar omoară și torturează. Ei spun iar că mă omoară ca să nu se înțeleagă că eu nu sunt vinovată și că ceilalți sunt.?? Iar au intrat cu una dintre ideile lor preferate, fertich. Ei spun că oamenii pur și simplu cred că aș fi nebună, deși nu există nicun motiv în acest sens.

recitesc Război și pace și am ajuns la moartea prințului Bolkonsky - Tolstoi spune că două lucruri sunt cele mai greu de suportat în viață - boala și remușcările - bine că am conștiința curată. Mulțumesc înaintașilor și părinților mei spirituali.

17.09.23
Ei spun că nebunii sunt oameni extrem de sensibili, care sunt loviți de lucruri sau probleme minore - dar pe mine m-au masacrat monstruos. Ei spun că eu sunt considerată nebună și omorâtă fiindcă oamenii nu cred adevărul spuselor mele. Repet, eu nu am scris pentru proști, cum am notat și pe frontispiciul blogului meu, fiindcă e logic că proștii nu au cum să creadă - și oricum nimeni nu mă cunoaște. Eram conștientă că nimeni nu va crede - dar, fiind cu adevărat omorâtă și prin otravă și prin izolare de zeci de ani și prin luarea drepturilor și hărțuită pe străzi sau acasă, am trimis, abia din 2013, acest bilet în ocean... Distrugerea și omorârea mea au fost și încă sunt lucruri rele și pentru alții, ce să mai spun nedrepte. Eu nu consider că nebunii sunt foarte sensibili - cel puțin în spitalul de psihiatrie erau numai non-intelectuali, oameni mai puțin sensibili. Poate doar o parte dintre ei sunt așa. Evident am spus tot adevărul și numai adevărul, chiar dacă m-au chinuit mult, poate doar câteva mici erori sunt în tot blogul. Îmi amintesc că în copilărie oamenii din jurul meu spuneau că sunt foarte sensibilă și eu nu știam de ce. Azi m-a durut ficatul mai rău ca oricând - îmi pare rău că mă omorâți cu toții, cum se spune, îmi pare rău și că nu ați înțeles la timp că am fost un om perfect normal și capabil - ei spun că mama i-a păcălit pe toți - poate și faptul că ea urlă și mă terorizează și apoi brusc se poartă ca și cum nu ar fi fost nimic... și azi a făcut la fel. Ieri mi-a fost rău toată ziua (cerebral) iar azi după masa.

ei zic că nașul meu s-a dovedit a fi un monstru și toată lumea credea că e om normal, iar în cazul meu e invers - toți cred că sunt nebună și proastă și ceva rău și adevărul e invers. ??! Azi am avut dureri în tot corpul, dar mai ales în ficat și stomac. Ei zic că e vorba de niște porci care mă omoară ca în codru, în timp ce poporul crede orbește minciuni - dar nu înțeleg ce spun ei, poporul nu avea oricum cum să mă salveze, ori mă înșel eu? intelectualii mint și tot ei mi-au luat drepturile - ei omoară de fapt, chiar dacă poporul e arma lor. Dureri în toată burta, sete, dureri pe esofag, greață... ei zic că trebuie să mă atace, să mă rupă în două etc. Stare cerebrală groaznică, ei spun că de data asta eu nu mă voi mai reface/vindeca - înseamnă că iar e otravă... și când te gândești că nu am greșit nimic, deși martirizată de mică, și în plus mereu normală psihic, în ciuda minciunilor mamei...

pe lângă monstruoasa obezitate, burta s-a umflat mai rău, iar îmi amintesc de pictura Moartea Fecioarei de Caravaggio.

18.09.23
în fiecare dimineață unii intră peste mintea mea cu idei legate de dreptate și adevărul bun despre mine, pentru ca seara să se orienteze la polul opus și să îmi arunce, odată cu tortura, idei de moarte, minciuni, ură etc. Probabil aceleași persoane. Probabil e o tehnică de ”distrugere”, cum au tot spus ei mereu. Unii spun că oamenii nici măcar nu cred (unii) că sunt izolată complet, că întreaga viață nu am avut decât câteva convorbiri telefonice și că nu am nici măcar corespondență în scris cu alți oameni - spuneau că oamenii credeau doar că sunt singură și nu au cum să înțeleagă durerea izolării reale de mai multe decenii. Nu îmi amintesc dacă am postat pe acest blog ”convorbirea” mea în scris cu Gabriel Drilea, pe facebook, într-un grup public, în data de 8 ianuarie 2023:

