7.12.23, nr.843

Ei spun iar că oamenii cred că eu sunt judecată pentru o anumită vină, că oamenii cred că eu sunt vinovată de ceva monstruos.?? Mi se pare fantasmagoric, poate că ideea ”judecării”, oricum începută din copilărie, cum am spus, se leagă de faptul că am scris aceste memorii și jurnal - dar eu am scris natural absolut tot adevărul, fiindcă e vorba de multă suferință și ei chiar lovesc de moarte prin ceea ce am spus - inclusiv că am fost otrăvită. Și izolarea e din 84 cu adevărat. Dacă vă uitați vreodată la statistile real-time din josul paginii blogului, să știți că cineva le falsifică - și vizitele mele sunt înregimentate ca fiind din alte orașe ale României, de fapt numai eu accesez blogul. Nu știu de ce, pe html numai o parte din poze au codul cu roșu și albastru, iar restul numai negre - ei spun că oamenii au fost mințiți că eu am spus minciuni și eu nu am mințit niciodată. Acum copiam pe caiet de la postările despre viața social-politică și, de fiecare dată când adaug ceva sau reformulez, cineva îmi închide monitorul, ca și cum ei urmăresc și modul în care copiez - nu e exclus ca ei să fi postat alte poze decât am scris eu sau să nu fie toate. Ei spun din nou că toți vor să mor din cauza minciunilor despre mine, care nu sunt din vina mea.??

9.12.23
Ei spun că sunt momente în care poporul aude ce spun eu (ceea ce eu nu bănuiam), și în acele momente eu nu știu ce trebuie să le spun eu - cum adică, ce trebuie?! repet, nu am spus decât adevărul și nu m-am adresat poporului niciodată, nefiind nebună - de altfel nici nu se poate acest lucru, sunt om normal, nu am de unde ști ce cred ei sau ce vor ei să audă și nu se poate un discurs fără un scop anume, clar definit, fiindcă oamenii sunt diferiți între ei, nu ai cum să te adresezi unei mulțimi decât dacă ești profesor, artist, politician, om de televiziune/radio - dar eu?! Nu ar fi normal. În general discursurile în fața unei mulțimi sunt față în față și știi la ce să te aștepți după semne meteo, semne de mimică, gesturi etc. Nu cred deloc că poporul așteaptă ca eu să mă adresez lor, e absurd.

10.12.23
Ei spun că de data asta mă vor omorî foarte curând - eventual la noapte, fiindcă oamenii au început să înțeleagă adevărul și fiindcă eu am înțeles totul și ei nu pot nu știu ce dacă oamenii știu adevărul. Foarte multe amenințări de moarte în mintea mea, în engleză și română. ??? Dacă mor, vă spun la revedere, deși e stupid, am fost mereu izolată, și vă doresc tot ce poate fi bun. Ei spun iar că problema e că poporul crede că eu sunt altceva decât sunt, că altfel m-ar fi venerat (?!), că anume ei cred că eu sunt ceva rău??! Sau că au credințe aberante că eu nu sunt eu însămi și eu mereu am fost eu.??

Noaptea, 10 spre 11 decembrie 2023, m-au trezit din somn și au intrat peste mine cu ideea că 30% din munca lor asupra mea e gata, ei încercând să mă sperie că fac ceva asupra inimii sau/și creierului meu de când am fost, acum o săptămână, la medicul psihiatru - dar nu trebuiau să îmi facă rău, singurul lo motoiv e faptul că m-au chinuit toată viața și, spun ei cel mai des, trebuie să ascundă nu știu de cine adevărul și nu înțeleg de ce trebuie să lovească în acest scop.

11.12.23
Iar au început azi cu replica lor - ”de ce dracu n-o omoară?” - înseamnă că sunt chiar îndobitociți, cum spuneau unii mereu, fiindcă am fost numai binele și nu am dăunat nimănui, ba chiar am fost și un om inteligent- ei spun că oamenii nu mă vor, dar de fapt nu pe mine, ci ceva ce nu are legătură cu mine, dar ei cred că are. ?? Atunci de ce mă omorâți?

