desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge

vineri, 27 decembrie 2019

27 decembrie 2019

27 decembrie 2019
Iar au intrat cu ideea că e totuși ciudat că nimeni nu înțelege că e vorba de o crimă monstruoasă.

Azi iar dureri în piept - plămânii sau inima.
Am fost la magazin și pe drum am dat peste 2 bărbați care au scuipat în calea mea - mi se întâmplă uneori așa ceva și ei spun că toți mă scuipă, fără motiv.
Este adevărat că am aproape 50 de ani, dar ei spun că eu nu am înțeles că am fost condamnată pe viață/la moarte fiind complet nevinovată.
E adevărat că toate zilele au fost al fel din 84- am fost chinuită monstruos aproape zi de zi și minut cu minut eu am fost binele, am gândit binele, am spus binele și am făcut, când am putut face, binele. Aceasta o viață întreagă, cu doar trei momente de greșeală aparentă, dar și atunci eram tot binele ca gândire și normalitatea și caracter frumos etc.
Asta am explicat des - minut cu minut, zi de zi. Dar ei mereu zic că oamenii îi cred numai pe cei răi și pe mine nu.

Publicând nota mea adineaori pe facebook despre ce am scris azi pe site-ul avocatnet.ro mi-a apărut pe facebook că ”conținutul nu poate fi publicat, deoarece încalcă standardele comunității” Nu înțeleg, ce standarde? Oare se vede la dvs.? Nu e nimic rău, nu am încălcat niciun standard.

Între timp sunt bătută la cap încontinuu că oamenii toți mint despre mine cu ideea că vor să mă omoare și că sunt nebuni, fiindcă dacă ar vedea adevărul s-ar vindeca. Un nebun spune că cei care au înțeles adevărul au înnebunit și altul spune că nimeni nu a înțeles că normal că nu avea de unde și cum și numai minciuna înnebunește oamenii, cum cred și eu. Ei spun că eu am trăit în epoca în care omul normal, cel care nu aude gândurile altora telepatic, în gând adică, nu ca voce - cum eram eu, care nu ”auzeam” deloc - era considerat anormal și închis la nebuni, adică exact invers decât scria psihiatria pe vremuri.

Iată mai jos, la linkul următor este și întrebarea mea, ca un comentariu:
https://www.avocatnet.ro/forum/discutie_43076/CUMULUL-PENSIEI-CU-SALARIUL.html*2#3174961

Iată deci ce am scris pe acel site. După 1o ani, întreb din nou, pentru a ști dacă nu există o modificare a legislației. Sunt pensionată anticipat datorită unui handicap, dar pot fi capabilă de prestarea unei activități utile ca freelancer și totdată PFI (persoană fizică independentă), ambele concepte nefiind clar precizate sau relgementate în legislație, după cum am găsit scris pe diverse site-uri pe internet. Este cât se poate de simplu de înțeles că, dacă activitatea mea e ineficientă, angajatorul poate să renunțe la servicile mele. Eu am nevoie de venituri suplimentare, dat fiind faptul că pensia mea anticipată este de numai 700 lei, fiind totuși capabilă de a presta o muncă utilă. Medicul responsabil cu pensionarea mea a făcut o greșeală - fiind vorba, după cum vă puteți imagina, de o pensionare datorată diagnosticului psihiatric. Acest diagnostic psihiatric nu îmi permite obținerea unei adeverințe de la medicul de familie, necesară oricărei angajări cu contract individual de muncă în orice fel de activitate. Medicul de familie a refuzat clar această adeverință, dar îmi oferise una înainte de 2007, deși diagnosticul era din 1992, dar după 2007 a spus că legislația este alta datorită intrării în Uniunea Europeană. Astfel, am rămas izolată mulți ani și cerșind pe stradă, datorită lipsei banilor de pâine, nu mai vorbesc de haine. Venitul obținut din cerșit pe internet sau pe stradă nu mi-a fost impozitat, și oricum a fost vorba doar de câteva haine și încălțări și câțiva bani de hrană.
Nu știu sigur dacă există aceste legi despre pacienți psihiatrici, dar medicul de familie așa spunea și de fapt ea nu știe nimic despre condiția mea psihică, nefiind specialist în acest sens. Vă rog să nu respingeți ceea ce scriu și să citiți mai departe, chiar dacă statutul meu social și juridic e de pacient psihiatric.
Eu scriu acum aceste lucruri aici în urma unor certuri recente și chinuitoare cu familia mea, care nu vrea să mă lase să lucrez ca freelancer cu ideea că mi se va tăia pensia de 700 lei.
Dar eu nu am greșit nimic față de familia mea, și desigur ei m-au închis cu forța la psihiatrie, cum bine știți că se procedează uneori, iar medicii psihiatri nu m-au întrebat absolut nimic nici la internare, nici la externare, aproape la niciuna dintre internările pe care le-am suferit.
Datorită suferințelor financiare a trebuit să accept în 2017 să solicit o pensie anticipată - care a fost acordată de un medic, unul singur, pentru doi ani, la insistența unei asistente de la psihiatrie. Decizia a trebuit să fie verificată și reînnoită anul acesta, 2019. A doua oară medicul a scris că am capacitatea de muncă redusă în procent de 100%, deși nu știa nimic despre mine și cred că prima oară nu scrisese așa. Totuși și acum decizia aceasta de pensionare trebuie revizuită peste 3 ani, nu e definitivă. Pensia mea de 700 de lei nu se acordă pentru boala psihică, ci prin calcularea punctelor obținute datorită muncii prestate de mine ca bibliotecară și în învățământ, inclusiv pentru cei 5 ani de studiu la facultatea de psihoologie a Universității București, 1990-1995 - când durata cursurilor la zi era de 5 ani, cursuri pe care le-am finalizat cu diplomă de licență și cu note mari pe parcursul facultății, în ciuda internării psihiatrice, care nu modifică capacitatea de muncă sau studiu a individului. Ulterior am urmat fără să finalizez masterul un an și am urmat și 5 ani de medicină la UMF Carol Davila, care nu au fost considerați pentru pensie, fiindcă nu am finalizat cursurile. De asemenea, nu a fost considerat anul în care am lucrat ca suplinitoare la Liceul Mihai Viteazul, fiind probabil (?) prea puține ore pe săptămână lucrate. Apoi, nu mi-au considerat nici anul în care am fost preparator la Universitatea Titu Maiorescu, spunându-mi-se că era prin Convenție Civilă, ceea ce nu contează în calculul pensiei. Dar au considerat restul facultății și muncii de doi ani ca profesor titular la Colegiul I L Caragiale și mi-au trimis documentul de calcul al pensiei, deși practic eu am lucrat ilegal, date fiind spusele medicului de familie. Conform teoriei medicului de familie, tinerii cu diagnostic psihiatric nu pot urma nici cursuri superioare.
Dar mi se pare normal că omul poate fi freelancer chiar cu diagnostic psihiatric, fiind vorba doar de abilitățile reale, probate, eventual pe termen scurt, ale individului și nici măcar nu e vorba de abilități de comunicare, fincă munca se poate face de acasă, pe internet sau pe calculator etc. Și eu sunt încă în stare de diverse activități ce pot fi remunerate.
Trebuie să notez acum ceea ce găsesc pe internet:
[i]”Numărul freelancerilor din Uniunea Europeană s-a dublat din 2000 până în 2014, iar România nu a rămas mai prejos, astăzi lucrând în regim freelanceing între 500.000 și 2 milioane de persoane. Se preconizează că în următorii zece ani aceste cifre se vor dubla. În acest context, cadrul legat și fiscal al freelancerului român începe să prindă contur, iar autoritățile încep, încet, încet, să acorde atenție și celor care nu lucrează la stat sau la privat, ci dintr-o cafenea sau din intimitatea propriei case.”
”Notiunea de Persoana Fizica Independenta (PFI) nu este definita clar in legislatie. Acest termen se refera la profesiile liberale, adica la acele profesii ce pot fi desfasurate in mod independent, in conditiile legii. Conform codului fiscal „Sunt considerate venituri din profesii libere veniturile obţinute din prestări de servicii cu caracter profesional, desfăşurate în mod individual sau în diverse forme de asociere, în domeniile ştiinţific, literar, artistic, educativ şi altele, de către: medici, avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti, experţi tehnici şi contabili, contabili autorizaţi, consultanţi de plasament în valori mobiliare, auditori financiari, consultanţi fiscali, arhitecţi, traducători, sportivi, arbitri sportivi, precum şi alte persoane fizice cu profesii reglementate desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii.” [/i]
[i]”Freelancerul (numit la noi și liber profesionist) lucrează într-un domeniu în care este calificat profesional (sau nu) fără a fi atașat unei organizații. El poate lucra de la câteva zile la câteva luni cu un client apoi trece la următorul proiect sau client sau ambele. Freelancerul este propriul șef, își creează propriul program de lucru, poate lucra de oriunde și își alege proiectele după un set de criterii stabilit de el însuși.” [/i]

Am mai găsit în diverse locuri că și obligațiile fiscale ale frelancerilor sunt ambigue, insuficient precizate de legislație. Eu am ales pentru nevoile mele platforma frelancer.com. Am găsit imediat de lucru, cu remunerație mică, acum câteva zile, ceva ce răspunde nevoilor firești, omenești, de activitate și celor financiare. Angajatorul a acceptat drept bună prestația mea de probă. Sunt în mod sigur capabilă de muncă și evident dacă nu lucrez corect sau bine pot fi oricând respinsă. Întrebarea mea este care sunt obligațiile mele fiscale în calitate de PFI - persoană fizică independentă - un concept despre care se spune că e neclar. De asemenea, ar trebui să știu dacă există diferențe de statut juridic- fiscal între cei care beneficiază de pensii aniticipate, de urmaș sau la termen legal, fiindcă mama mea a muncit și după vârsta de pensionare, până la 70 de ani. Dar a fost citată în instanță fiindcă nu cunoștea o subtilitate a legii - anume că cei cu pensie de urmaș nu pot cumula pensia cu salariul, dar ceilalți da. Mie mi se pare logic că și eu a putea, fiindcă pensia mea e doar anticipată, nu de urmaș, deci se presupune că e datorită unui scăderi a capacității de muncă, cum apare la fel și la bătrânețe.
Mulțumesc mult pentru atenție și eventualul răspuns precis.
De asemenea, am găsit scris acum 2-3 ani că, pentru un venit suplimentar mai mic de 935 lei, PFI nu trebuie să plătească nimic la CAS. Așa este oare?

Iar s-au trezit cei care spuneau că ”îmi pare foarte rău de ea (de mine), dar, având în vedere faptul că nu a greșit absolut nimic trebuie să o distrugem și să o omorâm” Mi-au spus că ăsta e un idiot nebun.
Altul că ”din cauza ta Cristina, dar de fapt nu din cauza ta, au murit 3 oameni” ??! Așa ceva nu există. Cine și cum?

Am omis să spun că mama a insistat legat de munca aceea pe freelancer că banii trebuie să intre în contul ei, fiindcă așa e CORECT (ea e obsedată de cuvântul corect) fiindcă ea are pensie de bătrânețe, dar eu am pensie de boală (ceea ce nu există) și ea are dreptul să muncească orice și să primească orice sume de bani. ??!! Deci eu fiind mai slabă ca ea, bolnavă înainte de a îmbătrâni, trebuie să fiu exterminată. Deci vrea să mă sinucid.

Ei spun indirect că mama vrea să spună că eu sunt condamnată din 84 la moarte, așa cum spuneau de multe ori până în 84 când am împlinit 13 ani. Nu înțeleg așa ceva. Repet, am fost totuși un om perfect.

joi, 26 decembrie 2019

26 decembrie 2019

26 dec.2019, ora 18. 30 după masa
Iar s-au aruncat asupra mea în gând cei care spun ”nu ai dreptate, Cristina ”
Eu răspund în gând de fiecare dată ”ce nu am dreptate, dă-mi un singur exemplu de lucru în care nu am sau nu am avut dreptate”, fiindcă ei aruncă aceste cuvinte fără ca eu să vorbesc ceva în gând și chiar fără ca eu să mă gândesc în sinea mea fără cuvinte la ceva. Ei răspund ”totul”. Totul ce? Apoi ei zic că cei buni au întrutotul dreptate și eu la fel, dar că oamenii îi cred pe cei răi.
Voi continua jurnalul și povestirea aceea o voi termina cu orice preț. Dacă scriu 2-3 ore pe zi o termin în 2 săptămâni.

Azi din nou aceeași poveste.
Tu nu înțelegi de ce oamenii te resping mereu din 84?
Eu zic că da, înțeleg, fiindcă familia mă ura, deși eu îi iubeam și îi respectam și că mă chinuiau monstruos. Sau zic "care oameni"?? Adică nu are cine să mă respingă, nu e și nu a fost nimeni în viața mea. Doar mama și încă 2-3 persoane. Practic vreți să omorâți un om bun pentru minciuna a 2-3 pesoane.

Ei spun că porcii sunt familia mea dar și că o parte din oameni a mințit mereu astfel:
1. Joacă teatru că eu mint sau că fabulez, că inventez, că am coșmaruri sau delir legat de ceea ce am povestit despre viața mea când, în realitate, totul e exact și numai așa cum am spus eu.
2. Joacă teatru că eu am greșit ceva, când de fapt nu am greșit absolut nimic toată viața.
3. Joacă teatru că eu sunt altcineva, că nu sunt autentică sau adevărată, când de fapt eu am fost mereu la fel, mereu eu însămi.

Ei spun că în copilăria mea oamenii jucau teatru că eu eram idioată. Bine, dar dacă ”joacă teatru”, atunci înseamnă că ei știu adevărul și îi asmut asupra mea pe cei care cred minciunile lor. Alții zic: cum vrei tu să te accepte cineva, din moment ce tu ai declarat public că nu ai greșit absolut nimic toată viața? Dar e adevărul și nu am avut ce face, a trebuit să scriu public adevărul, adică pe internet din 2012. Și dvs. ați fi făcut la fel, dacă ați fi avut puțin simț moral.
Printre altele din nou ideea că au inventat că mama mea nu poate să mă ierte fiindcă eu am greșit ceva față de ea și de aceea mă chinuiește zi de zi și nu mă vrea, vrea răul meu în mod clar, voi mai povesti mai încolo. De exemplu am venit în Voluntari toamna lui 2018 și ea mi-a spus de vreo două-trei ori că stă prea înghesuită cu mine aici, că nu mă vrea aici etc. În realitate eu nu am greșit nimic nici față de mama și ea mă chinuia la fel, de fapt mai monstruos, zi de zi din 1984.