Oameni buni, foști colegi din facultatea de psihologie, dacă întâmplător vă amintiți de mine, sau dacă nu, îmi cer iertare pentru faptul că acaparasem mai demult acest spațiu virtual și scrisesem multe vrute și nevrute, dar sincer. Nu am avut ce face, nu aveam de multă vreme bani deloc, nu aveam loc de muncă - nici acum nu am, dar am pensie de vreo câțiva ani și am vândut apartamentul propriu și m-am mutat cu mama, acum am ceva bani. Dar, partea cea mai rea și inumană e că eram izolată complet (în afara relației cu mama), un amănunt tragic, încă din 1984, când aveam 13 ani. Ce e drept nici cu mama nu vorbesc decât despre mâncare. De mulți ani nu am mai scris aici și vă promit că nu voi mai scrie, dar, dacă cunoașteți pe cineva care ar putea vorbi cât de puțin cu mine, la telefon sau în scris - pe orice temă, dar mai puțin despre viața mea - v-aș fi recunoscătoare. Este monstruos, durerea izolării e uneori insuportabilă. A existat un domn psiholog din Mediaș, fost coleg din Cluj, care a vorbit cu mine la telefon exact de trei ori și apoi nu m-a mai sunat, iar eu nu l-am deranjat. Nu au existat motive să se supere, nu știu ce s-a întâmplat. Singura fostă colegă de liceu, cu care am mai vorbit, dar rar, o dată pe an, a murit într-un accident. Orice aș putea ajuta eu însămi aș face cu drag, dar din păcate acum starea mea de sănătate nu îmi mai permite - până acum m-am oferit în zadar. Poate că încă mai pot fi utilă cuiva, măcar prin scris. Mulțumesc că ați citit, vă doresc an bun cu sănătate și nu uitați că sunt și oameni izolați, care ar da orice pentru o vorbă, fie ea și rea sau pentru o formă oarecare de comunicare. Oricât de puțin. Eu, când eram studentă, mă simțeam ca un om singur într-un tren, fiindcă nu aveam relații cu alții și nu am încercat să acostez pe nimeni, în afară de Ovidiu Pop, cum am mai povestit. Doar Ioana Șarba mai comunica cu mine - oarecum. Sau Cerasela Prodan și colega ei de cameră Bianca Fodor- și ele foarte puțin, în rest doar bună ziua. De aceea, nici nu îi mai țin minte pe ceilalți și nu le știu numele. Eu locuiesc în Voluntari, dar, deocamdată, încă pot să mă deplasez până în București.

El a răspuns așa:
Cristina, cred că si in Voluntari sunt cabinete psihologice autorizate în care ai putea discuta cu cineva specializat. Acum cred că se poate și gratuit prin Casa de Asigurări Sociale de Sănătate Ilfov. Poate te înscrii voluntar la o organizație neguvernamentală sau mergi la o biserică de care te simți apropiată și unde poți comunica cu alți oameni. Colegii, ca toți oamenii de altfel, sunt ocupați cu familiile și carierele lor, sunt în alte fusuri orare etc etc

Vedeți în răspunsul lui că își bate joc de mine - e logic că la biserică nu am cum găsi vreun rost al meu - fiindcă oamenii mă văd drept intelectual (și prin urmare nebună, căci cei ca mine nu merg la slujbe) și nu pot comunica cu mine, i-am spus preotului adevărul și el a spus cam batjocoritor oricum că eu trebuie să vin la slujbă și să ”socializez” cu enoriașii - am fost mai multe duminici, în zadar desigur... eu mi-am oferit serviciile, a asculta sau ajuta, pe cât posibil bătrâni sau copii etc. sau a face afișe pentru biserică sau alte lucruri cu care aș fi putut ajuta, dar nimeni nu mă vrea... pe de altă parte, Drilea insinuează că eu aș fi vrut să răpesc timpul foștilor mei colegi, și asta nu a fost niciodată adevărat, eu nu am insinuat așa ceva în spusele mele de mai sus.
Rodica Matei mi-a transmis în aceeași zi adresa unui site al unui centru de psihoterapie, și atunci eu i-am răspus astfel:
Rodica Matei, e un lucru bun că există așa ceva, dar, din păcate, este pentru optimizarea vieții psihosociale, nu pentru cei ca mine, care nu au deloc relații cu alți oameni. Dacă știi ceva despre un grup unde să pot fi și eu inclusă, chiar dacă nu am pe nimeni și nici nu am avut, îți voi fi recunoscătoare. Eventual, peste un timp, voi pune și la acest centru o întrebare.