15.12.23
S-ar putea ca de data asta ei să aibă dreptate că voi muri, nu peste mult timp, că mă vor omrî fiindcă ”nu se mai poate”. Ei au știut și când va muri bunicul meu, mi-au spus cu jumătate de an înainte. De data asta amenințarea cu moartea ei o fac pentru un an, sau mai puțin - au spus de multe ori că asta e ultima mea toamnă, că ăsta e ultimul meu Crăciun etc. Au mai spus că aș fi trăit mai mult dacă oamenii m-ar fi acceptat sau ar fi înțeles ce am fost - dar așa nu se mai poate, fiindcă toți cred că sunt altceva decât sunt. Nu știu, poate totuși nu voi muri - dar recunosc că nu există nicio perspectivă de viitor pentru mine și nu o pot crea. Am reușit totuși să mă resemnez cu izolarea. Alții spun că am fost condamnată la moarte fiindcă un porc infect a mințit despre mine.?? Ei spun din nou că tot ce am povestit eu e adevărul, dar oamenii cred că e minciună.??!

17.12.23
Azi-noapte am avut sete groaznică mult timp și amorțeli ale degetelor, amețeală și durere de cap. Simptomele au continuat azi, până acum, la amiază. Acest tip de simptome apare relativ rar - cam o dată pe lună sau mai rar - ei spuneau azi că nu e diabet, ci otravă și că a fost în cafea și eu am băut trei cafele ieri și azi două, deci mi-e rău. Altul spunea că ” acest om trebuie să rămână schizofren”, dar ”nu a greșit nimic”, spune altul - ”tocmai de aceea”, răspunde primul. Apoi au spus iar că România e în ghearele unor monștri care mă omoară.?? Totuși nu am fost doar un om total nevinovat, ci și un om de valoare, e adevărul. Nu e normal și bine să mă otrăvească. Ei discută rar peste mintea mea. Dacă ar fi fost adevărul necesar, nu neapărat totul, nu m-ar fi otrăvit și probabil aș fi avut și dreptul la studii. Ei nu m-au otrăvit doar în cafea și teroarea otrăvirii, bazată pe realitate, nu trebuia să existe, repet și eu, nu am greșit nimic. Ideea e din nou că oamenii mă omoară crezând că sunt ceva rău și eu sunt numai binele. Posibil, cred că acesta e adevărul. Nu am ce face.

18.12.23
Am omis să spun că am fost în ziua aceea la psihiatrie și d-na doctor mi-a schimbat tratamentul - acum mă simt mult mai bine.

19.12.23
Areară, după 2 săptămâni de când am fost la psihiatru, m-au torturat din nou cerebral, destul de rău. M-am trezit greu, la ora 11.30 dimineața.
21.12.23
Iar au intrat în contul meu de facebook.

