Bună ziua din nou. E adevărat că mi-a fost tare rău într-o noapte, așa cum nu mi-a mai fost niciodată, dar mi-am revenit.
Am spus că mai am doar trei postări principale și voi termina de scris - una cu explicitări și analize ale mele plus gîndurile altora, ca adesea, de data asta ultimele, a doua despre viața mea socială, cu precădere din ultimii 14 ani, dar și dinainte pe scurt și a treia despre natura sufletească a mea și alte lucruri de bun simț.
Mama mi-a propus de multe ori să îmi dea laptopul să scriu din nou, cu întrebarea aberantă dacă mi-a venit inspirația. E de-a dreptul ridicol din două puncte de vedere: unu - ceea ce scriu e adevărul clar, deci nu e nevoie de inspirație, dar ea, ca și dvs. sau alții, neagă relitatea în permanență, și nu îi place dacă găsește pe internet ceva scris corect despre ea, mințind că nu e adevărat sau fiind supărată că eu am chipurile sentimente rele față de ea, din moment ce scriu adevărul din prezent sau din trecut - că și în prezent mă lovește uneori urît - mai mult decît atît, cu ideea grotescă că eu inventam lucruri rele, fiind nebună și proastă, și al doilea motiv de ridicol și tristețe este că încă din copilărie familia avea ideea că eu aș putea deveni scriitoare sau poetă și insista pe ideea de inspirație, ca și cum eram nebună și nu aveam controlul rațional asupra a ceea ce doream să scriu din punct de vedere literar. Chiar și pe facebook am văzut că există moda ca unii să insulte cu dulceață prefăcută pe alți poeți, nedoriți poate, cu ideea de ”inspirație”, inclusiv eu a pățit așa de mai multe ori. Sînt de acord că unii poeți adevărați pot cînta după cum le șoptește o muză anume sau poat un daimon - cu zicea Nichita Stănescu - sau poate un zeu, dar a nega esența rațională a poetului înseamnă a-l insulta și a-l face nebun și bun de nimic. Chiar și psihiatra mea,căreia am făcut greșeala să îi dau un volumaș de versuri al meu (singurul) mi-a spus imediat ce l-a luat în mînă: ”dar de unde îți vin ție toate ideile astea?”, ca și cum etc.
Imediat, în postarea următoare, voi începe cu numărul unu și poate voi termina azi acea categorie și mîine sau altădată voi trece la doi.
desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge
joi, 25 iulie 2019
luni, 15 iulie 2019
15 iulie 2019
15 iulie 2019
Azi m-am apropiat de cimișirul din curte, fiindcă ieri a plouat mult și nu am putut să îl curăț, cum am scris că planificasem.
Azi noapte am fost groaznic torturată și ei au aruncat peste mintea mea sute de idei delirante și ură cu ideea că vor să mă omoare sau să mă distrugă. Chiar și acum mă doare capul.
Cimișirul e plin și de viespi acum și s-a uscat și mai mult. Ați văzut că au spus că mama a tăiat ceilalți doi arbuști de lîngă el, fiindcă era furioasă că eu înviasem acel copăcel care era complet uscat anul trecut în toamnă. Ideea era că proștii credeau că eu eram acel copăcel și de aceea vor să îl distrugă. Sau doar fiindcă îmi fac rău în acest mod. Fiind viespi multe, nu am cum să mă apropii să îl curăț. Ei zic că în final toți vor fi păianjeni, viepi, molii, viermi, microbi etc., la fel cum a fost rîndul trecut, cînd au distrus-o pe cea dinaintea mea. Nu știu, dar e cert că aceia răi sînt viespile și îmi vor răul cu adevărat. Mi s-a spus că proștii interpretează mereu semnele din viața mea exact invers decît e adevărul și că, de fiecare dată cînd vedeau așa ceva trăgeau concluzia greșită că eu eram răul și că trebuie să mă distrugă, la fel cum spun ei chiar acum. Este greșit, nu a trebuit niciodată și nici acum să mă distrugă.
Pisica mea are foarte mulți viermi albi și nu se simte bine. Mă voi duce din nou cu ea la veterinar, ca să o tratez. Ei spun că unii porci mi-au infestat pisica intenționat, ei cred că cei de la cabinetul veterinar de la ”gheață”, un loc din Voluntari, unde e un cabinet veterinar, de unde am luat hrană pentru pisică din sac, vărsată. Pe mine m-au infestat de vreo 4-5 ori cu păduchi și de mai multe ori cu viermi, după 89. Ei spun că au infestat pisica intenționat, fiindcă vor să îmi facă rău, așa cum au făcut zi de zi, încontinuu, din 84. Deci 35 de ani, numai necazuri și răutatea și nebunia lor.
”timp de 35 de ani te-au torturat încontinuu și tot nu au înțeles că trebuie să te lase în pace, darmite să te accepte.”
E încă un motiv în plus să fie adevărul, fiindcă atunci în mod sigur m-ar lăsa în pace, nu am avut nicio greșeală toaăt viața și am fost numai binele. Ei spun în engleză de peste 10 ani că adevărul nu se poate. Ba da, se poate.
În engleză: ”ea trebuie neapărat salvată”, așa cum spun ei și în română, adesea. ”Cum să salvezi un porc din propriile lui iluzii?” Ei spun că proștii cred că eu sînt ”porc.
”Ea nu a trăit niciodată în iluzii, vise, delir, ea a trăit numai în realitate.”
”ei au fost îndobitociți de politică sute de ani, cum crezi tu că poți să îi trezești la realitate?”
”a fost întotdeauna evident că tu nu ai fost niciodată nebună și că nu ai greșit nimic, dar proștii cred mereu că ei au fost păcăliți despre tine din rațiuni politice. Ei au teorii complexe și ilogice despre tine, care nu au nicio legătură cu realitatea.”
”tu ai fost evident nevinovată și un om absolut normal toată viața, dar ei cred mereu altceva, și vor să mori sau să te lovească încontinuu, ca să se ridice ei peste tine sau să te distrugă. ”
”ai fost numai binele, dar oamenii te percep drept ceva rău (de fapt ei cred minciuni fără să te cunoască deloc, fără să vorbească cu tine) ”
”ai dorit vreodată răul cuiva?” Nu, niciodată, deloc.
”ai dorit vreodată pedepsirea cuiva pentru faptele lui/ei rele?”
Nu niciodată, deloc. Ar fi fost absurd.
Aici, în Voluntari, unii oameni necunoscuți mă salută pe stradă. Ei spun că ”Voluntariul e un loc cu nebuni aparte. Ei cred că oamenii dintr-o bucată - și tu evident inspiri așa ceva - sînt în final acceptați sau reușesc în viață cît de cît. Ei nu realizează deloc ce înseamnă să fii izolat 35 de ani ca om normal. Ei nu realizează ce înseamnă să fii torturat continuu 35 de ani, fără nicio șansă. Ei nu au înțeles că oamenii ca tine, care merg în București din Voluntari, sînt doar măcelăriți ca niște vite și omorîți cu otravă, fără nici cea mai mică șansă și fără să greșească nimic.”
Încă un motiv în plus să fie adevărul, fiindcă astfel, dacă va fi adevărul, ei nu vor transmite mai departe aceste crime și otrăviri. Dacă doar mă omoară, cum au spus mereu, chiar și ieri, că vor să facă, atunci totl va fi din nou la fel și după moarte mea, în mod sigur.
”ei cred că au acumulat putere politică prin minicuna despre tine. Au mințit întreg poporul.”
”Cum adică putere politică?”
”puterea politică nu există și nu a existat niciodată. Este doar iluzia unor proști. Puterea lor politică înseamnă doar să te lovească pe tine, nimic altceva. Tu ai fost tot ce e bun și frumos și ei te lovesc și vor să te omoare cu nebuni politici. Tu ai fost mereu singura putere reală, de cînd te-ai născut, și nu ai nicio legătură cu politica. Unii cred că puterea politică este să manipuleze masele sau mulțimile. Dar, în realitate, acele mase și mișcări sociale te lovesc monstruos pe tine, așa cum a fost evident mereu, și anul trecut, și înainte.”
”ei se simt înlănțuiți de tine și de aceea te lovesc. Propriu zis nu se simt defel, ei doar cred acest lucru, fiindcă au fost mințiți așa.
Libertatea pentru ei, deși au avut mereu toate libertățile, practic libertatea pentru ei nu înseamnă absolut nimic altceva decît să te lovească și să mintă despre tine. Mereu a fost la fel și e grețos, fiindcă tu ai fost ceva foarte bun și chiar perfectă. Restul ideilor lor despre libertate sînt doar iluzii, nu au nicio tangență cu realitatea.”
Acum au început să îmi spună că și Voluntariul a început să se ”răscoale” și să mă lovească în permanență, copiii stau noaptea tîrziu în parc și vorbesc porcării și cei mai mărișori stau pe băncile dinspre biserică și țipă tare vulgarități. Și zilele trecute. Trecînd pe lîngă ei, de Paști anul acesta, se uitau urît și spuneau pe lîngă mine cu năduf și nemulțumire ”Șchioapa asta...” Ei spun că și copiii mă urăsc, fiiindcă li se spun minicuni și sînt învățați să mintă de mici, deși nu știu nimic despre mine, și să o ia razna cu idei politice sau religioase.
Acum au pus din nou mascarada politică tare la radio sau la televizor, pe stradă.
”tu ești și ai fost mereu ”Dumnezeu” și ai fost perfectă, dar ei te-au exploatat toată viața în cele mai mici detalii și ți-au negat complet esența umană”
”ca și Lenin, a înțeles absolut totul și nu poate face nimic.” Ăsta e un idiot/nebun care crede că eu trebuia să fac ceva. Nu există nicio legătură sau asemănare între mine și Lenin.
Am povestit că pisica are la gît o rană. Acum o săptămînă, medicul veterinar nu a vrut să o trateze, ci i-a făcut o injecție pentru alergie, spunînd că rana e din cauza alergiei la purici. Nici măcar nu a vrut să îmi spună cu ce să dezinfectez rana, care vident nu se vindeca de mult și sîngera. A intrat un alt client cu un cîine și ea a spus acelui om că trebuie să dezinfecteze rana cîinelui cu tinctură direct pe rană și pe marginile rănii să pună betadină. Eu știam că e invers, și nu am mai întrebat, și am rămas nedumirită. Nu am mai avut încredere să merg și să întreb nici la farmacie, fiidcă toți m-a lovit încontinuu din 84, zi de zi, deși am avut încredere normală în oameni și în ceea ce e bun mereu și m-am purtat bine cu toți. Acum mă duc iar la vetrrinar, unde e acum colega acelei doctorițe. Rana pisicii e încă sîngerîndă. Noroc că nu s-a înfectat, dar nu știu cum să o tratez și acum s-a tăvălit în praf cu rana.
Ei spun că eu, fiind Dumnezeu, puteam vindeca orice boală în mine sau la alții, cu excepția celor microbiene sau parazitare, fiincă microbii și paraziții sînt tot forme de viață, eu fiind viața. Alții zic că totul poate fi vindecat, în afară de boala inimă (la propriu). E adevărat că și anul trecut, și în 2013, am fost grav bolnavă de viroză și internată în spital în ambele dăți, ultima oară cu atac grav de inimă datorat tusei, dar ei, după cum mi se zice, nu au vrut să spună adevărul. Eu abia puteam face cîțiva pași. Unii sînt obsedați de mult timp că eu trebuie să mor de inimă sau atac cerebral.
Ei spun că rîndul trecut, cînd a fost cea dinaintea mea, unii au înțeles ce e bine, dar de data asta, au fost cei mai proști porci din istorie, deși eu am fost evident bună și cuminte și inteligentă.
Am fost la veterinar, pe strada Horia. La școală învățam Horea, dar inscripția pe gard era veche și totuși Horia.
Acolo m-au întîmpinat cu picamer și praf, fiindcă au început să renoveze strada și acolo, așa cum au făcut adesea pe unde mergeam eu, inclusiv la grădina botanică și nebunii au interpretat și acest lucru greșit.
Medicul a tratat-o pe Cloe, pisica mea și unii au intrat, ca și rîndul trecut, cu ideea că o tratează așa pe Cloe, ca să mă rănească și prin amintirea faptului că așa mă tratau pe mine la psihiatrie. Alții zic că ei sînt total inconștienți și doar repetă acele lucruri și mod de vorbire, doar fiindcă s-au întîmplat așa, nu intenționat, ci fiindcă așa e formația lor profesională, inclusiv deoarece așa am fost eu tratată, printr-un fel de mimesis. Ei zic că dacă e ceva rău în aceste comportamente ei o merită, fiindcă așa m-au tratat pe mine și binele colectiv depinde de respectul pentru fiecare om, chiar dacă e considerat nebun. Și următoarea poate va fi la fel, spun ei.
Mi-a dat și Mibazon pentru rană (de două ori pe zi) și a intrat unul să nu îi dau acel unguent, fiincă conține ceva rău - eu nu am încredere în acela și nu am crezut absolut niciodată în vorbe spuse peste mintea mea și v-am arătat doar adevărul clar întotdeauna. I-a dat și pentru viermi ceva și mi-a spus să merg acolo peste două săptămîni să îi dea din nou.
Acum unii sînt ”îngrijorați” că următoarea va fi înhățată de nemți și astfel se va termina totul sau va fi foarte rău.
Alții spun că ea va fi luată de cei mai nebuni dintre toți, alții spun că, dimpotrivă, ea va intra pe mîna celor mai buni dintre nebuni, cum a fost și cu mine.
”În Voluntari sînt tot felul de nebuni politici, care arborează peste tot steagul românesc și care au fost mințiți că tu ești ”dușmanul poporului” sau cred o chestie hidoasă că România, la sfîrșitul vieții mele, pierde puterea politică sau lupta datorită mie, cînd, de fapt, tocmai atunci puterea lor e mai mare. Că unii cred că eu eram România etc. și că m-au distrus puterile străine. În realitate, puterea politică sigur nu există, ci există doar ideile lor greșite, de exemplu împărțirea puterii între ei de-a lungul vieții mele etc. În realitate, eu, fiind la maturitate cam de 13 ani, toată puterea oamenilor, inclusiv ”politică”, era mai mare, dar ei nu au cum să înțeleagă, fiincă ei cred numai minciuni sau adevăruri parțiale. Absolut toți - toate țările și alte forțe - aveau o putere sporită, inclusiv intelectual, dar au folosit-o ca să mă lovească încontinuu, cu ideea că eram distrusă încă de acum 14 ani, și eu nu sînt ”distrusă ” nici acum.
”i-au distrus pi..da complet și tot nu pot să o omoare.”
”ei credeau că puterea ta constă în pi..dă și habar nu au că puterea e creierul, cum e logic, și că de fapt nu trebuie să te omoare.” ”numai o armă biologică poate să o distrugă” spun ei în engleză. Acest om preia ceea ce am explicat eu în postarea anterioară. Astfel el induce altora ideea de a fi eu omorîtă și cum, deși nu trebuia. Eu nu am făcut nici măcar greșeli din acestea, și am gîndit clar și bine, dar ei sînt nebuni. Ei zic cp mereu, toată viața lui, la mine clar din 84, absolut toți oamenii lovesc în Dumnezeu, pentru a fi ei mai sus decît ceilalți cu care se luptă și în final o omoară și pe ea, Dumnezeu adică.
Iar au intrat porcii ăia cu ideea repetată des ”ai înțeles ce porci sînt?” Probabil tot nebuni politici.
”pe tine te omoară poporul român, care e totuși un popor, chiar dacă sînt diverse naționalități, dintr-un singur motiv: mîndria lor mai presus de lege și de tot ce e bun, o mîndrie a proștilor, care nu suportă ca o femeie săracă și șchioapă să fie, evident, mai deșteaptă decît ei toți.” Ei nici nu știu că absolut totul poate fi șters și uitat de ei cînd tu mori și își imaginează că au acumulat cunoștere pentru rîndul viitor, așa cum au crezut greșit mereu, în dățile celelalte și ai văzut ce a ieșit. Da, e adevărat, eu știu adevărul despre asta, dar nu am cum să explic și nu voi face asta. E o diferență între memoria vie și cea stocată, doar atît vă spun. Ei au crezut, mi s-a spus, că eu sînt gunoi sau că trebuie să fiu aruncată la gunoi, oare nici acum nu vedeți adevărul? Gunoiul civilizației nu am fost eu niciodată, ci ei au aruncat gunoiul și tarele civilizației asupra mea, deci nu o pot proteja pe următoarea decît curățind o parte din gunoiul real - fiindcă nebunii vor fi mereu la fel - și anume gunoaie și rele precum aberații politice oribile, abuzuri psihiatrice, discriminarea persoanelor cu handicap sau sărace, sărăcia monstruoasă, izolarea cu forța a oricui, ideea de crimă colectivă sau sacrificiu, ideea de rușine și ascundere a căcatului, persecuții religioase, pedeapsa cu moartea și altele, prin care eu am trecut. Ei spun că oamenii sînt așa de proști încît au crezut că ea nu se va mai naște fiindcă mă resping pe mine monstruos și mă omoară monstruos și unii dintre ei sînt chiar îngrijorați că ea nu se va mai naște sau că nu va rezista deloc, deoarece toți au făcut prea mult rău în lume și asupra mea. Eu fiind încă în viață, ei tot vor să mor. Ei mai spun mereu că ea, fiind geniu, nu se poate naște decît unde e mai rău și că de data asta e foarte rău. Că, în plus, asupra ei se aruncă mereu toți nebunii și porcii omenirii și toate lucrurile rele, gunoaiele reale ale civilizației.
Au intrat iar idioții care dialoghează pe mintea mea:
”ai înțeles ce proști sînt?”
”e adevărul, proasto.”
Vă dați seama ce cred ăștia, și chiar și cel care spune că e adevărat poate se preface și el, dat fiind rolul meu de Casandră și nebună, deși puteam dovedi mereu că nu am avut delir și nicio tulburare psihică și nici proastă și incapabilă nu am fost niciodată - dar ei mereu lovesc de moarte, în numele iluziilor lor politice sau altor iluzii. Ei toți lovesc real și inutil, nu e vorba de fantezia mea, am încercat de sute de ori să obțin măcar dreptul să nu fiu otrăvită și să muncesc, dar ei au respins binele și au lovit direct mereu, deși evident nu puteam delira legat de otravă sau alte lucruri concrete, dar mi se spunea mereu că ei și dvs. toți negați complet realitatea obiectivă și clară, în scopul omorîrii mele. E adevărul, poate veți înțelege cînd voi termina de scris, un singur lucru nu voi explica - că tot ce au înțeles sau notat ei despre mine sau legat de viața mea va dispărea posibil, dar ei nu vor ști.
”nenorocirea e că ea, ca și tine, va fi înhățată de nebuni politici (oare?) și ei sînt o categorie de oameni care nu au simțul bunătății și căldurii emoționale. Tu ai fost deschisă, bună, caldă, luminoasă și blîndă în comportament și fire și cu mare drag de oameni și niciodată nu ai respins pe nimeni și nu ai făcut niciun rău. Ei toți cred că te urăsc, dar nu există niciun motiv real, nimeni nu te cunoaște. Fiind tu caldă și cu dragoste evidentă de ceilalți, ei nu au înțeles deloc asta și nimic din toate sentimentele tale frumoase, fiindcă ei sînt reci și te-au considerat proastă și slabă, om slab deși erai puternică, prea domoală și supusă (exact așa spuneau, ai dreptate, și inventaseră demult că poporul român va fi extrem de supus lor din cauză că eu sînt un om ”supus” și fără ambiții su pretenții.) Ei, fiind nebuni infecți politici, i-au păcălit pe toți supușii lor că eu sînt proastă fiindcă sînt un om bun și calm și, în loc să înțeleagă că oamenii inteligenți nu se enervează că nu au cum, fiindcă cei inteligenți știu totul, ei credeau că eu eram un fel de nebună că nu mă enervam niciodată și nu pricepeau că eram mereu deschisă spre oameni și fericită în esență, și nu m-am enervat nici atunci cînd m-au închis la psihiatrie de fapt, dar ei au mințit, cum am povestit.
2 idei necesare ca încheiere, adăugate azi, 5 iunie 2021 - unu - nu sunt nebună politică și nu am avut nicio legătură cu politica - ba chiar nu sunt nebună deloc
doi - delirul aparent cu următoarea nu e delir - explic: ea într-adevăr se poate naște, există șanse, fiindcă există nucleul spiritual a priori nașterii ei, atât în cărți cât și în gândirea poporului care m-a persecutat fiindcă era mințit, astfel încât o altă femeie sau mai multe pot să ocupe exact aceeași poziție și condiție umană în societate în viitor și totul va fi identic, fiindcă deși sunt vie și om normal, chinuită de 37 de ani, nimeni nu vrea să mă accepte și găsesc toți subterfugii de genul că am făcut greșeala să scriu adevărul istoric despre revoluție! Sunt nebuni, nu am greșit nimic și oricum am fost torturată să scriu tot ce îmi aminteam. Dacă aș fi fost acceptată, fenomenul ar fi luat sfârșit cu bine și ea/ele în viitor aveau șanse să scape, cu puțin noroc. Nu e necesar să fiu omorâtă/sacrificată, de ce credeți așa?
Continuu peste un timp.
Azi m-am apropiat de cimișirul din curte, fiindcă ieri a plouat mult și nu am putut să îl curăț, cum am scris că planificasem.
Azi noapte am fost groaznic torturată și ei au aruncat peste mintea mea sute de idei delirante și ură cu ideea că vor să mă omoare sau să mă distrugă. Chiar și acum mă doare capul.
Cimișirul e plin și de viespi acum și s-a uscat și mai mult. Ați văzut că au spus că mama a tăiat ceilalți doi arbuști de lîngă el, fiindcă era furioasă că eu înviasem acel copăcel care era complet uscat anul trecut în toamnă. Ideea era că proștii credeau că eu eram acel copăcel și de aceea vor să îl distrugă. Sau doar fiindcă îmi fac rău în acest mod. Fiind viespi multe, nu am cum să mă apropii să îl curăț. Ei zic că în final toți vor fi păianjeni, viepi, molii, viermi, microbi etc., la fel cum a fost rîndul trecut, cînd au distrus-o pe cea dinaintea mea. Nu știu, dar e cert că aceia răi sînt viespile și îmi vor răul cu adevărat. Mi s-a spus că proștii interpretează mereu semnele din viața mea exact invers decît e adevărul și că, de fiecare dată cînd vedeau așa ceva trăgeau concluzia greșită că eu eram răul și că trebuie să mă distrugă, la fel cum spun ei chiar acum. Este greșit, nu a trebuit niciodată și nici acum să mă distrugă.
Pisica mea are foarte mulți viermi albi și nu se simte bine. Mă voi duce din nou cu ea la veterinar, ca să o tratez. Ei spun că unii porci mi-au infestat pisica intenționat, ei cred că cei de la cabinetul veterinar de la ”gheață”, un loc din Voluntari, unde e un cabinet veterinar, de unde am luat hrană pentru pisică din sac, vărsată. Pe mine m-au infestat de vreo 4-5 ori cu păduchi și de mai multe ori cu viermi, după 89. Ei spun că au infestat pisica intenționat, fiindcă vor să îmi facă rău, așa cum au făcut zi de zi, încontinuu, din 84. Deci 35 de ani, numai necazuri și răutatea și nebunia lor.