Atitudinea mea față de faptul că sunt lovită tot timpul, față de faptul că sunt omorâtă fără vină, este normală și de părere de rău dureroasă, dar rece, calmă, raționalizată - ceea ce unii poate cred că e ceva discordant, din cauză că ei nu cred adevărul expus de mine (deci nici faptul că am trecut prin atâtea necazuri, suferință, nedreptate, încât am devenit rece față de ele) sau că cred că aș fi eu nebună și proastă. Ei spun că unii se ”luptă” să mă omoare, fiindcă DACĂ poporul înțelege adevărul, îi omoară pe ei.?? e greșit, nu au dreptul să omoare - e ticălos și rău să omori alt om ca să nu fii tu omorât deși ești vinovat - că ei asta spun practic, că ei sunt vinovați - eu nu știu nimic despre asta, cert eu nu aș fi făcut așa ceva.

19.09.23
Iarăși o idee veche a lor - ei spun că eu nu am înțeles încă totul, că oamenii cred că eu aș fi altceva decât sunt și mă omoară în virtutea acestui delir - doar intelectualii (unii) mă omoară în cunoștință de cauză. Ei spun că oamenii nu vor nici măcar să mă lase în pace, darmite să mă accepte - e adevărul, nu m-au lăsat niciodată în pace.

Eu am fost un om aproape complet lipsit de pofte sexuale, în afară de vremea copilăriei, cum am povestit, când de fapt nu a fost vina mea. Unul din ei spune că, legat de povestea aceea urâtă de la Târgu Lăpuș, de acum circa 31 de ani, la început a crezut că aș fi nebună (?!), apoi că eram monstru (??!) și abia după vreo 20 de ani, când era prea târziu (?), a înțeles adevărul. Eram în mod vizibil un om inteligent și bun, nu au scuze că au crezut așa ceva - și fiindcă în plus eram complet izolată de amar de ani și nimeni, nici psihiatrii, nu a dialogat cu mine (foarte puțin unii, în timpul școlarității) nici ceva despre viața mea și nici altceva. Era evidentă și această crudă izolare, din 1984 - era clar că era forțată și că nu era din cauza mea. Cum au putut să creadă că eram nebună, când adevărul transpare clar din datele realității? Ei zic că am fost acuzată de sex împotriva naturii - da, a fost ceva urât, care în total a durat zeci de minute - pentru absolut tot ce a fost contact ”sexual” în viața mea, chiar dacă nu a fost nicio excitare sexuală a mea. Dar vina mea a fost mică și ei trebuie să ia în considerare modul în care eram tratată și faptul că au existat violuri monstruoase asupra mea de la distanță ani întregi, cu mult împotriva naturii, inclusiv în 2007-2010. De asemenea să ia în considerare că m-au masacrat violent și în spitalul de pshiatrie și era logic că am fost rece și calmă la Târgu Lăpuș, fără vreo emoție sau poftă și oricum nu am simțit nimic - diferența față de examenul ginecologic normal e foarte mică. Și în total m-au torturat 40 de ani și în izolare... zilnic necazuri și rău și oameni peste mintea mea care spun mereu că vor distrugerea mea intelectuală - în parte au reușit - deși era mai normal să mă accepte la timp... Au fost multe motive pentru acel incident rușinos - le-am enumerat clar pe toate mai demult și anul acesta parcă. Unul din motive e că tanti Piri de exemplu, îmi spunea prin 1989 sau 1990 că eu sunt ca vodă Lăpușneanu, ”dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau” - ceea ce nu a fost cazul meu, nu înțelegeam ce vrea tanti să spună - eu nu am încercat - și nici nu aveam cum - să intru forțat în societate, din moment ce eram complet respinsă, deci omorâtă și prin asta. Vă spun cu certitudine că aceste coincidențe în cuvinte sau fenomene sau obiecte influențează mersul evenimentelor, acționează ca o enzimă care modulează o reacție chimică. Fiindcă numai acel lucru e posibil din 1000 să zicem. Plecarea mea acolo a fost aranjată și unii au selectat eventual acel sat din cauza numelui său, dar și alte cauze. Dar uneori evenimentele se deruleză pe niște culoare deschise în acest mod de la sine (eu așa gândesc, am avut anumite dovezi, dar poate mă înșel) - fără intervenția conștientă și voluntară a omului, doar prin inerție, datorată logicii sistemului.

20.09.23
Azi am avut toată ziua junghiuri temporal dreapta. A fost o zi frumoasă de toamnă. Ei spun că eu le-am dat oamenilor tot ce e bun și nu mă uit nici măcar la știri niciodată și ei mi-au dat numai ce e rău. Poate așa e. Recitesc piesele lui Caragiale. Câteva zile nu am mai citit din Război și pace, voi termina în câteva zile cartea. Nu mai citesc așa repede ca în tinerețe.