24.12.23
Ei au spus mereu, până în ultimele zile, că mă omoară fiindcă poporul nu trebuie să înțeleagă adevărul, ceea ce eu nu am înțeles și nu pot înțelege - repet, nu s-ar fi întâmplat nimic rău, adevărul nu distruge nimic, așa cum numai minciuna poate face. Și că din același motiv nu m-au lăsat să mă dezvolt intelectual, să scriu ceva mai bun. Îmi cer scuze dacă v-a deranjat că am spus adevărul tot. Totuși, vreau să mai exprim o dată nedumirirea mea - nu avea rost să mă omoare și nici să mă respingă, eu consider această stare de fapt ceva rău și dovadă de iresponsabilitate a unora - am fost un om bun, dar și inteligent și capabil de lucruri frumoase și utile eventual, nu am greșit nimic, nu am avut nicio legătură cu politica, așa cum spun ei că cred proștii. Deci nu era niciun motiv real, concret, substanțial, să fiu omorâtă. În plus, omorârea unui om inteligent implică și lovirea sau omorârea altor oameni, deci încă o dată iresponsabili. Cu atât mai rău dacă omul e bun și psihicul său are legătură în mod clar cu diverse lucruri bune. Am luat în considerare aceasta când am scris adevărul, dar ei spun că a fost în zadar, fiindcă familia mea și alții mint și proștii nu pot crede adevărul. Normal că proștii nu cred adevărul, ca în atâtea alte cazuri de acest tip - dar eu mă adresez celor inteligenți și responsabili. Hai să presupunem că modelul meu cosmologic e aproape de adevăr și nu teoriile oficiale despre Pământ și Soare - atunci ar fi și mai iresponsabili, fiindcă un cutremur mai mare de pildă, poate să pericliteze casa noastră comună, interesul speciei, și eu de aceea am arătat și legătura dintre mine (și din câte știu orice alt om inteligent) și cutremure sau fenomene meteo, uneori extreme. Întotdeauna interesul comun al speciei primează asupra intereselor așa-zis politice ale proștilor, iar eu eram și fără legătură cu politica și un om bun și nevinovat, destul de inteligent - deci, repet, nu aveau și nu au niciun motiv să mă omoare. Absolut tot ce am scris pe acest blog - în afară de câteva exerciții de imaginație artistică sau filozofică - este adevărul, în cele mai mici detalii. Vă dați seama că îmi pare rău că nu am reușit să îmi câștig dreptul la viață și să fi avut un rost cât de mic în societate... Și suferința este foarte mare, am avut parte de a fi împreună cu alți oameni extrem de puțin de-a lungul vieții. Ei spun că oamenii au înțeles totul exact pe dos decât am explicat eu, că altfel mă acceptau. Oare? Dar cel mai ades ei spun că oamenii cred toți că eu sunt altceva decât sunt și nici nu mă privesc deloc ca pe un om, așa cum sunt de fapt. Am fost un om inteligent și prin urmare nu mă supraevaluez și nu mă evaluez greșit - am fost numai binele și destul de complexă ca intelect, dar ceva curat, calm și cald și deschis, cu multă frumusețe afectivă în special, lumea mea era în permanență ceva luminos și senin și nu am avut defecte de caracter sau psihologice, nu aveau niciun motiv să mă tortureze sau să mă omoare. E greșit. Nu am spus adevărul despre mine cu intenția de a mă lăuda și nu am fost narcisică etc. -- orice om inteligent poate să își dea seama că acele idei sunt doar psihologisme pentru proști, iar dacă se întreabă cum de scriu eu ceva așa jenant de simplu, din moment ce sunt inteligentă, îl rog să înțeleagă durerea unui om abuzat și izolat aproape 40 de ani împliniți, fără greșeală și păsându-i și de alții ce ar suferi prin răul asupra sieși. Am fost poate prea deschisă și apropiată de oameni, dar prin ani m-am mai schimbat și am devenit mai rece și rezervată maturizându-mă. Ei spun că eu încă nu am înțeles, fiindcă pe mine m-au lovit mereu, încă de când eram mică. Ei spun că toți au luat hotărârea să tacă chitic.??
În spiritul sărbătorilor creștinești și nu numai, vă doresc din suflet la mulți ani și toate cele bune.

25.12.23
Ei spun că deja m-au distrus, dar distrugerea mea i-a costat viața multor oameni - repet, ceea ce am mai spus de multe ori, am fost mereu la fel, un om bun, dar și responsabil, inteligent și mereu normal, un om de încredere, nu aveau niciun motiv să mă distrugă - munca mea de o viață - și nici să mă otrăvească, cum au făcut de mult. Am fost un om capabil, normal era să fie adevărul și să fi avut dreptul la studii și la muncă la timp. Nici acum nu trebuie să mă omoare, dar ei continuă să spună că eu am fost țap ispășitor și că nimeni nu vrea să fie adevărul.

