A fost o modă a ideilor snoabe de genul ”Oameni încărcați cu energie pozitivă” sau ”negativă”. Am fost și eu lovită cu astfel de idei pentru idioți. Am fost în întregime un om încărcat pozitiv toată viața, dar am fost respinsă numai din cauza sărăciei, nu a inimii rele, am dăruit și aveam de trăit numai bine și fericire.
În tinerețe tatăl și nașul meu mi-au spus de cîteva ori că ei se miră oarecum de puterea iubirii și milei și iertării mele față de oameni, fiindcă eu nu știu cum sînt oamenii și nici cum e poporul acesta și ce îmi vor face. Acum am 47 de ani și recunosc că aveau dreptate - am dăruit multă iubire și bine și nu am primit strop de milă și respect, deși le meritam. Bine, nu chiar strop. Am privit oamenii direct (și pe stradă) cu sufletul bun și ochii curați și mi s-a spus că ei într-adevăr nu simt nimic și nu pot percepe binele și iubirea - dar în schimb mă loveau cu adevărat, nu povestesc acum din nou.
În ciuda torturilor grotești, izolării și sărăciei, am reușit și în anii de după moartea tatei să mă ”detașez” și să scriu altceva, lucruri frumoase și bune, sau chiar inteligente și încă se poate dovedi că așa a fost. Cu mare drag de oameni și lume. Dar ei, și în special vecinii sau oamenii de pe stradă, mă loveau mereu și mereu, chiar dacă nu scriam despre mine sau cum am fost torturată ci altceva, ba chiar mai mult mă loveau, fiindcă, spuneau ei, era și mai mare ”rușinea” de a se percepe că eram un om nobil, inteligent și lipsit de egoism sau răutate, dat fiind faptul că toți mințeau despre mine. Plus deschiderea mea mare față de frumusețe în general și bucuria de a fi o părticică din cultura unei civilizații frumoase.
De mult intenționez să termin blogul despre viața mea personală cu expunerea faptelor din 2002-2003 încoace, mi-ar fi luat numai vreo cîteva săptămîni, plus alte căteva adausuri față de tot ce scrisesem și totul ar fi fost și mai clar, dar nu am avut cum să continuu, nu am fost lăsată, poate voi reuși totuși să îl termin - apoi într-adevăr nu aș fi mai avut nimic de scris, fiindcă ei mereu repetă de mulți ani aceleași torturi sau categorii de delir al lor. Blogul m-ar fi ajutat pentru stabilitate personală și memorie, pentru sănătate a organismului meu în general. În ultimele zile am scris numai fragmente de jurnal de suferință.
Din tot ce se poate întîmpla rău unui om bun, de departe cel mai rău lucru este otrăvirea, lucru pe care îl puteam dovedi de-a lungul anilor. De asemenea este rău să fii izolat cu forța atîția ani, să fii complet lipsit de bani și să nu ai dreptul la muncă deși ești un om perfect. Plus torturi groaznice de zgomot trei decenii și furtul lucrurilor dragi, fără valoare sau murdărirea casei etc. Au intrat iar peste mintea mea ticăloșii care spun că oamenii cred că eu am fost izolată fiindcă aș fi fost nebună sau ceva rău, cînd de fapt am fost binele pur. De unde ați fi vrut, logic, să am relații interpersonale cu alții - din fundul pămîntului sau adîncul cerului? Evident am fost binele, fiind un om inteligent, singur și sărac, cu care aproape nimeni nu a stat de vorbă, deci adevărul frumos despre mine putea fi bănuit. Chiar și aparențele au fost mereu în favoarea mea, de mică. Adică în favoarea adevărului.
Totodată alții spuneau mereu, peste mintea mea, de cînd m-am mutat în acest bloc, că trebuie să mă izoleze ca să mă omoare și să mușamalizeze adevărul, tocmai fiindcă sînt mereu un om normal și că nu am greșit nimic. Erau obsedați din 2007 cel puțin de ideea de rușine asupra poporului meu, chipurile datorită inteligenței și bunătății mele. Azi, 30 august, iar au intrat cei din categoria rușinea neamului - și mă scuipă din nou. Mi-e tare sete, am băut vreo 5 litri și azi, dar vremea în care beam peste 7 litri zilnic s-a terminat deocamdată. Uneori a fost tare rău, am băut și 12 litri în 24 de ore și mi-era rău și mă ”temeam” că mor. În realitate am fost perfecțiunea și nu mi-a fost frică de moarte în sens negativ. Ați văzut că am urinat cam 5-600 ml pe zi vreo săptămînă și trei zile mai puțin, mi-a fost extrem de rău pe mai multe planuri, m-au durut ochii monstruos și am fost tratată brutal în spitale, dar încă sper să fie bine și să primesc ajutorul medical adecvat. Voi face pe 3 septembrie analize pentru diabet.
Numai un mare idiot vrea să izoleze un om inteligent ca să îl omoare. Se putea dovedi cu ușurință că eram perfecțiunea și că așa fusesem mereu. Nu aveam cum să deranjez pe nimeni, ci doar să fac binele. Omul inteligent, și femeia chiar, este valoros prin sine însuși, fiindcă vehiculează conținuturi informaționale pozitive și valoroase, are o logică de ”fier”, are înțelegerea întregului vieții și lumii cu acceptare senină și dragoste și respect, plus toate valorile morale, deci e și vehicul și motor axiologic și trebuie respectat ca atare, chiar dacă soarta îl face sărac și singur din naștere, chiar dacă nu e lăsat să ”creeze”, din lumina gîndului bun pe care îl are, ceva vizibil pentru proști. Omul inteligent nu are niciun fel de orgoliu sau pretenții, își menține calmul și personalitatea indiferent de tragedii personale și percepe realitatea absolut corect, deci nu poate dărui decît binele și energie pozitivă, apropo de snobii de care vorbeam mai sus. Unii au recunoscut azi că ei inventaseră că eu aveam delir de grandoare și că de fapt era adevărul ce spuneam mereu. Eu tot nu pot înțelege și crede în dorința cuiva de a omorî un om în general. E o stupizenie, spun eu, glumind puțin despre ceva serios. Chiar și femeia fără bărbat e tot om, chiar dacă a rămas stearpă nu din vina ei. (Nu vreau să înțelegeți greșit, nu sînt misogină)
În realitate am fost și normalitatea absolută o viață întreagă și aceasta, de asemenea, cum am mai spus de multe ori, de mult timp, era clar și se putea dovedi. Sînt deja 34 de ani de tortură și închisoare și totuși meritam de mult, de la început de fapt, dreptul la viață, adică dreptul de a munci.
Azi noapte m-am văzut din nou pe mine însămi de două ori. Aparent introspecția nu e logic posibilă, fiindcă omul nu se poate dedubla.
Logic și simplu, oamenii înțeleg prin introspecție ceva ce nu e introspecție ad litteram, adică analizarea prin propria conștiință a unor conținuturi superficiale, deci aparținînd ”propriumului” personal la timpul trecut, superficial legate de sine, oricît de adînc ar săpa în arhitectura psihicului, adesea inconștient colectiv nebănuit de ei. Uneori doar actualizări afective sau intelective percepute clar ale sinelui. Dar imaginea integral percepută ad hoc cu un ochi al minții e asociată stărilor disociate ale conștiinței aproape de hipnoza profundă sau moarte.
Totuși, mie mi s-a întîmplat de cîteva ori, între somn și trezie, la pragul conștiinței, pentru scurt timp. E ceva îngrozitor de frumos și bun - vezi și înțelegi totul deodată, e chiar dureros fiind 34 de ani fără dreptul la viață trăită. Cînd îmi aminteam durerea, pierdeam imaginea, mă trezeam și apoi adormeam din nou. Vedeam întreaga lumină a spiritului meu personal, ca printr-o membrană subțire de conținuturi de suflet sau de intelect bazale, toate bune și frumoase. Cunoscute mie. Le percepeam integral. Era ceva înalt și bazal totodată. Ar fi fost mai bine pentru toți dacă m-ar fi acceptat să exist ”ca om” - respectiv să muncesc ceva, orice, măcar puțin. Unii spun că ceea ce am văzut eu era spiritul altcuiva, pătruns în mine. Nu. Nu mai explic, eram eu. Sînt unii care delirează sau au inventat că eu nu exist, ci doar marile spirite ale umanității cu care aș fi în relație. Pe lumea asta sînt tot felul de nebuni, e adevărat că am fost în relație cu ei, gîndiți-vă logic. Ei au rădăcini sau frunze prin toate cărțile și prin alte produse de cultură. Dar eu am fost mereu eu și e posibil că unii nebuni m-au văzut mereu altfel, așa cum mi se spune, deși am avut cu adevărat o mare stabilitate a caracterului și conștiinței.
desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge
joi, 30 august 2018
Zilele trecute
alt pretext: Statulul tău social - foarte jos - nu corespunde cu nivelul tău intelectual și cu viața ta sufletească. Chipurile asta e cauza răului.
altul : poporul trebuie să își îngroape rușinea
altul: își merită soarta, dă-o dracului
ultimele 2 și multe altele sînt idei-magnet cu puternică încărcătură afectivă negativă, care atrag muștele - victimele nu au cum scăpa de aceste caracteristici ale psihicului omului de rînd, un fel de axiologie - adică niște coordonate care ordonează reacțiile, după cum o lume întreagă știe (cei care au studiat o facultate - orice, dar cu capul pe umeri) - înțeleg din tinerețe asta) Celelalte idei mai intelectualizate au tot același rol, cum ar fi cea notată prima și multe altele - care pentru ei au sens, dar de fapt sînt adesea minciuni rele și un diagnostic inutil.
Acum cîteva săptămîni, cînd am început să țin regim și să nu mai fumez:
”A început să nu mănînce și să nu mai fumeze, nu se mai poate face nimic” (?!)
Acum 2 săptămîni, la spitalul Sf Ioan ”Ea e un om căruia i se cere să moară în tăcere și nu înțelege” (?!)
Azi - meteorism accentuat, greață, durere de cap și de ochi și de arcadă dentară inferioară din nou.
”Tu ești cel mai bun om și ei cred că tu ești un om josnic. Înțelegi?” Nu, nu înțeleg ce spui și nici ce vrei de la mine.
”psihiatria și ginecologia sînt asociate cu păcatul și tu nu ai avut niciun păcat”
”O lume întreagă te urăște, Cristina ”
”Lumea vrea să mori, fă” (e unul care se bagă cu apelativul fă)
Tu ești cel mai credibil om și ei nu te cred
”Restul lumii nu are nicio vină, România e o țară de draci.” Cum adică draci? întreb eu
Orice spui sau faci tu Cristina, e interpretat greșit..
Iar zgomot de la șantierul programat pînă în 2020
Iar au intrat cei care spun că deși eu am fost un om bun etc. și nu am greșit nimic, poporul e nebun și crede că eu aș fi greșit de mai multe ori și chipurile de aceea mă torturează din 84, de la 13 ani.
Alții spuneau des că ei nu înțeleg (și eu spuneam așa în parte) de ce fiind eu un om cu adevărat perfect (chiar dacă, foarte rar în 47 de ani de tortură, am reacționat numai ușor exagerat dar corect, ca ieri, la insulta ușoară, dar repetată a E.G. - în realitate am făcut față suferinței fizice și sărăciei și izolării cu brio, dar ea poate nu înțelege) - deci unii spuneau că ei nu înțeleg de ce oamenii vor să omoare un om ca mine - și de ce oare ticăloșii din jurul meu care mă chinuiesc din 2006 cînd m-am mutat aici sînt așa de vulgari, răi, abjecți, inumani etc. Repet, ei nu au legătură cu lumea frumuseții sufletești sau păcii senine din sufletul meu, nici cu marile bucurii intelectuale sau chiar spirituale care mi-au umplut mie viața. Eu nu sînt ingredientul vieții lor psihice și nici ei nu sînt necesari legic în viața mea și nu sînt parte din viața mea - au vrut doar să mă distrugă, să mă omoare chiar. De ce, nu știu exact. Din cauza altor oameni proști și răi. Ei nu au apărut ca reacție la lumina mea interioară, la filozofia lui X sau poemele lui Y. Sau vioara lui Z. Sau umbra norilor trecînd munții. Etc. Ei nu au apărut prin contrast cu puritatea mea. Atîția ani m-au chinuit groaznic, iar anul ăsta și anul trecut a fost monstruos. Eu am putut ieși doar o dată la miezul nopții să îi rog cu vorbă bună să plece.
Eu am tras doar un semnal de alarmă, spunînd adevărul ca întotdeauna, cu mențiunea că eu, chiar dacă aș fi Dumnezeu, nu aș putea să fac proștii mai deștepți, de aceea e necesar ca oamenii să înțeleagă necesitatea și sfințenia legii - cum ar fi să nu omori - și de asemenea și legile și regulamentele de ordine interioară - cum ar fi orele de odihnă ale locatarilor unui bloc, ba chiar și ziua nu e normal să crească intensitatea decibelilor mult peste limita de confort pentru mai multe ore. Pe mine, de exemplu, mă chinuie țintit cu zgomote aproape mereu din august 1989, deci 29 de ani pînă acum.
”Bine, dar de ce dracu... de ce n-au omorît-o?”
Și din ăștia au fost destui de-a lungul anilor.
Unii mi-au spus că ei neagă totul - adică abuzurile directe asupra mea - deși aveam dovezi certe încă din 1984. Nu e vorba doar de gîndurile acestor porci, că asta nu ar fi contat deloc. Cred că e foarte clar că nu am mințit și nici exagerat niciodată.
Iar au intrat cei din categoria ”relația mamă-fiică” și cei cu ”Maică-ta i-a păcălit pe toți” (despre tine) Din ăștia au fost foarte mulți de-a lungul timpului - adică, deși eu nu am avut decît relația cu mama, chipurile ei cred minciunile mamei mele despre mine - care există și au existat, nu le mai enumăr. Eu am spus adevărul clar despre mine și despre ea și am iertat-o desigur de mult, cum am povestit.
sau alții care spuneau ieri că dacă oamenii ar fi știut cum ești, te-ar fi acceptat (să muncești), adică ei spun că oamenii mă resping fiindcă au fost mințiți despre mine
azi mă duc la ginecologie din nou - de data asta la ecografie, undeva la un cabinet particular. Mama mi-a reproșat că nu merg la Polizu, unde ar fi fost gratuit, fiindcă nu am bani. Eu nu mai explic acum toată povestea, e adevărat, costă 140 lei, dar de fapt nu am fost și nu sînt cheltuitoare
am să spun din nou cîteva vorbe înțelepte și raționale, cum am spus mereu - unii cred că eu consider că oamenii nu au gîndire fiindcă spun lucruri așa simple și logice. Din păcate, ei chiar sînt nebuni și eu atrag atenția asupra faptului că e bine ca omul, atunci cînd nu înțelege sau nu știe ceva, să nu acționeze de-a-n-boulea. Eu am spus mereu lucruri clare și simple fiindcă tocmai acestea, considerate ca fiind de la sine înțelese, oamenii nu le înțeleg sau nu le respectă. Am spus în general numai lucruri clare, obiective sau normative. Adevărul clar. Omul, dacă nu știe, trebuie să tacă sau să respecte reguli sau norme. Trebuie să știe clar măcar scopul acțiunii - și să nu fie dator numai cauzelor, fiindcă nu e animal. Adică să acționeze cu cap, nu din cauză că îl deranjează ceva. Unii tot timpul m-au lovit de moarte, deci scopul lor e sau a fost să mă omoare, nu altceva. E greșit și e un păcat. E și ilogic. În aceeași ordine de idei, unii spun că ei mă lovesc fiindcă se temeau că sînt nebună și mă omor. Deși am avut și am un suflet - afectivitate - perfect funcțional și normal, eu am fost mereu un om rațional, cu atît mai mult la maturitate, după 35 de ani. Este un păcat și e ilogic să te omori - pentru ce? Singurul motiv sau scop ar fi să scapi de suferință - dar ce altceva rezolvi? Ce altceva obții? Răzbunarea e numai a proștilor și se poate încă dovedi că am fost inteligentă toată viața. Am fost educată frumos de mică, să fiu un om realist, dar și foarte altruist? Cum naiba credeți că eu aș putea fi nebună să încerc să mă sinucid și să fac răul deci altora? Întotdeauna am pus binele deasupra. O singură dată am încercat să mă omor, complet fără vină fiind, am mai explicat. A fost o lege a naturii, nu mai puteam îndura durerea fizică și încă nu înțelesesem totul. Nu aș putea face așa ceva, oricîtă suferință am îndurat sau mai am de îndurat, iar ăia care consideră că sînt nebună greșesc ei. Vă sfătuiesc și pe dvs. să acționați cu capul, nu cu picioarele - e păcat altfel, lumea e un loc frumos și oamenii pot fi frumoși și buni. Tot ce au scris despre mine sau spun ei, e minciună. De exemplu nu am avut niciodată delir și nici multiple tentative de sinucidere în cursul episoadelor psihotice, care nici nu au existat.
cică: ”Noi știm să gîndim cu capul, dar ți-am aruncat ție aberații fiindcă CREDEAM că tu ești nebună”
Fără comentarii.
acum un an și jumătate vecinii de sus au încetat fîsîitul noaptea la baie - care era oribil de cînd mă mutasem și voiau în mod cert să dea impresia de otrăvire cu gaze prin gurile de aerisire. Unii chiar au intrat în lipsa mea și mi-au deschis gurile de aerisire din debara, și mai e adevărat că mi-au pus uneori mirosuri oribile, pe lîngă faptul că îmi aduceau murdărie în casă, totul foarte clar vizibil, ca și extragerea unor lucruri din apartament, ceea ce puteam dovedi
de atunci mi s-a mai întîmplat numai de cîteva ori să mă trezesc noaptea și să îi prind cu fîsîitul la baie - apoi ei se opreau brusc. Am pățit la fel noaptea trecută pe la ora 1 noaptea - m-am trezut și ei fîsîiau la baie și s-au oprit imediat.
am fost la clinica de ginecologie și sînt foarte mulțumită, chiar fericită.
e o clinică bună și cu serviciu ireproșabil
doar la un moment dat am avut impresia că vorbeau de mine la spate cu voce tare că am psihoză - dar asta nu are importanță, poate mi s-a părut, oricum s-au purtat frumos, cum nu mi s-a întămplat toată viața decăt foarte rar
acum au intrat iar niște nebuni peste gîndul meu cu ideea că Moldova vrea să se unească cu România, dar asta nu contează, și din ăștia au mai fost
iată așadar cum eu, singură de o viață și considerată nebună fiindcă m-au închis la spital (asta e definiția lor clar spusă) îmi așez în fața pașnicilor vizitatori virtuali de pe facebook raportul imagistic asupra a o parte din măruntaiele mele
Îmi pare rău de un singur lucru azi - am uitat să îl întreb și pe acest medic sau să îi spun despre supurațiile mele verzi din zona inghinală, care erau și cu mai mulți ani în urmă - și despre care medicul de familie m-a lăsat nelămurită și fără îndrumare ,și care au trecut de la sine, inclusiv zille acestea, deși un alt medic ginecolog zicea să merg la dermatolog
iată mai jos interiorul meu feminin, că oricum altfel nu am avut pe nimeni să vorbesc ceva toată viața
Probabil că nu există o poezie a ecografiilor, dar cred că dezvoltarea examenelor paraclinice nu a fost un lucru rău - cred că totul e să nu te cramponezi de analize, ci să examinezi pacientul și semiologic din perspectivă clasică și rațională
Și acum, și zilele trecute - ”Un porc infect vrea să mori, Cristina ” Ce mizerie, de atîția ani nu termină cu ideile că toți sau unul vrea să mor. Mai înainte iar ”Toată lumea te urăște Cristina ”
”mi-e ciudă că tu ești singura normală și ei nu îți acordă niciun credit”
Sau că tu ești/ai fost cea mai bună mereu și ei ...
Eu nu am avut niciun fel de orgoliu sau delir că sînt singura normală, eu doar am încercat mereu să găsesc și să am un loc de muncă - nu a fost nimic altceva niciodată, dar totuși ei mint - cum v-am arătat și psihologii și psihiatrii
Ați văzut poate că nu am greșit nimic și nu am avut niciun fel de delir sau defect psihic sau de orice altă natură în ultimii 13 ani după moartea tatei, zi de zi - și ceilalți au inventat aberații mereu sau m-au respins mereu mințind - la fel a fost și înainte de moartea tatei. E adevărat că m-au și torturat, puteam dovedi totul, fără motiv. Meritam chiar și dreptul la studii.
Am găsit un exemplu perfect pe net - la o bibliotecă din București se căutau voluntari, pentru muncă neremunerată și ei publicau numele unui om respins, FIINDCĂ nu a adus adeverință de la medicul de familie.
dar medicul de familie nu vrea să îmi dea adeverință datorită minciunii psihiatrilor
am căutat mereu de lucru din 89, și în persoană și pe internet și ceilalți mereu m-au respins, inclusiv cu pretextul că aș fi nebună, deși nu am fost niciodată, deci trebuie să fie adevărul. Am cautat si in ziar, era o vreme cind mama imi aducea mereu ziarul, desi stiam ca nu am sanse.
singurul motiv real e că nu am avut bani și familie din copilărie - altfel am fost mereu un om extrem de responsabil și inteligent Bineînțeles că merit dreptul de a munci - ceea ce e sursa tuturor bucuriilor și fericirii, repet, nu a fost niciodată altă problemă
iar "tu ai fost un om normal tratat toata viata drept nebun" - mi-au spus asta de multi ani si intre timp oricum nu m-au acceptat
Repet lucruri simple.
Dacă (de data asta spun eu ”dacă”) aveam un loc de muncă, atunci aș fi scăpat și de tortura cu zgomote 8 ore - și ar fi fost mult mai bine pentru organism. Plus toate celelalte avantaje.
Oamenii săraci, chiar dacă sînt inteligenți peste mediul lor social, merită să li se ofere un loc de muncă sau o activitate oarecare, chiar manuală. Atunci nu mai e nicio problemă. În plus, eu am fost evident un om perfect normal și bun și cu un suflet frumos - deci cu atît mai mult meritam să fiu acceptată. Evident ce spun psihiatrii sau psihologii e minciună și nu am avut niciun fel de altă tulburare psihică nemenționată de ei.
Acum e șantierul ăsta de 2 ani, pînă în 2020, dar totul a început din 89, de fapt 84.
Sînt unii care consideră că fiind eu inteligentă, ei fac zgomote ca să îmi obosească intelectul și în felul acesta să se ”trezească” sau să se ridice mai sus cei care sînt sub nivelul meu intelectual. E fundamental greșit, orice ar argumenta ei, nu mai explic. Dacă nu înțelegeți un lucru cu precizie, atunci gîndiți-vă că binele e de fapt adevărul mereu, nu răul. Adică ceea ce cred copiii buni și cuminți - acela e adevărul. Și mie mi-au trebuit mulți ani ca să înțeleg aceasta, trecînd prin și ieșind din literatură, psihologie, medicină, artă și filozofie. Dar nu am greșit nimic, cu sufletul am știut și înainte să înțeleg. Pe mine m-au masacrat urît cu zgomote, cu ideea perpetuă că eu sînt prea deșteaptă, cum zicea și una dintre psihiatrii mei.
Ei m-au chinuit cu zgomote aproape continuu 29 de ani.
Alții spun că ei nu pot să mă controleze și de aceea au hotărît să mă omoare. Din nou un lucru monstruos, fiindcă se poate dovedi că, dacă nu mă otrăvesc și nu mă torturează (prin zgomote și multe altele, nu mai enumăr), evident pot exercita autocontrol bun și evident am fost mereu o femeie normală și bună, cu mare capacitate de fericire, muncă, iubire, creație intelectuală feminină.
”Nimeni nu te vrea” și toate celelalte...
