Scriu și trimit această scrisoare de întâmpinare în limba engleză, pentru a fi clar și pentru vizitatori din alte țări; îmi cer scuze pentru eventualele erori gramaticale, nu știu engleză mai bine.
Hello, I am a person from Romania, with a physical disability and an unjust psychiatric diagnostic, but I beg you to read on, maybe you will need me somehow or you will find something interesting for your personal inquiries. I am not begging or dreaming for help, knowing that it is not available. I found your email on the internet.
I am aware that this email seems to be a spam email, an impolite intrusion in a “private” space, something out of normality, or obviously a desperate attempt to communicate one’s trouble. You may say that there are so many poor people, so many lonely people, so many unjust psychiatric diagnostics, so many people struck by cancer, etc., why should you listen to this one – assumedly a beggar?
Maybe you will put aside this foolish letter of mine and you will stop reading or maybe you will read the whole letter of greeting written and sent by me through the ethereal space. It is like the message of a shipwrecked person, written with a piece of charcoal and thrown onto the ocean’s waves, bottled in, in a naïve thrust of hope. A long time I believed that my status was the one of a mutilated slave, but today facts seem to indicate that it is the case of a murdered woman.
Of course I read a few things about the outcomes of psychiatric cases, and I found on the internet articles about the “old times” when psychiatric patients were sterilized and killed. Things that are not taught in schools. I wondered why they did not teach in school a thing about psychiatric malpractice, while if there is a case of human judgment, then there is also room for errors.
Of course I always wanted to stay alive, but I was and still am poisoned from time to time, obviously poisoned. This fact can be seen as a psychiatric symptom, I know this, but reading psychiatric reports I understood, like any other logical mind, that this can be real poisoning sometimes. It is possible for you to a priori think that there is always someone who takes care in a competent manner of psychiatric patients’ lives and deaths, thus denying that there can be cases of extreme abuse and injustice. I can confess that I had no sins or mistakes my whole life and I was an intelligent and trustworthy person. I never had a chance to make a normal living, no chance at all, and I was isolated in fact since I was 13, in 1984. I was a high school teacher for 2 years, but I did not have a chance, I will not explain here in detail. Now I am still isolated – it is almost 37 years now, it is not a case of pandemic isolation. My only relationship always was and is my mother – I don’t have other relatives in this residential area except for a distant one of my mother’s and my 2 cousins never messaged me, let alone talking on the phone. Not just one time in a lifetime. I stand up in front of you from the position of a 50 year old poor woman, extremely isolated without any reason, for certain. Almost completely isolated since 1984, when I moved with my parents from my grandmother’s home. Back then I did not realize that my father was not my biological father. I write to you because of an extreme and inhumanely prolonged isolation, with the humble prayer to help me if possible, if you know a place or a group of people in Bucharest, where a decent person of my age and education – 23 years in state schools: 12 years mandatory school – mathematics and physics, 6 years of psychology and 5 years of medicine – can go to attend meetings or to be needed somehow. Now I live in Voluntari, near Bucharest. I still have a property in Bucharest. I tried to find something and someone a lifetime in vain. I am addressing you as a human being and not as a professional, not even as a therapist. This is the real reason for contacting you and your colleagues – a real, normal and justified, well thought over attempt to be together with others, if only just a little bit, - of this lone human being, this woman, who was almost completely isolated since she was 13 years of age, having been involved in only 5 face-to-face communicational relations with other persons – 3 of her high-school colleagues (2 girls and a boy) and then a female student and a female older neighbor. No sexual relations at all, but I believe that this does not matter, because I was a really good individual and I could maybe be helpful to others. Apart from this 5 relations a lifetime, I had only a few close relatives – now dead - and only a few distant social interactions. Because of the psychiatric diagnostic, I was either rejected unjustly or I was really told that I had no rights to study or to have a job – and my medical family doctor, without being a psychiatrist, refused to give me the necessary papers for a supposed-to-be job. It was like someone was reenacting a scene from Les Misérables. I never had someone to talk on the phone to or someone to write to at least. I couldn’t have been a hooker on the street. I tried in vain everything I could, no one wanted to accept me or to help me.
My physical handicap is that I am lame because of my suicide attempt at the end of 1998. Back then I was content with my life’s opportunities (I was forced to enter medical school by the lack of a job opportunity), I was a medical student (also isolated as a person, yet hopeful), but I jumped on the window because I had a horrible headache and I believed that I would go insane. I lack only 1/3 of my left leg and I have a prosthetic limb. From the psychological point of view, I suffer too much from solitude, but it has been almost 37 years of isolation! I also have the habit to talk aloud alone in my room sometimes, because of many reasons, I won’t go into detail – but I never talk in my mind and never talk aloud on the street. I never heard voices, like it is written about some psychotics, and I perceived others’ thoughts only starting with 2005, whilst I had a psychiatric schizophrenia diagnostic since 1992. This unwelcomed thoughts don’t disturb me too much lately, even if they seem to hate me and to declare that they have to kill me, on and on. Or that I was condemned to die without any guilt, or that they have to cover it up. I can at least banish them somehow at least partly – and everything is quiet again in my mind if I try to. They don’t control me.
I am still able to walk on the street longer distances and to do some house petty chores. To clean up my room or to handwash what’s necessary. To keep my body clean, etc. To cook if I want to. It is true that right now I am obese and I try to lose weight. In 2013 I started to write a public blog where I related and explained my entire life, each and every detail, in Romanian. Now it is completed. I did this hoping to be saved from poisoning – because it is a horrible injustice. Besides this, I wrote poetry since 2007, like many lonely people do, because I had no choice, in order to find at least some comments from casual readers on the internet. Lately I almost stopped writing poems, because I could not write something good for others, no one needed my poems. My only joy is to see people on the street at least – or at the Sunday mass, where no one talks with me and I know no one but a child – and to talk a few casual words with the cashiers at the supermarket. It is hardly bearable. I don’t have the need to talk it out, I don’t have the need to talk about my life like psychotic patients do on the internet, I mostly have the need to see and hear other people. I use to complete or read different free online courses on the net for my intellectual health. On my blog you can find a thorough analysis of my life’s events, of everything I have done or seen. I believe that there are no justified reasons to reject completely, thus killing, this woman, myself. Even medical doctors, apart from psychiatrists, rejected me and did not provide adequate help when I asked for. I provided information about that too.
I am sending this very letter and the address of my blog wherever I can find an address on the net, and I would have done this for whoever would have been in my place, because it is the case of a beautiful endangered wonder – a human being. It is like an S.O.S. emission, on and on… in the hope that you or anyone else will need me a little bit – whatever I can do – and not necessarily pity me because I was a victim and I am defenseless. I am still alive. To accept me for what I can still be and do. I would do anything I can in order to be with others a little bit in my lifetime. I could have proven that I never had delusions or other psychiatric symptoms and I could have proven many times that I was really poisoned, but this is not important. 4 years ago I was forced to accept a small pension, which grew since then, till it reached 800 Romanian Lei per month – but the medic who gave me the papers wrote that I had lost my working capacity 100%.
I believe that poisoning – only this “symptom” - cannot be a reason for totally rejecting a human being, even if you don’t believe that she is right. The person can be given some tasks, even if supervised, or she can be accepted for things she can do, which are not related to the “poisoning” truth. It is true, with one exception, psychiatric medics did not talk with me. I believe that every individual should have a chance to be correctly assessed, and not only from the words of his relatives or from the words of the medical staff or colleagues who supposedly knew the individual prior to that moment of assessment. I can say that I have the necessary abilities to be together with other people without talking about my past or complaining about my future, I have no interest whatsoever to hurt or to disturb others, and I always was an altruistic person, just read my blog and you will understand, if you don’t believe this. I was always the same.
In the name of God, or, to put it in better words – in the name of religiosity as an attitude directed toward good and humanity, I write here again this plea for life, if you are able to "help" the least possible.
Please accept my best regards and thanks,
Cristina-Monica Moldoveanu
desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge
miercuri, 31 martie 2021
vineri, 26 martie 2021
26 martie 2021
25 martie 2021
Azi am fost iar în oraș și, ca întotdeauna când merg în oraș (în rest nu apare acest simptom), iar am arsură la obraji și fierbințeală locală. Este clar că se întâmplă unul din două lucruri - ori îmi pune mama otravă în cameră în aer în lipsa mea, ori sunt otrăvită (mai probabil) în mijloacele de transport în comun. Azi era și aglomerat în autobuz la întoarcere și mirosea urât și mi-a venit să vărs destul de puternic. Am renunțat să cobor. Ei spun din nou că eu sunt omorâtă în numele unor urâte minciuni politice. ??? Alții spun mereu că un bărbat foarte prost și rău mă omoară.??? Ei spun că mă vânează toți zilnic (și mă și otrăvesc) fiindcă toți cred că eu sunt altceva decât sunt.??? etc.
26 martie 2021
Setea a devenit înfiorătoare, zi și noapte, noaptea încontinuu și nu trece oricâtă apă beau. S-ar putea să fiu otrăvită din nou, nu știu sigur. Am explicat medicului de familie de mai multe ori că nu mai pot de sete și că beau prea multă apă și nu a vrut să mă ajute - poate că ar fi bine să iau niște săruri sau altceva, orice ar putea ajuta. Am implorat mult, am explicat de mai multe ori și nu a vrut să mă ajute. Și alți medici s-au purtat groaznic, așa cum am povestit. Tot ce a putut să spună acel medic a fost că nu am diabet, fiindcă glucoza sangvină e mereu normală, deci nu poate să mă ajute! Mă rog din nou în genunchi oamenilor să mă ajute - dar ei spun că nimeni nu mă crede de o viață întreagă, fiindcă am fost un om prea bun și inteligent. Mă rog și lui Dumnezeu din nou - deși eu înțeleg prin Dumnezeu mai mult soarta implacabilă și logică, deci ruga e în zadar. Am coșmaruri din cauza setei încontinuu și e groaznic, m-am trezit iar la ora 4 dimineața. Cocoșul vecinului cânta de zor, mult ca în zorii oricărei zile, În cursul nopții am avut și amorțeli, deși nu am mai avut de mai multă vreme.