27.12.23
Am fost în oraș. Pe drum, la ducere, m-au apostrofat cu ideea că psihiatrii sunt porci, că de ce trebuie ei să distrugă un om bun și nevinovat?! La întoarcere m-au atacat din nou cu ideea că eu am fost ”sacrificată” din cauza poveștii cu țiganul. E a nu știu câta sută oară în ultimii 15 ani când ei încep să mă lovească cu această idee și e a nu știu câta sută oară când eu răspund cu adevărul. Acel lucru jenant nu a fost o poveste, ci ceva care a durat câteva minute, acel țigan nu a existat deloc în mintea mea și nu am avut nicio relație cu el, nici înainte și nici după acele minute. Apoi, e un lucru care s-a petrecut acum 31-32 de ani. Apoi, a fost ceva aranjat de alții dinainte, cum am povestit. Apoi, nu am avut nicio vină, au existat acele 15-16 motive importante, reale, pe care le-am explicat, acela e adevărul. Apoi, e absurd să spui că m-au sacrificat din acea cauză, fiindcă am fost cu adevărat un om de valoare, atât ca suflet, cât și ca intelect. Naiba știe ce mare rău cred ei că am făcut, încât să considere necesar să mă omoare, și cu tortură continuă atâția ani - eu cred că nu au înțeles adevărul și au fost mințiți despre mine, așa cum spun unii. Probabil că dacă se vor mai lua de mine cu această idee nu voi mai răspunde nimic, promit. Apoi s-au luat de mine cu nu știu ce Ană, fie soția lui Zăgrean, fie Ana, medicul din blocul unu în care am stat. Nu am avut nicio legătură cu acele femei și nu m-am gândit deloc la ele - decât în trecere, de vreo câteva ori doar, mi-am amintit de ele. Am văzut-o odată pe Ana-Maria Zăgrean la facultatea de medicină, dar nu știam că ea era, cum am povestit. Nu aveam niciun motiv să mă gândesc la ea și nu am făcut acest lucru. Aș fi vrut să particip mai demult la un curs de filozofie a minții/cogniției la care ea preda, mi-aș fi dorit măcar materialele cursului și mi-am exprimat intenția mai demult, fără nicio legătură cu faptul că ea fusese sau este soția acelui bărbat. Am descoperit pe internet că acel profesor nu mai e cadru didactic la UMF, poate e la pensie, nu știu.

28.12.23
Iarăși au intrat unii cu ideea că ”nu vor nici nemții”, idee pe care au spus-o drept noutate de zeci de ori până acum, de-a lungul anilor. Au mai avut și ideea ”nu vor jidanii” - și ambele par amenințătoare, ca și cum aceste popoare, des invocate de ei, nu vor să trăiesc și nu vor adevărul curat și bun despre mine, adică vor să mor, probabil că asta insinuează ei. Totuși, am fost un om perfect și puteam evolua mult ca intelectual și nu am avut nicio legătură cu politica, nu înțeleg de ce mă apostrofează mereu cu aceste nume de popoare. Unii spun că oamenii au crezut că eu eram o ”chestie politică” încă de când eram copil, fără știrea mea, ??! Neavând nicio bănuială că lumea ar avea astfel de idei delirante despre mine - nici acum nu cred așa ceva - eu am fost în consecință un om perfect normal mereu față de alții și față de mine însămi. Astfel de idei par și mai delirante dacă ne gândim că am fost izolată cu forța întreaga viață.
Un lucru destul de trist e că m-au lăsat în pace, ceea ce mi s-a părut incredibil după atâția ani de tortură zilnic, dar se pare că și-au atins scopul mârșav, după cum spun unii. Acum vreo 7-10 zile, nu mai țin minte când, am simțit că mi-au atacat inima mai rău, câteva zile la rând - nu știu sigur ce a fost. Ei pot ataca și inima victimei, după cum știți. De atunci, zilnic, simt insuficiență cardiacă, nu pot face efort fizic minim, mi-e greu și la mers pe drum drept, simt că nu am oxigen destul etc. Chiar și în casă. Eu oricum luam multe medicamente pentru inimă și vase, dar răul venea și trecea destul de rar și nu era puternic. Așa ceva nu am mai trăit. Ei spun că din păcate m-au distrus și acum depind în întregime de ei.