”Un geniu e o nenorocire, fiindcă adună toți morții și ei nu mai pot să îi lumineze pe ceilalți”
Eu pot spune doar atît: eu nu am fost și nu sînt o nenorocire.
altul : poporul trebuie să își îngroape rușinea
altul: își merită soarta, dă-o dracului
ultimele 2 și multe altele sînt idei-magnet cu puternică încărcătură afectivă negativă, care atrag muștele - victimele nu au cum scăpa de aceste caracteristici ale psihicului omului de rînd, un fel de axiologie - adică niște coordonate care ordonează reacțiile, după cum o lume întreagă știe (cei care au studiat o facultate - orice, dar cu capul pe umeri) - înțeleg din tinerețe asta) Celelalte idei mai intelectualizate au tot același rol, cum ar fi cea notată prima și multe altele - care pentru ei au sens, dar de fapt sînt adesea minciuni rele și un diagnostic inutil.
Acum cîteva săptămîni, cînd am început să țin regim și să nu mai fumez:
”A început să nu mănînce și să nu mai fumeze, nu se mai poate face nimic” (?!)
Acum 2 săptămîni, la spitalul Sf Ioan ”Ea e un om căruia i se cere să moară în tăcere și nu înțelege” (?!)
Azi - meteorism accentuat, greață, durere de cap și de ochi și de arcadă dentară inferioară din nou.
”Tu ești cel mai bun om și ei cred că tu ești un om josnic. Înțelegi?” Nu, nu înțeleg ce spui și nici ce vrei de la mine.
”psihiatria și ginecologia sînt asociate cu păcatul și tu nu ai avut niciun păcat”
”O lume întreagă te urăște, Cristina ”
”Lumea vrea să mori, fă” (e unul care se bagă cu apelativul fă)
Tu ești cel mai credibil om și ei nu te cred
”Restul lumii nu are nicio vină, România e o țară de draci.” Cum adică draci? întreb eu
Orice spui sau faci tu Cristina, e interpretat greșit..
Iar zgomot de la șantierul programat pînă în 2020
Iar au intrat cei care spun că deși eu am fost un om bun etc. și nu am greșit nimic, poporul e nebun și crede că eu aș fi greșit de mai multe ori și chipurile de aceea mă torturează din 84, de la 13 ani.
Alții spuneau des că ei nu înțeleg (și eu spuneam așa în parte) de ce fiind eu un om cu adevărat perfect (chiar dacă, foarte rar în 47 de ani de tortură, am reacționat numai ușor exagerat dar corect, ca ieri, la insulta ușoară, dar repetată a E.G. - în realitate am făcut față suferinței fizice și sărăciei și izolării cu brio, dar ea poate nu înțelege) - deci unii spuneau că ei nu înțeleg de ce oamenii vor să omoare un om ca mine - și de ce oare ticăloșii din jurul meu care mă chinuiesc din 2006 cînd m-am mutat aici sînt așa de vulgari, răi, abjecți, inumani etc. Repet, ei nu au legătură cu lumea frumuseții sufletești sau păcii senine din sufletul meu, nici cu marile bucurii intelectuale sau chiar spirituale care mi-au umplut mie viața. Eu nu sînt ingredientul vieții lor psihice și nici ei nu sînt necesari legic în viața mea și nu sînt parte din viața mea - au vrut doar să mă distrugă, să mă omoare chiar. De ce, nu știu exact. Din cauza altor oameni proști și răi. Ei nu au apărut ca reacție la lumina mea interioară, la filozofia lui X sau poemele lui Y. Sau vioara lui Z. Sau umbra norilor trecînd munții. Etc. Ei nu au apărut prin contrast cu puritatea mea. Atîția ani m-au chinuit groaznic, iar anul ăsta și anul trecut a fost monstruos. Eu am putut ieși doar o dată la miezul nopții să îi rog cu vorbă bună să plece.
Eu am tras doar un semnal de alarmă, spunînd adevărul ca întotdeauna, cu mențiunea că eu, chiar dacă aș fi Dumnezeu, nu aș putea să fac proștii mai deștepți, de aceea e necesar ca oamenii să înțeleagă necesitatea și sfințenia legii - cum ar fi să nu omori - și de asemenea și legile și regulamentele de ordine interioară - cum ar fi orele de odihnă ale locatarilor unui bloc, ba chiar și ziua nu e normal să crească intensitatea decibelilor mult peste limita de confort pentru mai multe ore. Pe mine, de exemplu, mă chinuie țintit cu zgomote aproape mereu din august 1989, deci 29 de ani pînă acum.
”Bine, dar de ce dracu... de ce n-au omorît-o?”
Și din ăștia au fost destui de-a lungul anilor.
Unii mi-au spus că ei neagă totul - adică abuzurile directe asupra mea - deși aveam dovezi certe încă din 1984. Nu e vorba doar de gîndurile acestor porci, că asta nu ar fi contat deloc. Cred că e foarte clar că nu am mințit și nici exagerat niciodată.
Iar au intrat cei din categoria ”relația mamă-fiică” și cei cu ”Maică-ta i-a păcălit pe toți” (despre tine) Din ăștia au fost foarte mulți de-a lungul timpului - adică, deși eu nu am avut decît relația cu mama, chipurile ei cred minciunile mamei mele despre mine - care există și au existat, nu le mai enumăr. Eu am spus adevărul clar despre mine și despre ea și am iertat-o desigur de mult, cum am povestit.
sau alții care spuneau ieri că dacă oamenii ar fi știut cum ești, te-ar fi acceptat (să muncești), adică ei spun că oamenii mă resping fiindcă au fost mințiți despre mine
azi mă duc la ginecologie din nou - de data asta la ecografie, undeva la un cabinet particular. Mama mi-a reproșat că nu merg la Polizu, unde ar fi fost gratuit, fiindcă nu am bani. Eu nu mai explic acum toată povestea, e adevărat, costă 140 lei, dar de fapt nu am fost și nu sînt cheltuitoare
am să spun din nou cîteva vorbe înțelepte și raționale, cum am spus mereu - unii cred că eu consider că oamenii nu au gîndire fiindcă spun lucruri așa simple și logice. Din păcate, ei chiar sînt nebuni și eu atrag atenția asupra faptului că e bine ca omul, atunci cînd nu înțelege sau nu știe ceva, să nu acționeze de-a-n-boulea. Eu am spus mereu lucruri clare și simple fiindcă tocmai acestea, considerate ca fiind de la sine înțelese, oamenii nu le înțeleg sau nu le respectă. Am spus în general numai lucruri clare, obiective sau normative. Adevărul clar. Omul, dacă nu știe, trebuie să tacă sau să respecte reguli sau norme. Trebuie să știe clar măcar scopul acțiunii - și să nu fie dator numai cauzelor, fiindcă nu e animal. Adică să acționeze cu cap, nu din cauză că îl deranjează ceva. Unii tot timpul m-au lovit de moarte, deci scopul lor e sau a fost să mă omoare, nu altceva. E greșit și e un păcat. E și ilogic. În aceeași ordine de idei, unii spun că ei mă lovesc fiindcă se temeau că sînt nebună și mă omor. Deși am avut și am un suflet - afectivitate - perfect funcțional și normal, eu am fost mereu un om rațional, cu atît mai mult la maturitate, după 35 de ani. Este un păcat și e ilogic să te omori - pentru ce? Singurul motiv sau scop ar fi să scapi de suferință - dar ce altceva rezolvi? Ce altceva obții? Răzbunarea e numai a proștilor și se poate încă dovedi că am fost inteligentă toată viața. Am fost educată frumos de mică, să fiu un om realist, dar și foarte altruist? Cum naiba credeți că eu aș putea fi nebună să încerc să mă sinucid și să fac răul deci altora? Întotdeauna am pus binele deasupra. O singură dată am încercat să mă omor, complet fără vină fiind, am mai explicat. A fost o lege a naturii, nu mai puteam îndura durerea fizică și încă nu înțelesesem totul. Nu aș putea face așa ceva, oricîtă suferință am îndurat sau mai am de îndurat, iar ăia care consideră că sînt nebună greșesc ei. Vă sfătuiesc și pe dvs. să acționați cu capul, nu cu picioarele - e păcat altfel, lumea e un loc frumos și oamenii pot fi frumoși și buni. Tot ce au scris despre mine sau spun ei, e minciună. De exemplu nu am avut niciodată delir și nici multiple tentative de sinucidere în cursul episoadelor psihotice, care nici nu au existat.
cică: ”Noi știm să gîndim cu capul, dar ți-am aruncat ție aberații fiindcă CREDEAM că tu ești nebună”
Fără comentarii.
acum un an și jumătate vecinii de sus au încetat fîsîitul noaptea la baie - care era oribil de cînd mă mutasem și voiau în mod cert să dea impresia de otrăvire cu gaze prin gurile de aerisire. Unii chiar au intrat în lipsa mea și mi-au deschis gurile de aerisire din debara, și mai e adevărat că mi-au pus uneori mirosuri oribile, pe lîngă faptul că îmi aduceau murdărie în casă, totul foarte clar vizibil, ca și extragerea unor lucruri din apartament, ceea ce puteam dovedi
de atunci mi s-a mai întîmplat numai de cîteva ori să mă trezesc noaptea și să îi prind cu fîsîitul la baie - apoi ei se opreau brusc. Am pățit la fel noaptea trecută pe la ora 1 noaptea - m-am trezut și ei fîsîiau la baie și s-au oprit imediat.
am fost la clinica de ginecologie și sînt foarte mulțumită, chiar fericită.
e o clinică bună și cu serviciu ireproșabil
doar la un moment dat am avut impresia că vorbeau de mine la spate cu voce tare că am psihoză - dar asta nu are importanță, poate mi s-a părut, oricum s-au purtat frumos, cum nu mi s-a întămplat toată viața decăt foarte rar
acum au intrat iar niște nebuni peste gîndul meu cu ideea că Moldova vrea să se unească cu România, dar asta nu contează, și din ăștia au mai fost
iată așadar cum eu, singură de o viață și considerată nebună fiindcă m-au închis la spital (asta e definiția lor clar spusă) îmi așez în fața pașnicilor vizitatori virtuali de pe facebook raportul imagistic asupra a o parte din măruntaiele mele
Îmi pare rău de un singur lucru azi - am uitat să îl întreb și pe acest medic sau să îi spun despre supurațiile mele verzi din zona inghinală, care erau și cu mai mulți ani în urmă - și despre care medicul de familie m-a lăsat nelămurită și fără îndrumare ,și care au trecut de la sine, inclusiv zille acestea, deși un alt medic ginecolog zicea să merg la dermatolog
iată mai jos interiorul meu feminin, că oricum altfel nu am avut pe nimeni să vorbesc ceva toată viața
Probabil că nu există o poezie a ecografiilor, dar cred că dezvoltarea examenelor paraclinice nu a fost un lucru rău - cred că totul e să nu te cramponezi de analize, ci să examinezi pacientul și semiologic din perspectivă clasică și rațională
Și acum, și zilele trecute - ”Un porc infect vrea să mori, Cristina ” Ce mizerie, de atîția ani nu termină cu ideile că toți sau unul vrea să mor. Mai înainte iar ”Toată lumea te urăște Cristina ””mi-e ciudă că tu ești singura normală și ei nu îți acordă niciun credit”
Sau că tu ești/ai fost cea mai bună mereu și ei ...
Eu nu am avut niciun fel de orgoliu sau delir că sînt singura normală, eu doar am încercat mereu să găsesc și să am un loc de muncă - nu a fost nimic altceva niciodată, dar totuși ei mint - cum v-am arătat și psihologii și psihiatrii
Ați văzut poate că nu am greșit nimic și nu am avut niciun fel de delir sau defect psihic sau de orice altă natură în ultimii 13 ani după moartea tatei, zi de zi - și ceilalți au inventat aberații mereu sau m-au respins mereu mințind - la fel a fost și înainte de moartea tatei. E adevărat că m-au și torturat, puteam dovedi totul, fără motiv. Meritam chiar și dreptul la studii.
Am găsit un exemplu perfect pe net - la o bibliotecă din București se căutau voluntari, pentru muncă neremunerată și ei publicau numele unui om respins, FIINDCĂ nu a adus adeverință de la medicul de familie.
dar medicul de familie nu vrea să îmi dea adeverință datorită minciunii psihiatrilor
am căutat mereu de lucru din 89, și în persoană și pe internet și ceilalți mereu m-au respins, inclusiv cu pretextul că aș fi nebună, deși nu am fost niciodată, deci trebuie să fie adevărul. Am cautat si in ziar, era o vreme cind mama imi aducea mereu ziarul, desi stiam ca nu am sanse.
singurul motiv real e că nu am avut bani și familie din copilărie - altfel am fost mereu un om extrem de responsabil și inteligent Bineînțeles că merit dreptul de a munci - ceea ce e sursa tuturor bucuriilor și fericirii, repet, nu a fost niciodată altă problemă
iar "tu ai fost un om normal tratat toata viata drept nebun" - mi-au spus asta de multi ani si intre timp oricum nu m-au acceptat
Repet lucruri simple.
Dacă (de data asta spun eu ”dacă”) aveam un loc de muncă, atunci aș fi scăpat și de tortura cu zgomote 8 ore - și ar fi fost mult mai bine pentru organism. Plus toate celelalte avantaje.
Oamenii săraci, chiar dacă sînt inteligenți peste mediul lor social, merită să li se ofere un loc de muncă sau o activitate oarecare, chiar manuală. Atunci nu mai e nicio problemă. În plus, eu am fost evident un om perfect normal și bun și cu un suflet frumos - deci cu atît mai mult meritam să fiu acceptată. Evident ce spun psihiatrii sau psihologii e minciună și nu am avut niciun fel de altă tulburare psihică nemenționată de ei.
Acum e șantierul ăsta de 2 ani, pînă în 2020, dar totul a început din 89, de fapt 84.
Sînt unii care consideră că fiind eu inteligentă, ei fac zgomote ca să îmi obosească intelectul și în felul acesta să se ”trezească” sau să se ridice mai sus cei care sînt sub nivelul meu intelectual. E fundamental greșit, orice ar argumenta ei, nu mai explic. Dacă nu înțelegeți un lucru cu precizie, atunci gîndiți-vă că binele e de fapt adevărul mereu, nu răul. Adică ceea ce cred copiii buni și cuminți - acela e adevărul. Și mie mi-au trebuit mulți ani ca să înțeleg aceasta, trecînd prin și ieșind din literatură, psihologie, medicină, artă și filozofie. Dar nu am greșit nimic, cu sufletul am știut și înainte să înțeleg. Pe mine m-au masacrat urît cu zgomote, cu ideea perpetuă că eu sînt prea deșteaptă, cum zicea și una dintre psihiatrii mei.
Ei m-au chinuit cu zgomote aproape continuu 29 de ani.
Alții spun că ei nu pot să mă controleze și de aceea au hotărît să mă omoare. Din nou un lucru monstruos, fiindcă se poate dovedi că, dacă nu mă otrăvesc și nu mă torturează (prin zgomote și multe altele, nu mai enumăr), evident pot exercita autocontrol bun și evident am fost mereu o femeie normală și bună, cu mare capacitate de fericire, muncă, iubire, creație intelectuală feminină.
”Nimeni nu te vrea” și toate celelalte...
”Un geniu e o nenorocire, fiindcă adună toți morții și ei nu mai pot să îi lumineze pe ceilalți”
Eu pot spune doar atît: eu nu am fost și nu sînt o nenorocire.
duminică, 26 august 2018
26 august 2018
Nu plac nimănui postările mele despre cum m-au tratat medicii, de fapt nici nu le citește aproape nimeni. Doar O. N. mi-a răspuns la una dintre ele. Sînt chestiuni mai degrabă obiective, realiste, decît aspecte prea intime. Și sînt alții care și ei scriu despre probleme ciudate sau necazuri ale lor, dar, cum am mai spus, sînt acceptați în comunitate. Fiindcă au dialog cu alții (fie și numai despre gospodărie sau starea vremii), pentru ei e foarte simplu să nu scrie clar totul sau să nu scrie deloc. După mulți ani de izolare însă, e foarte greu, atît în fața suferinței trupești (destule chinuri și simptome), cît și în fața nedreptăților față de un om sărman. Oricum oamenii de genul meu nu o iau niciodată razna și sînt doar puțin șocați și întristați, așa cum e normal, de dificultăți obiective, reale și de nedreptăți uneori inumane.
Este foarte simplu de ce am scris. Fiind săracă și singură simțeam nevoia să denunț ceea ce sînt niște abuzuri sau comportamente ciudate ale unora față de mine, cu speranța că voi îndrepta puțin din răul asupra mea și asupra altora ca mine. Aceste jurnale de sănătate și alte nimicuri dureroase obiective m-au ajutat totodată să îmi mențin tonusul și memoria, a fost o reacție normală și pozitivă, fiindcă oricum unii mi-au luat lucruri, inclusiv un jurnal, din casă. Sau mi-au modificat postările pe net. Chiar dacă nu scriam adevărul, lucrurile rele tot continuau să apară. Poate că ar fi fost ideal ca jurnalul să nu fie public, dar în cazul meu nu se putea. Puneți-vă în locul meu - unii tot timpul intră peste mintea mea cu ideea că eu nu am înțeles că am fost distrusă de medici sau de malpraxis și li se pare ciudat că am vorbit despre otravă (sau chiar cancer) fiindcă lor li se pare de la sine înțeles că toți oamenii au ceva cu mine (Și eu nu știu!) sau că am fost condamnată la moarte sau că etc., deci ei cred că e ciudat că eu așteptam sau ”pretindeam” să fiu tratată normal, fiindcă oamenii au ”psihoză colectivă” față de mine. Mai e și ideea că proștii cred că eu aș fi nebună, deși era clar doar o tulburare sexuală juvenilă a mea atunci și nici între timp nu am dobîndit vreo altă tulburare psihiatrică. Ceea ce afirmă psihologii sau psihiatrii (chiar și în acte despre mine) e doar minciună și vă dați seama că e dureros pentru un om singur, fără greșeală.
De exemplu ultimul meu consult la ginecologie - ea, ca și alți medici dinainte, s-a purtat cam ciudat cu mine și m-a ”lăsat în ceață” ce să fac mai departe. Sînt totuși niște tulburări care s-au suprapus peste oligoanuria mea severă care a durat mai mult de o săptămînă. Plus supurații inghinale dureroase, cum nu au mai fost din 2013, dar durerile inghinale au mai fost.
Nimeni nu are niciun motiv real să îmi vrea răul și absolut sigur nu am greșit nimic nici din punct de vedere sexual.
Voi încerca totuși să fac acea ecografie transvaginală, dar aș prefera măcar de data asta la particular, fiindcă am văzut ce am pățit în spitale în ultimele săptămîni - aș dori să îmi economisesc energia de data asta, chiar dacă costă peste 100 de lei.
Un alt exemplu - de pildă anul acesta dl. M.G. a avut o reacție normală la plîngerile mele legate de sărăcia în care trăiesc - ceva de genul cum se poate ca Bucureștiul să accepte așa ceva, ca și cum era revoltătoare nedreptatea asupra mea. A continuat cu idei pozitive legate de viața mea. A mai fost un alt domn, prieten cu MG, care mi-a cerut sau acceptat prietenia. Ulterior, scriind eu poezii, complet nevinovate ca întotdeauna, chiar dacă nevaloroase, am fost respinsă și din grupurile de poezii de pe facebook în care mă invitaseră cei 2 domni. Ambii și-au retras ulterior ”prietenia” față de mine, poate că au fost ”îndobitociți”, așa cum mi s-a spus că sînt toți oamenii legat de mine.Sau poate din cauza faptului că eu am continuat să spun adevărul - foarte dureros uneori, dar fără să exagerez, ca și acum, - și domnii respectivi considerau o rușine expunerea realității. De fapt, sărăcia a fost considerată o rușine întotdeauna în istorie, evident de ce, și desigur nu e drept. Mi se spune că ei nu au cum să ”înțeleagă” necazuri așa mari sau că li s-a spus că eu aș fi nebună. Eu nu am eșuat niciodată, pur și simplu nu am avut nicio șansă, mereu toți m-au respins ca și MG, fără motiv. 34 de ani, dar nimeni nu mă cunoaște cum sînt de fapt. Și nici măcar nu exagerasem cu expunerea realității.
Unii spun că nu am reușit să fiu iubită nici măcar de un om - eu răspund că nu aveam de cine - de mama? Mama a fost singura persoană din viața mea și nu am greșit nici față de ea, dimpotrivă. Ei zic acum că restul oamenilor sînt sub ”aripa” lui Dumnezeu și de aceea pentru ei e simplu să fie acceptați sau iubiți sau liberi - între ei. Toți sîntem în ocrotirea lui Dumnezeu - dar minciuna și ura și răul vin de la diavol; lui Dumnezeu, ca și mie (eu nu am mințit niciodată) nu îi plac - și de fapt acestea m-au distrus sau otrăvit. Era simplu - dacă aș fi avut dreptul și posibilitatea de a munci ceva, chiar fără bani, atunci aveam șansa ca cineva, oricine, să se atașeze de mine. Atunci dl MG și prietenul lui nu m-ar fi respins, avînd un statut și fiind într-o ”comunitate”, cum a fost acest termen la modă.
mi-a adus mama varză călită și am mîncat - era foarte iute, zicea că a scăpat mult piper dar nu erau urme negre, mă rog lui Dumnezeu să nu mă atace dacă e otravă - și ea poate fi ”îndobitocită”, cum mi se spune despre alții care într-adevăr s-au purtat rău cu mine, eu nu am de unde ști - ea într-adevăr m-a chinuit mult fără greșeală sau tulburare psihică din partea mea, dar poate acum nu e otravă
”deși dl X știe că tot ce spui tu Cristina e adevărat, totuși el crede că...”
Că... ce? Că ai tu viermi în fund? (ei obișnuiesc să lase propoziții neterminate pentru paranoici.)
”Ea foarte rar își dă în petec”
De ce spui așa ceva? eu am folosit expresia viermi în fund ca să te trezesc la realitate eventual și să nu mai inventezi că poporul crede răul despre mine, fiindcă numai acest lucru e rău și îi face pe nebuni să creadă cu adevărat răul despre mine eventual. Eu nu am greșit absolut nimic toată viața. Nu mi-am dat nicodată în petec.
”Poporul chiar crede că nu asta e fața ta reală sau că ai petece în care dai, adică fațete vulgare și idioate ale personalității tale”
Ciudat, eu mereu am fost la fel aproape 50 de ani, a trecut tinerețea și am rămas la fel, am afișat mereu fața mea reală, niciodată nu am avut delir sau episoade și voi tot ziceți că ei cred că eu sînt altceva decît sînt.
”Tu ai fost condamnată la ani grei de închisoare” Acesta e încă un delir al lor și mi-au repetat ideea asta de multe ori. Ideea pleacă din copilăria mea cînd mamaia, cum am povestit îmi tot ursea din cînd în cînd că eu voi fi condamnată pe viață la închisoare și voi muri datorită torturii din închisoare etc. Tatăl meu vitreg mi-a spus la fel în 84 cînd am ajuns ”acasă” - și anume că acolo era închisoarea mea. Toate acestea sînt idei cu care ei mă scuipă, niciodată nu vorbesc cu mine, sînt nebuni, nimeni nu m-a condamnat că era imposibil.
Este foarte simplu de ce am scris. Fiind săracă și singură simțeam nevoia să denunț ceea ce sînt niște abuzuri sau comportamente ciudate ale unora față de mine, cu speranța că voi îndrepta puțin din răul asupra mea și asupra altora ca mine. Aceste jurnale de sănătate și alte nimicuri dureroase obiective m-au ajutat totodată să îmi mențin tonusul și memoria, a fost o reacție normală și pozitivă, fiindcă oricum unii mi-au luat lucruri, inclusiv un jurnal, din casă. Sau mi-au modificat postările pe net. Chiar dacă nu scriam adevărul, lucrurile rele tot continuau să apară. Poate că ar fi fost ideal ca jurnalul să nu fie public, dar în cazul meu nu se putea. Puneți-vă în locul meu - unii tot timpul intră peste mintea mea cu ideea că eu nu am înțeles că am fost distrusă de medici sau de malpraxis și li se pare ciudat că am vorbit despre otravă (sau chiar cancer) fiindcă lor li se pare de la sine înțeles că toți oamenii au ceva cu mine (Și eu nu știu!) sau că am fost condamnată la moarte sau că etc., deci ei cred că e ciudat că eu așteptam sau ”pretindeam” să fiu tratată normal, fiindcă oamenii au ”psihoză colectivă” față de mine. Mai e și ideea că proștii cred că eu aș fi nebună, deși era clar doar o tulburare sexuală juvenilă a mea atunci și nici între timp nu am dobîndit vreo altă tulburare psihiatrică. Ceea ce afirmă psihologii sau psihiatrii (chiar și în acte despre mine) e doar minciună și vă dați seama că e dureros pentru un om singur, fără greșeală.