”timp de 35 de ani te-au torturat încontinuu și tot nu au înțeles că trebuie să te lase în pace, darmite să te accepte.”
E încă un motiv în plus să fie adevărul, fiindcă atunci în mod sigur m-ar lăsa în pace, nu am avut nicio greșeală toaăt viața și am fost numai binele. Ei spun în engleză de peste 10 ani că adevărul nu se poate. Ba da, se poate.
În engleză: ”ea trebuie neapărat salvată”, așa cum spun ei și în română, adesea. ”Cum să salvezi un porc din propriile lui iluzii?” Ei spun că proștii cred că eu sînt ”porc.
”Ea nu a trăit niciodată în iluzii, vise, delir, ea a trăit numai în realitate.”
”ei au fost îndobitociți de politică sute de ani, cum crezi tu că poți să îi trezești la realitate?”
”a fost întotdeauna evident că tu nu ai fost niciodată nebună și că nu ai greșit nimic, dar proștii cred mereu că ei au fost păcăliți despre tine din rațiuni politice. Ei au teorii complexe și ilogice despre tine, care nu au nicio legătură cu realitatea.”
”tu ai fost evident nevinovată și un om absolut normal toată viața, dar ei cred mereu altceva, și vor să mori sau să te lovească încontinuu, ca să se ridice ei peste tine sau să te distrugă. ”
”ai fost numai binele, dar oamenii te percep drept ceva rău (de fapt ei cred minciuni fără să te cunoască deloc, fără să vorbească cu tine) ”
”ai dorit vreodată răul cuiva?” Nu, niciodată, deloc.
”ai dorit vreodată pedepsirea cuiva pentru faptele lui/ei rele?”
Nu niciodată, deloc. Ar fi fost absurd.
Aici, în Voluntari, unii oameni necunoscuți mă salută pe stradă. Ei spun că ”Voluntariul e un loc cu nebuni aparte. Ei cred că oamenii dintr-o bucată - și tu evident inspiri așa ceva - sînt în final acceptați sau reușesc în viață cît de cît. Ei nu realizează deloc ce înseamnă să fii izolat 35 de ani ca om normal. Ei nu realizează ce înseamnă să fii torturat continuu 35 de ani, fără nicio șansă. Ei nu au înțeles că oamenii ca tine, care merg în București din Voluntari, sînt doar măcelăriți ca niște vite și omorîți cu otravă, fără nici cea mai mică șansă și fără să greșească nimic.”
Încă un motiv în plus să fie adevărul, fiindcă astfel, dacă va fi adevărul, ei nu vor transmite mai departe aceste crime și otrăviri. Dacă doar mă omoară, cum au spus mereu, chiar și ieri, că vor să facă, atunci totl va fi din nou la fel și după moarte mea, în mod sigur.
”ei cred că au acumulat putere politică prin minicuna despre tine. Au mințit întreg poporul.”
”Cum adică putere politică?”
”puterea politică nu există și nu a existat niciodată. Este doar iluzia unor proști. Puterea lor politică înseamnă doar să te lovească pe tine, nimic altceva. Tu ai fost tot ce e bun și frumos și ei te lovesc și vor să te omoare cu nebuni politici. Tu ai fost mereu singura putere reală, de cînd te-ai născut, și nu ai nicio legătură cu politica. Unii cred că puterea politică este să manipuleze masele sau mulțimile. Dar, în realitate, acele mase și mișcări sociale te lovesc monstruos pe tine, așa cum a fost evident mereu, și anul trecut, și înainte.”
”ei se simt înlănțuiți de tine și de aceea te lovesc. Propriu zis nu se simt defel, ei doar cred acest lucru, fiindcă au fost mințiți așa.
Libertatea pentru ei, deși au avut mereu toate libertățile, practic libertatea pentru ei nu înseamnă absolut nimic altceva decît să te lovească și să mintă despre tine. Mereu a fost la fel și e grețos, fiindcă tu ai fost ceva foarte bun și chiar perfectă. Restul ideilor lor despre libertate sînt doar iluzii, nu au nicio tangență cu realitatea.”
Acum au început să îmi spună că și Voluntariul a început să se ”răscoale” și să mă lovească în permanență, copiii stau noaptea tîrziu în parc și vorbesc porcării și cei mai mărișori stau pe băncile dinspre biserică și țipă tare vulgarități. Și zilele trecute. Trecînd pe lîngă ei, de Paști anul acesta, se uitau urît și spuneau pe lîngă mine cu năduf și nemulțumire ”Șchioapa asta...” Ei spun că și copiii mă urăsc, fiiindcă li se spun minicuni și sînt învățați să mintă de mici, deși nu știu nimic despre mine, și să o ia razna cu idei politice sau religioase.
Acum au pus din nou mascarada politică tare la radio sau la televizor, pe stradă.
”tu ești și ai fost mereu ”Dumnezeu” și ai fost perfectă, dar ei te-au exploatat toată viața în cele mai mici detalii și ți-au negat complet esența umană”
”ca și Lenin, a înțeles absolut totul și nu poate face nimic.” Ăsta e un idiot/nebun care crede că eu trebuia să fac ceva. Nu există nicio legătură sau asemănare între mine și Lenin.
Am povestit că pisica are la gît o rană. Acum o săptămînă, medicul veterinar nu a vrut să o trateze, ci i-a făcut o injecție pentru alergie, spunînd că rana e din cauza alergiei la purici. Nici măcar nu a vrut să îmi spună cu ce să dezinfectez rana, care vident nu se vindeca de mult și sîngera. A intrat un alt client cu un cîine și ea a spus acelui om că trebuie să dezinfecteze rana cîinelui cu tinctură direct pe rană și pe marginile rănii să pună betadină. Eu știam că e invers, și nu am mai întrebat, și am rămas nedumirită. Nu am mai avut încredere să merg și să întreb nici la farmacie, fiidcă toți m-a lovit încontinuu din 84, zi de zi, deși am avut încredere normală în oameni și în ceea ce e bun mereu și m-am purtat bine cu toți. Acum mă duc iar la vetrrinar, unde e acum colega acelei doctorițe. Rana pisicii e încă sîngerîndă. Noroc că nu s-a înfectat, dar nu știu cum să o tratez și acum s-a tăvălit în praf cu rana.
Ei spun că eu, fiind Dumnezeu, puteam vindeca orice boală în mine sau la alții, cu excepția celor microbiene sau parazitare, fiincă microbii și paraziții sînt tot forme de viață, eu fiind viața. Alții zic că totul poate fi vindecat, în afară de boala inimă (la propriu). E adevărat că și anul trecut, și în 2013, am fost grav bolnavă de viroză și internată în spital în ambele dăți, ultima oară cu atac grav de inimă datorat tusei, dar ei, după cum mi se zice, nu au vrut să spună adevărul. Eu abia puteam face cîțiva pași. Unii sînt obsedați de mult timp că eu trebuie să mor de inimă sau atac cerebral.
Ei spun că rîndul trecut, cînd a fost cea dinaintea mea, unii au înțeles ce e bine, dar de data asta, au fost cei mai proști porci din istorie, deși eu am fost evident bună și cuminte și inteligentă.
Am fost la veterinar, pe strada Horia. La școală învățam Horea, dar inscripția pe gard era veche și totuși Horia.
Acolo m-au întîmpinat cu picamer și praf, fiindcă au început să renoveze strada și acolo, așa cum au făcut adesea pe unde mergeam eu, inclusiv la grădina botanică și nebunii au interpretat și acest lucru greșit.
Medicul a tratat-o pe Cloe, pisica mea și unii au intrat, ca și rîndul trecut, cu ideea că o tratează așa pe Cloe, ca să mă rănească și prin amintirea faptului că așa mă tratau pe mine la psihiatrie. Alții zic că ei sînt total inconștienți și doar repetă acele lucruri și mod de vorbire, doar fiindcă s-au întîmplat așa, nu intenționat, ci fiindcă așa e formația lor profesională, inclusiv deoarece așa am fost eu tratată, printr-un fel de mimesis. Ei zic că dacă e ceva rău în aceste comportamente ei o merită, fiindcă așa m-au tratat pe mine și binele colectiv depinde de respectul pentru fiecare om, chiar dacă e considerat nebun. Și următoarea poate va fi la fel, spun ei.
Mi-a dat și Mibazon pentru rană (de două ori pe zi) și a intrat unul să nu îi dau acel unguent, fiincă conține ceva rău - eu nu am încredere în acela și nu am crezut absolut niciodată în vorbe spuse peste mintea mea și v-am arătat doar adevărul clar întotdeauna. I-a dat și pentru viermi ceva și mi-a spus să merg acolo peste două săptămîni să îi dea din nou.
Acum unii sînt ”îngrijorați” că următoarea va fi înhățată de nemți și astfel se va termina totul sau va fi foarte rău.
Alții spun că ea va fi luată de cei mai nebuni dintre toți, alții spun că, dimpotrivă, ea va intra pe mîna celor mai buni dintre nebuni, cum a fost și cu mine.
”În Voluntari sînt tot felul de nebuni politici, care arborează peste tot steagul românesc și care au fost mințiți că tu ești ”dușmanul poporului” sau cred o chestie hidoasă că România, la sfîrșitul vieții mele, pierde puterea politică sau lupta datorită mie, cînd, de fapt, tocmai atunci puterea lor e mai mare. Că unii cred că eu eram România etc. și că m-au distrus puterile străine. În realitate, puterea politică sigur nu există, ci există doar ideile lor greșite, de exemplu împărțirea puterii între ei de-a lungul vieții mele etc. În realitate, eu, fiind la maturitate cam de 13 ani, toată puterea oamenilor, inclusiv ”politică”, era mai mare, dar ei nu au cum să înțeleagă, fiincă ei cred numai minciuni sau adevăruri parțiale. Absolut toți - toate țările și alte forțe - aveau o putere sporită, inclusiv intelectual, dar au folosit-o ca să mă lovească încontinuu, cu ideea că eram distrusă încă de acum 14 ani, și eu nu sînt ”distrusă ” nici acum.
”i-au distrus pi..da complet și tot nu pot să o omoare.”
”ei credeau că puterea ta constă în pi..dă și habar nu au că puterea e creierul, cum e logic, și că de fapt nu trebuie să te omoare.” ”numai o armă biologică poate să o distrugă” spun ei în engleză. Acest om preia ceea ce am explicat eu în postarea anterioară. Astfel el induce altora ideea de a fi eu omorîtă și cum, deși nu trebuia. Eu nu am făcut nici măcar greșeli din acestea, și am gîndit clar și bine, dar ei sînt nebuni. Ei zic cp mereu, toată viața lui, la mine clar din 84, absolut toți oamenii lovesc în Dumnezeu, pentru a fi ei mai sus decît ceilalți cu care se luptă și în final o omoară și pe ea, Dumnezeu adică.
Iar au intrat porcii ăia cu ideea repetată des ”ai înțeles ce porci sînt?” Probabil tot nebuni politici.
”pe tine te omoară poporul român, care e totuși un popor, chiar dacă sînt diverse naționalități, dintr-un singur motiv: mîndria lor mai presus de lege și de tot ce e bun, o mîndrie a proștilor, care nu suportă ca o femeie săracă și șchioapă să fie, evident, mai deșteaptă decît ei toți.” Ei nici nu știu că absolut totul poate fi șters și uitat de ei cînd tu mori și își imaginează că au acumulat cunoștere pentru rîndul viitor, așa cum au crezut greșit mereu, în dățile celelalte și ai văzut ce a ieșit. Da, e adevărat, eu știu adevărul despre asta, dar nu am cum să explic și nu voi face asta. E o diferență între memoria vie și cea stocată, doar atît vă spun. Ei au crezut, mi s-a spus, că eu sînt gunoi sau că trebuie să fiu aruncată la gunoi, oare nici acum nu vedeți adevărul? Gunoiul civilizației nu am fost eu niciodată, ci ei au aruncat gunoiul și tarele civilizației asupra mea, deci nu o pot proteja pe următoarea decît curățind o parte din gunoiul real - fiindcă nebunii vor fi mereu la fel - și anume gunoaie și rele precum aberații politice oribile, abuzuri psihiatrice, discriminarea persoanelor cu handicap sau sărace, sărăcia monstruoasă, izolarea cu forța a oricui, ideea de crimă colectivă sau sacrificiu, ideea de rușine și ascundere a căcatului, persecuții religioase, pedeapsa cu moartea și altele, prin care eu am trecut. Ei spun că oamenii sînt așa de proști încît au crezut că ea nu se va mai naște fiindcă mă resping pe mine monstruos și mă omoară monstruos și unii dintre ei sînt chiar îngrijorați că ea nu se va mai naște sau că nu va rezista deloc, deoarece toți au făcut prea mult rău în lume și asupra mea. Eu fiind încă în viață, ei tot vor să mor. Ei mai spun mereu că ea, fiind geniu, nu se poate naște decît unde e mai rău și că de data asta e foarte rău. Că, în plus, asupra ei se aruncă mereu toți nebunii și porcii omenirii și toate lucrurile rele, gunoaiele reale ale civilizației.
Au intrat iar idioții care dialoghează pe mintea mea:
”ai înțeles ce proști sînt?”
”e adevărul, proasto.”
Vă dați seama ce cred ăștia, și chiar și cel care spune că e adevărat poate se preface și el, dat fiind rolul meu de Casandră și nebună, deși puteam dovedi mereu că nu am avut delir și nicio tulburare psihică și nici proastă și incapabilă nu am fost niciodată - dar ei mereu lovesc de moarte, în numele iluziilor lor politice sau altor iluzii. Ei toți lovesc real și inutil, nu e vorba de fantezia mea, am încercat de sute de ori să obțin măcar dreptul să nu fiu otrăvită și să muncesc, dar ei au respins binele și au lovit direct mereu, deși evident nu puteam delira legat de otravă sau alte lucruri concrete, dar mi se spunea mereu că ei și dvs. toți negați complet realitatea obiectivă și clară, în scopul omorîrii mele. E adevărul, poate veți înțelege cînd voi termina de scris, un singur lucru nu voi explica - că tot ce au înțeles sau notat ei despre mine sau legat de viața mea va dispărea posibil, dar ei nu vor ști.
”nenorocirea e că ea, ca și tine, va fi înhățată de nebuni politici (oare?) și ei sînt o categorie de oameni care nu au simțul bunătății și căldurii emoționale. Tu ai fost deschisă, bună, caldă, luminoasă și blîndă în comportament și fire și cu mare drag de oameni și niciodată nu ai respins pe nimeni și nu ai făcut niciun rău. Ei toți cred că te urăsc, dar nu există niciun motiv real, nimeni nu te cunoaște. Fiind tu caldă și cu dragoste evidentă de ceilalți, ei nu au înțeles deloc asta și nimic din toate sentimentele tale frumoase, fiindcă ei sînt reci și te-au considerat proastă și slabă, om slab deși erai puternică, prea domoală și supusă (exact așa spuneau, ai dreptate, și inventaseră demult că poporul român va fi extrem de supus lor din cauză că eu sînt un om ”supus” și fără ambiții su pretenții.) Ei, fiind nebuni infecți politici, i-au păcălit pe toți supușii lor că eu sînt proastă fiindcă sînt un om bun și calm și, în loc să înțeleagă că oamenii inteligenți nu se enervează că nu au cum, fiindcă cei inteligenți știu totul, ei credeau că eu eram un fel de nebună că nu mă enervam niciodată și nu pricepeau că eram mereu deschisă spre oameni și fericită în esență, și nu m-am enervat nici atunci cînd m-au închis la psihiatrie de fapt, dar ei au mințit, cum am povestit.
2 idei necesare ca încheiere, adăugate azi, 5 iunie 2021 - unu - nu sunt nebună politică și nu am avut nicio legătură cu politica - ba chiar nu sunt nebună deloc
doi - delirul aparent cu următoarea nu e delir - explic: ea într-adevăr se poate naște, există șanse, fiindcă există nucleul spiritual a priori nașterii ei, atât în cărți cât și în gândirea poporului care m-a persecutat fiindcă era mințit, astfel încât o altă femeie sau mai multe pot să ocupe exact aceeași poziție și condiție umană în societate în viitor și totul va fi identic, fiindcă deși sunt vie și om normal, chinuită de 37 de ani, nimeni nu vrea să mă accepte și găsesc toți subterfugii de genul că am făcut greșeala să scriu adevărul istoric despre revoluție! Sunt nebuni, nu am greșit nimic și oricum am fost torturată să scriu tot ce îmi aminteam. Dacă aș fi fost acceptată, fenomenul ar fi luat sfârșit cu bine și ea/ele în viitor aveau șanse să scape, cu puțin noroc. Nu e necesar să fiu omorâtă/sacrificată, de ce credeți așa?
Continuu peste un timp.
sâmbătă, 13 iulie 2019
13 iulie 2019
13 iulie 2019
Azi doar despre povestea copăcelului din fața casei mele din Voluntari, numit cimișir (Buxus Sempervirens), arbust cu frunze veșnic verzi. Ca întotdeauna voi scrie binele și adevărul, deși am înțeles că nimeni nu apreciază bunătatea și rațiunea mea, poate veți citi și veți înțelege, niciodată nu am servit oamenilor lecții greșite sau rele, niciodată nu m-am înșelat și totuși toți vreți să mor, ceea ce e evident și așa a fost mereu.
E o poveste clară, puțin tristă, dar nu se pot trage concluzii greșite. Ei spun mereu că oamenii au interpretat tot binele în rău, nu știu de ce. Anul trecut, mama mi-a spus de mai multe ori că arbustul cimișir din fața casei noastre, din curte, s-a uscat și că îi pare rău de el. În realitate știam că nu are cum să îi pară rău, fiindcă ei nu i-a părut niciodată rău de nimeni și de nimic, aș putea da mii de exemple. Mie însă, da. Ea știa că mă poate face să sufăr dacă ea face rău altor oameni sau vietăți și exact așa făcea și apoi răsucea cuțitul în rană, insistînd să îmi povestească cum a făcut ea rău și ce s-a întîmplat cu omul sau vietatea respectivă. Știu, pare ciudat și poate nu credeți, fiincă eu am fost respinsă și izolată de toți și lovită continuu, în timp ce ea a avut o viață respectată și aparent ultilă. Ea, ca și în trecut, îmi povestea despre acel arbust ca să mă rănească, la fel cum povestea despre morți sau bolnavi la care țineam etc. Mă gîndesc totuși că, poate, mama nu a avut ce face, fiind evident prinsă și ea într-o omenire coruptă și rea. Poate, ca și dvs. și alții, ea nu a făcut răul intenționat asupra mea, ci doar dintr-o eroare de gîndire sau altcumva.
Anul trecut, în toamnă, am venit la Voluntari și am curățat puțin prin grădină. Din 2006, mama a distrus mai mulți copaci și flori la care țineam le-a eliminat din grădină, poate nu pe toate în mod intenționat. Vecinul a lăsat găinile lui și rațele la noi în grădină, cea ce a dus la distrugerea florilor și ierbii complet în grădina din spate. Cimișirul era aproape complet uscat. M-am apropiat de el, l-am atins, l-am curățat puțin și am făcut la fel și cu alți copaci.
În primăvară cimișirul a înviat din nou, frumos și verde și bogat. Mama mi l-a arătat în primăvară ca pe un miracol, și unii au intrat peste mintea mea cu idei rele, spunînd că mama mea a înțeles ce sînt eu - adică forță a vieții - și mă urăște mai tare fiindcă am înviat acel copac. Aiureli, ea știa de mult ce sînt. Eu nu trag concluzia pripită că eu eram viața, cum au zis mai mulți, dar vă povestesc exact ce s-a întîmplat. Ca întotdeauna, nimeni nu avea motiv să mă lovească și asta au făcut din nou. Copăcelul era tot verde și înainte să vin în oraș ultima oară, cînd m-au otrăvit rău.
În lipsa mea, mama, ajutată poate de încă cineva, a tăiat din fața casei liliacul alb și gutuiul japonez, știind că îmi face, indirect, rău, fiincă știa că țin la acei copaci și nu eram de acord cu tăierea lor. Bineînțeles proprietatea este 75% a mea, dar mama niciodată nu a ascultat de voința mea deloc. Mi-a spsu că gutuiul japonez a înflorit foarte bogat în primăvară, cînd eu eram în oraș la un moment dat. A venit Carmen, asistenta medicului meu psihiatru și mama iar a insistat pe frumusețea cimișirului care dăduse lăstari și în jurul lui și printre pietrele de pavaj din fața ferestrei. Unii au intrat în mintea mea cu ideea că săracul, vrea să se înmulțească. Probabil credeau că copăcelul reprezenta un spirit anume. Carmen a amenințat că va planta în mod sigur cîte un lăstar de cimișir pe mormintele tatălui și nașului meu, la picioare. Eu am spus că nu e normal așa ceva, să crească brăduți dn mormînt, că e normal să fie copaci, dar lîngă morminte, nu crescuți din ele. Unii au intrat peste mintea mea cu ideea că Carmen, fiind asistentă la psihiatrie, crde toate aberațiile cu putință despre mine și despre viață în general. Mama spus inițial că va tăia doar o parte din liliac, dar l-a tăiat tot și în plus și gutuiul japonez. A lăsat cîțiva lăstari din fiecare și a spus că în doi ani se vor reface, ceea ce e imposibil, nu mai există trunchiul. Unii au zis că abia ultima oară, cînd m-au otrăvit monstruos în oraș, mi-au dat doză letală și în maximum 2 ani voi muri și eu. (?)
În urma acestor retezări și otrăvirii mele și mai puternice, cimișirul a început să pălească acum o săptămînă și acum e aproape uscat din nou și are și boală pe frunze, ceea ce nu avusese anul trecut. M-am apropiat de el și am văzut că este încărcat și de boală și de păianjeni. Mîine îl voi curăța din nou.
Mi s-a uscat și nucul de lîngă gardul vecinului cu păsările. Mama părea supărată că înviasem eu cimișirul. ”tu ai fost tot ce e bun și frumos și numai ce e bun toată viața, dar toată lumea te urăște” ”nu putem accepta un Dumnezeu urît de toată lumea.” (??) Încă de mult, oamenii au această expresie: ”decît așa o viață, mai bine nimic.”
Ideea era că idioții, văzînd că eu dădeam viață lucrurilor și oamenilor, au interpretat în rău, că eu eram vrăjitoare și trebuiau să mă omoare. Asta nu știu sigur, dar mi s-a spus că e evident că ei interpretau tot binele în rău, că evident eram un om normal și rațional și inteligent, nu doar viața pur și simplu, și ei tot m-au respins și chiar mă scuipau cu idei de vrăjitoare și îmi voiau moartea, fiind eu evident un om bun. Că vrăjitoare și forțe ale distrugerii erau celelalte femei și mama mea, care mă lovea mereu.
Unii spun că mereu cînd moare un mare spirit, mor și copacii din jurul lui. Poate, dar nu trebuia și poate nici acum nu trebuie să mă omoare, e vorba de otravă, nu fusesem bolnavă.
De ce credeau ei că trebuie să distrugă și să omoare ceva frumos și bun, cum era și viața acelui pomișor? La fel și viața mea. De ce, prin ce miracol, sînt ei atrași și convinși numai de idei întunecate, oculte și rele, care duc numai la morți, la boli și la distrugere și mai sînt și false pe deasupra? De ce consideră ei că rațiunea și lumina sînt dușmanii lor?
