desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge

miercuri, 13 noiembrie 2019

13 noiembrie 2019

Bună ziua, deși nimeni nu a vorbit cu mine niciodată. 13 noiembrie 2019, dimineața.

Azi noapte iar s-a întâmplat ceva rău - mama sau altcineva m-a frecat sexual în timp ce dormeam și aveam coșmaruri oribile. Nu era din cauza coșmarului, era findcă acel cineva a vrut să îmi facă rău. În acest fel mi-a distrus orice bucurie posibilă și lovește rău. La fel mi s-a întâmplat acum vreo câteva săptămâni, voi nota când voi transcrie în curând divagațiile de pe caiet și apoi restul rezumatului.

Acest lucru, cum am mai scris pe blog, mi s-a mai întâmplat cu ani în urmă, tot aici la Voluntari și cei care intră peste mintea mea spun că mama e vinovată.
În același timp, azi au început din nou cu ideea că eu trebuie neapărat să fiu distrusă definitiv. Nu e adevărat.

Ei zic că pentru ei nu contează decât faptul că ceilalți au greșit, chiar dacă eu nu am greșit nimic.

Alții, tot răi de fapt, pentru a îi păcăli pe alții, spun adevărul că oamenii vor să mor dar nu e bine și nici nu trebuie să mă omoare, dar asta fac și asta vor toți. Sau că familia mea e o familie de asasini monstruoși și i-au păcălit pe toți ca să mă omoare. Da, e evident că e oarecum adevărul, aparent familia mea mă omoară, printre alții, citiți blogul meu tot și veți vedea imediat că nu e niciun fel de delir, niciun fel de interpretare care duce la delir, fiind evident că eram un om inteligent și nu puteam spune decât adevărul.

În același timp am fost trezită din nou la ora 5 și jumătate, pentru a fi torturată. Timp de câteva zile mă lăsaseră în pace.

E evident că din 1984 ești închisă și izolată și torturată și că, în același timp, deși nimeni nu a vorbit cu tine, idioții cred că așa trebuie să fie și să fii omorâtă, inventând încontinuu minciuni.
Da. Acesta e adevărul despre mine, asta am spus și eu, e foarte simplu.

E foarte simplu, spun ei, întotdeauna ai fost tu, din copilărie. Ai fost și ești la fel - un om foarte bun și inteligent. Și așa ești și acum, tot ce e bun.

Dar ei nu ți-au lăsat, întreaga viață decât un singur om - pe mama ta - ea e singura ta voce sau putere au putere lumească în societate sau delegare a puterii. Dar ea e un monstru, care te omoară cu ajutorul puterii pe care o are tot de la tine. Și Carmen, asistenta de la psihiatrie, e la fel ca mama ta, spun ei - o scroafă/femeie ticăloasă. ?? Oare?

Oamenii nu te vor, fără motiv. Dacă cei buni și frumoși și inteligenți ca tine te-ar fi acceptat, totul ar fi fost bine, dar ei nu te-au acceptat deloc.
Unii spun că cei buni ”își merită soarta” fiindcă au crezut răul despre un om izolat și chinuit din copilărie, un om despre ei care nu știu nimic. Sau au crezut că trebuie să te omoare. Nu e adevărat, nimeni nu își merită soarta, fiindcă soarta sau destinul însemană fatalitate și oamenii nu pot face nimic împotriva fatalității. Dar oamenii sunt responsabili pentru diverse alte lucruri.

Unii cred că e mama ta, nu tu. Dar ei niciodată nu ”au întors totul pe dos” și nu au ”întors roata”, aceasta fiind încă o iluzie sau delir al lor. Ești tu de când de naști și până când mori și ei vor să mori, deși ești tot ce e bun. Ești tu acel lucru, fie că ei te lovesc mai mult sau mai puțin, dar ei toți au înțeles totul pe dos.
Tu le-ai dat oamenilor totul, dar ei vor să mori.

Iată, încă o dată, ce am înțeles eu și apare din tot ce am scris:
Ei, cei răi, cred că puterea lor politică sau militară - care e același lucru, o delegare a puterii politice pentru uzul forței - ei cred că puterea se obține numai prin minciună, tot felul de elucubrații și abuz și chin asupra mea. Dar eu eram viața, aduceam bucurie și viață altora, cum am înțeles și eu pas cu pas și am avut dovezi și eram un om inteligent care rezista la chin și frustrare, fiind un om bun.
Ei spun chiar că ”dumnezeu este întotdeauna consumat și măcelărit până la ultimul strop de sânge”
Deci ei aberează, dar, în același timp, ei chiar omoară, cum am povestit și mai am de spus câteva lucruri importante.
Deci ei prin putere înțeleg un singur lucru - acțiunea violentă asupra altora și puterea de a acționa violent, cu diverse presiuni, inclusiv bani sau alte valori, astfel încât oamenii stau organizați cum li se cere, chiar dacă nu sunt omorâți sau loviți direct. Puterea în sens pozitiv, de creație sau muncă sau altele, ei cred că e subordonată cadrului coercitiv, așa cum guvernul țării centralizează în ministere diversele activități sociale. Dar ei spun că durerea și suferința celor oprimați - adică eu mai groaznic, printre alții - e necesară pentru ca ei să mențină cadrul politic necesar activităților umane. Altfel spus - fierul deasupra florilor, un exemplu fiind și diverse sculpturi de tunuri montate în diverse orașe pentru aducere aminte și respect.

Această putere coercitivă este într-adevăr obținută prin folosirea mea cum am povestit mai sus sau în teoria conspirației sau martirului. Dar puteau să mă accepte sau să vorbească normal, cât de puțin. Ei lovesc pe alții, dar, în esență, mă lovesc pe mine și pe ceilalți îi lovesc indirect, prin tortura asupra mea.
Dacă m-ar fi lăsat în pace și nu m-ar fi otrăvit, sau chiar dacă aș fi trăit singură, dar cu oarecare relații cu alți oameni, că altfel nu puteam, ei zic că ar fi dispărut puterea coercitivă prin politică, care oricum nu e absolut necesară, dar nu ar fi pierit lumea și nu ar fi fost dezastru economic.
Alții cred invers, chiar au spus că dacă mi-ar lăsa viața și m-ar lăsa în pace, ar fi un imens dezastru social și economic. Cei de genul acesta mereu pun problema în acest mod - la fel cu cei care spun la fel că DACĂ MI-AR LĂSA VIAȚA ar fi o imensă rușine pentru popor, cea ce e fals, și alții la fel - ei cred că lăsarea mea în viață înseamnă ceva rău. Fără a ști nimic despre politică sau altceva, e evident că omorul și tortura pot face răul, dar binele pentru un om nu face niciodată răul ! Binele duce la bine întotdeauna. Ceea ce gândesc ei sunt complicații ale Ideii (realitatea), care sunt și incoerente și ilogice, dar creează sistemul lor de gândire, la fel cum sunt create diverse științe. Dvs. credeți în ei, fiecare din ei are altă concepție în detalii, dar toți aceșit nebuni politici sunt extrem de proști și greșesc, veți vedea și din restul povestirii. Nebunii politici sunt cei mai răi.

Foarte simplu e de observat că am fost mereu o capacitate, cum spunea Ionescu psihiatrul, adică un om de valoare ÎN SINE, ADICĂ POTENȚIAL, cuvânt legat de putere sau potență, fiindcă în mod real nu am avut drepturi și nicio șansă, în afară de relația cu părinții, care erau monstruoși și puțin alte contacte cu alții, foarte puțin. Faptul că am fost și sunt un om inteligent, faptul că am avut multe virtuți și nu am avut vicii (adică defecte de carater, că nici fumatul nu a fost viciu la mine) este un lucru bun, chiar dacă nu am fost acceptată în lume. Acest lucru a fost bun și pentru ceilalți, dar poate nu înțelegeți aceasta, deoarece pare un lucru iluzoriu, în timp ce credeți aberații politice sau altceva, care nu au sens. Pe mine nimeni nu m-a întrebat nimic, fiindcă aș fi putut explica clar orice detaliu de mult timp. Nașterea unui copil bun și deștept, de fapt a oricărui copil - și eu așa ceva sunt și am fost mereu, un om bun - este o capodoperă, este un rezultat sinergic al întregii activități sociale la un moment dat, cum prea bine știu și geneticienii și medicii și alții. Înseamnă mai mult decât o teză sau oricâte teze de doctorat care există la acel moent dat în lume. Eu nu m-am născut nebună, ci am devenit așa, adică închisă la balamuc cum zic ei, prin forța coercitivă a sistemului social.

Nu voi mai explica tot ce știu despre politică, fiindcă ar dura 100 de ani și oricum ei tot vor inventa alte deliruri sau minciuni, cum au făcut încontinuu. Notez încă o dată un lucru spus deja, apoi trec la restul povestirii. Unii susțineau în gândul meu că ei vor să mă omoare fiindcă eu sunt geniu sau om PREA inteligent și, prin urmare, eu centralizez puterea politică, care este oricum mai mult ca o religie în lume, că așa cred ei și ei vor să omoare acest ceva, ca și cum ar extermina o anumită specie de animale - deci absurd - cu speranța ca ei să fie liberi ca oameni politici în coordonarea societății. Ca și cum sunt ei inapți datorită mie. Erau obsedați de ideea ”cine o controlează” ”cine controlează totul”, sau ”nu o să putem niciodată să o controlăm”, care sunt gânduri greșite și agresive ale lor.

Repet, ei au fost mereu liberi. Orice om inteligent este un centru de coordonare bun, nu este ceva rău. E vorba de coordonare, nu de control. Eu am fost ceva foarte curat și sunt la fel. Viața mea a fost ca un fel de tezaur îngropat sau ținut sub lacăte, dar utilizat ca bani în circulație, la fel cum se fac operațiunile bancare, dar tot binele este. Acum am explicat neclar pentru cei care nu mă cunosc. Și aceștia sunt toți, oricum nu am pe nimeni. Toți oamenii lucizi gândesc exact ca mine și au aceleași valori la care țin, aceleași idealuri și aceleași nevoi. În oraș ei spuneau că pe proști nu îi interesează decât banii și sexul, dar eu pur și simplu nu am avut nicio legătură nici cu proștii, pe care nu îi disprețuiesc, nici cu cei inteligenți. În realitate, cei inteligenți trebuiau să mă accepte, nu să mă dea proștilor ca pe un os de ros în cușca lor politică și socială. Eu nu reprezint forțe politice, pot răspunde clar la orice nelămurire în acest sens.