27 martie 2021
Azi mama a lovit din nou cățeaua cea bună în creier și a făcut-o să schelălăie de durere. O cățea extrem de bună. Ei au spus adesea că mama e o bestie și că oamenii, în loc să omoare bestia, mă omoară pe mine. Azi iar au spus că am fost condamnată la moarte și că e o eroare judiciară. Eu nu am avut în trecut nici cea mai mică bănuială că mama e bestie și nici că cineva m-ar fi condamnat la moarte sau că cineva crede că eu am fost condamnată la moarte. Prin urmare, am scris absolut totul, în cele mai mici detalii, despre viața mea și am scris doar adevărul curat - citiți cu atenție și veți vedea că nu am avut deloc greșeli, darmite ceva încât să fiu condamnată la moarte. Ba chiar am fost un om perfect, puteam dovedi și aceasta. Dacă ar fi fost adevărul tot, absolut cert nu m-ar fi omorât și mi-ar fi dat dreptul la muncă și la studii și nu s-ar fi întâmplat nimic rău.
Săptămâna trecută, înainte de intrarea în carantină, am venit din oraș cu taxiul și mașina a fost oprită la Bucur Obor de un polițist care, fără să prezinte vreun motiv, mi-a cerut cartea de identitate.
Azi m-am uitat puțin la campionatul mondial de patinaj de la Stockholm și am prins o pereche - la proba de dans - doar o pereche am vizionat - care a obținut un punctaj mare, deși nu erau pereche favorită. Apoi mi-au întrerupt vizionarea și cineva comenta peste mintea mea ceva despre punctajul mare al patinatorilor, de parcă îi deranja, deși eu mă uit rar la ceva la televizor. E adevărat că mi s-a mai întâmplat ca sportivii să aibă performanțe mai mari dacă era ceva la care mă uitam eu la televizor. Mă gândeam pur și simplu la meciul care a adus cupa campionilor europeni echipei Steaua București, primul meu meci de fotbal, dar poate că eu nu am deloc influență de acest gen asupra sportivilor. Oricum, mai târziu (scriu azi, 28 martie) am descoperit la televizor, în filmul difuzat noaptea târziu la tvr3, că vorbeau exact despre acel meci. Astfel de coincidențe mi se întâmplă ades, dar nu erau un motiv să fiu omorâtă - mulți au spus peste mintea mea că eu am rol de facilitare neurolingvistică și că nu dăunez altora prin aceasta, iar alții spuneau că sunt pur și simplu Dumnezeu și că viața și sistemul universului nu pot exista fără acest lucru. Nu știu, dar nu sunt paranoică să cred că aș fi Dumnezeu, însă știu aproape 100% că nu trebuie să mă omoare pentru că există zilnic mii de coincidențe din acestea - e un lucru normal. Psihicul nu poate funcționa în gol, mi se pare clar și normal că există aceste legături între lucruri. Așa e și definiția psihicului. Chiar și Lucian Blaga spunea, acum un secol aproape, că psihicul funcționează prin asemănare, contiguitate și contrast - eu nu prea cunosc funcționarea prin contrast, celelalte sunt clare. Probabil așa sunt toți oamenii, sau cel puțin o parte din intelectualii asemenea mie - dar nu toți sunt conștienți de aceasta. Din nou sete puternică - poate au pus otravă în apă, nu știu. Despre astfel de coincidențe sau sincronicități bineînțeles că nu am delir, sunt obișnuită cu ele din tinerețe - ar putea să fie mai pregnante și din cauză că am fost izolată întreaga viață, lucru care nu e normal. Nu mai știu dacă am dat exemplul clar cu strada Linotipului - o stradă pe care am mers întâmplător (către mănăstire) și mi-a atras atenția numele străzii. Apoi, după câteva zile, erau alegeri sau referendum și erau listate străzile din sectorul doi pe Moșilor, într-o doară m-am apropiat de listă și din prima privire am fixat exact strada Linotipului. Așa ceva mi s-a întâmplat des, dar nu mă deranjează. Ultima dată când am fost în oraș de pildă a ieșit în calea mea pe stradă o fată cu o hortensie în ghiveci și apoi, în autobuz, cineva mi-a manipulat privirea către numele străzii Hortensia sau Hortensiei, despre care nu știam că există acolo, deși alte indicatoare de străzi nu am privit. Nu mă deranjează faptul că ochii sunt ”manipulați” sau stimulați de alții. E normal, alți oameni chiar folosesc electrozi pe scalp pentru a facilita anumite mișcări ale ochilor sau mâinii, pentru a da comenzi de mișcare sau a fi conectați cu roboți - brațe mecanice, e același lucru de fapt. Dar mi s-au întâmplat și coincidențe numai în plan psihic, mental, adeseori.
Până acum a fost o primăvară rece, acum, de vreo două zile, s-a încălzit brusc și toate încep să înflorească. Izolarea mă strivește și nu pot să mă bucur de lumina soarelui de primăvară. Este monstruos, e vorba de o cruzime inumană, am scris și foștilor colegi și profesori de la psihologie degeaba, abia mai pot rezista, sunt aproape 37 de ani de izolare și nu mai am speranțe. Nu am proprietăți rele ale psihicului care să justifice izolarea mea de o viață. Mi-a scris pe mail Lavana, despre care am mai vorbit, dar care nu îmi cunoaște nici vocea. I-am răspuns - câteva cuvinte tot e ceva.
Ei spun IAR că eu nu am greșit nimic, dar oamenii au inventat mii de lucruri greșite de mine. Eu nu pot crede, niciodată nu am știut așa ceva, nimeni nu mi-a spus nimic și această idee a lor e numai din ultimii câțiva ani. Eu nu am gândit niciodată așa ceva. Deoarece am fost singură, mă întreb cum ar fi putut cineva inventa ceva rău despre mine și de ce.
29 martie 2021
Iar au intrat nebunii peste mine cu ideea că toți (toți ce?) vor să mor eu ca să trăiască mama. Probabil că ei aruncă această ideea ca să creadă proștii că eu sunt paranoică sau am complex matern, când de fapt tot ce am povestit e adevărul. De ce cred ei că mama nu poate trăi dacă eu nu mor? Ei spun că nimeni nu poate crede adevărul și toți cred invers, că mama mea e ceva bun și eu ceva rău.??? Ei au spus adeseea că mama mea e un om așa de monstruos, încât absolut nimeni nu poate crede adevărul.??? Ei spun că orice om înțelege adevărul despre mine e otrăvit și el și băgat la balamuc dacă se plânge - deci e un regim de teroare și minciună, cu scopul ca eu să fiu omorâtă, eu fiind izolată oricum din 1984.??? Alții spun că încă nu au ajuns la acel stadiu, ci abia la sfârșitul vieții mele vor fi așa.??? Mi-am cumpărat zilele trecute o bluză, acum am câteva haine de îmbrăcat, cu câțiva ani în urmă nu aveam deloc:
30 martie 2021
Aseară iar am descoperit că o sticlă cu apă din care beau eu mirosea urât (celelalte nu) deci era ceva rău, toxic probabil. Azi iar au început că toți au interesul să mă omoare, fiindcă au greșit față de mine. ???!!
31 martie 2021
Și azi noapte, ca și noaptea trecută, am avut sete puternică și amorțeli, deși nu avusesem deloc acum câteva zile, mai mult timp nu am avut. AM dormit până la ora 12.30, epuizată.
1 aprilie 2021
Azi mama a făcut o scenă urâtă și m-a înjurat de multe ori la rând cu nervi, fără niciun motiv în afară de faptul că nu am bani și că am plecat cu 10 lei dați de ea (fără să țipe) deși nu i-am cerut, la megaimage de la Troiță. Azi unii au sugerat că oamenii așteaptă ca eu să mint și să îmi cer scuze, ca și cum eu aș fi greșit, deși nu am greșit nimic toată viața.
5.04.21
am ridicat azi din curte o zambilă ruptă de vânt sau de câine acum 2 nopți:
7.04.21
Ieri am fost în București. Mama a făcut din nou o scenă urâtă înainte să plec - a țipat urât și mă numea proastă urâtă. Nu o provocasem cu nimic. Când m-am întors din oraș făcea iar pe mama bună și cuminte. Poate și la prânz se prefăcuse.
Azi am fost iar în oraș și, ca întotdeauna când merg în oraș (în rest nu apare acest simptom), iar am arsură la obraji și fierbințeală locală. Este clar că se întâmplă unul din două lucruri - ori îmi pune mama otravă în cameră în aer în lipsa mea, ori sunt otrăvită (mai probabil) în mijloacele de transport în comun. Azi era și aglomerat în autobuz la întoarcere și mirosea urât și mi-a venit să vărs destul de puternic. Am renunțat să cobor. Ei spun din nou că eu sunt omorâtă în numele unor urâte minciuni politice. ??? Alții spun mereu că un bărbat foarte prost și rău mă omoară.??? Ei spun că mă vânează toți zilnic (și mă și otrăvesc) fiindcă toți cred că eu sunt altceva decât sunt.??? etc.
26 martie 2021
Setea a devenit înfiorătoare, zi și noapte, noaptea încontinuu și nu trece oricâtă apă beau. S-ar putea să fiu otrăvită din nou, nu știu sigur. Am explicat medicului de familie de mai multe ori că nu mai pot de sete și că beau prea multă apă și nu a vrut să mă ajute - poate că ar fi bine să iau niște săruri sau altceva, orice ar putea ajuta. Am implorat mult, am explicat de mai multe ori și nu a vrut să mă ajute. Și alți medici s-au purtat groaznic, așa cum am povestit. Tot ce a putut să spună acel medic a fost că nu am diabet, fiindcă glucoza sangvină e mereu normală, deci nu poate să mă ajute! Mă rog din nou în genunchi oamenilor să mă ajute - dar ei spun că nimeni nu mă crede de o viață întreagă, fiindcă am fost un om prea bun și inteligent. Mă rog și lui Dumnezeu din nou - deși eu înțeleg prin Dumnezeu mai mult soarta implacabilă și logică, deci ruga e în zadar. Am coșmaruri din cauza setei încontinuu și e groaznic, m-am trezit iar la ora 4 dimineața. Cocoșul vecinului cânta de zor, mult ca în zorii oricărei zile, În cursul nopții am avut și amorțeli, deși nu am mai avut de mai multă vreme.