Fiindcă ieri are 12 iulie, mi-am amintit că azi e ziua de naștere a cumnatei mamei. Pe 13 iulie, de ziua ei, acum 23 de ani, a murit bunica mea, mama mamei. Unii spun că familia mea e o familie de asasini și că datorită faptului că eu am spus adevărul, sînt persecutată de ei și de restul lumii. Mi-au spus că încă de la boala bunei, străbunica mea în 1988, m-au luat toți la ochi, fiindcă buna nu mînca și nu bea de mult timp și eu am ținut-o în viață prin dragostea și prezența mea acolo și prin forța vieții reprezentată de mine. Buna a murit cînd am plecat eu în București de acolo. Ei spun că proștii toți cred în zicala agramată ”pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești”, cînd e de fapt invers. Mie mi se pare logic că e invers, fiindcă atunci cînd moare un bătrîn sau un bolnav, cade asupra celor rămași o parte din rău, (poate nu chiar totdeauna, nu știu sigur). Dar eu am fost întotdeauna bună cu bolnavii și bătrînii și toate vietățile din iubire adevărată și niciodată din calcule meschine. V-am explicat de sute de ori că întotdeauna, absolut întotdeauna, explicația finală a tuturor misterelor și tainelor vieții și morții este BINELE, (dar și frumosul și adevărul), niciodată vrăji sau secrete întunecate, care de fapt nu există, dar nimeni nu mă crede.
Povestea cu buna era și din cauză că în abecedarul de atunci era pezentată o familie la fel cu a mea, care ținea o bătrînă al colțul unei laviți să mănînce, fiindcă le era scîrbă și îi dădeau linguri și blide rele, exact ca ai mei. Apoi, în 1996, a paralizat mama mamei după ce a fost în București și m-au chemat să ajut la îngrijirea ei. Toți, inclusiv săteni, voiau să moară și familia mea la fel și o blestemau și propriul fiu și ea săraca suferea pe un pat de scînduri și eu plîngeam și sufeream, normal că ținusem la ea. Îngrijind-o cu drag cum puteam și vorbindu-i frumos, ea a început să se înzdrăvenească și chiar să vorbească și să mănînce singură. Știam că ei nu pot să își permită să o îngrijească, dar ea săraca își revenise și se agăța de mine. Pe vremea aceea eu știam că eram binele mereu, dar nu știam că eram și viața - ceea ce e posibil, fiindcă mereu animalele și plantele și chiar oamenii își reveneau cînd le atingeam sau le îngrijeam. Am observat că avem putere de vindecare și asupra propriului meu trup, dar poate mă înșel. Oricum, anul trecut mi s-a spus că eu mai am foarte puțin din acel har și putere. Familia m-a trimis la București cu ură și țipete în 1996, spunînd clar că le-am stricat socotelile, că sînt nebună și nu am lăsat-o să moară pe bunica. Unii spuneau peste mintea mea că evident eram viața, dar că și medicii au înnebunit și au încercat să mă omoare, cum am povestit și voi explica din nou pe surt, e vorba de ceilalți medici, nu de psihiatri. Ei spuneau că medicii ar fi trebuit să mă trateze (numai) pe mine, dar ei, în schimb, au tratat ”bolile” și au pus și mai multă greutate peste mine, fiind proști. Spuneau că eu sînt cauza lăuntrică a puterii lor medicale de vindecare, dar că oamenii au crezut invers, că eram moartea, mereu au crezut totul pe dos decît realitatea.
Tot ei spun că ăia răi au dat vina tot pe mine pentru crimele din familia mea și că i-au omorît în lipsa mea, direct sau indirect, pe membrii familiei mele, cu ideea că astfel mă vor lovi indirect și mă vor omorî pe mine, cea ce evident e scopul unei întregi omeniri păcălite și corupte. Ei spun că niciodată nu au existat asemenea idioți în istorie.
Oricum nimeni nu a stat de vorbă cu mine niciodată și nimeni nu m-a întrebat nimic, dar ei zic că totuși i-au păcălit pe toți că eu sînt nebună și inventez tot ce am scris, sau, mai rău, i-au păcălit că dacă eu mor, va fi bine pentru toți oamenii. Ei zic că niciodată în istorie nu a fost totul cotropit de rău în asemnea hal, și binele complet respins și lovit o viață întreagă. E posibil, dar nu e din cauza mea. Timp de 35 de ani, în închisoare și tortură și otravă evident dovedibil, eu am trecut peste tot ce e rău și binele a învins în permanență, dar absolut nimeni nu mă acceptă deloc, după cum vedeți.
Azi doar despre povestea copăcelului din fața casei mele din Voluntari, numit cimișir (Buxus Sempervirens), arbust cu frunze veșnic verzi. Ca întotdeauna voi scrie binele și adevărul, deși am înțeles că nimeni nu apreciază bunătatea și rațiunea mea, poate veți citi și veți înțelege, niciodată nu am servit oamenilor lecții greșite sau rele, niciodată nu m-am înșelat și totuși toți vreți să mor, ceea ce e evident și așa a fost mereu.
E o poveste clară, puțin tristă, dar nu se pot trage concluzii greșite. Ei spun mereu că oamenii au interpretat tot binele în rău, nu știu de ce. Anul trecut, mama mi-a spus de mai multe ori că arbustul cimișir din fața casei noastre, din curte, s-a uscat și că îi pare rău de el. În realitate știam că nu are cum să îi pară rău, fiindcă ei nu i-a părut niciodată rău de nimeni și de nimic, aș putea da mii de exemple. Mie însă, da. Ea știa că mă poate face să sufăr dacă ea face rău altor oameni sau vietăți și exact așa făcea și apoi răsucea cuțitul în rană, insistînd să îmi povestească cum a făcut ea rău și ce s-a întîmplat cu omul sau vietatea respectivă. Știu, pare ciudat și poate nu credeți, fiincă eu am fost respinsă și izolată de toți și lovită continuu, în timp ce ea a avut o viață respectată și aparent ultilă. Ea, ca și în trecut, îmi povestea despre acel arbust ca să mă rănească, la fel cum povestea despre morți sau bolnavi la care țineam etc. Mă gîndesc totuși că, poate, mama nu a avut ce face, fiind evident prinsă și ea într-o omenire coruptă și rea. Poate, ca și dvs. și alții, ea nu a făcut răul intenționat asupra mea, ci doar dintr-o eroare de gîndire sau altcumva.
Anul trecut, în toamnă, am venit la Voluntari și am curățat puțin prin grădină. Din 2006, mama a distrus mai mulți copaci și flori la care țineam le-a eliminat din grădină, poate nu pe toate în mod intenționat. Vecinul a lăsat găinile lui și rațele la noi în grădină, cea ce a dus la distrugerea florilor și ierbii complet în grădina din spate. Cimișirul era aproape complet uscat. M-am apropiat de el, l-am atins, l-am curățat puțin și am făcut la fel și cu alți copaci.
În primăvară cimișirul a înviat din nou, frumos și verde și bogat. Mama mi l-a arătat în primăvară ca pe un miracol, și unii au intrat peste mintea mea cu idei rele, spunînd că mama mea a înțeles ce sînt eu - adică forță a vieții - și mă urăște mai tare fiindcă am înviat acel copac. Aiureli, ea știa de mult ce sînt. Eu nu trag concluzia pripită că eu eram viața, cum au zis mai mulți, dar vă povestesc exact ce s-a întîmplat. Ca întotdeauna, nimeni nu avea motiv să mă lovească și asta au făcut din nou. Copăcelul era tot verde și înainte să vin în oraș ultima oară, cînd m-au otrăvit rău.
În lipsa mea, mama, ajutată poate de încă cineva, a tăiat din fața casei liliacul alb și gutuiul japonez, știind că îmi face, indirect, rău, fiincă știa că țin la acei copaci și nu eram de acord cu tăierea lor. Bineînțeles proprietatea este 75% a mea, dar mama niciodată nu a ascultat de voința mea deloc. Mi-a spsu că gutuiul japonez a înflorit foarte bogat în primăvară, cînd eu eram în oraș la un moment dat. A venit Carmen, asistenta medicului meu psihiatru și mama iar a insistat pe frumusețea cimișirului care dăduse lăstari și în jurul lui și printre pietrele de pavaj din fața ferestrei. Unii au intrat în mintea mea cu ideea că săracul, vrea să se înmulțească. Probabil credeau că copăcelul reprezenta un spirit anume. Carmen a amenințat că va planta în mod sigur cîte un lăstar de cimișir pe mormintele tatălui și nașului meu, la picioare. Eu am spus că nu e normal așa ceva, să crească brăduți dn mormînt, că e normal să fie copaci, dar lîngă morminte, nu crescuți din ele. Unii au intrat peste mintea mea cu ideea că Carmen, fiind asistentă la psihiatrie, crde toate aberațiile cu putință despre mine și despre viață în general. Mama spus inițial că va tăia doar o parte din liliac, dar l-a tăiat tot și în plus și gutuiul japonez. A lăsat cîțiva lăstari din fiecare și a spus că în doi ani se vor reface, ceea ce e imposibil, nu mai există trunchiul. Unii au zis că abia ultima oară, cînd m-au otrăvit monstruos în oraș, mi-au dat doză letală și în maximum 2 ani voi muri și eu. (?)
În urma acestor retezări și otrăvirii mele și mai puternice, cimișirul a început să pălească acum o săptămînă și acum e aproape uscat din nou și are și boală pe frunze, ceea ce nu avusese anul trecut. M-am apropiat de el și am văzut că este încărcat și de boală și de păianjeni. Mîine îl voi curăța din nou.
Mi s-a uscat și nucul de lîngă gardul vecinului cu păsările. Mama părea supărată că înviasem eu cimișirul. ”tu ai fost tot ce e bun și frumos și numai ce e bun toată viața, dar toată lumea te urăște” ”nu putem accepta un Dumnezeu urît de toată lumea.” (??) Încă de mult, oamenii au această expresie: ”decît așa o viață, mai bine nimic.”
Ideea era că idioții, văzînd că eu dădeam viață lucrurilor și oamenilor, au interpretat în rău, că eu eram vrăjitoare și trebuiau să mă omoare. Asta nu știu sigur, dar mi s-a spus că e evident că ei interpretau tot binele în rău, că evident eram un om normal și rațional și inteligent, nu doar viața pur și simplu, și ei tot m-au respins și chiar mă scuipau cu idei de vrăjitoare și îmi voiau moartea, fiind eu evident un om bun. Că vrăjitoare și forțe ale distrugerii erau celelalte femei și mama mea, care mă lovea mereu.
Unii spun că mereu cînd moare un mare spirit, mor și copacii din jurul lui. Poate, dar nu trebuia și poate nici acum nu trebuie să mă omoare, e vorba de otravă, nu fusesem bolnavă.
De ce credeau ei că trebuie să distrugă și să omoare ceva frumos și bun, cum era și viața acelui pomișor? La fel și viața mea. De ce, prin ce miracol, sînt ei atrași și convinși numai de idei întunecate, oculte și rele, care duc numai la morți, la boli și la distrugere și mai sînt și false pe deasupra? De ce consideră ei că rațiunea și lumina sînt dușmanii lor?
Fiindcă ieri are 12 iulie, mi-am amintit că azi e ziua de naștere a cumnatei mamei. Pe 13 iulie, de ziua ei, acum 23 de ani, a murit bunica mea, mama mamei. Unii spun că familia mea e o familie de asasini și că datorită faptului că eu am spus adevărul, sînt persecutată de ei și de restul lumii. Mi-au spus că încă de la boala bunei, străbunica mea în 1988, m-au luat toți la ochi, fiindcă buna nu mînca și nu bea de mult timp și eu am ținut-o în viață prin dragostea și prezența mea acolo și prin forța vieții reprezentată de mine. Buna a murit cînd am plecat eu în București de acolo. Ei spun că proștii toți cred în zicala agramată ”pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești”, cînd e de fapt invers. Mie mi se pare logic că e invers, fiindcă atunci cînd moare un bătrîn sau un bolnav, cade asupra celor rămași o parte din rău, (poate nu chiar totdeauna, nu știu sigur). Dar eu am fost întotdeauna bună cu bolnavii și bătrînii și toate vietățile din iubire adevărată și niciodată din calcule meschine. V-am explicat de sute de ori că întotdeauna, absolut întotdeauna, explicația finală a tuturor misterelor și tainelor vieții și morții este BINELE, (dar și frumosul și adevărul), niciodată vrăji sau secrete întunecate, care de fapt nu există, dar nimeni nu mă crede.
Povestea cu buna era și din cauză că în abecedarul de atunci era pezentată o familie la fel cu a mea, care ținea o bătrînă al colțul unei laviți să mănînce, fiindcă le era scîrbă și îi dădeau linguri și blide rele, exact ca ai mei. Apoi, în 1996, a paralizat mama mamei după ce a fost în București și m-au chemat să ajut la îngrijirea ei. Toți, inclusiv săteni, voiau să moară și familia mea la fel și o blestemau și propriul fiu și ea săraca suferea pe un pat de scînduri și eu plîngeam și sufeream, normal că ținusem la ea. Îngrijind-o cu drag cum puteam și vorbindu-i frumos, ea a început să se înzdrăvenească și chiar să vorbească și să mănînce singură. Știam că ei nu pot să își permită să o îngrijească, dar ea săraca își revenise și se agăța de mine. Pe vremea aceea eu știam că eram binele mereu, dar nu știam că eram și viața - ceea ce e posibil, fiindcă mereu animalele și plantele și chiar oamenii își reveneau cînd le atingeam sau le îngrijeam. Am observat că avem putere de vindecare și asupra propriului meu trup, dar poate mă înșel. Oricum, anul trecut mi s-a spus că eu mai am foarte puțin din acel har și putere. Familia m-a trimis la București cu ură și țipete în 1996, spunînd clar că le-am stricat socotelile, că sînt nebună și nu am lăsat-o să moară pe bunica. Unii spuneau peste mintea mea că evident eram viața, dar că și medicii au înnebunit și au încercat să mă omoare, cum am povestit și voi explica din nou pe surt, e vorba de ceilalți medici, nu de psihiatri. Ei spuneau că medicii ar fi trebuit să mă trateze (numai) pe mine, dar ei, în schimb, au tratat ”bolile” și au pus și mai multă greutate peste mine, fiind proști. Spuneau că eu sînt cauza lăuntrică a puterii lor medicale de vindecare, dar că oamenii au crezut invers, că eram moartea, mereu au crezut totul pe dos decît realitatea.
Tot ei spun că ăia răi au dat vina tot pe mine pentru crimele din familia mea și că i-au omorît în lipsa mea, direct sau indirect, pe membrii familiei mele, cu ideea că astfel mă vor lovi indirect și mă vor omorî pe mine, cea ce evident e scopul unei întregi omeniri păcălite și corupte. Ei spun că niciodată nu au existat asemenea idioți în istorie.
Oricum nimeni nu a stat de vorbă cu mine niciodată și nimeni nu m-a întrebat nimic, dar ei zic că totuși i-au păcălit pe toți că eu sînt nebună și inventez tot ce am scris, sau, mai rău, i-au păcălit că dacă eu mor, va fi bine pentru toți oamenii. Ei zic că niciodată în istorie nu a fost totul cotropit de rău în asemnea hal, și binele complet respins și lovit o viață întreagă. E posibil, dar nu e din cauza mea. Timp de 35 de ani, în închisoare și tortură și otravă evident dovedibil, eu am trecut peste tot ce e rău și binele a învins în permanență, dar absolut nimeni nu mă acceptă deloc, după cum vedeți.
joi, 11 iulie 2019
11 iulie 2019
Așadar, din nou la scrisul povestirii și adevărului.
Ieri și alaltăieri nu am avut cum să continuu, mi-a fost destul de rău și ieri seară am fost și otrăvită aproape sigur, de data asta am cumpărat eu ceva dulciuri de la magazin. Oricum simptomele au fost moderate, poate chiar nu era otravă, decît disfuncție din cauza otrăvurilor anterioare. Unii ziceau că frigul din zilele trecute nu era normal și că era din cauza faptului că m-au chinuit pe mine, ca orice alt lucru rău din lume.
Lucrurile pe care le voi scrie în cele ce urmează sînt puțin mai urîțele, mai mult despre aberațiile lor politice din nnou, dar, după ce le voi termina, fiindcă pe acestea cel puțin le voi termina azi, voi scrie și lucruri mai frumoase, în caz că veți fi interesați. Vă sfătuiesc să citiți și cele ce urmează, gîndiți-vă logic: nu puteți păți nimic rău dn cauza unor idei adevărate sau false despre realitate. Și evident - veți vedea - nu e niciun fel de delir și nimic rău în ce voi scrie.
Din punct de vedere al aberațiilor lor politice, sînt sute de deliruri hipercomplexe, cu diverse scheme despre diverse țări sau altfel de forțe politice. Zilele trecute ieșise la lumină, mai deasupra, delirul lor despre Marea Britanie.
”britanicii au dat vina pe tine pentru politica lor, cu care de fapt nu ai avut nicio legătură.”
”Poporul /orașul/ lumea dau vina pe tine pentru faptul că România e sub ocupație și de aceea te otrăvesc și vor să mori.”
Bine, dar e ilogic, cum să fie ocupația din cauza mea, dacă, să zicem britanicii dau vina pe mine?
”Ei cred că Marea Britanie controlează întreaga lume prin controlul asupra creierului tău.”
Deci ei credeau că eu eram trupul României și acum ei cred aș fi trupul întregii lumi, datorită faptului că m-au f_t. Și că, de-a lungul anilor, m-au ”controlat” diverse forțe politice, care chipurile sînt în creierul meu, nu în trup. Și acum britanicii. E total ilogic. Ca să mă controleze ei ar trebui să fie deasupra creierului meu. De unde știți dvs că eu sînt proastă? Numai fiindcă nu m-au acceptat să muncesc?
Ideea că eu eram și sînt trupul întregii lumi e total ilogică. Sau că o putere politică sau alta - ar controla totul prin mine etc. În realitate ei m-au lovit încontinuu, doar m-au chinuit și distrus, absolut dovedibil zi de zi din 84, trup și suflet etc. Dar încă sînt același om, întreagă la minte și la suflet. Citiți în continuare și veți înțelege. Eu am un trup, din care face parte și creierul. Lumea are un trup - atît materia în general, cît și trupul vietăților. Oamenii au fiecare un trup personal. Care trup cred ei că sînt eu? Oricum, viața mea, ca a oricărui om, nu e doar trupească, materială.
Poate datorită unor idei greșite de genul acesteia, ei mereu intră peste mine cu ideea că vor sau că trebuie să mă controleze, dar de fapt mă torturează și mă omoară.
tata urla la mine în 89 ”tu nu vezi ce forțe sînt deasupra ta?!”, deși nu avea nicio logică să se enerveze, că nu făcusem nimic rău și nici nu pretindeam nimic.”
Mulți dintre ei mă consideră ”lumea oamenilor”, mai mult material, fizic, dar prin creierul meu, dar totodată, în mod paradoxal, îmi vor mereu moartea, deși nu am fost niciodată nebună și nu eram bătrînă sau bolnavă, dar ei otrăveau cert și puternic.
”ei cred că omul a creat tot și conduce și controlează tot, fiindcă ei nu pot înțelege mama natură.”
E adevărat, există o înstrăinare a omului de natură, mai pregnantă prin tehnologizare și informatizare, cînd. în realitate, trăim în mijlocul naturii cu toții.
Eu am un trup, din care face parte și creierul. Lumea are un trup - atît materia în general, cît și trupul vietăților. Oamenii au fiecare un trup personal. Care trup cred ei că sînt eu? Oricum, viața mea, ca a oricărui om, nu e doar trupească, materială.
Poate datorită unor idei greșite de genul acesteia, ei mereu intră peste mine cu ideea că vor sau că trebuie să mă controleze, dar de fapt mă torturează și mă omoară.
tata urla la mine în 89 ”tu nu vezi ce forțe sînt deasupra ta?!”, deși nu avea nicio logică să se enerveze, că nu făcusem nimic rău și nici nu pretindeam nimic.”
”ei cred că omul a creat tot și conduce și controlează tot, fiindcă ei nu pot înțelege mama natură.”
E adevărat, există o înstrăinare a omului de natură, mai pregnantă prin tehnologizare și informatizare, cînd. în realitate, trăim în mijlocul naturii cu toții.
Un creier creț adaugă o altă aberație: ”They did not want you as a master. You are the master of the world.”
Adică nu m-au vrut stăpînă peste omenire și de aceea lovesc ei din 84 continuu.
Este greșit, e vorba de crimă. Și aceștia poate că cred că eu am devenit stăpîna lumii la un moment dat, fiind eu mai inteligentă ca alții. Eu sînt ceea ce sînt de cnd m-am născut, chiar dinainte de achiziționarea limbajului. Acum am intrat unii care inventează că eu am fost violată cînd eram bebeluș și din cauza asta toate necazurile lor, ca și cum răul din viața lor e datorită mie, știți cum zic ei. Și de aia vor să mor.
Am fost chiar mai master și stăpînă cînd eram bebeluș sau copil. În ultimii 14 ani mai ales, dar de fapt și înainte, depindea de oameni, de dvs. să mă accepte, și puteau face acest lucru, chiar și acum. Acceptarea ar fi însemnat să nu mă otrăvească. Și eventual să fiu acceptată într-un grup sau pentru o activitate oarecare.
”ei toți cred că tu ești doar creier, mecanism, sistem etc.”
”otrava nu poate fi scoasă din sistem, cum ai scris tu, Cristina. La început următoarea va crește protejată, dar ulterior ei se vor bate din nou între ei pentru dominație și astfel o vor chinui și apoi vor crede foarte ușor că trebuie să o omoare cu toții, va fi ținta tuturor și vor ieși din nou otrăvitorii la lumină.
”tu trebuie să mori omorîtă de mama ta, fiincă așa e legea firii, fiincă tu ești Dumnezeu, nu este invers, cum credeți voi (?), adică să o omori tu pe mama ta.”
Nu are dreptate, nu e lege a firii nicio crimă, nici cum zice el, nici invers, să o omor eu pe mama.
”modelul cercurilor concentrice” cum am notat eu în grabă zilele trecute, nu există. Am scris așa cu ideea să vă fac să gîndiți, restul lucrurilor notate de mine fiind adevărate. Modelul real, dacă e să îl configurăm geometric, este dinamic și complex, dar eu nu mă voi referi acum la adevăruri sau miracole ontice, sau ale întemeierii ontice a rațiunii umane - fie că evoluează istoric, fie că nu -, cum ar fi faptul că există și clipă și eternitate ca abstracțiuni sau punct și infinit în spațiu ca abstracțiuni.
Mama a început iar să îmi întindă chiloții, după ce mi-a mai stricat o serie cînd am venit la Voluntari lunile trecute. Am iar chiloții-rochiță și ei spun că au făcut asta intenționat, ca să sufăr prin frecarea și goliciunea părților mele intime sub fustă sau pantaloni. Eu aici la ea nu am cum să spăl rufe.
Astfel, ei au venit cu modelul piramidei - cu ideea că eu sînt vîrful vîrfurilor și că toată lumea mă lovește pe mine, deși sînt nevinovată. Uneori îmi spuneau că ei ”bat șaua ca să priceapă iapa.”