De exemplu ultimul meu consult la ginecologie - ea, ca și alți medici dinainte, s-a purtat cam ciudat cu mine și m-a ”lăsat în ceață” ce să fac mai departe. Sînt totuși niște tulburări care s-au suprapus peste oligoanuria mea severă care a durat mai mult de o săptămînă. Plus supurații inghinale dureroase, cum nu au mai fost din 2013, dar durerile inghinale au mai fost.
Nimeni nu are niciun motiv real să îmi vrea răul și absolut sigur nu am greșit nimic nici din punct de vedere sexual.
Voi încerca totuși să fac acea ecografie transvaginală, dar aș prefera măcar de data asta la particular, fiindcă am văzut ce am pățit în spitale în ultimele săptămîni - aș dori să îmi economisesc energia de data asta, chiar dacă costă peste 100 de lei.
Un alt exemplu - de pildă anul acesta dl. M.G. a avut o reacție normală la plîngerile mele legate de sărăcia în care trăiesc - ceva de genul cum se poate ca Bucureștiul să accepte așa ceva, ca și cum era revoltătoare nedreptatea asupra mea. A continuat cu idei pozitive legate de viața mea. A mai fost un alt domn, prieten cu MG, care mi-a cerut sau acceptat prietenia. Ulterior, scriind eu poezii, complet nevinovate ca întotdeauna, chiar dacă nevaloroase, am fost respinsă și din grupurile de poezii de pe facebook în care mă invitaseră cei 2 domni. Ambii și-au retras ulterior ”prietenia” față de mine, poate că au fost ”îndobitociți”, așa cum mi s-a spus că sînt toți oamenii legat de mine.Sau poate din cauza faptului că eu am continuat să spun adevărul - foarte dureros uneori, dar fără să exagerez, ca și acum, - și domnii respectivi considerau o rușine expunerea realității. De fapt, sărăcia a fost considerată o rușine întotdeauna în istorie, evident de ce, și desigur nu e drept. Mi se spune că ei nu au cum să ”înțeleagă” necazuri așa mari sau că li s-a spus că eu aș fi nebună. Eu nu am eșuat niciodată, pur și simplu nu am avut nicio șansă, mereu toți m-au respins ca și MG, fără motiv. 34 de ani, dar nimeni nu mă cunoaște cum sînt de fapt. Și nici măcar nu exagerasem cu expunerea realității.
Unii spun că nu am reușit să fiu iubită nici măcar de un om - eu răspund că nu aveam de cine - de mama? Mama a fost singura persoană din viața mea și nu am greșit nici față de ea, dimpotrivă. Ei zic acum că restul oamenilor sînt sub ”aripa” lui Dumnezeu și de aceea pentru ei e simplu să fie acceptați sau iubiți sau liberi - între ei. Toți sîntem în ocrotirea lui Dumnezeu - dar minciuna și ura și răul vin de la diavol; lui Dumnezeu, ca și mie (eu nu am mințit niciodată) nu îi plac - și de fapt acestea m-au distrus sau otrăvit. Era simplu - dacă aș fi avut dreptul și posibilitatea de a munci ceva, chiar fără bani, atunci aveam șansa ca cineva, oricine, să se atașeze de mine. Atunci dl MG și prietenul lui nu m-ar fi respins, avînd un statut și fiind într-o ”comunitate”, cum a fost acest termen la modă.
mi-a adus mama varză călită și am mîncat - era foarte iute, zicea că a scăpat mult piper dar nu erau urme negre, mă rog lui Dumnezeu să nu mă atace dacă e otravă - și ea poate fi ”îndobitocită”, cum mi se spune despre alții care într-adevăr s-au purtat rău cu mine, eu nu am de unde ști - ea într-adevăr m-a chinuit mult fără greșeală sau tulburare psihică din partea mea, dar poate acum nu e otravă
”deși dl X știe că tot ce spui tu Cristina e adevărat, totuși el crede că...”
Că... ce? Că ai tu viermi în fund? (ei obișnuiesc să lase propoziții neterminate pentru paranoici.)
”Ea foarte rar își dă în petec”
De ce spui așa ceva? eu am folosit expresia viermi în fund ca să te trezesc la realitate eventual și să nu mai inventezi că poporul crede răul despre mine, fiindcă numai acest lucru e rău și îi face pe nebuni să creadă cu adevărat răul despre mine eventual. Eu nu am greșit absolut nimic toată viața. Nu mi-am dat nicodată în petec.
”Poporul chiar crede că nu asta e fața ta reală sau că ai petece în care dai, adică fațete vulgare și idioate ale personalității tale”
Ciudat, eu mereu am fost la fel aproape 50 de ani, a trecut tinerețea și am rămas la fel, am afișat mereu fața mea reală, niciodată nu am avut delir sau episoade și voi tot ziceți că ei cred că eu sînt altceva decît sînt.
”Tu ai fost condamnată la ani grei de închisoare” Acesta e încă un delir al lor și mi-au repetat ideea asta de multe ori. Ideea pleacă din copilăria mea cînd mamaia, cum am povestit îmi tot ursea din cînd în cînd că eu voi fi condamnată pe viață la închisoare și voi muri datorită torturii din închisoare etc. Tatăl meu vitreg mi-a spus la fel în 84 cînd am ajuns ”acasă” - și anume că acolo era închisoarea mea. Toate acestea sînt idei cu care ei mă scuipă, niciodată nu vorbesc cu mine, sînt nebuni, nimeni nu m-a condamnat că era imposibil.
sâmbătă, 25 august 2018
Ieri, 24 august
Creaturi veninoase:
”Cînd se întîmplă o mare nedreptate nimeni nu vrea să fie adevărul, de aceea ți se spune că tu trebuie să înduri să fii omorîtă fără să spui adevărul despre asta”
Sînteți de acord? Eu spun adevărul, nu am greșit nimic nici în sensul acesta.
Dvs credeți că în lume este dreptate și adevăr numai dacă nedreptatea e mică?
alți porci:
”din cauza frigidității tale NOI nu putem repune țara pe picioare”
Tot felul de nebuni, dar mă tem că unii chiar cred aberații din acestea sau îi fac pe proști să creadă. Din ăștia au fost mulți. Eu cred că, în acest moment istoric, România e pe picioare, nu trebuie repusă - probabil ăștia sînt alarmiști politici.
De ce cred ei că frigiditatea unei femei, care nici nu a avut niciodată sau nu are ocazia să aibă relație sexuală cu un bărbat, deci nu e frigiditate, e o problemă pentru alții?
În altă oridine de idei să vrei să fii tratat pentru impotență sau frigiditate mi se pare un lux al celor bogați, inutil și vicios ca orice lux. Nu are rost să explic de ce. Exact asta e - un moft - și nu trebuie încălcată porunca lui Dumnezeu pentru un fleac.
acum ei spun din nou -
vor să te omoare fiindcă te-au f-t și nu mai au viață sexuală normală din cauza asta
Mi-au spus și anii trecuți, printre alte orori, la fel.
m-am gîndit că poate am o tumoră pe căile urogenitale și de aceea am avut ciclu de cîțiva ani prin clitoris probabil - nu știu dacă e adevărat, dar încă cred că, dacă medicii mă pot ajuta, o vor face - m-a speriat puțin manevra dureroasă a ginecologului, care spunea că nu poate să îmi analizeze colul uterin fiindcă nu pot sta relaxată (nici nu mi-a spus cum și ce trebuie să aștept sau să fac) dar eu nu cred că ei vor să mușamalizeze totul și să mă omoare, așa cum îmi tot spuneau unii nebuni în gîndul meu încă din 2006 cînd m-am mutat în acest bloc de locuințe
mulți spuneau că eu nu pot înțelege, fiind total nevinovată, și că poporul m-a condamnat la moarte.
Au scornit deci această aberație periculoasă. Nu există așa un lucru - e imposibil ca un popor să ”condamne” pe cineva, cu atît mai mult un nevinovat.
Popoarele se răscoală împotriva omului inteligent și bun din alte cauze, de la sine. Eu nu am avut, cum am spus, nici măcar o șansă.
sînt de acord cu cei care au capul pe umeri și spun, fiind mai lucizi:
”Au ținut-o fără niciun ban și au otrăvit-o, atîta tot”
Dar au fost multe alte abuzuri și eu nu am fost un obiect de ținut sau băgat etc., ci am fost un om normal. Ei cred probabil ceva de asemenea politic și absurd.
este totodată adevărat că binele nu e niciodată inferior răului - unii îmi spun, de mulți ani, că dacă ar fi fost adevărul despre mine (adică dreptul de a munci, că nu am cerut mai mult și nici nu aș fi cerut și eram în stare), vezi Doamne, oamenii ar fi crezut că nu există Dumnezeu, sau că răul e superior binelui
și eu nici măcar nu aveam încă această tumoră sau ce e
sînt creaturi ticăloase și slabe de înger
întotdeauna binele e superior răului și desigur oamenii nu trebuie să fie răi
din nou din delirul lor peste mintea mea, azi din nou:
”au îndobitocit o lume întreagă despre tine Cristina ”
”proștii cred că tu ai trăit singură și săracă fiindcă ai fost pedepsită”
”Tu ai fost un om foarte bun care a fost tratat o viață întreagă drept rău”
”Poporul a fost manipulat să te lovească”
”Mie îmi vine să plîng” (vipera asta mă scoate din sărite uneori, că tot timpul îi ”vine” să plîngă de mai mulți ani, ca și cum vrea să arunce răul asupra mea ca să creadă proștii că îmi vine să plîng fiindcă am greșit sau că sînt proastă etc.)
Etc.
Cînd m-am mutat în acest bloc erau unii care spuneau că trebuie să mă izoleze ca să mă omoare și să mușamalizeze totul, mereu veneau unii obsedați de aceeași idee. Într-adevăr pînă azi toți m-au izolat, evident în scopuri criminale, nu mai explic. De asemenea spuneau că lumea TREBUIE să creadă că eu sînt rea și proastă și nebună chiar !
de sute de ori de-a lungul anilor:
”România e singura țară care nu s-a închinat, restul sînt la fel cu tine, Cristina ”
”Așa trebuiau să îi facă, altfel ar fi fost un scandal prea mare - fiindcă e total nevinovată”
”Nu au ce să îi facă”
”pe tine nu te crede nimeni, Cristina ”
”Trebuiau să o f-tă”
”Evreii sînt singurii pe care i-ai nedreptățit”
”Dumnezeu nu moare, Dumnezeu dăruiește totul toată viața și rămîne singur, sărac și gol”
Am fost desigur săracă toată viața și privesc cu recunoștință pentru Dumnezeu cele 2 pături ale mele vechi de peste 30 de ani și toată ”agoniseala” mea umilă - e adevărat că am fost perfecțiunea, dar nu au dreptate că trebuiau să mă izoleze ca să mă omoare și să ascundă adevărul.
iar au intrat nebunii și cei răi:
”oamenii nu te-au acceptat etc. fiindcă tu ”pozezi” în victimă” Evident nu am fost genul de om care să ”pozeze” în victimă. Dar acel gen nu există, nici oamenii isterici nu pozează în nimic în realitate, ci doar aparent. Nu există oameni care să pozeze în victime, dacă nu știați - există doar oameni buni și răi, săraci și bogați etc. Nimeni nu a stat de vorbă cu mine.
”Ei te lovesc fiindcă văd un om a cărui viață se reduce la fumat și mîncat” De fiecare dată cînd m-am lăsat de fumat și am ținut regim, ca și ultima oară, ei au lovit monstruos - și recunosc că cea mai oribilă crimă a lor nu e f-tul, ci otrava. Apoi, am cerut dreptul de munci din 84 și am dovedit clar de atunci valoarea mea ca om, chiar în fața martiriului enorm, am fost perfecțiunea și ei m-au izolat cu forța.
”E o țară de sperjuri Cristina, toți au depus mărturie falsă împotriva ta” ?
”Tu ai fost un om foarte rațional și ei cred invers” ?
Nu vi se pare că se bat cap în cap aceste 2 afirmații ale lor?
V-am explicat, ei au mii de deliruri diferite pe care le aruncă asupra mea.
Din nou cei care spun: ”nu o să ne mai respecte nimeni, e total nevinovată” Din ăștia au fost mulți de-a lungul anilor - ei vor să spună că respectabilitatea lor depinde de minciuna aruncată asupra mea, o femeie săracă și singură.
”Ginecologul s-a purtat urît cu tine fiindcă tu ești un om foarte pur, dar ”ei” cred altceva.” Da, s-a purtat destul de ciudat, nici măcar nu am povestit totul.
Nu știu ce sînt scurgerile acelea verzi-galbene-albastre în zona ganglionilor inghinali. Din ce cauză or fi? Am avut și dureri în profunzime, au fost și pe dreapta și pe stînga - m-am gîndit că e limfadenopatie - fie otravă, fie cancer. Poate e altceva totuși. Medicul ginecolog, acum 2 zile, mi-a cam retezat-o cînd am încercat să îi spun clar. Medicul de familie am explicat ce a făcut, în mod absurd. Și ginecologul de acum 2 zile m-a trimis în mod absurd la dermatolog. Chiloții pe care i-am purtat sînt încă mărturie în coșul de rufe. Acum scurgerile s-au oprit fără niciun tratament, la fel ca în 2013. Am mai avut și înainte de 2013, dar mai puțin. Am fost un om perfect întotdeauna, dar oamenii care intră peste mintea mea sînt extrem de haini și proști (toți), și toți spun că îmi vor moartea (direct sau indirect), deci nu ar fi de mirare să fi fost otravă și acum.
Dacă aș fi fost Dumnezeu aș fi distrus toți otrăvitorii, în afară de comercianții de alcool și tutun.
”Cînd se întîmplă o mare nedreptate nimeni nu vrea să fie adevărul, de aceea ți se spune că tu trebuie să înduri să fii omorîtă fără să spui adevărul despre asta”
Sînteți de acord? Eu spun adevărul, nu am greșit nimic nici în sensul acesta.
Dvs credeți că în lume este dreptate și adevăr numai dacă nedreptatea e mică?
alți porci:
”din cauza frigidității tale NOI nu putem repune țara pe picioare”
Tot felul de nebuni, dar mă tem că unii chiar cred aberații din acestea sau îi fac pe proști să creadă. Din ăștia au fost mulți. Eu cred că, în acest moment istoric, România e pe picioare, nu trebuie repusă - probabil ăștia sînt alarmiști politici.
De ce cred ei că frigiditatea unei femei, care nici nu a avut niciodată sau nu are ocazia să aibă relație sexuală cu un bărbat, deci nu e frigiditate, e o problemă pentru alții?
În altă oridine de idei să vrei să fii tratat pentru impotență sau frigiditate mi se pare un lux al celor bogați, inutil și vicios ca orice lux. Nu are rost să explic de ce. Exact asta e - un moft - și nu trebuie încălcată porunca lui Dumnezeu pentru un fleac.
acum ei spun din nou -
vor să te omoare fiindcă te-au f-t și nu mai au viață sexuală normală din cauza asta
Mi-au spus și anii trecuți, printre alte orori, la fel.
m-am gîndit că poate am o tumoră pe căile urogenitale și de aceea am avut ciclu de cîțiva ani prin clitoris probabil - nu știu dacă e adevărat, dar încă cred că, dacă medicii mă pot ajuta, o vor face - m-a speriat puțin manevra dureroasă a ginecologului, care spunea că nu poate să îmi analizeze colul uterin fiindcă nu pot sta relaxată (nici nu mi-a spus cum și ce trebuie să aștept sau să fac) dar eu nu cred că ei vor să mușamalizeze totul și să mă omoare, așa cum îmi tot spuneau unii nebuni în gîndul meu încă din 2006 cînd m-am mutat în acest bloc de locuințe
mulți spuneau că eu nu pot înțelege, fiind total nevinovată, și că poporul m-a condamnat la moarte.
Au scornit deci această aberație periculoasă. Nu există așa un lucru - e imposibil ca un popor să ”condamne” pe cineva, cu atît mai mult un nevinovat.
Popoarele se răscoală împotriva omului inteligent și bun din alte cauze, de la sine. Eu nu am avut, cum am spus, nici măcar o șansă.
sînt de acord cu cei care au capul pe umeri și spun, fiind mai lucizi:
”Au ținut-o fără niciun ban și au otrăvit-o, atîta tot”
Dar au fost multe alte abuzuri și eu nu am fost un obiect de ținut sau băgat etc., ci am fost un om normal. Ei cred probabil ceva de asemenea politic și absurd.
este totodată adevărat că binele nu e niciodată inferior răului - unii îmi spun, de mulți ani, că dacă ar fi fost adevărul despre mine (adică dreptul de a munci, că nu am cerut mai mult și nici nu aș fi cerut și eram în stare), vezi Doamne, oamenii ar fi crezut că nu există Dumnezeu, sau că răul e superior binelui
și eu nici măcar nu aveam încă această tumoră sau ce e
sînt creaturi ticăloase și slabe de înger
întotdeauna binele e superior răului și desigur oamenii nu trebuie să fie răi
din nou din delirul lor peste mintea mea, azi din nou:
”au îndobitocit o lume întreagă despre tine Cristina ”
”proștii cred că tu ai trăit singură și săracă fiindcă ai fost pedepsită”
”Tu ai fost un om foarte bun care a fost tratat o viață întreagă drept rău”
”Poporul a fost manipulat să te lovească”
”Mie îmi vine să plîng” (vipera asta mă scoate din sărite uneori, că tot timpul îi ”vine” să plîngă de mai mulți ani, ca și cum vrea să arunce răul asupra mea ca să creadă proștii că îmi vine să plîng fiindcă am greșit sau că sînt proastă etc.)
Etc.
Cînd m-am mutat în acest bloc erau unii care spuneau că trebuie să mă izoleze ca să mă omoare și să mușamalizeze totul, mereu veneau unii obsedați de aceeași idee. Într-adevăr pînă azi toți m-au izolat, evident în scopuri criminale, nu mai explic. De asemenea spuneau că lumea TREBUIE să creadă că eu sînt rea și proastă și nebună chiar !
de sute de ori de-a lungul anilor:
”România e singura țară care nu s-a închinat, restul sînt la fel cu tine, Cristina ”
”Așa trebuiau să îi facă, altfel ar fi fost un scandal prea mare - fiindcă e total nevinovată”
”Nu au ce să îi facă”
”pe tine nu te crede nimeni, Cristina ”
”Trebuiau să o f-tă”
”Evreii sînt singurii pe care i-ai nedreptățit”
”Dumnezeu nu moare, Dumnezeu dăruiește totul toată viața și rămîne singur, sărac și gol”
Am fost desigur săracă toată viața și privesc cu recunoștință pentru Dumnezeu cele 2 pături ale mele vechi de peste 30 de ani și toată ”agoniseala” mea umilă - e adevărat că am fost perfecțiunea, dar nu au dreptate că trebuiau să mă izoleze ca să mă omoare și să ascundă adevărul.
iar au intrat nebunii și cei răi:
”oamenii nu te-au acceptat etc. fiindcă tu ”pozezi” în victimă” Evident nu am fost genul de om care să ”pozeze” în victimă. Dar acel gen nu există, nici oamenii isterici nu pozează în nimic în realitate, ci doar aparent. Nu există oameni care să pozeze în victime, dacă nu știați - există doar oameni buni și răi, săraci și bogați etc. Nimeni nu a stat de vorbă cu mine.
”Ei te lovesc fiindcă văd un om a cărui viață se reduce la fumat și mîncat” De fiecare dată cînd m-am lăsat de fumat și am ținut regim, ca și ultima oară, ei au lovit monstruos - și recunosc că cea mai oribilă crimă a lor nu e f-tul, ci otrava. Apoi, am cerut dreptul de munci din 84 și am dovedit clar de atunci valoarea mea ca om, chiar în fața martiriului enorm, am fost perfecțiunea și ei m-au izolat cu forța.
”E o țară de sperjuri Cristina, toți au depus mărturie falsă împotriva ta” ?
”Tu ai fost un om foarte rațional și ei cred invers” ?
Nu vi se pare că se bat cap în cap aceste 2 afirmații ale lor?
V-am explicat, ei au mii de deliruri diferite pe care le aruncă asupra mea.
Din nou cei care spun: ”nu o să ne mai respecte nimeni, e total nevinovată” Din ăștia au fost mulți de-a lungul anilor - ei vor să spună că respectabilitatea lor depinde de minciuna aruncată asupra mea, o femeie săracă și singură.
”Ginecologul s-a purtat urît cu tine fiindcă tu ești un om foarte pur, dar ”ei” cred altceva.” Da, s-a purtat destul de ciudat, nici măcar nu am povestit totul.
Nu știu ce sînt scurgerile acelea verzi-galbene-albastre în zona ganglionilor inghinali. Din ce cauză or fi? Am avut și dureri în profunzime, au fost și pe dreapta și pe stînga - m-am gîndit că e limfadenopatie - fie otravă, fie cancer. Poate e altceva totuși. Medicul ginecolog, acum 2 zile, mi-a cam retezat-o cînd am încercat să îi spun clar. Medicul de familie am explicat ce a făcut, în mod absurd. Și ginecologul de acum 2 zile m-a trimis în mod absurd la dermatolog. Chiloții pe care i-am purtat sînt încă mărturie în coșul de rufe. Acum scurgerile s-au oprit fără niciun tratament, la fel ca în 2013. Am mai avut și înainte de 2013, dar mai puțin. Am fost un om perfect întotdeauna, dar oamenii care intră peste mintea mea sînt extrem de haini și proști (toți), și toți spun că îmi vor moartea (direct sau indirect), deci nu ar fi de mirare să fi fost otravă și acum.
Dacă aș fi fost Dumnezeu aș fi distrus toți otrăvitorii, în afară de comercianții de alcool și tutun.
vineri, 24 august 2018
Decizia mea de pensie
Pensia care m-a scos din foame anul trecut va deveni definitivă al anul, dar eu nu accept. Voi încerca din nou să aflu de lucru, peste tot unde pot. Nu am avut nicio greșeală și nicio nebunie toată viața, nu înțeleg de ce nu poate fi adevărul. A trebuit să accept pensia provizorie anul trecut. Anul acesta editorul de la Coresi care mi-a dat niște cărți de corectat contra 100 lei cartea m-a dat indirect afară. Îmi promisese că mă va angaja, eventual, deci am mai pierdut încă o jumătate de an. Cărțile de la el erau îngrozitoare ca text și cereau multe mii de corecturi una cîte una, le-am făcut mult mai corect decît ceilalți corectori ai lui - aproape fără erori, în timp ce alte cărți ale lui erau tipărite cu o groază de erori, dar nu m-a ”vrut” nici el... pensia mea era calculată pentru 400 lei pentru 8 ani - 5 ani facultatea plus trei ani de muncă, masterul nefinalizat și medicina 5 ani nu se consideră că nu am avut diplomă și nu se consideră încă doi ani ca suplinitoare studentă sau preparatorstudent. Pensia s-a mărit de anul trecut, acum e cam 650 lei.
Iată mai jos rușinoasa crimă a unei psiholog - Călinescu - de la Obregia, Dumnezeu știe de ce a scris minciunile acestea monstruoase despre mine. Eu nu aș fi făcut așa ceva nici dacă ar fi fost să mor. Unii spun că pe mine nu mă crede nimeni și că psihologii sînt respectați, dar sînt toți vinovați în cazul meu, mai mult decît psihiatrii. Tot ce au scris psihiatrii despre mine e de asemenea minciună, presupun că ați înțeles asta. Evident minciună cele de mai jos și nici altă tulburare psihică nu am avut niciodată.