27 martie 2021
Azi mama a lovit din nou cățeaua cea bună în creier și a făcut-o să schelălăie de durere. O cățea extrem de bună. Ei au spus adesea că mama e o bestie și că oamenii, în loc să omoare bestia, mă omoară pe mine. Azi iar au spus că am fost condamnată la moarte și că e o eroare judiciară. Eu nu am avut în trecut nici cea mai mică bănuială că mama e bestie și nici că cineva m-ar fi condamnat la moarte sau că cineva crede că eu am fost condamnată la moarte. Prin urmare, am scris absolut totul, în cele mai mici detalii, despre viața mea și am scris doar adevărul curat - citiți cu atenție și veți vedea că nu am avut deloc greșeli, darmite ceva încât să fiu condamnată la moarte. Ba chiar am fost un om perfect, puteam dovedi și aceasta. Dacă ar fi fost adevărul tot, absolut cert nu m-ar fi omorât și mi-ar fi dat dreptul la muncă și la studii și nu s-ar fi întâmplat nimic rău.
Săptămâna trecută, înainte de intrarea în carantină, am venit din oraș cu taxiul și mașina a fost oprită la Bucur Obor de un polițist care, fără să prezinte vreun motiv, mi-a cerut cartea de identitate.
Azi m-am uitat puțin la campionatul mondial de patinaj de la Stockholm și am prins o pereche - la proba de dans - doar o pereche am vizionat - care a obținut un punctaj mare, deși nu erau pereche favorită. Apoi mi-au întrerupt vizionarea și cineva comenta peste mintea mea ceva despre punctajul mare al patinatorilor, de parcă îi deranja, deși eu mă uit rar la ceva la televizor. E adevărat că mi s-a mai întâmplat ca sportivii să aibă performanțe mai mari dacă era ceva la care mă uitam eu la televizor. Mă gândeam pur și simplu la meciul care a adus cupa campionilor europeni echipei Steaua București, primul meu meci de fotbal, dar poate că eu nu am deloc influență de acest gen asupra sportivilor. Oricum, mai târziu (scriu azi, 28 martie) am descoperit la televizor, în filmul difuzat noaptea târziu la tvr3, că vorbeau exact despre acel meci. Astfel de coincidențe mi se întâmplă ades, dar nu erau un motiv să fiu omorâtă - mulți au spus peste mintea mea că eu am rol de facilitare neurolingvistică și că nu dăunez altora prin aceasta, iar alții spuneau că sunt pur și simplu Dumnezeu și că viața și sistemul universului nu pot exista fără acest lucru. Nu știu, dar nu sunt paranoică să cred că aș fi Dumnezeu, însă știu aproape 100% că nu trebuie să mă omoare pentru că există zilnic mii de coincidențe din acestea - e un lucru normal. Psihicul nu poate funcționa în gol, mi se pare clar și normal că există aceste legături între lucruri. Așa e și definiția psihicului. Chiar și Lucian Blaga spunea, acum un secol aproape, că psihicul funcționează prin asemănare, contiguitate și contrast - eu nu prea cunosc funcționarea prin contrast, celelalte sunt clare. Probabil așa sunt toți oamenii, sau cel puțin o parte din intelectualii asemenea mie - dar nu toți sunt conștienți de aceasta. Din nou sete puternică - poate au pus otravă în apă, nu știu. Despre astfel de coincidențe sau sincronicități bineînțeles că nu am delir, sunt obișnuită cu ele din tinerețe - ar putea să fie mai pregnante și din cauză că am fost izolată întreaga viață, lucru care nu e normal. Nu mai știu dacă am dat exemplul clar cu strada Linotipului - o stradă pe care am mers întâmplător (către mănăstire) și mi-a atras atenția numele străzii. Apoi, după câteva zile, erau alegeri sau referendum și erau listate străzile din sectorul doi pe Moșilor, într-o doară m-am apropiat de listă și din prima privire am fixat exact strada Linotipului. Așa ceva mi s-a întâmplat des, dar nu mă deranjează. Ultima dată când am fost în oraș de pildă a ieșit în calea mea pe stradă o fată cu o hortensie în ghiveci și apoi, în autobuz, cineva mi-a manipulat privirea către numele străzii Hortensia sau Hortensiei, despre care nu știam că există acolo, deși alte indicatoare de străzi nu am privit. Nu mă deranjează faptul că ochii sunt ”manipulați” sau stimulați de alții. E normal, alți oameni chiar folosesc electrozi pe scalp pentru a facilita anumite mișcări ale ochilor sau mâinii, pentru a da comenzi de mișcare sau a fi conectați cu roboți - brațe mecanice, e același lucru de fapt. Dar mi s-au întâmplat și coincidențe numai în plan psihic, mental, adeseori.
Până acum a fost o primăvară rece, acum, de vreo două zile, s-a încălzit brusc și toate încep să înflorească. Izolarea mă strivește și nu pot să mă bucur de lumina soarelui de primăvară. Este monstruos, e vorba de o cruzime inumană, am scris și foștilor colegi și profesori de la psihologie degeaba, abia mai pot rezista, sunt aproape 37 de ani de izolare și nu mai am speranțe. Nu am proprietăți rele ale psihicului care să justifice izolarea mea de o viață. Mi-a scris pe mail Lavana, despre care am mai vorbit, dar care nu îmi cunoaște nici vocea. I-am răspuns - câteva cuvinte tot e ceva.
Ei spun IAR că eu nu am greșit nimic, dar oamenii au inventat mii de lucruri greșite de mine. Eu nu pot crede, niciodată nu am știut așa ceva, nimeni nu mi-a spus nimic și această idee a lor e numai din ultimii câțiva ani. Eu nu am gândit niciodată așa ceva. Deoarece am fost singură, mă întreb cum ar fi putut cineva inventa ceva rău despre mine și de ce.
29 martie 2021
Iar au intrat nebunii peste mine cu ideea că toți (toți ce?) vor să mor eu ca să trăiască mama. Probabil că ei aruncă această ideea ca să creadă proștii că eu sunt paranoică sau am complex matern, când de fapt tot ce am povestit e adevărul. De ce cred ei că mama nu poate trăi dacă eu nu mor? Ei spun că nimeni nu poate crede adevărul și toți cred invers, că mama mea e ceva bun și eu ceva rău.??? Ei au spus adeseea că mama mea e un om așa de monstruos, încât absolut nimeni nu poate crede adevărul.??? Ei spun că orice om înțelege adevărul despre mine e otrăvit și el și băgat la balamuc dacă se plânge - deci e un regim de teroare și minciună, cu scopul ca eu să fiu omorâtă, eu fiind izolată oricum din 1984.??? Alții spun că încă nu au ajuns la acel stadiu, ci abia la sfârșitul vieții mele vor fi așa.??? Mi-am cumpărat zilele trecute o bluză, acum am câteva haine de îmbrăcat, cu câțiva ani în urmă nu aveam deloc:
30 martie 2021
Aseară iar am descoperit că o sticlă cu apă din care beau eu mirosea urât (celelalte nu) deci era ceva rău, toxic probabil. Azi iar au început că toți au interesul să mă omoare, fiindcă au greșit față de mine. ???!!
31 martie 2021
Și azi noapte, ca și noaptea trecută, am avut sete puternică și amorțeli, deși nu avusesem deloc acum câteva zile, mai mult timp nu am avut. AM dormit până la ora 12.30, epuizată.
1 aprilie 2021
Azi mama a făcut o scenă urâtă și m-a înjurat de multe ori la rând cu nervi, fără niciun motiv în afară de faptul că nu am bani și că am plecat cu 10 lei dați de ea (fără să țipe) deși nu i-am cerut, la megaimage de la Troiță. Azi unii au sugerat că oamenii așteaptă ca eu să mint și să îmi cer scuze, ca și cum eu aș fi greșit, deși nu am greșit nimic toată viața.
5.04.21
am ridicat azi din curte o zambilă ruptă de vânt sau de câine acum 2 nopți:
7.04.21
Ieri am fost în București. Mama a făcut din nou o scenă urâtă înainte să plec - a țipat urât și mă numea proastă urâtă. Nu o provocasem cu nimic. Când m-am întors din oraș făcea iar pe mama bună și cuminte. Poate și la prânz se prefăcuse.
vineri, 19 martie 2021
18 martie 2021 - 25 martie
18 martie 2021Am început săptămâna asta să fac meditații cu un elev din Voluntari, clasa a 5-a. Nu știu dacă voi reuși ceva bun, mă tem că nu, nu prea sunt sigură pe mine ca om, chiar dacă știu răspunsurile și cărțile, care nu sunt o dificultate pentru mine - română și matematică - dar mi-e și greu să renunț acum, poate să îmi spună eventual familia lui dacă nu sunt mulțumiți, le-am explicat asta. Copilul are un mic defect de pronunție și de aceea nu am auzit azi ce vorbea, păstrând și distanța socială cu mască și poate de aceea am greșit vreo întrebare, dar nu sunt sigură - acum știu ce trebuie să fac în viitor - să nu îl las să scrie fără să văd eu cartea cu exerciții clar.
Tot azi am descoperit un lucru rău - atât masca mea, cât și maștile mamei, de unică folosință, erau îmbibate cu ceva astfel încât miroseau urât, a brânză și încă ceva, nu știu ce. Încă mai sunt în casă. Nu e normal ca măștile să miroasă, poate erau microbi și poate că eu nu mai puteam mirosi bine din cauza izolării foarte îndelungate, practic din 1984 - dar mai apoi aproape totală. Sau a intrat cineva în lipsa mea și a mamei, fiindcă azi mama s-a dus la cardiologie și eu la meditații. Poate vă mai amintiți că unii spuneau că toată epidemia a fost montată ca să mă omoare pe mine, fiindcă eu eram Dumnezeu și nebunii politici de fiecare dată au făcut cu toții la fel.