”Tu ești singurul om inacceptabil, fiindcă ei au declarat că ești nebună.”
”ei lovesc întotdeauna vîrful, cu ideea de a se ridica ei la putere asupra celorlalți porci.” Cu alte cuvinte, mișcări și lupte de clasă lovesc o viață întreagă numai în tine. Ei sînt nemulțumiți în permanență și mereu apar în mod firesc probleme. Ei nu pot să lovească porcii care sînt imediat sub tine, fiindcă aceia au putere și sînt uniți și coordonați deoarece ești tu deasupra lor. Dar chiar și porcii aceia te lovesc și toți cei de dedesubt, toată viața ta ești lovită de frecușurile vieții sociale inferioare ca intelect ție. La fel și cu luptele politice între formațiuni mai mari, cum ar fi războaiele.
Pe următoarea Dumnezeu-prunc o vor accepta, adică se vor închina, adică nu o vor omorî, și vor înțelege, fiindcă ea va fi viața cum ai fost și tu și ei vor vedea pe ea deasupra lor (?), așa cum te-au văzut pe tine și au lovit încontinuu. Niciunul dintre cei care te-au lovit sau te vor lovi în continuare nu îți va putea lua locul prin moartea ta.
Pe tine te-au persecutat porcii politici din copilărie, fiindcă credeau că erai protejată de ruși, că erai Rusia sau România sau America etc. Sau diverse combinații.
Ei știau că tu vei fi perfect bună și nevinovată și de aceea au creat delirul că omul nevinovat e acceptat sau reușește după mulți ani de calvar. Tu ai fost numai binele și puritatea, dar ei au mințit despre tine mereu, astfel că faptul că nu ai greșit nu are pentru nimeni importanță și nu e o garanție a dreptului la viață și acceptării în lume, cum au sperat ei.
Omenirea nu te-a acceptat fiindcă de fapt crede minciuni despre tine.
Fără să te cunoască, au creat o imagine despre tine fără nicio legătură cu ceea ce ești și, de fiecare dată cînd tu ieși în lume și te întîlnești fugar cu cineva, acela e șocat și crede că te-au făcut nebună fiindcă te-au f_t mult, cînd tu de fapt ai fost calmă și bună și blîndă și cu drag de oameni mereu, fără să te schimbi de fapt.
Au fost total idioți, aveau totul în mînă și te-au distrus (?) și vor să mori.
Adesea ei mă loveau în gînd cu ideea ”vom devenii ultimii oameni”, de mult timp.
Nu e adevărat, această idee e o iluzie a lor, datorată minciunilor politice sau financiare legate de mine. Cum sînt cei care tot timpul vor să mor, cu ideea că, dacă mă acceptă va fi dezastru economic, politic, etc. Nu s-ar fi întîmplat nimic de acest gen. La fel, prin moartea mea și eventuala naștere a unei alteia, nu are cum să se schimbe nimic. Vor începe doar alt circ sau teatru. De acea era și cenaclul Flacăra și cîntecele exact pe tema asta. (toate, inclusiv că Charlie Chaplin trebuie să ”redeschidă” teatrul ce le-a fost închis sau ”viața noastră unde ești” etc. Puteți desființa toate ideile acelea din cîntece și puteți spune că aceia toți erau nebuni, dar totuși nu trebuia să mă omorîți, eu nu am fost nebună și ei nu se vor vindeca prin moartea mea. Fără toate sensurile din acele cîntece, lumea va fi constituțional aceeași. ) Ordinea cuvintelor rămîne aceeași și eu am fost legată de lume prin cuvinte. Eu am fost și sînt legată de lume prin CUVINTE și SIMȚURI.
Ei cred că tu ești un vîrf nebun și de aceea vor să te reteze și la fel vor face cu următoarea dacă va exista - logic ea va fi numai ceea ce bun, puritate, lumină, normalitate, bunătate, cum ai fost și tu.
Totul va rămîne la fel, chiar dacă vor fi schimbate numele persoanelor, numele munților - Moldoveanu, Negoiu, Omu, Retezat God-eanu etc. Lucrurile vor rămîne organizate și coordonate logic, ca și arhitectonica scoarței cerebrale, scoarței pămîntului, citoscheletului plantelor etc. Și în cazul meu au existat toate legăturile cu restul lumii, nu doar cu România și nu doar cu simbolurile și ideile lumii așa zis ”comuniste”.
Acesta este modelul inimii sau horei românești, sau al minimului și maximului prin care omenirea trece, în mod pulsatil.
Ei m-au atacat adesea cu ideea că ”dacă intri în horă, trebuie să joci.”, prin care ei înțeleg că ei sînt corupți și trebuie să apere minciunile celor dinaintea lor și să ascundă rușinea lor prin moartea mea, lovind în continure odată ce au făcut răul inițial.
Tu, de atîția ani, și evident în ultimii ani, te refăceai și te ”ridicai” de fiecare dată din nou, după cei ei loveau în tine sau te otrăveau. Ei toți loveau mereu cînd ție îți era mai bine, fiindcă ei atunci aveau putere mai mare, și idioții credeau că tu ești jos în acele momente, cînd, logic, era invers. Cînd erai lovită și sufereai mai mult, atunci sufereau și ei și, fiind idioți, și crezînd orbește că tu ești ceva rău su nebună, ei credeau că tocmai atunci erai tu sus, cea ce era ilogic, tu fiind un om normal, parte a sistemului. Astfel, legile sistemului te protejau și ei au lovit cu multă otravă pentru a înfrînge natura și ce era normal. Astfel, hora se strîngea mereu către centru. Cînd vei muri se va naște alta și apoi întrega omenire va progresa din nou mai mult, odată cu creșterea și viața ei.(? Poate așa a fost în cazul meu, dar...)
Această metaforă a horei sau a inimii care bate este direct superpozabilă realității, chiar dacă nu e vorba de Dumnezeu sau de geniul României, ci doar de un om inteligent și bun, nevinovat, care este ucis, cum spun ei, mișelește și fără motiv, de restul lumii, el fiind singur eventual. ”ei nu te acceptă în numele unor minciuni și iluzii urîte, pe care le apără împotriva adevărului frumos și într-adevăr bun despre tine.”
”tu reprezinți ordinea și liniștea, dar ei mereu au crezut invers.”
Nu știu ce au crezut, dar e evident din 84 că eu eram ordinea și liniștea și ceilalți mă agresau, uneori foarte violent și zgomotos, evident fără legătură cu ce gîndeam sau făceam sau vorbeam eu.
”uite, de exemplu mama ta. Cînd erai încă mică, de la 13 ani încolo, venea la tine nitam-nisam, urla și te bătea fără niciun motiv.
Vorbeai ceva? Nu.
Gîndeai ceva? Nu.
Făceai ceva rău? Nu.
Ei, vezi? Asta e.”
”mama ta i-a păcălit absolut pe toți, Cristina. Ea e jigodia, tu ești doamna, dar toată lumea crede invers.” Cine? Cum adică să creadă cineva despre mine și mama așa ceva, fără să știe nimic despre noi și despre viața noastră?
”mama ta e complet nebună, Cristina. ” ”Cum vrei tu ca oamenii să creadă că mama ta a dat viață unui om așa bun și totodată geniu/ Dumnezeu?”
”singurul motiv pentru care tu ai fost respinsă nu a fost sărăcia, ci faptul că ai o asemenea mamă - cum voiai tu să te accepte lumea?”
Tu ești nevinovăția și binele absolute și ea va fi la fel. La început, ca s-o poată crește, ei vor da vina tot asupra ta, cum au făcut și rîndul trecut, deși tu vei fi murit de mult. (sau pe membri ai familie ei). Apoi o vor găsi și o vor omorî la fel, cu tortură și otravă, și izolare mulți ani. Toată vina fabricată prin minciuna proștilor va cădea din nou, asupra ei. De aceea ție îți spuneau ”aia mică” în copilărie. Au intrat din nou ăia care spun mereu ”mie îmi vine să plîng.”
Nimeni nu controlează și nu coordonează lumea prin creierul tău, așa cum cred idioții obsedați de teorii ale conspirației, fiindcă creierul tău, ca al oricărui om (foarte) inteligent și normal, are, cum spunea psihologia, proprietatea de autoorganizare, cum e și scris în cărți, iar sistemul întreg se autoorganizează și autocontrolează. De la sine. Faptul că ai înțeles și decodificat realitatea singură nu are nicio importanță. Dar, spre deosebire de altele, nu ai reușit să te faci acceptată ca om absolut deloc.
În final, cîteva cuvinte doar despre aberația lor că eu eram regina României sau geniul României, ținută în lanțuri toată viața.
Ideea aceasta e evident absurdă și legată de ideile psihiatrice. De-a lungul vieții, în copilărie, mă numea mamaia prințesa de habenicht și unii spuneau că eram ”grasă și frumoasă ca o prințasă” Apoi nașu spunea și el așa, cînd aveam peste 20 de ani se pare. Apoi muzica lăutărească nouă a creat un cîntec despre ”toate prințesele” etc. O fetiță din curtea blocului spunea unie alte fetițe ”you are a princess” etc.
E logic că, fiind un om inteligent, nu m-am crezut prințesă niciodată, deși unii spuneau că sînt ”os domnesc” și că asta trebuiau să spună celor care se trezeau. Mă comparau cu doamna Cuza. Spuneau că celor vechi li se spune, dacă se tezesc, că ”a fost cea mai sîngeroasă domnie”, ca să arunce răul asupra mea, cînd eu fusesem un om blînd și doar o cerșetoare. Nu aveam cum să cred vreodată că eram vreun fel de prințesă, fiindcă eram lucidă și era evident era sărăcie totală și brutalitate zi de zi asupra vieții mele.
În limba engleză mă numeau regina neîncoronată a României și spuneau că sînt un porc și că mă vor distruge și omorî, la fel cum spuneau în română mereu.
Chipurile proștii credeau că de 48 de ani, cît am, era permanent ocupație asupra țării și calvar pentru mine. În mijloace de transport erau oameni care vorbeau tare că lor nu le plac uzurpatorii, și se uitau chiorîș la mine, ca și cum erau mințiți că eu fusesem regină sau prințesă și mă uzurpase cineva. Deci chipurile eram prințesa României și fusesem înhățată de puteri străine timp de o jumătate de secol, în izolare, sărăcie totală și otravă și teroare. O altă idee absurdă era că toate celelalte puteri politice se adună la București pentru ca, prin suferința și otrăvirea mea, să aibă ei putere mai mare pentru guvernarea propriilor lor popoare și să urce în ierarhie dintre ei. Chipurile ei făceau acest lucru prin stoarcerea de vlagă și disrugerea poporului român ca pe o turmă de oi, și prin distrugerea țării în general. Evident absurd. Cu toții cunoaștem ideea investiturii divine a monarhilor, așadar, ce Dumnezeu putea să mă investească pe mine ca regină? Aici ne intersectăm cu cei care cred că eu eram Dumnezeu, ceea ce era mai logic din punct de vedere al ideilor lor de ocultism politic, dar nu justifica ura și distrugerea mea continuă din 84. Celelalte regine și regi sălășluiesc numai la București, numit și Noul Ierusalim după revoluția din 89 (spiritual, nu fizic) și aruncă tot răul asupra ta, cum ești tu singură și nevinovată. Monstruoasa coaliție apărută pentru uciderea lui Cuza, era dornică de domn străin, poate pentru a limita puterea domnitorului și luptele pentru putere care erau tradiționale în istoria dregătoriilor și boierimii domnești. (nu prea mai țin minte) Oricum citind un fragment din Apus de Soare de Delavrancea (nume predestinat, ca și al meu) am înțeles abia acum că funcțiile dregătorilor plecau de la funcțiile gospodăriei domnești, cum ar fi paharnic, responsabil cu așternutul domnului etc. Da, e logic. Numai tîrziu au apărut Ministerul Justiției și Ministerul de Interne etc. Cînd eram copil, mamaia îmi spunea că mama mea e o regină foarte rea și needucată și că îl va omorî pe tata, dar eu voi reuși să ies la lumină, datorită bunătății și răbdării mele. Bineînțeles că nu m-am crezut regină. Mama, la început, în anii 84-87 spunea tot felul de aberații și lucruri rele - rezulta că mă invidia pentru calități fizice și intelectuale, că îi plăceau poveștile englezești cu nebune închise în casă și mistere, vorbea despre familia Borgia și otrăviri, spunea că ea e diplomată și toată lumea o va crede și pe mine nimeni și că părinții au dreptul să își omoare copiii dacă vor, că societatea e de partea lor și spunea să citesc despre Ecaterina I a Rusiei, ca să înțeleg ce femeie a fost aceea și ce căcat sînt eu etc. Aveam o colegă de liceu cu tatăl istoric și secretar la Ministerul Cultelor mai apoi, care spunea că și ea ar vrea să aibă ”țara ei”, așa cum eu am satul bunicilor lîngă Făgăraș. În ultimii ani au încercat să creeze încă un delir, cu ideea că vecina mamei din spatele casei noastre, o femeie amărîtă și parcă necăsătorită, cu un copil la școală, pare mai săracă decît mine și că unii au vrut ca lumea să creadă că ea reprezintă Franța sau altceva în zdrențe, ca să fie comparată cu mine, ca să intre în ansamblul ideilor despre sacrificii și paradă de sărăcie asemenea vieții mele chinuite etc. Au fost unii care îmi spuneau că ei vor convoca consliul de coroană, fiindcă e inadmisibil cum s-a purtat familia domnitoare cu mine, o femeie săracă și nevinovată toată viața. Absolut sigur eu nu sînt sursa niciunui delir, cum spun proștii. Toate aceste aberații și toate celelalte deja povestite de mine au fost create de alții, eu nu am avut nicio contribuție patologică.
”tu ești geniul acestui popor, dar geniul acestui popor e întotdeauna în lanțuri și de aceea tot răul.” Niciun geniu nu e în lanțuri, spiritul învinge orice și lanțuri și ziduri, dar pe mine au spus că m-au omorît și deocamdată nu m-au aceptat și tot moartea mea vor, cum spuneau și ieri-alaltăieri. ”tu nu ai fost nicio regină, ai fost un om ținut cu forța în izolare, sărăcie și tortură toată viața.” Corect. Ei spun că e logic că tot ce există există datorită mie și că proștii nu pot vedea pădurea din cauza copacilor. De pildă, obsesiile unora legate de familii regale, inclusiv lanțul de unități sanitare Regina Maria, ei spun că sînt daorate acestor idei și altora despre familii regale, aruncate în viața mea.
Unii zic cu amărăciune că nu se știe cine a inventat tortura și mai ales tortura asupra femeilor, ceva chiar mai grav. Unii răi, acum cîteva minute: ”Ce centru e ea?! Ea centrează niște gunoaie.” ”Lumea crede că ești nebună, Cristina, dacă nu ar fi fost așa, nu ai fi fost omorîtă.”
”toți vor să mori din milioane de motive, Cristina.”
ei spun că ”nemții sînt mîinile tale, cel mai important instrument, unealtă a creierului, și de aceea ei lovesc în mîinile tale. ” Și în ochi - cînd intră ei cu vorbe în germană (știu cîteva) am probleme fie la ochi, fie la mîini, dar poate că așa lovesc ei, nu fiindcă ar reprezenta ei mîinile sau ochii mei.
continuu mîine
Ieri și alaltăieri nu am avut cum să continuu, mi-a fost destul de rău și ieri seară am fost și otrăvită aproape sigur, de data asta am cumpărat eu ceva dulciuri de la magazin. Oricum simptomele au fost moderate, poate chiar nu era otravă, decît disfuncție din cauza otrăvurilor anterioare. Unii ziceau că frigul din zilele trecute nu era normal și că era din cauza faptului că m-au chinuit pe mine, ca orice alt lucru rău din lume.
Lucrurile pe care le voi scrie în cele ce urmează sînt puțin mai urîțele, mai mult despre aberațiile lor politice din nnou, dar, după ce le voi termina, fiindcă pe acestea cel puțin le voi termina azi, voi scrie și lucruri mai frumoase, în caz că veți fi interesați. Vă sfătuiesc să citiți și cele ce urmează, gîndiți-vă logic: nu puteți păți nimic rău dn cauza unor idei adevărate sau false despre realitate. Și evident - veți vedea - nu e niciun fel de delir și nimic rău în ce voi scrie.
Din punct de vedere al aberațiilor lor politice, sînt sute de deliruri hipercomplexe, cu diverse scheme despre diverse țări sau altfel de forțe politice. Zilele trecute ieșise la lumină, mai deasupra, delirul lor despre Marea Britanie.
”britanicii au dat vina pe tine pentru politica lor, cu care de fapt nu ai avut nicio legătură.”
”Poporul /orașul/ lumea dau vina pe tine pentru faptul că România e sub ocupație și de aceea te otrăvesc și vor să mori.”
Bine, dar e ilogic, cum să fie ocupația din cauza mea, dacă, să zicem britanicii dau vina pe mine?
”Ei cred că Marea Britanie controlează întreaga lume prin controlul asupra creierului tău.”
Deci ei credeau că eu eram trupul României și acum ei cred aș fi trupul întregii lumi, datorită faptului că m-au f_t. Și că, de-a lungul anilor, m-au ”controlat” diverse forțe politice, care chipurile sînt în creierul meu, nu în trup. Și acum britanicii. E total ilogic. Ca să mă controleze ei ar trebui să fie deasupra creierului meu. De unde știți dvs că eu sînt proastă? Numai fiindcă nu m-au acceptat să muncesc?
Ideea că eu eram și sînt trupul întregii lumi e total ilogică. Sau că o putere politică sau alta - ar controla totul prin mine etc. În realitate ei m-au lovit încontinuu, doar m-au chinuit și distrus, absolut dovedibil zi de zi din 84, trup și suflet etc. Dar încă sînt același om, întreagă la minte și la suflet. Citiți în continuare și veți înțelege. Eu am un trup, din care face parte și creierul. Lumea are un trup - atît materia în general, cît și trupul vietăților. Oamenii au fiecare un trup personal. Care trup cred ei că sînt eu? Oricum, viața mea, ca a oricărui om, nu e doar trupească, materială.
Poate datorită unor idei greșite de genul acesteia, ei mereu intră peste mine cu ideea că vor sau că trebuie să mă controleze, dar de fapt mă torturează și mă omoară.
tata urla la mine în 89 ”tu nu vezi ce forțe sînt deasupra ta?!”, deși nu avea nicio logică să se enerveze, că nu făcusem nimic rău și nici nu pretindeam nimic.”
Mulți dintre ei mă consideră ”lumea oamenilor”, mai mult material, fizic, dar prin creierul meu, dar totodată, în mod paradoxal, îmi vor mereu moartea, deși nu am fost niciodată nebună și nu eram bătrînă sau bolnavă, dar ei otrăveau cert și puternic.
”ei cred că omul a creat tot și conduce și controlează tot, fiindcă ei nu pot înțelege mama natură.”
E adevărat, există o înstrăinare a omului de natură, mai pregnantă prin tehnologizare și informatizare, cînd. în realitate, trăim în mijlocul naturii cu toții.
Eu am un trup, din care face parte și creierul. Lumea are un trup - atît materia în general, cît și trupul vietăților. Oamenii au fiecare un trup personal. Care trup cred ei că sînt eu? Oricum, viața mea, ca a oricărui om, nu e doar trupească, materială.
Poate datorită unor idei greșite de genul acesteia, ei mereu intră peste mine cu ideea că vor sau că trebuie să mă controleze, dar de fapt mă torturează și mă omoară.
tata urla la mine în 89 ”tu nu vezi ce forțe sînt deasupra ta?!”, deși nu avea nicio logică să se enerveze, că nu făcusem nimic rău și nici nu pretindeam nimic.”
”ei cred că omul a creat tot și conduce și controlează tot, fiindcă ei nu pot înțelege mama natură.”
E adevărat, există o înstrăinare a omului de natură, mai pregnantă prin tehnologizare și informatizare, cînd. în realitate, trăim în mijlocul naturii cu toții.
Un creier creț adaugă o altă aberație: ”They did not want you as a master. You are the master of the world.”
Adică nu m-au vrut stăpînă peste omenire și de aceea lovesc ei din 84 continuu.
Este greșit, e vorba de crimă. Și aceștia poate că cred că eu am devenit stăpîna lumii la un moment dat, fiind eu mai inteligentă ca alții. Eu sînt ceea ce sînt de cnd m-am născut, chiar dinainte de achiziționarea limbajului. Acum am intrat unii care inventează că eu am fost violată cînd eram bebeluș și din cauza asta toate necazurile lor, ca și cum răul din viața lor e datorită mie, știți cum zic ei. Și de aia vor să mor.
Am fost chiar mai master și stăpînă cînd eram bebeluș sau copil. În ultimii 14 ani mai ales, dar de fapt și înainte, depindea de oameni, de dvs. să mă accepte, și puteau face acest lucru, chiar și acum. Acceptarea ar fi însemnat să nu mă otrăvească. Și eventual să fiu acceptată într-un grup sau pentru o activitate oarecare.
”ei toți cred că tu ești doar creier, mecanism, sistem etc.”
”otrava nu poate fi scoasă din sistem, cum ai scris tu, Cristina. La început următoarea va crește protejată, dar ulterior ei se vor bate din nou între ei pentru dominație și astfel o vor chinui și apoi vor crede foarte ușor că trebuie să o omoare cu toții, va fi ținta tuturor și vor ieși din nou otrăvitorii la lumină.
”tu trebuie să mori omorîtă de mama ta, fiincă așa e legea firii, fiincă tu ești Dumnezeu, nu este invers, cum credeți voi (?), adică să o omori tu pe mama ta.”
Nu are dreptate, nu e lege a firii nicio crimă, nici cum zice el, nici invers, să o omor eu pe mama.
”modelul cercurilor concentrice” cum am notat eu în grabă zilele trecute, nu există. Am scris așa cu ideea să vă fac să gîndiți, restul lucrurilor notate de mine fiind adevărate. Modelul real, dacă e să îl configurăm geometric, este dinamic și complex, dar eu nu mă voi referi acum la adevăruri sau miracole ontice, sau ale întemeierii ontice a rațiunii umane - fie că evoluează istoric, fie că nu -, cum ar fi faptul că există și clipă și eternitate ca abstracțiuni sau punct și infinit în spațiu ca abstracțiuni.
Mama a început iar să îmi întindă chiloții, după ce mi-a mai stricat o serie cînd am venit la Voluntari lunile trecute. Am iar chiloții-rochiță și ei spun că au făcut asta intenționat, ca să sufăr prin frecarea și goliciunea părților mele intime sub fustă sau pantaloni. Eu aici la ea nu am cum să spăl rufe.
Astfel, ei au venit cu modelul piramidei - cu ideea că eu sînt vîrful vîrfurilor și că toată lumea mă lovește pe mine, deși sînt nevinovată. Uneori îmi spuneau că ei ”bat șaua ca să priceapă iapa.”
”Tu ești singurul om inacceptabil, fiindcă ei au declarat că ești nebună.”