Eu consider că societatea e de vină mai mult decât familia mea, ceea ce rezultă clar dacă citiți blogul meu. Dar această societate m-a lovit fără să știe nimic despre mine și fără ca măcar un om să mă întrebe ceva sau să stea de vorbă cu mine. În aproape 50 de ani de viață au existat numai câteva persoane - cu membrii familiei cu tot - care au vorbit puțin cu mine, și asta destul de rar, și numai câteva replici, eu fiind în mod abuziv și greșit izolată din 1984, de la 13 ani. Practic e crima a câțiva oameni răi sau proști sau care s-au înșelat.

Mi se pare grotesc ca oamenii să mă omoare pentru greșeala de a mă judeca greșit. În momentul în care au înțeles că au greșit atunci au devenit criminali monstruoși, înainte nu era nimic rău. Și ei așa gândesc. Ieri în prima zi de Crăciun, mi-au spus de 2 ori în gând că la anul mă vor omorî, fiindcă oamenii nu pot fi convinși. Ei zic că aceia sunt foarte puțini și că de fapt aproape nimeni nu a înțeles nimic despre mine. Dar mă omoară. Da, fiindcă nu au cum sau de unde să înțeleagă ceva și unii sunt răi și proști și nu ar putea niciodată pricepe binele sau frumosul. Am avut prilejul să vorbesc pe 24 dec. cu un țigan și o țigancă bătrână - eu rar am avut de schimbat vorbe cu alții, deci mereu m-am bucurat - dar oamenii practic nu au vorbit cu mine nimic, ci doar au aruncat stereotipuri de gândire din popor, la fel și țiganul de acum 2 zile, care m-a luat la rost că nu merg la biserică și că lumea zice că ei sunt necredincioși. Desigur am mers, dar am fost mereu lovită și respinsă, cam așa cum fac ei mereu pe străzi unde merg, cu lanțuri lungi de mașini și cu pietoni aglomerați. Oricând, nu doar de sărbători sau în weekenduri. Până la urmă am renunțat să merg. Oricum, era și ideea că în sânul bisericii ajung doar păcătoșii pe care dumnezeu îi iartă, dar oamenii fără păcat sau răutate sau greșeală nu au ce căuta acolo și cum să fie primiți.

Ei mai spun adesea că, deși eu nu am avut fantasme sau idei despre alții, totuși oamenii au avut fantasme și obsesii legate de mine.

marți, 24 decembrie 2019

24 decembrie 2019

Azi, 24 Decembrie 2019
Mi-a fost foarte rău - brusc greață, durere de cap și de ochi și frig înfiorător în tot corpul, în afară de cap, unii cred că am fost din nou otrăvită cu iaurt. Răul a trecut aproape brusc, așa cum a venit, acum e mai bine, dar nu complet. A durat vreo 2 ore mai puternic. Se pare că cuvântul mătrășire vine de la mătrăgună.
Am și o veste mai bună - am primit confirmare că pot merge la CT abdominal și pelvin. Pe 7 ianuarie. Încă și azi ei spuneau că, deși am fost cel mai bun luminos și pur om cu putință, oamenii m-au tratat invers decât era normal. Sau că, deși m-au chinuit și au mințit despre mine peste 40 de ani, ei și acum cred că eu am fost ceva rău, nu aceia care într-adevăr otrăvesc oamenii.

CRĂCIUN FERICIT!

vineri, 20 decembrie 2019

încă un pdf

Sunt bucuroasă să vă pot dărui azi 20.12.2019, un fișier pdf nepublicat la tipar, tocmai acum redactat de mine, cu o selecție proprie de poezii ale mele, ca dar de sărbători, cu toate gândurile de bine răspândite în lume cu aceste ocazii. În viziunea mea poeziile sunt atașate de emoții și emoțiile sunt exprimate prin fotografii personale de-a lungul drumurilor mele din ultimii ani.

Fotografiile mele nu ilustrează poeziile în dreptul cărora apar, sunt așezate la întâmplare și reprezintă doar dragostea mea pentru frumos, simboluri și amintiri. La mulți ani anticipat!

Condițional optativ - poezii

sau de citit pe calameo


marți, 10 decembrie 2019

10 dec.2019

Azi am fost la oft-almologie 10 dec 2019 - di-agnostic - AO a-stigmatism, pres-bio-pie, și catar-actă cort-icală incipientă. Am separat cuvintele ca să fac haz de necaz.
Va trebui să pun picături de 2 ori pe zi. Dna doctor a spus că cataracta nu e o boală - probabil este ca o rană sau ca o cangrenă, nu e boală. De fapt eu nu pot ghici ce a vrut să spună. A spus că nu sunt probleme ale vascularizației. Am făcut mai multe investigații. Luna care vine îmi fac iar ochelari, fiindcă cei de anul trecut sunt rupți de mult timp și lipiți cu bandă adezivă. Și nici nu prea erau buni.
A spus că ochiul drept e mai afectat ca stângul. Tocmai ieri am dat din nou peste pseudonimul poetului Negru Opac.

Mai demult am cules 97 de poezii ale mele într-o culegere pdf, nu mai ştiu dacă v-am dat linkul, dar era oricum clar pe blogul meu de poezii Muzele albe, blog intitulat așa din cauză că mama locuise o vreme la mătușa ei preoteasa pe Muzelor, și eu am scos la lumină doar ce era alb și bun și pufos din toată povestea vieții mele - adică devenirea mea intelectuală, sufletească și spirituală.

Link pentru poeziile mele

Însă cititorii blogului meu au apreciat mai mult tâmpenii de genul ”Sorcova și morcova”, adică versurile următoare, o excepție fără rost printre cele scrise de mine:

vară vară primăvară, floricele pe cîmpii,
fir de trifoi boieresc după ureche, fluturi albi și mari ca zmeii,
file de povești și ceai cu roua zînelor,
ascunde-te după genele mele și ți-oi da trei bătăi de lacrimă

decupaj, traforaj, rumeguș de lemnușe albe
toamna este ca un tablou cubist și ploile aduc pădurea
lîngă casă, umbrela cu ciucuri stă ruptă, te privesc
ca pe-o amintire și nu mă îndur să te plouă
ești mai frumoasă deasupra sînilor
decît o narcisă într-o glastră de argint

cîntecul de pe buze printre frunze de lemn de trandafir
scoate coarne îngerești și te du să susure apa dulce mult te-aduce
descîntec de inimă rea printre copiii lui Aliodor,
conduri de catifea cu ochi verde pe care nimeni n-o crede
miroase a iubire amăruie printre perdelele brodate cu maci grei
mie îmi ninge de două-trei ori la anul și la mulți ani

(8.08.18, jocuri neserioase de cuvinte)

Vin sărbătorile și pentru mine. Deja a trecut aproape a 5-a parte din secolul 21.
Și eu:



luni, 9 decembrie 2019

9 decembrie 2019

telefonez de trei ore pentru a obține o programare la CT abdomen și pelvis prin CASMB - fie nu au ”fonduri”, fie m-au pus pe lista de așteptare, dar nu e cert, fie nu răspund la telefon, fie m-au programat în aprilie sau luna mai, deci la 4-5 luni de la trimitere, care este din 4 decembrie 2019
Am nimerit la un moment dat și telefonul fostei mele colege de bancă, care nici ea nu răspunde

mai am de încercat în alte locuri, dar acum sunt obosită, voi telefona mâine, oricum programul de azi nu cred că va mai dura mult
poate voi reuși, azi am telefonat în aproximativ 15 locuri, le-am notat

e destul de neplăcut, tranzitul meu intestinal e foarte dificil de mai mult timp - folosesc la două zile laxative și supozitoare, dar și așa e greu, am flatulență, scaun segmentat, adesea bile fecale dure și scaun mixt și desigur flatulență, crampe, colici, dureri și în abdomenul superior
Îmi cer iertare că mă plâng, nu e vina mea, nu am greșit nimic și consider că și oamenii săraci trebuie să aibă o șansă
oare biletele de trimitere prin CASMB înseamnă că de fapt pacientul e respins pentru analize sau investigații? Între timp medicul mi-a dat niște medicamente ca adjuvant sau paliativ, dar sunt foarte scumpe și nu se compensează, era mai bine să am un diagnostic

Ei spun că este mereu aceeași poveste, cu o fată bună și săracă, total nevinovată, omorâtă de cele rele și bogate, la fel ca în cărți și povești și că la fel se întâmplă și cu mine. Că pur și simplu sunt singură și nu are cui să îi fie milă de mine sau să îi pese. Că această poveste e reală, pur și simplu se întâmplă fiindcă există astfel de lucruri, dar proștii care au auzit ceva despre ce am scris eu din viața mea pur și simplu nu pot crede adevărul și își imaginează că povestea mea a fost aranjată de alții - adică de nebuni politici sau alții, dar nu e așa.
Am spus că voi termina povestirea în mod organizat și orodonat, dar nu am reușit să continui din diverse motive, voi continua azi și zilele ce vin.
Ideea e că numai cei bogați primesc asistență medicală, pe spinarea celor săraci, care sunt respinși toți și ”lăsați să moară”.
Dar, chiar și așa, oamenii inteligenți au mai multe șanse să reușească ceva, să dovedească ce pot face, fiindcă ei se vindecă singuri mai ușor sau nu se îmbolnăvesc. Fiind un om inteligent, eu tot aș fi avut rost bun de a reuși ceva util sau frumos sau bun pentru ceilalți, fiindcă vă dați seama că niciodată nu am dorit ceva pentru mine.
Chiar și în singurătate aș fi reușit să muncesc sau să studiez sau să creez ceva bun, chiar femeie fiind. Măcar vreo câțiva ani din viață. Și aș fi murit fericită că am trăit. Dar ei m-au otrăvit ca niște porci, cum am povestit, și au refuzat mereu ajutorul medical, cum am mai explicat și voi mai scrie și m-au izolat mulți ani aproape complet. Sigur că aș fi reușit altfel ceva, de exemplu să scriu ceva bun și inteligent sau frumos, poate chiar poezii mai bune, fiindcă scrisul e cea mai ieftină și ușoară muncă sau creație intelectuală. Și era evident că nu aveam delir și eram un om de valoare care voia să trăiască și era evident că nu trebuiau să mă omoare și că nu avusesem nicio șansă și nicio greșeală.
Ei spun că există un singur om care a înțeles adevărul despre mine și că restul m-au judecat greșit, deși nimeni nu m-a întrebat nimic și nimeni nu a fost cu mine niciodată. Poate e tot o minciună, nu vor să spună cine e acel om și poate el nu există.

Continuu imediat.

vineri, 6 decembrie 2019

6 decembrie 2019

Bună seara. Azi, ora 8, 45, vineri, 6 decembrie 2019

Sunt obligată să termin amărâta aceea de povestire tristă - ultimul rezumat al vieții mele, mai mult din ultimii 14 ani. Am speranțe să o termin înainte de Crăciun, trebuie. Deși e mult sub nivelul meu intelectual, care nu s-a redus niciodată până acum la posibilitatea narării unei vieți, fie ea și personală. Asta e - when life gives you lemons...

Mai întâi, voi termina anosta poveste a divagațiilor, și asta pentru totdeauna și apoi voi trece precis la restul lucrurilor importante din restul subcapitolelor. Acum iar au intrat cei care spun că ”teoria celor răi este că tu (eu) ai avut coșmaruri și nu ai descris realitatea”, deși oricine poate vedea că era doar realitatea și chiar dovedibilă și chiar întreagă.

Încă o dată despre boala mea psihică. Repet, inițial a fost doar o tulburare sexuală în mod clar, nu schizofrenie defel. Evident niciodată nu am avut delir și nici o altă tulburare psihică. Nu am avut nici halucinații - fiindcă ele erau definite clar ca percepții fără obiect - adică să vezi sau să auzi ceva ce nu este în limita simțurilor tale. Dar dacă așa ar fi, de unde știm noi până unde ajung simțurile omului - și de ce am considera nebun un om care vede precum razele X de exemplu? Poate că nu ar fi o tulburare, ci un har. Eu oricum nu am avut halucinații și nici vreun simț aparte, supraomenesc sau animalic sau robotic.
Dar nu am avut nici tulburări ale celorlalte simțuri, în afară de auz și văz.
Se poate spune că am avut tulburare a gândirii deoarece au intrat peste mintea mea vorbele rele și agresive ale unor oameni necunoscuți mie, nu știu cine erau ei. Dar ei nu au vorbit cu mine în gând aproape nimic, doar îmi aruncau vorbe rele sau absurde, sau ură sau amenințări de moarte. Niciunul nu m-a întrebat nimic aproape.

Aceste vorbe au pătruns abia din 2005, după 13 ani de la diagnosticul meu psihiatric în 1992.
Dar, dacă gândim mai logic, eu nu îi provocam, eu nu gândeam nimic, doar ei mă atacau mereu, uneori cu 6-7 idei deodată. Deci nu era tulbure gândirea MEA. Da, deodată, deși nu credeți, la fel cum poate nu credeți că mi-am văzut în câteva clipe toată viața, de două ori, deși astfel de experiențe limită sunt înregistrate în parapsihologie și alte lucrări. În general se considera că astfel de experiențe sunt fie la limita dintre viață și moarte, fie proprietate a minților strălucite (?). Mie mi s-a mai întâmplat să am experiențe de sinteză și înțelegere a unor teorii sau sisteme de gândire dintr-odată, adică în câteva clipe, după ce am acumulat destule noțiuni și teorii fragmentare.

Și aceste vorbe care veneau în gândul meu poate erau tulburarea gîndirii altora - așa se pare - fiindcă gândirea mea nu lucra în acele momente, eu nu anticipam ce urmau să spună ei și am fost mereu șocată de ideea lor de ură și de convingerea lor că trebuie să mor pentru ei. Eu mereu am gîndit normal și logic ca și acum și am fost și capabilă de studii superioare sau postuniversitare, dar oamenii au spus că nu am aceste drepturi și nu m-au acceptat, deși puteam scrie și gîndi sau vorbi fluent, concentrat, organizat, corect, expresiv etc. Chiar dacă ei intrau peste mintea mea, gândirea mea tot nu era greșită sau tulburată, a lor însă era și agresivă și patologică. Nu aveau decât să mă testeze sau să vorbească orice cu mine sau să mă întrebe orice sau să îmi ceară vreun eseu despre Kant sau despre scrierile lui Ion Slavici etc. Sau sinteze. Dar nu m-au acceptat deloc și stăteam relativ bine și cu atenția, deși medicul care mi-a dat pensia mă vrea dispărută, fiindcă a scris că eu am capacitatea de muncă redusă la zero, nici măcar la un sfert, să îmi mai lase o șansă! Habar nu are de mine, nu mă cunoaște, nu știe nimic, nu m-a întrebat aproape nimic, doar eu i-am spus că încă sper să mi se dea dreptul la muncă, cum am sperat toată viața.
Deci tulburarea gândirii nu era a mea.
Ei spun că toți oamenii sunt așa și oricum așa vor fi și în viitor, nu le folosește să mă omoare.
Voi continua imediat.