21.09.23
Ideea lor e că eu sunt lovită foarte des fiindcă, deși am fost închisă la balamuc, sunt mult mai inteligentă decât mulți intelectuali liberi și ei nu pot accepta superioritatea mea, și mă lovesc puternic și apoi lovesc din nou de fiecare dată când îmi revin cerebral. Fiindcă ”nimeni nu vrea să fie cu tine”, spun ei. La fel spunea și tata încă din copilărie, că toți mă vor călca în picioare toată viața, fiindcă eram un om bun și blând, spre deosebire de majoritatea celorlalți copii. Este complet nedrept, fiindcă am fost totodată un om perfect normal și fără greșeală, închiderea mea la balamuc fiind o eroare și un abuz. Totodată nu am avut nicio șansă în viață, mi s-au luat drepturile, iar după vârsta de 35 de ani, când am început să înțeleg totul (mai devreme era imposibil) m-au închis în cușcă complet, fără să îmi mai lase vreun contact fugar măcar față-n față cu altcineva, nici superficial - în afară de două-trei ocazii în peste 18 ani. E o cruzime monstruoasă. În plus oamenii mint despre mine, spun ei. Ei spun că așa se întâmplă mereu, dacă nu placi unui anumit tip de intelectuali, ești băgat la balamuc și omorât, oricât ai fi de deștept. Totodată eu nu am fost păcălită de alți oameni, fiind un om lucid, în afară de faptul că am fost sedusă de Z când aveam 17 ani și eram mai proastă decât el pe vremea aceea. Ei spun că, fiind o rușine monstruoasă, toți tac când înțeleg adevărul.

probabil că, chiar dacă aș fi fost geniu, mi-ar fi fost foarte greu să fac ceva bun, fiindcă viața mi-a fost practic retezată din 1984, de la 13 ani...oricum am rămas un om normal și ei tot lovesc, mereu cu ideea că trebuie să mă ”termine” sau cu altele similare... oricum, în anii creativi, adică între 35 și 50 de ani, nu am avut cum să studiez ceva singură sau să scriu ceva util și frumos, fiindcă eram deja izolată din 1984, acum sunt 39 de ani, dintre care 15-16 total izolată... dar ceea ce m-a împiedicat cel mai tare a fost tortura și mai ales otrava din blocul trei - izolarea e ceva monstruos, e mai rău chiar ca sărăcia, oricum aproape 10 ani eu nu am avut bani nici de pâine sau chiloți.
Acum rețeaua din jurul meu e foarte strânsă - e de ajuns să gândesc un lucru că el imediat apare într-o carte, chiar la întâmplare deschisă, sau pe internet, sau tocmai fusese în cartea mea sau în viața mea și apoi apare pe internet sau pe stradă etc. Până și gunoaiele mici de pe trotuar pot fi legate cumva de ceea ce tocmai gândisem sau apar legături cu mine după ce văd un anumit lucru pe stradă. Înainte vreme nu erau chiar așa, era o rețea mai laxă - dar dacă m-ar fi acceptat cumva, lucrul acesta s-ar fi resorbit, consider eu. Viața mea e pustie, dar psihicul funcționează normal intelectual. Nu mă uit la știri fiindcă nu îmi plac, dar și fiindcă nu doresc să reverbereze lucruri negative. Încerc să gândesc pozitiv, chiar dacă... dar din păcate...degeaba sunt eu fundamental pozitivă... Probabil că nu trebuia să scriu acestea, fiindcă proștii cred eventual că astfel de conectare a psihicului cu materialitatea este boală psihică, dar totuși nu este, e din cauza maturizării și inteligenței, memoriei etc., e logic că nu poate apărea la cei care au creierul mai slab sau sunt mai proști - că ei nu țin minte lucrurile, și apare în ciuda faptului că sunt chinuită. Sau datorită influenței unora, e drept. Nu e boală, gândiți-vă, cum am mai explicat, ce înseamnă un braț mecanic manipulat prin electrozi pe scalp de exemplu. Ș.a.m.d. Încercați să nu faceți din țânțar armăsar. Sunt totuși un om alienat, îndepărtat de lume cu forța, e drept, dar în mod greșit, prin minciună - chiar și acum nu trebuiau să mă omoare. Oricum, doresc încă o dată să știți că am aceleași sentimente bune și luminoase față de viață și față de oameni în general. Poate că ați citit poeziile mele pentru copii - fleacuri, dar poate că arată mai bine ca altele adevărul despre bunăvoința și iubirea mea față de lume. Eu cred că e păcat ca un suflet bun și curat să fie ucis așa - oricum am fost și un om inteligent și nu e adevărat ce cred proștii - că aceia deștepți cu adevărat sunt ai dracu. Lucrul cel mai caracteristic mie a fost frumusețea imensă a trăirilor sufletești - singurul meu atu de-a lungul vieții, dar am fost om normal și inteligent.