29.12.2023
Am fost la farmacie. Pe drum iar, a nu știu câta oară în ultimii ani, de fapt chiar de multe ori, a intrat peste mintea mea o persoană extrem de rea și nebună cu ideea ”ea (adică eu) trebuie neapărat distrusă”. Pare a fi o femeie. Partea proastă e că ea incită proștii la ură asupra mea și că i-a păcălit probabil pe alții că eu chiar trebuie să fiu distrusă. În mod sigur nu e așa, mereu am fost un om perfect normal, dar și inteligent și bun. Tot așa unii spun mereu că toți oamenii ced că aș fi nebună dar nu am fost niciodată și că nimeni nu mă vrea. Faptul că percep gândurile pline de ură ale acestor persoane nu înseamnă că sunt nebună și chiar aș putea face ceva bun, aș putea vorbi normal cu oamenii, lucrul acesta nu mă influențează - poate că proștii cred că aș fi nebună fiindcă acești oameni răi spun ceva peste mintea mea, poate că proștii cred că ei nu există decât în fantezia mea. Ei spun din nou că întreaga lume crede că sunt proastă și nebună numai fiindcă unii oameni au mințit despre mine și că e vorba de o crimă monstruastă, dar nimeni nu crede adevărul. Cum adică?! cum e posibil să crezi răul sau că e nebun despre un om evident izolat cu forța întreaga viață? Nimeni nu are cum crede că sunt nebună sau că am fost fiindcă nimeni nu știe nimic cert despre mine. Tatăl meu obișnuia să îmi spună că toți oamenii mă vor călca în picioare toată viața și că eu nu voi dovedi niciodată nimic. În plus, pe lângă normalitatea mea evidentă, am fost și un bun și fără greșeală. Ei spun din nou că ei au sperat că oamenii vor înțelege adevărul, dar nici intelectualii, nici oamenii simpli nu au înțeles.??

Ei spun iar că singurul motiv pentru care oamenii nu mă acceptă sunt minciunile despre mine. Ei spun că mama nu e doar un om brutal și extrem de rău, ci și criminal în serie, fiind vinovată de moartea a patru din rudele mele. Dar i-a păcălit pe toți, spun ei. Totodată, mama e singurul om din viața mea și, spun și ei, dacă ea ar muri, eu aș rămâne complet izolată, fiindcă nimeni nu vrea adevărul despre mine. Eu nu pot afirma că mama e criminal în serie, cum spun ei, eu am prezentat doar faptele, exact cum au fost, asta e concluzia lor. Se pare că proștii au fost păcăliți că delirez, așa cum era de așteptat. Oricum, un lucru e cert - dacă m-ați fi acceptat, nu aș fi pierdut timpul povestind adevărul despre mine persoanelor care ar fi comunicat cu mine, aveam atâtea alte lucruri frumoase de făcut. Așa a fost să fie, se pare că ei au dreptate, oamenii au fost mințiți despre mine și de aceea mă omoară.

30.12.23
Și azi a fost relativ bine, m-au mai lăsat în pace, ceea ce mi se pare incredibil și chiar mă tem... Ei spun iar în engleză că toți vor să mor ca nu cumva să fie spus vreodată un adevăr așa monstruos cum a fost viața mea și că toți se poartă cu mine rău și anormal fiindcă poporul meu a inventat minciuni multe despre mine??!! Sunt alții care cred că poporul oricum crede că eu aș fi ceva rău sau nebună și mă omoară crezând ceva fals despre mine.

1.1.24
Nu am avut noroc nici aseară, m-au chinuit oribil cerebral din nou, de Anul Nou. Acum mă simt rău. Unul spunea că fără asta nu se poate, ca și cum credea că e necesar să fiu strivită cerebral, ceea ce e fals - dar se pare că oamenii sunt cu adevărat îndoctrinați greșit despre mine.

povestea nenorocirilor mele sexuale, scrisă de mână

Dintr-un alt caiet, povestea pe scurt a mizeriei mele sexuale, care oricium s-a întâmplat de mult timp, așa cum am scris-o într-o postare precedentă pe acest blog și cu adaosuri din restul vieții mele - e posibil ca oamenii să mă alunge din cauza acestor necazuri, nu știu, ei spun că eu am fost singura lor ”pradă” ?? Am scris cu două stilouri diferite, unul scrie mai prost și mai greu, iar celălalt zgârie. După cum vedeți, nu am scris cu creionul, nu aștept să dureze o veșnicie - pentru cine? Oricum sunt lucruri triste, violente, scabroase. Nu știu sigur, poate că oamenii erau obsedați sexual legat de mine (unii), în timp ce eu nu m-am gândit deloc, aproape niciodată, la sex. Maijos sunt 26 de imagini cu textul, una e dublată.