Citeam ieri un text al lui Wittgenstein și acolo scria despre zidurile temniței noastre de toate zilele - adică granițele limbajului verbal. Eu nu văd situația așa, eu văd că omul e liber și există o infinitate de posibilități. Omul, nu trebuie neapărat să fie robot superperfromant, cu limbajul microcipurilor și toate realizările informaticii, omul e în primul rând un om botezat, adică are nume și i se dă harul limbii materne.

Se știe că proștii chiar și acum cred că inteligența oamenilor rezidă doar în memoria lor, deși trăim în epoca în care se vede clar ce memorie imensă au calculatoarele și, din cauza acestei prejudecăți, consideră că eu, cu memoria mea slabă și apoi slăbită de tortură și otravă aș fi proastă. Inteligența comprehensivă și înțelepciunea nu contează pentru ei. Vă puteți imagina că acest lucru nu mi-a dat bătaie de cap sau probleme psihice - adică disprețul lor. În plus, sunt femeie, deci mai puțin valoroasă sau importantă decât bărbații, așa cum cred proștii, în momentul în care compară intelectul femeii cu cel la bărbatului.

De aceea, mai menționez unul dintre delirurile lor legate de Eminescu, cel care era misogin în multe scrieri - ”că femeia are fuste lungi și minte scurtă” În blocul meu numărul 3 din oraș stătea un bărbat care semăna cu Eminescu. Locuiam la intersecția Eminescu. Eu nu știam de el. Ei au creat ideea că acela era Eminescu de odinioară, reincarnat în altă viață, respectiv viața mea ca dumnezeu sau forță vitală, sau spirit al timpului - cum se spunea odinioară. Ei zic că eu am fost cea mai bună de până acum etc.

Ei spun că Eminescu era nebun și odinioară, la fel cu ceilalți, sau idiot ca toți ceilalți și odinioară exista o alta în locul meu pe care el a distrus-o de prost, așa cum fac toți mereu. Altul zicea că nu, dar l-au corupt și l-au făcut total nebun după ce a murit.

Drept dovadă multe versuri din spiritualitatea proprie lui - de exemplu ”Rafael pierdut în visuri...pe madona-dumnezeie” ”pe palida-ți frunte nu-i scris dumnezeu” Etc. La un moment dat spuneau că nimeni nu a scăpat viu de blestemele lui Eminescu - de exemplu cele scrise în scrisorile sale în versuri.

luni, 11 noiembrie 2019

11 noiembrie 2019

11 noiembrie 2019
Totul e mai bine dar azi am urinat foarte puțin. Anul trecut când nu am urinat s-au întâmplat tuilburări social-politice la începutul lui august și mă tem că nebuni diverși cred că eu trebuia să nu urinez ca să aibă ei anumite schimbări politice. De fapt e agresiune, ceva rău inutil asupra mea.
Asta e.
E nreplăcut că nu am mai avut scaun - adică la toaletă - de 8 sau 9 zile. E greu, am abdomenul umflat. Poate ar trebui o clismă, dar pentru asta trebuie mers la spital, că nu am pe nimeni. Mama nu mi-ar face, ea oricum îmi făcea rău imens din 84 și credea că trebuie să mă omoare și a spus că toți o vor crede în acest sens și asta a făcut. Cred că vă dați seama că nimeni nu a vorbit cu mine toaăt viața. Și că ceea ce am spus despre mama e adevărul și despre mine la fel. Există doar o asistentă, o vecină, dar nu îmi pot permite să îi cer, nici contra cost. Nu știu ce să fac. Asta e.
Setea s-a mai domolit. Palmele uscate etc.
Am luat 4 laxative - 2 azi, 2 ieri, degeaba.

În fine, voi scrie acum despre ceea ce am zis ieri și puțin mai mult. Ceea ce voi scrie sunt ultimele divagații, apoi voi trece la subcapitolele compuse din fapte concrete, nu judecată sau idei despre fapte. Apoi nu voi mai scrie despre cum sutn torturată sau abuzată sau ce a fost în ultimii 14 ani, dar ei probabil vor continua să lovească zilnic. Sau poate nu. După ce termin de scris povestirea voi scrie lucruri frumoase și bune de asemenea adevărate. Sau diverse abstracte sinteze și analize. Și toate acestea, promise de mine demult, le voi putea scrie dacă sănătatea îmi va permite, în special dacă nu voi fi otrăvită. Trebuie să termin povestirea, nu este ceva derizoriu, e adevărul, am fost obligată să scriu, poate ați înțeles că nu trebuia să fiu omorâtă. Veți înțelege mai clar cum sunt și am foat mereu și cum sunt omorâtă, nu e important doar faptul că nu am greșit nimic. Sigur, e vorba de un singur om, eu, și eu mereu m-am gândit la binele altora, dar ei și dvs. faceți o confuzie, nu trebuia să fiu omorâtă. Nu folosește nimănui moartea mea. Fac și eu ce pot, dacă mă lasă termin povestirea. Acum voi continua divagațiile, ele fiind limitate, notate în grabă și dezordonat pe genunchi în două caiete și nu au cum să mai fie altele.
Ei cred, cum am explicat ieri, că politica se face numai prin minciuni și cruzime asupra unui om nevinovat, bun etc. Dar politica în acel sens nu e necesară, administrarea resurselor se poate face și altfel. Oricum nu trebuiau să mă omoare și mă puteau accepta cât de cât.
Mereu aceeași poveste - ideea lor evident greșită că nu poate exista o mamă așa monstruoasă , deci ei trag concluzia că eu am greșit sau aveam vreun defect. Sau că de ce am spus adevărul despre mama, că era logic că mă vor omorî. Nu e asta problema - veți înțelege poate la sfârșit.

Spuneam ceva mai demult despre defecație, scuzați cuvântul. Am omis doar câteva detalii:
- că spunea fratele mamei caca-maca și mama în ultimul timp
- că o verișoară de grad trei, Ana Maria, unguroaică, dar probabil fără legătură de rudenie cu mine, spunea amuzată foarte că la ora de română profesoara îi învăța să nu scrie ”că când am văzut, făcut” etc. E normal ca unii oameni să fie amuzați în tinerețe de cacofonii, eu nu eram așa dar nu am disprețuit pe nimeni , dimpotrivă a fost o imensă bucurie să fiu om și alții să fie altfel decât mine, și puteam scrie frumos chiar și texte literare, îmbibate de înțelegere și iubire, nu de cinism, cum fac unii
- copiii vecinului de sus, care m-au torturat și ei, strigau în bloc când eu am mers la WC - ”ce, de ce să nu lași omul în pace când vrea să facă treaba mare?!”
- o pacientă din spitalul de psihiatrie în 2016, studentă la psihologie a cumpărat rahat și mi-a oferti și mie și altora și insista rânzând cu alții că e tot rahat
- tata spunea mereu că eu eram căcat și că bătrânul, tatăl lui, paralizat aproape fără grai, spunea ”Molodoveanu - Căcat”. Nu știu sigur dacă am notat acestea, nu am mai verificat.
- a trebuit să duc căcat pentru analize la medic când aveam paraziți (am fost infestată după 18 ani de mai multe ori, și cu oxiuri și cu păduchi, inclusiv cu păduchi în blocul trei ) de cel puțin două ori dacă mai țin bine minte și o dată mi-au cerut să duc pentru analiza digestiei, după ce a trebuit să consum anumite alimente în anumite cantități. Pe vremea aceea aveam scaun regulat dimineața. Medicul era probabil de la fosta policlinică Batiștei, unde lucra și medicul așa zis de familie al nostru, dna Ionescu Viorica, înainte să existe sistemul numit medicină de familie.
- am fost crescută și în Voluntari la casă veche și săracă cu fosă la WC, și veneau uneori vidanjorii. Colegii, sau cei mai mulți, aveau canalizare, noi eram săraci. În satul bunicilor de asemenea nu era canalizare.

De anul trecut am probleme anale, dar mai ales anul acesta. După defecație am un fel de prolaps rectal. Acest lucru a apărut de fapt brusc. Nu am avut sex anal și nu am mai fost f_tă în fund monstruos din tinerețe. De mai mulți ani am și constipație cronică, iar medicul de familie mi-a recomandat să mănânc fructe diverse, dar nu banane, și prune uscate etc. Mama mănâncă mereu banane, așa cum spunea tatăl Anei Maria unguroiacă că trebuie să mănînc eu mereu, poate era o aluzie la sex oral, dar eu nu am avut sex defel de fapt.
Dată fiind urâciunea acestui lucru numit căcat, e important să vedem faptul esențial că omul e un animal frumos și nimic din ce e omenesc nu ne este străin și nici dezgustător. Peste toate acestea se află binele și gândul curat și iubirea. Viața înseamnă și pamperși și multă răbdare și vomă și pișat și bășini, care cuvinte există în dicționar. Din păcate a trebuit să scriu și aceste fapte, ca un documentar, nu neapărat jurnal, despre mine, pentru a putea ajunge la esențial, pentru a povesti totul despre o crimă reală, chiar dacă era din 84, adică pe termen lung prin tortură. Normal că nu am vrut să mor.