Ei zic iar că toți abia așteaptă să mor ca să își împartă prada???

aberații terestre

Mi s-a spus de multe ori că oamenii cred că aș fi nebună, deși nu au niciun motiv să creadă aceasta - evident am fost izolată forțat, încă din 1984 - ceea ce este o cruzime monstruoasă. Cu toate acestea, eu postez aici textele mele cu aberații terestre - care sunt o rătăcire normală a gândirii, care, la o analiză atentă pot revela faptul că nu sunt nebună, chiar dacă sunt scrise fără elaborare, din vârful stiloului și poate fără multă sofisticare intelectuală. Mulțumesc pentru lectură. E adevărat că nu se vede bine, voi posta din nou după ce mi se încarcă bateriile. Ei spun că oamenii au altă imagine despre nebunie și ei cred acel lucru despre mine, deși nimeni nu a fost cu mine și nu a vorbit vreodată cu mine. (unul în limba engleză iar a intrat cu ideea că trebuie să mă incinereze, ceea ce e greșit) Oricum, scrisul meu e inegal și adesea urât, ca în aceste pagini, fiindcă mă lupt cu neuropatie periferică. Eu sunt autoarea acestor elucubrații - luați-le drept exerciții de imaginație - nu sunt lucruri sugerate sau dictate de alții, pot dovedi sursa în memorie a fiecărei imagini sau explicații. Paginile sunt numerotate, în cazul în care ordinea e coruptă și doriți să citiți, de la 71 (anul nașterii mele) la 114. Am postat aici aceste aberații cu scopul de a convinge, eventual, pe cineva inteligent că de fapt nu am fost niciodată nebună și că e rău și greșit să fiu omorâtă. În realitate, scrisul e ceva mai frumos, fiind și suprafața mai mică, iar pozele nu sunt prea bune. Adesea, aparatul meu deformează, iar mobilul și mai mult.

5.09.23

Ei spun că niște oameni proști vor să mă omoare. Azi mi-au spus iar, de mai multe ori, că am cancer... nu știu, poate, cu toate durerile astea. Vreo 3 ani a fost covid și nu am mai mers la medic la control cum mergeam - nu mai repet aici din nou odiseea medicală prin care am trecut și modul în care medicii m-au debusolat - vă reamintesc că am fost și la policlinica Vitan la medicul psihiatru și mi-au făcut analize multe, dar nu mi-au dat rezultatul, inițiativa a fost a lor. Am fost la clinica Provita degeaba, am făcut CT abdomen și plevis degeaba, totul a fost bine la analize. La analize sangvine totul a fost bine, în afară de mirarea mea că medicul de familie a zis că am diabet pentru o glucoză mărită - singura din viața mea - eu aveam diagnostic de prediabet, dar nu am mai fost la diabetolog din toamna trecută. Ei spun că aveam diabet de mulți ani, dar medicii nu au vrut să recunoască. (?) Acum nu știu ce este - peste 2-3 săptămâni voi merge poate iar la medicul de familie, deocamdată țin regim și sper că mă las în sfârșit de țigări - vreo doi ani nu am fumat și m-am apucat iar în 2021. Am fumat strict din cauze psihologice - izolarea completă de atâția ani și tot restul. Acum sunt parțial resemnată, dar e greu. Sunt izolată din 84 de fapt. Evident că astfel scade imunitatea, vin bolile, etc. Le e frică de conștiința mea lucidă, de ochii mei. La Colun, unde mi-am petrecut cele mai frumoase clipe, nu m-au mai primit, ba chiar vorbesc la telefon că acolo nu mai e nimic, deși am văzut cu ochii mei în 2017 că începuseră să renoveze totul. Nu știu ce mai e acum. În sfârșit, asta e. (sau ce am pățit la ginecolog, la endocrinolog, la Sf. Ioan și la Urgență Floreasca ultima oară...)
Mama vrea să omoare și pisica neagră - din păcate a îngrășat-o deja și tot îi mai dă - nu am cum să o controlez pe mama, m-a torturat de mică și acum profită de faptul că țin la pisică astfel încât să mă chinuiască zilnic - degeaba i-am cerut, am implorat să nu îi mai dea așa mult... așa a făcut cu toate pisicile și câinii, cu tata, cu mine...

6.09.23
Iar au intrat cu ideea că trebuie să aibă grijă ca poporul să nu înțeleagă adevărul.??? ce adevăr, cum să înțeleagă despre mine, e imposibil, fiind izolată!