”ei lovesc întotdeauna vîrful, cu ideea de a se ridica ei la putere asupra celorlalți porci.” Cu alte cuvinte, mișcări și lupte de clasă lovesc o viață întreagă numai în tine. Ei sînt nemulțumiți în permanență și mereu apar în mod firesc probleme. Ei nu pot să lovească porcii care sînt imediat sub tine, fiindcă aceia au putere și sînt uniți și coordonați deoarece ești tu deasupra lor. Dar chiar și porcii aceia te lovesc și toți cei de dedesubt, toată viața ta ești lovită de frecușurile vieții sociale inferioare ca intelect ție. La fel și cu luptele politice între formațiuni mai mari, cum ar fi războaiele.
Pe următoarea Dumnezeu-prunc o vor accepta, adică se vor închina, adică nu o vor omorî, și vor înțelege, fiindcă ea va fi viața cum ai fost și tu și ei vor vedea pe ea deasupra lor (?), așa cum te-au văzut pe tine și au lovit încontinuu. Niciunul dintre cei care te-au lovit sau te vor lovi în continuare nu îți va putea lua locul prin moartea ta.
Pe tine te-au persecutat porcii politici din copilărie, fiindcă credeau că erai protejată de ruși, că erai Rusia sau România sau America etc. Sau diverse combinații.
Ei știau că tu vei fi perfect bună și nevinovată și de aceea au creat delirul că omul nevinovat e acceptat sau reușește după mulți ani de calvar. Tu ai fost numai binele și puritatea, dar ei au mințit despre tine mereu, astfel că faptul că nu ai greșit nu are pentru nimeni importanță și nu e o garanție a dreptului la viață și acceptării în lume, cum au sperat ei.
Omenirea nu te-a acceptat fiindcă de fapt crede minciuni despre tine.
Fără să te cunoască, au creat o imagine despre tine fără nicio legătură cu ceea ce ești și, de fiecare dată cînd tu ieși în lume și te întîlnești fugar cu cineva, acela e șocat și crede că te-au făcut nebună fiindcă te-au f_t mult, cînd tu de fapt ai fost calmă și bună și blîndă și cu drag de oameni mereu, fără să te schimbi de fapt.
Au fost total idioți, aveau totul în mînă și te-au distrus (?) și vor să mori.
Adesea ei mă loveau în gînd cu ideea ”vom devenii ultimii oameni”, de mult timp.
Nu e adevărat, această idee e o iluzie a lor, datorată minciunilor politice sau financiare legate de mine. Cum sînt cei care tot timpul vor să mor, cu ideea că, dacă mă acceptă va fi dezastru economic, politic, etc. Nu s-ar fi întîmplat nimic de acest gen. La fel, prin moartea mea și eventuala naștere a unei alteia, nu are cum să se schimbe nimic. Vor începe doar alt circ sau teatru. De acea era și cenaclul Flacăra și cîntecele exact pe tema asta. (toate, inclusiv că Charlie Chaplin trebuie să ”redeschidă” teatrul ce le-a fost închis sau ”viața noastră unde ești” etc. Puteți desființa toate ideile acelea din cîntece și puteți spune că aceia toți erau nebuni, dar totuși nu trebuia să mă omorîți, eu nu am fost nebună și ei nu se vor vindeca prin moartea mea. Fără toate sensurile din acele cîntece, lumea va fi constituțional aceeași. ) Ordinea cuvintelor rămîne aceeași și eu am fost legată de lume prin cuvinte. Eu am fost și sînt legată de lume prin CUVINTE și SIMȚURI.
Ei cred că tu ești un vîrf nebun și de aceea vor să te reteze și la fel vor face cu următoarea dacă va exista - logic ea va fi numai ceea ce bun, puritate, lumină, normalitate, bunătate, cum ai fost și tu.
Totul va rămîne la fel, chiar dacă vor fi schimbate numele persoanelor, numele munților - Moldoveanu, Negoiu, Omu, Retezat God-eanu etc. Lucrurile vor rămîne organizate și coordonate logic, ca și arhitectonica scoarței cerebrale, scoarței pămîntului, citoscheletului plantelor etc. Și în cazul meu au existat toate legăturile cu restul lumii, nu doar cu România și nu doar cu simbolurile și ideile lumii așa zis ”comuniste”.
Acesta este modelul inimii sau horei românești, sau al minimului și maximului prin care omenirea trece, în mod pulsatil.
Ei m-au atacat adesea cu ideea că ”dacă intri în horă, trebuie să joci.”, prin care ei înțeleg că ei sînt corupți și trebuie să apere minciunile celor dinaintea lor și să ascundă rușinea lor prin moartea mea, lovind în continure odată ce au făcut răul inițial.
Tu, de atîția ani, și evident în ultimii ani, te refăceai și te ”ridicai” de fiecare dată din nou, după cei ei loveau în tine sau te otrăveau. Ei toți loveau mereu cînd ție îți era mai bine, fiindcă ei atunci aveau putere mai mare, și idioții credeau că tu ești jos în acele momente, cînd, logic, era invers. Cînd erai lovită și sufereai mai mult, atunci sufereau și ei și, fiind idioți, și crezînd orbește că tu ești ceva rău su nebună, ei credeau că tocmai atunci erai tu sus, cea ce era ilogic, tu fiind un om normal, parte a sistemului. Astfel, legile sistemului te protejau și ei au lovit cu multă otravă pentru a înfrînge natura și ce era normal. Astfel, hora se strîngea mereu către centru. Cînd vei muri se va naște alta și apoi întrega omenire va progresa din nou mai mult, odată cu creșterea și viața ei.(? Poate așa a fost în cazul meu, dar...)
Această metaforă a horei sau a inimii care bate este direct superpozabilă realității, chiar dacă nu e vorba de Dumnezeu sau de geniul României, ci doar de un om inteligent și bun, nevinovat, care este ucis, cum spun ei, mișelește și fără motiv, de restul lumii, el fiind singur eventual. ”ei nu te acceptă în numele unor minciuni și iluzii urîte, pe care le apără împotriva adevărului frumos și într-adevăr bun despre tine.”
”tu reprezinți ordinea și liniștea, dar ei mereu au crezut invers.”
Nu știu ce au crezut, dar e evident din 84 că eu eram ordinea și liniștea și ceilalți mă agresau, uneori foarte violent și zgomotos, evident fără legătură cu ce gîndeam sau făceam sau vorbeam eu.
”uite, de exemplu mama ta. Cînd erai încă mică, de la 13 ani încolo, venea la tine nitam-nisam, urla și te bătea fără niciun motiv.
Vorbeai ceva? Nu.
Gîndeai ceva? Nu.
Făceai ceva rău? Nu.
Ei, vezi? Asta e.”
”mama ta i-a păcălit absolut pe toți, Cristina. Ea e jigodia, tu ești doamna, dar toată lumea crede invers.” Cine? Cum adică să creadă cineva despre mine și mama așa ceva, fără să știe nimic despre noi și despre viața noastră?
”mama ta e complet nebună, Cristina. ” ”Cum vrei tu ca oamenii să creadă că mama ta a dat viață unui om așa bun și totodată geniu/ Dumnezeu?”
”singurul motiv pentru care tu ai fost respinsă nu a fost sărăcia, ci faptul că ai o asemenea mamă - cum voiai tu să te accepte lumea?”
Tu ești nevinovăția și binele absolute și ea va fi la fel. La început, ca s-o poată crește, ei vor da vina tot asupra ta, cum au făcut și rîndul trecut, deși tu vei fi murit de mult. (sau pe membri ai familie ei). Apoi o vor găsi și o vor omorî la fel, cu tortură și otravă, și izolare mulți ani. Toată vina fabricată prin minciuna proștilor va cădea din nou, asupra ei. De aceea ție îți spuneau ”aia mică” în copilărie. Au intrat din nou ăia care spun mereu ”mie îmi vine să plîng.”
Nimeni nu controlează și nu coordonează lumea prin creierul tău, așa cum cred idioții obsedați de teorii ale conspirației, fiindcă creierul tău, ca al oricărui om (foarte) inteligent și normal, are, cum spunea psihologia, proprietatea de autoorganizare, cum e și scris în cărți, iar sistemul întreg se autoorganizează și autocontrolează. De la sine. Faptul că ai înțeles și decodificat realitatea singură nu are nicio importanță. Dar, spre deosebire de altele, nu ai reușit să te faci acceptată ca om absolut deloc.
În final, cîteva cuvinte doar despre aberația lor că eu eram regina României sau geniul României, ținută în lanțuri toată viața.
Ideea aceasta e evident absurdă și legată de ideile psihiatrice. De-a lungul vieții, în copilărie, mă numea mamaia prințesa de habenicht și unii spuneau că eram ”grasă și frumoasă ca o prințasă” Apoi nașu spunea și el așa, cînd aveam peste 20 de ani se pare. Apoi muzica lăutărească nouă a creat un cîntec despre ”toate prințesele” etc. O fetiță din curtea blocului spunea unie alte fetițe ”you are a princess” etc.
E logic că, fiind un om inteligent, nu m-am crezut prințesă niciodată, deși unii spuneau că sînt ”os domnesc” și că asta trebuiau să spună celor care se trezeau. Mă comparau cu doamna Cuza. Spuneau că celor vechi li se spune, dacă se tezesc, că ”a fost cea mai sîngeroasă domnie”, ca să arunce răul asupra mea, cînd eu fusesem un om blînd și doar o cerșetoare. Nu aveam cum să cred vreodată că eram vreun fel de prințesă, fiindcă eram lucidă și era evident era sărăcie totală și brutalitate zi de zi asupra vieții mele.
În limba engleză mă numeau regina neîncoronată a României și spuneau că sînt un porc și că mă vor distruge și omorî, la fel cum spuneau în română mereu.
Chipurile proștii credeau că de 48 de ani, cît am, era permanent ocupație asupra țării și calvar pentru mine. În mijloace de transport erau oameni care vorbeau tare că lor nu le plac uzurpatorii, și se uitau chiorîș la mine, ca și cum erau mințiți că eu fusesem regină sau prințesă și mă uzurpase cineva. Deci chipurile eram prințesa României și fusesem înhățată de puteri străine timp de o jumătate de secol, în izolare, sărăcie totală și otravă și teroare. O altă idee absurdă era că toate celelalte puteri politice se adună la București pentru ca, prin suferința și otrăvirea mea, să aibă ei putere mai mare pentru guvernarea propriilor lor popoare și să urce în ierarhie dintre ei. Chipurile ei făceau acest lucru prin stoarcerea de vlagă și disrugerea poporului român ca pe o turmă de oi, și prin distrugerea țării în general. Evident absurd. Cu toții cunoaștem ideea investiturii divine a monarhilor, așadar, ce Dumnezeu putea să mă investească pe mine ca regină? Aici ne intersectăm cu cei care cred că eu eram Dumnezeu, ceea ce era mai logic din punct de vedere al ideilor lor de ocultism politic, dar nu justifica ura și distrugerea mea continuă din 84. Celelalte regine și regi sălășluiesc numai la București, numit și Noul Ierusalim după revoluția din 89 (spiritual, nu fizic) și aruncă tot răul asupra ta, cum ești tu singură și nevinovată. Monstruoasa coaliție apărută pentru uciderea lui Cuza, era dornică de domn străin, poate pentru a limita puterea domnitorului și luptele pentru putere care erau tradiționale în istoria dregătoriilor și boierimii domnești. (nu prea mai țin minte) Oricum citind un fragment din Apus de Soare de Delavrancea (nume predestinat, ca și al meu) am înțeles abia acum că funcțiile dregătorilor plecau de la funcțiile gospodăriei domnești, cum ar fi paharnic, responsabil cu așternutul domnului etc. Da, e logic. Numai tîrziu au apărut Ministerul Justiției și Ministerul de Interne etc. Cînd eram copil, mamaia îmi spunea că mama mea e o regină foarte rea și needucată și că îl va omorî pe tata, dar eu voi reuși să ies la lumină, datorită bunătății și răbdării mele. Bineînțeles că nu m-am crezut regină. Mama, la început, în anii 84-87 spunea tot felul de aberații și lucruri rele - rezulta că mă invidia pentru calități fizice și intelectuale, că îi plăceau poveștile englezești cu nebune închise în casă și mistere, vorbea despre familia Borgia și otrăviri, spunea că ea e diplomată și toată lumea o va crede și pe mine nimeni și că părinții au dreptul să își omoare copiii dacă vor, că societatea e de partea lor și spunea să citesc despre Ecaterina I a Rusiei, ca să înțeleg ce femeie a fost aceea și ce căcat sînt eu etc. Aveam o colegă de liceu cu tatăl istoric și secretar la Ministerul Cultelor mai apoi, care spunea că și ea ar vrea să aibă ”țara ei”, așa cum eu am satul bunicilor lîngă Făgăraș. În ultimii ani au încercat să creeze încă un delir, cu ideea că vecina mamei din spatele casei noastre, o femeie amărîtă și parcă necăsătorită, cu un copil la școală, pare mai săracă decît mine și că unii au vrut ca lumea să creadă că ea reprezintă Franța sau altceva în zdrențe, ca să fie comparată cu mine, ca să intre în ansamblul ideilor despre sacrificii și paradă de sărăcie asemenea vieții mele chinuite etc. Au fost unii care îmi spuneau că ei vor convoca consliul de coroană, fiindcă e inadmisibil cum s-a purtat familia domnitoare cu mine, o femeie săracă și nevinovată toată viața. Absolut sigur eu nu sînt sursa niciunui delir, cum spun proștii. Toate aceste aberații și toate celelalte deja povestite de mine au fost create de alții, eu nu am avut nicio contribuție patologică.
”tu ești geniul acestui popor, dar geniul acestui popor e întotdeauna în lanțuri și de aceea tot răul.” Niciun geniu nu e în lanțuri, spiritul învinge orice și lanțuri și ziduri, dar pe mine au spus că m-au omorît și deocamdată nu m-au aceptat și tot moartea mea vor, cum spuneau și ieri-alaltăieri. ”tu nu ai fost nicio regină, ai fost un om ținut cu forța în izolare, sărăcie și tortură toată viața.” Corect. Ei spun că e logic că tot ce există există datorită mie și că proștii nu pot vedea pădurea din cauza copacilor. De pildă, obsesiile unora legate de familii regale, inclusiv lanțul de unități sanitare Regina Maria, ei spun că sînt daorate acestor idei și altora despre familii regale, aruncate în viața mea.
Unii zic cu amărăciune că nu se știe cine a inventat tortura și mai ales tortura asupra femeilor, ceva chiar mai grav. Unii răi, acum cîteva minute: ”Ce centru e ea?! Ea centrează niște gunoaie.” ”Lumea crede că ești nebună, Cristina, dacă nu ar fi fost așa, nu ai fi fost omorîtă.”
”toți vor să mori din milioane de motive, Cristina.”
ei spun că ”nemții sînt mîinile tale, cel mai important instrument, unealtă a creierului, și de aceea ei lovesc în mîinile tale. ” Și în ochi - cînd intră ei cu vorbe în germană (știu cîteva) am probleme fie la ochi, fie la mîini, dar poate că așa lovesc ei, nu fiindcă ar reprezenta ei mîinile sau ochii mei.
continuu mîine
luni, 8 iulie 2019
8 iulie 2019
”Tu nu ai avut absolut nicio greșeală și ei au inventat lucruri monstruoase despre tine, ești un om hăituit și torturat, cum dracu vrei tu ca ei să recunoască adevărul?” ??? Ce adevăr?
Deci, din nou explicitare: Am spus despre legătura mea cu banii românești și cu statuile de la Universitate. E peste tot la fel. Însă e adevărat că mereu am avut gîndire corectă, nu doar că am fost un om perfect normal. Statuia lui Heliade e mai slab legată de viața mea, față de celelalte trei, iar Iorga, de pe bancnota de 1 leu e mai slab legat de mine decît ceilalți. Dacă veți citi cumva blogul despre viața mea, veți vedea că evident nu e nimic rău și niciun fel de delir și greșeli de interpretare sau explicație vei găsi cel mult cîteva - în mod clar nu sînt mai multe, fiindcă am fost un om inteligent, iar cele care sînt s-au strecurat numai din cauza otrăvii sau altor torturi.
Acum voi continua. Erau unii acum două nopți care spuneau peste mintea mea că trebuie să nu scriu numele celor care au fost oarecum, un pic de fapt, în viața mea. De ce? E mai bine să îi notez, dacă ar fi adevărul aș fi acceptată oricum și nici ei nu ar suferi niciun prejudiciu, nici cei care s-au purtat rău cu mine, nici ceilalți, care m-au ajutat. Ei zic că nimeni nu vrea să fiu acceptată și toți vor să mor. Bine, dar atunci de ce să nu notez numele lor? Normal că am dreptate și de fapt viața mea a fost mereu ceva frumos și bun, se poate încă dovedi.
Preiau povestirea de unde rămăsesem și într-adevăr nu voi scrie nimic altceva decăt ideile notate pe scurt în caiețelul subțire. Am spus deja, și e adevărat, mi-ar trebui o mie de ani ca să explic totul în detaliu și oricum tot incomplet ar fi, deci odată ce termin aceste ultime rîndulețe, nu voi mai scrie altceva, dar e posibil ca unii să continue să inventeze minciuni despre mine și să nege adevărul sau să interpreteze greșit ceea ce am scris.
Mama mea, cum am mai povestit, vorbea rău cu mine și cu mulți nervi, fără motiv, și vorbea bine și normal cu rudele celelalte și cu musafirii, uneori prezentîndu-mă fățiș vizitatorilor drept nebună și proastă și vorbind deschis despre mine cu ei, în fața mea, ca și cum eu eram altceva. Oricum, musafiri erau foarte puțini și rari și eu, ca fiică renegată, oricum nu aveam cum să stabilesc o relație cu ei peste capul părinților. Nu era niciun motiv real pentru așa ceva, decît dacă luăm în considerare că restul lumii avea să fie mai monstruos poate decît familia mea cu mine, oricum era ideea că părinții mă protejau de nebunia celorlalți tocmai prin faptul că îmi făceau rău. Dar nu e o idee normală și adevărul e exact cea ce s-a văzut că a fost, nu erau coaliții politice sau conspirații ale imbecililor. Mama lucra la o ambasadă mică francofonă, ceea ce probabil a dus la delirul unora despre nu știu ce negrotei (au zis că au inventat așa ceva despre mine, dar nu știu ce), plecînd de le ideea 10 negri mititei și multe altele, pe care le cunoașteți.
”tu vei muri și biata maică-ta, pe care ai respectat-o și iubit-o și ajutat-o cît ai putut, nu va înțelege nimic și va crede că făcut un lucru bun.”
”tu ai intrat în vizorul nebunilor politici și ei cred că tu ești un rahat politic.”
”pe unii i-a impresionat legătura lor cu digestia ta și ei numai asta înțeleg și nimic din rest - ideea caca-maca - și de aceea ei spuneau că nu vor să fie căcatul tău.” ??
”vecini tăi sînt total nebuni și nu pot fi convinși în ruptul capului.”
”mama ta nu a înțeles absolut nimic, că te-ar fi respectat.”
”oamenii cred că pot obține binele pentru ei făcînd răul asupra ta.” Bine, dar nu e niciun motiv și nu au nicio dovadă în acest sens.
Nu de mult, un vecin de aici, din Voluntari, a tuns iarba din curtea noastră. Mi-am amintit atunci de Prevert, poetul francez pe care l-am citit în adolescență. (pajiște verde numele lui)
Continuu. Voi termina caiețelul azi poate.
”Cum vrei tu ca oamenii să creadă că un om aproape izolat 35 de ani este încă un om normal?”
”Cum vrei tu ca proștii să creadă că un om respins absolut de toți este un om fără pată și bun și inteligent?”
Rămăsesem la tunsul ierbii în curte și poeziile lui Prevert.
Datorită faptului că unii mă numesc Dumnezeu din anumite motive - dar eu am notat exact ceea ce sînt și am fost - am parodiat poezia lui Prevert, ca și cum eul-Dumnezeu s-ar adresa lor, oamenilor celorlalți. Varianta poemului în franceză e puțin greșită ortografic, luată de pe net.
Notre Père qui êtes au cieux
Restez-y
Et nous nous resterons sur la terre
Qui est quelquefois si jolie
Avec ses mystères de New York
Et puis ses mystères de Paris
Qui valent bien celui de la Trinité
Avec son petit canal de l'Ourcq
Sa grande muraille de Chine
Sa rivière de Morlaix
Ses bêtises de Cambrai
Avec son océan Pacifique
Et ses deux bassins aux Tuileries
Avec ses bons enfants et ses mauvais sujets
Avec toutes les merveilles du monde
Qui sont la
Simplement sur la terre
Ofert à tout le monde
Eparpillées
Emerveillées elles -mêmes d'être de telles merveilles
Et qui n'osent se l'avouer
Comme une jolie fille nue qui n'ose se montrer
Avec les épouvantables malheurs du monde
Qui sont Légions
Avec Leurs Legionnaires
Avec Leurs tortionnaires
Avec les maîtres de ce monde
Les maîtres avec Leurs prêtres Leurs traîtres et Leurs reîtres
Avec les saisons
Avec les années
Avec les jolies filles et avec les vieux cons
Avec la paille de la misere pourrissant dans l'acier des canons.
_______________________________
Nos hommes qui êtes sur la terre
Restez-y
Et nous nous resterons aux cieux
Qui sont quelquefois magnifiques
Avec leurs mystères de Beaute, Verite et du Bien
Et puis leurs mystères du Bonheur, -
- Qui valent bien ceux du cerveau humain, -
Avec leur Voie lactee et leurs années-lumière
Etc. etc.
Așadar, din nou mai departe.
”Toți te tratează drept nebună și idioată, deși știu că ești geniu (?), că toți mint despre tine, că nu ai greșit nimic etc.”
”În Voluntari sînt adunați mulți nebuni politici și ei cred că tu ești o forță politică. Sau că nu te vor, de 35 de ani cel puțin. Sau că România e sub ocupație din cauza ta. Tu nu ai cum să îi trezești la realitate.”