Pisicuței mele, Cloe, a început să îi cadă părul rău, acum e golașă în multe locuri și sunt foarte tristă, fiind ea lucrul la care țin cel mai mult, unul dintre puținele mele noroace întreaga viață. Ori a fost otrăvită cu apa mea, ori cu hrana ei, ori atunci când am fost în oraș de 2-3 ori și am luat-o și pe ea, findcă mama o detesta și o trântea pe geam la început. Cloe nu are decât mai puțin de 3 ani și a fost un îngeraș perfect, chiar dacă a fost neagră și avea o blană extrem de frumoasă și bogată.
Eu am început să am dureri extrem de puternice în talpa dreaptă, medial, cum am mai spus, ca niște arsuri, fiind vorba de singura mea talpă.
M-am trezit iar la ora 2 noaptea, pe 19 martie. După coșmaruri. Unii au intrat peste mintea mea cu ideea că sunt otrăvită cu sânge rece și că toți cei care înțeleg adevărul despre mine au datoria să tacă despre aceasta și să contribuie la moartea mea direct sau indirect, fiindcă sunt total nevinovată de o viață. Așa spun ei mereu din 2006-2007, că trebuie să mă omoare ca să mușamalizeze ei totul. Alții din nou cu ideea absurdă că sunt incoulpatul sau că sunt condamnată clar la moarte, când nu acest lucru nu se putea, fiind total nevinovată. (iertați că repet aceste lucruri). Mi-e foarte rău - sete atroce, piele și mucoase uscate, inclusiv gâtul uscat, încât gura îmi e încleștată când mă trezesc. Totuși, am fost un om de valoare. Simptomul de sete crește duă ce beau apă. Biata pisică - i s-a administrat apa rămasă de la mine, și, cum spuneam, în ultimul timp îi cade rău părul, are zone mari deja fără păr. Mă doare capul, sunt amețită. Azi e vineri și plouă de luni parcă sau de marți. Ceea ce cred ei e greșit, nu e normal sau bine să fiu omorâtă și am să trimit acests blog mai departe în lumea largă, fiindcă implor, deja de atâția ani, în zadar, să nu mai fiu otrăvită și să mi se dea tratamentul adecvat medical. Ei în schimb spun mereu că i-au mințit pe oameni că sunt nebună și ceva ce trebuie omorât - e greșit, jur, sunt destul de inteligentă să îmi dau seama că e greșit. Iar am băut apă și gâtul mi s-a uscat insuportabil. Nu prea pot să îmi coordonez mișcările, e adevărul. E evident că nimănui nu îi pasă, dar e totuși vorba de uciderea unui om perfect. Doar un om. Vă implor în genunchi, ajutați-mă. Ei spuneau că toți oamenii au fost păcăliți că trebuie să fiu omorâtă sau că nici măcar nu sunt otrăvită. Se pare că îmi dădeau otravă multă cu mai multe scopuri, inclusiv să mă f_tă, să mă posede fizic și psihic. Acum degetele iar sunt amorțite.
Aș vrea să înțelegeți, în caz că mor - ceea ce de fapt nu veți ști și nu puteți verifica, eu fiind total izolată, - că adevărul spus de mine pe blog este unicul și e complet scris, în cele mai mici detalii. Totuși nu vă va folosi nici măcar pentru evitarea uciderii mele sau prevenirea altui omor, deși sunt om perfect nevinovat - fiindcă unii spun clar și probabil pare pentru ei că e clar - că ei trebuie să mă omoare pentru a ascunde adevărul, deci toți își asumă crima lucid și nu vor să își schimbe ideea greșită, deși știu că eu sunt nevinovată și că sunt otrăvită de mult. Ei spun cu dispreț că pe oamenii buni i-au păcălit pe toți. Voi trimite cum am spus și în străinătate (din nou) în limbe engleză, sunt totuși un om și perfect fără vină. Am trimis deja în multe locuri, mai ales în România, și nimeni nu vrea să trăiesc, iar oamenii normali și buni, cum eram și eu, sunt probabil mințiți sau nu există.
19 martie 2021
Aseară planificasem de ieri să duc azi pisica la veterinar. Niște porci au intrat peste mintea mea cu ideea că îngerașul meu va muri și că voi avea o altă pisică, că pisica mea are cancer etc. Oricum avea și paraziți intestinali și voiam să îi dau măcar pentru paraziți ceva și eventual pentru blană, să crească. I-am dat aseară ulei de somon și niște boabe noi, urmând să merg azi să îi iau ceva bun și mai sănătos în mod sigur. Poate i-am dat eu otravă fără să știu, fiindcă îi căzuse prea mult păr. După ce m-am trezit, pisica nu a mai apărut. Am întrebat-o pe mama dacă a văzut-o și mi-a făcut scandal urât, insinuând că eu o bănuiesc pe ea. Zilele trecute mama a fost foarte agitată și m-a chinuit imens. Ei spun că proștii nici acum nu au înțeles și încă mai cred că eu eram ceva rău sau nebună. Oricum m-a tocat toată dimineața urât de tot și, ca întotdeauna, vrea să dea impresia că eu sunt vinovată și că eu o toc pe ea. Pisica a vărsat pipi în baie din cădița ei și eu nu am apucat să curât cu dero, să miroasă frumos, și mama e în stare să o omoare chiar și numai din atâta. Sau s-a ascuns undeva să moară, nu a mai mâncat bobițe deloc, mereu mânca, probabil că am otrăvit-o. Ei iar intră peste mintea mea cu ideea că toată lumea vrea ca ei să mă omoare și să mușamalizeze adevărul, fiindcă eu sunt total nevinovată și un om normal și ei i-au mințit pe toți. Spuneau că pisica era oricum otrăvită. Mama i-a dat mereu apă din sticlele mele... Cloe este singurul lucru pe care îl am pe lumea asta, aș da orice să mai trăiască, mai ales acum, azi, să nu moară, că oricum ei au spus că va muri încă de ieri. Medicul veterinar i-a dar de purici rândul trecut când am fost cu ea și ea a continuat din acea zi să se scarpine, chiar mai mult, și apoi i-a căzut părul mult. Poate medicul acela i-a dat ceva rău. Acea doamnă, Popa Daniela, se poartă urât cu mine și vorbește pe un ton nepoliticos și agresiv fără niciun motiv. Voiam să merg la colega ei mai tânără, care este un om bun și normal și s-a purtat frumos, dar ea tocmai acum pleacă în concediu, doar azi mai puteam. Colega rea, despre care cei din mintea mea spun că joacă teatru ca să îmi facă rău, a insinuat din nou că eu i-am dat prea mult pentru paraziți, deși ea nu are viermi și nu îi dădusem. Are - adică avea și acum 2 zile. Medicul veterinar - cea rea - minte din nou. Ei spun că cealaltă (?)sau chiar și cea rea au înțeles că eu sunt un om extrem de bun și normal și se poartă rău ca să fie pe placul porcilor care mă omoară. Doamne, mă rog lui Dumnezeu din tot sufletul, în genunchi, cum am mai făcut, s-o salveze pe pisică. E tot ce am și singurul lucru bun pe care l-am avut toată viața. Ei zic acum că au omorât-o azi noapte. Mama zice cu furie că a văzut-o azi dimineață, dar pare fals, unde s-o fi văzut? Nu a mai mâncat. Am plâns foarte mult.
Către seară, a bătut puțin gheața, deși e luna martie. Ei spun, pentru a nu știu câta mie oară, că mama mea e cel mai mare monstru din istorie și că oamenii mă omoară din această cauză. Ei spun pentru a nu știu câta mie oară că oamenii tot nu s-au trezit, nici după 50 de ani.
A apărut pisica după 10 ore de stat într-o ladă cu perne și pilote și așternuturi - mama spunea că o căutase acolo, dar nu o văzuse, fiind ea ascunsă. Eu am mers la troiță și apoi la farmacie și pe drum mi-am făcut mea culpa că am plâns așa mult după pisică, în loc să mă bucur de ceea ce îmi rămăsese de iubit și apreciat în viață. Ajung acasă și după 10 minute apare pisica, fiindcă bătea în peretele lăzii.
21 martie 2021
ieri a fost echinocțiul de primăvară. Aseară, la ora 22, a început carantina în Voluntari pentru epidemia Covid, pentru 2 săptămâni, deocamdată. Nu mă voi mai putea deplasa în București, ceea ce e foarte rău, fiindcă e posibl să îmi fi fost otrăvită apa de băut și mai cumpăram din oraș. Cu apa sau sucul din oraș mi-era mai puțin sete. Aseară și azi noapte și azi dimineață am avut din nou sete înfiorătoare, chiar și după ce beau apă, după cum am spus, îmi e tare sete. I-am spus de atâtea ori medicului de familie și nu vrea să mă ajute. Poate voi spune din nou. Nu mai pot suporta, e tare greu. Analizele recente arată glicemie normală. Unii spun peste mintea mea că sunt otrăvită și acum, deși am cancer și că oamenii greșesc enorm, că nu trebuie să mă otrăvească, că nu am greșit absolut nimic. Mă rog lui Dumnezeu și oamenilor din nou să nu mă mai otrăvească, absolut cert nu am greșit nimic întreaga viață, nu am făcut niciun rău. Unii par să spună că f_tul și tortura asupra altor oameni se face gândindu-te la omul respectiv, deci, dacă așa e, înseamnă că eu nu am făcut rău nimănui, fiindcă niciodată nu m-am gândit în mintea mea la alți oameni întreaga viață, chiar dacă am fost un om bun și țineam la toți. Setea de azi e groaznică, am băut multă apă în zadar, nu mi-a mai fost sete de cel puțin o săptămână. Ca întotdeauna, ei spun că i-au păcălit pe oameni că sunt nebună. Ieri am fost în oraș să îmi iau vechiul scaun de birou - cumpărat de mama când aveam 14-15 ani, și aseară am avut din nou pielea feței roșie și arzândă mult timp, ceea ce nu s-a mai întâmplat de mult.