Există ideea simplă, scrisă deja, că unii au mistificat viața mea, adică au făcut din alb negru în felul următor - părinții erau monstruoși și ei au mințit că eu eram nebuna și după ce m-au închis au mințit că părinții mei erau așa - deși de atunci s-au liniștit aproape complet și definitiv ca furie dementă, dar au continuat ura altfel - fiindcă chipurile erau nebuni din cauza bolii mele psihice. Etc. Alții spun că astea sunt copilării fiind vorba de rejecție clară și totală dinainte de 84, deci părinții erau doar instrumentele sistemului social. Alții că mama i-a păcălit pe toți etc. Alții că toți s-au păcălit între ei etc.
Mîine - poimâine restul divagațiilor și voi încerca un program riguros de exerciții fizice și intelectuale și post cu trei ore de scris dimineața și două seara, ca să am șanse să termin curat totul.

Balada popii din Rudeni. Tare frig azi! Am fost afară. Moș Nicolae.
Gheață prin iarbă, la 7 grade declarate peste 0 grade, oameni care respirau aburit - adică eu. Și totuși ceva nu era bine - mulți, și chiar copii, nu aveau haine groase - mai bătea și vânt rece. Rudeni e tot în județul Ilfov.

miercuri, 4 decembrie 2019

4 decembrie 2019

Mi-am luat ghete de iarnă - aveam de acum un an dar erau foarte urât zgâriate de Cloe, pisica mea, am stat în cumpănă, le-am și purtat așa cum erau, dar în final am cedat și mi-am luat noi, fiindcă am găsit cu 205 lei. :) Marelbo. Tot de la ei mi-am luat și curea de 3 cm, tot de bărbat, dar e bună și a costat și ea 55 lei - acum pot slăbi și purta blugi sau pantaloni mai vechi. Anul acesta, în primăvară, m-am dotat cu o pereche de pantofi negri cu șiret, măsura 41, deci tot de la bărbați (ghetele 42 să intre șosete) tare buni, că nici pantofi nu aveam. Tot Marelbo. Sunt niște produse fantastice și în sfârșit am avut bani să mă încalț. Țin cu grijă pantofii și ghetele să nu le înhațe pisica.

E adevărat că, vreme de 10 ani, nu am avut nici haine, nici pantofi, aproape deloc. Acum port niște blugi de 15 lei de la second hand - alții nu am, dar sunt destul de buni - și mama mă tot tachinează că îi plac, mereu și mereu. Poate fiindcă ea nu vrea să mai pierd kilograme, dar eu nu pot altfel din 5 motive - inima, plămânii, obezitatea, lipsa unui picior și probleme la articulații, mai ales genunchiul piciorului întreg. Azi am fost în oraș să iau pensia mea care este de 705 lei și mâine va lua mama banii comuni din chirie și pensia ei. Mama e nemulțumită - dar nu are dreptate, fiindcă eu am dreptate să vindem apartamentul mic, al meu, și nu acela închiriat, de patru camere, proprietate comună a noastră. Oricum eu i-aș da banii de care zice că are nevoie din banii de pe apartamentul meu. Care de fapt provin din banii tatei de la bunica. Mama are pensie 1789 lei, anul Revoluției franceze. Pare o pensie mare, dar gazul și lumina aici la casă de 2 camere (ea zice că stăm înghesuite și că vrea în oraș, dar de fapt e mai mult spațiu aici - și hol normal la intrare și hol mare la mijloc și baie și bucătărie mare, dar spațiul la casă pare mai mare psihologic datorită curții, te simți mai liber) și internetul fix și gunoiul fac foarte mulți bani. Apartamentul meu de două camere ea vrea să îl închiriez, fiind proprietatea mea, dar e mizerabil rău și otrăvit, eu nu aș face așa ceva și nu are nici îmbunătățiri normale și nici mobilă - e logic că trebuie vândut și curățat. Dar nu depinde de mine. Păstrez speranța ca măcar să nu înceapă să facă scandal din nou să îl vindem pe cel mare. Voi refuza. De peste un an plătesc întreținere la bloc și gunoi și televiziune și internet fix degeaba - acum sper că mă vor lăsa să schimb contractul la Orange în ceva util. Ei în general refuză ceva mai ieftin ca nou contract, dar există oferte bune exact cum am eu nevoie, puțin mai ieftine sau cam la fel.

Mama e foarte supărată de cheltuielile mele, deși i-am luat mănuși groase, șosete groase și mici atenții, fiindcă zice că eu am prea multe și ea prea puține. Mai spune că anul acesta iar nu vom avea Crăciun cu bani, adică sărbătoare. Mai mulți ani eu am stat în oraș și nu am avut nici ce mânca de Crăciun, de mai multe ori, și o vînzătoare mi-a dat odată de pomană câțiva cartofi și i-am fiert. E adevărat că nici mama nu are și nu avea. Ea și acum poartă mereu plovărele ei din tinerețe, din anii 70, când unul, când altul, cum am făcut și eu, neavând altele. (Unii au intrat peste mine cu ideea că ei nu suportă sau nu le plac oamenii săraci. Alții zic că mama consideră că banii tatei nu mi se cuvin, fiindcă tata nu era tatăl meu adevărat, ci ei se cuvin. Eu consider că nu e așa și pot argumenta că legea e corectă chiar dacă tatăl nu e biologic, el m-a recunoscut ca copil al lui și m-a lăsat să cresc la mama lui.)

Mama are și rată 150 lei la laptop și stă să vizioneze seriale gratuite pe internet ore în șir, fiindcă e și ea amărâtă, chiar dacă nu e complet singură, ca mine. Nu are altă plăcere, zice ea. Eu ascult muzică clasică și îmi pare rău că iar nu pot să îmi cumpăr concertul pentru vioară al lui Ceaikovski. Asta, e, poate în februarie. Am destule CDuri, dar le-am luat la întâmplare când erau mai ieftine, înainte să știu ce îmi place sau mă poate ajuta.

(Unii zic că mama nu e de vină și că porcii ăia din oraș care m-au otrăvit nu vor să mă lase să vând apartamentul, sau cei care m-au condamnat nedrept la moarte, deși nu am greșit nimic. Alții zic că și ea. În dulap miroase așa goraznic că mi-a venit să vomit acolo. Menajera vecinilor iar a iești în calea mea rândul trecut când am fost în oraș, ca să se uite urât de tot și să fugă ca să nu o salut, că ea așa făcea mereu înainte. Unii zic că i s-au spus minciuni, alții că și ea m-a otrăvit la ghenă sau lift, sau chiar în casă, că ei intrau sigur, unii. )

Mă bucur mult și pentru micuțul meu calendar de birou 2020 cu 2 lei 50.

duminică, 1 decembrie 2019

1 dec 2019 jurnal

1 dec. 2019
zi de sărbătoare, ora 6 30 seara
dar de mâine trebuie să continui să scriu restul povestirii și să o și termin. Mai scriu și câteva lucruri mai triste și azi.

Au început din nou să îmi arunce vorbe rele, ca în fiecare zi.
Din nou despre povestea aceea cu sexul oral, ceva extrem de dezgustător, una din cele trei aparente greșeli ale mele, dar de fapt nici aceea greșeală, așa cum am povestit, fiind un lucru care nu dovedește nimic rău despre mine sau despre ce simțeam sau gândeam sau ce caracter aveam.

Ei spun mereu că omul acela, Ion Andreescu, zis Toni, a fost plătit ca să îmi facă rău. E adevărat că eu l-am întrebat dacă acceptă să îi fac acel lucru, deși eu nu am absolut nicio senzație sexuală și nicio experiență sexuală. I-am explicat că vreau să înțeleg, fiindcă m-au închis la psihiatrie fără vină și că speram libertatea și dreptul la muncă și de a nu mai fi închisă acolo. El a acceptat și mi-a arătat și citația lui de divorț, fiindcă eu nu aș fi acceptat să am vreo relație cu un bărbat căsătorit.

Lucrul acelea s-a întâmplat exact din cele 10-15 motive expuse de mine pe blogul despre viața mea. În realitate, eu nu am avut nicio relație cu Toni, care chiar inventase că mă va lua de nevastă, ceea ce bineînțeles că nu aș fi acceptat. Singurul bărbat din viața mea a fost acel meditator, Leon Zăgrean, fiind el atât singurul care a vorbit cu mine, cât și singurul care mi-a dat senzație sexuală întreaga viață (la atingerea cu piciorul, fără voia mea și fără să pot evita sau anticipa acel lucru). Dragostea mea tinerească față de LZ a fost fără pată sau greșeală și oricum eram genul de femeie care s-ar fi luptat împotriva unei lumi întregi ca să rămână fidelă unui singur bărbat, chiar dacă aș fi fost obligată să divorțez sau să rămân văduvă. Nu am fost obsedată de Leon Zăgrean și nu m-am gândit mult la el în afară de anul de meditații și niciodată când am fost studentă la medicină și nu am avut niciodată vreo tulburare psihică din cauza lui.

Ulterior, acel bărbat Toni s-a reîntors în București, loc de unde eu am ieșit foarte rar întreaga viață și numai de câteva ori în altă parte decât în satul bunicilor. El nu m-a căutat în București decât de vreo 4-5 ori, deci 1-3 ori pe an și de fiecare dată își bătea joc de mine, așa cum am povestit. Ei spun că era porc și că primea bani să mă lovească. De pildă mi-a cerut să merg la un loc numit Bingo singură și să îl aștept acolo mult timp etc., m-a dus la un bătrân libidinos care m-a sărutat cu forța,mi-a cerut altădată să merg noaptea la ”Casa Poporului” etc.

Inițial eu nu am reușit să îi spun adio din cauza tratamentului psihiatric care îmi transforma voința într-o cârpă moale, fără să îmi lovească logica gândirii. Ei spun că toată lumea știe că inițial exact acesta e efectul tratamentului psihiatric. Medicul a avut dreptate să îmi scoată după doi-trei ani tratamentul.
Deci am avut tăria să îi spun NU când m-a căutat ultima oară. Atunci el a făcut foarte urât la telefon. După aceea nu m-am mai gândit deloc la el, niciodată, la fel cum nu mă gândeam nici înainte deloc. În final, acum un an a ieșit și el se pare pe stradă în calea mea la mega image.

În afară de momentul acelea din nordul țării, în care e inclus și un țigan la un moment dat, și un bărbat care m-a sărutat cu forța pe stradă și și-a băgat limba în gura mea etc. lucruri care nu produc nici cea mai mică senzație sexuală, a mai fost un bărbat Răducanu, instructor auto din Voluntari, la care m-a trimis nașul meu. Fiicele lui, Anca și Simona, sunt și acum în pozele cu mine de la grădiniță și erau fetele pe care le cunoșteam atunci. De un an de când stau în Voluntari, unii au trecut mereu cu mașina de școală auto pe străduța mea de aici. Unii au scornit ideea că acel instructor care și-a bătut joc de mine de fapt, este considerat de cei de aici un fel de erou fiindcă mi-a făcut mie rău, deși eram om nevinovat și fără apărare. Poate că nu e adevărat și poate că oamenii nu cred că el era erou fiindcă greșea, căci el greșea, nu eu, cum am povestit. Desigur, nici cea mai mică senzație sexuală și la fel a fost când am fost violată anal lângă Poliția capitalei, dar unii spun că dacă o femeie e violată, atunci oamenii proști dau mereu vina pe ea și o alungă din lume, adică o f-t sau o bagă la balamuc.

Ei au spus că sunt de acord cu mine că toți oamenii inteligenți sunt inevitabil legați indirect de toate subsistemele societății, inclusiv de politică, chiar dacă sunt ei artiști sau poeți sau orice meserie ar avea, chiar dacă nu urmăresc știrile, dar proștii (unii) își imaginează, cu cât e omul mai inteligent, că el ar avea legătură directă cu politica sau că ar controla ceva în acest sens.

1 Decembrie 2019

România este o țară frumoasă, cu o limbă frumoasă, cu mulți oameni deștepți, iuți și învolburați, sau limpezi ca apele, apele noastre tare bune de băut, cum spuneau țăranii, care, ca în multe alte țări, se numeau țărani. Oamenii noștri sunt și deștepți și treji. Și apele țării îi țin puternici.

Numele țării era România de mai mult timp, avea oameni și tineri și bătrâni, apele săpau defileee să treacă Carpații, munți ca o coloană vertebrală pe hartă, unde se pare că privești un embrion, sau un făt în placenta continentului. Dar eram noi, nimeni nu putea spune că doar avem chip și asemănare cu ceilalți oameni din lume. Cu munții, câmpurile și dealurile, cu toate culorile lucrurilor care cresc din pământ.

Pruncul acesta se va naște mereu prin noi, românii din jurul munților, născuți, crescuți, vorbind în limba noastră și povestind în limba noastră, stând la povești pe prispă și pe țarină, printre păduri și codri, fie iarnă, fie vară. A fi om înseamnă a fi totuna cu pământul tău, cu tot ce e viu și cu toate pietrele și casele și a fi român înseamnă să fii totuna cu limba românească vorbită de oameni și cu pământul tău trăit de veacuri, pe care nu le mai știi măsura.

miercuri, 13 noiembrie 2019

13 noiembrie 2019

Bună ziua, deși nimeni nu a vorbit cu mine niciodată. 13 noiembrie 2019, dimineața.

Azi noapte iar s-a întâmplat ceva rău - mama sau altcineva m-a frecat sexual în timp ce dormeam și aveam coșmaruri oribile. Nu era din cauza coșmarului, era findcă acel cineva a vrut să îmi facă rău. În acest fel mi-a distrus orice bucurie posibilă și lovește rău. La fel mi s-a întâmplat acum vreo câteva săptămâni, voi nota când voi transcrie în curând divagațiile de pe caiet și apoi restul rezumatului.