Iată mai jos rușinoasa crimă a unei psiholog - Călinescu - de la Obregia, Dumnezeu știe de ce a scris minciunile acestea monstruoase despre mine. Eu nu aș fi făcut așa ceva nici dacă ar fi fost să mor. Unii spun că pe mine nu mă crede nimeni și că psihologii sînt respectați, dar sînt toți vinovați în cazul meu, mai mult decît psihiatrii. Tot ce au scris psihiatrii despre mine e de asemenea minciună, presupun că ați înțeles asta. Evident minciună cele de mai jos și nici altă tulburare psihică nu am avut niciodată.
24 august 2018
dna doctor de la spitalul Sf Ioan spunea, cum am mai explicat, că poate eu nu urinam din cauză psihică, adică nu se forma urina din rinichi din cauză psihică (!)- ecografistul de acolo spunea că aveam foarte puțină în vezică, 100 ml, deci nu aveam cum să urinez. Totuși, deși urinam foarte puțin din 4 august, eu am luat medicamentele psihiatrice și celelalte în continuare, deci nu era din cauză că nu luam medicamentele cum insinua mama, dar pe 11 august începusem să nu mai urinez aproape deloc - la spitalul Floreasca medicul spunea mereu că e mult prea puțin, fiindcă nu venea urina nici în sonda urinară - o noapte întreagă 300 ml sau mai puțin, după furosemid intravenos , că nu am văzut sonda la început, fiindcă, cum spuneam, m-au chinuit mult pînă au pus-o, urina avea culoare închisă și tensiunea nu era foarte rău - era 16 cu 9, dar aveam ;i alte simptome
Iar glucoza a ieșit mult - 129 - dacă ei nu mint cumva și nu a fost chiar mai mult, fiindcă ați văzut că mint clar psihiatrii și psihologii despre mine și pot încă dovedi tot
rîndul trecut cînd am chemat salvarea îmi găsiseră, ziceau ei 176 glucoza, deci foarte mult, tot pe nemîncate - dar măsurată pe moment după înțeparea degetului
ieri am fost la diabetolog - mi-a dat alte analize - am găsit loc/fonduri spun ei pe 3 septembrie - e bine :) S-au purtat foarte frumos cu mine.
acum, tot azi, voi merge și la ginecolog - se apropie toamna, e bine
afară zi de zi zgomote - se construiește un bloculeț pînă în 2020, așa scrie pe poarta șantierului, vecinii din bloc s-au liniștit deocamdată
Încă o minciună - au inventat să eu spun adevărul brutal și chipurile datorită izolării și torturii nu aș putea comunica blînd cu alții. Adevărul e că eu am fost mereu gingașă și calmă în dialog, dar ei nu m-au lăsat să fiu ca atare, fiind de felul meu delicată. Niciodată brutală.
Ce au cu mine nu știu - ei spun, cum ziceam, mereu, că îi deranjează că am dreptate și că toți trăiesc în minciună despre mine. Curînd vor începe poate din nou cu ideea că vor să mor.
pîinea sărăciei - pîinea de 0.85 lei din care am mîncat și azi - este oribilă la gust, așa cum am simțit-o azi
”ei cred că tu nu gîndești” ???
Întotdeauna am gîndit normal, dar admit faptul că pe lume există nebuni care nu înțeleg ce este gîndirea. Printre ei și monștri - cum ar fi psihologii și psihiatrii care au mințit monstruos despre mine.
Iarăși au intrat peste mintea mea cu ideea ”Cristina, tu, fiind un om sărac și singur, ai fost distrusă de o chestie numită politică” Mda, pare logic, dar încă mai exist, chiar dacă nimeni nu mă cunoaște și nici nu are nevoie de mine. Altfel, recunosc, ăsta e unul dintre cei puțini cu cap.
am fost ieri la ginecolog, o doamnă destul de agresivă verbal, dar tot la ea trebuie să merg la control
am avut ghinion, medicul nu a putut analiza colul uterin, fiindcă m-a durut foarte rău și am țipat o dată - de două ori
de fapt a încercat de cîteva ori, dar nu multe ori și eu nu am avut vină că am țipat, era reflex, din cauza durerii, dar ea a zis că astfel nu mă poate analiza
mă lua la rost tot timpul, ca și cum era vina mea și a scris că nu eram compliantă, deși i-am explicat că am rezistat la dureri mari în viață și nu contează că mă doare
mă tot întreba în mod absurd ce să facă ea, deși i-am răspuns în mod firesc să facă cum crede dumneaei că trebuie, că eu nu sînt medic și sînt de acord cu ceea ce consideră ea că trebuie făcut
mi-a cerut analize sangvine și ea, dar mi-a zis că trebuie făcute în zilele 2-3 ale ciclului menstrual, deși eu am insistat că nu am avut în mai și am explicat cum a fost în iunie și iulie și în luna asta la fel, deloc
mi-a recoltat secreții vaginale, dar nu știu de ce, pare inutil
mi-a zis să merg la control la ea cu analizele, dar totuși a zis că nu se pot face decît la ciclu
mai rămîne totuși de făcut ecografie transvaginală, care e contra cost și pe care mi-a recomandat-o și ea în scris și medicul endocrinolog verbal
deoarece am secreții mari din hormonul prolactină, ginecologul spune că de fapt e o problemă endocrinologică, dar endocrinologul mi-a zis doar că s-ar putea să fie din cauza medicației psihiatrice
Dar nu e sigur, deci nu poate să mă ajute nimeni deocamdată
voi încerca totuși să fac un efort financiar să fac analiza ecografică transvaginală, pentru a se vedea chistul ovarian descoperit acum 2 săptămîni întîmplător
medicul ginecolog de ieri a insistat că eu nu aș suporta nici ecografia fiindcă mă doare rău - nu avea rost să spună așa ceva, eu voi încerca să o fac, totuși ea a zis în același timp că e necesară, că chistul acela e destul de mare, deci nu mai știu nici eu ce să cred
azi am contramandat analizele fiindcă nici azi noapte nu am avut ciclu
doctorița ginecolog a fost foarte indecisă și confuză, inclusiv că mi-a dat trimitere la ecografie transvaginală, dar nu știa sigur dacă se decontează de casa de asigurări, spunea inițial că nu
i-am spus că de cîțiva ani am ciclu prin partea din față a chilotului și că m-am îngrijorat, dar nu am avut bani de medic ginecolog, dar nu mi-a răspuns ce cauză ar putea fi
i-am spus că nu m-am masturbat toată viața - doar o dată m-am atins acolo, dar nu din vina mea, desigur fără plăcere sexuală și de fapt nici nu m-am frecat măcar decît după mulți ani de tortură, numai cînd după ore de chin nu mai puteam rezista, adică frecat timp de 2-3 minute, rar
m-a întrebat dacă am avut relații sexuale, a insistat pe acest lucru, i-am explicat că nu și că am avut doar 2 contacte sexuale tactile accidentale, tranzitorii, fără senzații sexuale, din cauza medicației psihiatrice forțate care m-a făcut să am acele contacte, a mai existat un al treilea contact de care uitasem, din cauza medicamentelor foarte puternice, alt contact nu a fost - și ele nu au fost decît ca la ginecolog, fără senzații sexuale. Oricum nu au existat bărbați în viața mea, nu aveam cu cine să am. I-am explicat că tulburarea de schizofrenie era de fapt o tulburare sexuală la 18 ani - cînd ciclul mi-a venit jumătate de an exact la 3 săptămîni și aveam senzații măsurabile sexual, de la distanță - contracții vizibile și senzații sexuale. Nu am mers la ginecolog atunci din 2 motive, nu mai explic. Nu am avut niciodată niciun simptom de altă tulburare psihică, în afara tulburării sexuale.
este posibil ca ea să mă respingă oarecum tot din cauza sărăciei, ca și ceilalți oameni
Creaturi veninoase:
”Cînd se întîmplă o mare nedreptate nimeni nu vrea să fie adevărul, de aceea ți se spune că tu trebuie să înduri să fii omorîtă fără să spui adevărul despre asta”
Sînteți de acord? Eu spun adevărul, nu am greșit nimic nici în sensul acesta.
Dvs credeți că în lume este dreptate și adevăr numai dacă nedreptatea e mică?
alți porci: ”din cauza frigidității tale NOI nu putem repune țara pe picioare”
Tot felul de nebuni, dar mă tem că unii chiar cred aberații din acestea sau îi fac pe proști să creadă. Din ăștia au fost mulți. Eu cred că, în acest moment istoric, România e pe picioare, nu trebuie repusă - probabil ăștia sînt alarmiști politici.
De ce cred ei că frigiditatea unei femei, care nici nu a avut niciodată sau nu are ocazia să aibă relație sexuală cu un bărbat, e o problemă pentru alții?
În altă oridine de idei să vrei să fii tratat pentru impotență sau frigiditate mi se pare un lux al celor bogați, inutil și vicios ca orice lux. Nu are rost să explic de ce. Exact asta e - un moft - și nu trebuie încălcată porunca lui Dumnezeu pentru un fleac.
acum ei spun din nou -
vor să te omoare fiindcă te-au f-t și nu mai au viață sexuală normală din cauza asta
Mi-au spus și anii trecuți, printre alte orori, la fel.
m-am gîndit că poate am o tumoră pe căile urogenitale și de aceea am avut ciclu de cîțiva ani prin clitoris probabil - nu știu dacă e adevărat, dar încă cred că, dacă medicii mă pot ajuta, o vor face - m-a speriat puțin manevra dureroasă a ginecologului, care spunea că nu poate să îmi analizeze colul uterin fiindcă nu pot sta relaxată (nici nu mi-a spus cum și ce trebuie să aștept sau să fac) dar eu nu cred că ei vor să mușamalizeze totul și să mă omoare, așa cum îmi tot spuneau unii nebuni în gîndul meu încă din 2006 cînd m-am mutat în acest bloc de locuințe
Iar glucoza a ieșit mult - 129 - dacă ei nu mint cumva și nu a fost chiar mai mult, fiindcă ați văzut că mint clar psihiatrii și psihologii despre mine și pot încă dovedi tot
rîndul trecut cînd am chemat salvarea îmi găsiseră, ziceau ei 176 glucoza, deci foarte mult, tot pe nemîncate - dar măsurată pe moment după înțeparea degetului
ieri am fost la diabetolog - mi-a dat alte analize - am găsit loc/fonduri spun ei pe 3 septembrie - e bine :) S-au purtat foarte frumos cu mine.
acum, tot azi, voi merge și la ginecolog - se apropie toamna, e bine
afară zi de zi zgomote - se construiește un bloculeț pînă în 2020, așa scrie pe poarta șantierului, vecinii din bloc s-au liniștit deocamdată
Încă o minciună - au inventat să eu spun adevărul brutal și chipurile datorită izolării și torturii nu aș putea comunica blînd cu alții. Adevărul e că eu am fost mereu gingașă și calmă în dialog, dar ei nu m-au lăsat să fiu ca atare, fiind de felul meu delicată. Niciodată brutală.
Ce au cu mine nu știu - ei spun, cum ziceam, mereu, că îi deranjează că am dreptate și că toți trăiesc în minciună despre mine. Curînd vor începe poate din nou cu ideea că vor să mor.
pîinea sărăciei - pîinea de 0.85 lei din care am mîncat și azi - este oribilă la gust, așa cum am simțit-o azi
”ei cred că tu nu gîndești” ???
Întotdeauna am gîndit normal, dar admit faptul că pe lume există nebuni care nu înțeleg ce este gîndirea. Printre ei și monștri - cum ar fi psihologii și psihiatrii care au mințit monstruos despre mine.
Iarăși au intrat peste mintea mea cu ideea ”Cristina, tu, fiind un om sărac și singur, ai fost distrusă de o chestie numită politică” Mda, pare logic, dar încă mai exist, chiar dacă nimeni nu mă cunoaște și nici nu are nevoie de mine. Altfel, recunosc, ăsta e unul dintre cei puțini cu cap.
am fost ieri la ginecolog, o doamnă destul de agresivă verbal, dar tot la ea trebuie să merg la control
am avut ghinion, medicul nu a putut analiza colul uterin, fiindcă m-a durut foarte rău și am țipat o dată - de două ori
de fapt a încercat de cîteva ori, dar nu multe ori și eu nu am avut vină că am țipat, era reflex, din cauza durerii, dar ea a zis că astfel nu mă poate analiza
mă lua la rost tot timpul, ca și cum era vina mea și a scris că nu eram compliantă, deși i-am explicat că am rezistat la dureri mari în viață și nu contează că mă doare
mă tot întreba în mod absurd ce să facă ea, deși i-am răspuns în mod firesc să facă cum crede dumneaei că trebuie, că eu nu sînt medic și sînt de acord cu ceea ce consideră ea că trebuie făcut
mi-a cerut analize sangvine și ea, dar mi-a zis că trebuie făcute în zilele 2-3 ale ciclului menstrual, deși eu am insistat că nu am avut în mai și am explicat cum a fost în iunie și iulie și în luna asta la fel, deloc
mi-a recoltat secreții vaginale, dar nu știu de ce, pare inutil
mi-a zis să merg la control la ea cu analizele, dar totuși a zis că nu se pot face decît la ciclu
mai rămîne totuși de făcut ecografie transvaginală, care e contra cost și pe care mi-a recomandat-o și ea în scris și medicul endocrinolog verbal
deoarece am secreții mari din hormonul prolactină, ginecologul spune că de fapt e o problemă endocrinologică, dar endocrinologul mi-a zis doar că s-ar putea să fie din cauza medicației psihiatrice
Dar nu e sigur, deci nu poate să mă ajute nimeni deocamdată
voi încerca totuși să fac un efort financiar să fac analiza ecografică transvaginală, pentru a se vedea chistul ovarian descoperit acum 2 săptămîni întîmplător
medicul ginecolog de ieri a insistat că eu nu aș suporta nici ecografia fiindcă mă doare rău - nu avea rost să spună așa ceva, eu voi încerca să o fac, totuși ea a zis în același timp că e necesară, că chistul acela e destul de mare, deci nu mai știu nici eu ce să cred
azi am contramandat analizele fiindcă nici azi noapte nu am avut ciclu
doctorița ginecolog a fost foarte indecisă și confuză, inclusiv că mi-a dat trimitere la ecografie transvaginală, dar nu știa sigur dacă se decontează de casa de asigurări, spunea inițial că nu
i-am spus că de cîțiva ani am ciclu prin partea din față a chilotului și că m-am îngrijorat, dar nu am avut bani de medic ginecolog, dar nu mi-a răspuns ce cauză ar putea fi
i-am spus că nu m-am masturbat toată viața - doar o dată m-am atins acolo, dar nu din vina mea, desigur fără plăcere sexuală și de fapt nici nu m-am frecat măcar decît după mulți ani de tortură, numai cînd după ore de chin nu mai puteam rezista, adică frecat timp de 2-3 minute, rar
m-a întrebat dacă am avut relații sexuale, a insistat pe acest lucru, i-am explicat că nu și că am avut doar 2 contacte sexuale tactile accidentale, tranzitorii, fără senzații sexuale, din cauza medicației psihiatrice forțate care m-a făcut să am acele contacte, a mai existat un al treilea contact de care uitasem, din cauza medicamentelor foarte puternice, alt contact nu a fost - și ele nu au fost decît ca la ginecolog, fără senzații sexuale. Oricum nu au existat bărbați în viața mea, nu aveam cu cine să am. I-am explicat că tulburarea de schizofrenie era de fapt o tulburare sexuală la 18 ani - cînd ciclul mi-a venit jumătate de an exact la 3 săptămîni și aveam senzații măsurabile sexual, de la distanță - contracții vizibile și senzații sexuale. Nu am mers la ginecolog atunci din 2 motive, nu mai explic. Nu am avut niciodată niciun simptom de altă tulburare psihică, în afara tulburării sexuale.
este posibil ca ea să mă respingă oarecum tot din cauza sărăciei, ca și ceilalți oameni
Creaturi veninoase:
”Cînd se întîmplă o mare nedreptate nimeni nu vrea să fie adevărul, de aceea ți se spune că tu trebuie să înduri să fii omorîtă fără să spui adevărul despre asta”
Sînteți de acord? Eu spun adevărul, nu am greșit nimic nici în sensul acesta.
Dvs credeți că în lume este dreptate și adevăr numai dacă nedreptatea e mică?
alți porci: ”din cauza frigidității tale NOI nu putem repune țara pe picioare”
Tot felul de nebuni, dar mă tem că unii chiar cred aberații din acestea sau îi fac pe proști să creadă. Din ăștia au fost mulți. Eu cred că, în acest moment istoric, România e pe picioare, nu trebuie repusă - probabil ăștia sînt alarmiști politici.
De ce cred ei că frigiditatea unei femei, care nici nu a avut niciodată sau nu are ocazia să aibă relație sexuală cu un bărbat, e o problemă pentru alții?
În altă oridine de idei să vrei să fii tratat pentru impotență sau frigiditate mi se pare un lux al celor bogați, inutil și vicios ca orice lux. Nu are rost să explic de ce. Exact asta e - un moft - și nu trebuie încălcată porunca lui Dumnezeu pentru un fleac.
acum ei spun din nou -
vor să te omoare fiindcă te-au f-t și nu mai au viață sexuală normală din cauza asta
Mi-au spus și anii trecuți, printre alte orori, la fel.
m-am gîndit că poate am o tumoră pe căile urogenitale și de aceea am avut ciclu de cîțiva ani prin clitoris probabil - nu știu dacă e adevărat, dar încă cred că, dacă medicii mă pot ajuta, o vor face - m-a speriat puțin manevra dureroasă a ginecologului, care spunea că nu poate să îmi analizeze colul uterin fiindcă nu pot sta relaxată (nici nu mi-a spus cum și ce trebuie să aștept sau să fac) dar eu nu cred că ei vor să mușamalizeze totul și să mă omoare, așa cum îmi tot spuneau unii nebuni în gîndul meu încă din 2006 cînd m-am mutat în acest bloc de locuințe
miercuri, 22 august 2018
22 august
Ieri s-au liniștit din nou, după ce alatăieri mă împroșcau monstruos, ieri au fost mult mai puțini
totuși e unul idiot și alții care spun peste mintea mea
”Lumea toată te consideră nebună ” :( E complet absurd, nu are cine, nimeni nu vrea să vorbească cu mine, prietenii de pe facebook mi-au promis de cîteva ori că mă vor căuta, dar niciunul nu m-a căutat și nu m-a invitat nicăieri. Acestea se întîmplă din cauza marii distanțe sociale față de mine, deși acum am de ceva vreme cîteva haine. Toată viața a fost la fel. Tot mereu singură complet, tot mereu ei zic că oamenii buni nu au ce căuta între ei. S-ar putea ca ăla să aibă dreptate că unii mint despre mine că aș fi nebună, ca să acopere un adevăr clar de sărăcie lucie și niște nedreptăți monstruoase.
Ei nu pot să te accepte așa cum ești Cristina. De ce? Fiindcă toți au greșit. Ce au greșit?
ieri de 2 ori (dar și înainte): ”Tu întotdeauna te ridici și ei întotdeauna te dărîmă” ”Cum adică mă ridic?” Totuși era otravă clar sau otravă de la vreun cancer creat tot prin otravă de multe ori pînă acum.
Blanca, află că din leagăn/ Domnul este al tău mire/ Căci născută ești, copilă, / Din nevrednică iubire
Este adevărat că toate s-au potrivit de mult cu realitatea vieții mele și că de mult am depășit prin lumină spirituală și sufletească toate poveștile, legendele, romanele, cum am mai povestit, înțelegînd de mult totul (și mecanismul și poveștile) și dăruind în continuare numai binele oamenilor.
Au trecut atîția ani de la formarea mea spirituală, și oamenii totuși m-au scuipat pînă azi, deși evident nu aveau motive reale. Omul singur și fără familie chiar și fără un chior nu are nicio șansă.
încontinuu zgomot și căldură
eu mi-am mai revenit, numai serile e foarte rău deocamdată pentru mine, dar acum urinez normal
au fost cum știți cutremure - dacă nu e minciună - lîngă Fiji și Venezuela
Aproape mereu cînd sînt știri de cutremure mari eu trec prin perioade foarte dificile, mă sfîrșesc
deoarece în mod cert viața mea a fost legată și de cutremure ( nu mai explic) , au existat mulți nebuni care mă loveau cu acest pretext sau îmi spuneau în gînd că eu aș fi cutremurul sau că vor să mă distrugă sau să mă omoare fiindcă li s-a părut că trupul și creierul meu nu pot susține Pămîntul
În realitate singurul lucru care e important e respectul față de omul bun și nevinovat și acordarea dreptului de a munci acestui fel de oameni - orice fel de muncă, oricît de umilă - nimic altceva nu e necesar. Cînd și dacă omul nu mai poate munci - nu e bine să fie omorît, ci să i se acorde o viață oricît de umilă - adică bani puțini, dar pentru nevoile vitale suficienți.
De ce să lovești și să vrei să omori o viață nevinovată și bună. Evident nu am fost niciodată bolnavă psihic, dar nimeni nu a stat de vorbă cu mine. Am fost bolnavă psihic în sensul că toți m-au lovit și m-au respins, în fața iubirii mele adevărate și lipsei de păcat, plus intelectul bun și sufletul frumos. Am fost normală în comunicarea cu ei mereu. Psihicul oricum e o formă a vieții de relație. Așa e definit, în funcție de legătura dintre om și mediul social și natural.
Dacă nu înțeleg ceva și vor într-adevăr să știe ceva adevărat, nu au decît să mă întrebe, eu am fost mereu un om rațional, nu sînt ca ei, nu e nevoie să lovească
Cutremurele sînt inevitabile în starea geofizică actuală a Pămîntului din cîte știu eu
este posibil ca din cauza nebunilor politici, religioși sau a celor legați de seismologie și multor altora eu să nu fiu acceptată pentru ceea ce sînt și am fost mereu - un om bun și inteligent - am fost chiar perfecțiunea, dar, după cum mi se spune și după toate dovezile din realitate, eu sînt văzută drept altceva
”Oamenii toți sînt proști și te lovesc pe tine Cristina din prostie”
Sînt de acord, dar consider că omul bun și nevinovat e bine să fie acceptat în societate. Ei, pe lîngă păcate groaznice asupra mea, nici măcar nu m-au acceptat nicăieri, deși am cerut clar - m-au respins fără niciun motiv 34 de ani. Absolut cert nu au avut niciodată dreptate, dar eu încă mai sper ca ei să se trezească puțin din punct de vedere moral.
Mîine, 23 august, merg la consult la ginecologie și la diabetologie
există cîteva locuri ale întîlnirii omului (și mie mi s-a întîmplat) cu binecuvîntarea și sacrul:
biserica
pădurea
bibliotecile
podul, soproanele
acestea sînt tainițe ale sufletului și spiritului
puteți să mă acuzați de misticism, dar în realitate eu am fost mereu un om obiectiv, realist
în momentul în care lumina ochilor proprii întîlnește miracolul zbaterii firelor de praf în grația greu de exprimat a unei raze, atunci ești mai aproape de Dumnezeu și ființa ta întreagă se umple de sfințenie
nu mai explic acest fenomen, oricum oamenii inteligenți știu că sufletul este foarte greu de exprimat în cuvinte, iar miracolele sînt ca boabele de rouă oglindind întreaga lume.
Blesteme, toate acestea sînt blesteme.
Aduceți-vă aminte - ”Ceriul strălucea/ Îngerii venea/ Pe-o rază curată” Curată înseamnă fără praf.
Iar au intrat unii cu "speranță de viață nulă” peste mintea mea. Am întrebat ce vrea să spună - a zis ”o să mori”. Mai înainte o altă aberație ”Lumea toată vrea să mori fiindcă CREDE că e mai bine pentru ei să mori tu”. ”Te-au otrăvit din nou” (poate nu e așa)
Și de ce trebuie să spună toți așa aberații?