Bun. Acum despre teoria conspirației.
Ideea e că un prunc, sau un om-prunc, adică pur și luminos este ales de alții să poarte o cruce etc. - deci diverse alte explicații ale realității - și acei oameni sunt împreună și reprezintă grupuri sociale. Acei oameni se acceptă reciproc dar nu acceptă pe omul acela și plănuiesc să facă ceva pentru ca ei să aibă mai multă putere în lume. Unii spuneau că colegii mei - din instituțiile în care am fost, începând cu liceul, au conspirat împotriva mea, dar se pare că e clar că soarta mea era la fel din naștere, în familie. Este ceea ce am povestit ieri, ceea ce unii consideră a fi puterea celor răi și proști asupra celor buni și inteligenți. Să vedem dacă e adevărat. Ideea e că ei comit lucruri monstruoase asupra unui om - semen cu noi, ba pe deasupra o femeie, să spunem inteligentă, săracă, singură, maltratată de familie și cu sufletul bun - o parte din lucrurile vizibile. Conspiratorii puteau crea minciuni frumoase despre orice, dacă aveau creier, dar ei s-au gândit că este mult mai simplu să îi păcălescă pe oamenii cumsecade, care nu pot crede așa orori asupra unui om, cu atât mai mult un om așa bun și cuminte. Uneori adevărul bun despre victimă sau martir ieșea parțial la lumină și atunci oamenii nu puteau crede că un asemenea om e maltratat și omorât așa. Și atunci înghițeau alte minciuni. Alteori ieșea la lumină ceva din oroare, abuzuri și crimă inumană și atunci oamenii erau păcăliți că victima e ceva rău. Și alte scheme de gândire de acest fel, se derulau la fel. De-a lungul anilor se adăugau lucruri rele tot mai groaznice, fiindcă cei care doreau putere și să îi păcălească ei pe proști, făceau alte rele incredibile pentru cât mai multă lume. Și știau adevărul, voiau să îi întreacă pe ceilalți. Între timp mințeau toți să înghețe apele. La fel e și teoria martirului așa zis necesar pentru puterea politică. Dar ce e puterea aceea? Probabil să îi țină pe unii dominați de alții. Adică o împărțire a lumii în stăpâni și sclavi, o împărțire arbitrară, fiindcă de fapt toți oamenii sunt capabili de mult. Ideea era că ei aleg un om și nu luna de pe cer, fiindcă minciunile despre un om prind mai bine la public. Însă teoria pare incompletă. Lipsește ceva. Cum sunt acei oameni menținuți în stare de submisiune, dacă era așa? Nu pot fi așa decât prin două metode - forța fizică și lipsa banilor. Minciuna sau adevărul nu îi pot constrânge, sunt doar idei. Cei care intră peste mine au spus adesea că oamenii au fost corupți să mă omoare și să mă f_tă, că au fost ”unși” funcționarii sau medicii să îmi facă rău și să mă abuzeze. Că oamenilor care m-au lovit li s-au dat bani. Ei spun că, spunând adevărul, eu am dat puterea oamenilor, dar ei nu au vrut să o ia. (??) Este necesar ca martirul să fie un om inteligent? Ei spun că nu, doar conspirația și minciunile contează și că au existat martiri mai proști, care rezistau prin faptul că știau adevărul curat despre propria lor viață, cum sunt ei și cum sunt masacrați în realitate. Dar, chipurile, cu cât martirul e mai inteligent, cu atât puterea porcilor e mai mare și durabilă. Aceea e puterea victimei în fața asasinilor. Între timp, martirul evoluează ca om, chiar dacă e complet izolat, adică își îmbogățește ceea ce se numea în psihologie ”concepția despre lume și viață”, cea mai puternică forță motivațională pentru intelectuali în opinia mea. Înțelegerea lumii se face dincolo de materialul brut de informații acumulat prin lectură, material pe care porcii vor mereu să îl șteargă prin violență din memoria victimei. E vorba de acea integrare spirituală a omului după vârsta de 35 de ani. Înțelegerea și cunoașterea sunt mai mult decât știință în sensul de depozit în memorie. Aceste câteva adevăruri finale sau axiome sunt de asemenea platoșă pentru orice om.
Dar, în concluzie, nu rezultă de nicăieri că există o putere aparte dată de maritirizarea unui om și de minciunile despre el - fiindcă de fapt toți oamenii și cei mai puțin inteligenți au secretele lor și ceilalți oameni nu șitu oricum nimic despre viețile lor. Așadar completați dvs. teoria despre martiri. Trebuie să fie genii sau altceva? Trebuie să fie între nebuni? Etc. Este totuși adevărat că intelectualii mai înțelepți au ascendent asupra ceilalți.

duminică, 10 noiembrie 2019

10 noiembrie 2019

10 noiembrie 2019, ora 3 și 20
Tare cald afară. E aproape jumătatea lui noiembrie și e cald ca naiba. Unii credeau că acum voi muri precis, dat fiind că au făcut așa cald toamna târziu. Sunt încă în viață și e mai bine decât ieri, voi explica de ce. Totuși e ziua votului pentru alegeri prezidențiale.

Ei spun că mama nu mă urăște, dar e servitoarea puterii politice și i s-a poruncit să mă omoare,atâta tot. Și că încă din 1984 ea asculta de ordinele lor să mă tortureze și să urle și să vorbească anormal.
Ei spun că porcii care mă țin în gheare mereu și-au creat și și-au menținut puterea politică prin minciuni oribile și tortură și crimă asupra unui om nevinovat. Cum adică întotdeauna? Adică de 5000 de ani (5 milenii). ?? Numai de 1000 de ani, zice altul.

Dacă citiți tot ce am scris pe blogul meu cu memorii și pe celelalte (unde oricum nu am fost narcisică și nu am scris poezii numai despre mine, așa cum fac mulți) veți vedea că nu e necesar să mă omorâți, ba chiar că meritam viața, dar nu ați vrut. Oricum nu veți putea distruge porcii politici dacă nu că place de ei prin omorârea mea. Din ceea ce am văzut (de data asta poate mă înșel) de peste 9 ani pe facebook, cei mai mulți prieteni de pe facebook sprijină puterea politică prefîcându-se că sunt împotriva ei uneori.

”În final ei te omoară fiindcă nu le mai ești utilă.” Poate, cel puțin dvs., citind de ani postările mele, fără să mă acceptați deloc sau să vorbiți cu mine un pic, sunteți de acord cu aceste idei că eu trebuie să mor.

Voi continua imediat în această postare.

Tu ai fost un om foarte bun și inteligent, nu ai greșit nimic toată viața, ai avut gândire independentă și nu ai avut nicio boală psihică (nu ai fost nebună) și ai fost mereu exact la fel cum ești acum, dar oamenii cred exact invers.
Nu știu dacă oamenii cred exact invers, dar e adevărat restul despre mine. Nimeni nu are cum să creadă invers, fiindcă efectiv am fost izolată aproape complet din1984 și evident torturată acasă sau închisă psihiatric și fără drepturi. Evident nu am avut nicio șansă și au existat numai câțiva oameni întreaga mea viață în viața mea. Repet, am avut în aparență numai 3 greșeli (momente) în aproape 50 de ani, dar citiți blogul meu și veți vedea că de fapt nici acelea nu erau greșeli și în niciun caz greșeli de a fi condamnată, a fost de fapt vina altora. Acele greșeli nu spuneau nimic rău despre caracterul și gândirea mea, despre mine în general. În rest, întreaga viață, chiar în detaliu, nu am greșit nimic, nu am avut iluzii sau teorii greșite, nu am gândit răul despre nimeni, nu am făcut niciun rău, nu am ”mușcat nicio momeală”, nu m-am interesat de politică (am urmărit știri numai o perioadă scurtă), nu am vorbit răul și nici minciuna niciodată, nu am dorit răul nimănui, nu am avut pofte sexuale niciodată, nu mi-am dorit bani sau glorie niciodată, nu am avut niciodată sentimente urâte - ură sau gelozie sau invidie, ranchiună, orgoliu etc.(în afară de ura de 2 ani față de părinții abuzivi de tot și ura tranzitorie tot de vreo 2 ani, dar slabă, față de Zăgrean Leon, care îmi făcuse răul în mod real, exact așa cum am povestit. Ei spun că dacă ei recunosc că Zăgrean Leon a greșit față de mine se întâmplă o catastrofă. (?!) Dar de ce să recunoască ei așa ceva? De ce cred ei că trebuie să mor dacă ei nu recunosc adevărul despre acel om? Poate că el doar a greșit și nu a fost intenționat răul asupra mea. Ei spun că a fost intenționat. Alții zic că el a fost păcălit și corupt de cei răi.

În afară de ceea ce am scris în detaliu pe blogul meu despre profesorul Zăgrean Leon senior, am de adăugat doar că prin anul 2012 sau 2013 am descoperit că el avea o pagină pe facebook și i-am cerut ”prietenia” pe facebook, mânată fiind de sentimente de un fel de prietenie, nu de curiozitate, niciun fel de ipocrizie sau teatru, fiindcă eu niciodată nu am încercat să epatez sau să par altfel decât eram. Ulterior, după vreo 2 -3 săptămâni, nu mai țin minte cât, el a răspuns cu acceptare și m-a contactat pe messenger cu vorbele ”dragă Cristina”, eu am spus ”da?” și el nu a mai scris nimic.

Ulterior, fără nicio intenție ostentativă, din motive pe care le puteți ghici, eu am scos din lista mea de ”prieteni” de pe facebook multe persoane, printre care și el, exact așa cum am făcut mai înainte în 2012 când am șters complet contul meu de pe facebook, cu toți prietenii și toate postările - dar am o copie în calculator. Tot atunci am dezactivat blogurile mele și alte conturi, apoi am revenit pe internet, fiind total singură oricum.

Unii zic că el e răul, ca și colega mea de bancă ce era aproape singura mea relație de comunicare cu alții. Și că el ar fi mințit despre mine chiar și în acel an de meditații cu mine.

După cum ați văzut, una dintre ideile lor persistente este că i-au păcălit pe oameni cu milioane de minciuni despre mine și astfel puterea lor creștea în societate, fiindcă ei erau în posesia adevărului curat și bun despre mine. Orice putere se întemeiază pe adevăr, nu pe minciună, și cei care mă masacrau efectiv și mai și mințeau erau în posesia adevărului despre mine și despre cum mă chinuiau, uneori monstruos și incredibil pentru proști, chiar dacă eu spuneam adevărul. Ei spun că în felul acesta oamenii răi și proști dobândesc putere aspra celor buni. Ei mai spun că cei proști calcă în picioare și omoară pe cei buni, dar nu pot fi niciodată mai inteligenți decât cei buni, și numai cei buni pot dobândi singuri cunoaștere de sine și a lumii, și înțelepciune, în timp ce ceilalți pradă și omoară.