Acest lucru, cum am mai scris pe blog, mi s-a mai întâmplat cu ani în urmă, tot aici la Voluntari și cei care intră peste mintea mea spun că mama e vinovată.
În același timp, azi au început din nou cu ideea că eu trebuie neapărat să fiu distrusă definitiv. Nu e adevărat.

Ei zic că pentru ei nu contează decât faptul că ceilalți au greșit, chiar dacă eu nu am greșit nimic.

Alții, tot răi de fapt, pentru a îi păcăli pe alții, spun adevărul că oamenii vor să mor dar nu e bine și nici nu trebuie să mă omoare, dar asta fac și asta vor toți. Sau că familia mea e o familie de asasini monstruoși și i-au păcălit pe toți ca să mă omoare. Da, e evident că e oarecum adevărul, aparent familia mea mă omoară, printre alții, citiți blogul meu tot și veți vedea imediat că nu e niciun fel de delir, niciun fel de interpretare care duce la delir, fiind evident că eram un om inteligent și nu puteam spune decât adevărul.

În același timp am fost trezită din nou la ora 5 și jumătate, pentru a fi torturată. Timp de câteva zile mă lăsaseră în pace.

E evident că din 1984 ești închisă și izolată și torturată și că, în același timp, deși nimeni nu a vorbit cu tine, idioții cred că așa trebuie să fie și să fii omorâtă, inventând încontinuu minciuni.
Da. Acesta e adevărul despre mine, asta am spus și eu, e foarte simplu.

E foarte simplu, spun ei, întotdeauna ai fost tu, din copilărie. Ai fost și ești la fel - un om foarte bun și inteligent. Și așa ești și acum, tot ce e bun.

Dar ei nu ți-au lăsat, întreaga viață decât un singur om - pe mama ta - ea e singura ta voce sau putere au putere lumească în societate sau delegare a puterii. Dar ea e un monstru, care te omoară cu ajutorul puterii pe care o are tot de la tine. Și Carmen, asistenta de la psihiatrie, e la fel ca mama ta, spun ei - o scroafă/femeie ticăloasă. ?? Oare?

Oamenii nu te vor, fără motiv. Dacă cei buni și frumoși și inteligenți ca tine te-ar fi acceptat, totul ar fi fost bine, dar ei nu te-au acceptat deloc.
Unii spun că cei buni ”își merită soarta” fiindcă au crezut răul despre un om izolat și chinuit din copilărie, un om despre ei care nu știu nimic. Sau au crezut că trebuie să te omoare. Nu e adevărat, nimeni nu își merită soarta, fiindcă soarta sau destinul însemană fatalitate și oamenii nu pot face nimic împotriva fatalității. Dar oamenii sunt responsabili pentru diverse alte lucruri.

Unii cred că e mama ta, nu tu. Dar ei niciodată nu ”au întors totul pe dos” și nu au ”întors roata”, aceasta fiind încă o iluzie sau delir al lor. Ești tu de când de naști și până când mori și ei vor să mori, deși ești tot ce e bun. Ești tu acel lucru, fie că ei te lovesc mai mult sau mai puțin, dar ei toți au înțeles totul pe dos.
Tu le-ai dat oamenilor totul, dar ei vor să mori.

Iată, încă o dată, ce am înțeles eu și apare din tot ce am scris:
Ei, cei răi, cred că puterea lor politică sau militară - care e același lucru, o delegare a puterii politice pentru uzul forței - ei cred că puterea se obține numai prin minciună, tot felul de elucubrații și abuz și chin asupra mea. Dar eu eram viața, aduceam bucurie și viață altora, cum am înțeles și eu pas cu pas și am avut dovezi și eram un om inteligent care rezista la chin și frustrare, fiind un om bun.
Ei spun chiar că ”dumnezeu este întotdeauna consumat și măcelărit până la ultimul strop de sânge”
Deci ei aberează, dar, în același timp, ei chiar omoară, cum am povestit și mai am de spus câteva lucruri importante.
Deci ei prin putere înțeleg un singur lucru - acțiunea violentă asupra altora și puterea de a acționa violent, cu diverse presiuni, inclusiv bani sau alte valori, astfel încât oamenii stau organizați cum li se cere, chiar dacă nu sunt omorâți sau loviți direct. Puterea în sens pozitiv, de creație sau muncă sau altele, ei cred că e subordonată cadrului coercitiv, așa cum guvernul țării centralizează în ministere diversele activități sociale. Dar ei spun că durerea și suferința celor oprimați - adică eu mai groaznic, printre alții - e necesară pentru ca ei să mențină cadrul politic necesar activităților umane. Altfel spus - fierul deasupra florilor, un exemplu fiind și diverse sculpturi de tunuri montate în diverse orașe pentru aducere aminte și respect.

Această putere coercitivă este într-adevăr obținută prin folosirea mea cum am povestit mai sus sau în teoria conspirației sau martirului. Dar puteau să mă accepte sau să vorbească normal, cât de puțin. Ei lovesc pe alții, dar, în esență, mă lovesc pe mine și pe ceilalți îi lovesc indirect, prin tortura asupra mea.
Dacă m-ar fi lăsat în pace și nu m-ar fi otrăvit, sau chiar dacă aș fi trăit singură, dar cu oarecare relații cu alți oameni, că altfel nu puteam, ei zic că ar fi dispărut puterea coercitivă prin politică, care oricum nu e absolut necesară, dar nu ar fi pierit lumea și nu ar fi fost dezastru economic.
Alții cred invers, chiar au spus că dacă mi-ar lăsa viața și m-ar lăsa în pace, ar fi un imens dezastru social și economic. Cei de genul acesta mereu pun problema în acest mod - la fel cu cei care spun la fel că DACĂ MI-AR LĂSA VIAȚA ar fi o imensă rușine pentru popor, cea ce e fals, și alții la fel - ei cred că lăsarea mea în viață înseamnă ceva rău. Fără a ști nimic despre politică sau altceva, e evident că omorul și tortura pot face răul, dar binele pentru un om nu face niciodată răul ! Binele duce la bine întotdeauna. Ceea ce gândesc ei sunt complicații ale Ideii (realitatea), care sunt și incoerente și ilogice, dar creează sistemul lor de gândire, la fel cum sunt create diverse științe. Dvs. credeți în ei, fiecare din ei are altă concepție în detalii, dar toți aceșit nebuni politici sunt extrem de proști și greșesc, veți vedea și din restul povestirii. Nebunii politici sunt cei mai răi.

Foarte simplu e de observat că am fost mereu o capacitate, cum spunea Ionescu psihiatrul, adică un om de valoare ÎN SINE, ADICĂ POTENȚIAL, cuvânt legat de putere sau potență, fiindcă în mod real nu am avut drepturi și nicio șansă, în afară de relația cu părinții, care erau monstruoși și puțin alte contacte cu alții, foarte puțin. Faptul că am fost și sunt un om inteligent, faptul că am avut multe virtuți și nu am avut vicii (adică defecte de carater, că nici fumatul nu a fost viciu la mine) este un lucru bun, chiar dacă nu am fost acceptată în lume. Acest lucru a fost bun și pentru ceilalți, dar poate nu înțelegeți aceasta, deoarece pare un lucru iluzoriu, în timp ce credeți aberații politice sau altceva, care nu au sens. Pe mine nimeni nu m-a întrebat nimic, fiindcă aș fi putut explica clar orice detaliu de mult timp. Nașterea unui copil bun și deștept, de fapt a oricărui copil - și eu așa ceva sunt și am fost mereu, un om bun - este o capodoperă, este un rezultat sinergic al întregii activități sociale la un moment dat, cum prea bine știu și geneticienii și medicii și alții. Înseamnă mai mult decât o teză sau oricâte teze de doctorat care există la acel moent dat în lume. Eu nu m-am născut nebună, ci am devenit așa, adică închisă la balamuc cum zic ei, prin forța coercitivă a sistemului social.

Nu voi mai explica tot ce știu despre politică, fiindcă ar dura 100 de ani și oricum ei tot vor inventa alte deliruri sau minciuni, cum au făcut încontinuu. Notez încă o dată un lucru spus deja, apoi trec la restul povestirii. Unii susțineau în gândul meu că ei vor să mă omoare fiindcă eu sunt geniu sau om PREA inteligent și, prin urmare, eu centralizez puterea politică, care este oricum mai mult ca o religie în lume, că așa cred ei și ei vor să omoare acest ceva, ca și cum ar extermina o anumită specie de animale - deci absurd - cu speranța ca ei să fie liberi ca oameni politici în coordonarea societății. Ca și cum sunt ei inapți datorită mie. Erau obsedați de ideea ”cine o controlează” ”cine controlează totul”, sau ”nu o să putem niciodată să o controlăm”, care sunt gânduri greșite și agresive ale lor.

Repet, ei au fost mereu liberi. Orice om inteligent este un centru de coordonare bun, nu este ceva rău. E vorba de coordonare, nu de control. Eu am fost ceva foarte curat și sunt la fel. Viața mea a fost ca un fel de tezaur îngropat sau ținut sub lacăte, dar utilizat ca bani în circulație, la fel cum se fac operațiunile bancare, dar tot binele este. Acum am explicat neclar pentru cei care nu mă cunosc. Și aceștia sunt toți, oricum nu am pe nimeni. Toți oamenii lucizi gândesc exact ca mine și au aceleași valori la care țin, aceleași idealuri și aceleași nevoi. În oraș ei spuneau că pe proști nu îi interesează decât banii și sexul, dar eu pur și simplu nu am avut nicio legătură nici cu proștii, pe care nu îi disprețuiesc, nici cu cei inteligenți. În realitate, cei inteligenți trebuiau să mă accepte, nu să mă dea proștilor ca pe un os de ros în cușca lor politică și socială. Eu nu reprezint forțe politice, pot răspunde clar la orice nelămurire în acest sens.

Citeam ieri un text al lui Wittgenstein și acolo scria despre zidurile temniței noastre de toate zilele - adică granițele limbajului verbal. Eu nu văd situația așa, eu văd că omul e liber și există o infinitate de posibilități. Omul, nu trebuie neapărat să fie robot superperfromant, cu limbajul microcipurilor și toate realizările informaticii, omul e în primul rând un om botezat, adică are nume și i se dă harul limbii materne.

Se știe că proștii chiar și acum cred că inteligența oamenilor rezidă doar în memoria lor, deși trăim în epoca în care se vede clar ce memorie imensă au calculatoarele și, din cauza acestei prejudecăți, consideră că eu, cu memoria mea slabă și apoi slăbită de tortură și otravă aș fi proastă. Inteligența comprehensivă și înțelepciunea nu contează pentru ei. Vă puteți imagina că acest lucru nu mi-a dat bătaie de cap sau probleme psihice - adică disprețul lor. În plus, sunt femeie, deci mai puțin valoroasă sau importantă decât bărbații, așa cum cred proștii, în momentul în care compară intelectul femeii cu cel la bărbatului.

De aceea, mai menționez unul dintre delirurile lor legate de Eminescu, cel care era misogin în multe scrieri - ”că femeia are fuste lungi și minte scurtă” În blocul meu numărul 3 din oraș stătea un bărbat care semăna cu Eminescu. Locuiam la intersecția Eminescu. Eu nu știam de el. Ei au creat ideea că acela era Eminescu de odinioară, reincarnat în altă viață, respectiv viața mea ca dumnezeu sau forță vitală, sau spirit al timpului - cum se spunea odinioară. Ei zic că eu am fost cea mai bună de până acum etc.

Ei spun că Eminescu era nebun și odinioară, la fel cu ceilalți, sau idiot ca toți ceilalți și odinioară exista o alta în locul meu pe care el a distrus-o de prost, așa cum fac toți mereu. Altul zicea că nu, dar l-au corupt și l-au făcut total nebun după ce a murit.

Drept dovadă multe versuri din spiritualitatea proprie lui - de exemplu ”Rafael pierdut în visuri...pe madona-dumnezeie” ”pe palida-ți frunte nu-i scris dumnezeu” Etc. La un moment dat spuneau că nimeni nu a scăpat viu de blestemele lui Eminescu - de exemplu cele scrise în scrisorile sale în versuri.

luni, 11 noiembrie 2019

11 noiembrie 2019

11 noiembrie 2019
Totul e mai bine dar azi am urinat foarte puțin. Anul trecut când nu am urinat s-au întâmplat tuilburări social-politice la începutul lui august și mă tem că nebuni diverși cred că eu trebuia să nu urinez ca să aibă ei anumite schimbări politice. De fapt e agresiune, ceva rău inutil asupra mea.
Asta e.
E nreplăcut că nu am mai avut scaun - adică la toaletă - de 8 sau 9 zile. E greu, am abdomenul umflat. Poate ar trebui o clismă, dar pentru asta trebuie mers la spital, că nu am pe nimeni. Mama nu mi-ar face, ea oricum îmi făcea rău imens din 84 și credea că trebuie să mă omoare și a spus că toți o vor crede în acest sens și asta a făcut. Cred că vă dați seama că nimeni nu a vorbit cu mine toaăt viața. Și că ceea ce am spus despre mama e adevărul și despre mine la fel. Există doar o asistentă, o vecină, dar nu îmi pot permite să îi cer, nici contra cost. Nu știu ce să fac. Asta e.
Setea s-a mai domolit. Palmele uscate etc.
Am luat 4 laxative - 2 azi, 2 ieri, degeaba.

În fine, voi scrie acum despre ceea ce am zis ieri și puțin mai mult. Ceea ce voi scrie sunt ultimele divagații, apoi voi trece la subcapitolele compuse din fapte concrete, nu judecată sau idei despre fapte. Apoi nu voi mai scrie despre cum sutn torturată sau abuzată sau ce a fost în ultimii 14 ani, dar ei probabil vor continua să lovească zilnic. Sau poate nu. După ce termin de scris povestirea voi scrie lucruri frumoase și bune de asemenea adevărate. Sau diverse abstracte sinteze și analize. Și toate acestea, promise de mine demult, le voi putea scrie dacă sănătatea îmi va permite, în special dacă nu voi fi otrăvită. Trebuie să termin povestirea, nu este ceva derizoriu, e adevărul, am fost obligată să scriu, poate ați înțeles că nu trebuia să fiu omorâtă. Veți înțelege mai clar cum sunt și am foat mereu și cum sunt omorâtă, nu e important doar faptul că nu am greșit nimic. Sigur, e vorba de un singur om, eu, și eu mereu m-am gândit la binele altora, dar ei și dvs. faceți o confuzie, nu trebuia să fiu omorâtă. Nu folosește nimănui moartea mea. Fac și eu ce pot, dacă mă lasă termin povestirea. Acum voi continua divagațiile, ele fiind limitate, notate în grabă și dezordonat pe genunchi în două caiete și nu au cum să mai fie altele.
Ei cred, cum am explicat ieri, că politica se face numai prin minciuni și cruzime asupra unui om nevinovat, bun etc. Dar politica în acel sens nu e necesară, administrarea resurselor se poate face și altfel. Oricum nu trebuiau să mă omoare și mă puteau accepta cât de cât.
Mereu aceeași poveste - ideea lor evident greșită că nu poate exista o mamă așa monstruoasă , deci ei trag concluzia că eu am greșit sau aveam vreun defect. Sau că de ce am spus adevărul despre mama, că era logic că mă vor omorî. Nu e asta problema - veți înțelege poate la sfârșit.