Repet, există sfînta poruncă să nu omori. Excepții sînt rare - nu le enumăr, dar absolut sigur nu în cazul meu. Mai simplu spus - niciodată nu ai dreptul să judeci că un om TREBUIE omorît.
E adevărat, veți spune, dar există oameni condamnați la moarte - pentru greșeli sau păcate sau pentru interese politice. Recunosc că aveți dreptate, dar, de obicei, chiar și acele cazuri nu ar trebui să existe. Eu oricum nu fac parte dintre acele cazuri. Nu Dumnezeu și nici Legea nu au hotărît ca unii oameni să fie condamnați la moarte.
Omorul e justificat numai accidental, în ”legitimă” apărare și atunci de fapt se întîmplă nu fiindcă așa vrea omul, ci fiindcă așa vrea Dumnezeu. În mod firesc, de la sine. Jur că am dreptate, poate nu credeți, dar nimeni nu are de ce să se apere de mine (sau să mă omoare fiindcă le e foame sau alte nevoi vitale - nu rezolvă nimic). Deci nici să mă omoare. Soarta mea e în mîinile lui Dumnezeu.
totuși e unul idiot și alții care spun peste mintea mea
”Lumea toată te consideră nebună ” :( E complet absurd, nu are cine, nimeni nu vrea să vorbească cu mine, prietenii de pe facebook mi-au promis de cîteva ori că mă vor căuta, dar niciunul nu m-a căutat și nu m-a invitat nicăieri. Acestea se întîmplă din cauza marii distanțe sociale față de mine, deși acum am de ceva vreme cîteva haine. Toată viața a fost la fel. Tot mereu singură complet, tot mereu ei zic că oamenii buni nu au ce căuta între ei. S-ar putea ca ăla să aibă dreptate că unii mint despre mine că aș fi nebună, ca să acopere un adevăr clar de sărăcie lucie și niște nedreptăți monstruoase.
Ei nu pot să te accepte așa cum ești Cristina. De ce? Fiindcă toți au greșit. Ce au greșit?
ieri de 2 ori (dar și înainte): ”Tu întotdeauna te ridici și ei întotdeauna te dărîmă” ”Cum adică mă ridic?” Totuși era otravă clar sau otravă de la vreun cancer creat tot prin otravă de multe ori pînă acum.
Blanca, află că din leagăn/ Domnul este al tău mire/ Căci născută ești, copilă, / Din nevrednică iubire
Este adevărat că toate s-au potrivit de mult cu realitatea vieții mele și că de mult am depășit prin lumină spirituală și sufletească toate poveștile, legendele, romanele, cum am mai povestit, înțelegînd de mult totul (și mecanismul și poveștile) și dăruind în continuare numai binele oamenilor.
Au trecut atîția ani de la formarea mea spirituală, și oamenii totuși m-au scuipat pînă azi, deși evident nu aveau motive reale. Omul singur și fără familie chiar și fără un chior nu are nicio șansă.
încontinuu zgomot și căldură
eu mi-am mai revenit, numai serile e foarte rău deocamdată pentru mine, dar acum urinez normal
au fost cum știți cutremure - dacă nu e minciună - lîngă Fiji și Venezuela
Aproape mereu cînd sînt știri de cutremure mari eu trec prin perioade foarte dificile, mă sfîrșesc
deoarece în mod cert viața mea a fost legată și de cutremure ( nu mai explic) , au existat mulți nebuni care mă loveau cu acest pretext sau îmi spuneau în gînd că eu aș fi cutremurul sau că vor să mă distrugă sau să mă omoare fiindcă li s-a părut că trupul și creierul meu nu pot susține Pămîntul
În realitate singurul lucru care e important e respectul față de omul bun și nevinovat și acordarea dreptului de a munci acestui fel de oameni - orice fel de muncă, oricît de umilă - nimic altceva nu e necesar. Cînd și dacă omul nu mai poate munci - nu e bine să fie omorît, ci să i se acorde o viață oricît de umilă - adică bani puțini, dar pentru nevoile vitale suficienți.
De ce să lovești și să vrei să omori o viață nevinovată și bună. Evident nu am fost niciodată bolnavă psihic, dar nimeni nu a stat de vorbă cu mine. Am fost bolnavă psihic în sensul că toți m-au lovit și m-au respins, în fața iubirii mele adevărate și lipsei de păcat, plus intelectul bun și sufletul frumos. Am fost normală în comunicarea cu ei mereu. Psihicul oricum e o formă a vieții de relație. Așa e definit, în funcție de legătura dintre om și mediul social și natural.
Dacă nu înțeleg ceva și vor într-adevăr să știe ceva adevărat, nu au decît să mă întrebe, eu am fost mereu un om rațional, nu sînt ca ei, nu e nevoie să lovească
Cutremurele sînt inevitabile în starea geofizică actuală a Pămîntului din cîte știu eu
este posibil ca din cauza nebunilor politici, religioși sau a celor legați de seismologie și multor altora eu să nu fiu acceptată pentru ceea ce sînt și am fost mereu - un om bun și inteligent - am fost chiar perfecțiunea, dar, după cum mi se spune și după toate dovezile din realitate, eu sînt văzută drept altceva
”Oamenii toți sînt proști și te lovesc pe tine Cristina din prostie”
Sînt de acord, dar consider că omul bun și nevinovat e bine să fie acceptat în societate. Ei, pe lîngă păcate groaznice asupra mea, nici măcar nu m-au acceptat nicăieri, deși am cerut clar - m-au respins fără niciun motiv 34 de ani. Absolut cert nu au avut niciodată dreptate, dar eu încă mai sper ca ei să se trezească puțin din punct de vedere moral.
Mîine, 23 august, merg la consult la ginecologie și la diabetologie
există cîteva locuri ale întîlnirii omului (și mie mi s-a întîmplat) cu binecuvîntarea și sacrul:
biserica
pădurea
bibliotecile
podul, soproanele
acestea sînt tainițe ale sufletului și spiritului
puteți să mă acuzați de misticism, dar în realitate eu am fost mereu un om obiectiv, realist
în momentul în care lumina ochilor proprii întîlnește miracolul zbaterii firelor de praf în grația greu de exprimat a unei raze, atunci ești mai aproape de Dumnezeu și ființa ta întreagă se umple de sfințenie
nu mai explic acest fenomen, oricum oamenii inteligenți știu că sufletul este foarte greu de exprimat în cuvinte, iar miracolele sînt ca boabele de rouă oglindind întreaga lume.
Blesteme, toate acestea sînt blesteme.
Aduceți-vă aminte - ”Ceriul strălucea/ Îngerii venea/ Pe-o rază curată” Curată înseamnă fără praf.
Iar au intrat unii cu "speranță de viață nulă” peste mintea mea. Am întrebat ce vrea să spună - a zis ”o să mori”. Mai înainte o altă aberație ”Lumea toată vrea să mori fiindcă CREDE că e mai bine pentru ei să mori tu”. ”Te-au otrăvit din nou” (poate nu e așa)
Și de ce trebuie să spună toți așa aberații?
Repet, există sfînta poruncă să nu omori. Excepții sînt rare - nu le enumăr, dar absolut sigur nu în cazul meu. Mai simplu spus - niciodată nu ai dreptul să judeci că un om TREBUIE omorît.
E adevărat, veți spune, dar există oameni condamnați la moarte - pentru greșeli sau păcate sau pentru interese politice. Recunosc că aveți dreptate, dar, de obicei, chiar și acele cazuri nu ar trebui să existe. Eu oricum nu fac parte dintre acele cazuri. Nu Dumnezeu și nici Legea nu au hotărît ca unii oameni să fie condamnați la moarte.
Omorul e justificat numai accidental, în ”legitimă” apărare și atunci de fapt se întîmplă nu fiindcă așa vrea omul, ci fiindcă așa vrea Dumnezeu. În mod firesc, de la sine. Jur că am dreptate, poate nu credeți, dar nimeni nu are de ce să se apere de mine (sau să mă omoare fiindcă le e foame sau alte nevoi vitale - nu rezolvă nimic). Deci nici să mă omoare. Soarta mea e în mîinile lui Dumnezeu.
marți, 21 august 2018
21 august
Iarăși aceași poveste:
nebuni care spun mereu (cu adevărat) peste mintea mea ceva de genul:
1. ”tu ai fost abuzată monstruos Cristina și pe noi ne deranjează faptul că tu spui adevărul, fiindcă e o rușine pentru noi”
Azi m-am întîlnit cu mama și mi-a spus că o deranjează foarte mult faptul că am scris adevărul despre viața mea și cum nu am urinat zilele trecute pe blogul meu de poezii și că trebuie să șterg postarea.
2. Tu ai fost abuzată monstruos și din cauza aceasta toată lumea vrea să mori, fiindcă e o rușine pentru noi
Viața acestor porci (ticăloși), lipsită de judecată și rațiune, este centrată de idei negative fațâ de mine și ei nu vor înțelege niciodată că e vorba doar de niște idei, pe deasupra și urîte. Fiindcă am fost un om perfect, consider că nu trebuiau să mă otrăvească și nici să îmi vrea moartea. Am fost obligată să spun adevărul încă din 1984 și am spus mereu. Ei sînt în mod sigur nebuni, deși lumea crede că ei sînt doar proști. Aș putea explica, dar nu are rost.
Toate aceste idei negative și delirante, plus multă minciună, au fost mereu create de ceilalți și niciodată de gîndurile mele sau de inconștientul meu sau de starea mea afectivă sau așteptările mele.
În realitate, deși mama mă tratează cu dispreț și ca și cum aș fi nebună sau copil la aproape 50 de ani - eu nu am fost niciodată așa și de fapt ea e țață și lipsită de decență, nu eu.
Mama mea a jucat toată viața rolul de femeie foarte rea (nu fleacuri ca zi) și foarte proastă, dar nu știu sigur nici acum dacă se preface sau nu.
Știu că mulți dintre cei josnici sînt centrați în raport cu mine de ideea că eu sînt ordinară fiindcă nu am respectat faptul că adevărul nu trebuie spus fiindcă e o rușine pentru ei, mi-au spus de multe ori, dar și dacă tăceam tot așa era. Ani de zile. Nu mai explic totul din nou și despre asta. Unii se temeau că adevărul perfect și frumos despre mine ar duce la descentrarea nebunilor și implicit la haos în societate. Nici ăștia nu au cu totul dreptate. Poate deloc, dar nu mai explic. În realitate, ei, neavînd cap, oricum nu pot înțelege ce e logic niciodată. Ei au mii de deliruri diferite în raport cu mine, ar dura poate 100 de ani pentru a enumera și explica delirurile lor plus încă 900 pentru a arăta și explica adevărul despre mine și lume, dacă includ și teorii de explicare ontologică, semiotică, morală, religioasă etc. a realității, nu a ideilor greșite din mintea lor. Nu minciunile susțin lumea, ci adevărul.
E adevărat, mi-am stricat blogul, dar nu voi șterge aceste postări despre mine și nu voi mai adăuga altele probabil, fiindcă oricum adevărul e clar.
Sînt unii oameni care ar spune – nu e normal, fiindcă mama ta, Cristina, nu e copilul tău. Sînt unii oameni care poate înțeleg ce vreau să spun eu. Alții pur și simplu nu înțeleg iubirea mea maternă fiindcă cred orbește că eu aș fi proastă sau nebună, deși eu am fost binele curat mereu. E adevărat că m-au obligat să spun adevărul despre mama, deși adevărul nu era frumos în întregime. Totuși eu am recunoscut mereu și mereu, de la început, că mama e singurul om din lume care m-a ajutat real și singurul om care a vorbit cu mine.
nebuni care spun mereu (cu adevărat) peste mintea mea ceva de genul:
1. ”tu ai fost abuzată monstruos Cristina și pe noi ne deranjează faptul că tu spui adevărul, fiindcă e o rușine pentru noi”
Azi m-am întîlnit cu mama și mi-a spus că o deranjează foarte mult faptul că am scris adevărul despre viața mea și cum nu am urinat zilele trecute pe blogul meu de poezii și că trebuie să șterg postarea.
2. Tu ai fost abuzată monstruos și din cauza aceasta toată lumea vrea să mori, fiindcă e o rușine pentru noi
Viața acestor porci (ticăloși), lipsită de judecată și rațiune, este centrată de idei negative fațâ de mine și ei nu vor înțelege niciodată că e vorba doar de niște idei, pe deasupra și urîte. Fiindcă am fost un om perfect, consider că nu trebuiau să mă otrăvească și nici să îmi vrea moartea. Am fost obligată să spun adevărul încă din 1984 și am spus mereu. Ei sînt în mod sigur nebuni, deși lumea crede că ei sînt doar proști. Aș putea explica, dar nu are rost.
Toate aceste idei negative și delirante, plus multă minciună, au fost mereu create de ceilalți și niciodată de gîndurile mele sau de inconștientul meu sau de starea mea afectivă sau așteptările mele.
În realitate, deși mama mă tratează cu dispreț și ca și cum aș fi nebună sau copil la aproape 50 de ani - eu nu am fost niciodată așa și de fapt ea e țață și lipsită de decență, nu eu.
Mama mea a jucat toată viața rolul de femeie foarte rea (nu fleacuri ca zi) și foarte proastă, dar nu știu sigur nici acum dacă se preface sau nu.
Știu că mulți dintre cei josnici sînt centrați în raport cu mine de ideea că eu sînt ordinară fiindcă nu am respectat faptul că adevărul nu trebuie spus fiindcă e o rușine pentru ei, mi-au spus de multe ori, dar și dacă tăceam tot așa era. Ani de zile. Nu mai explic totul din nou și despre asta. Unii se temeau că adevărul perfect și frumos despre mine ar duce la descentrarea nebunilor și implicit la haos în societate. Nici ăștia nu au cu totul dreptate. Poate deloc, dar nu mai explic. În realitate, ei, neavînd cap, oricum nu pot înțelege ce e logic niciodată. Ei au mii de deliruri diferite în raport cu mine, ar dura poate 100 de ani pentru a enumera și explica delirurile lor plus încă 900 pentru a arăta și explica adevărul despre mine și lume, dacă includ și teorii de explicare ontologică, semiotică, morală, religioasă etc. a realității, nu a ideilor greșite din mintea lor. Nu minciunile susțin lumea, ci adevărul.
E adevărat, mi-am stricat blogul, dar nu voi șterge aceste postări despre mine și nu voi mai adăuga altele probabil, fiindcă oricum adevărul e clar.
Sînt unii oameni care ar spune – nu e normal, fiindcă mama ta, Cristina, nu e copilul tău. Sînt unii oameni care poate înțeleg ce vreau să spun eu. Alții pur și simplu nu înțeleg iubirea mea maternă fiindcă cred orbește că eu aș fi proastă sau nebună, deși eu am fost binele curat mereu. E adevărat că m-au obligat să spun adevărul despre mama, deși adevărul nu era frumos în întregime. Totuși eu am recunoscut mereu și mereu, de la început, că mama e singurul om din lume care m-a ajutat real și singurul om care a vorbit cu mine.
luni, 20 august 2018
20 august 2018
Din nou din ceea ce spun ei:
”E simplu - scurgerile tale verzi sînt din sistemul limfatic, fiindcă limfa colectează otrava din țesuturi”
Altul zice invers, deși puteam dovedi clar că am fost otrăvită odinioară:
”Ești prea bolnavă Cristina” (lucru repetat de sute de ori de mulți ani, din 2007 cel puțin.)
Prea bolnavă pentru ce? Ce vrea de la mine?
”Deși ești încă tînără și nu ai greșit nimic, ei pur și simplu vor să mori”
Nu știu cine vrea să mor, ei așa spun din 2005 și mereu spun că îmi vor moartea.
”Tu spui sau scrii numai adevărul și ei cred că tu faci aluzii la alte lucruri”
Este adevărat, eu nu am făcut niciodată aluzii la alte lucruri și foarte, foarte rar am vorbit sau am scris cu dublu înțeles. Nu știu dacă unii cred că eu aș face aluzii la altceva, așa cum insinuează unul despre postarea mea anterioară de pe facebook despre starea de grație a unui suflet bun în fața luminii.
”Nenorocirea e că lumea te asociază cu forțe politice”
Nu cred că aceasta înseamnă o nenoricire mare pentru cineva în acest moment și nici pentru mine.
”Lor li s-au spus minciuni vreme de 30 de ani”, ”toți cred toate prostiile”, de aceea vor să mori.
Nu știu la ce se referă.
”Țara ta a fost vîndută, lor li se dau bani (indirect sau direct?) ca să te lovească pe tine.”
Etc.
Azi iar au făcut zgomote încontinuu afară muncitorii, acum s-au oprit. Am rezistat 29 de ani la zgomote aproape continue, printre multe alte torturi.
”Tu ești un om absolut normal și ei cred că ești o nebună periculoasă”
”E simplu - scurgerile tale verzi sînt din sistemul limfatic, fiindcă limfa colectează otrava din țesuturi”
Altul zice invers, deși puteam dovedi clar că am fost otrăvită odinioară:
”Ești prea bolnavă Cristina” (lucru repetat de sute de ori de mulți ani, din 2007 cel puțin.)
Prea bolnavă pentru ce? Ce vrea de la mine?
”Deși ești încă tînără și nu ai greșit nimic, ei pur și simplu vor să mori”
Nu știu cine vrea să mor, ei așa spun din 2005 și mereu spun că îmi vor moartea.
”Tu spui sau scrii numai adevărul și ei cred că tu faci aluzii la alte lucruri”
Este adevărat, eu nu am făcut niciodată aluzii la alte lucruri și foarte, foarte rar am vorbit sau am scris cu dublu înțeles. Nu știu dacă unii cred că eu aș face aluzii la altceva, așa cum insinuează unul despre postarea mea anterioară de pe facebook despre starea de grație a unui suflet bun în fața luminii.
”Nenorocirea e că lumea te asociază cu forțe politice”
Nu cred că aceasta înseamnă o nenoricire mare pentru cineva în acest moment și nici pentru mine.
”Lor li s-au spus minciuni vreme de 30 de ani”, ”toți cred toate prostiile”, de aceea vor să mori.
Nu știu la ce se referă.
”Țara ta a fost vîndută, lor li se dau bani (indirect sau direct?) ca să te lovească pe tine.”
Etc.
Azi iar au făcut zgomote încontinuu afară muncitorii, acum s-au oprit. Am rezistat 29 de ani la zgomote aproape continue, printre multe alte torturi.
”Tu ești un om absolut normal și ei cred că ești o nebună periculoasă”
duminică, 19 august 2018
19.08.18
Mai am de adăugat că înainte de a mi se lua sînge pentru analizele recomandate la endocrinolog am fost informată că 2 dintre ele - ACTH și încă una - nu sînt decontate de Casa de asigurări de sănătate București pentru asigurați nicăieri și costă la ei 170 de lei.
Deoarece nu dispun de o asemenea sumă, am renunțat deocamdată, cu speranța că nu sînt necesare.
Am scris cu ani în urmă despre boala mea la ganglionii inghinali. Fiindcă m-a nedumirit comportamentul medicului meu de familie care nega diferite simptome ale mele sau îmi refuza ajutorul cerut pentru lucruri grave. Neavînd bani, am fost totuși la dermatolog, care m-a trimis la endocrinolog, care nici el nu m-a ajutat. În 2013 de exemplu am avut scurgeri așa mari (inghinal, nu vulvar sau vaginal) încît am pus vată. Scurgerile sînt verzi-albastre, lipicioase, fără miros. Medicul de familie s-a uitat ciudat și la acestea și mi-a spus cam răstit că e ciupercă, dar mi-a dat rețetă pentru spălături vaginale, deci eu am rămas descumpănită.
Apoi s-au oprit brusc.
Acum din nou au început și acum mă mănîncă, mă ustură și mă doare ușor. Nu știu 100% dacă sînt ganglionii.
Deoarece nu dispun de o asemenea sumă, am renunțat deocamdată, cu speranța că nu sînt necesare.
Am scris cu ani în urmă despre boala mea la ganglionii inghinali. Fiindcă m-a nedumirit comportamentul medicului meu de familie care nega diferite simptome ale mele sau îmi refuza ajutorul cerut pentru lucruri grave. Neavînd bani, am fost totuși la dermatolog, care m-a trimis la endocrinolog, care nici el nu m-a ajutat. În 2013 de exemplu am avut scurgeri așa mari (inghinal, nu vulvar sau vaginal) încît am pus vată. Scurgerile sînt verzi-albastre, lipicioase, fără miros. Medicul de familie s-a uitat ciudat și la acestea și mi-a spus cam răstit că e ciupercă, dar mi-a dat rețetă pentru spălături vaginale, deci eu am rămas descumpănită.
Apoi s-au oprit brusc.
Acum din nou au început și acum mă mănîncă, mă ustură și mă doare ușor. Nu știu 100% dacă sînt ganglionii.
sâmbătă, 18 august 2018
17-18 august
zgomot mare, căldură și nebuni din ăia care cred că fiindcă m-au chinuit 34 de ani înseamnă că era și încă e războiul de independență a României :( Nu am cum să le explic adevărul, ei așa cred probabil (unii) Alții mereu ziceau că eu aș fi chiar România - se potrivesc cu ceilalți.
iar mi-au spus că proștii cred că eu aș fi sursa ideilor delirante ale altora sau că aș fi fost prea sensibilă psihic la ele - s-ar putea dovedi contrariul la ambele aceste idei greșite :(
Tăcere și liniște afară - pînă cînd oare Dumnezeu va mai lăsa poarta paradisului deschisă pentru mine?
Este așa bine acum, încît mă cuprinde frica de ceea ce va urma din nou. Mi-e teamă că vor începe din nou, deși acum simt că respir și mă bucur mult pentru aceste clipe.
acum iar mă amenință - că o omoară pe mama fiindcă numai așa pot ei spăla rușinea :(
au intrat cei din categoria că ei au înțeles că mama mea e o brută care mă naște ca să mă omoare - ca și cum eu aș fi pasărea phoenix - deci își bat joc și ăștia, ca și cum eu mă nasc și mor omorîtă de mama de mii de ani
alții că niște porci țin pămîntul în gheare maltratîndu-mă pe mine și chipurile de aia vrea lumea să mor, ca să scape de ei
etc.
evident ”porci” sînt nebunii ăștia care aruncă violență și idei aberante asupra mea - evident toți sînt și răi și proști
de exemplu ideea politică aberantă că vor să plece cei care au condamnări - idee de actualitate - este ea însăși o aberație și o minciună mai degrabă (deși eu nu cunosc, dar toți știu cum se procedează cu ”liderii” politici). Pe alt plan, ideea aceasta morbidă e asociată cu viața mea curată - fiindcă de multe ori mi-au spus că eu nu înțeleg că proștii au fost încontinuu mințiți despre mine și că ei cred că eu aș fi pedepsită fiindcă aș fi avut greșeli - ceea ce nu știu dacă e adevărat, dar e evident că în general o femeie nu are ce greși, nici nu am avut ocazia să greșesc nimic, nu știu cum aș fi putut greși și am fost inteligentă - pot dovedi fiindcă încă mai sînt - deci nu aveam cum să greșesc nimic. Tot ei zic că nu am fost primită să muncesc fiindcă oamenii m-au condamnat deși nu am greșit nimic. Deci e normal să fie adevărul - altfel e crimă gravă. Viața mea nu e legată numai de circul politic, ci de toate celelalte, dar ei nu vor scăpa de nebunia din capul lor dacă eu mor.