Am fost la Gheață în Voluntari și iar m-au invadat cu ideea că Dumnezeu este întotdeauna, implacabil, omorât de către nebuni. Sau că mama mea nu vrea să recunoască adevărul și de aceea eu sunt omorâtă. Sau că toți au interesul să mă izoleze și să mă omoare în izolare, fiindcă ei toți sunt vinovați și nu vor ca oamenii proști (?) să înțeleagă cum am fost eu mereu - nevinovată și bună, inteligentă, spun eu - și cum au fost ei și ce au făcut. Au zis din nou că au fost păcăliți că eu eram forță politică etc. Unii spun că pe mine nu mă vrea nimeni findcă sunt un om prea inteligent.
22 martie 2021
Unii spun că pe mine nu mă vrea nimeni findcă sunt un om prea inteligent. Azi din nou au intrat cu ideea că vor face tot posibilul să mă distrugă. Alții spuneau că ei mă omoară fiindcă din nefericire eu am fost martoră la revoluția din 1989. Alții spuneau mai demult că proștii cred așa fiindcă cei mai mulți din Voluntari sunt nebuni politici. Defecația mea a devenit imposibilă, fiindcă e o obstrucție mecanică pe rect sau nu se dilată. Am spus medicului de familie în zadar mai demult, a zis că e probabil hemoroid, și medicului de la gastroenterologie Teodorescu tot în zadar. Ei spun mereu că toți vor să mă omoare numai fiindcă au fost mințiți despre mine și nu există niciun alt motiv, eu fiind izolată întreaga viață din 1984, inclusiv în prezent. Eu spun următorul lucru - dacă ar fi știut adevărul despre mine, nimeni nu ar fi vrut să mă omoare, ar fi avut respectul și abținerea pe care unii o au de a nu omorî un prunc - niciunul nu ar fi ridicat cuțitul să umple de sânge o zăpadă curată. Și nu am fost doar puritatea absolută - ei probabil că nu au înțeles că am fost un om inteligent cu adevărat și bun întrutotul - că nu ar fi vrut distrugerea mea sau moartea mea - sunt încă un om capabil să fie util, capabil de fericire și dragoste, după ce o viață întreagă nu am greșit nimic. Sunt încă ceva foarte frumos sufletește și un om perfect normal, dacă ar ști adevărul nimeni nu ar vrea moartea mea - dar ei vor să omoare un om - eu - despre care absolut nimeni nu știe nimic. Viața mea era aptă cu adevărat să fie numai ceea ce e bun și fericirea curată. Ei mai spun mereu că eu sunt opusul a ceea ce cred proștii că sunt. (??) Otravă din nou azi - greață și dureri de cap înfiorătoare clar după ce am mâncat un anumit iaurt și reflux cu gust de iaurt și durere de burtă. Ei spun că eu am fost un om cu influență bună asupra altora și ei m-au otrăvit și pentru a distruge asta și a îi păcăli pe proști că eu sunt ceva rău, când de fapt eu sunt otrăvită în mod inuman.
25 martie 2021
Azi am fost iar în oraș și, ca întotdeauna când merg în oraș (în rest nu apare acest simptom), iar am arsură la obraji și fierbințeală locală. Este clar că se întâmplă unul din două lucruri - ori îmi pune mama otravă în cameră în aer în lipsa mea, ori sunt otrăvită (mai probabil) în mijloacele de transport în comun. Azi era și aglomerat în autobuz la întoarcere și mirosea urât și mi-a venit să vărs destul de puternic. Am renunțat să cobor. Ei spun din nou că eu sunt omorâtă în numele unor urâte minciuni politice. ??? Alții spun mereu că un bărbat foarte prost și rău mă omoară.??? Ei spun că mă vânează toți zilnic (și mă și otrăvesc) fiindcă toți cred că eu sunt altceva decât sunt.??? etc.
Tot azi am descoperit un lucru rău - atât masca mea, cât și maștile mamei, de unică folosință, erau îmbibate cu ceva astfel încât miroseau urât, a brânză și încă ceva, nu știu ce. Încă mai sunt în casă. Nu e normal ca măștile să miroasă, poate erau microbi și poate că eu nu mai puteam mirosi bine din cauza izolării foarte îndelungate, practic din 1984 - dar mai apoi aproape totală. Sau a intrat cineva în lipsa mea și a mamei, fiindcă azi mama s-a dus la cardiologie și eu la meditații. Poate vă mai amintiți că unii spuneau că toată epidemia a fost montată ca să mă omoare pe mine, fiindcă eu eram Dumnezeu și nebunii politici de fiecare dată au făcut cu toții la fel.
Pisicuței mele, Cloe, a început să îi cadă părul rău, acum e golașă în multe locuri și sunt foarte tristă, fiind ea lucrul la care țin cel mai mult, unul dintre puținele mele noroace întreaga viață. Ori a fost otrăvită cu apa mea, ori cu hrana ei, ori atunci când am fost în oraș de 2-3 ori și am luat-o și pe ea, findcă mama o detesta și o trântea pe geam la început. Cloe nu are decât mai puțin de 3 ani și a fost un îngeraș perfect, chiar dacă a fost neagră și avea o blană extrem de frumoasă și bogată.
Eu am început să am dureri extrem de puternice în talpa dreaptă, medial, cum am mai spus, ca niște arsuri, fiind vorba de singura mea talpă.
M-am trezit iar la ora 2 noaptea, pe 19 martie. După coșmaruri. Unii au intrat peste mintea mea cu ideea că sunt otrăvită cu sânge rece și că toți cei care înțeleg adevărul despre mine au datoria să tacă despre aceasta și să contribuie la moartea mea direct sau indirect, fiindcă sunt total nevinovată de o viață. Așa spun ei mereu din 2006-2007, că trebuie să mă omoare ca să mușamalizeze ei totul. Alții din nou cu ideea absurdă că sunt incoulpatul sau că sunt condamnată clar la moarte, când nu acest lucru nu se putea, fiind total nevinovată. (iertați că repet aceste lucruri). Mi-e foarte rău - sete atroce, piele și mucoase uscate, inclusiv gâtul uscat, încât gura îmi e încleștată când mă trezesc. Totuși, am fost un om de valoare. Simptomul de sete crește duă ce beau apă. Biata pisică - i s-a administrat apa rămasă de la mine, și, cum spuneam, în ultimul timp îi cade rău părul, are zone mari deja fără păr. Mă doare capul, sunt amețită. Azi e vineri și plouă de luni parcă sau de marți. Ceea ce cred ei e greșit, nu e normal sau bine să fiu omorâtă și am să trimit acests blog mai departe în lumea largă, fiindcă implor, deja de atâția ani, în zadar, să nu mai fiu otrăvită și să mi se dea tratamentul adecvat medical. Ei în schimb spun mereu că i-au mințit pe oameni că sunt nebună și ceva ce trebuie omorât - e greșit, jur, sunt destul de inteligentă să îmi dau seama că e greșit. Iar am băut apă și gâtul mi s-a uscat insuportabil. Nu prea pot să îmi coordonez mișcările, e adevărul. E evident că nimănui nu îi pasă, dar e totuși vorba de uciderea unui om perfect. Doar un om. Vă implor în genunchi, ajutați-mă. Ei spuneau că toți oamenii au fost păcăliți că trebuie să fiu omorâtă sau că nici măcar nu sunt otrăvită. Se pare că îmi dădeau otravă multă cu mai multe scopuri, inclusiv să mă f_tă, să mă posede fizic și psihic. Acum degetele iar sunt amorțite.
Aș vrea să înțelegeți, în caz că mor - ceea ce de fapt nu veți ști și nu puteți verifica, eu fiind total izolată, - că adevărul spus de mine pe blog este unicul și e complet scris, în cele mai mici detalii. Totuși nu vă va folosi nici măcar pentru evitarea uciderii mele sau prevenirea altui omor, deși sunt om perfect nevinovat - fiindcă unii spun clar și probabil pare pentru ei că e clar - că ei trebuie să mă omoare pentru a ascunde adevărul, deci toți își asumă crima lucid și nu vor să își schimbe ideea greșită, deși știu că eu sunt nevinovată și că sunt otrăvită de mult. Ei spun cu dispreț că pe oamenii buni i-au păcălit pe toți. Voi trimite cum am spus și în străinătate (din nou) în limbe engleză, sunt totuși un om și perfect fără vină. Am trimis deja în multe locuri, mai ales în România, și nimeni nu vrea să trăiesc, iar oamenii normali și buni, cum eram și eu, sunt probabil mințiți sau nu există.
19 martie 2021
Aseară planificasem de ieri să duc azi pisica la veterinar. Niște porci au intrat peste mintea mea cu ideea că îngerașul meu va muri și că voi avea o altă pisică, că pisica mea are cancer etc. Oricum avea și paraziți intestinali și voiam să îi dau măcar pentru paraziți ceva și eventual pentru blană, să crească. I-am dat aseară ulei de somon și niște boabe noi, urmând să merg azi să îi iau ceva bun și mai sănătos în mod sigur. Poate i-am dat eu otravă fără să știu, fiindcă îi căzuse prea mult păr. După ce m-am trezit, pisica nu a mai apărut. Am întrebat-o pe mama dacă a văzut-o și mi-a făcut scandal urât, insinuând că eu o bănuiesc pe ea. Zilele trecute mama a fost foarte agitată și m-a chinuit imens. Ei spun că proștii nici acum nu au înțeles și încă mai cred că eu eram ceva rău sau nebună. Oricum m-a tocat toată dimineața urât de tot și, ca întotdeauna, vrea să dea impresia că eu sunt vinovată și că eu o toc pe ea. Pisica a vărsat pipi în baie din cădița ei și eu nu am apucat să curât cu dero, să miroasă frumos, și mama e în stare să o omoare chiar și numai din atâta. Sau s-a ascuns undeva să moară, nu a mai mâncat bobițe deloc, mereu mânca, probabil că am otrăvit-o. Ei iar intră peste mintea mea cu ideea că toată lumea vrea ca ei să mă omoare și să mușamalizeze adevărul, fiindcă eu sunt total nevinovată și un om normal și ei i-au mințit pe toți. Spuneau că pisica era oricum otrăvită. Mama i-a dat mereu apă din sticlele mele... Cloe este singurul lucru pe care îl am pe lumea asta, aș da orice să mai trăiască, mai ales acum, azi, să nu moară, că oricum ei au spus că va muri încă de ieri. Medicul veterinar i-a dar de purici rândul trecut când am fost cu ea și ea a continuat din acea zi să se scarpine, chiar mai mult, și apoi i-a căzut părul mult. Poate medicul acela i-a dat ceva rău. Acea doamnă, Popa Daniela, se poartă urât cu mine și vorbește pe un ton nepoliticos și agresiv fără niciun motiv. Voiam să merg la colega ei mai tânără, care este un om bun și normal și s-a purtat frumos, dar ea tocmai acum pleacă în concediu, doar azi mai puteam. Colega rea, despre care cei din mintea mea spun că joacă teatru ca să îmi facă rău, a insinuat din nou că eu i-am dat prea mult pentru paraziți, deși ea nu are viermi și nu îi dădusem. Are - adică avea și acum 2 zile. Medicul veterinar - cea rea - minte din nou. Ei spun că cealaltă (?)sau chiar și cea rea au înțeles că eu sunt un om extrem de bun și normal și se poartă rău ca să fie pe placul porcilor care mă omoară. Doamne, mă rog lui Dumnezeu din tot sufletul, în genunchi, cum am mai făcut, s-o salveze pe pisică. E tot ce am și singurul lucru bun pe care l-am avut toată viața. Ei zic acum că au omorât-o azi noapte. Mama zice cu furie că a văzut-o azi dimineață, dar pare fals, unde s-o fi văzut? Nu a mai mâncat. Am plâns foarte mult.