Este adevărat, cei buni sunt cei inteligenți mereu, dar proștii cred invers. În afară de adevărul despre mine, eu însămi mai eram, ca orice om inteligent, în posesia unei înțelepciuni proprii și a unie cunoașteri logică, rațională, prin mine însămi. Absolut nimeni nu mi-a spus sau sugerat nimic, eu singură am înțeles ce puteam înțelege despre realitate singură, nu doar despre povestea vieții mele. Oamenii pot avea putere și prin adevăr, adică această cunoaștere despre care spuneam, care îi ridică deasupra celor mediocri oarecum, sau prin maturitate deasupra tinerilor, cu condiția să fie acceptați, dar mie nu mi-au dat nici dreptul la muncă sau la studii.

Ei mai spuneau că oamenii nici măcar nu au înțeles că eu am fost un om total singur și că nu se ascundea niciodată altcineva în spatele meu. Adesea au spus că, printre altele, i-au păcălit pe proști că eu nu am gândire proprie și inițial proștii așa credeau, fiindcă eu nu vorbeam nimic în gând, deși asta e o dovadă pentru independența gândirii !! Apoi au mințit mereu și și-au întărit toate minciunile, de exemplu prin faptul că mama mă imita uneori și ei credeau că ea mă controlează etc. Sau au inventat că pe mine mă ajutau cu sfaturi în gând sau îmi spuneau secrete și de fapt nimeni nu mi-a spus nimic, nici cu voce tare, nici în gând. Ceea ce am scris despre viața mea a fost mereu adevărul dovedibil, și nimeni nu mi-a dictat defel ce am scris. Psihiatra Raisa Cârlig și-a bătut și ea joc de poeziile mele cu ideea ”dar de unde îți vin ție ideile acestea?”

În afară de faptul că nu am greșit nimic, de-a lungul vieții am făcut tot ce puteam face bun sau bine. Am povestit o parte pe blog. De fapt, am dăruit altora numai iertare, bine, iubire, respect tot timpul și tot timpul am primit cu adevărat ură și respingere și sentimente rele. Dar, desigur, proștii nu au nicio vină, au fost în mod sigur mințiți, așa cum mi se spune, dar eu nu cunosc altceva în afara minciunii că eram nebună. Dar nebunia e un concept confuz, neclar, și fiecare crede altceva, dar nimeni nu poate spune clar ce este. Am întrebat insistent pe porcii care veneau peste mintea mea cu ideeea că sunt nebună, până când unul - că ei nu vorbesc nici în gând cu mine, dar aruncă ori ură și minciună ori, mai rar, chair adevărul, numai adevărul despre mine - mi-a spus că nebun înseamnă omul închis la balamuc, cum am fost și eu. Unii dintre ei au înțeles că eu trăiam o stare de evlavie și bucurie în fața realității, atât oameni, cât și restul lucrurilor.

Fiind monstruos torturată, de foarte multe ori am vorbit singură în casă, fiindcă simețam acel fluture frumos al poeziei sau al rațiunii cunoscătoare a binelui și adevărului și simțeam nevoia imensă să spun lucruri bune și normale, chiar și după ce ei mă masacrau cu otravă și aruncau foarte multe idei de moarte asupra mea și ură și minciună. Adesea spuneam pe nerăsuflate tot ce știam mai bun sau frumos, tot ce înțelesesem curat prin muncă proprie, și toate ideile înălțătoare și luminoase cu putință. Discursuri personale, gânduri frumoase și lumină. Vecinii au inventat ceva de genul ”el săracu” ca să îi păcălească pe nebuni că gândirea mea bună și serioasă e inspirată de un el săracu, când de fapt era gândirea mea. Astfel prin schingiuiri, cei proști și răi fură cu adevărat cunoașterea, realizările intelectuale ale celor buni și îi imită, dar îi omoară ca pe niște vite de povară și se împăunează ei cu acele gînduri bune sau chiar inteligente în fața prostimii, uneori chiar din timpul vieții victimei. Aproape întotdeauna, după ce țineam un discurs mai frumos și de adevăr bun, ei mă torturau sexual sau cerebral, dar, după încă o vreme tot la fel făceam, în credința mea că binele contează.
Acum, de exemplu, iar au intrat cu ideea lor des repetată că ”trebuie neapărat distrusă”. Ei chiar fac răul monstruos, și zilele trecute m-au masacrat monstruos din nou și au spus de moarte mereu și multe alte minciuni și rele.
De-a lungul vieții mele, răul s-a amplificat mereu asupra mea, deși eram singură, săracă și izolată. Nici așa nu m-au acceptat. Vecinii au aplicat numeroase torturi și abuzuri, nu doar otrava. Astfel, ei păstrau secretul monstruos al crimei lor și mințeau și despre felul meu de a fi sau despre cum eram eu și proștii nu aveau cum să vadă adevărul. Astfel deci aveau putere în oarecare sens, asupra proștilor. Eu nu pot înțelege prin ce miracol au reușit să îi convingă pe toți că eu trebuie să fiu omorâtă. Și pe dvs. cei care citiți acum. Nu folosește la nimic și e ceva rău chiar. Nu scăpați de niciun rău. Logica cea mai simplă spune așa: nu aveți cum să știți că va fi ceva bun pentru alții dacă eu mor. Deci nu se fac experimente. Ei vor spune că ei știu din dovezi scrise sau din memorie ce trebuie să facă, că așa a fost mereu în istorie, sau, cum zic proștii, că așa se ”procedează”. Dar, asta eu pot să jur, nu au dovezi clare și certe și sunt monștri și voi credeți că ei au dreptate. Ei spun că mereu au făcut la fel, eu spun că a fost greșit dacă au făcut la fel, dar chiar ei nu cred, fiindcă li s-a întărit în trecut această idee, deși au interpretat greșit faptele. Cu mine nu a vorbit nimeni, nimeni nu m-a întrebat țintit, concret și la obiect nimic, iar lumea crede greșit că eu nu am nicio valoare, nici măcar de înțelegere a lumii. Datorită unei posibile puteri politice sau sociale a porcilor prin omorârea mea, putere pe care o vor avea și dacă mor fiindcă vor ști adevărul în parte, unii au intrat adesea peste mine cu ideea că ei nu suportă faptul că mereu ei sunt ”reduși la mine” și au insinuat că ei trebuie să aibă putere politică în lume și că e o situație penibilă să fie ei aruncați sub valoarea mea intelectuală, că ei trebuie să mă controleze și să fie mai sus decât mine etc.

Ideea era că, trecând anii, ei aveau puterea politică sau socială prin minciună și secrete urâte, dar eu eram mai deșteaptă și înțelesesem absolut singură mai multe decât acei troglodiți vulgari și astfel ei mă f_teau cu ideea că ei sunt importanți în societate și eu nu. Uneori mă loveau monstruos de tare în ochi, ore în șir. Odată mi-au ieșit ochii din cap - exoftalmie temporară - și a durut multe ore. Am pus poze, chiar așa era, și abia vedeam. Deci puterea aceea a lor, oricine sunt ei, nu e necesară, gândiți-vă puțin logic !

În postarea următoare voi scrie iar despre așa zisa teorie a conspirației și teoria martirului raportată la cazul meu. Îmi amintesc cum colegii mei de la psihologie vorbeau între ei, fără ca eu să înțeleg ceva, despre ”teoria conspirației”.

Probabil că v-ați dat și dvs. seama, sau o parte din dvs., că tot ce am scris eu în acea apologie a mea cu nu am făcut una sau alta e adevărul, ca și tot restul ce am scris. Probabil că ați înțeles că acest lucru e o constantă spirituală a umanității și că nu este ceva rău și nici nu este o imitare a Cărții egiptene a morților, din care poate ați citit și dvs. În postarea următoare de fapt și despre Abilify și Carmen.

Ei mai spun că unul dintre secretele lor monstruoase este faptul că mama e chiar un monstru înfiorător care mă omoară cu adevărat și i-a păcălit pe proști că este un om normal și chiar bun.

Azi, 10 noiembrie 2019
Înainte de ceea ce am scris că voi scrie, mă refer la ce s-a întâmplat ieri.

Ieri a venit Carmen, asistenta de psihiatrie la mine, la rugămintea mea. Și mi-a adus pastilele de Abilify pentru 2 săptămâni. Mama și Carmen au făcut o scenă și eu m-am arătat ofensată de vorbele mamei și de vorbele și tonul vocii lui Carmen. Eram foarte scârbită de modul în care mama mă chinuise în permanență, mai multe săptămâni la rând, cum voi mai scrie pe scurt mai încolo - că mult nu mai am de fapt de scris, și acum am din nou capacitatea de a scrie.

Carmen a reacționat ofensată și ea, ca și cum se supăra pe mine, numai pentru câteva vorbe și a adoptat o atitudine extrem de puerilă și falsă poate. Eu extrem de rar - doar de câteva ori toată viața, m-am arătat supărată pe alții, fiindcă nu am fost.

În realitate m-am bucurat și i-am mulțumit din suflet că mi-a adus pastilele de fapt prescrise de medic. Am luat două și de azi iau câte una pe zi. Ieri, numai în câteva ore, mi-am revenit dintr-o stare de rău înfiorătoare de săptămâni. Dacă nu voi fi otrăvită sau torturată rău, în câteva zile îmi revin.
Pronia cerească mi-a amintit de Abilify și mi-am dat seama că mă poate ajuta. Vineri am programare la cardiolog, dacă nu luam Abilify nu puteam merge.

Am descoperit azi că haina mea de toamnă - singura - miroase a vagabond de pe stradă, putoarea aceea urâtă la care domnii și doamnele din tramvaie nu reacționează parcă de rușine. Ori am luat-o cumva, ori vecinii, care, cum ați văzut într-o poză, îmi găureau hainele și alte mizerii.