Spuneam ceva mai demult despre defecație, scuzați cuvântul. Am omis doar câteva detalii:
- că spunea fratele mamei caca-maca și mama în ultimul timp
- că o verișoară de grad trei, Ana Maria, unguroaică, dar probabil fără legătură de rudenie cu mine, spunea amuzată foarte că la ora de română profesoara îi învăța să nu scrie ”că când am văzut, făcut” etc. E normal ca unii oameni să fie amuzați în tinerețe de cacofonii, eu nu eram așa dar nu am disprețuit pe nimeni , dimpotrivă a fost o imensă bucurie să fiu om și alții să fie altfel decât mine, și puteam scrie frumos chiar și texte literare, îmbibate de înțelegere și iubire, nu de cinism, cum fac unii
- copiii vecinului de sus, care m-au torturat și ei, strigau în bloc când eu am mers la WC - ”ce, de ce să nu lași omul în pace când vrea să facă treaba mare?!”
- o pacientă din spitalul de psihiatrie în 2016, studentă la psihologie a cumpărat rahat și mi-a oferti și mie și altora și insista rânzând cu alții că e tot rahat
- tata spunea mereu că eu eram căcat și că bătrânul, tatăl lui, paralizat aproape fără grai, spunea ”Molodoveanu - Căcat”. Nu știu sigur dacă am notat acestea, nu am mai verificat.
- a trebuit să duc căcat pentru analize la medic când aveam paraziți (am fost infestată după 18 ani de mai multe ori, și cu oxiuri și cu păduchi, inclusiv cu păduchi în blocul trei ) de cel puțin două ori dacă mai țin bine minte și o dată mi-au cerut să duc pentru analiza digestiei, după ce a trebuit să consum anumite alimente în anumite cantități. Pe vremea aceea aveam scaun regulat dimineața. Medicul era probabil de la fosta policlinică Batiștei, unde lucra și medicul așa zis de familie al nostru, dna Ionescu Viorica, înainte să existe sistemul numit medicină de familie.
- am fost crescută și în Voluntari la casă veche și săracă cu fosă la WC, și veneau uneori vidanjorii. Colegii, sau cei mai mulți, aveau canalizare, noi eram săraci. În satul bunicilor de asemenea nu era canalizare.

De anul trecut am probleme anale, dar mai ales anul acesta. După defecație am un fel de prolaps rectal. Acest lucru a apărut de fapt brusc. Nu am avut sex anal și nu am mai fost f_tă în fund monstruos din tinerețe. De mai mulți ani am și constipație cronică, iar medicul de familie mi-a recomandat să mănânc fructe diverse, dar nu banane, și prune uscate etc. Mama mănâncă mereu banane, așa cum spunea tatăl Anei Maria unguroiacă că trebuie să mănînc eu mereu, poate era o aluzie la sex oral, dar eu nu am avut sex defel de fapt.
Dată fiind urâciunea acestui lucru numit căcat, e important să vedem faptul esențial că omul e un animal frumos și nimic din ce e omenesc nu ne este străin și nici dezgustător. Peste toate acestea se află binele și gândul curat și iubirea. Viața înseamnă și pamperși și multă răbdare și vomă și pișat și bășini, care cuvinte există în dicționar. Din păcate a trebuit să scriu și aceste fapte, ca un documentar, nu neapărat jurnal, despre mine, pentru a putea ajunge la esențial, pentru a povesti totul despre o crimă reală, chiar dacă era din 84, adică pe termen lung prin tortură. Normal că nu am vrut să mor.

Bun. Acum despre teoria conspirației.
Ideea e că un prunc, sau un om-prunc, adică pur și luminos este ales de alții să poarte o cruce etc. - deci diverse alte explicații ale realității - și acei oameni sunt împreună și reprezintă grupuri sociale. Acei oameni se acceptă reciproc dar nu acceptă pe omul acela și plănuiesc să facă ceva pentru ca ei să aibă mai multă putere în lume. Unii spuneau că colegii mei - din instituțiile în care am fost, începând cu liceul, au conspirat împotriva mea, dar se pare că e clar că soarta mea era la fel din naștere, în familie. Este ceea ce am povestit ieri, ceea ce unii consideră a fi puterea celor răi și proști asupra celor buni și inteligenți. Să vedem dacă e adevărat. Ideea e că ei comit lucruri monstruoase asupra unui om - semen cu noi, ba pe deasupra o femeie, să spunem inteligentă, săracă, singură, maltratată de familie și cu sufletul bun - o parte din lucrurile vizibile. Conspiratorii puteau crea minciuni frumoase despre orice, dacă aveau creier, dar ei s-au gândit că este mult mai simplu să îi păcălescă pe oamenii cumsecade, care nu pot crede așa orori asupra unui om, cu atât mai mult un om așa bun și cuminte. Uneori adevărul bun despre victimă sau martir ieșea parțial la lumină și atunci oamenii nu puteau crede că un asemenea om e maltratat și omorât așa. Și atunci înghițeau alte minciuni. Alteori ieșea la lumină ceva din oroare, abuzuri și crimă inumană și atunci oamenii erau păcăliți că victima e ceva rău. Și alte scheme de gândire de acest fel, se derulau la fel. De-a lungul anilor se adăugau lucruri rele tot mai groaznice, fiindcă cei care doreau putere și să îi păcălească ei pe proști, făceau alte rele incredibile pentru cât mai multă lume. Și știau adevărul, voiau să îi întreacă pe ceilalți. Între timp mințeau toți să înghețe apele. La fel e și teoria martirului așa zis necesar pentru puterea politică. Dar ce e puterea aceea? Probabil să îi țină pe unii dominați de alții. Adică o împărțire a lumii în stăpâni și sclavi, o împărțire arbitrară, fiindcă de fapt toți oamenii sunt capabili de mult. Ideea era că ei aleg un om și nu luna de pe cer, fiindcă minciunile despre un om prind mai bine la public. Însă teoria pare incompletă. Lipsește ceva. Cum sunt acei oameni menținuți în stare de submisiune, dacă era așa? Nu pot fi așa decât prin două metode - forța fizică și lipsa banilor. Minciuna sau adevărul nu îi pot constrânge, sunt doar idei. Cei care intră peste mine au spus adesea că oamenii au fost corupți să mă omoare și să mă f_tă, că au fost ”unși” funcționarii sau medicii să îmi facă rău și să mă abuzeze. Că oamenilor care m-au lovit li s-au dat bani. Ei spun că, spunând adevărul, eu am dat puterea oamenilor, dar ei nu au vrut să o ia. (??) Este necesar ca martirul să fie un om inteligent? Ei spun că nu, doar conspirația și minciunile contează și că au existat martiri mai proști, care rezistau prin faptul că știau adevărul curat despre propria lor viață, cum sunt ei și cum sunt masacrați în realitate. Dar, chipurile, cu cât martirul e mai inteligent, cu atât puterea porcilor e mai mare și durabilă. Aceea e puterea victimei în fața asasinilor. Între timp, martirul evoluează ca om, chiar dacă e complet izolat, adică își îmbogățește ceea ce se numea în psihologie ”concepția despre lume și viață”, cea mai puternică forță motivațională pentru intelectuali în opinia mea. Înțelegerea lumii se face dincolo de materialul brut de informații acumulat prin lectură, material pe care porcii vor mereu să îl șteargă prin violență din memoria victimei. E vorba de acea integrare spirituală a omului după vârsta de 35 de ani. Înțelegerea și cunoașterea sunt mai mult decât știință în sensul de depozit în memorie. Aceste câteva adevăruri finale sau axiome sunt de asemenea platoșă pentru orice om.
Dar, în concluzie, nu rezultă de nicăieri că există o putere aparte dată de maritirizarea unui om și de minciunile despre el - fiindcă de fapt toți oamenii și cei mai puțin inteligenți au secretele lor și ceilalți oameni nu șitu oricum nimic despre viețile lor. Așadar completați dvs. teoria despre martiri. Trebuie să fie genii sau altceva? Trebuie să fie între nebuni? Etc. Este totuși adevărat că intelectualii mai înțelepți au ascendent asupra ceilalți.

duminică, 10 noiembrie 2019

10 noiembrie 2019

10 noiembrie 2019, ora 3 și 20
Tare cald afară. E aproape jumătatea lui noiembrie și e cald ca naiba. Unii credeau că acum voi muri precis, dat fiind că au făcut așa cald toamna târziu. Sunt încă în viață și e mai bine decât ieri, voi explica de ce. Totuși e ziua votului pentru alegeri prezidențiale.

Ei spun că mama nu mă urăște, dar e servitoarea puterii politice și i s-a poruncit să mă omoare,atâta tot. Și că încă din 1984 ea asculta de ordinele lor să mă tortureze și să urle și să vorbească anormal.
Ei spun că porcii care mă țin în gheare mereu și-au creat și și-au menținut puterea politică prin minciuni oribile și tortură și crimă asupra unui om nevinovat. Cum adică întotdeauna? Adică de 5000 de ani (5 milenii). ?? Numai de 1000 de ani, zice altul.

Dacă citiți tot ce am scris pe blogul meu cu memorii și pe celelalte (unde oricum nu am fost narcisică și nu am scris poezii numai despre mine, așa cum fac mulți) veți vedea că nu e necesar să mă omorâți, ba chiar că meritam viața, dar nu ați vrut. Oricum nu veți putea distruge porcii politici dacă nu că place de ei prin omorârea mea. Din ceea ce am văzut (de data asta poate mă înșel) de peste 9 ani pe facebook, cei mai mulți prieteni de pe facebook sprijină puterea politică prefîcându-se că sunt împotriva ei uneori.

”În final ei te omoară fiindcă nu le mai ești utilă.” Poate, cel puțin dvs., citind de ani postările mele, fără să mă acceptați deloc sau să vorbiți cu mine un pic, sunteți de acord cu aceste idei că eu trebuie să mor.

Voi continua imediat în această postare.

Tu ai fost un om foarte bun și inteligent, nu ai greșit nimic toată viața, ai avut gândire independentă și nu ai avut nicio boală psihică (nu ai fost nebună) și ai fost mereu exact la fel cum ești acum, dar oamenii cred exact invers.
Nu știu dacă oamenii cred exact invers, dar e adevărat restul despre mine. Nimeni nu are cum să creadă invers, fiindcă efectiv am fost izolată aproape complet din1984 și evident torturată acasă sau închisă psihiatric și fără drepturi. Evident nu am avut nicio șansă și au existat numai câțiva oameni întreaga mea viață în viața mea. Repet, am avut în aparență numai 3 greșeli (momente) în aproape 50 de ani, dar citiți blogul meu și veți vedea că de fapt nici acelea nu erau greșeli și în niciun caz greșeli de a fi condamnată, a fost de fapt vina altora. Acele greșeli nu spuneau nimic rău despre caracterul și gândirea mea, despre mine în general. În rest, întreaga viață, chiar în detaliu, nu am greșit nimic, nu am avut iluzii sau teorii greșite, nu am gândit răul despre nimeni, nu am făcut niciun rău, nu am ”mușcat nicio momeală”, nu m-am interesat de politică (am urmărit știri numai o perioadă scurtă), nu am vorbit răul și nici minciuna niciodată, nu am dorit răul nimănui, nu am avut pofte sexuale niciodată, nu mi-am dorit bani sau glorie niciodată, nu am avut niciodată sentimente urâte - ură sau gelozie sau invidie, ranchiună, orgoliu etc.(în afară de ura de 2 ani față de părinții abuzivi de tot și ura tranzitorie tot de vreo 2 ani, dar slabă, față de Zăgrean Leon, care îmi făcuse răul în mod real, exact așa cum am povestit. Ei spun că dacă ei recunosc că Zăgrean Leon a greșit față de mine se întâmplă o catastrofă. (?!) Dar de ce să recunoască ei așa ceva? De ce cred ei că trebuie să mor dacă ei nu recunosc adevărul despre acel om? Poate că el doar a greșit și nu a fost intenționat răul asupra mea. Ei spun că a fost intenționat. Alții zic că el a fost păcălit și corupt de cei răi.

În afară de ceea ce am scris în detaliu pe blogul meu despre profesorul Zăgrean Leon senior, am de adăugat doar că prin anul 2012 sau 2013 am descoperit că el avea o pagină pe facebook și i-am cerut ”prietenia” pe facebook, mânată fiind de sentimente de un fel de prietenie, nu de curiozitate, niciun fel de ipocrizie sau teatru, fiindcă eu niciodată nu am încercat să epatez sau să par altfel decât eram. Ulterior, după vreo 2 -3 săptămâni, nu mai țin minte cât, el a răspuns cu acceptare și m-a contactat pe messenger cu vorbele ”dragă Cristina”, eu am spus ”da?” și el nu a mai scris nimic.

Ulterior, fără nicio intenție ostentativă, din motive pe care le puteți ghici, eu am scos din lista mea de ”prieteni” de pe facebook multe persoane, printre care și el, exact așa cum am făcut mai înainte în 2012 când am șters complet contul meu de pe facebook, cu toți prietenii și toate postările - dar am o copie în calculator. Tot atunci am dezactivat blogurile mele și alte conturi, apoi am revenit pe internet, fiind total singură oricum.

Unii zic că el e răul, ca și colega mea de bancă ce era aproape singura mea relație de comunicare cu alții. Și că el ar fi mințit despre mine chiar și în acel an de meditații cu mine.