Către seară, a bătut puțin gheața, deși e luna martie. Ei spun, pentru a nu știu câta mie oară, că mama mea e cel mai mare monstru din istorie și că oamenii mă omoară din această cauză. Ei spun pentru a nu știu câta mie oară că oamenii tot nu s-au trezit, nici după 50 de ani.
A apărut pisica după 10 ore de stat într-o ladă cu perne și pilote și așternuturi - mama spunea că o căutase acolo, dar nu o văzuse, fiind ea ascunsă. Eu am mers la troiță și apoi la farmacie și pe drum mi-am făcut mea culpa că am plâns așa mult după pisică, în loc să mă bucur de ceea ce îmi rămăsese de iubit și apreciat în viață. Ajung acasă și după 10 minute apare pisica, fiindcă bătea în peretele lăzii.
21 martie 2021
ieri a fost echinocțiul de primăvară. Aseară, la ora 22, a început carantina în Voluntari pentru epidemia Covid, pentru 2 săptămâni, deocamdată. Nu mă voi mai putea deplasa în București, ceea ce e foarte rău, fiindcă e posibl să îmi fi fost otrăvită apa de băut și mai cumpăram din oraș. Cu apa sau sucul din oraș mi-era mai puțin sete. Aseară și azi noapte și azi dimineață am avut din nou sete înfiorătoare, chiar și după ce beau apă, după cum am spus, îmi e tare sete. I-am spus de atâtea ori medicului de familie și nu vrea să mă ajute. Poate voi spune din nou. Nu mai pot suporta, e tare greu. Analizele recente arată glicemie normală. Unii spun peste mintea mea că sunt otrăvită și acum, deși am cancer și că oamenii greșesc enorm, că nu trebuie să mă otrăvească, că nu am greșit absolut nimic. Mă rog lui Dumnezeu și oamenilor din nou să nu mă mai otrăvească, absolut cert nu am greșit nimic întreaga viață, nu am făcut niciun rău. Unii par să spună că f_tul și tortura asupra altor oameni se face gândindu-te la omul respectiv, deci, dacă așa e, înseamnă că eu nu am făcut rău nimănui, fiindcă niciodată nu m-am gândit în mintea mea la alți oameni întreaga viață, chiar dacă am fost un om bun și țineam la toți. Setea de azi e groaznică, am băut multă apă în zadar, nu mi-a mai fost sete de cel puțin o săptămână. Ca întotdeauna, ei spun că i-au păcălit pe oameni că sunt nebună. Ieri am fost în oraș să îmi iau vechiul scaun de birou - cumpărat de mama când aveam 14-15 ani, și aseară am avut din nou pielea feței roșie și arzândă mult timp, ceea ce nu s-a mai întâmplat de mult.
Am fost la Gheață în Voluntari și iar m-au invadat cu ideea că Dumnezeu este întotdeauna, implacabil, omorât de către nebuni. Sau că mama mea nu vrea să recunoască adevărul și de aceea eu sunt omorâtă. Sau că toți au interesul să mă izoleze și să mă omoare în izolare, fiindcă ei toți sunt vinovați și nu vor ca oamenii proști (?) să înțeleagă cum am fost eu mereu - nevinovată și bună, inteligentă, spun eu - și cum au fost ei și ce au făcut. Au zis din nou că au fost păcăliți că eu eram forță politică etc. Unii spun că pe mine nu mă vrea nimeni findcă sunt un om prea inteligent.
22 martie 2021
Unii spun că pe mine nu mă vrea nimeni findcă sunt un om prea inteligent. Azi din nou au intrat cu ideea că vor face tot posibilul să mă distrugă. Alții spuneau că ei mă omoară fiindcă din nefericire eu am fost martoră la revoluția din 1989. Alții spuneau mai demult că proștii cred așa fiindcă cei mai mulți din Voluntari sunt nebuni politici. Defecația mea a devenit imposibilă, fiindcă e o obstrucție mecanică pe rect sau nu se dilată. Am spus medicului de familie în zadar mai demult, a zis că e probabil hemoroid, și medicului de la gastroenterologie Teodorescu tot în zadar. Ei spun mereu că toți vor să mă omoare numai fiindcă au fost mințiți despre mine și nu există niciun alt motiv, eu fiind izolată întreaga viață din 1984, inclusiv în prezent. Eu spun următorul lucru - dacă ar fi știut adevărul despre mine, nimeni nu ar fi vrut să mă omoare, ar fi avut respectul și abținerea pe care unii o au de a nu omorî un prunc - niciunul nu ar fi ridicat cuțitul să umple de sânge o zăpadă curată. Și nu am fost doar puritatea absolută - ei probabil că nu au înțeles că am fost un om inteligent cu adevărat și bun întrutotul - că nu ar fi vrut distrugerea mea sau moartea mea - sunt încă un om capabil să fie util, capabil de fericire și dragoste, după ce o viață întreagă nu am greșit nimic. Sunt încă ceva foarte frumos sufletește și un om perfect normal, dacă ar ști adevărul nimeni nu ar vrea moartea mea - dar ei vor să omoare un om - eu - despre care absolut nimeni nu știe nimic. Viața mea era aptă cu adevărat să fie numai ceea ce e bun și fericirea curată. Ei mai spun mereu că eu sunt opusul a ceea ce cred proștii că sunt. (??) Otravă din nou azi - greață și dureri de cap înfiorătoare clar după ce am mâncat un anumit iaurt și reflux cu gust de iaurt și durere de burtă. Ei spun că eu am fost un om cu influență bună asupra altora și ei m-au otrăvit și pentru a distruge asta și a îi păcăli pe proști că eu sunt ceva rău, când de fapt eu sunt otrăvită în mod inuman.
25 martie 2021
Azi am fost iar în oraș și, ca întotdeauna când merg în oraș (în rest nu apare acest simptom), iar am arsură la obraji și fierbințeală locală. Este clar că se întâmplă unul din două lucruri - ori îmi pune mama otravă în cameră în aer în lipsa mea, ori sunt otrăvită (mai probabil) în mijloacele de transport în comun. Azi era și aglomerat în autobuz la întoarcere și mirosea urât și mi-a venit să vărs destul de puternic. Am renunțat să cobor. Ei spun din nou că eu sunt omorâtă în numele unor urâte minciuni politice. ??? Alții spun mereu că un bărbat foarte prost și rău mă omoară.??? Ei spun că mă vânează toți zilnic (și mă și otrăvesc) fiindcă toți cred că eu sunt altceva decât sunt.??? etc.
luni, 8 martie 2021
8 martie 2021 - și zilele următoare
8 martie 2021
M-a trezit mama pe la 10, fiindcă așa am rugat-o eu, fiindcă trebuie să merg să iau banii de chirie, Imediat ce m-am trezit am simțit o durere mare în mâna dreaptă, fiindcă mâna îmi amorțise în timpul somnului. De asemenea sete înfiorătoare care nu trece cu apă. Aceste simptome nu au mai fost de mult timp, au apărut din nou acum câteva zile - chiar și acum scriu cu dificultate. Unii spun că ar fi otravă, dar eu nu știu. Imediat ce m-am trezit, fiindcă abia mă trezisem și nu mă puteam controla în fața durerii, fiindu-mi imposibl că mișc mâna și fiindcă durea tare, am țipat puțin și mama m-a întrebat imediat ce am pățit. Ca întotdeauna. Eu iar am mușcat momeala fiindcă ea mă întrebase și i-am spus adevărul, bineînțeles pe un ton normal. Ea imediat a început să țipe urât și foarte nervos la mine, așa cum face mereu dacă îi spun ceva despre cum mă simt, deși nu eu o provoc și nu o pot opri. În același timp, deși era evident că ea mă întrerupea orice spuneam și că țipa în timp ce eu vorbeam calm și blând, în același timp insinua că eu fac scandal, așa cum a făcut mereu. Medicului de familie i-am spus de mult de aceste amorțeli și nu mi-a dat vreun sfat sau trimitere, doar că mi-a dat Apimag și a spus că e din cauza obezității, fiindcă e presat plexul brahial. Acum setea e înfiorătoare, și imediat ce beau e și mai sete. Azi din nou amețeală ca și zilele trecute, când am mai simțit presiune cerebrală și greață.
14 martie 2021
Am vorbit la telefon cu Ofelia (marți), care spune că e psiholog la cabinetul medicului Raisa Cârlig. Mi-a vorbit, din motive pe care nu le cunosc, fiindcă am văzut-o doar o dată și mi-a spus doar două-trei vorbe atunci, acum mi-a vorbit ca unui copil nebun sau idiot, deși eu m-am purtat normal și respectuos cu toți mereu. Carmen nu mai este acolo, mama a fost în locul meu marțea trecută și mi-a spus că, din câte se pare, nu o voi mai vedea pe Carmen, care era singura mea relație în afară de mama. Ieri, sâmbătă, m-au torturat cutremurător cerebral de la ora 3 după masa până când am adormit pe la 10-11 noaptea, a fost atroce și mi-am și pierdut o parte din memorie, uitând când a fost mama la psihiatru, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat niciodată. Am citit aici pe blog că marți, dar nu am reușit să îmi amintesc.