Am uitat să notez că zilele trecute, în timp ce mă chinuiau pe mine monstruos, din ce în ce, biata mea pisică Cloe a fost se pare f_tă nopțile, mi se rupea inima când auzem cum horcăie tare de tot, odată m-am trezit din somn. Porcii intrau peste mine cu ideea că mama mea o f_te pe pisică și că idioților li se spune mereu că eu sunt scroafa. Sau că idioții cred că mama mea e dumnezeu și de fapt eram eu mereu. ?? Azi au intrat din nou cu delirul că ei au vândut țara, adică pe mine, străinilor, ca să aibă bani. Alții desigur cu ideea că eu nu sunt dumnezeu, ci doar un om perfect nevinovat omorât de porci. ”Și o omoară?” ”Da normal.” Eu nu consider că e normal, dvs. da, din câte se pare, după cum reacționați, inclusiv pe facebook.

anul acesta am primit de la Orange un telefon mobil cu internet și cameră foto

Postez mai jos 2 poze cu ochiul meu stâng foarte bolnav. Vara aceasta, în august, pe 30 august, m-a durut ochiul stâng și m-am temut că îmi pierd vederea. Am fotografiat și retina era albă. Medicii nu vor să mă ajute și chiar mi-au făcut rău de atâția ani - veți înțelege când voi termina acel rezumat, acum voi scrie tot restul sper, fiindcă mă simt mai bine. Dar nu am ieșit la toaletă de peste 7 zile! Degeaba am ceva bani că oamenii ”de jos” au foarte mulți și nimeni nu mi-ar face clismă, fiindcă ei mint despre mine, singură de fapt din 84. Abia acum am luat laxative, greață poate fi și din cauza asta. Oricum, în plus, eu și urinez puțin de anul trecut.

sâmbătă, 9 noiembrie 2019

9 noiembrie 2019

Adineaori am scris o postare și au șters-o imediat. Chiar și prin acest procedeu ei mă omoară.
Tot exact acum s-a trezit mama ca să îmi facă rău.
M-au trezit din nou, ca de multe ori, tot exact la ora 5 dimineața ca să mă tortureze oribil.
Ei spun că mama e monstrul, nu eu, dar poporul mă omoară prin ea.
I-au păcălit că trebuie să mă lase în gheara mamei. Depindea de voi și de ei să trăiesc.
Au zis totuși că e altceva, că ei toți preferă să mă omoare sau să moară ei decât să recunoască că au greșit față de mine.
A fost extrem de rău de la ora 5 - am intrat la aproape 6 pe facebook și un om pe care nu îl știu mi-a pus like la o postare, unul pe nume Ichim - deci e clar că oamenii mă omoară. M-au sculat de multe ori la ora 5 dimineața ca să mă tortureze cerebral, evident cu scopul de a mă omorî. mama se trezește mereu la 5, dar de fapt ea nu doarme și vine la mine unde nu am ușă la cameră și mă scuipă cu ideea că nu dorm. Ei spun că ea urmțărește sistematic, pas cu pas scopul de amă omorî și proștii cred că așa trebuie și că eu delirez.
Alții zic că toți vor să scape de mine omorțndu-mă.
În realitate e altceva : eu mă simțeam bine chiar acum câțiva ani, nu eram torturată cerebral ca acum, dar ei deja otrăveau. Faptul că mă simțeam bine nu deranja pe nimeni, dimpotrivă. Dar ei aveau această idee că vor să scape de mine de mult timp și chiar rmă otrăveau. Apoi, prin minciună, întărâtau poporul sau oamenii în general că trebuie să mă omoare și mă loveau și mai mult și astfel ei se simțeau mai rău sau se întâmplau lucruri rele și astfel ei credeaju că toți oamenii vor să scape de mine și unii chiar credeau că trebuie să scape de mine.
De fapt nici acum nu ar trebui să vrea să scape de mine, dar m-au lovit iar și de fapt se puteau opri, adică să nu mă lovească. Pe de altă parte, deși în viața mea nu a existat nimeni, darmite intelectuali, ei spun - și cam așa pare că este - că toți intelectualii din lume mint despre mine și astfel oamenii proști sunt toți aruncați asupra mea ca să mă omoare.
Și că ei toți mint despre mama, care astfel are teren liber să mă omoare, în timp ce ei spun mereu că așa monstru ca mama nu a mai existat (?)
Avcum doar inima rău, nu știu dacă voi ajunge la cardiolog vinerea viitoare, mai ales dacă proteza nu va merge.
De asemenea rău cerebral mare.
Sete cutremurătoare de la 5 dimineața, ca în toate nopțile de mai multe săptămâni, am explicat că și apa de la chiuvetă s-a schimbat brusc, nu știu sigur de ce. Mai înainte cu câteva săptămâni nu aveam sete deloc, mai multe luni, dar ei aruncau aceleași idei și apoi au otrăvit puțul probabil.
Iar au început cu nebunia că Pandele, primarul de aici, trebuie să dispară. La fel au spus mereu că ei îi distrug pe toți, fiindcă astfel umea credea că eu sutn nebună și distrug pe alții sau vreau să distrug. Proștii cred cu adevărat că eu am legătură cu acești porci care scuipă numai răul, și au părerea greșită că vor scăpa de rău prin moartea mea.

Iar au început cu nebunia că Pandele, primarul de aici, trebuie să dispară. La fel au spus mereu că ei îi distrug pe toți, fiindcă astfel umea credea că eu sutn nebună și distrug pe alții sau vreau să distrug. Proștii cred cu adevărat că eu am legătură cu acești porci care scuipă numai răul, și au părerea greșită că vor scăpa de rău prin moartea mea.
”nu se mai poate face nimic”, ”totul a fost întotdeauna cum a spus Cristina.”
Da, dar nimeni nu a vrut niciodată decât să îmi facă răul, nimic altceva.
”Cel mai monstruos om e tratat drept cel mai bun om.” Asta vor să zică că e mama, dar că proștii crec că eu sutn răul și că au fost mințiți c eu eram răsfățată în timp ce eu trăiam în tortură și izolare și sărăcie totală și otravă și închisoare completă.

Iar au început, cu ideea că ”lumea crede că tu ești un gunoi și de fapt tu ești cel mai bun dintre oameni.”
Nu au cum să creadă așa ceva, fiindcă e clar că am fost izolată și fără drepturi încontinuu din 84.
Altul, iar, cu ideea ”complimentele mele, Cristina.”
Cu răutate, ei zic că ăștia mă scuipă cu ură fiindcă li s-a părut că eu nu mă las omorâtă mai ușor. Altul zicea ieri că ei nu respectă oamenii muncitori și buni cum am fost eu.
Am uitat să spun aseară că, pe lângă celelalte rele, proteza nouă era și prea înaltă, astfel că am avut dureri mari de coloană la întoarcerea de la Gheață.
Acum văd că oameni necunoscuți din alte țări (sau din România) apreciază cu ”like” ceea ce scriu, nu șitu de ce, poate sunt mințiți și ei că trebuie să mă omoare, altfel de ce să îți placă faptul că un om e chinuit, dar nimeni nu vorbește cu el.

Spuneam în postarea mea anterioară despre Abilify. Să știți că am fost un om perfect cu adevărat, normal că nu mi-e frică de moarte.

Am telefonat la Carmen, asistenta mea psihiatrică, și am implorat-o să îmi aducă Abilify dacă are, măcar o folie. Ea a zis că îmi va aduce la ora unu.
De fapt psihiatra Cârlig Raisa e de vină, după ce eu am fost dispensarizată în 2007.
Nu doar că a spus odată că e o lege să nu iau eu decât un medicament chiar dacă erau prescrise două, dar m-a păcălit și prin faptul că o vreme nu mi-a mai dat din nou Abilify și de fapt a fost o păcălire subconștientă și chiar eu i-am spus că nu mai am nevoie de Abilify. Abilify mi-a fost prescris și în 2016, la ultima mea ședere la psihiatrie.
Ea îmi propusese să îmi facă o injecție cu Abilify pe lună. Atunci eu încă știam că ma nevoie de Abilify și m-am speriat că nu voi mai avea pastile zilnice, ceea ce mă proteja mai bine împotriva otrăvii, careera reală, dar nu trebuiau să mă omoare.
Din cauza acestei reavoințe a psihiatrei am uitat din nou că Abilify îmi întreâinea viață și astfel ei au plusat din nou subconștient în mine, să nu iau pastilele psihiatrice, la fel cum mă păcăleau încă după prima internare, din 1992, să nu le iau, pentru ca ei să lovească trupul meu sexual de la distanță sau altcumva, imediat după ce nu mai luam pastilele psihiatrice, fiindcă altfel nu puteau lovi.
Sper că, dacă iau Abilify, să îmi revin în câteva zile și să merg la cardiologie, unde m-am programat.
Ei spun că oamenii cred că eu sunt un sistem disfunțional și de aceea mă omoară, dar în realitate eu sunt perfecțiunea și normalitatea.
Alții vor să mor fiindcă iau pastile psihiatrice, deși ele sunt ca orice alte pastile pentru diverse boli, dar proștii nu pot înțelege totul.
Alii probabil cred ca proștii că trebuie să mă omoare fiind eu dumnezeu care ia pastile psihiatrice. Deci ceva rău. Probabil că nu sunt dumnezeu decât în sensul că sunt om rațional și inteligent și bun. Dar nu geniu ca alții. Dacă veți judeca corect, veți vedea că nu trebuiau să mă omoare chiar dacă eram dumnezeu care ia pastile, fiindcă era un sistem încă viabil și eu am fost numai lumină și frumusețe reală de gând și suflet, cu intelectul bun.
Așa s-a dezvoltat sistemul social - cu medicamente și tot restul lucrurilor, nu putem trăi ca oameni în barbarie. Dacă nu m-ar fi otrăvit, aș fi putut să nu iau nici pastilele psihiatrice. Setea e cutremurătoare, gâtul e uscat monstruos. Nu m-au lăsat să mă odihnesc noaptea trecută. Toți zic că e o crimă extrem de monstruoasă și că toți cred că eu sunt gunoi, deși eu sunt cel mai bun om.