Iarăși tot felul de proști care cred că eu sînt nebună - cum ar fi cei care spun că eu cred încă în povești cu strigoi. Adevărul e că nu am crezut niciodată prostii ilogice și nefondate și tot ce am înțeles a fost adevărul mereu. E scris în diverse științe, nu doar în filozofie și psihologie și e explicat clar de arte că persoanele ca mine sînt viața, nu moartea. Normal că am fost o viață bună și un spirit bun. Și femeile au un fel de spirit. De fapt spiritul nu poate fi rău sau bun, e ca și cum ai spune că lumina poate fi rea sau bună. Totuși am avut clar o personalitate perfectă și clar am fost mereu un om al binelui și perfect normală, deci nu aveau de ce să mă otrăvească. Nu am nicio vină că am fost inteligentă și acesta e un lucru bun. Sînt unii care punctează că viața depindea și depinde de mine. Este evident ceva adevăr și pot explica și dovedi tot, dar am fost o femeie perfectă și bună și nu aveau oricum de ce să îmi vrea răul - și totuși s-au purtat monstruos, și unii mi-au spus des că voiau să scape de mine ca să nu depindă de mine. Nu am mai întîlnit atîta idioțenie! (Poate de la Hiroshima și Nagasaki plus războiul al doilea încoace, unde nu doar americanii au fost vinovați, ci lumea toată) Gîndiți-vă puțin logic. Ei ziceau că ar fi acceptat să depindă de altcineva, dar nu de mine. Vă dați seama oare că aceia nu au dreptate? Sînt și proști și nebuni. Eu nici măcar nu știam ce înseamnă vorba ”pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești” și că nu e cum cred ei că pe mine trebuiau să mă omoare, ci vorba se referă la faptul că eu nu îi lăsam să moară fiindcă aveam viață inteligentă și puternică și ei mă chinuiau, lovindu-se astfel pe ei înșiși și devenind dezumanizați. Unii chiar spun că alții sînt așa proști încît nici acum nu au înțeles că eu sînt doar un om singur și sărac și inteligent pe deasupra și că cred că eu aș reprezenta forțe politice sau oculte etc. Alții zic că aș fi acuzată de proști desigur că am legături cu lumea de dincolo sau cu ”necuratul”, deși orice om lucid știe că niciun intelectual nu poate funcționa sau crea fără această legătură, e logic dacă nu ați înțeles încă, încă din primii ani de educație ai copilului. Lumea de ”dincolo” există, dar nu mai explic acum ce știu eu că este. Este o parte din lumea de ”aici” de fapt. Alții că proștii cred că ceea ce am scris eu e fiindcă aș fi medium și nu eu însămi. E ridicol. (ce e drept și psihiatra mea mă batjocorea că ”de unde îți vin ție ideile din poezii”) Deci, proști de dau în gropi. Păcat, privind obiectiv, din afara vieții mele, și mie îmi pare rău de atîta risipă de suflet bun și iubire și atîta chin nemeritat... A fost trist, e drept. Eu m-aș fi mulțumit fericită și cu o muncă manuală, dar nici asta nu au vrut măcar. Mă consolez cu ideea că asta e realitatea și că nu contează acea risipă, tot s-a ales ceva bun pentru ceilalți.
iar mi-au spus că proștii cred că eu aș fi sursa ideilor delirante ale altora sau că aș fi fost prea sensibilă psihic la ele - s-ar putea dovedi contrariul la ambele aceste idei greșite :(
Tăcere și liniște afară - pînă cînd oare Dumnezeu va mai lăsa poarta paradisului deschisă pentru mine?
Este așa bine acum, încît mă cuprinde frica de ceea ce va urma din nou. Mi-e teamă că vor începe din nou, deși acum simt că respir și mă bucur mult pentru aceste clipe.
acum iar mă amenință - că o omoară pe mama fiindcă numai așa pot ei spăla rușinea :(
au intrat cei din categoria că ei au înțeles că mama mea e o brută care mă naște ca să mă omoare - ca și cum eu aș fi pasărea phoenix - deci își bat joc și ăștia, ca și cum eu mă nasc și mor omorîtă de mama de mii de ani
alții că niște porci țin pămîntul în gheare maltratîndu-mă pe mine și chipurile de aia vrea lumea să mor, ca să scape de ei
etc.
evident ”porci” sînt nebunii ăștia care aruncă violență și idei aberante asupra mea - evident toți sînt și răi și proști
de exemplu ideea politică aberantă că vor să plece cei care au condamnări - idee de actualitate - este ea însăși o aberație și o minciună mai degrabă (deși eu nu cunosc, dar toți știu cum se procedează cu ”liderii” politici). Pe alt plan, ideea aceasta morbidă e asociată cu viața mea curată - fiindcă de multe ori mi-au spus că eu nu înțeleg că proștii au fost încontinuu mințiți despre mine și că ei cred că eu aș fi pedepsită fiindcă aș fi avut greșeli - ceea ce nu știu dacă e adevărat, dar e evident că în general o femeie nu are ce greși, nici nu am avut ocazia să greșesc nimic, nu știu cum aș fi putut greși și am fost inteligentă - pot dovedi fiindcă încă mai sînt - deci nu aveam cum să greșesc nimic. Tot ei zic că nu am fost primită să muncesc fiindcă oamenii m-au condamnat deși nu am greșit nimic. Deci e normal să fie adevărul - altfel e crimă gravă. Viața mea nu e legată numai de circul politic, ci de toate celelalte, dar ei nu vor scăpa de nebunia din capul lor dacă eu mor.
Iarăși tot felul de proști care cred că eu sînt nebună - cum ar fi cei care spun că eu cred încă în povești cu strigoi. Adevărul e că nu am crezut niciodată prostii ilogice și nefondate și tot ce am înțeles a fost adevărul mereu. E scris în diverse științe, nu doar în filozofie și psihologie și e explicat clar de arte că persoanele ca mine sînt viața, nu moartea. Normal că am fost o viață bună și un spirit bun. Și femeile au un fel de spirit. De fapt spiritul nu poate fi rău sau bun, e ca și cum ai spune că lumina poate fi rea sau bună. Totuși am avut clar o personalitate perfectă și clar am fost mereu un om al binelui și perfect normală, deci nu aveau de ce să mă otrăvească. Nu am nicio vină că am fost inteligentă și acesta e un lucru bun. Sînt unii care punctează că viața depindea și depinde de mine. Este evident ceva adevăr și pot explica și dovedi tot, dar am fost o femeie perfectă și bună și nu aveau oricum de ce să îmi vrea răul - și totuși s-au purtat monstruos, și unii mi-au spus des că voiau să scape de mine ca să nu depindă de mine. Nu am mai întîlnit atîta idioțenie! (Poate de la Hiroshima și Nagasaki plus războiul al doilea încoace, unde nu doar americanii au fost vinovați, ci lumea toată) Gîndiți-vă puțin logic. Ei ziceau că ar fi acceptat să depindă de altcineva, dar nu de mine. Vă dați seama oare că aceia nu au dreptate? Sînt și proști și nebuni. Eu nici măcar nu știam ce înseamnă vorba ”pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești” și că nu e cum cred ei că pe mine trebuiau să mă omoare, ci vorba se referă la faptul că eu nu îi lăsam să moară fiindcă aveam viață inteligentă și puternică și ei mă chinuiau, lovindu-se astfel pe ei înșiși și devenind dezumanizați. Unii chiar spun că alții sînt așa proști încît nici acum nu au înțeles că eu sînt doar un om singur și sărac și inteligent pe deasupra și că cred că eu aș reprezenta forțe politice sau oculte etc. Alții zic că aș fi acuzată de proști desigur că am legături cu lumea de dincolo sau cu ”necuratul”, deși orice om lucid știe că niciun intelectual nu poate funcționa sau crea fără această legătură, e logic dacă nu ați înțeles încă, încă din primii ani de educație ai copilului. Lumea de ”dincolo” există, dar nu mai explic acum ce știu eu că este. Este o parte din lumea de ”aici” de fapt. Alții că proștii cred că ceea ce am scris eu e fiindcă aș fi medium și nu eu însămi. E ridicol. (ce e drept și psihiatra mea mă batjocorea că ”de unde îți vin ție ideile din poezii”) Deci, proști de dau în gropi. Păcat, privind obiectiv, din afara vieții mele, și mie îmi pare rău de atîta risipă de suflet bun și iubire și atîta chin nemeritat... A fost trist, e drept. Eu m-aș fi mulțumit fericită și cu o muncă manuală, dar nici asta nu au vrut măcar. Mă consolez cu ideea că asta e realitatea și că nu contează acea risipă, tot s-a ales ceva bun pentru ceilalți.
vineri, 17 august 2018
Fleacuri din ultimele zile
Spicuiesc din ce spuneau unii în franceză - apropo de poezia lui Prévert L'effort humain (o găsiți ușor) spuneau că eu aș fi ”le grand moralisateur” - m-am găndit că poate fiindcă martirii sînt asociați des cu moralizatorii. În limba franceză m-au chinuit cel mai puțin - numai vreo 2 luni în cap, apoi sporadic mai intra vreunul. Mai ziceau că eu aș fi nebună, dar că modul în care m-au tratat este inuman, dezgustător etc. Apoi au zis că nu sînt nebună.
În engleză au intrat și m-au chinuit foarte mult. În 2016 spuneau cu un fel de milă că eu sînt un geniu cu origini joase (grassroots genius) sau alteori că asta e soarta oricărui geniu feminin.
În română azi iar (fiindcă absolut totul se repetă de mult) au zis că ”înseamnă că ea a avut o răbdare vecină cu nebunia”. Ce naiba voiau să fi făcut? Să înnebunesc cu adevărat?
Sau că proștii cred că tot răul mi se întîmplă (vezi Doamne de 34 de ani) fiindcă mama mea nu mă poate ierta. Absolut cert nu am greșit nimic, țin minte tot.
unii zic ca sînt un caz clasic de persecuție și că motivul distrugerii mele recurente e faptul că ar fi ”rușine” să recunoască ei adevărul - eu nu pot înțelege cum rușinea, ceva josnic, adică corupția, poate fi mai presus de viața unui om și de valori nobile - e vorba totuși de 34 de ani... de martiriu
Erau unii acum vreo cîteva luni care spuneau ”ce proști au fost, trebuiau doar să o accepte”, ca și cum foloseau timpul trecut despre mine. Eu încă mai cred că respectul pentru om trebuie și poate fi educat. Dacă omul fără pată nu e acceptat, cum s-a întîmplat cu mine, înseamnă că ceilalți nu erau oameni buni sau normali - și evident acceptarea omului trebuie să se întîmple natural, nu fiindcă au anumite interese, cum sugerau cei menționați de mine mai sus cu ideea lor că au fost unii proști. Nu, adevărul e că au fost răi și inumani.
iar au intrat cei din categoria că dacă recunosc adevărul despre mine va fi război. Sînt nebuni, nu are nicio logică, fiindcă adevărul e că am fost mereu un om normal și de valoare și am fost închisă și torturată și abuzată 34 de ani. Un război ar însemna moartea mea și sînt încă vie - deci dacă adevărul ar trezi revolta nu știu cui că am fost maltratată, atunci nu ar fi război, ci mi-ar da drepturile și m-ar lăsa în pace ! În plus, adevărul despre niciun om nu duce la război decît în mintea nebunilor. Nebuni belicoși de genul acesta pot influența alți nebuni-medici oare? Ca să nu mă ajute? Eu nici măcar nu știu dacă să mai iau furosemid sau nu - azi am urinat un pic mai bine, iar mîine (adică azi) voi urina în ploscă să măsor, că în borcan nu am cum - voi vărsa în borcan urina, iertare pentru intimități expuse.
sînt unii nebuni care spun că au vrut să mă facă urîtă, adică să nu arăt bine (prin exoftalmie dupa dureri mari de ochi). E ilogic, la ce le-ar folosi? Și eu nu am fost absolut cert niciodată vanitoasă.
iar au intrat unii cu iluzia că îi vor păcăli pe proști că eu am devenit un om foarte bun, ca să mă ajute chipurile. Au mai fost și în trecut și tot nu m-au ”ajutat”. Realitatea e că am fost mereu un om inteligent și foarte bun mereu, am fost așa mereu. În urma a 34 de ani de tortură și închisoare am pierdut lent doar o mică părticică din bunătatea mea imensă față de oameni, dar într-adevăr foarte puțin m-am schimbat.
ieri am fost la analize, apoi în grădi botanică, apoi în troleizbuz hop pe mine 2 hoți de buzunare - mi-au atins geanta, dar nu au luat nimic, m-am luat de ei, dar poate totuși nu erau hoți
atașez aici examenul intermediar de la Regina Maria - cu minciuni ciudate
tranzitul meu intestinal nu e bun - dar nici nu m-a întrebat clar
micțiuni am foarte rare și foarte puțină urină - dar ea își ”bătea joc” de mine de mai multe ori să urinez în borcan - deși nu am cum, i-am explicat - mi-a zis că pentru a vedea cantitatea exactă, ca și cum nu mă crede
la pilozitate nu s-a uitat - dar a scris că e normală - deși am avut din copilărie mult păr pe picioare (posibil și crescută în zonă de gușă endemică), iar părul de pe brațe mi-a căzut aproape tot - au rămas smocuri pe ici -colo
În rest posibil mai sînt și adevăruri
am avut cum spuneam vreo 5 ore de dureri groaznice de ochi luni - dar nu știam că așa brusc de la tortură ies ochii exoftalmic, e adevărat că dreptul m-a durut chiar mai rău decît stîngul
despre sindrom poliuric-polidipsic - am spus de mulți ani deja că am avut foarte mult timp și a fost greu - am ajuns la 12 litri pe zi odată - poate nu credeți
cei care au intrat peste mintea mea luni odată cu durerile de cap - veneau și cu multe idei delirante - exact aceleași de acum cîțiva ani (vreo 5-7 ani), dar vă asigur că ei nici nu își dau seama că sînt nebuni - mai mulți erau nebuni politici, dar nu numai
numai gînduri bune din partea mea - și eu încă sper să îmi mai revin
alte poze de ieri
azi, 17 august, zgomot mare, căldură și nebuni din ăia care cred că fiindcă m-au chinuit 34 de ani înseamnă că era și încă e războiul de independență a României :( Nu am cum să le explic adevărul, ei așa cred probabil (unii) Alții mereu ziceau că eu aș fi chiar România - se potrivesc cu ceilalți.
În engleză au intrat și m-au chinuit foarte mult. În 2016 spuneau cu un fel de milă că eu sînt un geniu cu origini joase (grassroots genius) sau alteori că asta e soarta oricărui geniu feminin.
În română azi iar (fiindcă absolut totul se repetă de mult) au zis că ”înseamnă că ea a avut o răbdare vecină cu nebunia”. Ce naiba voiau să fi făcut? Să înnebunesc cu adevărat?
Sau că proștii cred că tot răul mi se întîmplă (vezi Doamne de 34 de ani) fiindcă mama mea nu mă poate ierta. Absolut cert nu am greșit nimic, țin minte tot.
unii zic ca sînt un caz clasic de persecuție și că motivul distrugerii mele recurente e faptul că ar fi ”rușine” să recunoască ei adevărul - eu nu pot înțelege cum rușinea, ceva josnic, adică corupția, poate fi mai presus de viața unui om și de valori nobile - e vorba totuși de 34 de ani... de martiriu
Erau unii acum vreo cîteva luni care spuneau ”ce proști au fost, trebuiau doar să o accepte”, ca și cum foloseau timpul trecut despre mine. Eu încă mai cred că respectul pentru om trebuie și poate fi educat. Dacă omul fără pată nu e acceptat, cum s-a întîmplat cu mine, înseamnă că ceilalți nu erau oameni buni sau normali - și evident acceptarea omului trebuie să se întîmple natural, nu fiindcă au anumite interese, cum sugerau cei menționați de mine mai sus cu ideea lor că au fost unii proști. Nu, adevărul e că au fost răi și inumani.
iar au intrat cei din categoria că dacă recunosc adevărul despre mine va fi război. Sînt nebuni, nu are nicio logică, fiindcă adevărul e că am fost mereu un om normal și de valoare și am fost închisă și torturată și abuzată 34 de ani. Un război ar însemna moartea mea și sînt încă vie - deci dacă adevărul ar trezi revolta nu știu cui că am fost maltratată, atunci nu ar fi război, ci mi-ar da drepturile și m-ar lăsa în pace ! În plus, adevărul despre niciun om nu duce la război decît în mintea nebunilor. Nebuni belicoși de genul acesta pot influența alți nebuni-medici oare? Ca să nu mă ajute? Eu nici măcar nu știu dacă să mai iau furosemid sau nu - azi am urinat un pic mai bine, iar mîine (adică azi) voi urina în ploscă să măsor, că în borcan nu am cum - voi vărsa în borcan urina, iertare pentru intimități expuse.
sînt unii nebuni care spun că au vrut să mă facă urîtă, adică să nu arăt bine (prin exoftalmie dupa dureri mari de ochi). E ilogic, la ce le-ar folosi? Și eu nu am fost absolut cert niciodată vanitoasă.
iar au intrat unii cu iluzia că îi vor păcăli pe proști că eu am devenit un om foarte bun, ca să mă ajute chipurile. Au mai fost și în trecut și tot nu m-au ”ajutat”. Realitatea e că am fost mereu un om inteligent și foarte bun mereu, am fost așa mereu. În urma a 34 de ani de tortură și închisoare am pierdut lent doar o mică părticică din bunătatea mea imensă față de oameni, dar într-adevăr foarte puțin m-am schimbat.
ieri am fost la analize, apoi în grădi botanică, apoi în troleizbuz hop pe mine 2 hoți de buzunare - mi-au atins geanta, dar nu au luat nimic, m-am luat de ei, dar poate totuși nu erau hoți
atașez aici examenul intermediar de la Regina Maria - cu minciuni ciudate
tranzitul meu intestinal nu e bun - dar nici nu m-a întrebat clar
micțiuni am foarte rare și foarte puțină urină - dar ea își ”bătea joc” de mine de mai multe ori să urinez în borcan - deși nu am cum, i-am explicat - mi-a zis că pentru a vedea cantitatea exactă, ca și cum nu mă crede
la pilozitate nu s-a uitat - dar a scris că e normală - deși am avut din copilărie mult păr pe picioare (posibil și crescută în zonă de gușă endemică), iar părul de pe brațe mi-a căzut aproape tot - au rămas smocuri pe ici -colo
În rest posibil mai sînt și adevăruri
am avut cum spuneam vreo 5 ore de dureri groaznice de ochi luni - dar nu știam că așa brusc de la tortură ies ochii exoftalmic, e adevărat că dreptul m-a durut chiar mai rău decît stîngul
despre sindrom poliuric-polidipsic - am spus de mulți ani deja că am avut foarte mult timp și a fost greu - am ajuns la 12 litri pe zi odată - poate nu credeți
cei care au intrat peste mintea mea luni odată cu durerile de cap - veneau și cu multe idei delirante - exact aceleași de acum cîțiva ani (vreo 5-7 ani), dar vă asigur că ei nici nu își dau seama că sînt nebuni - mai mulți erau nebuni politici, dar nu numai
numai gînduri bune din partea mea - și eu încă sper să îmi mai revin
alte poze de ieri
azi, 17 august, zgomot mare, căldură și nebuni din ăia care cred că fiindcă m-au chinuit 34 de ani înseamnă că era și încă e războiul de independență a României :( Nu am cum să le explic adevărul, ei așa cred probabil (unii) Alții mereu ziceau că eu aș fi chiar România - se potrivesc cu ceilalți.
Jurnal de boală
O altă explicație despre viața mea din altă perspectivă. Etape.
Motto: ”Ați avut cel mai bun om cu putință și l-ați făcut praf”
1. Mă nasc săracă și din tată necunoscut (fata mamii - bastard probabil _ e o poziție socială grea, în plus nedorită de familie etc., am mai povestit). Dumnezeu mă dăruiește cu cele mai mari comori cu putință - suflet și spirit. Copilărie grea, dar cîțiva educatori foarte buni care îmi deschid ochii asupra luminii și binelui și științelor și artelor. Petrec ceea ce eu urmează să consider cea mai frumoasă copilărie cu putință, datorită bucuriilor sufletești și spirituale. Învăț românește, cîteva cuvinte maghiară, cîteva cuvinte germană în prima copilărie. Apoi franceză, apoi engleză. Țin foarte mult la toți, inclusiv la părinți, dintre care numai mama e rea din cînd în cînd. Am iluzia că am toate drepturile și libertatea din lume. Mi se oferă sărăcie, dar și lumină. La sfîrșitul perioadei sînt dusă în excursie în URSS, expusă și la limba rusă și învăț cîteva cuvinte.
Deci aceasta a fost etapa copilăriei fericite cu creștere prin educație a unui copil inteligent și blînd și cuminte, dar copil. Învățare cuvinte din 6 limbi.
2. Din 1984 intru în vîrsta tinereții - luminoasă și pură de asemenea. Părinții sînt monstruoși, (abuzuri groaznice) dar și societatea începe să mă lovească simultan, din ce în ce. Restul familiei nu mai e ca înainte.Totuși eu sper, fiind crescută frumos și depășesc chiar și ura tranzitorie și justificată față de părinți, care mă abuzau monstruos. Mama lucrează la o ambasadă francofonă, dar eu nu am contact cu vorbitorii de limbă franceză în mod direct decît cam spre 18 ani. Deci auzeam numai dulcele grai românesc, iar mental nu percepeam cuvintele nimănui. Cadourile din copilărie îmi sînt luate și dispar toate sărbătorile sau zilele de naștere fericite. Totuși eu cresc spiritual și sufletește numai prin mine însămi, numai prin lucruri bune, cu cîteva excepții, gen revista Paris Match, adusă de mama acasă. Familia - tot săracă desigur. Trăiesc fericirea în continuare (deși abuzată și chinuită), învăț și plutesc pe aripile poeziei, muzicii, literaturii în general. Interesele mele intelectuale se diversifică și se dezvoltă, dar sînt respinsă mereu brutal, inclusiv la 21 de ani prin abuz psihiatric, după ce reușisem în zadar să fug la Cluj și să intru la facultate cu consimțirea mamei și ultimii ei bani, prin bătăile monstruoase din partea tatei (care nici nu era tatăl meu). Apoi, o singură dată în viață, ascult știri politice și alte produse ale BBC - în engleză - fără să am desigur vreo greșeală sau vreun interes politic, fiindcă eram singură și nu eram nebună. La fel, nu am avut niciodată vreun interes sexual, fiind singură și fată normală. Pierd un picior dintr-o migrenă groaznică de tot la aproape 28 de ani, nu mai explic tot, tot fără vină. În 2003 – excursie pînă la Paris și înapoi în condiții grele, cu bani puțini.
Deci aceasta a fost etapa unei tinereți marcate de abuzuri diverse, dar cu mare elan și realizări de autocunoaște, devenire spirituală și bucurii sufletești foarte mari. O persoană calmă și temperată evident. Pînă la sfîrșitul etapei - contacte directe, nu în gînd, cu limba română, maghiară, germană, franceză, engleză.
3. După 34-35 de ani intru în marea aventură a maturității. Apar în fața lumii drept un om bun și fără vicii sau excese și fără păcat, cu mult drag de oameni și acum. Treptat mi se limpezesc - normal conform vîrstei - conceptele și cunoașterea lumii și a sinelui. Sînt din păcate respinsă și lovită groaznic, inclusiv prin otravă (încă din etapa anterioară), care otravă slăbește trupul și mai mult în fața Fu_lui monstruos. Continui să citesc, chiar dacă nu așa mult ca în tinerețe. Monstruos fu-tă, în același timp abia acum descopăr că oamenii pot comunica între ei prin gînduri, dar cu mine nu vorbește nimeni, sînt izolată în afara relației cu mama și foarte săracă de data asta - fără hrană sau haine mai mulți ani, fără loc de muncă, deși încă în stare. Etc. Multe abuzuri. Fără nicio amărăciune patologică, trăiesc mari bucurii ale echilibrului și calmului maturității și înțelegerii lumii. Dar acum intră peste mintea mea oameni extrem de abjecți și rudimentari în romînă, engleză și franceză - care astfel îmi mănîncă trupul și creierul, nu sufletul sau spiritul, care nu pot fi decît lent distruse. Apoi intră unii și în germană și sînt mult mai violenți asupra trupului decît cei în celelalte trei limbi, exact cu cele cîteva cuvinte cunoscute de mine în germană (Augen, Alles Gutt, fertich ș.a.) Otravă și mai multă din cînd în cînd. Mi se spune în gînd că atunci cînd vor intra și cei în maghiară peste mine mă vor omorî, dar că ei intră ultimii, cînd organismul meu e și mai slăbit. Asta nu știu dacă e adevărat.