Mai am de adăugat câteva pagini, de fapt ceva insignifiant, ce am uitat să notez anterior. Povestea cu radio Europa s-a petrecut în 2005, după moartea tatei, când am fost monstruos lovită, mai rău ca înainte. Am scris aici de mână și adevărul despre frecatul sexual, fără vreo plăcere sexuală de fapt, care s-a întâmplat rar, fiindcă unii spuneau peste mintea mea că oamenii credeau greșit că eu aveam pofte sexuale, sau că m-au închis la psihiatrie prima oară fiindcă mă frecam, ceea ce nu e adevărat. În rest, numai o singură dată m-am masturbat întreaga viață în timp ce ascultam acel post de radio, fiindcă m-au păcălit că numai așa pot dobândi libertatea, nu a fost nicun fel de poftă sau plăcere sexuală. Avem 34 de ani, dar abia de la 35 de ani am început să înțeleg lumea și viața - numai despre sex nu știu nici acum aproape nimic, adică nu am certitudini. Ce este în mod concret - e logic că e probabil un fel de stimulare, un fenomen bioelectromagnetic, dar probabil că altfel de integrare funcțională a cortexului. Poate că, datorită caracterului deosebit al acestui fenomen, oamenii sunt deranjați dacă cineava se feacă, dar probabil că în cazul meu nu a fost așa, fiindcă eu am fost lovită și violată de la distanță, dar m-am frecat foarte rar și nu aveam plăcere sexuală, deci probabil că nu loveam pe alții. Dar dacă aș fi fost măritată? - atunci ce ar fi zis?

4.12.23

azi, 4.12.23, dimineața, merg la psihiatru în sfârșit - ei spun că eu am fost condamnată fiindcă mă frecam, ceea ce nu a fost adevărat când m-au închis la spital prima oară - și a fost exact așa cum am povestit, rar de tot și numai dacă eram monstruos torturată zilnic, inclusiv sexual, ore în șir - nu aveam de ales, nu era vina mea și nu am bănuit că acele câteva secunde, care nu produceau vreo plăcere sexuală, dăunau altor oameni. De vreo 6-7 ani nu s-a întâmplat absolut deloc, nicio secundă, în afară de cele câteva secunde în care m-au frecat ei în somn, numai de câteva ori. Nu am avut nicio greșeală întreaga viață, nu aveau cum să mă condamne, e crimă. Ei spun azi din nou aberația că oamenii m-au masacrat fiindcă am scris adevărul pe acest blog - ceea ce nu e adevărat, oricum mă omorau în mod clar, fără vreo greșeală. Tot azi spun ei că nimeni nu vrea ca oamenii să înțeleagă adevărul și de aceea (?) eu trebuie să nu spun azi psihiatrului în mod direct că am scris adevărul tot despre mine, în cazul în care e interesată de viața mea și nici dacă nu e interesată și nu mă întreabă nimic, ca de obicei. Nu înțeleg - de ce să nu spun? Dacă ea reacționează violent fiindcă spun adevărul și mă închide la spital, nu e nimic rău, e un pic mai bine acolo o vreme decât acasă, fiindcă o vreme văd și aud oameni și nu mai fumez și chiar și tortura cerebrală este măcar în mediu spitalicesc, nu acasă, cum fac ei mereu. Și nu mă mai chinuiește mama etc. Nu înțeleg ce au cu mine, încă de când eram copil mă amenințau că mă vor lovi dacă spun adevărul despre părinți și modul monstruos în care mă torturau - ei spun că așa pățesc toți orfanii și bastarzii, cum eram eu (??chiar toți?). Probabil că voi spune, e cartea mea de vizită și tot ceea ce sunt. Ei spun că e o greșeală, că nimeni nu are voie să spună adevărul sau să se plângă.?? Nu mă deranjează dacă mă omoară, nu am ce face, nu e vina mea dacă se va întâmpla (dar nu îmi doresc), dar nu cred că va face asta și nu mă deranjează nimic altceva. Tot ce am scris e adevărul și e în întregime. Ei spun că eu nu am înțeles că e vorba de poporul român care m-a torturat fără să greșesc nimic și care nu vrea să se oprească, având ideea că îi deranjează că spun și am spus absolut tot adevărul, deși ei mă obligă mereu, prin tortură monstruoasă și izolare reală, forțată, totală aproape, din 84. Repet, oricum mă omorau chiar dacă nu scriam nimic, și e un lucru rău, nu am greșit spunând adevărul. Despre mine nu avea cine să spună adevărul oricum. Ei spuneau mai demult că proștilor li s-a spus că eu am deformat realitatea, sau am mințit, sau nu am spus tot și de fapt e exact invers. Azi au inventat altă idee delirantă - că poporul crede trebuie să mă tortureze și să mă omoare (din 84), pentru ca poporul să scape de străini.???