Deși eu eram evident omorîtă, cum am povestit și voi scrie pe scurt și în aceste ultime rînduri, ei mă apostrofau cu detalii de genul că nu am fost perfectă, cum de fapt am fost, sau că am greșit că am scris că sînt perfectă. În realitate nu din cauză că am scris asta m-au respins total. Nici că am scris tot restul adevărului. Veți înțelege poate după ce voi termina, dacă citiți și restul blogului meu. În realitate se petreceau lucruri grave fără rost și fără să le pese. Mi se imputa doar că am fost un om prea bun și că nu am mițit niciodată, deoarece ei cred că un om perfect e cel care știe să mintă, cum a zis și una dintre psihiatrii mei. Nu am mințit, dar nici nu ar fi fost bine să mint, nu mi-ar fi folosit în mod sigur nici mie și nici altora. Oricum m-ar fi otrăvit la fel și nu m-ar fi acceptat și tot nu ar fi fost bine. Ideea lor e că ei mințeau politic despre mine și despre alții și că ei voiau ca eu să mint ca să nu îi fac pe ei de rîs. Dar eu nici măcar nu știam ce minciuni îi guvernau pe ei și ce credeau ei politic, și în plus m-au torturat monstruos și m-au obligat să spun inițial adevărul cînd m-au închis la psihiatrie în 92 (pastilele psihiatrice au un efect care te face să spui tot) , astfel încît și ulterior, la următoarele torturi, am crezut la fel, că ei voiau să spun absolut totul corect și adevărat. Ei spuneau, la un moment dat al confesiunilor mele, că ”dar tu de ce nu ai spus nimic atunci?” Nu au dreptate nici aceia, fiindcă eu am spus totul de la început, din 1984, în mod normal, ce era necesar, cui am putut spune. Continuau să tortureze și am crezut că voiau tot restul adevărului. Mai e și faptul că aproape orice om torturat groaznic e obligat să spună adevărul. Eu eram complet singură și nu aveam niciun fel de secrete sau interese politice împreună cu alții și nu aveam cum să ghicesc ce cred ei. În plus un om care minte nu e un om perfect și minciuna e de fapt un păcat. Ei spun că eu nu am știut ce nu trebuie să spun. Dacă vă gîndiți la revoluția din 89 cînd am fost martoră fără vină, citiți tot ce am scrsi pe blog - veți vedea că oamenii, inclusiv o franțuzoaică, îmi spuneau verde în față, după ce am ieșit de la psihiatrie, că toată lumea știe ce au făcut românii la revoluție și că totul era înscenat în mass-media. Mie nu mi-a plăcut acel lucru, fiincă mă acuza pe mine ca individ în mod direct, în timp ce toată lumea știe că mass-media minte. Mass-media de pretutindeni, nu doar din România, a continuat să mintă și după 89. Toată lumea știe că oamenii nevinovați au fost și sînt abuzați psihiatric fără nicio vină, din așa zis motive politice, sau alte motive, deși nu au nicio vină, e scris acest lucru și în manualele de istorie. Tot în manualele de istorie e scris că istoria recentă a fost mereu scrisă sub influența puterilor politice. Ei toți spun că eu am fost omorîtă numai din cauza minciunilor oamenilor, nimic altceva. Încă trăiesc. Adevărul e mereu mai bun decît minciuna. Adevărul e în mod sigur legat de bine și nu poate omorî sau face niciun lucru rău sau distrugere niciodată. Nu trebuie să uitați că nimeni nu trebuie distrus sau omorît, darmite oamenii nevinovați total, cum am fost eu. Și de unde naiba să crezi despre un om că e nebun, deși e singur și nu poate dovedi nimic? Dacă nu vorbești și nu trăiești cu acel om împreună, cum naiba să crezi că e nebun? Eu habar nu aveam că nebunii sau proștii mă considerau ceva politic și nu am avut nicio implicare în fenomene sau evenimente politice.
”Tu ai fi trăit pînă la 90 de ani și ai fi continuat să dăruiești cu sufletul și gîndul numai binele și frumosul ca și pînă acum, dar de data asta te-au înhățat porci prea infecți.”
Continuu în curînd.continuu imediat, de fapt mîine, fiindcă acum mă doare iar spatele - unii zic că am 2 metastaze, alții ziceau că de data asta, când am fost în oraș ultima oară, au băgat atîta otravă, încît ei, cei buni, nu mai pot stopa degenerarea sau boala și nu mai pot curăța otrava, ei zic că nici ei, ca și mine, nu mint niciodată. Dățile trecute cînd veneam la Voluntari numă durea nimic și nu aveam nici alte suferințe fizice, deloc. Am explicat prea mult că nu trebuie să mă otrăvească, dar ei nu au înțeles deloc. De fapt am scris puțin azi, dar mîine voi continua și poate voi termina.
”mîine ai să-i dezamăgești, Cristina. Noi am înțeles totul, dar ei toți cred că tu ești altceva decît ești.” Pe cine?
”Întreaga lume te urăște, fato.”
”Întotdeauna Dumnezeu e prezentat oamenilor drept monstru înfiorător.”
”Au înțeles toți că nu ai greșit nimic, dar nu te ”vor””
”Ei nu au nicio vină.”
”o să fie un scandal imens.” Ăștia sînt mereu de peste 10 ani, după ce m-am mutat în blocul 3 și ideea lor ulterioară e că trebuie să mă omoare ca să evite un scandal prea mare.”
etc.
Acum se referă probabil la cei de pe facebook și spun, ca adesea, că numai cîțiva știu cum sînt eu omorîtă și restul lumii crede pe porcii politici, care consideră că popoarele lumii, toate, trebuie conduse prin folosirea, omorîrea și minciuna despre Dumnezeu, cum au zis ei adesea - că ei mă consideră resursă naturală, ca soarele și apa și că toți trebuie să mă omoare, fiindcă așa au făcut mereu și nu se poate fără sacrificarea, adică uciderea mea.
Deci, din nou explicitare: Am spus despre legătura mea cu banii românești și cu statuile de la Universitate. E peste tot la fel. Însă e adevărat că mereu am avut gîndire corectă, nu doar că am fost un om perfect normal. Statuia lui Heliade e mai slab legată de viața mea, față de celelalte trei, iar Iorga, de pe bancnota de 1 leu e mai slab legat de mine decît ceilalți. Dacă veți citi cumva blogul despre viața mea, veți vedea că evident nu e nimic rău și niciun fel de delir și greșeli de interpretare sau explicație vei găsi cel mult cîteva - în mod clar nu sînt mai multe, fiindcă am fost un om inteligent, iar cele care sînt s-au strecurat numai din cauza otrăvii sau altor torturi.
Acum voi continua. Erau unii acum două nopți care spuneau peste mintea mea că trebuie să nu scriu numele celor care au fost oarecum, un pic de fapt, în viața mea. De ce? E mai bine să îi notez, dacă ar fi adevărul aș fi acceptată oricum și nici ei nu ar suferi niciun prejudiciu, nici cei care s-au purtat rău cu mine, nici ceilalți, care m-au ajutat. Ei zic că nimeni nu vrea să fiu acceptată și toți vor să mor. Bine, dar atunci de ce să nu notez numele lor? Normal că am dreptate și de fapt viața mea a fost mereu ceva frumos și bun, se poate încă dovedi.
Preiau povestirea de unde rămăsesem și într-adevăr nu voi scrie nimic altceva decăt ideile notate pe scurt în caiețelul subțire. Am spus deja, și e adevărat, mi-ar trebui o mie de ani ca să explic totul în detaliu și oricum tot incomplet ar fi, deci odată ce termin aceste ultime rîndulețe, nu voi mai scrie altceva, dar e posibil ca unii să continue să inventeze minciuni despre mine și să nege adevărul sau să interpreteze greșit ceea ce am scris.
Mama mea, cum am mai povestit, vorbea rău cu mine și cu mulți nervi, fără motiv, și vorbea bine și normal cu rudele celelalte și cu musafirii, uneori prezentîndu-mă fățiș vizitatorilor drept nebună și proastă și vorbind deschis despre mine cu ei, în fața mea, ca și cum eu eram altceva. Oricum, musafiri erau foarte puțini și rari și eu, ca fiică renegată, oricum nu aveam cum să stabilesc o relație cu ei peste capul părinților. Nu era niciun motiv real pentru așa ceva, decît dacă luăm în considerare că restul lumii avea să fie mai monstruos poate decît familia mea cu mine, oricum era ideea că părinții mă protejau de nebunia celorlalți tocmai prin faptul că îmi făceau rău. Dar nu e o idee normală și adevărul e exact cea ce s-a văzut că a fost, nu erau coaliții politice sau conspirații ale imbecililor. Mama lucra la o ambasadă mică francofonă, ceea ce probabil a dus la delirul unora despre nu știu ce negrotei (au zis că au inventat așa ceva despre mine, dar nu știu ce), plecînd de le ideea 10 negri mititei și multe altele, pe care le cunoașteți.
”tu vei muri și biata maică-ta, pe care ai respectat-o și iubit-o și ajutat-o cît ai putut, nu va înțelege nimic și va crede că făcut un lucru bun.”
”tu ai intrat în vizorul nebunilor politici și ei cred că tu ești un rahat politic.”
”pe unii i-a impresionat legătura lor cu digestia ta și ei numai asta înțeleg și nimic din rest - ideea caca-maca - și de aceea ei spuneau că nu vor să fie căcatul tău.” ??
”vecini tăi sînt total nebuni și nu pot fi convinși în ruptul capului.”
”mama ta nu a înțeles absolut nimic, că te-ar fi respectat.”
”oamenii cred că pot obține binele pentru ei făcînd răul asupra ta.” Bine, dar nu e niciun motiv și nu au nicio dovadă în acest sens.
Nu de mult, un vecin de aici, din Voluntari, a tuns iarba din curtea noastră. Mi-am amintit atunci de Prevert, poetul francez pe care l-am citit în adolescență. (pajiște verde numele lui)
Continuu. Voi termina caiețelul azi poate.
”Cum vrei tu ca oamenii să creadă că un om aproape izolat 35 de ani este încă un om normal?”
”Cum vrei tu ca proștii să creadă că un om respins absolut de toți este un om fără pată și bun și inteligent?”
Rămăsesem la tunsul ierbii în curte și poeziile lui Prevert.
Datorită faptului că unii mă numesc Dumnezeu din anumite motive - dar eu am notat exact ceea ce sînt și am fost - am parodiat poezia lui Prevert, ca și cum eul-Dumnezeu s-ar adresa lor, oamenilor celorlalți. Varianta poemului în franceză e puțin greșită ortografic, luată de pe net.
Notre Père qui êtes au cieux
Restez-y
Et nous nous resterons sur la terre
Qui est quelquefois si jolie
Avec ses mystères de New York
Et puis ses mystères de Paris
Qui valent bien celui de la Trinité
Avec son petit canal de l'Ourcq
Sa grande muraille de Chine
Sa rivière de Morlaix
Ses bêtises de Cambrai
Avec son océan Pacifique
Et ses deux bassins aux Tuileries
Avec ses bons enfants et ses mauvais sujets
Avec toutes les merveilles du monde
Qui sont la
Simplement sur la terre
Ofert à tout le monde
Eparpillées
Emerveillées elles -mêmes d'être de telles merveilles
Et qui n'osent se l'avouer
Comme une jolie fille nue qui n'ose se montrer
Avec les épouvantables malheurs du monde
Qui sont Légions
Avec Leurs Legionnaires
Avec Leurs tortionnaires
Avec les maîtres de ce monde
Les maîtres avec Leurs prêtres Leurs traîtres et Leurs reîtres
Avec les saisons
Avec les années
Avec les jolies filles et avec les vieux cons
Avec la paille de la misere pourrissant dans l'acier des canons.
_______________________________
Nos hommes qui êtes sur la terre
Restez-y
Et nous nous resterons aux cieux
Qui sont quelquefois magnifiques
Avec leurs mystères de Beaute, Verite et du Bien
Et puis leurs mystères du Bonheur, -
- Qui valent bien ceux du cerveau humain, -
Avec leur Voie lactee et leurs années-lumière
Etc. etc.
Așadar, din nou mai departe.
”Toți te tratează drept nebună și idioată, deși știu că ești geniu (?), că toți mint despre tine, că nu ai greșit nimic etc.”
”În Voluntari sînt adunați mulți nebuni politici și ei cred că tu ești o forță politică. Sau că nu te vor, de 35 de ani cel puțin. Sau că România e sub ocupație din cauza ta. Tu nu ai cum să îi trezești la realitate.”
Deși eu eram evident omorîtă, cum am povestit și voi scrie pe scurt și în aceste ultime rînduri, ei mă apostrofau cu detalii de genul că nu am fost perfectă, cum de fapt am fost, sau că am greșit că am scris că sînt perfectă. În realitate nu din cauză că am scris asta m-au respins total. Nici că am scris tot restul adevărului. Veți înțelege poate după ce voi termina, dacă citiți și restul blogului meu. În realitate se petreceau lucruri grave fără rost și fără să le pese. Mi se imputa doar că am fost un om prea bun și că nu am mițit niciodată, deoarece ei cred că un om perfect e cel care știe să mintă, cum a zis și una dintre psihiatrii mei. Nu am mințit, dar nici nu ar fi fost bine să mint, nu mi-ar fi folosit în mod sigur nici mie și nici altora. Oricum m-ar fi otrăvit la fel și nu m-ar fi acceptat și tot nu ar fi fost bine. Ideea lor e că ei mințeau politic despre mine și despre alții și că ei voiau ca eu să mint ca să nu îi fac pe ei de rîs. Dar eu nici măcar nu știam ce minciuni îi guvernau pe ei și ce credeau ei politic, și în plus m-au torturat monstruos și m-au obligat să spun inițial adevărul cînd m-au închis la psihiatrie în 92 (pastilele psihiatrice au un efect care te face să spui tot) , astfel încît și ulterior, la următoarele torturi, am crezut la fel, că ei voiau să spun absolut totul corect și adevărat. Ei spuneau, la un moment dat al confesiunilor mele, că ”dar tu de ce nu ai spus nimic atunci?” Nu au dreptate nici aceia, fiindcă eu am spus totul de la început, din 1984, în mod normal, ce era necesar, cui am putut spune. Continuau să tortureze și am crezut că voiau tot restul adevărului. Mai e și faptul că aproape orice om torturat groaznic e obligat să spună adevărul. Eu eram complet singură și nu aveam niciun fel de secrete sau interese politice împreună cu alții și nu aveam cum să ghicesc ce cred ei. În plus un om care minte nu e un om perfect și minciuna e de fapt un păcat. Ei spun că eu nu am știut ce nu trebuie să spun. Dacă vă gîndiți la revoluția din 89 cînd am fost martoră fără vină, citiți tot ce am scrsi pe blog - veți vedea că oamenii, inclusiv o franțuzoaică, îmi spuneau verde în față, după ce am ieșit de la psihiatrie, că toată lumea știe ce au făcut românii la revoluție și că totul era înscenat în mass-media. Mie nu mi-a plăcut acel lucru, fiincă mă acuza pe mine ca individ în mod direct, în timp ce toată lumea știe că mass-media minte. Mass-media de pretutindeni, nu doar din România, a continuat să mintă și după 89. Toată lumea știe că oamenii nevinovați au fost și sînt abuzați psihiatric fără nicio vină, din așa zis motive politice, sau alte motive, deși nu au nicio vină, e scris acest lucru și în manualele de istorie. Tot în manualele de istorie e scris că istoria recentă a fost mereu scrisă sub influența puterilor politice. Ei toți spun că eu am fost omorîtă numai din cauza minciunilor oamenilor, nimic altceva. Încă trăiesc. Adevărul e mereu mai bun decît minciuna. Adevărul e în mod sigur legat de bine și nu poate omorî sau face niciun lucru rău sau distrugere niciodată. Nu trebuie să uitați că nimeni nu trebuie distrus sau omorît, darmite oamenii nevinovați total, cum am fost eu. Și de unde naiba să crezi despre un om că e nebun, deși e singur și nu poate dovedi nimic? Dacă nu vorbești și nu trăiești cu acel om împreună, cum naiba să crezi că e nebun? Eu habar nu aveam că nebunii sau proștii mă considerau ceva politic și nu am avut nicio implicare în fenomene sau evenimente politice.
”Tu ai fi trăit pînă la 90 de ani și ai fi continuat să dăruiești cu sufletul și gîndul numai binele și frumosul ca și pînă acum, dar de data asta te-au înhățat porci prea infecți.”
Continuu în curînd.continuu imediat, de fapt mîine, fiindcă acum mă doare iar spatele - unii zic că am 2 metastaze, alții ziceau că de data asta, când am fost în oraș ultima oară, au băgat atîta otravă, încît ei, cei buni, nu mai pot stopa degenerarea sau boala și nu mai pot curăța otrava, ei zic că nici ei, ca și mine, nu mint niciodată. Dățile trecute cînd veneam la Voluntari numă durea nimic și nu aveam nici alte suferințe fizice, deloc. Am explicat prea mult că nu trebuie să mă otrăvească, dar ei nu au înțeles deloc. De fapt am scris puțin azi, dar mîine voi continua și poate voi termina.
”mîine ai să-i dezamăgești, Cristina. Noi am înțeles totul, dar ei toți cred că tu ești altceva decît ești.” Pe cine?
”Întreaga lume te urăște, fato.”
”Întotdeauna Dumnezeu e prezentat oamenilor drept monstru înfiorător.”
”Au înțeles toți că nu ai greșit nimic, dar nu te ”vor””
”Ei nu au nicio vină.”
”o să fie un scandal imens.” Ăștia sînt mereu de peste 10 ani, după ce m-am mutat în blocul 3 și ideea lor ulterioară e că trebuie să mă omoare ca să evite un scandal prea mare.”
etc.
Acum se referă probabil la cei de pe facebook și spun, ca adesea, că numai cîțiva știu cum sînt eu omorîtă și restul lumii crede pe porcii politici, care consideră că popoarele lumii, toate, trebuie conduse prin folosirea, omorîrea și minciuna despre Dumnezeu, cum au zis ei adesea - că ei mă consideră resursă naturală, ca soarele și apa și că toți trebuie să mă omoare, fiindcă așa au făcut mereu și nu se poate fără sacrificarea, adică uciderea mea.
duminică, 7 iulie 2019
7 iulie 2019
Deci din nou, să scriu mai departe. Postările sînt din nou virusate deocamdată.
”mama ta a avut sute de cunoștințe și relații cu alți oameni de-a lungul vieții și tu ai întîlnit numai cîțiva oameni toată viața. De aceea e totul mereu cum vrea ea, nu cum vrei tu”
E adevărat că putere și influență în societate au oamenii care nu sînt izolați. Oamenii preiau numai cuvinte și particule din viața mea, niciodată idei sau sensuri sau semnificații și nici sentimentele bune și frumoase. Este adevărat însă că toate cele bune și frumoase au apărut legate de viața mea.
Azi mi-au oferit ei cheia înțelegerii celor pe care nu le știam exact: statuia lui Heliade de la Universitate e legată de numele Rădulescu al unei familii - ea evreică, el nu mai știu ce - care a cumpărat și apoi vîndut, parțial cel puțin, grădina în care am copilărit și crescut în Voluntari. Din acea grădină mai e un colțișor în paragină, o casă nouă a fost dată unui chinez și o alta e în vînzare după cum e scris acum. În ce privește pe Iorga, el este pe bani, spun ei, fiindcă el a fost asasinat mîrșav, așa cum au făcut cu tatăl tău și cu tine de fapt toată viața. Deci datorită încărcăturii simbolice.
Voi continua în curînd.
”tu nu ai avut nicio greșeală și ai făcut obiectiv numai binele și nu ai influențat rău pe nimeni, dar ei te omoară fiindcă au mințit despre tine și vor să rămînă totul la fel cum este. Proștii cred că ești otrăvită ca să ți se distrugă superioritatea intelectuală și să poată ei conduce nestingheriți popoarele lumii.”
Dar alții gîndesc mai simplu că ești pur și simplu Dumnezeu și că Dumnezeu trebuie otrăvit, deși asta îi lovește chiar pe ei, așa cum au făcut mereu, ca să se nască alta care să ducă omenirea mai departe, fiind și ea încontinuu lovită și respinsă deși și ea va fi doar binele, adică ceea ce e bun în lume, și astfel societatea evoluează și progresează.
Nu pot detrona acest delir al lor, dar voi termina de scris ce mai am în caiețel și atunci veți înțelege, dacă nu ați înțeles deja. E posibil ca aceia care au început să mă otrăvească să nu fi intenționat să mor fiindcă aș fi Dumnezeu și așa se procedează, dar eu nu știu ce au gîndit ei, nu am vorbit cu ei, nu știu cine sînt ei. E posibil să fie tot un delir al lor, pe care l-au creat după ce au văzut că eram cu adevărat otrăvită.
”tu ești considerată rușine națională fiindcă toți au greșit.”
”toate lucrurile sînt coordonate, administrate și organizate printr-un intelect normal și bun al unui om inteligent și nu se poate altfel” și de data asta am fost eu. Cum au spus adesea - ”niciun rău nu a fost și nu e datorită ție, ci datorită răului asupra ta.”
Totuși unii zic că aceia care m-au otrăvit credeau că eu am un creier disfuncțional sau că sînt o problemă pentru omenire, deși eram izolată. Ei spun că creierul meu nu e fost și nu e anormal, dar proștii așa cred. Totuși cea ce era clar otravă, nu medicamentele psihiatrice, ci otrava vecinilor sau de la magazin, mi-a atacat puțin și sistemul nervos, nu doar creierul. Dar proștii nu pot înțelege nici măcar ideea de Dumnezeu, așa cum am prezentat-o eu, sau așa cum cred eu în Dumnezeu și mă compară, din cîte mi s-a spus, cu alte nebune, fără să știe cum am fost eu. Ideea de ”nebun”, conceptul sau noțiunea aceasta este tot ceva vag și central printre constelațiile cuvintelor, așa cum e și ideea de Dumnezeu.
”mama ta a avut sute de cunoștințe și relații cu alți oameni de-a lungul vieții și tu ai întîlnit numai cîțiva oameni toată viața. De aceea e totul mereu cum vrea ea, nu cum vrei tu”
E adevărat că putere și influență în societate au oamenii care nu sînt izolați. Oamenii preiau numai cuvinte și particule din viața mea, niciodată idei sau sensuri sau semnificații și nici sentimentele bune și frumoase. Este adevărat însă că toate cele bune și frumoase au apărut legate de viața mea.
Azi mi-au oferit ei cheia înțelegerii celor pe care nu le știam exact: statuia lui Heliade de la Universitate e legată de numele Rădulescu al unei familii - ea evreică, el nu mai știu ce - care a cumpărat și apoi vîndut, parțial cel puțin, grădina în care am copilărit și crescut în Voluntari. Din acea grădină mai e un colțișor în paragină, o casă nouă a fost dată unui chinez și o alta e în vînzare după cum e scris acum. În ce privește pe Iorga, el este pe bani, spun ei, fiindcă el a fost asasinat mîrșav, așa cum au făcut cu tatăl tău și cu tine de fapt toată viața. Deci datorită încărcăturii simbolice.
Voi continua în curînd.
”tu nu ai avut nicio greșeală și ai făcut obiectiv numai binele și nu ai influențat rău pe nimeni, dar ei te omoară fiindcă au mințit despre tine și vor să rămînă totul la fel cum este. Proștii cred că ești otrăvită ca să ți se distrugă superioritatea intelectuală și să poată ei conduce nestingheriți popoarele lumii.”
Dar alții gîndesc mai simplu că ești pur și simplu Dumnezeu și că Dumnezeu trebuie otrăvit, deși asta îi lovește chiar pe ei, așa cum au făcut mereu, ca să se nască alta care să ducă omenirea mai departe, fiind și ea încontinuu lovită și respinsă deși și ea va fi doar binele, adică ceea ce e bun în lume, și astfel societatea evoluează și progresează.
Nu pot detrona acest delir al lor, dar voi termina de scris ce mai am în caiețel și atunci veți înțelege, dacă nu ați înțeles deja. E posibil ca aceia care au început să mă otrăvească să nu fi intenționat să mor fiindcă aș fi Dumnezeu și așa se procedează, dar eu nu știu ce au gîndit ei, nu am vorbit cu ei, nu știu cine sînt ei. E posibil să fie tot un delir al lor, pe care l-au creat după ce au văzut că eram cu adevărat otrăvită.
”tu ești considerată rușine națională fiindcă toți au greșit.”
”toate lucrurile sînt coordonate, administrate și organizate printr-un intelect normal și bun al unui om inteligent și nu se poate altfel” și de data asta am fost eu. Cum au spus adesea - ”niciun rău nu a fost și nu e datorită ție, ci datorită răului asupra ta.”