În noaptea de duminică spre luni, după ce sâmbătă m-au chinuit toată ziua, mi-a venit ciclul și a fost foarte abundent, după ce anul trecut a venit numai de vreo 3 ori.
18 martie 2021
Am început săptămâna asta să fac meditații cu un elev din Voluntari, clasa a 5-a. Nu știu dacă voi reuși ceva bun, mă tem că nu, nu prea sunt sigură pe mine ca om, chiar dacă știu răspunsurile și cărțile, care nu sunt o dificultate pentru mine - română și matematică - dar mi-e și greu să renunț acum, poate să îmi spună familia lui dacă nu sunt mulțumiți, le-am explicat asta. Copilul are un mic defect de pronunție și de aceea nu am auzit azi ce vorbea, păstrând și distanța socială cu mască și poate de aceea am greșit vreo întrebare, dar nu sunt sigură - acum știu ce trebuie să fac în viitor - să nu îl las să scrie fără să văd eu cartea cu exerciții clar.
Tot azi am descoperit un lucru rău - atât masca mea, cât și maștile mamei, de unică folosință, erau îmbibate cu ceva astfel încât miroseau urât, a brânză și încă ceva, nu știu ce. Încă mai sunt în casă. Nu e normal ca măștile să miroasă, poate erau microbi și poate că eu nu mai puteam mirosi bine din cauza izolării foarte îndelungate, practic din 1984 - dar mai apoi aproape totală. Sau a intrat cineva în lipsa mea și a mamei, fiindcă azi mama s-a dus la cardiologie și eu la meditații. Poate vă mai amintiți că unii spuneau că toată epidemia a fost montată ca să mă omoare pe mine, fiindcă eu eram Dumnezeu și nebunii politici de fiecare dată au făcut cu toții la fel.
Pisicuței mele, Cloe, a început să îi cadă părul rău, acum e golașă în multe locuri și sunt foarte tristă, fiind ea lucrul la care țin cel mai mult, unul dintre puținele mele noroace întreaga viață. Ori a fost otrăvită cu apa mea, ori cu hrana ei, ori atunci când am fost în oraș de 2-3 ori și am luat-o și pe ea, findcă mama o detesta și o trântea pe geam la început. Cloe nu are decât mai puțin de 3 ani și a fost un îngeraș perfect, chiar dacă a fost neagră și avea o blană extrem de frumoasă și bogată.
Eu am început să am dureri extrem de puternice în talpa dreaptă, medial, cum am mai spus, ca niște arsuri, fiind vorba de singura mea talpă. M-am trezit iar la ora 2 noaptea, pe 19 martie. După coșmaruri. Unii au intrat peste mintea mea cu ideea că sunt otrăvită cu sânge rece și că toți cei care înțeleg adevărul despre mine au datoria să tacă despre aceasta și să contribuie la moartea mea direct sau indirect, fiindcă sunt total nevinovată de o viață. Așa spun ei mereu din 2006-2007, că trebuie să mă omoare ca să mușamalizeze ei totul. Alții din nou cu ideea absurdă că sunt incoulpatul sau că sunt condamnată clar la moarte, când nu acest lucru nu se putea, fiind total nevinovată. (iertați că repet aceste lucruri). Mi-e foarte rău - sete atroce, piele și mucoase uscate, inclusiv gâtul uscat, încât gura îmi e încleștată când mă trezesc. Totuși, am fost un om de valoare. Simptomul de ste crește duă ce beau apă. Biata pisică - i s-a administrat apa rămasă de la mine, și, cum spuneam, în ultimul timp îi cade rău părul, are zone mari deja fără păr. Mă doar capul, sunt amețită. Azi e vineri și plouă de luni parcă sau de marți. Ceea ce cred ei e greșit, nu e normal sau bine să fiu omorâtă și am să trimit acest blog mai departe în lumea largă, fiindcă implor, deja de atâția ani, în zadar, să nu mai fiu otrăvită și să mi se dea tratamentul adecvat medical. Ei în schimb spun mereu că i-au mințit pe oameni că sunt nebună și ceva ce trebuie omorât - e greșit, jur, sunt destul de inteligentă să îmi dau seama că e greșit. Iar am băut apă și gâtul mi s-a uscat insuportabil.
M-a trezit mama pe la 10, fiindcă așa am rugat-o eu, fiindcă trebuie să merg să iau banii de chirie, Imediat ce m-am trezit am simțit o durere mare în mâna dreaptă, fiindcă mâna îmi amorțise în timpul somnului. De asemenea sete înfiorătoare care nu trece cu apă. Aceste simptome nu au mai fost de mult timp, au apărut din nou acum câteva zile - chiar și acum scriu cu dificultate. Unii spun că ar fi otravă, dar eu nu știu. Imediat ce m-am trezit, fiindcă abia mă trezisem și nu mă puteam controla în fața durerii, fiindu-mi imposibl că mișc mâna și fiindcă durea tare, am țipat puțin și mama m-a întrebat imediat ce am pățit. Ca întotdeauna. Eu iar am mușcat momeala fiindcă ea mă întrebase și i-am spus adevărul, bineînțeles pe un ton normal. Ea imediat a început să țipe urât și foarte nervos la mine, așa cum face mereu dacă îi spun ceva despre cum mă simt, deși nu eu o provoc și nu o pot opri. În același timp, deși era evident că ea mă întrerupea orice spuneam și că țipa în timp ce eu vorbeam calm și blând, în același timp insinua că eu fac scandal, așa cum a făcut mereu. Medicului de familie i-am spus de mult de aceste amorțeli și nu mi-a dat vreun sfat sau trimitere, doar că mi-a dat Apimag și a spus că e din cauza obezității, fiindcă e presat plexul brahial. Acum setea e înfiorătoare, și imediat ce beau e și mai sete. Azi din nou amețeală ca și zilele trecute, când am mai simțit presiune cerebrală și greață.
14 martie 2021
Am vorbit la telefon cu Ofelia (marți), care spune că e psiholog la cabinetul medicului Raisa Cârlig. Mi-a vorbit, din motive pe care nu le cunosc, fiindcă am văzut-o doar o dată și mi-a spus doar două-trei vorbe atunci, acum mi-a vorbit ca unui copil nebun sau idiot, deși eu m-am purtat normal și respectuos cu toți mereu. Carmen nu mai este acolo, mama a fost în locul meu marțea trecută și mi-a spus că, din câte se pare, nu o voi mai vedea pe Carmen, care era singura mea relație în afară de mama. Ieri, sâmbătă, m-au torturat cutremurător cerebral de la ora 3 după masa până când am adormit pe la 10-11 noaptea, a fost atroce și mi-am și pierdut o parte din memorie, uitând când a fost mama la psihiatru, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat niciodată. Am citit aici pe blog că marți, dar nu am reușit să îmi amintesc.
În noaptea de duminică spre luni, după ce sâmbătă m-au chinuit toată ziua, mi-a venit ciclul și a fost foarte abundent, după ce anul trecut a venit numai de vreo 3 ori.
18 martie 2021
Am început săptămâna asta să fac meditații cu un elev din Voluntari, clasa a 5-a. Nu știu dacă voi reuși ceva bun, mă tem că nu, nu prea sunt sigură pe mine ca om, chiar dacă știu răspunsurile și cărțile, care nu sunt o dificultate pentru mine - română și matematică - dar mi-e și greu să renunț acum, poate să îmi spună familia lui dacă nu sunt mulțumiți, le-am explicat asta. Copilul are un mic defect de pronunție și de aceea nu am auzit azi ce vorbea, păstrând și distanța socială cu mască și poate de aceea am greșit vreo întrebare, dar nu sunt sigură - acum știu ce trebuie să fac în viitor - să nu îl las să scrie fără să văd eu cartea cu exerciții clar.
Tot azi am descoperit un lucru rău - atât masca mea, cât și maștile mamei, de unică folosință, erau îmbibate cu ceva astfel încât miroseau urât, a brânză și încă ceva, nu știu ce. Încă mai sunt în casă. Nu e normal ca măștile să miroasă, poate erau microbi și poate că eu nu mai puteam mirosi bine din cauza izolării foarte îndelungate, practic din 1984 - dar mai apoi aproape totală. Sau a intrat cineva în lipsa mea și a mamei, fiindcă azi mama s-a dus la cardiologie și eu la meditații. Poate vă mai amintiți că unii spuneau că toată epidemia a fost montată ca să mă omoare pe mine, fiindcă eu eram Dumnezeu și nebunii politici de fiecare dată au făcut cu toții la fel.
Pisicuței mele, Cloe, a început să îi cadă părul rău, acum e golașă în multe locuri și sunt foarte tristă, fiind ea lucrul la care țin cel mai mult, unul dintre puținele mele noroace întreaga viață. Ori a fost otrăvită cu apa mea, ori cu hrana ei, ori atunci când am fost în oraș de 2-3 ori și am luat-o și pe ea, findcă mama o detesta și o trântea pe geam la început. Cloe nu are decât mai puțin de 3 ani și a fost un îngeraș perfect, chiar dacă a fost neagră și avea o blană extrem de frumoasă și bogată.