7.09.23
Ei zic că toate credințele (?) oamenilor despre mine se bazează doar pe minciuni și că eu nu pot înțelege sentimentele lor față de mine (?!) fiindcă nu am greșit nimic.???

8.09.23
Ei spun că proștii au fost păcăliți că aș fi fost dezmățată și eu am fost de fapt unul din cei mai puri oameni. ??? Mie mi se pare mai urât faptul că psihologii evident mint șiu psihiatrii la fel, inventând că aș fi nebună, ca să facă pe plac proștilor. Ei zic că toți oamenii se înghesuie în apropierea mea (pe stradă, în parcul din apropiere) și totodată mă urăsc. Ei spun că e ceva ce eu încă nu am înțeles - poporul român comite o crimă monstruoasă. Nu știu ce vor să spună, eu am explicat totul foarte clar de atâția ani.

9.09.23
Ei spun iar că, deși am scris tot adevărul și numai adevărul, oamenii cred orbește că aș fi nebună, fiindcă așa li s-a spus. Am fost într-adevăr un om bun, dar și foarte inteligent - mereu am gândit de bine despre oameni, le-am dorit tot ce e mai bun, am fost o fire optimistă și cu multă speranță. Ei spun că au fost curioși ce fel de om sunt, de am trezit așa o ură în alții - am fost exact așa cum am spus. Azi mi s-a întâmplat ceva rău, pentru prima oară în viață - am intrat la Flori la bar cu gândul să iau apă de băut și am luat un pachet de țigări, mi-am amintit abia când am ajuns la poarta casei - e sigur că nu mi s-a mai întâmplat! Azi mi-a fost foarte rău, am avut de multe ori încingere și fierbințeală în torace, cap și abdomen și chiar picioare - în partea de sus. Poate e totuși otravă, ieri a fost relativ bine și am avut putere fizică. Am mâncat o bucată mică de budincă cu cartofi a mamei și mirosea ciudat și rău. Încingerea e de mult, i-am spus degeaba medicului de familie, m-a trimis la endocrinologie și acolo nimic. E foarte greșit că mă omoară, nu doar că am și am avut mereu dreptate absolută, dar, în plus, ei au făcut mult rău altora lovindu-mă pe mine - mi se pare așa stupid! Poate că trăim doar pe o coajă de pământ și ei fac cutremure și modifică vremea etc. doar pentru a lovi monstruos un om bun și nevinovat și pe deasupra perfect normal, inteligent, echilibrat, calm etc. De ce? Eu explicasem totul, ei tot proastă mă văd. Mi-am adus aminte cutremurul așa zis din Fiji de la știri exact după ce citisem eu cu o seară înainte ceva despre Fiji - poate a fost real, poate nu, dar uneori erau sigur lucruri reale - ce rost a avut să mă lovească, nu eu eram sursa răului, ci minciuna și cei care mă loveau, eu am fost real, cu totul, normală și inteligentă. Ei au zis că țin mai mult la minciuni decât la viața mea - gândirea lor e complet defectă. Am fost un om cu adevărat bun și capabil - nu înțeleg dușmănia și minciuna, ar fi trebuit să îmi dea dreptul la studii măcar, că aș fi dovedit cu adevărat ceva frumos. M-au urmărit în cele mai mici detalii ani mulți, spunând că trebuie neapărat să mă distrugă - e complet greșit. Niciunul dintre ei și nimeni altcineva nu mă cunoaște, fiindcă am fost aproape complet izolată întreaga viață. Cum naiba să vrei să omori și să distrugi un om, parte, membru al speciei, cum am fost și eu, și pe deasupra dintre cei mai buni? e logic că lovești în ceilalți și în eco-sistem. Cel mai rău îmi pare că nu am avut real nicio șansă, nu am pierdut sau ratat nimic, pur și simplu m-au izolat din 1984 și apoi nu am avut niciun drept, așa cum îmi preziceau din copilărie. Ei spun că poporul crede că sunt altceva decât sunt - că asta e problema ?! Vă spun drept - e monstruos să fii omorât fără niciun rost, fără nicio greșeală, fără să fie necesar, ci exact invers. Pe drum se holbau iar la mine zilele astea - ei spun că în România toți sunt nebuni și că toți delirează despre mine. ?? Și că mi-au făcut atâta rău încât vor să mor etc. și că tot ce am scris eu e adevărul și ei de aceea mă omoară... Nu trebuiau să mă omoare, am avut perfectă dreptate, ei spun că ei consideră că creierul meu era tarat de la balamuc și de aceea trebuiau să mă eutanasieze, dar nu era așa, poate nici acum, dar sigur în trecut - e greșit! Eram aptă să funcționez normal și bine în societate ca intelectual.