Acum, findu-mi foarte rău deoarece mama m-a trezit iar tot la ora 5 dimineața ca să mă tortureze, am luat 2 pastile de Seroquel, doză mare, deși am luat 4 aseară, fiindu-mi foarte rău.
Acum greață foarte mare, ei spun că de la pastile și eventual voi muri.
Astfel, abia acum mi-am adus aminte că medicul Căpraru dn spital, un medic psihiatru care a fost singura care a vorbit cu mine, mi-a prescris Abilify dimineața și Seroquel seara. Apoi au scos o lege - deci absurd - ca pacienții psihiatrici să ia doar un medicament pe zi, o lege prin care voiau moartea mea, după cum au spus mereu.
Apoi alți medici și diverși porci au făcut tot posibilul, inclusiv printr-o lege (?) despre medicamente psihiatrice *(așa mi s-a spus) să mă facă să nu iau pastilele psihiatrice. Numai așa mă puteau lovi de moarte, dacă îmi luau pastilele psihiatrice.
Mai am Abilify în oraș și acela mă poate salva, căci de fapt trebuie să iau Abilify dimineața și Seroquel seara. Dar nu știu cum voi reuși să merg în oraș. Voi încerca să merg cu mama cu un taxi.
În 2016 la psihiatrie, unde m-au închis absolut sigur cu otravă, m-au slavat cu ambele medicamente zilnic.
Ei însă cred, de mult, că ei nu trebuie să își poarte crucea, adică viața mea nevinovată, dacă eu iau paștile psihiatrice, findcă m-au f_t, și probabil au mințit că eu i-am provocat sau indus în ispită.
Totuși au chiar eram în stare de anumite lucruri bune și acum și absolut sigur ei se înșeală crezând că trebuieb să mor, sau să îmi ia pastilele psihiatrice.
Trebuie neapărat să merg în oraș să găsesc Abilify dacă nu l-au luat din casă și să iau zi de zi, mă poate salva. E o chestiune de viață și moarte, dar nu știu dacă voi reuși să merg în oraș.
Vă rog în genunchi, lăsați-mi viața și dați-mi pastilele Abilify și nu mă vor mai păcăli să nu le iau.
Ei zic că asta e soarta nebunilor, adică sclavilor, sunt f_ți și omorâți de toată lumea.

Abia în aceste secunde înțeleg: Ei cred, sau chiar e adevărat, că, deși eram monstruos chinuită, proștii erau mințiți că eu greșisem sau că eram ceva rău și mama, sau alții, ceva bun. Bine, dar e evident că eu sunt omorâtă! Și acum ei tot în mine lovesc, în timp ce nimeni nu vorbește cu mine.
Păcat că nu pot continua povestirea, m-au chinuit mai monstruos prin trezirea de azi tot la 5 dimineața. Povestirea despre cum m-au masacrat, cu subcapitole și încă câteva divagații mai întâi. Inclusiv mama e nebună, crede în mod greșit că trebuie să mă omoare, la fel cu cei care cred că așa trebuie omorât orice dumnezeu.

vineri, 8 noiembrie 2019

8 noiembrie 2019

8 noiembrie 2019, ora 11 dimineața. Cum am promis, fiind încă în viață,voi încerca să continuu povestirea, dar din păcate acum îmi sunt amorțite ambele mâini, ceea ce uneori nu era, deci iar nu pot scrie. Poate îmi voi reveni spre seară.

Sete groaznică din nou, ascociată ca mai demult, deseori, cu amorțeala mâinilor - totuși nu au vrut să mă trateze de diabet, ați văzut, și poate e numai otrava, nu știu.
Soarele îmi bate în ochi, așa cum stau în fotoliu în fața calculatorului - frunzele teilor sunt de mult ca mierea și nucul a îngălbenit în câteva zile și s-a scuturat repede.
Păianjenii țes și acum poveștile lor tainice, și iarba e încă verde.

Azi burta mea a la fel de umflată, deși nu am mâncat de 5 zile și am și greață. De obicei răul îmi trecea după numai o zi de post negru sau aproape negru. Burta se dezumfla. Sete, slăbiciune la fiecare mișcare mai amplă, cu brațele sau corpul. Amețeală. Mers îngreunat. E la fel de acum mai multe zile. În ultimele zile am fumat numai câteva țigări, sperând să îmi revin. Nu am cum să renunț la apă, chiar dacă beau puțin.

Bună ziua.
Mama mea are și ea gura foarte uscată și plescăie mereu, chiar dacă nu vorbește. Ei spun că mama mea nu mai bea apă deloc. Nu știu, mi s-a părut și mie că nu mai bea, dar poate că ea are gura uscată fiindcă e și ea otrăvită, nu doar eu.

Ei spun din nou că eu sunt un om total nevinovat, omorât de familia proprie (și vecini). Eu nu înțeleg așa ceva. Nu am avut nicio greșeală, nici față de familie, îmi amintesc totul.
Dar nu înțeleg de ce cred ei implicit că oamenii care greșesc ceva trebuie omorâți. În realitate nimeni nu trebuie omorât. De asemenea ei spun mereu că oamenii mă omoară din cauză că sunt complet nevinovată în cele mai mici detalii, nu doar nevinovată. Eu vă spun adevărul - că chiar dacă aș fi greșit ceva de-a lungul vieții, ei tot ar fi vrut să mă omoare și tot așa ar fi făcut mereu. Dar ei continuă să spună această aberație - că ei mă omoară fiindcă sunt complet nevinovată, deși nu știu la ce vină se referă ei.

Ei spun că nimeni nu mă crede pe mine și că toată lumea îi crede pe porci. Care porci? Și ce să creadă lumea? Ceva despre mine? Dar cine, pentru numele lui Dumnezeu, ar trebui sau ar putea să mă creadă? Nu îi știu decât de la distanță pe cei de pe facebook, cu care nu am relații - nici dialog, nici acitvități comune, deci ei nu mă cunosc deloc. E adevărat că m-am plâns de diverse torturi în scris, dar așa era normal și am încercat în zadar întreaga viață să fiu împreună cu ceilalți.
Am fost cu adevărat un om perfect, dar eram închisă, cum au constatat toți, încă de la 13 ani.
Iar au intrat nebunii cu ideea că pe mine m-au redus la zero sau ceilalți că pe mine m-au distrus total. Dar ei spun aceste lucruri de peste 12 ani. Aceste lucruri nu au sens, eu am fost otrăvită și torturată oribil după ce ei spuneau așa și eu nu am avut relații cu alții toată viața. Deci nu au redus nimic, e vorba doar de crimă și încă sunt în viață.
Ei spun că mama i-a omorât absolut pe toți cei dinaintea mea și absolut pe toți i-a omorât cu otravă.

Iar au început să mă scuipe de moarte, cum au făcut după moartea tatei, din 2005. Sute de idei pe care ei le consideră motive de a mă omorî, pe care ei le repetă de atunci. Acum, de pildă - iar cu ideea că eu trebuei să mor, adică ei să mă omoare, fiindcă toată lumea mă urăște.
Sau iar că toți vor să mor ca să ascundă rușinea faptului că poporul mi-a făcut rău fără motiv. Dar e absurd, nu e nicio rușine, proștii nu au vină. Poate doar au greșit. Alții spun că un idiot vrea să mor - nu știu cine - și că a păcălit întreaga lume că eu trebuie să mor pentru binele altora.
Alții că toată lumea abia așteaptă să moară jigodia - fiindcă ei spun că i-au păcălit pe toți oamenii că eu sunt jigodie, deși eu am fost perfecțiunea. Etc.
Trebuie să termin povestirea, dar nu pot, fiindcă mi-e sete încontinuu și mi-e rău.
Deși nu mi-e bine, mă îmbrac acum să merg până la o farmacie, mai departe puțin. V-am povestit că, stând eu în casă, mama m-a lovit mult mai rău.

Iar m-au scuipat ieri că trebuie să mă omoare fiindcă dacă mi-ar lăsa viața ar însemna să sacrifice Franța. Nu am avut și nu am nicio legătură cu Franța, dar nu m-au lăsat să termin povestirea și au rămas centrați pe delirul legat de Franța, care era acolo unde mă oprisem din povestire. Dacă terminam, nu mai aveau ce scorni.

Alții zic că oamenii cred că eu trebuie să ”is-pășesc” (?) prin suferință de peste 35 de ani și moarte pentru greșelile celor care au fost înaintea mea, chiar dacă eu nu am greșit nimic. Dar, spun ei, cele dinaintea mea de asemenea nu au greșit nimic și ei au mințit și le-au omorât la fel, așa cum fac ei cu mine acum.

Niște francezi împuțiți te omoară de dragul propriei lor nebunii.
E posibil să fie așa, ei nu au cum să înțeleagă, pentru ei totul e invers decât este în realitate și pe mine nu mă întreabă nimeni nimic.

Deși degetele abia le mișc pe tastatură, voi scrie astă seară numai o parte din răul pe care l-au făcut asupra mea astăzi. Era bine să fi terminat povestirea și în mod sigur nu m-ar fi mai lovit și azi ar fi fost bine, dar nu m-au lăsat să termin povestirea - era ceva bun și frumos viața mea chiar și acum.
Ei spun, și asta e adevărat, că eu sunt în esență cel mai fericit om din lume și fericirea mea nu ar dăuna nimănui, dar singurul lucru rău e că sunt omorâtă cu adevărat.

Mai întâi, înainte să scriu despre azi, postez poze cu genunchiul meu drept și stâng. Anul trecut mi--au distrus genunchiul drept, la piciorul întreg dintr-o dată, adică în mod brusc - cel stâng din proteză e neatins. Am reușit cu chiu cu vai să merg la ortopedie, fiindcă medicul de familie iar nu mi-a dat trimitere și mi-a zis doar să pun alifie și să iau anitiinflamatoare, că e inflamație la genunchi, când în mod clar era altceva. Mințea pe față, cum a făcut mereu. Refuza ajutorul adecvat pe care l-am cerut mereu și putea să îl dea. Dacă aș fi terminat povestirea ați fi înțeles. Poate v-au mințit că pozele mele nu sunt eu sau că trebuie să mă omoare că am fost prea tare consumată de porci sau făcută rablă etc. Unii spuneau, chiar și anul acesta, că eu nu sunt dumnezeu, ceea ce nu am pretins, dar sunt pi.. da unor porci monstruoși care fac rău oamenilor fiindcă eu sunt energia necesară puterii lor și ei vor să mă omoare pentru ca porcii aceia să nu mai aibă pi..dă. E o minciună, e un delir al lor. Mama de exemplu, spun ei, m-a f_t sexual zilele trecute, dar nu ca să aibă ea pi..dă, ci ca să mă oomare, cum a spus din 84. În altă noapte, probabil tot ea m-a frecat sexual de câteva ori în somn, ceea ce ei pot să facă, doar în scopul omorârii mele.