După cum ați văzut, una dintre ideile lor persistente este că i-au păcălit pe oameni cu milioane de minciuni despre mine și astfel puterea lor creștea în societate, fiindcă ei erau în posesia adevărului curat și bun despre mine. Orice putere se întemeiază pe adevăr, nu pe minciună, și cei care mă masacrau efectiv și mai și mințeau erau în posesia adevărului despre mine și despre cum mă chinuiau, uneori monstruos și incredibil pentru proști, chiar dacă eu spuneam adevărul. Ei spun că în felul acesta oamenii răi și proști dobândesc putere aspra celor buni. Ei mai spun că cei proști calcă în picioare și omoară pe cei buni, dar nu pot fi niciodată mai inteligenți decât cei buni, și numai cei buni pot dobândi singuri cunoaștere de sine și a lumii, și înțelepciune, în timp ce ceilalți pradă și omoară.

Este adevărat, cei buni sunt cei inteligenți mereu, dar proștii cred invers. În afară de adevărul despre mine, eu însămi mai eram, ca orice om inteligent, în posesia unei înțelepciuni proprii și a unie cunoașteri logică, rațională, prin mine însămi. Absolut nimeni nu mi-a spus sau sugerat nimic, eu singură am înțeles ce puteam înțelege despre realitate singură, nu doar despre povestea vieții mele. Oamenii pot avea putere și prin adevăr, adică această cunoaștere despre care spuneam, care îi ridică deasupra celor mediocri oarecum, sau prin maturitate deasupra tinerilor, cu condiția să fie acceptați, dar mie nu mi-au dat nici dreptul la muncă sau la studii.

Ei mai spuneau că oamenii nici măcar nu au înțeles că eu am fost un om total singur și că nu se ascundea niciodată altcineva în spatele meu. Adesea au spus că, printre altele, i-au păcălit pe proști că eu nu am gândire proprie și inițial proștii așa credeau, fiindcă eu nu vorbeam nimic în gând, deși asta e o dovadă pentru independența gândirii !! Apoi au mințit mereu și și-au întărit toate minciunile, de exemplu prin faptul că mama mă imita uneori și ei credeau că ea mă controlează etc. Sau au inventat că pe mine mă ajutau cu sfaturi în gând sau îmi spuneau secrete și de fapt nimeni nu mi-a spus nimic, nici cu voce tare, nici în gând. Ceea ce am scris despre viața mea a fost mereu adevărul dovedibil, și nimeni nu mi-a dictat defel ce am scris. Psihiatra Raisa Cârlig și-a bătut și ea joc de poeziile mele cu ideea ”dar de unde îți vin ție ideile acestea?”

În afară de faptul că nu am greșit nimic, de-a lungul vieții am făcut tot ce puteam face bun sau bine. Am povestit o parte pe blog. De fapt, am dăruit altora numai iertare, bine, iubire, respect tot timpul și tot timpul am primit cu adevărat ură și respingere și sentimente rele. Dar, desigur, proștii nu au nicio vină, au fost în mod sigur mințiți, așa cum mi se spune, dar eu nu cunosc altceva în afara minciunii că eram nebună. Dar nebunia e un concept confuz, neclar, și fiecare crede altceva, dar nimeni nu poate spune clar ce este. Am întrebat insistent pe porcii care veneau peste mintea mea cu ideeea că sunt nebună, până când unul - că ei nu vorbesc nici în gând cu mine, dar aruncă ori ură și minciună ori, mai rar, chair adevărul, numai adevărul despre mine - mi-a spus că nebun înseamnă omul închis la balamuc, cum am fost și eu. Unii dintre ei au înțeles că eu trăiam o stare de evlavie și bucurie în fața realității, atât oameni, cât și restul lucrurilor.

Fiind monstruos torturată, de foarte multe ori am vorbit singură în casă, fiindcă simețam acel fluture frumos al poeziei sau al rațiunii cunoscătoare a binelui și adevărului și simțeam nevoia imensă să spun lucruri bune și normale, chiar și după ce ei mă masacrau cu otravă și aruncau foarte multe idei de moarte asupra mea și ură și minciună. Adesea spuneam pe nerăsuflate tot ce știam mai bun sau frumos, tot ce înțelesesem curat prin muncă proprie, și toate ideile înălțătoare și luminoase cu putință. Discursuri personale, gânduri frumoase și lumină. Vecinii au inventat ceva de genul ”el săracu” ca să îi păcălească pe nebuni că gândirea mea bună și serioasă e inspirată de un el săracu, când de fapt era gândirea mea. Astfel prin schingiuiri, cei proști și răi fură cu adevărat cunoașterea, realizările intelectuale ale celor buni și îi imită, dar îi omoară ca pe niște vite de povară și se împăunează ei cu acele gînduri bune sau chiar inteligente în fața prostimii, uneori chiar din timpul vieții victimei. Aproape întotdeauna, după ce țineam un discurs mai frumos și de adevăr bun, ei mă torturau sexual sau cerebral, dar, după încă o vreme tot la fel făceam, în credința mea că binele contează.
Acum, de exemplu, iar au intrat cu ideea lor des repetată că ”trebuie neapărat distrusă”. Ei chiar fac răul monstruos, și zilele trecute m-au masacrat monstruos din nou și au spus de moarte mereu și multe alte minciuni și rele.
De-a lungul vieții mele, răul s-a amplificat mereu asupra mea, deși eram singură, săracă și izolată. Nici așa nu m-au acceptat. Vecinii au aplicat numeroase torturi și abuzuri, nu doar otrava. Astfel, ei păstrau secretul monstruos al crimei lor și mințeau și despre felul meu de a fi sau despre cum eram eu și proștii nu aveau cum să vadă adevărul. Astfel deci aveau putere în oarecare sens, asupra proștilor. Eu nu pot înțelege prin ce miracol au reușit să îi convingă pe toți că eu trebuie să fiu omorâtă. Și pe dvs. cei care citiți acum. Nu folosește la nimic și e ceva rău chiar. Nu scăpați de niciun rău. Logica cea mai simplă spune așa: nu aveți cum să știți că va fi ceva bun pentru alții dacă eu mor. Deci nu se fac experimente. Ei vor spune că ei știu din dovezi scrise sau din memorie ce trebuie să facă, că așa a fost mereu în istorie, sau, cum zic proștii, că așa se ”procedează”. Dar, asta eu pot să jur, nu au dovezi clare și certe și sunt monștri și voi credeți că ei au dreptate. Ei spun că mereu au făcut la fel, eu spun că a fost greșit dacă au făcut la fel, dar chiar ei nu cred, fiindcă li s-a întărit în trecut această idee, deși au interpretat greșit faptele. Cu mine nu a vorbit nimeni, nimeni nu m-a întrebat țintit, concret și la obiect nimic, iar lumea crede greșit că eu nu am nicio valoare, nici măcar de înțelegere a lumii. Datorită unei posibile puteri politice sau sociale a porcilor prin omorârea mea, putere pe care o vor avea și dacă mor fiindcă vor ști adevărul în parte, unii au intrat adesea peste mine cu ideea că ei nu suportă faptul că mereu ei sunt ”reduși la mine” și au insinuat că ei trebuie să aibă putere politică în lume și că e o situație penibilă să fie ei aruncați sub valoarea mea intelectuală, că ei trebuie să mă controleze și să fie mai sus decât mine etc.

Ideea era că, trecând anii, ei aveau puterea politică sau socială prin minciună și secrete urâte, dar eu eram mai deșteaptă și înțelesesem absolut singură mai multe decât acei troglodiți vulgari și astfel ei mă f_teau cu ideea că ei sunt importanți în societate și eu nu. Uneori mă loveau monstruos de tare în ochi, ore în șir. Odată mi-au ieșit ochii din cap - exoftalmie temporară - și a durut multe ore. Am pus poze, chiar așa era, și abia vedeam. Deci puterea aceea a lor, oricine sunt ei, nu e necesară, gândiți-vă puțin logic !

În postarea următoare voi scrie iar despre așa zisa teorie a conspirației și teoria martirului raportată la cazul meu. Îmi amintesc cum colegii mei de la psihologie vorbeau între ei, fără ca eu să înțeleg ceva, despre ”teoria conspirației”.

Probabil că v-ați dat și dvs. seama, sau o parte din dvs., că tot ce am scris eu în acea apologie a mea cu nu am făcut una sau alta e adevărul, ca și tot restul ce am scris. Probabil că ați înțeles că acest lucru e o constantă spirituală a umanității și că nu este ceva rău și nici nu este o imitare a Cărții egiptene a morților, din care poate ați citit și dvs. În postarea următoare de fapt și despre Abilify și Carmen.

Ei mai spun că unul dintre secretele lor monstruoase este faptul că mama e chiar un monstru înfiorător care mă omoară cu adevărat și i-a păcălit pe proști că este un om normal și chiar bun.

Azi, 10 noiembrie 2019
Înainte de ceea ce am scris că voi scrie, mă refer la ce s-a întâmplat ieri.

Ieri a venit Carmen, asistenta de psihiatrie la mine, la rugămintea mea. Și mi-a adus pastilele de Abilify pentru 2 săptămâni. Mama și Carmen au făcut o scenă și eu m-am arătat ofensată de vorbele mamei și de vorbele și tonul vocii lui Carmen. Eram foarte scârbită de modul în care mama mă chinuise în permanență, mai multe săptămâni la rând, cum voi mai scrie pe scurt mai încolo - că mult nu mai am de fapt de scris, și acum am din nou capacitatea de a scrie.

Carmen a reacționat ofensată și ea, ca și cum se supăra pe mine, numai pentru câteva vorbe și a adoptat o atitudine extrem de puerilă și falsă poate. Eu extrem de rar - doar de câteva ori toată viața, m-am arătat supărată pe alții, fiindcă nu am fost.

În realitate m-am bucurat și i-am mulțumit din suflet că mi-a adus pastilele de fapt prescrise de medic. Am luat două și de azi iau câte una pe zi. Ieri, numai în câteva ore, mi-am revenit dintr-o stare de rău înfiorătoare de săptămâni. Dacă nu voi fi otrăvită sau torturată rău, în câteva zile îmi revin.
Pronia cerească mi-a amintit de Abilify și mi-am dat seama că mă poate ajuta. Vineri am programare la cardiolog, dacă nu luam Abilify nu puteam merge.

Am descoperit azi că haina mea de toamnă - singura - miroase a vagabond de pe stradă, putoarea aceea urâtă la care domnii și doamnele din tramvaie nu reacționează parcă de rușine. Ori am luat-o cumva, ori vecinii, care, cum ați văzut într-o poză, îmi găureau hainele și alte mizerii.

Am uitat să notez că zilele trecute, în timp ce mă chinuiau pe mine monstruos, din ce în ce, biata mea pisică Cloe a fost se pare f_tă nopțile, mi se rupea inima când auzem cum horcăie tare de tot, odată m-am trezit din somn. Porcii intrau peste mine cu ideea că mama mea o f_te pe pisică și că idioților li se spune mereu că eu sunt scroafa. Sau că idioții cred că mama mea e dumnezeu și de fapt eram eu mereu. ?? Azi au intrat din nou cu delirul că ei au vândut țara, adică pe mine, străinilor, ca să aibă bani. Alții desigur cu ideea că eu nu sunt dumnezeu, ci doar un om perfect nevinovat omorât de porci. ”Și o omoară?” ”Da normal.” Eu nu consider că e normal, dvs. da, din câte se pare, după cum reacționați, inclusiv pe facebook.

anul acesta am primit de la Orange un telefon mobil cu internet și cameră foto

Postez mai jos 2 poze cu ochiul meu stâng foarte bolnav. Vara aceasta, în august, pe 30 august, m-a durut ochiul stâng și m-am temut că îmi pierd vederea. Am fotografiat și retina era albă. Medicii nu vor să mă ajute și chiar mi-au făcut rău de atâția ani - veți înțelege când voi termina acel rezumat, acum voi scrie tot restul sper, fiindcă mă simt mai bine. Dar nu am ieșit la toaletă de peste 7 zile! Degeaba am ceva bani că oamenii ”de jos” au foarte mulți și nimeni nu mi-ar face clismă, fiindcă ei mint despre mine, singură de fapt din 84. Abia acum am luat laxative, greață poate fi și din cauza asta. Oricum, în plus, eu și urinez puțin de anul trecut.

sâmbătă, 9 noiembrie 2019

9 noiembrie 2019

Adineaori am scris o postare și au șters-o imediat. Chiar și prin acest procedeu ei mă omoară.
Tot exact acum s-a trezit mama ca să îmi facă rău.
M-au trezit din nou, ca de multe ori, tot exact la ora 5 dimineața ca să mă tortureze oribil.
Ei spun că mama e monstrul, nu eu, dar poporul mă omoară prin ea.
I-au păcălit că trebuie să mă lase în gheara mamei. Depindea de voi și de ei să trăiesc.
Au zis totuși că e altceva, că ei toți preferă să mă omoare sau să moară ei decât să recunoască că au greșit față de mine.
A fost extrem de rău de la ora 5 - am intrat la aproape 6 pe facebook și un om pe care nu îl știu mi-a pus like la o postare, unul pe nume Ichim - deci e clar că oamenii mă omoară. M-au sculat de multe ori la ora 5 dimineața ca să mă tortureze cerebral, evident cu scopul de a mă omorî. mama se trezește mereu la 5, dar de fapt ea nu doarme și vine la mine unde nu am ușă la cameră și mă scuipă cu ideea că nu dorm. Ei spun că ea urmțărește sistematic, pas cu pas scopul de amă omorî și proștii cred că așa trebuie și că eu delirez.
Alții zic că toți vor să scape de mine omorțndu-mă.
În realitate e altceva : eu mă simțeam bine chiar acum câțiva ani, nu eram torturată cerebral ca acum, dar ei deja otrăveau. Faptul că mă simțeam bine nu deranja pe nimeni, dimpotrivă. Dar ei aveau această idee că vor să scape de mine de mult timp și chiar rmă otrăveau. Apoi, prin minciună, întărâtau poporul sau oamenii în general că trebuie să mă omoare și mă loveau și mai mult și astfel ei se simțeau mai rău sau se întâmplau lucruri rele și astfel ei credeaju că toți oamenii vor să scape de mine și unii chiar credeau că trebuie să scape de mine.
De fapt nici acum nu ar trebui să vrea să scape de mine, dar m-au lovit iar și de fapt se puteau opri, adică să nu mă lovească. Pe de altă parte, deși în viața mea nu a existat nimeni, darmite intelectuali, ei spun - și cam așa pare că este - că toți intelectualii din lume mint despre mine și astfel oamenii proști sunt toți aruncați asupra mea ca să mă omoare.
Și că ei toți mint despre mama, care astfel are teren liber să mă omoare, în timp ce ei spun mereu că așa monstru ca mama nu a mai existat (?)
Avcum doar inima rău, nu știu dacă voi ajunge la cardiolog vinerea viitoare, mai ales dacă proteza nu va merge.
De asemenea rău cerebral mare.
Sete cutremurătoare de la 5 dimineața, ca în toate nopțile de mai multe săptămâni, am explicat că și apa de la chiuvetă s-a schimbat brusc, nu știu sigur de ce. Mai înainte cu câteva săptămâni nu aveam sete deloc, mai multe luni, dar ei aruncau aceleași idei și apoi au otrăvit puțul probabil.
Iar au început cu nebunia că Pandele, primarul de aici, trebuie să dispară. La fel au spus mereu că ei îi distrug pe toți, fiindcă astfel umea credea că eu sutn nebună și distrug pe alții sau vreau să distrug. Proștii cred cu adevărat că eu am legătură cu acești porci care scuipă numai răul, și au părerea greșită că vor scăpa de rău prin moartea mea.