M-am întors de la psihiatru - am găsit acel text nenorocit, nu e bun ca poezie, era doar o concepție coerentă despre lume și viață - era poezia "periferice" dintr-o postare precedentă, nu o vedeam fiindcă fusesem rău torturată, mai multe zile la rând încontinuu. Fiindcă nu prea era poetic, am reținut greșit că era text în proză. I-am dat adresa acestui blog medicului psihiatru, e mai bine așa, am conștiința curată astfel, chiar dacă mă omoară unii sau alții. Ei spun că nici acum nu am înțeles de ce sunt omorâtă - se pare că nu din cauza faptului că au mințit despre mine că am greșit ceva, ci din alt motiv. ??? Apoi alții au spus din nou că mama mea e monstru etc. și că lumea o crede pe ea, cum spunea ea de când eram copil. M-a păcălit un prost că ei folosesc textele mele ca să mă tortureze cerebral, nu eram complet sigură, deci nu am delirat... În rest aproape niciodată nu am dat ascultare ideilor altora.

Văd că unii se uită la postările mele mai rușinoase, care m-ar arăta lipsită de autocontrol sau rațiune, stăpânită de emoții (de exemplu cântece cântate de mine ș.a.)- în realitate eu nu mai sunt așa, adevărul e că am fost izolată de foarte mult timp și că eram în București otrăvită și torturată groaznic - de când am venit în Voluntari nu m-au otrăvit decât de câteva ori în toți acești 5 ani (plus țigările, un vânzător spunea că ei nu țin așa ceva, nu fac ei lucruri din astea, ca și cum credea ceva despre aceste țigări, dar ținea multe altele; un an și jumătate nu am fumat). Poate că din cauza acelor postări unii cred că eram proastă sau că deformam realitatea. În oraș nu doar hrana sau lichidele erau otrăvite, ci și aerul, de către vecini. Azi, în primul taxi mergând în oraș, era (din nou!) miros urât, fetid. Repet, aproape 100% sunt stăpânită de rațiune, dar am și emoții sau sentimente, în general bune și încă mă încântă frumusețea lumii. De fapt mereu am avut aceste sentimente solare, luminoase. Normal că nu mai cânt, nici măcar singură în casă...(oricum cântam ceva mai bine decât se aude, eu nefiind talent muzical)

meditam din nou asupra unei poezii a mea din 2014...

nu iubeam nimic mai mult
decât mingea roşie dezumflată
egoistă
nu-i lăsam pe alţi copii s-o atingă
cu palmele impregnate de mirosul ei dinăuntru
o aruncam
un doi trei la perete stai
ea se oprea
şi-o culegeam de jos

fusese viaţa mea

cineva spune că eu pun cam multe semne de întrebare - în general acolo unde nu știu ce vor să spună acei ”ei”, ce cred ei, care e adevărul, cine sunt ei etc. - unde nu pun semne de întrebare e în general ce gândesc eu sau adevărul clar, propozițiile care conțin ”spun ei” sau alte expresii de acest gen se referă la gândurile altora, nu ale mele, zilnic aceste gânduri sunt puține, câteva minute în total

am fost azi la psihiatrie și iar vorbeau pacientele pe culoar - spuneau că creierul nu face pauză niciodată, că el gândește încontinuu în sinea lor - eu nu am fost așa ceva, slavă domnului, nu am vorbit în mintea mea, că nu aveam cu cine, ”ei” nu vorbesc în dialog niciodată cu mine în gând și rar de tot m-au întrebat câte ceva în gând

un lucru pe care nu l-am notat cred e că ei spun mereu amenințător pe mintea mea că ei vor să îndeplinească o decizie legată de mine, nu știu ce, că decizia rămâne aceeași etc.

6.12.23
Ideea lor e că am fost un înger întreaga viață, dar oamenii au crezut altceva, dintr-un motiv pe care nu pot să mi-l spună - ce?