Ei spun că familia Popa minte în cele mai mici detalii - nu știu la ce se referă, poate la verii mei, eu nu am avut practic vreun fel de relație cu cei de la Sibiu, nu știu ce mint ei, dacă mint. Problema, spun ei, e că nimeni nu crede adevărul.?? Ca să îi îndobitocească pe proști, ei mereu repetă, în momente critice, o frază grețoasă - ”când am înțeles adevărul, mi s-au întors mațele pe dos” - până acum au spus de sute de ori.

10.09.23
Ei spun că mă omoară fiindcă proștii cred că sunt nebună ?? - ce păcat, ce trist... Iar a intrat peste mintea mea aceeași persoană, care probabil era și în București, deci de mulți ani, cu ideea că eu trebuie neapărat să fiu omorâtă - e greșit, așa i-a păcălit pe proști, în realitate nu am dăunat nimănui. Iar am avut arsură și durere înfundată în cap. Repet, nu numai tortura, care oricum era inutilă, dar ei omoară un om evident izolat, despre care nu știu nimic! Era evident că nimeni nu a fost cu mine întreaga viață, evident că nu am inventat acest lucru, chiar dacă nu credeți restul. E monstruos.

11.09.23
ei spun că acum vor să mă închidă la balamuc să mă omoare - medicul de familie, căreia i-am recomandat acest blog al meu în zadar, i-a spus mamei că mă poate ajuta să mă mut la un psihiatru de lângă casă - aproape de fosta mea locuință - bineînțels că îi voi da noului medic adresa acestui blog început în 2013, dacă mă va întreba ceva despre viața mea personală; nu știu dacă mă va închide la balamuc dacă citește, îi va lua mult timp - oricum ei spun că oamenii joacă teatru și unii chiar cred că eu aș fi nebună și eu de fapt nu am invewntat și nici exagerat nimic pe acest blog, fiind masacrată monstruos. Eu nu am avut nimic de ascuns, ei spun că oamenii nu pot înțelege că eu depind de aceste medicamente psihiatrice, dar nu am fost niciodată nebună și nu sunt, în sensul în care cred proștii. Repet, am fost un om perfect și puteam ușor dovedi că nu am greșit nimic și că am povestit numai adevărul și chiar în întregime - e greșit să mă omoare, am explicat de mult. Ei zic că proștii chiar cred că sunt nebună rău, nu oricum, și de aceea nu le pasă că sunt omorâtă și izolată de zeci de ani. Profită de faptul că am spus tot adevărul aici - puteam dovedi totul - ca să accentueze că oamenii nu pot crede adevărul, deși sunt izolată complet, și de aceea cred că aș fi nebună. Fiind clar om inteligent și normal, nu puteam inventa nimic, normal că totul e adeăvrat, nu știu dacă apare la fel cum am scris.

11.09.23
Ora 14. Mi-a fost rău încontinuu azi, cum nu mi-a mai fost de mult - sete încontinuu, greață și durere în toată burta. Am fost la Gheață după medicamente, rețeta lunară. Una din scroafele care stau peste mintea mea - cea mai rea poate - a spus din nou că și ea mă lovește și vrea să mă distrugă, fiindcă nu suportă ca un om de genul meu... probabil că crede că sau mă percepe ca pe un om de nimic - în realitate, nu are dreptate, am fost ceva bun și chiar perfect, deși am fost lovită încontinuu din 1984 - nici măcar nu m-am plâns - e drept că nu aveam cui, dar oricum... Fiind izolată, ea nu mă poate percepe corect, dacă aș fi avut dreptul la studii atunci aș fi fost probabil respectată și m-aș fi afirmat drept ceea ce eram, chiar dacă aș fi studiat mai mult partea teoretică - ca novice. Am fost un om frumos sufletește și bun, dar și respectabil - ea probabil vede propria ei imagine grotescă sau defectele ei în mine. De fapt nu știu, deși sunt singură din 84, cu foarte mici excepții, ea tot de ”genul ăsta de om” mă vede. Pe drumul de întoarcere mi-a strigat unul în față ceva de genul ”F... în gură, că tot nu ai făcut nimic pentru țara asta” - ceva legat poate de povestea aceea de acum 31 de ani cu sexul oral - de fapt nu am vină - și ei zic că oamenii sunt foarte proști și mă confundă cu un politician (?!) - dar e totuși clar că am fost izolată cu forța și mi s-a luat dreptul la muncă și cel la studii, că altfel sigur m-aș fi afirmat drept ceea ce sunt, altfel nu aveam cum, până și proștii ar putea înțelege. De fapt, din 84 e totul la fel și mereu au lovit, inclusiv pe străzi. Mereu au respins - de exemplu am reușit totuși să adun o culegere de poezii publicabile față de ceea ce publică alții și mici măcar nu au avut politețea să îmi răspundă negativ și aveam banii necesari - numai astfel puteam să fac ceva pentru țară - dacă ei s-ar fi purtat cu mine normal, cum se poartă cu ceilalți, atunci după cartea de poezii aș fi obținut alte lucruri treptat și aș fi muncit și studiat conform cerințelor vieții și m-aș fi adaptat ca om în rândurile celor care trăiesc pentru cultură. Altfel cum, din moment ce eram izolată? O vreme aș fi putut și izolată, dar mă și torturau goraznic și mă otrăveau. Pe drum era și un bețiv care mi-a cerut bani de băutură și nu i-am dat și m-a scuipat, la fel cum făcea altul înaintea lui, care probabil deja a murit. Ei spun din nou că poporul comite o monstruoasă crimă și nimeni nu vrea să fie adevărul.