Iată mai jos pozele cu genunchii - drept, care e deteriorat, și stâng. Am fost până la urmă la ortopedie și medicul mi-a dat trimitere la RMN gratuit chipurile. Dar toate policlinicile au refuzat să îmi facă RMN și unii au intrat pe mintea mea cu ideea că ei nu vor să facă RMN ca să nu iasă adevărul la lumină despre ce mi-au făcut ei la oase. M-a și durut genunchiul foarte mult atunci dar nu au vrut adevărul.
Ei spun că oamenii sunt toți nebuni cu adevărat, că nu sunt din cauza mea nebuni și toți cred în mama mea, care le ordonă practic să mă omoare. Că nici Vlad Anghelescu nu poate înțelege nimic. Că oamenii greșesc monstruos și nu pot înțelege din 84 un singur lucru - că nu trebuie să mă omoare și prin urmare asta fac.

Mai apoi postez poze de astăzi - sunt din ce în ce mai umflată, deși nu am mai mâncat de 5 zile, dar urinez puțin, probabil datorită otrăvii.


”nu e vorba de francezi, e vorba de întreaga lume, i-au îndobitocit pe toți”
Adineaori au împușcat iar artificii sau pocnitori aproape de geamul meu, cum îmi făceau și în oraș - ei zic că oamenii credeau că obțin victorii dacă lovesc în mine, ceea ce era evident fals.
Mereu ziceau că trebuie să mă omoare fiindcă ar fi fost altfel un scandal prea mare. Astfel au otrăvit, cu ideea, ca și acum, că oamenii nu trebuie să înțeleagă nimic.

Azi a venit Cristi, portezistul, să îmi aducă proteza nouă pe care am plătit 11 milioane de lei - pentru o parte din proteză - din banii mei puțini. Făcusem rană la bont fiindcă proteza veche era prea largă. Am așteptat doar să primesc o proteză ceva mai strâmtă, dar a adus-o la fel de largă, numai că mai proastă, așa cum au făcut-o meșterii.
Am plecat cu ea în Voluntari la farmacie să îmi iau câte ceva și să mă plimb puțin. Practic protezistul a fost singura mea relație cu lumea și singurul meu rost pe lume. Și m-a lovit indirect, așa cum au lovit mereu totul din 84, zi de zi.
Pe drum m-au scuipat mereu de moarte, așa cum au făcut de 14 ani.
Au intrat IAR, ca acum 10 ani poate, cei cu ideea că e foarte simplu ce trebuie oamenii să facă - trebuie să mă privească drept gândac negru urât și să mă strivească, să mă omoare.
Multe alte idei de moarte - de vreo două ori au spus că mă vor omorî la Crăciun, așa cum sunt omorâți toți nebunii.
Altul a adoptat tonul vărului mamei Ovidiu, cu ideea că ”ție nu vor să-ți mai facă nici proteză, deci trebuie să te omorâm”. Dar ei au de mult acest gen de justificări ale faptului că îmi vor moartea.
Unii spun că e de mult evident faptul că e cancer din cauza faptului că m-au otrăvit, dar ei au mințit că eu eram condamnată la moarte, deși nu greșisem nimic, și că trebuia să înțeleg că ei au mințit toți încontinuu și trebuie să mă omoare ca să evite un scandal monstruos, au zis așa de mult timp mereu. După ce m-am mutat în Voluntari începusem să îmi revin fiind aerul bun și apa și burta mi se retrăsese, și au zis că au văzut asta, fiindcă beam apă de la chiuvetă și apoi au otrăvit sau stricat și acea apă care mă refăcea rapid. În mod brusc, am simțit bând într-o zi că acea apă bună de la puțul din curte nu mai era la fel. Ei spun că atunci au înțeles că s-a terminat totul. Acum degetele mi se strâng ca gheara, scriu cu greu. Inima e slabă și din cauza burții.
Alții zic că e cald afară noaptea de jumătate de noiembrie, deci evident mă vor omorî. Au intrat din nou cei care vin de mulți ani cu ideea că va fi o moarte rapidă.
Sau cei care spun că mama e păianjen monstruos sau cel mai mare monstru din istorie și că toată lumea ascultă de ordinul ei să mă omoare etc.
Din cauza protezei proaste am făcut rană din nou la bont după ce a trebuit să stau la pat din cauza celei vechi și rana aproape se vindecase și am pus proteza veche fiindcă mama mă maltrata groaznic zi de zi și noaptea și a trebuit să pun proteza veche ca să nu mai stau în cârje, fiindcă mama profita de statul meu în cârje ca să lovească și eram și otrăvită, uneori mai rău. Astfel azi am mers cu proteza nouă și am făcut din nou rană și escoriație sau început de rană în altă parte a bontului. E foarte proastă și la fel de largă, repet.
Va trebui să o port cu rană cu tot, chit că rana se va adânci sau chit că voi face infecție, fiindcă altfel mama mă lovește prea rău.

Ei aveau de mult timp drept pretext să mă omoare ideea că ar fi monstruos ca oamenii să înțeleagă ce sunt eu, fiindcă am fost puritatea și binele perfect, cum zic și ei și nimeni nu a vorbit cu mine niciodată și nu am avut nicio șansă. Că trebuie să îmi dau seama ce s-ar fi întâmplat dacă lumea ar fi înțeles că ei otrăvesc oamenii fără ncio întrebare sau șansă și mai ales oameni atât de buni și curați. Ei spun că de aceea toți m-au izolat, ca să mă poată omorî, mințind între timp încontinuu. Nu, nu s-ar fi întâmplat nimic rău nimănui. ba chiar ar fi fost frumos. E o iluzie a lor și un pretext de crimă.
Apoi iar au început cu fleacuri de genul că oamenilor li se spune că eu sunt nebună, deși nu am fost niciodată.
Am sunat la Maria Tirenescu , adică de fapt ea a sunat la mine, cum a promis. Maria a vorbit frumos cu mine, dar, ca toți ceilalți, a închis convorbirea cu ideea, rostită încet, că să aibă mama mea sănătate. Și Viviana Moise de la Cluj a vorbit cu mine despre ”mămicuța” mea și ei spun că așa e normal, fiindcă așa sunt tratați nebunii, adică cei persecutați și eliminați complet din lume. Se pare, se zice, că otrava, în mod sigur, nu a fost numai din 2003, când aveam 32 de ani și m-am mutat în blocul doi, cum am povestit, ci dinainte, din blocul unu, dată de familie de câteva ori, deci sunt otrăvită din ce în ce, cam de 20 de ani. Mama s-a referit la asta încă din 84 când m-am mutat cu părinții, dar nu am crezut că mă va omorî. Poate atunci spunea așa fără să știe nici ea, nu știu sigur dacă ea știa atunci cum voi fi omorâtă. Ieri am fost în parcul copiilor a douazi la rând, în apropiere. Am venit mai devreme acasă și mama era la vecini, cred că vă dați seama ce au inventat atunci.

Se spune că cancerul ca atare nu există ci este doar otravă, care, dacă e oprită la timp, omul se vindecă, dar că pe mine nu m-a vrut nimeni fiindcă, dacă nu mă omorau (!), și-ar fi pierdut scaunul niște porci (ticăloși). Mă rog de mai multe luni lui Dumnezeu să mă lase doar să trăiesc cât să scriu restul povestirii ultime, fiindcă poate că era ceva bun - de ce vă temeți de adevăr, adevărul nu lovește niciodată ceva bun, oare nu ați înțeles asta? Anul trecut am început să mănânc mai puțin în mod intenționat și să nu mai fumez decât puțin și mă simțeam bine - chiar m-aș fi lăsat din nou total - și cineva, mama poate, a intrat peste mine cu ideea în gând că ”ce ne facem? Nu mai mănâncă și nu mai fumează, cum o omorâm?” Am mai povestit asta.
În acest moment mă doare inima deși stau în fotoliu.
Absolut niciodată nu am avut atitudine agresivă față de nimeni, nici față de mama, și nicio fantezie că mă lupt cu ea sau cu altcineva. Nu am lovit absolut pe nimeni și nu m-am ”luptat” pentru propria mea libertate, dar ei spun că au inventat toate rahaturile, inclusiv că eram în război cu mama.
Din nou ei spun că simpul fapt că nu am murit și că exist îi scoate din sărite, fiindcă mi-au făcut rău cu toții.

Una dintre rudele mele care de fapt nu erau rude și care știa ungurește, dar nu se știe ce era, adică nenea Feri, care a fost în lagăr închis în Rusia, avea un fiu Paul, care a fost ținut închis și singur în casă și a murit la 50 și ceva de ani. Ei m-au izolat și m-au ținut în casă și închisă din 84, de la 13 ani, acel Paul a avut totuși în aparență o viață, dar de fapt nu știu sigur. Mi s-a spus o dată de el de către tanti Piri, decana de vârstă, care îl compătimea că era bolnav - fizic, nu psihic - iar nenea Feri vorbea de el cu dispreț. Zilele trecute am plâns că nu am încercat atunci să iau contact cu el, cu acel Paul care era tot om și el, mai ales că eram în epoca telefoniei mobile, dar poate nu avea telefon. Eu nu aveam încă internet. Poate bietul om ar fi avut nevoie de două- trei vorbe, ca și mine, și ar fi fost o sărbătoare pentru el. Dar atunci nu am putut din cauza propriilor mele probleme, nu mi-a fost frică de Feri, oricum nu aveam ce păți mai rău. E una dintre rarele mele greșeli mici, de fapt poate singura toată viața. În general am intervenit când am putut și am făcut fapte bune.