Deci aceasta e etapa în care mă aflu. Etapa maturității cu spiritul în rai și trupul în iad. Dacă vreun om rău, din sau din afară de UE, România sau Ungaria montează nebunii unguri asupra mea (dacă ei există) - voi da poate colțul, cum se glumea odinioară în viața mea, și voi crește verde și cu flori poate. În funcție de otrava adiacentă. Sau poate mai curînd, nu știu.
Mi se spune că oamenii proști nu înțeleg decît limbajul politic și că unii dintre ei sînt politruci, adică lovesc în oameni inteligenți și buni ca mine din interese superficiale politice. Dacă există, poate că ei nu înțeleg viața deloc.
Jurnal de boală
În noaptea lui 29 iulie 2018 am avut o amețeală puternică în somn și m-am trezit, era tare rău. Era aniversarea morții tatălui meu. A doua zi, luni, migrenă puternică și vertij. Aproximativ în ziua de 4 august am început să urinez foarte puțin, de două ori pe zi. Pe 11 august am început să urinez extrem de puțin. Am avut mai multe simptome. Am mers la două spitale de urgență, mi-au pus sondă, dar făceam puțin de tot și în sondă. La alt spital - o perfuzie. Pe 13 august - dureri imense de ochi vreo 5 ore, plus mîncărimi etc. A doua zi se constată exoftalmie. Pe 16 august am început să urinez din nou, dar puțin.Azi noapte la ora 2 m-am trezit și am făcut în ploscă pentru a măsura - aproape 1 litru! Nu știu, în afară de otravă, în ce boli apare brusc oligoanurie și rinichii își revin apoi tot brusc. M-am trezit la 9 dimineața și am urinat pe WC fiindcă nu am putut vărsa plosca repede, cam peste 500 ml. Urina de azi noapte e foarte transparentă, după ce zilele trecute era aproape roșu, concentrată, probabil fără sînge. A doua urină de la ora 9 a fost normală, am privit în WC.
Unii spun peste mintea mea că nu am urinat din cauze psihice, deși nu am avut nici nervi, nici delir niciodată. Nu am urinat în ciuda faptului că luam medicamentele psihiatrice regulat. Au dreptate numai parțial, fiindcă atunci cînd am fost la urgență acum cîteva zile - am observat la televizorul de la recepție că erau mișcări stradale în Piața Victoriei pe 11 și comentatorul spunea că poporul a înțeles că în decembrie 1989 a fost ”cacialma”. Este posibil, fiindcă omul e un sistem bio-psiho-social, ca acele manifestări să mă fi influențat renal, fiind eu și izolată, dar cred că a fost o cauză de altă natură. Ieri de exemplu am mîncat o turtă de la o patiserie (deși mereu am pățit în modul acesta rău) și am avut usturimi și dureri de stomac oribile. Rinichii deja se deblocaseră parțial cînd am mîncat turta.
Eu nu făceam pipi noaptea aproape niciodată de mică, pur și simplu nu mă trezeam noaptea, chiar cînd dormeam mult.
Am început să țin și un jurnal filozofic, scriu din cînd în cînd, cum pot.
Zilele acestea au fost zile senine și m-am mai putut bucura de cerul aproape curat și de copacii verzi.
Este doar un august fierbinte - din tinerețe toamna și iarna au fost blînde pentru mine, mai ales dacă era frig, iar primăvara și vara - infern. Exact opusul Persefonei.
Motto: ”Ați avut cel mai bun om cu putință și l-ați făcut praf”
1. Mă nasc săracă și din tată necunoscut (fata mamii - bastard probabil _ e o poziție socială grea, în plus nedorită de familie etc., am mai povestit). Dumnezeu mă dăruiește cu cele mai mari comori cu putință - suflet și spirit. Copilărie grea, dar cîțiva educatori foarte buni care îmi deschid ochii asupra luminii și binelui și științelor și artelor. Petrec ceea ce eu urmează să consider cea mai frumoasă copilărie cu putință, datorită bucuriilor sufletești și spirituale. Învăț românește, cîteva cuvinte maghiară, cîteva cuvinte germană în prima copilărie. Apoi franceză, apoi engleză. Țin foarte mult la toți, inclusiv la părinți, dintre care numai mama e rea din cînd în cînd. Am iluzia că am toate drepturile și libertatea din lume. Mi se oferă sărăcie, dar și lumină. La sfîrșitul perioadei sînt dusă în excursie în URSS, expusă și la limba rusă și învăț cîteva cuvinte.
Deci aceasta a fost etapa copilăriei fericite cu creștere prin educație a unui copil inteligent și blînd și cuminte, dar copil. Învățare cuvinte din 6 limbi.
2. Din 1984 intru în vîrsta tinereții - luminoasă și pură de asemenea. Părinții sînt monstruoși, (abuzuri groaznice) dar și societatea începe să mă lovească simultan, din ce în ce. Restul familiei nu mai e ca înainte.Totuși eu sper, fiind crescută frumos și depășesc chiar și ura tranzitorie și justificată față de părinți, care mă abuzau monstruos. Mama lucrează la o ambasadă francofonă, dar eu nu am contact cu vorbitorii de limbă franceză în mod direct decît cam spre 18 ani. Deci auzeam numai dulcele grai românesc, iar mental nu percepeam cuvintele nimănui. Cadourile din copilărie îmi sînt luate și dispar toate sărbătorile sau zilele de naștere fericite. Totuși eu cresc spiritual și sufletește numai prin mine însămi, numai prin lucruri bune, cu cîteva excepții, gen revista Paris Match, adusă de mama acasă. Familia - tot săracă desigur. Trăiesc fericirea în continuare (deși abuzată și chinuită), învăț și plutesc pe aripile poeziei, muzicii, literaturii în general. Interesele mele intelectuale se diversifică și se dezvoltă, dar sînt respinsă mereu brutal, inclusiv la 21 de ani prin abuz psihiatric, după ce reușisem în zadar să fug la Cluj și să intru la facultate cu consimțirea mamei și ultimii ei bani, prin bătăile monstruoase din partea tatei (care nici nu era tatăl meu). Apoi, o singură dată în viață, ascult știri politice și alte produse ale BBC - în engleză - fără să am desigur vreo greșeală sau vreun interes politic, fiindcă eram singură și nu eram nebună. La fel, nu am avut niciodată vreun interes sexual, fiind singură și fată normală. Pierd un picior dintr-o migrenă groaznică de tot la aproape 28 de ani, nu mai explic tot, tot fără vină. În 2003 – excursie pînă la Paris și înapoi în condiții grele, cu bani puțini.
Deci aceasta a fost etapa unei tinereți marcate de abuzuri diverse, dar cu mare elan și realizări de autocunoaște, devenire spirituală și bucurii sufletești foarte mari. O persoană calmă și temperată evident. Pînă la sfîrșitul etapei - contacte directe, nu în gînd, cu limba română, maghiară, germană, franceză, engleză.
3. După 34-35 de ani intru în marea aventură a maturității. Apar în fața lumii drept un om bun și fără vicii sau excese și fără păcat, cu mult drag de oameni și acum. Treptat mi se limpezesc - normal conform vîrstei - conceptele și cunoașterea lumii și a sinelui. Sînt din păcate respinsă și lovită groaznic, inclusiv prin otravă (încă din etapa anterioară), care otravă slăbește trupul și mai mult în fața Fu_lui monstruos. Continui să citesc, chiar dacă nu așa mult ca în tinerețe. Monstruos fu-tă, în același timp abia acum descopăr că oamenii pot comunica între ei prin gînduri, dar cu mine nu vorbește nimeni, sînt izolată în afara relației cu mama și foarte săracă de data asta - fără hrană sau haine mai mulți ani, fără loc de muncă, deși încă în stare. Etc. Multe abuzuri. Fără nicio amărăciune patologică, trăiesc mari bucurii ale echilibrului și calmului maturității și înțelegerii lumii. Dar acum intră peste mintea mea oameni extrem de abjecți și rudimentari în romînă, engleză și franceză - care astfel îmi mănîncă trupul și creierul, nu sufletul sau spiritul, care nu pot fi decît lent distruse. Apoi intră unii și în germană și sînt mult mai violenți asupra trupului decît cei în celelalte trei limbi, exact cu cele cîteva cuvinte cunoscute de mine în germană (Augen, Alles Gutt, fertich ș.a.) Otravă și mai multă din cînd în cînd. Mi se spune în gînd că atunci cînd vor intra și cei în maghiară peste mine mă vor omorî, dar că ei intră ultimii, cînd organismul meu e și mai slăbit. Asta nu știu dacă e adevărat.
Deci aceasta e etapa în care mă aflu. Etapa maturității cu spiritul în rai și trupul în iad. Dacă vreun om rău, din sau din afară de UE, România sau Ungaria montează nebunii unguri asupra mea (dacă ei există) - voi da poate colțul, cum se glumea odinioară în viața mea, și voi crește verde și cu flori poate. În funcție de otrava adiacentă. Sau poate mai curînd, nu știu.
Mi se spune că oamenii proști nu înțeleg decît limbajul politic și că unii dintre ei sînt politruci, adică lovesc în oameni inteligenți și buni ca mine din interese superficiale politice. Dacă există, poate că ei nu înțeleg viața deloc.
Jurnal de boală
În noaptea lui 29 iulie 2018 am avut o amețeală puternică în somn și m-am trezit, era tare rău. Era aniversarea morții tatălui meu. A doua zi, luni, migrenă puternică și vertij. Aproximativ în ziua de 4 august am început să urinez foarte puțin, de două ori pe zi. Pe 11 august am început să urinez extrem de puțin. Am avut mai multe simptome. Am mers la două spitale de urgență, mi-au pus sondă, dar făceam puțin de tot și în sondă. La alt spital - o perfuzie. Pe 13 august - dureri imense de ochi vreo 5 ore, plus mîncărimi etc. A doua zi se constată exoftalmie. Pe 16 august am început să urinez din nou, dar puțin.Azi noapte la ora 2 m-am trezit și am făcut în ploscă pentru a măsura - aproape 1 litru! Nu știu, în afară de otravă, în ce boli apare brusc oligoanurie și rinichii își revin apoi tot brusc. M-am trezit la 9 dimineața și am urinat pe WC fiindcă nu am putut vărsa plosca repede, cam peste 500 ml. Urina de azi noapte e foarte transparentă, după ce zilele trecute era aproape roșu, concentrată, probabil fără sînge. A doua urină de la ora 9 a fost normală, am privit în WC.
Unii spun peste mintea mea că nu am urinat din cauze psihice, deși nu am avut nici nervi, nici delir niciodată. Nu am urinat în ciuda faptului că luam medicamentele psihiatrice regulat. Au dreptate numai parțial, fiindcă atunci cînd am fost la urgență acum cîteva zile - am observat la televizorul de la recepție că erau mișcări stradale în Piața Victoriei pe 11 și comentatorul spunea că poporul a înțeles că în decembrie 1989 a fost ”cacialma”. Este posibil, fiindcă omul e un sistem bio-psiho-social, ca acele manifestări să mă fi influențat renal, fiind eu și izolată, dar cred că a fost o cauză de altă natură. Ieri de exemplu am mîncat o turtă de la o patiserie (deși mereu am pățit în modul acesta rău) și am avut usturimi și dureri de stomac oribile. Rinichii deja se deblocaseră parțial cînd am mîncat turta.
Eu nu făceam pipi noaptea aproape niciodată de mică, pur și simplu nu mă trezeam noaptea, chiar cînd dormeam mult.
Am început să țin și un jurnal filozofic, scriu din cînd în cînd, cum pot.
Zilele acestea au fost zile senine și m-am mai putut bucura de cerul aproape curat și de copacii verzi.
Este doar un august fierbinte - din tinerețe toamna și iarna au fost blînde pentru mine, mai ales dacă era frig, iar primăvara și vara - infern. Exact opusul Persefonei.
miercuri, 15 august 2018
15 august 2018
Am umblat prin 2 spitale, am telefonat la mai multe - m-au respins peste tot - dar m-au trimis și la endocrinologie din nou (am mai fost mai demult). Nu pot scrie tot ce s-a întîmplat în ultimele zile fiindcă sînt slăbită și urinez foarte puțin - căderea urinii s-a produs pe 4 august, de atunci fac de două ori pe zi numai cîteva zeci de mililitri și pe 11 s-a agravat mai rău.
august 11 am intentionat să merg luni dimineața să mă internez - dar acum nu mai urinez aproape dleoc deci mîine voi incerca să mă internez la urgenta (putin dimineata si citeva picături seara)
mama nu mai raspunde la telefon de peste 3 ore deci va trebui iar sa adorm cu chin și jale singura
am vorbit cu mama să mă ajute - e o spăptămînă de cînd urinez foarte puțin și acum sînt slăbită și aproape nu mai urinez - mi-a promis că vine mîine să mă ajute să mă internez dar are ideea că ”poate nu mă internează” - eu i-am spus deci că nu are rost să cobească
deși i-am spus doamnei doctor de familie că nu mai urinez decît un pic - mi-a recomandat ceai de merișoare - poate era obosită ea, a plecat în concediu
vești bune - mama vine mîine să mă ajute și voi merge poate tot la spitalul Carol Davila sa ma internez
dupa mai multe tentative mi-au spus sa sun la 112 si pina si acolo mi-au vorbit cam ciudat si in sfirsit mi-au zis sa merg la Floreasca la Urgente - voi lua taxiul si merg acum, poate cu putin noroc ma vor primi
sint cam slabita, nu prea inteleg de ce omul nu poate primi ajutor
a intrat unul cu ideea ca asta e crudul adevar, e o tara de asasini - sa il ia naiba, eu inca sper
un porc in engleza a intrat peste mine cu ideea ca eu trebuie sa inteleg ca nu ma primesc spitalele fiindca poporul meu a facut cea mai monstruoasa crima cu putinta - eu nu il cred si voi pleca acum la spital, daca nu voi mai scrie inseamna ca ori am murit ori m-au prmit
august 12
acum sînt respinsă de toate spitalele - oricum sînt un om singur și sărac - depinde de Dumnezeu- cum nimeni nu există în viața mea în afară de mama - dvs dacă eu voi muri puteți inventa o altă persoană în locul meu...
am fost la urgență și mi-au pus totuși sondă urinară - era o tînără medic - spunea că nu poate să îmi dea de cap
nu am urinat în sondă decît...aproape deloc
mi-au făcut un furosemid intravenos și acela a avut oarecare efect, mulțumesc lui Dumnezeu
oricum e o zi frumoasă
este adevărat că m-au chinuit sexual pînă au pus sonda - m-au chinuit rău probabil clitoridian - dar oricum eu nu am avut masturbări sau plăceri toată viața (nu inventez) deci nu știu exact ce au rîcîit acolo
acum sînt din nou acasă
dar 2 dne doctor mi-au pomenit de spitalul Sf Ioan
oricum aș prefera să mor în spital, e prea rău acasă, unde oricum sînt singură de atîția ani și m-au mai și torturat monstruos pînă acum 2 săptămîni
după ce au venit femeile care vorbeau despre morga spitalului m-au dat afară
mai mult decît atît - după toate că am greață că nu urinez deloc - mi-a mai și recomandat metoclopramid cînd am plecat de acolo
acum am venit de la spitalul sf Ioan - dezolată, nu urinez deloc de ieri de la 2 și acum e destul de rău - nu m-au putut primi - mi-au dat 2 trimiteri - una ptr Parhon și una ptr psihiatrie - fiindcă retenția de apă poate fi psihică (?) dar oricum dna doctor a recunoscut ca e o boala de metabolism. Acum sînt acasă. Vă las cu bine și gînd bun. Iar au intrat ticăloși cu ideea că ”ar fi fost un scandal enorm” și alții mai înțelepți cu ideea că pacienții psihatrici mor cei mai tineri.
e frumos cînd omul păstrează totuși o amintire frumoasă a vieții în general, chiar dacă a fost greu
am sunat si la Parhon, la telefon mi se spune ca nu sint medici - fiind in concediu
august 13
am reușit să obțin o programare mîine la spitalul Regina Maria (mama de fapt)- e ziua mea norocoasă din păcate e foarte rău și acolo e doar policlinică și după cum ați văzut la spital nu sînt primită - dar nu am ce face, v-am explicat de mii de ori că viața nu e o luptă niciodată - tot ce pot spera e să nu mor în chinuri, că singură oricum sînt :(
august 14
am aflat ca am un chist ovarian - ei zic ca e seros - nu știu sigur de ce nu mai formez decît foarte puțină urină, mi-au mai dat din nou analize pentru diversi hormoni, mai ales tiroidieni, joi - am mai făcut anul trecut dar nu mi-au dat rezultatul - poate acum se va lămuri - și mi-au spus să merg apoi și la ginecologie (în mai nu am avut ciclu, în iunie o săptămînă și în iulie 2 săptămîni)
mi se pare puțin ciudat că am găsit pe facebook la unul dintre prietenii mei pe facebook o poză ridicolă cu papucii mei de casă cu găurele - făceau haz unii de acest gen de papuci și acum la unul dintre prietenii de limbă engleză tot papucii mei - culoarea alor mei - cu textul Crocs like fish
desigur e normal în mass-media - informațiile circulă peste tot repede
eu sînt fericită că mama mi-a cumpărat acești papuci fiindcă oricum nu am alții și am avut mereu foarte puțini bani
mi-a promis că mai îmi ia o pereche la fel, dar poate nu a putut - pentru piciorul cu proteză sînt foarte buni - nu am avut niciodată înainte
buna seara - ieri am avut dureri mari de ochi vreo 5 ore plus mîncărimi, amețeli etc. Azi e mai bine și am reușit să urinez, chiar dacă puțin. În realitate a fost mai rău decît se poate vedea în poze.
august 15
E Sf Maria și mi s-a spus că oamenii vor avea 5 zile concediu (în trecut nu a mai fost așa)
Totuși muncitorii iar au făcut zgomot în fața blocului, deci s-ar putea să nu scap nici azi de zgomote (pe mine chiar m-au torturat monstruos din vara lui 89 și cu zgomote, aproape fără oprire)
la 8 seara am facut puțin pipi ieri iar acum la 9 dimineața, tot puțin desigur - acum nu prea ma simt bine, dar inca nu e rau de tot nu știu de ce asistenta de la psihiatrie spunea că mie nu îmi pot face nici dializa, nici altceva și tot timpul spunea/insinua că eu trebuie să stau acasă, sa nu mai cer ajutor în spitale
poate că totuși s-ar fi putut niște perfuzii, nu formez urina aproape deloc
eu cred că ajutorul medical face parte din sistemul social, deci e greșit desigur să spui că omul nu trebuie ”chinuit” că oricum moare - așa cum zic proștii, e greșit, eu am dreptate
niciodată nu mi-am bătut joc de nimeni, deși am fost obligată adesea să spun lucruri simple, precum cele de mai sus
cu ajutorul lui Dumnezeu mîine voi merge iar la analize în Cotroceni - Regina Maria și dacă pot voi trece iar prin grădina botanică să văd trandafirii
august 11 am intentionat să merg luni dimineața să mă internez - dar acum nu mai urinez aproape dleoc deci mîine voi incerca să mă internez la urgenta (putin dimineata si citeva picături seara)
mama nu mai raspunde la telefon de peste 3 ore deci va trebui iar sa adorm cu chin și jale singura
am vorbit cu mama să mă ajute - e o spăptămînă de cînd urinez foarte puțin și acum sînt slăbită și aproape nu mai urinez - mi-a promis că vine mîine să mă ajute să mă internez dar are ideea că ”poate nu mă internează” - eu i-am spus deci că nu are rost să cobească
deși i-am spus doamnei doctor de familie că nu mai urinez decît un pic - mi-a recomandat ceai de merișoare - poate era obosită ea, a plecat în concediu
vești bune - mama vine mîine să mă ajute și voi merge poate tot la spitalul Carol Davila sa ma internez
dupa mai multe tentative mi-au spus sa sun la 112 si pina si acolo mi-au vorbit cam ciudat si in sfirsit mi-au zis sa merg la Floreasca la Urgente - voi lua taxiul si merg acum, poate cu putin noroc ma vor primi
sint cam slabita, nu prea inteleg de ce omul nu poate primi ajutor
a intrat unul cu ideea ca asta e crudul adevar, e o tara de asasini - sa il ia naiba, eu inca sper
un porc in engleza a intrat peste mine cu ideea ca eu trebuie sa inteleg ca nu ma primesc spitalele fiindca poporul meu a facut cea mai monstruoasa crima cu putinta - eu nu il cred si voi pleca acum la spital, daca nu voi mai scrie inseamna ca ori am murit ori m-au prmit
august 12
acum sînt respinsă de toate spitalele - oricum sînt un om singur și sărac - depinde de Dumnezeu- cum nimeni nu există în viața mea în afară de mama - dvs dacă eu voi muri puteți inventa o altă persoană în locul meu...
am fost la urgență și mi-au pus totuși sondă urinară - era o tînără medic - spunea că nu poate să îmi dea de cap
nu am urinat în sondă decît...aproape deloc
mi-au făcut un furosemid intravenos și acela a avut oarecare efect, mulțumesc lui Dumnezeu
oricum e o zi frumoasă
este adevărat că m-au chinuit sexual pînă au pus sonda - m-au chinuit rău probabil clitoridian - dar oricum eu nu am avut masturbări sau plăceri toată viața (nu inventez) deci nu știu exact ce au rîcîit acolo
acum sînt din nou acasă
dar 2 dne doctor mi-au pomenit de spitalul Sf Ioan
oricum aș prefera să mor în spital, e prea rău acasă, unde oricum sînt singură de atîția ani și m-au mai și torturat monstruos pînă acum 2 săptămîni
după ce au venit femeile care vorbeau despre morga spitalului m-au dat afară
mai mult decît atît - după toate că am greață că nu urinez deloc - mi-a mai și recomandat metoclopramid cînd am plecat de acolo
acum am venit de la spitalul sf Ioan - dezolată, nu urinez deloc de ieri de la 2 și acum e destul de rău - nu m-au putut primi - mi-au dat 2 trimiteri - una ptr Parhon și una ptr psihiatrie - fiindcă retenția de apă poate fi psihică (?) dar oricum dna doctor a recunoscut ca e o boala de metabolism. Acum sînt acasă. Vă las cu bine și gînd bun. Iar au intrat ticăloși cu ideea că ”ar fi fost un scandal enorm” și alții mai înțelepți cu ideea că pacienții psihatrici mor cei mai tineri.
e frumos cînd omul păstrează totuși o amintire frumoasă a vieții în general, chiar dacă a fost greu
am sunat si la Parhon, la telefon mi se spune ca nu sint medici - fiind in concediu
august 13
am reușit să obțin o programare mîine la spitalul Regina Maria (mama de fapt)- e ziua mea norocoasă din păcate e foarte rău și acolo e doar policlinică și după cum ați văzut la spital nu sînt primită - dar nu am ce face, v-am explicat de mii de ori că viața nu e o luptă niciodată - tot ce pot spera e să nu mor în chinuri, că singură oricum sînt :(
august 14
am aflat ca am un chist ovarian - ei zic ca e seros - nu știu sigur de ce nu mai formez decît foarte puțină urină, mi-au mai dat din nou analize pentru diversi hormoni, mai ales tiroidieni, joi - am mai făcut anul trecut dar nu mi-au dat rezultatul - poate acum se va lămuri - și mi-au spus să merg apoi și la ginecologie (în mai nu am avut ciclu, în iunie o săptămînă și în iulie 2 săptămîni)
mi se pare puțin ciudat că am găsit pe facebook la unul dintre prietenii mei pe facebook o poză ridicolă cu papucii mei de casă cu găurele - făceau haz unii de acest gen de papuci și acum la unul dintre prietenii de limbă engleză tot papucii mei - culoarea alor mei - cu textul Crocs like fish
desigur e normal în mass-media - informațiile circulă peste tot repede
eu sînt fericită că mama mi-a cumpărat acești papuci fiindcă oricum nu am alții și am avut mereu foarte puțini bani
mi-a promis că mai îmi ia o pereche la fel, dar poate nu a putut - pentru piciorul cu proteză sînt foarte buni - nu am avut niciodată înainte
buna seara - ieri am avut dureri mari de ochi vreo 5 ore plus mîncărimi, amețeli etc. Azi e mai bine și am reușit să urinez, chiar dacă puțin. În realitate a fost mai rău decît se poate vedea în poze.
august 15
E Sf Maria și mi s-a spus că oamenii vor avea 5 zile concediu (în trecut nu a mai fost așa)
Totuși muncitorii iar au făcut zgomot în fața blocului, deci s-ar putea să nu scap nici azi de zgomote (pe mine chiar m-au torturat monstruos din vara lui 89 și cu zgomote, aproape fără oprire)
la 8 seara am facut puțin pipi ieri iar acum la 9 dimineața, tot puțin desigur - acum nu prea ma simt bine, dar inca nu e rau de tot nu știu de ce asistenta de la psihiatrie spunea că mie nu îmi pot face nici dializa, nici altceva și tot timpul spunea/insinua că eu trebuie să stau acasă, sa nu mai cer ajutor în spitale
poate că totuși s-ar fi putut niște perfuzii, nu formez urina aproape deloc
eu cred că ajutorul medical face parte din sistemul social, deci e greșit desigur să spui că omul nu trebuie ”chinuit” că oricum moare - așa cum zic proștii, e greșit, eu am dreptate
niciodată nu mi-am bătut joc de nimeni, deși am fost obligată adesea să spun lucruri simple, precum cele de mai sus
cu ajutorul lui Dumnezeu mîine voi merge iar la analize în Cotroceni - Regina Maria și dacă pot voi trece iar prin grădina botanică să văd trandafirii
vineri, 10 august 2018
10 august 2018
timp de aproape 15 ani (dar mai rău timp de 13 după moartea tatei) printre multe torturi și otrăvuri și abuzuri, societatea m-a chinuit mult și cu oamenii de pe stradă - uneori agresivi direct cu mine - respectiv veneau cîrduri lungi de mașini pe Moșilor la intersecție unde stau, era adesea blocaj de circulație, chiar și în weekend. Era uneori oribil și repet, pietonii erau foarte mulți și ei. După aceea au început să mă lase să respir numai duminica, mulțumită lui Dumnezeu. Cînd mergeam la mama la Voluntari făceau cozi uriașe de mașini la orice oră, în orice zi.