Iar au început cu nebunia că Pandele, primarul de aici, trebuie să dispară. La fel au spus mereu că ei îi distrug pe toți, fiindcă astfel umea credea că eu sutn nebună și distrug pe alții sau vreau să distrug. Proștii cred cu adevărat că eu am legătură cu acești porci care scuipă numai răul, și au părerea greșită că vor scăpa de rău prin moartea mea.
”nu se mai poate face nimic”, ”totul a fost întotdeauna cum a spus Cristina.”
Da, dar nimeni nu a vrut niciodată decât să îmi facă răul, nimic altceva.
”Cel mai monstruos om e tratat drept cel mai bun om.” Asta vor să zică că e mama, dar că proștii crec că eu sutn răul și că au fost mințiți c eu eram răsfățată în timp ce eu trăiam în tortură și izolare și sărăcie totală și otravă și închisoare completă.

Iar au început, cu ideea că ”lumea crede că tu ești un gunoi și de fapt tu ești cel mai bun dintre oameni.”
Nu au cum să creadă așa ceva, fiindcă e clar că am fost izolată și fără drepturi încontinuu din 84.
Altul, iar, cu ideea ”complimentele mele, Cristina.”
Cu răutate, ei zic că ăștia mă scuipă cu ură fiindcă li s-a părut că eu nu mă las omorâtă mai ușor. Altul zicea ieri că ei nu respectă oamenii muncitori și buni cum am fost eu.
Am uitat să spun aseară că, pe lângă celelalte rele, proteza nouă era și prea înaltă, astfel că am avut dureri mari de coloană la întoarcerea de la Gheață.
Acum văd că oameni necunoscuți din alte țări (sau din România) apreciază cu ”like” ceea ce scriu, nu șitu de ce, poate sunt mințiți și ei că trebuie să mă omoare, altfel de ce să îți placă faptul că un om e chinuit, dar nimeni nu vorbește cu el.

Spuneam în postarea mea anterioară despre Abilify. Să știți că am fost un om perfect cu adevărat, normal că nu mi-e frică de moarte.

Am telefonat la Carmen, asistenta mea psihiatrică, și am implorat-o să îmi aducă Abilify dacă are, măcar o folie. Ea a zis că îmi va aduce la ora unu.
De fapt psihiatra Cârlig Raisa e de vină, după ce eu am fost dispensarizată în 2007.
Nu doar că a spus odată că e o lege să nu iau eu decât un medicament chiar dacă erau prescrise două, dar m-a păcălit și prin faptul că o vreme nu mi-a mai dat din nou Abilify și de fapt a fost o păcălire subconștientă și chiar eu i-am spus că nu mai am nevoie de Abilify. Abilify mi-a fost prescris și în 2016, la ultima mea ședere la psihiatrie.
Ea îmi propusese să îmi facă o injecție cu Abilify pe lună. Atunci eu încă știam că ma nevoie de Abilify și m-am speriat că nu voi mai avea pastile zilnice, ceea ce mă proteja mai bine împotriva otrăvii, careera reală, dar nu trebuiau să mă omoare.
Din cauza acestei reavoințe a psihiatrei am uitat din nou că Abilify îmi întreâinea viață și astfel ei au plusat din nou subconștient în mine, să nu iau pastilele psihiatrice, la fel cum mă păcăleau încă după prima internare, din 1992, să nu le iau, pentru ca ei să lovească trupul meu sexual de la distanță sau altcumva, imediat după ce nu mai luam pastilele psihiatrice, fiindcă altfel nu puteau lovi.
Sper că, dacă iau Abilify, să îmi revin în câteva zile și să merg la cardiologie, unde m-am programat.
Ei spun că oamenii cred că eu sunt un sistem disfunțional și de aceea mă omoară, dar în realitate eu sunt perfecțiunea și normalitatea.
Alții vor să mor fiindcă iau pastile psihiatrice, deși ele sunt ca orice alte pastile pentru diverse boli, dar proștii nu pot înțelege totul.
Alii probabil cred ca proștii că trebuie să mă omoare fiind eu dumnezeu care ia pastile psihiatrice. Deci ceva rău. Probabil că nu sunt dumnezeu decât în sensul că sunt om rațional și inteligent și bun. Dar nu geniu ca alții. Dacă veți judeca corect, veți vedea că nu trebuiau să mă omoare chiar dacă eram dumnezeu care ia pastile, fiindcă era un sistem încă viabil și eu am fost numai lumină și frumusețe reală de gând și suflet, cu intelectul bun.
Așa s-a dezvoltat sistemul social - cu medicamente și tot restul lucrurilor, nu putem trăi ca oameni în barbarie. Dacă nu m-ar fi otrăvit, aș fi putut să nu iau nici pastilele psihiatrice. Setea e cutremurătoare, gâtul e uscat monstruos. Nu m-au lăsat să mă odihnesc noaptea trecută. Toți zic că e o crimă extrem de monstruoasă și că toți cred că eu sunt gunoi, deși eu sunt cel mai bun om.

Acum, findu-mi foarte rău deoarece mama m-a trezit iar tot la ora 5 dimineața ca să mă tortureze, am luat 2 pastile de Seroquel, doză mare, deși am luat 4 aseară, fiindu-mi foarte rău.
Acum greață foarte mare, ei spun că de la pastile și eventual voi muri.
Astfel, abia acum mi-am adus aminte că medicul Căpraru dn spital, un medic psihiatru care a fost singura care a vorbit cu mine, mi-a prescris Abilify dimineața și Seroquel seara. Apoi au scos o lege - deci absurd - ca pacienții psihiatrici să ia doar un medicament pe zi, o lege prin care voiau moartea mea, după cum au spus mereu.
Apoi alți medici și diverși porci au făcut tot posibilul, inclusiv printr-o lege (?) despre medicamente psihiatrice *(așa mi s-a spus) să mă facă să nu iau pastilele psihiatrice. Numai așa mă puteau lovi de moarte, dacă îmi luau pastilele psihiatrice.
Mai am Abilify în oraș și acela mă poate salva, căci de fapt trebuie să iau Abilify dimineața și Seroquel seara. Dar nu știu cum voi reuși să merg în oraș. Voi încerca să merg cu mama cu un taxi.
În 2016 la psihiatrie, unde m-au închis absolut sigur cu otravă, m-au slavat cu ambele medicamente zilnic.
Ei însă cred, de mult, că ei nu trebuie să își poarte crucea, adică viața mea nevinovată, dacă eu iau paștile psihiatrice, findcă m-au f_t, și probabil au mințit că eu i-am provocat sau indus în ispită.
Totuși au chiar eram în stare de anumite lucruri bune și acum și absolut sigur ei se înșeală crezând că trebuieb să mor, sau să îmi ia pastilele psihiatrice.
Trebuie neapărat să merg în oraș să găsesc Abilify dacă nu l-au luat din casă și să iau zi de zi, mă poate salva. E o chestiune de viață și moarte, dar nu știu dacă voi reuși să merg în oraș.
Vă rog în genunchi, lăsați-mi viața și dați-mi pastilele Abilify și nu mă vor mai păcăli să nu le iau.
Ei zic că asta e soarta nebunilor, adică sclavilor, sunt f_ți și omorâți de toată lumea.

Abia în aceste secunde înțeleg: Ei cred, sau chiar e adevărat, că, deși eram monstruos chinuită, proștii erau mințiți că eu greșisem sau că eram ceva rău și mama, sau alții, ceva bun. Bine, dar e evident că eu sunt omorâtă! Și acum ei tot în mine lovesc, în timp ce nimeni nu vorbește cu mine.
Păcat că nu pot continua povestirea, m-au chinuit mai monstruos prin trezirea de azi tot la 5 dimineața. Povestirea despre cum m-au masacrat, cu subcapitole și încă câteva divagații mai întâi. Inclusiv mama e nebună, crede în mod greșit că trebuie să mă omoare, la fel cu cei care cred că așa trebuie omorât orice dumnezeu.

vineri, 8 noiembrie 2019

8 noiembrie 2019

8 noiembrie 2019, ora 11 dimineața. Cum am promis, fiind încă în viață,voi încerca să continuu povestirea, dar din păcate acum îmi sunt amorțite ambele mâini, ceea ce uneori nu era, deci iar nu pot scrie. Poate îmi voi reveni spre seară.

Sete groaznică din nou, ascociată ca mai demult, deseori, cu amorțeala mâinilor - totuși nu au vrut să mă trateze de diabet, ați văzut, și poate e numai otrava, nu știu.
Soarele îmi bate în ochi, așa cum stau în fotoliu în fața calculatorului - frunzele teilor sunt de mult ca mierea și nucul a îngălbenit în câteva zile și s-a scuturat repede.
Păianjenii țes și acum poveștile lor tainice, și iarba e încă verde.

Azi burta mea a la fel de umflată, deși nu am mâncat de 5 zile și am și greață. De obicei răul îmi trecea după numai o zi de post negru sau aproape negru. Burta se dezumfla. Sete, slăbiciune la fiecare mișcare mai amplă, cu brațele sau corpul. Amețeală. Mers îngreunat. E la fel de acum mai multe zile. În ultimele zile am fumat numai câteva țigări, sperând să îmi revin. Nu am cum să renunț la apă, chiar dacă beau puțin.

Bună ziua.
Mama mea are și ea gura foarte uscată și plescăie mereu, chiar dacă nu vorbește. Ei spun că mama mea nu mai bea apă deloc. Nu știu, mi s-a părut și mie că nu mai bea, dar poate că ea are gura uscată fiindcă e și ea otrăvită, nu doar eu.

Ei spun din nou că eu sunt un om total nevinovat, omorât de familia proprie (și vecini). Eu nu înțeleg așa ceva. Nu am avut nicio greșeală, nici față de familie, îmi amintesc totul.
Dar nu înțeleg de ce cred ei implicit că oamenii care greșesc ceva trebuie omorâți. În realitate nimeni nu trebuie omorât. De asemenea ei spun mereu că oamenii mă omoară din cauză că sunt complet nevinovată în cele mai mici detalii, nu doar nevinovată. Eu vă spun adevărul - că chiar dacă aș fi greșit ceva de-a lungul vieții, ei tot ar fi vrut să mă omoare și tot așa ar fi făcut mereu. Dar ei continuă să spună această aberație - că ei mă omoară fiindcă sunt complet nevinovată, deși nu știu la ce vină se referă ei.

Ei spun că nimeni nu mă crede pe mine și că toată lumea îi crede pe porci. Care porci? Și ce să creadă lumea? Ceva despre mine? Dar cine, pentru numele lui Dumnezeu, ar trebui sau ar putea să mă creadă? Nu îi știu decât de la distanță pe cei de pe facebook, cu care nu am relații - nici dialog, nici acitvități comune, deci ei nu mă cunosc deloc. E adevărat că m-am plâns de diverse torturi în scris, dar așa era normal și am încercat în zadar întreaga viață să fiu împreună cu ceilalți.
Am fost cu adevărat un om perfect, dar eram închisă, cum au constatat toți, încă de la 13 ani.
Iar au intrat nebunii cu ideea că pe mine m-au redus la zero sau ceilalți că pe mine m-au distrus total. Dar ei spun aceste lucruri de peste 12 ani. Aceste lucruri nu au sens, eu am fost otrăvită și torturată oribil după ce ei spuneau așa și eu nu am avut relații cu alții toată viața. Deci nu au redus nimic, e vorba doar de crimă și încă sunt în viață.
Ei spun că mama i-a omorât absolut pe toți cei dinaintea mea și absolut pe toți i-a omorât cu otravă.

Iar au început să mă scuipe de moarte, cum au făcut după moartea tatei, din 2005. Sute de idei pe care ei le consideră motive de a mă omorî, pe care ei le repetă de atunci. Acum, de pildă - iar cu ideea că eu trebuei să mor, adică ei să mă omoare, fiindcă toată lumea mă urăște.
Sau iar că toți vor să mor ca să ascundă rușinea faptului că poporul mi-a făcut rău fără motiv. Dar e absurd, nu e nicio rușine, proștii nu au vină. Poate doar au greșit. Alții spun că un idiot vrea să mor - nu știu cine - și că a păcălit întreaga lume că eu trebuie să mor pentru binele altora.
Alții că toată lumea abia așteaptă să moară jigodia - fiindcă ei spun că i-au păcălit pe toți oamenii că eu sunt jigodie, deși eu am fost perfecțiunea. Etc.
Trebuie să termin povestirea, dar nu pot, fiindcă mi-e sete încontinuu și mi-e rău.
Deși nu mi-e bine, mă îmbrac acum să merg până la o farmacie, mai departe puțin. V-am povestit că, stând eu în casă, mama m-a lovit mult mai rău.

Iar m-au scuipat ieri că trebuie să mă omoare fiindcă dacă mi-ar lăsa viața ar însemna să sacrifice Franța. Nu am avut și nu am nicio legătură cu Franța, dar nu m-au lăsat să termin povestirea și au rămas centrați pe delirul legat de Franța, care era acolo unde mă oprisem din povestire. Dacă terminam, nu mai aveau ce scorni.

Alții zic că oamenii cred că eu trebuie să ”is-pășesc” (?) prin suferință de peste 35 de ani și moarte pentru greșelile celor care au fost înaintea mea, chiar dacă eu nu am greșit nimic. Dar, spun ei, cele dinaintea mea de asemenea nu au greșit nimic și ei au mințit și le-au omorât la fel, așa cum fac ei cu mine acum.