Au început din nou cu detalii insignifiante că oamenii sunt mereu proști și de aceea mă omoară mereu, fiind eu om bun și inteligent și ei crezînd doar în puterea secretelor întunecate, anume că eu eram omorâtă fără nicio vină și altele. Sau că oamenii au interpretat în rău imensa mea dragoste de umanitate și toate celelalte calități și că nimeni nu vede că am fost mereu eu însămi, ba chiar că unii cred că eu aș fi spiritul unor morți ca intelectual, când de fapt se putea dovedi clar că eram eu, dar nu au vrut. Etc. Tu ai fost geniu și un om extrem de bun și ai fost tratată drept proastă și ceva rău, adică nebună toată viața etc. Și ce dacă? Mereu ziceți așa, dar nu e motiv de crimă. Unul zicea că în mine lucrează otrava, nu sfântul duh și altul crede că fără otravă oamenii nu pot obține nimic și nu pot progresa sau realiza schimbări în lume. Nu are dreptate. Ieri m-a salutat o fetiță necunoscută în parcul copiilor. Copiii sunt învățați să lovească de mici în cei ca mine, cu ideea adulților că eu sunt un fel de animal care trebuie torturat și omorât, dar nu au dreptate. Azi m-a salutat o femeie necunscută pe stradă după ce au mai fost și alții la fel și eu iar i-am spus că nu înțeleg de ce mă salută fiindcă nu o cunosc. Ideea lor e probabil că vor să mintă că mi-am pierdut memoria sau că pur și simplu îi cunosc pe diverși oameni, când de fapt am fost mereu singură. Sau ei cred un delir despre mine și își imaginează că eu ghicesc ce cred ei despre mine, probabil fiindcă li s-au spus minciuni.

"Ție ți-au făcut așa mult rău, încât nici cei mai buni oameni nu pot crede adevărul”. ??
”oamenii te omoară fiindcă mama ta nu poate sau nu vrea să recunoască adevărul” ?/ Nimeni nu trebuie să fie omorât fiindcă alții nu recunosc ceva, despre el sau ea, orice om trebuie acceptat și poate fi acceptat pentru ce este el însuși, iar cu mine absolut sigur oamenii nu au vorbit deloc și nu m-au evaluat niciodată pentru ce aș fi putut munci sau studia, inclusiv pentru ce aș fi fost ca om, dacă aș fi avut drepturile sociale, inclusiv dacă aș fi avut familia mea, ca mamă sau soție. Sau măcar în relații cu alții într-o activitate comună. În câțiva ani aș fi fost utilă și m-ar fi respectat și iubit poate puțin, cunoscându-mă și obișnuindu-se cu mine..

joi, 7 noiembrie 2019

7 noiembrie 2019

Bună seara, mi-e tare dor de voi, nu durere ci nevoie și drag, dar asta e - toți cred că eu trebuie să fiu omorâtă de mama și de otravă.
Unii spun că eu sunt omorâtă fiindcă am o tulburare genetică din naștere, și că de aceea m-au băgat la balamuc, dar dacă citiți blogul despre viața mea veți vedea că se pare că nu e așa - dar poate așa credeți. Mă tem că nu e așa. Păcat că nu m-au lăsat, cu otravă, să termin povestirea ultimă - încă mai sper că voi reuși, după aceea nu mai era nimic de scris despre mine sau cum mă torturează cei răi, și nu m-ar mai fi lovit - mâine voi continua, dacă nu mor, a fost tare rău. Inima e tare afectată, respir greu, obosesc la câțiva pași. Am reușit în sfârșit să am o programare la cardiolog vinerea viitoare în București. Amețeală zi de zi, cum nu am mai avut. Ceva mai bine în ultimele zile fiindcă am pus din nou proteza de gambă - rana aproape s-a vindecat - și fiindcă nu am mâncat.
Am sunat la Maria Tirenescu de două ori și nu am reușit să o găsesc, dar voi continua să sper.
V-am rugat de mult în genunchi să vorbiți puțin cu mine, măcar pe mail o dată pe lună, dar nu aveți milă, fiindcă probabil considerați că trebuie să mor fiindcă mi-au dat diagnostic psihiatric, poate credeți că am defect genetic. Desigur că nu aș fi vorbit despre mine, am fost un om bun și inteligent. Eram chiar în stare de muncă și chiar de studii, dar nu au vrut să îmi dea drepturile. Ei mint în mod sigur că eu vă dăunez dvs., când era clar că ceilalți mă agresau din 1984, eu niciodată.
Ei spun că încă mai există idioți care nu au înțeles că eu nu am avut nici cea mai mică grteșeală niciodată și că atunci când ei vor înțelege toți mă vor omorî.
Mîine, dacă voi fi în viață, voi continua povestirea, trebuie să o termin.

luni, 4 noiembrie 2019

4 noiembrie 2019

31 octombrie 2019
Azi am reușit să vorbesc la telefon cu Viviana Moise și m-am bucurat
Din păcate mama m-a chinuit ziua întreagă foarte mult
Mi-e și rău fiind probabil otrăvita
Și dureri de rinichi și greață toată ziua și acum mai rău

2 noiembrie 2019
Foarte rău otrăvita - e adevărul, nu sunt f_ta. Vreau să trăiesc. E adevărat că dvs nu ați dorit să vorbiți cu mine dar normal ca am ținut la dvs. Mi-e dor de voi, vă implor lăsați-mi viata - dacă aș fi terminat acea ultima povestire nu as fi fost omorâtă
0747228311

Noaptea dintre 2 și 3 noiembrie 2019 a fost înfiorător de rău. Probabil otravă și din nou toate ideile lor că trebuie să mă omoare. Inclusiv, ideea nouă pentru mine, că eu sunt un element radioactiv periculos.

Alții spuneau că e o necesitate să mă omoare fiindcă mi-au distrus creierul complet. Alții spuneau că decizia curții constituționale e irevocabilă. În realitate nu am greșit nimic și nimeni nu m-a întrebat nimic, este o eroare, o greșelaă a lor faptul că vor să mor și chiar mă omoară. Amețeală și rău cerebral enorm. A trebuit să iau 5 pastile de seroquel și m-am trezuit la 6 seara ieri, de fapt mama m-a trezit. Pastilele psihiatrice nu sunt otravă, eu am fost otrăvită prin apă și hrană sau și prin aer în apartamentul meu dn bloc. Azi, 4 noiembrie 2019, m-a trezit la ora 6 dimineața și mult timp nu m-am putut da jos din pat, datorită amețelii înfiorătoare, răului cerebral.
De atunci abia am pulsul foarte slab și mi-e rău și abia mișc degetele pe tastatură.

De o fi să mor moi pare rău că nu m-au lăsat (ei spun că intenționat nu au vrut să mă lase să scriu, dar oricum m-ar fi omorât) să scriu ce mai rămânea din restul ultimului meu rezumat. Aceasta deoarece ar fi fost totul clar și posibil nu m-ați fi omorât, și totul ar fi fost foarte frumos și bine. Aș fi scris restul în întregime și chiar lucruri frumoase, umane și bune și curate despre mine și restul lumii, în tot ce urma să scriu - nu doar adevărul curat - și după ce aș fi terminat de scris, fiindcă sigur aș fi terminat, ați fi înțeles că nu era bine să mă omorâți și ați fi văzut multe lucruri frumoase. Și eu în mod sigur aș fi scris altcevala sfârșit, unele lucruri chiar frumoase sau bune, nu despre viața mea, fiindcă încă eram în stare și încă sunt și nu am fost niciodată narcisică, deși unii așa au mințit, dar eu pot dovedi contrariul.

Mi s-a spus că degeaba, fiindcă oricum nimeni nu dă doi bani pe mine, nici dvs. cei de pe facebook. Îmi pare rău, asta e. Poate îmi voi reveni și voi scrie zilnic ce a mai rămas și în maximum 2 săptâmâni voi termina. Sau mor și îmi ia locul la calculatorul meu altcineva ca să mintă. Oricum ei zic că era demult evident că eram omorâtă, fiind singură, izolată aproape total (de fapt din 84), săracă și fără drepturi și evident fără greșeală o viață întreagă. Era cât se poate de clar că m-au otrăvit aveam adesea obiectul delict ca dovadă sau puteam preciza clar cum apăreau simptomele în funcție de anumiți stimulti, deci evident nu era un cancer vechi sau altă boală.

Pulsul foarte foarte slab și acum. Zilele trecute mama m-a chinuit monstruos, în unele zile de dimineața până seara încontinuu, și am mai fost și otrăvită și mi-au aruncat mereu cuvinte multe de moarte. Mama a profitat de faptul că eram la pat sau mergeam în cârje până la baie și în acest mod a putut să mă lovească mai monstruos. Greață și sete mare cu uscăciunea mucoaselor oricât beau.
Ei spuneau că era ”răutatea și ura monstruoasă a unei mame degenerate.” Această răutate și ură au fost din 1984 în mod real. Sau că e o crimă în familie și atâta tot. Dar de fapt mă omoară întreaga lume, și poate dvs credeți tot că sunt ceva radioactiv ce trebuie omorât, dar eu nu știu și nu știam asta fiindcă nimeni nu mi-a spus. Nu am nicio dovadă.

Am încercat să obțin două consultații gratuite prin CASMB la gastroenterologie și la cardiologie la trei policlinici mari din București și m-au refuzat. Nu mai povestesc în detaliu. Acum sunt pe listele de așteptare la clinica Medicover.
Greață și reflux esofagian de apă, alcalin, nu ustură deloc.

Azi 4 noimebrie 2019
Azi nu am mâncat hrană dar mi-a fost greață toată ziua, de la 6 dimineața până acum la ora 8 jumătate seara. Pulsul continuă să fie extrem de slab - mereu îl aveam puternic, ușor de palpat, așa ceva nu am mai pățit. La mâna dreaptă abia se simte și la stânga cu greu. Încă și acum râgâi. Ei au intrat iar peste mintea mea cu ideea că ei trebuie să mă omoare fiindcă m-au otrăvit diverse servicii secrete și fiindcă dacă m-ar lăsa în viață ar însemna să facă poporul român de râs. ?!

Postare prezentată

Ultima parte – CONCLUZII - enumerare

Concluzii, partea 1 Azi, 12.12.2020, încep să scriu ultima parte a acestui blog despre viața mea. Iar au intrat în mintea mea cineva în li...