Eu am început să am dureri extrem de puternice în talpa dreaptă, medial, cum am mai spus, ca niște arsuri, fiind vorba de singura mea talpă. M-am trezit iar la ora 2 noaptea, pe 19 martie. După coșmaruri. Unii au intrat peste mintea mea cu ideea că sunt otrăvită cu sânge rece și că toți cei care înțeleg adevărul despre mine au datoria să tacă despre aceasta și să contribuie la moartea mea direct sau indirect, fiindcă sunt total nevinovată de o viață. Așa spun ei mereu din 2006-2007, că trebuie să mă omoare ca să mușamalizeze ei totul. Alții din nou cu ideea absurdă că sunt incoulpatul sau că sunt condamnată clar la moarte, când nu acest lucru nu se putea, fiind total nevinovată. (iertați că repet aceste lucruri). Mi-e foarte rău - sete atroce, piele și mucoase uscate, inclusiv gâtul uscat, încât gura îmi e încleștată când mă trezesc. Totuși, am fost un om de valoare. Simptomul de ste crește duă ce beau apă. Biata pisică - i s-a administrat apa rămasă de la mine, și, cum spuneam, în ultimul timp îi cade rău părul, are zone mari deja fără păr. Mă doar capul, sunt amețită. Azi e vineri și plouă de luni parcă sau de marți. Ceea ce cred ei e greșit, nu e normal sau bine să fiu omorâtă și am să trimit acest blog mai departe în lumea largă, fiindcă implor, deja de atâția ani, în zadar, să nu mai fiu otrăvită și să mi se dea tratamentul adecvat medical. Ei în schimb spun mereu că i-au mințit pe oameni că sunt nebună și ceva ce trebuie omorât - e greșit, jur, sunt destul de inteligentă să îmi dau seama că e greșit. Iar am băut apă și gâtul mi s-a uscat insuportabil.
sâmbătă, 6 martie 2021
Raisa Cârlig, medicul meu psihiatru
Azi, 6 martie 2021
Mă simt destul de rău - iarăși sete mare încontinuu care nu trece și crește după ce beau apă și amorțeli ale piciorului drept - laba piciorului, care, în plus, de o vreme doare foarte puternic în timpul mersului pe partea din stânga, spre interior (medial). Azi am vizionat pentru prima oară pe youtube baletul Coppelia în întregime.
A venit Carmen, asistenta de la psihatrie la mine ca să mă instruiască să mint la medicul psihiatru, unde trebuie să merg marți, având programare la ora 3 după masa. Apoi a zis să meargă mama în locul meu și probabil așa voi accepta, eu refuz să mint, ca întotdeauna. Am descoperit azi pe internet adresa de email a medicului meu psihiatru și i-am trimis următoarea scrisoare:
Sunt una dintre pacientele dvs. Sunt o persoană de 50 de ani care a suferit enorm de mult ca timp, fiind izolată aproape complet de la 13 ani și fiind un om absolut normal. Sunt deja 37 de ani de izolare și este foarte greu să mai suport izolarea. Vă scriu acum ca unui om mai degrabă, nu ca unui terapeut, fiindcă întreaga viață nu am avut nicio greșeală și nicio tulburare psihiatrică, în afara tulburării sexuale, pentru care mi s-a pus diagnosticul de schizofrenie. Transcriu o scrisoare pe care am trimis-o multor oameni în rândurile de mai jos și vă dau adresa blogului meu de memorii în care am povestit întreaga mea viață în detaliu. Mi s-a spus să vin la dvs. marți, 9 martie 2021, la ora 15, am o programare - dar dna Carmen și mama au spus că e mai bine să vină mama. Eu refuz să mint, ca întotdeauna, tot răul din viața mea se datorează minciunii altora, așa că prefer să nu vin și va veni mama. Vă spun adevărul - d-na Carmen a spus că eu trebuie să mint că iau Rispolept injectabil de 2 ori pe lună. Dacă dvs. îi spuneți asta dnei Carmen, atunci ea poate să aibă de suferit sau eu să pierd ajutorul acestui om bun, care mi-a adus medicamentele în fiecare lună aproape la mine acasă, fiindcă eu m-aș fi deplasat foarte greu pe jos sau cu taxiul dus-întors - foarte costisitor - pentru a lua medicamentele. Eu iau zilnic seara 2 pastile de Seroquel 300 mg și una de Abilify de 10 mg dimineața și nu pot trăi bine fără ele, și nu am nevoie de mai multe deocamdată.
Nu mai transcriu aici scrisoarea mea, fiindcă oricum o găsiți pe blogul meu într-o postare mai veche și de fapt dvs. m-ați mai văzut și vă transmit doar adresa blogului meu, pe care îl puteți citi în detaliu cu atenție dacă doriți să știți și să înțelegeți tot adevărul despre mine și faptul că vreau să trăiesc deși ceilalți oameni nu vor asta, fiindcă nimeni nu știe nimic despre mine și nimeni nu a știut niciodată nimic despre mine. Vă mulțumesc mult și vă doresc o zi frumoasă.
Cristina-Monica Moldoveanu
Blogul meu:
https://cristina-moldoveanu.blogspot.com/
Dna Carmen a spus că a mințit ea că eu iau Rispolept în fața comisiei pentru pensionarea mea, ceea ce nu are cum să fie adevărul, fiindcă era un singur medic, eventual ea a mințit pe medicul psihiatru Cârlig că eu iau Rispolept injectabil, ceea ce nu e logic, findcă absolut sigur nu mi-am pierdut memoria și medicul Cârlig nu mi-a recomandat niciodată Rispolept. Totuși Carmen spunea că dna Cârlig urmează să mă întrebe dacă iau Rispolept și că eu trebuie să mint că iau acest medicament, deci nu prea e logic. De aceea am scris clar adevărul aici pe blog încă o dată. Eu am vrut să merg eu în locul mamei, așa cum mi-a cerut medicul Cârlig, din cauză că sunt extrem de singură și chiar și numai câteva vorbe ale altora m-ar fi bucurat, dar a venit Carmen cu această ciudățenie. Carmen are o casă într-o localitate apropiată, în Ștefănești. Bucuria de a o vedea și auzi pe Carmen a fost doar o dată pe lună sau o dată la două luni. În rest, nimeni nu intră la mine acasă, iar în oraș nici ea nu era. Mâine e zi de slujbă, voi merge iar la biserică dimineața, am fost și duminica trecută. Măcar mai văd câțiva oameni.
Mă simt destul de rău - iarăși sete mare încontinuu care nu trece și crește după ce beau apă și amorțeli ale piciorului drept - laba piciorului, care, în plus, de o vreme doare foarte puternic în timpul mersului pe partea din stânga, spre interior (medial). Azi am vizionat pentru prima oară pe youtube baletul Coppelia în întregime.
A venit Carmen, asistenta de la psihatrie la mine ca să mă instruiască să mint la medicul psihiatru, unde trebuie să merg marți, având programare la ora 3 după masa. Apoi a zis să meargă mama în locul meu și probabil așa voi accepta, eu refuz să mint, ca întotdeauna. Am descoperit azi pe internet adresa de email a medicului meu psihiatru și i-am trimis următoarea scrisoare:
Sunt una dintre pacientele dvs. Sunt o persoană de 50 de ani care a suferit enorm de mult ca timp, fiind izolată aproape complet de la 13 ani și fiind un om absolut normal. Sunt deja 37 de ani de izolare și este foarte greu să mai suport izolarea. Vă scriu acum ca unui om mai degrabă, nu ca unui terapeut, fiindcă întreaga viață nu am avut nicio greșeală și nicio tulburare psihiatrică, în afara tulburării sexuale, pentru care mi s-a pus diagnosticul de schizofrenie. Transcriu o scrisoare pe care am trimis-o multor oameni în rândurile de mai jos și vă dau adresa blogului meu de memorii în care am povestit întreaga mea viață în detaliu. Mi s-a spus să vin la dvs. marți, 9 martie 2021, la ora 15, am o programare - dar dna Carmen și mama au spus că e mai bine să vină mama. Eu refuz să mint, ca întotdeauna, tot răul din viața mea se datorează minciunii altora, așa că prefer să nu vin și va veni mama. Vă spun adevărul - d-na Carmen a spus că eu trebuie să mint că iau Rispolept injectabil de 2 ori pe lună. Dacă dvs. îi spuneți asta dnei Carmen, atunci ea poate să aibă de suferit sau eu să pierd ajutorul acestui om bun, care mi-a adus medicamentele în fiecare lună aproape la mine acasă, fiindcă eu m-aș fi deplasat foarte greu pe jos sau cu taxiul dus-întors - foarte costisitor - pentru a lua medicamentele. Eu iau zilnic seara 2 pastile de Seroquel 300 mg și una de Abilify de 10 mg dimineața și nu pot trăi bine fără ele, și nu am nevoie de mai multe deocamdată.
Nu mai transcriu aici scrisoarea mea, fiindcă oricum o găsiți pe blogul meu într-o postare mai veche și de fapt dvs. m-ați mai văzut și vă transmit doar adresa blogului meu, pe care îl puteți citi în detaliu cu atenție dacă doriți să știți și să înțelegeți tot adevărul despre mine și faptul că vreau să trăiesc deși ceilalți oameni nu vor asta, fiindcă nimeni nu știe nimic despre mine și nimeni nu a știut niciodată nimic despre mine. Vă mulțumesc mult și vă doresc o zi frumoasă.
Cristina-Monica Moldoveanu
Blogul meu:
https://cristina-moldoveanu.blogspot.com/
Dna Carmen a spus că a mințit ea că eu iau Rispolept în fața comisiei pentru pensionarea mea, ceea ce nu are cum să fie adevărul, fiindcă era un singur medic, eventual ea a mințit pe medicul psihiatru Cârlig că eu iau Rispolept injectabil, ceea ce nu e logic, findcă absolut sigur nu mi-am pierdut memoria și medicul Cârlig nu mi-a recomandat niciodată Rispolept. Totuși Carmen spunea că dna Cârlig urmează să mă întrebe dacă iau Rispolept și că eu trebuie să mint că iau acest medicament, deci nu prea e logic. De aceea am scris clar adevărul aici pe blog încă o dată. Eu am vrut să merg eu în locul mamei, așa cum mi-a cerut medicul Cârlig, din cauză că sunt extrem de singură și chiar și numai câteva vorbe ale altora m-ar fi bucurat, dar a venit Carmen cu această ciudățenie. Carmen are o casă într-o localitate apropiată, în Ștefănești. Bucuria de a o vedea și auzi pe Carmen a fost doar o dată pe lună sau o dată la două luni. În rest, nimeni nu intră la mine acasă, iar în oraș nici ea nu era. Mâine e zi de slujbă, voi merge iar la biserică dimineața, am fost și duminica trecută. Măcar mai văd câțiva oameni.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)