Totuși unii zic că aceia care m-au otrăvit credeau că eu am un creier disfuncțional sau că sînt o problemă pentru omenire, deși eram izolată. Ei spun că creierul meu nu e fost și nu e anormal, dar proștii așa cred. Totuși cea ce era clar otravă, nu medicamentele psihiatrice, ci otrava vecinilor sau de la magazin, mi-a atacat puțin și sistemul nervos, nu doar creierul. Dar proștii nu pot înțelege nici măcar ideea de Dumnezeu, așa cum am prezentat-o eu, sau așa cum cred eu în Dumnezeu și mă compară, din cîte mi s-a spus, cu alte nebune, fără să știe cum am fost eu. Ideea de ”nebun”, conceptul sau noțiunea aceasta este tot ceva vag și central printre constelațiile cuvintelor, așa cum e și ideea de Dumnezeu.
sâmbătă, 6 iulie 2019
6 iulie 2019
Bună seara, voi continua de scris ceea ce am de scris, de fapt nu mai e mult. Mai demult, în limba engleză, erau unii care spuneau că eu sînt torturată și omorîtă fiindcă nu cedez. (yield) Azi au zis din nou în română că eu nu am nici ce și nici cum să cedez ceva, dar totuși ei oamenii vor să mor, și e doar o crimă jegoasă.
În prezent postările mele pe facebook din zilele trecute sînt din nou virusate. Vă dau din nou linkul la blogul meu despre viața mea, cu speranța că veți citi, fiincă acolo textul apare așa cum l-am notat eu. Cei care virusează aceste scrieri ale mele pe facebook fac mult rău: 1. Distrug un lucru de fapt bun făcut de mine, așa cum au distrus totdeauna tot ce avem de făcut, fiind eu persoană fără apărare și singură - fiindcă eu nu scriu decît adevărul, binele și frumosul, dacă citiți tot, inclusiv blogurile mele literare, veți vedea că așa a fost în cele mai mici detalii. Pur și simplu ei cred, cum mi s-a spus, că trebuie să mă omoare, deși e și a fost mereu greșit și că oamenii nu trebuie să vadă adevărul, ca să mă poată omorî.
2. Mă întristează și mă necăjesc, deși am fost un om bun și respectabil mereu și nu am întristat pe nimeni, am adus doar bucurie. Ei zic că oamenii cred că eu aduc necazul, fiindcă a fost masacrată mereu și ei cred că tristețea nenorocirii mele se răsfrînge asupra lor. Nu e adevărat, rău e făcut numai de alții, eu nu am adus nicio tristețe și pot dărui numai binele, chiar dacă m-au chinuit încontinuu, nu sînt depresivă.
3. Își bat joc de mine și consideră că trebuie ei să ascundă adevărul despre mine fiindcă i-au păcălit pe toți, fiindcă ei sînt vinovați și proștii nu trebuie să înțelegeagă adevărul, ca să îi poată ei ”controla” aruncînd în continuare răul asupra mea și omorîndu-mă cu toții, deși eu nu am geșit nimic, fiindcă ei consideră că ei sînt mai deștepți și mai utili decît mine și vor ca oamenii să creadă minciunile lor despre mine. În același timp ei vor să mă streseze că îmi distrug singura comunicare cu restul lumii și singura șansă practic de a fi acceptată și salvată, adică să nu fiu omorîtă, cum voi explica din nou pe scurt.
Voi continua să scriu pe facebook în postările următoare și să trec conținutul pe blogul meu personal despre viața mea, unde deocamdată apare corect tot ce am scris, la adresa
https://cristina-moldoveanu.blogspot.com/
Deci, ei spun că eu nici nu am înțeles de ce toți, inclusiv pe internet, se poartă ciudat cu mine. Nu. Fiindcă au spus încontinuu minciuni despre tine, deși ai fost aproape tot tipul singură. Lumea crede că tu ești ceva rău și tu nu ai habar de asta. (?) Cînd tu mori, toți cei care au înțeles ceva coboară și ies sau vin numai porcii cei mai răi, care vor face absolut la fel cu următoarea, cum au făcut mereu.
Drobul de sare. Deocamdată eu exist încă și voi scrie tot ce mai e în caiețel, nimic altceva. Unii zic alte aberații, cum ar fi că le-a intrat unora în cap unora că trebuie să distrugă toate geniile din România. (?!)
Revenind la firul povestirii și explicațiilor din zilele anterioare. Spuneam despre o anumită scrumieră înaltă și subțire și banii imprimați pe ea - erau parcă bani ai Uniunii Europene, nu m-am uitat de aproape.
Da, în ce privește banii din România, efigiile valorilor culturale din trecut - Aurel Vlaicu și ceilalți erau strîns legate de viața mea, cu excepția lui Nicolae Iorga. Aurel Vlaicu e strada mea de acum și din copilărie, Grigorescu e pictorul pe care îl imita o rudă prin alianță - copii ale tablourilor sale, pictură de icoane, Eminescu - locul unde am stat în oraș, plus faptul că acolo e administrator un bărbat care îi seamănă etc.
Iar în ce privește statuile de la Universitate - liceele mamei și tatei și Mihai Viteazul al meu, dar cu Heliade nu am avut legătură. Totuși e adevărat că eu mă legam și de celelalte culturi din lume, nu doar de România sau de Europa. Dacă ei schimbă banii sau statuile cu ideea să scape de mine nu rezolvă nimic, și nici măcar nu trebuiau să scape de mine. Toate celelalte lucruri sînt la fel, legate de mine. Mai mult decît atît, aceste obiecte și nume din lume și multe alte artefacte nu sînt singurele ancore care leagă corabia vieții mele de restul lumii. Eu spun exact adevărul despre mine, nu afirm că eram geniu sau Dumnezeu, ci exact ceea ce am fost și sînt, cu nicio exagerare. Lucrurile acestea nenumărate și chiar și frumusețea sufletului și bunătatea și intelectul bun erau încă de cînd m-am născut. E adevărat că creierul ca organ se dezvoltă în copilărie, dar totul în mine era in nuce de la naștere, nu e nevoie de ancore materiale. Eram exact ceea ce sînt de la început. Între timp, oamenii sapă propriile lor cărări, inclusiv prin existența și creierul meu, unii spun că numai prin mine, dar eu știu cert doar ce am fost și sînt eu, deci pot afirma doar că la fel cum sapă prin intermediul creierului altor oameni inteligenți cum am fost eu. ”Tu, în calitatea ta de creier, ai fost Dumnezeu/centrul lumii, dar ca om nu ai fost nimic.”
Toate lucrurile materiale și spirituale sînt legate unele de altele, așa cum este și o carte în bibliotecă, legată taxonomic și fizic și prin semnificație în sistemul celorlalte - și prima Biblie la fel fiind biblio-teci dar și toate celelalte mărețe edificii ale lumii, toată deșertăciunea spirituală deșărtată de veacuri, nu doar obiectele mai degrabă materiale.
”tu ești singurul om pe care ei TREBUIAU să îl respecte și, în schimb, ei te-au tratat cu imensă violență și brutalitate întreaga viață.” Eu nu consider așa - eu cred că toți oamenii trebuie repectați. E adevărat, ei mi-au făcut rău imens, din ce în ce în 35 de ani de închisore evidentă. Dar, tot evident și ușor de dovedit și dezvăluit era natura mea umană, normalitatea și bunătatea și intelectul bun și era simplu de dovedit oricînd că meritam dreptul la muncă și chiar la studii superioare și că nu greșisem nimic. Nu trebuia să mă otrăvească nimeni. Era clar că nu am avut nicio legătură cu politica - și evident orice om inteligent, cu capacitate de conectivitate a minții sale e legat de exemplu de conținuturile din mass-media, care e doar o parte din lumea politică a celor proști în general. De ce li s-a pus pata, cum zic unii, chiar pe mine? Oricînd putea să fie adevărul clar și nu aș fi fost omorîtă. Evident singură și săracă, evident fără vină. Nu are nicio importanță că în momentul acesta, să zicem, un crainic de televiziune rostește cuvîntul ”televiziune” odată cu mine. Ca om, nu am avut nicio legătură cu politica și nu am aprofundat studii politice.
”tu ești o problemă a României și a omenirii” Nu, nu am fost niciodată o problemă.”
”ea e totul, tot ce există pe pămînt, în aer, sub pămînt și în apă și ei toți vor să moară acest tot.”
Nu, nu sînt totul, sînt doar conectată la realiatea lor. Om lucid și inteligent. De aceea ei spuneau mereu că vor să rupă conexiunea mea cu toate cîte există și că asta se poate numai prin moarte. Dar nu era nevoie să mă omoare. Eu sînt conectată normal, nu patologic, cu acest tot, și așa am fost mereu, fiind parte din sistem, nu dușman al sistemului. Conectată cu gînd bun și fericit și cu înțelepciune. I-au păcălit pe unii că a fost război îndelungat, cînd, în realitate, doar m-au chinuit toată viața din 84 cu gînd de moarte, cu ideea că lor, oamenilor nu le place ierarhia în care sînt ei în trupul meu și creierul meu și că mă loveau mereu ca să se urce la putere alții și alții, lovind în mine, deci în ceilalți care erau tot o parte din mine. Mereu vor să mor, îmi spun mie că ei vor să mor de 14 ani aproape, dar probabil a fost la fel și înainte de 2005, după cum au apărut lucrurile. Distrugerea lui Dumnezeu asta înseamnă mereu - lupta pentru putere a oamenilor între ei, fiecare vrea să aibă mai mult și să îi domine pe ceilalți. Deci, ceea ce se întîmplă jos în lume, între ei, este perfect meritat și cei care creează lucruri bune și inteligente sînt într-adevăr cei mai buni. Dar cei răi și proști nu suportă nici pe aceia uneori și lovesc tot în mine, ca să îi dea jos pe ăia.
E ceva adevăr în cele de mai sus, legat de ceea ce sînt eu cu adevărat. Eu am fost un om foarte stabil și echilibrat mereu, se poate dovedi. Dar, între timp, ar fi putut foarte simplu să accepte adevărul bun despre mine și aș fi realizat și eu micuța mea creație și muncă personală în lume și nimic rău nu s-ar fi întîmplat.
Cuvintele oamenilor au fost conectate cu creierul mu încă de cînd eram copil mic, încă dinainte de a învăța limba română, încă dinainte să aud limba maghiară, din care nu am putut învăța o boabă.
Unii nu știu nici ce sînt cuvintele. Eu nu mai explic. Lingviștii sau geniile științelor limbajului vor înțelege. Cuvintele erau legate de la început de mine, prin simțuri și prin obiecte diverse și prin oamenii din jurul meu. Iar eu am fost întreaga viață un om tăcut și nu percepeam gîndurile altora deloc, așa cum mi s-a spus că alții percep. Dar ei nu trebuiau să mă omoare fiindcă unii proști și ticăloși au intrat peste gîndurile mele în 2005. Dimpotrivă, trebuiau să mă accepte, nu s-ar fi întîmplat nimic rău. În prezent ei sînt rar peste gîndurile mele.
”Cei de pe facebook sînt nebuni politici și nu pot fi convinși de absolut nimic, ei mereu cred altceva sau etc.”
Nu, rămîne de văzut, nu mai am mult de scris. E adevărat că m-au chinuit și abuzat diverse categorii de oameni, dar era foarte simplu să fie adevărul clar pentru fiecare categorie în parte, și nu m-ar fi omorît. Din păcate, eu am spus tot adevărul clar și cu dovezi chiar. Astfel, diverse categorii profesionale sau de intelect deveneau confuze referitor la mine, fiindcă într-adevăr nu puteau înțelege decît bucățica lor de realitate și credeau mereu altceva sau că sînt nebună fiindcă eu scriam și restul lucrurilor și sensurilor. Nu aveam cum altfel, eu nu știam cui mă adresez pe moment și nu aveam cum să aleg doar o parte din tot și să pregătesc modul de abordare sau expresia verbală adecvată. De pildă, pentru nebunii politici putea fi de ajuns să fie adevărul clar și credibil că nu am avut nicio legătură cu politica, că nu am determinat nici indirect vreun fenomen politic și că nu reprezint și nu am reprezentat nicio forță politică. La fel și cu celelalte categorii de oameni sau nebuni.
”Tu deocamdată te străduiești și îi edifici pe ei, cu alte cuvinte străzi și edificii. ” În glumă spus.
”nebunii, în marea lor prostie, ți-au folosit partea sexuală a creierului, fiindcă ei credeau că sexul înseamnă putere.”
Spuneam nu de mult că înțelesesem de mult cum este fiecare locușor și lucrușor din viața oamenilor. Organizat ca un întreg mic în marele tot. Am dat exemplu acele 4 sau 5 frizerii din Voluntari, cae sugerează că ar fi de fapt altceva, date fiind și ținuta și modul de comportament al unor femei de la unul din acele locuri, legătura cu ideea de sex- iubire-pace-măslin-bani și legătura cu viața mea. Peste tot e la fel, diverse alte locuri și oameni sau lucruri, oamenii inteligenți știu asta, e scris în cărți în mod clar și așa e mereu - lucrurile apar și se petrec în mod necesar, adică după o anumită lege sau regulă, nu pot fi încălcate barierele simbolice ale semnificației. Oamenii simpli au doar iluzia controlului și de fapt voința lor e la fel cu a furnicilor din mușuroi sau cu a roiului de albine sau cu a greierilor, lăcustelor, vulpilor, mistreților, balenelor, copacilor, ciupercilor etc. Instinct și comunicare cu sens în creierul celor mai inteligenți, și al meu chiar. Lucrușoarele se adună oarecum de la sine conform poveștilor și legendelor și semnificațiile deja existente în cultură și în memoria vie de-a lungul veacurilor, dar și cultura și limbile sînt zdruncinate sau modificate lent în timpul în care materia își revendică dreptul de a fi mai tare, dar de fapt de a aparține vieții spirituale, deci tot parte din omul mai inteligent, ca păstrător și înțelegător al Spiritului. În aceeași seară cînd am scris despre acest lucru, ei nu m-au lăsat să continuu, chiar cînd voiam să spuncă acest lucru e conectat cu ceea ce am văzut eu într-o noapte lîngă blocul meu din oraș, și anume un bărbat violent aplecat asupra unei femei, posibil să fi fost o scenă de viol, dar eu nu am de unde să știu și degeaba am vrut eu să nu fie - iar trecătorii pe stradă priveau ca la circ. Abia după aceea am văzut că în blocul micuț și vechi de lîngă blocul meu, unde era acel cuplu, unde am aflat anul trecut că locuise Anda Călugăreanu (mi s-a spus) acolo era un fel de nu știu ce bizar, cu nume bizar de salon de coafură, unde nu se vedea nimic, decît niște mușcate în ghivece la geamurile înalte.
”femeile nu au reușit niciodată să iasă la lumină. Bărbații da, dar femeile niciodată. E din cauza prejudecăților lumii față de femei.”
Cum adică să iasă la lumină? Adică din sărăcie? Și ce prejudecăți - că ele nu sînt decît pacoste sau ceva rău în lumea intelectuală? vrei să spui că tot delirul și otrava din partea lor erau numai ca eu să nu scriu cîteva poezii mai bune? Sau altceva în sngurătate? Sau ce?
”e vorba de ceea ce îți aruncă ei mereu cînd tu spui ceva frumos sau clar și adevărat sau bun față de oameni și anume ”hai mai dă-o dracu”. Exact asta spun toți și în acest moment.”
Da, îmi amintesc - mereu au spus așa exact atunci cînd eram și sinceră, dar și spuneam ceva bun sau frumos uneori intelectual. Mereu, de atîția ani ei așa spuneau. Acum ei spun ”e atît de frumos spus, încît îmi e milă”. Dar de ce crezi tu așa?
”femei genii au fost destule, dar ei mereu le-au distrus la fel pe toate. E vorba de disprețul bărbaților asupra femeilor. Ei nu suportă să fii tu deasupra lor, de exemplu britanicii ăia și alții care te scuipă”
Bine, dar nu are logică. De fapt bărbatul e cel care păcătuiește sexual și este pofticios și impulsiv și desfrînat, femeia deloc sau foarte rar, mie nu mi s-a întîmplat niciodată. O dovadă clară e că există prostituate, dar gigolo mai rar totuși, și eu personal nu știu sigur dacă există - nici unii, nici alții.
”tu ai fost o femeie ascet care a fost tratată drept curvă.”
”tu ai fost tot ce putea fi mai bun, dar ei te-au tratat drept ceva rău toată viața.”
”tu nu aveai niciun leu și nici ai tăi și idioții au crezut că tu eștio moștenitoare bogată.”
Deci altă minciună ca toate celelalte. Și atunci cînd au înțeles că tot era minciună despre mine, cum ați zis mereu că ei de fapt au înțeles, ce au mai crezut, încît îmi vor moartea? ”De obicei, au crezut alte și alte minciuni politice.”
”e vorba de ceea ce psihologii numesc nevoie de autorealizare și conceptul se aplică doar geniilor sau oamenilor inteligenți și creativi.”
De multe ori, din fragedă tinerețe, tata îmi spunea cu ură ciudată ”da ce, tu gîndești?!” eu atunci nu am înțeles deloc, dar era vorba de delirul unora că nu eu gîndeam, ci alții prin creierul meu - fie oameni vii, fie spiritul morților. Acest gen de delir e asemănător cu delirul nebunilor politici. E evident miniciună și aberație, evident eu gîndeam și se putea ușor dovedi chiar, inclusiv prin drumul meu intelectual, drumul vieții mele și cărțile citite de mine.
Să crezi așa ceva e ca și cum ai crede despre un om că GÎNDEȘTE că există pe pămînt marțieni cu chiloți roz și cu dantelă și că din cauză că el gîndește așa ceva înseamnă că e nebun.
”celelalte genii au fost toate acceptate, numai tu ai fost respinsă. Tu ești doar un geniu bun, complet izolat și respins fără temei, numai datorită unor minciuni, în special politice. Fiindcă ești total izolată, tu nu ai niciun fel de putere sau influență în societate și niciodată nu ai avut. Nimci din toate gîndurile tale bune sau din sentimentele tale nu a avut înrîurire asupra celorlalți și totuși lumea toată te urăște. Ei toți, și femeile celelalte, au influență în lume și putere, prin faptul că au personalitate în sensul psihologic al cuvîntului, adică relații sociale cu alți oameni. Tu ai fost călcată în picioare toată viața, cum a zis tatăl tău în 84, și alungată de toți mereu. Toți te-au folosit ca țap ispășitor pentru greșelile lor. Tu ai gîndit numai binele și frumosul, tu i-ai iubit pe toți, ei te-au urît mereu. ”
Nu, nu e corect, nu m-a respins nimeni direct, ei doar m-au torturat și lovit, eu am cerut clar dreptul de a munci și eram în stare și ei mințeau clar, dacă aș fi scris rezumatul succint, ați fi văzut și în ultimii 14 ani. Sau peripul meu de om normal din 2010 pe internet. Cei care mă resping de la distanță nu mă cunosc absolut deloc.
Ceea ce spui tu legat de femeile inteligente nu are sens legat de viața mea, fiindcă nici măcar nu ai citit cu atenție blogul meu și ei nu m-au lăsat să scriu totul de după 2002 decît pe fragmente.
În realitate se putea dovedi că am fost mereu un om inteligent și puteam fi acceptată, fiind că nu am greșit absolut nimic, absolut sigur nu am fost deloc nebună (ce e aia să spui despre un om că e nebun?) și absolut sigur am rezistat la otrăvuri oribile și torturi groaznice zi de zi și noapte de noapte, și foarte multe necazuri și tragedii adevărate, și am rămas un om întreg la minte și cu sufletul foarte frumos și bun, cu drag de familie și țară și oameni, întrutotul al meu și deloc copiat din cărți sau al altcuiva. Ce dacă mi-au făcut rău? De ce să mă omoare? Abolut sigur, dacă ar fi știut măcar parțial cum sînt, cu adevărat să înțeleagă, nu îmi făceau niciun rău. Mereu am fost la fel.
E adevărat, puterea pe care o au ceilalți în lumea reală este legată de creierul meu izolat, așa cum am explicat în postarea anterioară, este ceva logic, așa cum am explicat despre cercurile concentrice ale realității în postarea mea anterioară despre stabilimente din Voluntari, eventual prostituate, dar și orice instituție sau vad comercial, dar nu se întîmpla absolut nimic rău dacă aș fi fost acceptată cît de puțin sau măcar de cîțiva oameni, voi explica în curînd. Toată povestea asta cu geniul feminin e tot un fel de delir, ca și celelalte toate și ca și minciunile psihologilor.
Ideea unora că eu aș fi singurul geniu feminin e similară cu ideea și cele satelite ei de ”etern feminin” în litratură.
Ei zic că bărbații sînt ca niște copii și pentru ei femeia e ceva necunoscut și la început ei simt față de femei ce simt față de mamele lor - adică iubire și respect ? - și ulterior o f_t și încep să delireze. Aiurea, mie mi-au luat drepturile, fiindcă dacă aș fi avut măcar dreptul la muncă, aș fi mers și mi-aș fi văzut de treaba mea zi de zi și aș fi fost iubită și respectată normal în cîțiva ani, așa cum am văzut că sînt și alte femei cum am fost eu, în mod sigur.
”mulți au fost trimiși să te ”studieze” (cum, fără să întrebe nimic, dar ce, eram maimuță?) și de aceea îți tot spuneau ”comportament normal” și apoi toți au mințit despre tine”.
”ei și-au ”dat” doctoratul pe tine.” Cum adică și-au dat? Adică eu sînt maimuță, nu om? Nimeni nu a vorbit cu mine. ”Tu le-ai dat totul mură în gură, și cunoașterea pe care o au ei și ei te omoară.”
”ei sînt domni și doamne ereditar și li se spune totul de la început sau de-a lungul vieții, tu descoperi și înțelegi totul singură.”
dar de unde știu ei de la cine provine acea cunoaștere așa zisă a lor, poate chiar de la mine o fi fost ?
”porcăria asta e de cînd apărut republica în politica lumii, înainte nu era așa.”
”de tine nu le-a plăcut, asta e tot.”
Nu, nu e adevărat, totul a fost exact cum am spus eu - da, am fost perfecțiunea cu adevărat, e foarte clar că nu am avut nici cea mai mică șansă să fiu cu un om, numai pe colega mea de bancă Luiza au lăsat-o în viața mea și ea m-a părăsit apoi. Am văzut-o anul trecut și mi-a spus că lucrează undeva de doi ani ca medic. Ei spun că și ea e supusă acum unui tratament de uzură, cum am fost și eu. Sper să îi meargă mai bine în viitor.
Voi continua mîine, Continuu în postarea următoare.
În prezent postările mele pe facebook din zilele trecute sînt din nou virusate. Vă dau din nou linkul la blogul meu despre viața mea, cu speranța că veți citi, fiincă acolo textul apare așa cum l-am notat eu. Cei care virusează aceste scrieri ale mele pe facebook fac mult rău: 1. Distrug un lucru de fapt bun făcut de mine, așa cum au distrus totdeauna tot ce avem de făcut, fiind eu persoană fără apărare și singură - fiindcă eu nu scriu decît adevărul, binele și frumosul, dacă citiți tot, inclusiv blogurile mele literare, veți vedea că așa a fost în cele mai mici detalii. Pur și simplu ei cred, cum mi s-a spus, că trebuie să mă omoare, deși e și a fost mereu greșit și că oamenii nu trebuie să vadă adevărul, ca să mă poată omorî.