Niște francezi împuțiți te omoară de dragul propriei lor nebunii.
E posibil să fie așa, ei nu au cum să înțeleagă, pentru ei totul e invers decât este în realitate și pe mine nu mă întreabă nimeni nimic.

Deși degetele abia le mișc pe tastatură, voi scrie astă seară numai o parte din răul pe care l-au făcut asupra mea astăzi. Era bine să fi terminat povestirea și în mod sigur nu m-ar fi mai lovit și azi ar fi fost bine, dar nu m-au lăsat să termin povestirea - era ceva bun și frumos viața mea chiar și acum.
Ei spun, și asta e adevărat, că eu sunt în esență cel mai fericit om din lume și fericirea mea nu ar dăuna nimănui, dar singurul lucru rău e că sunt omorâtă cu adevărat.

Mai întâi, înainte să scriu despre azi, postez poze cu genunchiul meu drept și stâng. Anul trecut mi--au distrus genunchiul drept, la piciorul întreg dintr-o dată, adică în mod brusc - cel stâng din proteză e neatins. Am reușit cu chiu cu vai să merg la ortopedie, fiindcă medicul de familie iar nu mi-a dat trimitere și mi-a zis doar să pun alifie și să iau anitiinflamatoare, că e inflamație la genunchi, când în mod clar era altceva. Mințea pe față, cum a făcut mereu. Refuza ajutorul adecvat pe care l-am cerut mereu și putea să îl dea. Dacă aș fi terminat povestirea ați fi înțeles. Poate v-au mințit că pozele mele nu sunt eu sau că trebuie să mă omoare că am fost prea tare consumată de porci sau făcută rablă etc. Unii spuneau, chiar și anul acesta, că eu nu sunt dumnezeu, ceea ce nu am pretins, dar sunt pi.. da unor porci monstruoși care fac rău oamenilor fiindcă eu sunt energia necesară puterii lor și ei vor să mă omoare pentru ca porcii aceia să nu mai aibă pi..dă. E o minciună, e un delir al lor. Mama de exemplu, spun ei, m-a f_t sexual zilele trecute, dar nu ca să aibă ea pi..dă, ci ca să mă oomare, cum a spus din 84. În altă noapte, probabil tot ea m-a frecat sexual de câteva ori în somn, ceea ce ei pot să facă, doar în scopul omorârii mele.

Iată mai jos pozele cu genunchii - drept, care e deteriorat, și stâng. Am fost până la urmă la ortopedie și medicul mi-a dat trimitere la RMN gratuit chipurile. Dar toate policlinicile au refuzat să îmi facă RMN și unii au intrat pe mintea mea cu ideea că ei nu vor să facă RMN ca să nu iasă adevărul la lumină despre ce mi-au făcut ei la oase. M-a și durut genunchiul foarte mult atunci dar nu au vrut adevărul.
Ei spun că oamenii sunt toți nebuni cu adevărat, că nu sunt din cauza mea nebuni și toți cred în mama mea, care le ordonă practic să mă omoare. Că nici Vlad Anghelescu nu poate înțelege nimic. Că oamenii greșesc monstruos și nu pot înțelege din 84 un singur lucru - că nu trebuie să mă omoare și prin urmare asta fac.

Mai apoi postez poze de astăzi - sunt din ce în ce mai umflată, deși nu am mai mâncat de 5 zile, dar urinez puțin, probabil datorită otrăvii.


”nu e vorba de francezi, e vorba de întreaga lume, i-au îndobitocit pe toți”
Adineaori au împușcat iar artificii sau pocnitori aproape de geamul meu, cum îmi făceau și în oraș - ei zic că oamenii credeau că obțin victorii dacă lovesc în mine, ceea ce era evident fals.
Mereu ziceau că trebuie să mă omoare fiindcă ar fi fost altfel un scandal prea mare. Astfel au otrăvit, cu ideea, ca și acum, că oamenii nu trebuie să înțeleagă nimic.

Azi a venit Cristi, portezistul, să îmi aducă proteza nouă pe care am plătit 11 milioane de lei - pentru o parte din proteză - din banii mei puțini. Făcusem rană la bont fiindcă proteza veche era prea largă. Am așteptat doar să primesc o proteză ceva mai strâmtă, dar a adus-o la fel de largă, numai că mai proastă, așa cum au făcut-o meșterii.
Am plecat cu ea în Voluntari la farmacie să îmi iau câte ceva și să mă plimb puțin. Practic protezistul a fost singura mea relație cu lumea și singurul meu rost pe lume. Și m-a lovit indirect, așa cum au lovit mereu totul din 84, zi de zi.
Pe drum m-au scuipat mereu de moarte, așa cum au făcut de 14 ani.
Au intrat IAR, ca acum 10 ani poate, cei cu ideea că e foarte simplu ce trebuie oamenii să facă - trebuie să mă privească drept gândac negru urât și să mă strivească, să mă omoare.
Multe alte idei de moarte - de vreo două ori au spus că mă vor omorî la Crăciun, așa cum sunt omorâți toți nebunii.
Altul a adoptat tonul vărului mamei Ovidiu, cu ideea că ”ție nu vor să-ți mai facă nici proteză, deci trebuie să te omorâm”. Dar ei au de mult acest gen de justificări ale faptului că îmi vor moartea.
Unii spun că e de mult evident faptul că e cancer din cauza faptului că m-au otrăvit, dar ei au mințit că eu eram condamnată la moarte, deși nu greșisem nimic, și că trebuia să înțeleg că ei au mințit toți încontinuu și trebuie să mă omoare ca să evite un scandal monstruos, au zis așa de mult timp mereu. După ce m-am mutat în Voluntari începusem să îmi revin fiind aerul bun și apa și burta mi se retrăsese, și au zis că au văzut asta, fiindcă beam apă de la chiuvetă și apoi au otrăvit sau stricat și acea apă care mă refăcea rapid. În mod brusc, am simțit bând într-o zi că acea apă bună de la puțul din curte nu mai era la fel. Ei spun că atunci au înțeles că s-a terminat totul. Acum degetele mi se strâng ca gheara, scriu cu greu. Inima e slabă și din cauza burții.
Alții zic că e cald afară noaptea de jumătate de noiembrie, deci evident mă vor omorî. Au intrat din nou cei care vin de mulți ani cu ideea că va fi o moarte rapidă.
Sau cei care spun că mama e păianjen monstruos sau cel mai mare monstru din istorie și că toată lumea ascultă de ordinul ei să mă omoare etc.
Din cauza protezei proaste am făcut rană din nou la bont după ce a trebuit să stau la pat din cauza celei vechi și rana aproape se vindecase și am pus proteza veche fiindcă mama mă maltrata groaznic zi de zi și noaptea și a trebuit să pun proteza veche ca să nu mai stau în cârje, fiindcă mama profita de statul meu în cârje ca să lovească și eram și otrăvită, uneori mai rău. Astfel azi am mers cu proteza nouă și am făcut din nou rană și escoriație sau început de rană în altă parte a bontului. E foarte proastă și la fel de largă, repet.
Va trebui să o port cu rană cu tot, chit că rana se va adânci sau chit că voi face infecție, fiindcă altfel mama mă lovește prea rău.

Ei aveau de mult timp drept pretext să mă omoare ideea că ar fi monstruos ca oamenii să înțeleagă ce sunt eu, fiindcă am fost puritatea și binele perfect, cum zic și ei și nimeni nu a vorbit cu mine niciodată și nu am avut nicio șansă. Că trebuie să îmi dau seama ce s-ar fi întâmplat dacă lumea ar fi înțeles că ei otrăvesc oamenii fără ncio întrebare sau șansă și mai ales oameni atât de buni și curați. Ei spun că de aceea toți m-au izolat, ca să mă poată omorî, mințind între timp încontinuu. Nu, nu s-ar fi întâmplat nimic rău nimănui. ba chiar ar fi fost frumos. E o iluzie a lor și un pretext de crimă.
Apoi iar au început cu fleacuri de genul că oamenilor li se spune că eu sunt nebună, deși nu am fost niciodată.
Am sunat la Maria Tirenescu , adică de fapt ea a sunat la mine, cum a promis. Maria a vorbit frumos cu mine, dar, ca toți ceilalți, a închis convorbirea cu ideea, rostită încet, că să aibă mama mea sănătate. Și Viviana Moise de la Cluj a vorbit cu mine despre ”mămicuța” mea și ei spun că așa e normal, fiindcă așa sunt tratați nebunii, adică cei persecutați și eliminați complet din lume. Se pare, se zice, că otrava, în mod sigur, nu a fost numai din 2003, când aveam 32 de ani și m-am mutat în blocul doi, cum am povestit, ci dinainte, din blocul unu, dată de familie de câteva ori, deci sunt otrăvită din ce în ce, cam de 20 de ani. Mama s-a referit la asta încă din 84 când m-am mutat cu părinții, dar nu am crezut că mă va omorî. Poate atunci spunea așa fără să știe nici ea, nu știu sigur dacă ea știa atunci cum voi fi omorâtă. Ieri am fost în parcul copiilor a douazi la rând, în apropiere. Am venit mai devreme acasă și mama era la vecini, cred că vă dați seama ce au inventat atunci.

Se spune că cancerul ca atare nu există ci este doar otravă, care, dacă e oprită la timp, omul se vindecă, dar că pe mine nu m-a vrut nimeni fiindcă, dacă nu mă omorau (!), și-ar fi pierdut scaunul niște porci (ticăloși). Mă rog de mai multe luni lui Dumnezeu să mă lase doar să trăiesc cât să scriu restul povestirii ultime, fiindcă poate că era ceva bun - de ce vă temeți de adevăr, adevărul nu lovește niciodată ceva bun, oare nu ați înțeles asta? Anul trecut am început să mănânc mai puțin în mod intenționat și să nu mai fumez decât puțin și mă simțeam bine - chiar m-aș fi lăsat din nou total - și cineva, mama poate, a intrat peste mine cu ideea în gând că ”ce ne facem? Nu mai mănâncă și nu mai fumează, cum o omorâm?” Am mai povestit asta.
În acest moment mă doare inima deși stau în fotoliu.
Absolut niciodată nu am avut atitudine agresivă față de nimeni, nici față de mama, și nicio fantezie că mă lupt cu ea sau cu altcineva. Nu am lovit absolut pe nimeni și nu m-am ”luptat” pentru propria mea libertate, dar ei spun că au inventat toate rahaturile, inclusiv că eram în război cu mama.
Din nou ei spun că simpul fapt că nu am murit și că exist îi scoate din sărite, fiindcă mi-au făcut rău cu toții.

Una dintre rudele mele care de fapt nu erau rude și care știa ungurește, dar nu se știe ce era, adică nenea Feri, care a fost în lagăr închis în Rusia, avea un fiu Paul, care a fost ținut închis și singur în casă și a murit la 50 și ceva de ani. Ei m-au izolat și m-au ținut în casă și închisă din 84, de la 13 ani, acel Paul a avut totuși în aparență o viață, dar de fapt nu știu sigur. Mi s-a spus o dată de el de către tanti Piri, decana de vârstă, care îl compătimea că era bolnav - fizic, nu psihic - iar nenea Feri vorbea de el cu dispreț. Zilele trecute am plâns că nu am încercat atunci să iau contact cu el, cu acel Paul care era tot om și el, mai ales că eram în epoca telefoniei mobile, dar poate nu avea telefon. Eu nu aveam încă internet. Poate bietul om ar fi avut nevoie de două- trei vorbe, ca și mine, și ar fi fost o sărbătoare pentru el. Dar atunci nu am putut din cauza propriilor mele probleme, nu mi-a fost frică de Feri, oricum nu aveam ce păți mai rău. E una dintre rarele mele greșeli mici, de fapt poate singura toată viața. În general am intervenit când am putut și am făcut fapte bune.

Au început din nou cu detalii insignifiante că oamenii sunt mereu proști și de aceea mă omoară mereu, fiind eu om bun și inteligent și ei crezînd doar în puterea secretelor întunecate, anume că eu eram omorâtă fără nicio vină și altele. Sau că oamenii au interpretat în rău imensa mea dragoste de umanitate și toate celelalte calități și că nimeni nu vede că am fost mereu eu însămi, ba chiar că unii cred că eu aș fi spiritul unor morți ca intelectual, când de fapt se putea dovedi clar că eram eu, dar nu au vrut. Etc. Tu ai fost geniu și un om extrem de bun și ai fost tratată drept proastă și ceva rău, adică nebună toată viața etc. Și ce dacă? Mereu ziceți așa, dar nu e motiv de crimă. Unul zicea că în mine lucrează otrava, nu sfântul duh și altul crede că fără otravă oamenii nu pot obține nimic și nu pot progresa sau realiza schimbări în lume. Nu are dreptate. Ieri m-a salutat o fetiță necunoscută în parcul copiilor. Copiii sunt învățați să lovească de mici în cei ca mine, cu ideea adulților că eu sunt un fel de animal care trebuie torturat și omorât, dar nu au dreptate. Azi m-a salutat o femeie necunscută pe stradă după ce au mai fost și alții la fel și eu iar i-am spus că nu înțeleg de ce mă salută fiindcă nu o cunosc. Ideea lor e probabil că vor să mintă că mi-am pierdut memoria sau că pur și simplu îi cunosc pe diverși oameni, când de fapt am fost mereu singură. Sau ei cred un delir despre mine și își imaginează că eu ghicesc ce cred ei despre mine, probabil fiindcă li s-au spus minciuni.

"Ție ți-au făcut așa mult rău, încât nici cei mai buni oameni nu pot crede adevărul”. ??
”oamenii te omoară fiindcă mama ta nu poate sau nu vrea să recunoască adevărul” ?/ Nimeni nu trebuie să fie omorât fiindcă alții nu recunosc ceva, despre el sau ea, orice om trebuie acceptat și poate fi acceptat pentru ce este el însuși, iar cu mine absolut sigur oamenii nu au vorbit deloc și nu m-au evaluat niciodată pentru ce aș fi putut munci sau studia, inclusiv pentru ce aș fi fost ca om, dacă aș fi avut drepturile sociale, inclusiv dacă aș fi avut familia mea, ca mamă sau soție. Sau măcar în relații cu alții într-o activitate comună. În câțiva ani aș fi fost utilă și m-ar fi respectat și iubit poate puțin, cunoscându-mă și obișnuindu-se cu mine..

Postare prezentată

Ultima parte – CONCLUZII - enumerare

Concluzii, partea 1 Azi, 12.12.2020, încep să scriu ultima parte a acestui blog despre viața mea. Iar au intrat în mintea mea cineva în li...