Acum aproape 2 săptămîni au scos brusc torturile toate și chiar e acum liniște pe stradă de parcă nu ar fi fost nimic. Deci se poate și așa.
Eu am fost mereu la fel, chiar dacă nimeni nu a vorbit niciodată cu mine și abia aștept să fie adevărul și să mi se dea dreptul de a munci, cerut de atătea ori din 84. Se poate încă dovedi că nu am avut niciodată nicio tulburare psihică, nici cronică, nici acută și că nu m-am schimbat aproape deloc. Încă țin minte totul.
Acum e o săptămînă de cînd urinez foarte puțin - luni dimineața voi merge la spitalul Carol Davila - numai fiindcă am insistat medicul de familie mi-a dat o trimitere și recomandarea să merg acolo.
Acum aproape 2 săptămîni au scos brusc torturile toate și chiar e acum liniște pe stradă de parcă nu ar fi fost nimic. Deci se poate și așa.
Eu am fost mereu la fel, chiar dacă nimeni nu a vorbit niciodată cu mine și abia aștept să fie adevărul și să mi se dea dreptul de a munci, cerut de atătea ori din 84. Se poate încă dovedi că nu am avut niciodată nicio tulburare psihică, nici cronică, nici acută și că nu m-am schimbat aproape deloc. Încă țin minte totul.
Acum e o săptămînă de cînd urinez foarte puțin - luni dimineața voi merge la spitalul Carol Davila - numai fiindcă am insistat medicul de familie mi-a dat o trimitere și recomandarea să merg acolo.
joi, 9 august 2018
Despre moștenire
Încă ceva foarte simplu. Vă rog doar să fiți atenți la ce urmează. În urma moștenirii după tată, mie îmi revenea legal 3/4 din bunurile pe numele tatei, adică moștenire directă după tata de la strămoșii lui (restul de 1/4 mama) și 1/3 din bunurile tatei care au fost dobîndite în timpul căsătoriei cu mama, respectiv apartamentul comun de 4 camere și alte mici lucruri. De la bunica și fratele decedat al tatei rămăsese o casă cu două grădini și curte. O parte din casa aceea și grădini, una dintre grădini - tata m-a întrebat înainte să moară și eu am fost de acord - au fost vîndute de tata înainte să moară și au rezultat 100.000 euro, puși în conturile tatei bancare. Părinții mei au cheltuit nu știu cum 25.000 euro din acea sumă înainte să moară tata, în scurt timp. Sau după. Mama a zis că a plătit datoriile tatei la jocuri de noroc și că a costat mult înmormîntarea. Deci în mod efectiv legal, mi-ar fi rămas 3/4 din 75.000 de euro. După moartea tatei, mama, care s-a comportat înfiorător cu mine după moartea tatei, a acceptat totuși, fără ca eu să fi insistat, să îmi dea întreaga sumă de 75.000 de euro mie, pentru ca eu să îmi pot cumpăra apartament de 2 camere, care DE FAPT a costat mai mult de 53.000 euro cît e în acte - restul banilor mei s-au dus pe cadastre, impozite și 1000 euro amenajrea și două trei mobile sau aragaz etc. aproape cele mai ieftine desigur. S-ar putea ca mama să îmi fi dat numai 70.000 euro, oricum, în afară de mașinile luate de ea nedrept ca să le dea nepotului și fratelui ei, mi-a mai furat vreo 5000 de euro, nu mai țin minte în acest moment cum, mi-am notat undeva.
Am legalizat acte la notar, am prmit o copie și mama a luat trei copii. Toate actele semnate de mine erau la început corecte și copiile mamei inițial aveau suma de 75.000 euro pe ele. Abia în 2012 am descoperit că mama a făcut o copie după certificatul de moștenire pentru asigurări, în care suma moștenită de mine nu mai există. Nu știu de ce au falsificat actele - oare pentru a spune că proprietatea mea asupra casei mele nu e legală? Nici pînă în ziua de azi nu am terminat cu actele de mostenire, am plătit o groază de bani an de an și sînt deja 13 ani de cînd a murit tata. Mai jos actul de mostenire în original și copia falsă făcută de mama - poate că toate actele asa zis originale ale mamei sînt acum false și mincinoase. Lucrul mă îngrijorează puțin, m-au chinuit foarte mult cu mostenirea și cadastrele după moartea tatei. Mă voi duce în curînd la notar să verific. Dar nu rezolv nimic dacă actul e deja falsificat.
Acum mi-am amintit. Maică-mea a angajat un avocat monstruos care mi-a luat și locurile de veci din Pipera (ilegal) dar mai am pe tata și nașu (2 locuri, nu unul) în Voluntari, nașu a fost într-adevăr îngropat foarte sus, veneau mereu șobolanii - avocatul cu mama au scos actele de la notăriță ( nu de mult), deci nu mai pot verfica nimic :(( Le-au mutat precis la un notar poate mai corupt, poate nu - eu nu am avut ce face.
Unii m-au acuzat că am spus numele persoanelor care au existat în viața mea - pe blogul acesta început din 2012, pe care sper că îl voi termina - nu m-au lăsat mai devreme. Încercați să gîndiți logic - nu am greșit nimic, am fost forțată prin tortură, spusesem totul de multe ori și ei tot mă chinuiau, am fost un om cu mult bun simț - am avut o viață absolut fără nicio pată și absolut cert eram otrăvită și am avut mari probleme cu moștenirea și cu mama și absolut cert nu am fost niciodată nebună, nici în copilărie, înainte de 84, cînd m-au adus în oraș. Torturtată zi de zi în blocul acutal (acum nu) cu zgomote și furtul lucrurilor și murdărie adusă în casă plus praf foarte mult, deși fac curat. Cu povestirea în cursul timpului sînt prin anii 2002-2003, dar voi termina repede, că mare parte e scris și din ce a urmat și voi nota totul pe scurt. Și mici adăugiri de suflet bun și luminos.
am descifrat de ce actul acela in copie era greșit și nu era suma aceea a mea din care am luat apartamentul meu de 75.000 euro pe el - era pur și simplu o copie falsă făcută de mama, exact așa cum am scris pe el cu creionul, făcută în 2012 -mama are încă certificatul corect în original, am întrebat-o azi dn nou. Oricum din toată moștenirea m-am ales efectiv numai cu 600 de euro în mînă, pe care i-am cheltuit cerînd dreptul la muncă și nimic altceva. După un timp a mai aparut un act aditional cu cîteva hectare de pădure, din care nu m-am ales absolut cu niciun leu (deși era dreptul meu) și care actual nu mai e în proprietatea mea - nu mai explic totul, în timp ce eu răbdam de foame și am avut doar o pereche de încălțări timp de cîțiva ani vară-iarnă
deși am trecut prin multe abuzuri asupra mea din 1984 pînă azi - eu consider că e un abuz faptul că unul dintre moștenitori poate scoate actele succesorale și le poate muta la alt notar fără acordul celorlalți moșteniori, cum a făcut mama cu mine - notarul la care erau era și aproape de mine și cunoscut de mine - le-a mutat probabil la mama naibii
și nici măcar nu am fost niciodată nebună, deși mama minte și nici nu am greșit nimic toată viața
Am legalizat acte la notar, am prmit o copie și mama a luat trei copii. Toate actele semnate de mine erau la început corecte și copiile mamei inițial aveau suma de 75.000 euro pe ele. Abia în 2012 am descoperit că mama a făcut o copie după certificatul de moștenire pentru asigurări, în care suma moștenită de mine nu mai există. Nu știu de ce au falsificat actele - oare pentru a spune că proprietatea mea asupra casei mele nu e legală? Nici pînă în ziua de azi nu am terminat cu actele de mostenire, am plătit o groază de bani an de an și sînt deja 13 ani de cînd a murit tata. Mai jos actul de mostenire în original și copia falsă făcută de mama - poate că toate actele asa zis originale ale mamei sînt acum false și mincinoase. Lucrul mă îngrijorează puțin, m-au chinuit foarte mult cu mostenirea și cadastrele după moartea tatei. Mă voi duce în curînd la notar să verific. Dar nu rezolv nimic dacă actul e deja falsificat.
Acum mi-am amintit. Maică-mea a angajat un avocat monstruos care mi-a luat și locurile de veci din Pipera (ilegal) dar mai am pe tata și nașu (2 locuri, nu unul) în Voluntari, nașu a fost într-adevăr îngropat foarte sus, veneau mereu șobolanii - avocatul cu mama au scos actele de la notăriță ( nu de mult), deci nu mai pot verfica nimic :(( Le-au mutat precis la un notar poate mai corupt, poate nu - eu nu am avut ce face.
Unii m-au acuzat că am spus numele persoanelor care au existat în viața mea - pe blogul acesta început din 2012, pe care sper că îl voi termina - nu m-au lăsat mai devreme. Încercați să gîndiți logic - nu am greșit nimic, am fost forțată prin tortură, spusesem totul de multe ori și ei tot mă chinuiau, am fost un om cu mult bun simț - am avut o viață absolut fără nicio pată și absolut cert eram otrăvită și am avut mari probleme cu moștenirea și cu mama și absolut cert nu am fost niciodată nebună, nici în copilărie, înainte de 84, cînd m-au adus în oraș. Torturtată zi de zi în blocul acutal (acum nu) cu zgomote și furtul lucrurilor și murdărie adusă în casă plus praf foarte mult, deși fac curat. Cu povestirea în cursul timpului sînt prin anii 2002-2003, dar voi termina repede, că mare parte e scris și din ce a urmat și voi nota totul pe scurt. Și mici adăugiri de suflet bun și luminos.
am descifrat de ce actul acela in copie era greșit și nu era suma aceea a mea din care am luat apartamentul meu de 75.000 euro pe el - era pur și simplu o copie falsă făcută de mama, exact așa cum am scris pe el cu creionul, făcută în 2012 -mama are încă certificatul corect în original, am întrebat-o azi dn nou. Oricum din toată moștenirea m-am ales efectiv numai cu 600 de euro în mînă, pe care i-am cheltuit cerînd dreptul la muncă și nimic altceva. După un timp a mai aparut un act aditional cu cîteva hectare de pădure, din care nu m-am ales absolut cu niciun leu (deși era dreptul meu) și care actual nu mai e în proprietatea mea - nu mai explic totul, în timp ce eu răbdam de foame și am avut doar o pereche de încălțări timp de cîțiva ani vară-iarnă
deși am trecut prin multe abuzuri asupra mea din 1984 pînă azi - eu consider că e un abuz faptul că unul dintre moștenitori poate scoate actele succesorale și le poate muta la alt notar fără acordul celorlalți moșteniori, cum a făcut mama cu mine - notarul la care erau era și aproape de mine și cunoscut de mine - le-a mutat probabil la mama naibii
și nici măcar nu am fost niciodată nebună, deși mama minte și nici nu am greșit nimic toată viața
marți, 7 august 2018
Arta conversației
Azi au intrat în mintea mea unii în franceză cu ideea că ”ea nu înțelegea nimic fiindcă nu auzea nimic”. Această idee a lor a fost exprimată de ei pe mintea mea în română mai ales, dar și franceză sau engleză de foarte multe ori.
E ca și cum ei insinuează că oamenii care nu ”aud”, adică nu percep gîndurile altora în mintea lor, în sine înseși, ar fi un fel de idioți care nu înțeleg lumea și viața și oamenii. Poate că această prejudecată există și în popor - unde ei sînt numiți mutălăi sau altfel - ceea ce îmi explică și atitudinea bunicii mele, care m-a iubit și respectat mereu, și care îmi spunea ”pe tine nu o să te placă ficiorii, fiindcă tu nu ești grăitoare”. Plus mitul micii sirene pe alt plan etc.
Ideea lor m-a revoltat de fiecare dată fiindcă de fapt am fost un om inteligent și toți cei ca mine așa sînt - prin urmare înțelegeam perfect atît manualele școlare, cît și lumea din jur și oameni de asemenea. Poate că astfel se explică de ce mă intriga puțin disonanța dintre dialog și sistemul de semne nonverbale utilizat de unii dintre oamenii pe care îi întîlneam - nu mă refer doar la cei care în mod ciudat își băteau joc de mine sau mă tratau complet rupt de context. Eu am fost mereu o persoană caldă emoțional și cu expresie perfect adecvată a intonației, mimicii etc.
Realitatea pe care o vedeam eu nu era distorsionată - era chiar realitatea și o înțelegeam bine. Nu aveam cum să ghicesc măcar că ceilalți comunică prin altfel de limbaj. Nu rosteam cuvintele în gîndul meu, deci nu îi deranjam pe ceilalți. Am fost oricum una dintre fetele cuminți și foarte tăcute după vîrsta pubertății, cînd lumea mea s-a schimbat mult, dar tot nu percepeam gîndul nimănui.
Unii au intrat peste mintea mea numai în jurul vîrstei de 35 de ani pentru prima oară. M-au abuzat monstruos și eu, șocată de evenimente și de oroarea celor scuipate în vorbe pe creierul meu, nici nu am avut ce să le răspund, nu știam că se referă la mine (era monstruos și fără legătură reală cu mine) și nu mi-am dat seama că ar fi fost mai bine să le vorbesc și eu aiurea în gînd - orice, numai cuvinte să fie, fiindcă cuvintele mi-ar fi creat o oarecare protecție și ușurare a tensiunii, ca un fel de scut. Apoi, pe lîngă numeroase alte necazuri și abuzuri, inclusiv otravă, ce putea fi dovedită și de care eram conștientă, m-au scuipat cu multă agresivitate și violență verbală în gînd, dar nimeni nu a vorbit cu adevărat cu mine în gînd (în afară de o persoană în 2017) și - foarte rar - altcineva decît mama în realitate. Eu nu aveam cum să le răspund fiindcă nu era logic, și nu puteam înțelege așa ceva drept autoapărare fiind crescută în liniște. În plus, starea mea de spirit era pacea și respectul față de ceilalți - și nu am avut niciodată tendințe agresive. Cînd mă întîlneam cu cineva primau respectul și dragostea. Îi iubeam pe toți - fiind calmă și blîndă - și le găseam tuturor partea bună și frumoasă cu sufletul. În condiții grele pentru scris, pe blogurile mele am picurat din ceara amintirii numai puțin despre această iubire și portrete de rude sau alți oameni, dar există adevărul bun și iubirea mare care era încă acum 10 ani.
În plus, mi se reproșează sau pare ciudat că am scris aceste lucruri, uneori banale despre adevăr. Am fost martirizată și totodată un om foarte altruist. Mereu priveam rece, obiectiv, în sens bun situația mea - cu o unică grijă: să nu îi deranjeze sau să nu îi lovească pe alții. Am greșit puțin - oamenii care m-au chinuit au fost brutali extrem și jegoși moral. Eu am fost mereu binele. Toți cei victimizați astfel vor proceda la fel în explicarea clară și fără distorsiuni a adevărului (chiar dacă au sentimente), inițial numai din motive altruiste - speranța ca oamenii să înțeleagă și să nu mai lovească așa animalic omul bun sau cei nefericiți să se bucure mai mult de viață sau cei fragili să înțeleagă ce îi poate ajuta să fie mai tari. Poate că am greșit spunînd totul, dar nu foarte tare. Am fost și forțată de tortură și izolare.
Cît despre f_t, eu nu știu ce este, ce reprezintă acest cuvînt sau cine și cum f oamenii.
Am omis să notez că, șocată de ura asupra mea și fiindcă nu înțelgeam fiziologia și arta conversației, și din cauza torturii și izolării, am făcut greșeala de a vorbi cu voce tare în camera mea sau de a scrie adevărul, lucruri care m-au stors de energie datorită loviturilor celorlalți. Nu aveam cum să știu ce pățesc, fiindcă nu pățeam nimic vorbind cu voce tare odinioară, deoarece eu nu îi perecepeam deloc pe ei mai demult. Apoi intervine cealaltă poveste a lui Andersen despre Eliza și frații săi lebedele și rolul tăcerii salvatoare.
De asemenea, fiindcă am fost un om inteligent, miile de pagini învățate pe de rost le învățam în gîndul meu interior, nu le rosteam pe ecranul mental sau cu voce tare, fiindcă m-ar fi încurcat la memorare. Învățam greu sau deloc după dictare sau prelegeri și foarte ușor după texte. O femeie introvertă perfect normală.
E ca și cum ei insinuează că oamenii care nu ”aud”, adică nu percep gîndurile altora în mintea lor, în sine înseși, ar fi un fel de idioți care nu înțeleg lumea și viața și oamenii. Poate că această prejudecată există și în popor - unde ei sînt numiți mutălăi sau altfel - ceea ce îmi explică și atitudinea bunicii mele, care m-a iubit și respectat mereu, și care îmi spunea ”pe tine nu o să te placă ficiorii, fiindcă tu nu ești grăitoare”. Plus mitul micii sirene pe alt plan etc.
Ideea lor m-a revoltat de fiecare dată fiindcă de fapt am fost un om inteligent și toți cei ca mine așa sînt - prin urmare înțelegeam perfect atît manualele școlare, cît și lumea din jur și oameni de asemenea. Poate că astfel se explică de ce mă intriga puțin disonanța dintre dialog și sistemul de semne nonverbale utilizat de unii dintre oamenii pe care îi întîlneam - nu mă refer doar la cei care în mod ciudat își băteau joc de mine sau mă tratau complet rupt de context. Eu am fost mereu o persoană caldă emoțional și cu expresie perfect adecvată a intonației, mimicii etc.
Realitatea pe care o vedeam eu nu era distorsionată - era chiar realitatea și o înțelegeam bine. Nu aveam cum să ghicesc măcar că ceilalți comunică prin altfel de limbaj. Nu rosteam cuvintele în gîndul meu, deci nu îi deranjam pe ceilalți. Am fost oricum una dintre fetele cuminți și foarte tăcute după vîrsta pubertății, cînd lumea mea s-a schimbat mult, dar tot nu percepeam gîndul nimănui.
Unii au intrat peste mintea mea numai în jurul vîrstei de 35 de ani pentru prima oară. M-au abuzat monstruos și eu, șocată de evenimente și de oroarea celor scuipate în vorbe pe creierul meu, nici nu am avut ce să le răspund, nu știam că se referă la mine (era monstruos și fără legătură reală cu mine) și nu mi-am dat seama că ar fi fost mai bine să le vorbesc și eu aiurea în gînd - orice, numai cuvinte să fie, fiindcă cuvintele mi-ar fi creat o oarecare protecție și ușurare a tensiunii, ca un fel de scut. Apoi, pe lîngă numeroase alte necazuri și abuzuri, inclusiv otravă, ce putea fi dovedită și de care eram conștientă, m-au scuipat cu multă agresivitate și violență verbală în gînd, dar nimeni nu a vorbit cu adevărat cu mine în gînd (în afară de o persoană în 2017) și - foarte rar - altcineva decît mama în realitate. Eu nu aveam cum să le răspund fiindcă nu era logic, și nu puteam înțelege așa ceva drept autoapărare fiind crescută în liniște. În plus, starea mea de spirit era pacea și respectul față de ceilalți - și nu am avut niciodată tendințe agresive. Cînd mă întîlneam cu cineva primau respectul și dragostea. Îi iubeam pe toți - fiind calmă și blîndă - și le găseam tuturor partea bună și frumoasă cu sufletul. În condiții grele pentru scris, pe blogurile mele am picurat din ceara amintirii numai puțin despre această iubire și portrete de rude sau alți oameni, dar există adevărul bun și iubirea mare care era încă acum 10 ani.
În plus, mi se reproșează sau pare ciudat că am scris aceste lucruri, uneori banale despre adevăr. Am fost martirizată și totodată un om foarte altruist. Mereu priveam rece, obiectiv, în sens bun situația mea - cu o unică grijă: să nu îi deranjeze sau să nu îi lovească pe alții. Am greșit puțin - oamenii care m-au chinuit au fost brutali extrem și jegoși moral. Eu am fost mereu binele. Toți cei victimizați astfel vor proceda la fel în explicarea clară și fără distorsiuni a adevărului (chiar dacă au sentimente), inițial numai din motive altruiste - speranța ca oamenii să înțeleagă și să nu mai lovească așa animalic omul bun sau cei nefericiți să se bucure mai mult de viață sau cei fragili să înțeleagă ce îi poate ajuta să fie mai tari. Poate că am greșit spunînd totul, dar nu foarte tare. Am fost și forțată de tortură și izolare.
Cît despre f_t, eu nu știu ce este, ce reprezintă acest cuvînt sau cine și cum f oamenii.
Am omis să notez că, șocată de ura asupra mea și fiindcă nu înțelgeam fiziologia și arta conversației, și din cauza torturii și izolării, am făcut greșeala de a vorbi cu voce tare în camera mea sau de a scrie adevărul, lucruri care m-au stors de energie datorită loviturilor celorlalți. Nu aveam cum să știu ce pățesc, fiindcă nu pățeam nimic vorbind cu voce tare odinioară, deoarece eu nu îi perecepeam deloc pe ei mai demult. Apoi intervine cealaltă poveste a lui Andersen despre Eliza și frații săi lebedele și rolul tăcerii salvatoare.
De asemenea, fiindcă am fost un om inteligent, miile de pagini învățate pe de rost le învățam în gîndul meu interior, nu le rosteam pe ecranul mental sau cu voce tare, fiindcă m-ar fi încurcat la memorare. Învățam greu sau deloc după dictare sau prelegeri și foarte ușor după texte. O femeie introvertă perfect normală.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)