Am prins obiceiul să merg în unele seri în parc - e lume multă, mulți copii, multă joacă. Azi a venit la mine - poate din curiozitate - un comitet de fetițe. Erau foarte drăguțe. Singura mea prietenă, soră și fetiță, era o pisicuță neagră - Cloe - de care am avut grijă de bine de rău, dar, cum am povestit, ultima oară la veterinar era să o pățească rău, a fost probabil vina veterinarului. Acum biata pisică e grasă, a îngrășat-o mama în numai 2 luni și cred că are diabet, bea foarte multă apă - am plâns, am implorat-o degeaba să nu îi mai dea - așa a omorât-o și pe Rita cățeaua neagră, și alți trei câini... Nu o pot controla pe mama și ea nu ascultă de mine, nici de cele mai bune vorbe - când eram în oraș, lumea mă acuza pe mine de starea cățelei.

12.09.23
De dimineață, ei spun iar că trebuie să mă omoare, fiindcă ei nu pot face poporul de râs. Mi se pare ciudat, când de fapt oricine poate spune că intelectualii, în afară de mine, sunt vinovați în esență, nu proștii, care nu au cum să mă respingă sau să mă accepte, chiar dacă mă omoară. Nu am avut întreaga viață, în afară de copilărie și apoi de Irina Vișoiu și Sorina Șuvaina, nicio relație măcar de corespondență în scris - și doar câteva telefoane primite. Am observat pe internet multe evenimente culturale sau chiar literare anunțate pe facebook. Nimeni nu m-a invitat niciodată - deși am explicat clar, în mod public, că sunt izolată din 84, și am încercat să vorbesc și individual cu mai multe persoane de pe facebook, care au relații cu alții - mi se pare ciudat că toți vor să mor. Am implorat în genunchi de multe ori. Eu, dacă eram în locul lor, imediat aș fi invitat pe acea persoană izolată, mai ales că e logic ce înseamnă izolarea totală de zeci de ani - ei sunt și direct și indirect cauza morții mele (una din cauze), eu nu aș fi fost. Eu nu aș fi fost cauza morții acelei persoane, în mod sigur. Aș fi fost sigur în stare să funcționez social, să citesc și să scriu mult, acum e cam târziu. Poate că sunt într-adevăr îndobitociți, cum mi se spune mereu, unii spun că psihologii i-au îndobitocit. Poate faptul că eu nu aș fi fost așa (monstruoasă ca ei) mă exclude complet, eu nu aș fi ajuns nimic într-o societate care omoară așa monstruos un om nevinovat, perfect bun și care era și capabil de lucruri inteligente - poate că nu am pierdut nimic. Când eram în oraș nu am găsit astfel de evenimente pe internet - poate erau ascunse de mine - că m-aș fi dus și singură, probabil degeaba, doar ca să își bată joc de mine; eu am fost uneori singură la spectacole de balet, la plimbări în parc sau grădina botanică, dar era destul de neplăcut și oamenii erau adesea agresivi cu mine sau chiar mă atacau, își băteau joc de mine. Poate credeau ceva greșit. Ei spun că atunci când eram în oraș nu aveam niciun ban, nici de tramvai, iar acum... acum ce? Că am îmbătrânit? Nici acum nu trebuiau să mă respingă complet, chiar dacă nu mai am aceeași valoare intelectuală. Mă înțeapă în bont înfiorător zi de zi și ei spun că trebuie să mă înțepe așa până mă ”termină”. Iar au intrat în engleză cu ideea că trebuie neapărat să mă incinereze. Sunt total nebuni - după tot ce au făcut...