2. Mă întristează și mă necăjesc, deși am fost un om bun și respectabil mereu și nu am întristat pe nimeni, am adus doar bucurie. Ei zic că oamenii cred că eu aduc necazul, fiindcă a fost masacrată mereu și ei cred că tristețea nenorocirii mele se răsfrînge asupra lor. Nu e adevărat, rău e făcut numai de alții, eu nu am adus nicio tristețe și pot dărui numai binele, chiar dacă m-au chinuit încontinuu, nu sînt depresivă.
3. Își bat joc de mine și consideră că trebuie ei să ascundă adevărul despre mine fiindcă i-au păcălit pe toți, fiindcă ei sînt vinovați și proștii nu trebuie să înțelegeagă adevărul, ca să îi poată ei ”controla” aruncînd în continuare răul asupra mea și omorîndu-mă cu toții, deși eu nu am geșit nimic, fiindcă ei consideră că ei sînt mai deștepți și mai utili decît mine și vor ca oamenii să creadă minciunile lor despre mine. În același timp ei vor să mă streseze că îmi distrug singura comunicare cu restul lumii și singura șansă practic de a fi acceptată și salvată, adică să nu fiu omorîtă, cum voi explica din nou pe scurt.
Voi continua să scriu pe facebook în postările următoare și să trec conținutul pe blogul meu personal despre viața mea, unde deocamdată apare corect tot ce am scris, la adresa
https://cristina-moldoveanu.blogspot.com/
Deci, ei spun că eu nici nu am înțeles de ce toți, inclusiv pe internet, se poartă ciudat cu mine. Nu. Fiindcă au spus încontinuu minciuni despre tine, deși ai fost aproape tot tipul singură. Lumea crede că tu ești ceva rău și tu nu ai habar de asta. (?) Cînd tu mori, toți cei care au înțeles ceva coboară și ies sau vin numai porcii cei mai răi, care vor face absolut la fel cu următoarea, cum au făcut mereu.
Drobul de sare. Deocamdată eu exist încă și voi scrie tot ce mai e în caiețel, nimic altceva. Unii zic alte aberații, cum ar fi că le-a intrat unora în cap unora că trebuie să distrugă toate geniile din România. (?!)
Revenind la firul povestirii și explicațiilor din zilele anterioare. Spuneam despre o anumită scrumieră înaltă și subțire și banii imprimați pe ea - erau parcă bani ai Uniunii Europene, nu m-am uitat de aproape.
Da, în ce privește banii din România, efigiile valorilor culturale din trecut - Aurel Vlaicu și ceilalți erau strîns legate de viața mea, cu excepția lui Nicolae Iorga. Aurel Vlaicu e strada mea de acum și din copilărie, Grigorescu e pictorul pe care îl imita o rudă prin alianță - copii ale tablourilor sale, pictură de icoane, Eminescu - locul unde am stat în oraș, plus faptul că acolo e administrator un bărbat care îi seamănă etc.
Iar în ce privește statuile de la Universitate - liceele mamei și tatei și Mihai Viteazul al meu, dar cu Heliade nu am avut legătură. Totuși e adevărat că eu mă legam și de celelalte culturi din lume, nu doar de România sau de Europa. Dacă ei schimbă banii sau statuile cu ideea să scape de mine nu rezolvă nimic, și nici măcar nu trebuiau să scape de mine. Toate celelalte lucruri sînt la fel, legate de mine. Mai mult decît atît, aceste obiecte și nume din lume și multe alte artefacte nu sînt singurele ancore care leagă corabia vieții mele de restul lumii. Eu spun exact adevărul despre mine, nu afirm că eram geniu sau Dumnezeu, ci exact ceea ce am fost și sînt, cu nicio exagerare. Lucrurile acestea nenumărate și chiar și frumusețea sufletului și bunătatea și intelectul bun erau încă de cînd m-am născut. E adevărat că creierul ca organ se dezvoltă în copilărie, dar totul în mine era in nuce de la naștere, nu e nevoie de ancore materiale. Eram exact ceea ce sînt de la început. Între timp, oamenii sapă propriile lor cărări, inclusiv prin existența și creierul meu, unii spun că numai prin mine, dar eu știu cert doar ce am fost și sînt eu, deci pot afirma doar că la fel cum sapă prin intermediul creierului altor oameni inteligenți cum am fost eu. ”Tu, în calitatea ta de creier, ai fost Dumnezeu/centrul lumii, dar ca om nu ai fost nimic.”
Toate lucrurile materiale și spirituale sînt legate unele de altele, așa cum este și o carte în bibliotecă, legată taxonomic și fizic și prin semnificație în sistemul celorlalte - și prima Biblie la fel fiind biblio-teci dar și toate celelalte mărețe edificii ale lumii, toată deșertăciunea spirituală deșărtată de veacuri, nu doar obiectele mai degrabă materiale.
”tu ești singurul om pe care ei TREBUIAU să îl respecte și, în schimb, ei te-au tratat cu imensă violență și brutalitate întreaga viață.” Eu nu consider așa - eu cred că toți oamenii trebuie repectați. E adevărat, ei mi-au făcut rău imens, din ce în ce în 35 de ani de închisore evidentă. Dar, tot evident și ușor de dovedit și dezvăluit era natura mea umană, normalitatea și bunătatea și intelectul bun și era simplu de dovedit oricînd că meritam dreptul la muncă și chiar la studii superioare și că nu greșisem nimic. Nu trebuia să mă otrăvească nimeni. Era clar că nu am avut nicio legătură cu politica - și evident orice om inteligent, cu capacitate de conectivitate a minții sale e legat de exemplu de conținuturile din mass-media, care e doar o parte din lumea politică a celor proști în general. De ce li s-a pus pata, cum zic unii, chiar pe mine? Oricînd putea să fie adevărul clar și nu aș fi fost omorîtă. Evident singură și săracă, evident fără vină. Nu are nicio importanță că în momentul acesta, să zicem, un crainic de televiziune rostește cuvîntul ”televiziune” odată cu mine. Ca om, nu am avut nicio legătură cu politica și nu am aprofundat studii politice.
”tu ești o problemă a României și a omenirii” Nu, nu am fost niciodată o problemă.”
”ea e totul, tot ce există pe pămînt, în aer, sub pămînt și în apă și ei toți vor să moară acest tot.”
Nu, nu sînt totul, sînt doar conectată la realiatea lor. Om lucid și inteligent. De aceea ei spuneau mereu că vor să rupă conexiunea mea cu toate cîte există și că asta se poate numai prin moarte. Dar nu era nevoie să mă omoare. Eu sînt conectată normal, nu patologic, cu acest tot, și așa am fost mereu, fiind parte din sistem, nu dușman al sistemului. Conectată cu gînd bun și fericit și cu înțelepciune. I-au păcălit pe unii că a fost război îndelungat, cînd, în realitate, doar m-au chinuit toată viața din 84 cu gînd de moarte, cu ideea că lor, oamenilor nu le place ierarhia în care sînt ei în trupul meu și creierul meu și că mă loveau mereu ca să se urce la putere alții și alții, lovind în mine, deci în ceilalți care erau tot o parte din mine. Mereu vor să mor, îmi spun mie că ei vor să mor de 14 ani aproape, dar probabil a fost la fel și înainte de 2005, după cum au apărut lucrurile. Distrugerea lui Dumnezeu asta înseamnă mereu - lupta pentru putere a oamenilor între ei, fiecare vrea să aibă mai mult și să îi domine pe ceilalți. Deci, ceea ce se întîmplă jos în lume, între ei, este perfect meritat și cei care creează lucruri bune și inteligente sînt într-adevăr cei mai buni. Dar cei răi și proști nu suportă nici pe aceia uneori și lovesc tot în mine, ca să îi dea jos pe ăia.
E ceva adevăr în cele de mai sus, legat de ceea ce sînt eu cu adevărat. Eu am fost un om foarte stabil și echilibrat mereu, se poate dovedi. Dar, între timp, ar fi putut foarte simplu să accepte adevărul bun despre mine și aș fi realizat și eu micuța mea creație și muncă personală în lume și nimic rău nu s-ar fi întîmplat.
Cuvintele oamenilor au fost conectate cu creierul mu încă de cînd eram copil mic, încă dinainte de a învăța limba română, încă dinainte să aud limba maghiară, din care nu am putut învăța o boabă.
Unii nu știu nici ce sînt cuvintele. Eu nu mai explic. Lingviștii sau geniile științelor limbajului vor înțelege. Cuvintele erau legate de la început de mine, prin simțuri și prin obiecte diverse și prin oamenii din jurul meu. Iar eu am fost întreaga viață un om tăcut și nu percepeam gîndurile altora deloc, așa cum mi s-a spus că alții percep. Dar ei nu trebuiau să mă omoare fiindcă unii proști și ticăloși au intrat peste gîndurile mele în 2005. Dimpotrivă, trebuiau să mă accepte, nu s-ar fi întîmplat nimic rău. În prezent ei sînt rar peste gîndurile mele.
”Cei de pe facebook sînt nebuni politici și nu pot fi convinși de absolut nimic, ei mereu cred altceva sau etc.”
Nu, rămîne de văzut, nu mai am mult de scris. E adevărat că m-au chinuit și abuzat diverse categorii de oameni, dar era foarte simplu să fie adevărul clar pentru fiecare categorie în parte, și nu m-ar fi omorît. Din păcate, eu am spus tot adevărul clar și cu dovezi chiar. Astfel, diverse categorii profesionale sau de intelect deveneau confuze referitor la mine, fiindcă într-adevăr nu puteau înțelege decît bucățica lor de realitate și credeau mereu altceva sau că sînt nebună fiindcă eu scriam și restul lucrurilor și sensurilor. Nu aveam cum altfel, eu nu știam cui mă adresez pe moment și nu aveam cum să aleg doar o parte din tot și să pregătesc modul de abordare sau expresia verbală adecvată. De pildă, pentru nebunii politici putea fi de ajuns să fie adevărul clar și credibil că nu am avut nicio legătură cu politica, că nu am determinat nici indirect vreun fenomen politic și că nu reprezint și nu am reprezentat nicio forță politică. La fel și cu celelalte categorii de oameni sau nebuni.
”Tu deocamdată te străduiești și îi edifici pe ei, cu alte cuvinte străzi și edificii. ” În glumă spus.
”nebunii, în marea lor prostie, ți-au folosit partea sexuală a creierului, fiindcă ei credeau că sexul înseamnă putere.”
Spuneam nu de mult că înțelesesem de mult cum este fiecare locușor și lucrușor din viața oamenilor. Organizat ca un întreg mic în marele tot. Am dat exemplu acele 4 sau 5 frizerii din Voluntari, cae sugerează că ar fi de fapt altceva, date fiind și ținuta și modul de comportament al unor femei de la unul din acele locuri, legătura cu ideea de sex- iubire-pace-măslin-bani și legătura cu viața mea. Peste tot e la fel, diverse alte locuri și oameni sau lucruri, oamenii inteligenți știu asta, e scris în cărți în mod clar și așa e mereu - lucrurile apar și se petrec în mod necesar, adică după o anumită lege sau regulă, nu pot fi încălcate barierele simbolice ale semnificației. Oamenii simpli au doar iluzia controlului și de fapt voința lor e la fel cu a furnicilor din mușuroi sau cu a roiului de albine sau cu a greierilor, lăcustelor, vulpilor, mistreților, balenelor, copacilor, ciupercilor etc. Instinct și comunicare cu sens în creierul celor mai inteligenți, și al meu chiar. Lucrușoarele se adună oarecum de la sine conform poveștilor și legendelor și semnificațiile deja existente în cultură și în memoria vie de-a lungul veacurilor, dar și cultura și limbile sînt zdruncinate sau modificate lent în timpul în care materia își revendică dreptul de a fi mai tare, dar de fapt de a aparține vieții spirituale, deci tot parte din omul mai inteligent, ca păstrător și înțelegător al Spiritului. În aceeași seară cînd am scris despre acest lucru, ei nu m-au lăsat să continuu, chiar cînd voiam să spuncă acest lucru e conectat cu ceea ce am văzut eu într-o noapte lîngă blocul meu din oraș, și anume un bărbat violent aplecat asupra unei femei, posibil să fi fost o scenă de viol, dar eu nu am de unde să știu și degeaba am vrut eu să nu fie - iar trecătorii pe stradă priveau ca la circ. Abia după aceea am văzut că în blocul micuț și vechi de lîngă blocul meu, unde era acel cuplu, unde am aflat anul trecut că locuise Anda Călugăreanu (mi s-a spus) acolo era un fel de nu știu ce bizar, cu nume bizar de salon de coafură, unde nu se vedea nimic, decît niște mușcate în ghivece la geamurile înalte.
”femeile nu au reușit niciodată să iasă la lumină. Bărbații da, dar femeile niciodată. E din cauza prejudecăților lumii față de femei.”
Cum adică să iasă la lumină? Adică din sărăcie? Și ce prejudecăți - că ele nu sînt decît pacoste sau ceva rău în lumea intelectuală? vrei să spui că tot delirul și otrava din partea lor erau numai ca eu să nu scriu cîteva poezii mai bune? Sau altceva în sngurătate? Sau ce?
”e vorba de ceea ce îți aruncă ei mereu cînd tu spui ceva frumos sau clar și adevărat sau bun față de oameni și anume ”hai mai dă-o dracu”. Exact asta spun toți și în acest moment.”
Da, îmi amintesc - mereu au spus așa exact atunci cînd eram și sinceră, dar și spuneam ceva bun sau frumos uneori intelectual. Mereu, de atîția ani ei așa spuneau. Acum ei spun ”e atît de frumos spus, încît îmi e milă”. Dar de ce crezi tu așa?
”femei genii au fost destule, dar ei mereu le-au distrus la fel pe toate. E vorba de disprețul bărbaților asupra femeilor. Ei nu suportă să fii tu deasupra lor, de exemplu britanicii ăia și alții care te scuipă”
Bine, dar nu are logică. De fapt bărbatul e cel care păcătuiește sexual și este pofticios și impulsiv și desfrînat, femeia deloc sau foarte rar, mie nu mi s-a întîmplat niciodată. O dovadă clară e că există prostituate, dar gigolo mai rar totuși, și eu personal nu știu sigur dacă există - nici unii, nici alții.
”tu ai fost o femeie ascet care a fost tratată drept curvă.”
”tu ai fost tot ce putea fi mai bun, dar ei te-au tratat drept ceva rău toată viața.”
”tu nu aveai niciun leu și nici ai tăi și idioții au crezut că tu eștio moștenitoare bogată.”
Deci altă minciună ca toate celelalte. Și atunci cînd au înțeles că tot era minciună despre mine, cum ați zis mereu că ei de fapt au înțeles, ce au mai crezut, încît îmi vor moartea? ”De obicei, au crezut alte și alte minciuni politice.”
”e vorba de ceea ce psihologii numesc nevoie de autorealizare și conceptul se aplică doar geniilor sau oamenilor inteligenți și creativi.”
De multe ori, din fragedă tinerețe, tata îmi spunea cu ură ciudată ”da ce, tu gîndești?!” eu atunci nu am înțeles deloc, dar era vorba de delirul unora că nu eu gîndeam, ci alții prin creierul meu - fie oameni vii, fie spiritul morților. Acest gen de delir e asemănător cu delirul nebunilor politici. E evident miniciună și aberație, evident eu gîndeam și se putea ușor dovedi chiar, inclusiv prin drumul meu intelectual, drumul vieții mele și cărțile citite de mine.
Să crezi așa ceva e ca și cum ai crede despre un om că GÎNDEȘTE că există pe pămînt marțieni cu chiloți roz și cu dantelă și că din cauză că el gîndește așa ceva înseamnă că e nebun.
”celelalte genii au fost toate acceptate, numai tu ai fost respinsă. Tu ești doar un geniu bun, complet izolat și respins fără temei, numai datorită unor minciuni, în special politice. Fiindcă ești total izolată, tu nu ai niciun fel de putere sau influență în societate și niciodată nu ai avut. Nimci din toate gîndurile tale bune sau din sentimentele tale nu a avut înrîurire asupra celorlalți și totuși lumea toată te urăște. Ei toți, și femeile celelalte, au influență în lume și putere, prin faptul că au personalitate în sensul psihologic al cuvîntului, adică relații sociale cu alți oameni. Tu ai fost călcată în picioare toată viața, cum a zis tatăl tău în 84, și alungată de toți mereu. Toți te-au folosit ca țap ispășitor pentru greșelile lor. Tu ai gîndit numai binele și frumosul, tu i-ai iubit pe toți, ei te-au urît mereu. ”
Nu, nu e corect, nu m-a respins nimeni direct, ei doar m-au torturat și lovit, eu am cerut clar dreptul de a munci și eram în stare și ei mințeau clar, dacă aș fi scris rezumatul succint, ați fi văzut și în ultimii 14 ani. Sau peripul meu de om normal din 2010 pe internet. Cei care mă resping de la distanță nu mă cunosc absolut deloc.
Ceea ce spui tu legat de femeile inteligente nu are sens legat de viața mea, fiindcă nici măcar nu ai citit cu atenție blogul meu și ei nu m-au lăsat să scriu totul de după 2002 decît pe fragmente.
În realitate se putea dovedi că am fost mereu un om inteligent și puteam fi acceptată, fiind că nu am greșit absolut nimic, absolut sigur nu am fost deloc nebună (ce e aia să spui despre un om că e nebun?) și absolut sigur am rezistat la otrăvuri oribile și torturi groaznice zi de zi și noapte de noapte, și foarte multe necazuri și tragedii adevărate, și am rămas un om întreg la minte și cu sufletul foarte frumos și bun, cu drag de familie și țară și oameni, întrutotul al meu și deloc copiat din cărți sau al altcuiva. Ce dacă mi-au făcut rău? De ce să mă omoare? Abolut sigur, dacă ar fi știut măcar parțial cum sînt, cu adevărat să înțeleagă, nu îmi făceau niciun rău. Mereu am fost la fel.
E adevărat, puterea pe care o au ceilalți în lumea reală este legată de creierul meu izolat, așa cum am explicat în postarea anterioară, este ceva logic, așa cum am explicat despre cercurile concentrice ale realității în postarea mea anterioară despre stabilimente din Voluntari, eventual prostituate, dar și orice instituție sau vad comercial, dar nu se întîmpla absolut nimic rău dacă aș fi fost acceptată cît de puțin sau măcar de cîțiva oameni, voi explica în curînd. Toată povestea asta cu geniul feminin e tot un fel de delir, ca și celelalte toate și ca și minciunile psihologilor.
Ideea unora că eu aș fi singurul geniu feminin e similară cu ideea și cele satelite ei de ”etern feminin” în litratură.
Ei zic că bărbații sînt ca niște copii și pentru ei femeia e ceva necunoscut și la început ei simt față de femei ce simt față de mamele lor - adică iubire și respect ? - și ulterior o f_t și încep să delireze. Aiurea, mie mi-au luat drepturile, fiindcă dacă aș fi avut măcar dreptul la muncă, aș fi mers și mi-aș fi văzut de treaba mea zi de zi și aș fi fost iubită și respectată normal în cîțiva ani, așa cum am văzut că sînt și alte femei cum am fost eu, în mod sigur.
”mulți au fost trimiși să te ”studieze” (cum, fără să întrebe nimic, dar ce, eram maimuță?) și de aceea îți tot spuneau ”comportament normal” și apoi toți au mințit despre tine”.
”ei și-au ”dat” doctoratul pe tine.” Cum adică și-au dat? Adică eu sînt maimuță, nu om? Nimeni nu a vorbit cu mine. ”Tu le-ai dat totul mură în gură, și cunoașterea pe care o au ei și ei te omoară.”
”ei sînt domni și doamne ereditar și li se spune totul de la început sau de-a lungul vieții, tu descoperi și înțelegi totul singură.”
dar de unde știu ei de la cine provine acea cunoaștere așa zisă a lor, poate chiar de la mine o fi fost ?
”porcăria asta e de cînd apărut republica în politica lumii, înainte nu era așa.”
”de tine nu le-a plăcut, asta e tot.”
Nu, nu e adevărat, totul a fost exact cum am spus eu - da, am fost perfecțiunea cu adevărat, e foarte clar că nu am avut nici cea mai mică șansă să fiu cu un om, numai pe colega mea de bancă Luiza au lăsat-o în viața mea și ea m-a părăsit apoi. Am văzut-o anul trecut și mi-a spus că lucrează undeva de doi ani ca medic. Ei spun că și ea e supusă acum unui tratament de uzură, cum am fost și eu. Sper să îi meargă mai bine în viitor.
Voi continua mîine, Continuu în postarea următoare.
miercuri, 3 iulie 2019
3 iulie 2019
Ideea lor e că le-a intrat în cap să nu citească adevărul despre mine - pe facebook abia citesc cîțiva și pe blogul meu doar cîte 1-2 persoane fiecare postare. Totuși voi continua să scriu adevărul, acum mai am din ideile din caiețel numai cîteva, veți vedea că totul e adevărat și frumos, nu e ceva rău. Absolut sigur nu am avut niciodată niciun fel de delir sau idee greșită și nici orgoliu deloc, nici fiindcă sînt inteligentă, nici fiindcă aș fi un fel de Dumnezeu. Ideile lor sînt greșite și ceea ce scriu și am scris eu, foarte clar de altfel, este totuși un lucru important, fiind vorba de o crimă ce putea fi evitată. În afară de otravă mai există și alte lucruri criminale, în mod real. O crimă care contează, care nu era necesară, o viață care nu trebuia torturată sau eliminată din cauza delirului lor politic sau religios sau psihologic sau de rușine a nu știu cui etc. Unii credeau că sînt nebună și vorbeau peste mintea mea ca unui copil, cu ideea că nu voi mai fi otrăvită și apoi continuau în mod clar cu otravă mai multă. Viața oricărui om contează și nimeni nu trebuie omorît sau să se sinucidă. Nu trebuie. Și eu am fost în mod evident un om perfect și fără greșeală totodată. Se putea ușor dovedi totul. Ultima oară în oraș au pus otravă într-un fel de aburi calzi, înecăcioși, și nu mai puteam respira și mă ardea tot tegumentul descoperit, deci era în aer, fiindcă restul pielii nu mă ustura. De asemenea au pus din nou otravă alimentară, fiindcă am avut brusc colici extrem de dureroase, cum au făcut și de Florii, și în general otrăvurile care produceau colici au fost cu mai mulți ani în urmă, de atunci deloc. Am ajuns în Voluntari foarte greu și durerile la spate nu au mai dispărut, ca în dățile trecute. Oricum ei au declarat peste mintea mea că mă otrăvesc și ei cred că așa trebuie să fie, că ei trebuie să îl omoare pe Dumnezeu. Dar e o credință greșită, ca toate celelalte, nu are importanță că așa au făcut și cu cele dinainte de a mă naște eu, după cum spun ei. Tot așa sînt și cei care consideră că eu trebuia să fiu omorîtă, plecînd de la idei psihanalitice, interpretate greșit. Nu, nu trebuia.
Așadar, continuu, cu un preambul clar și adevărat.
Despre genii feminine și ideea lor că eu eram geniu feminin. Această idee se leagă de dorința lor aberantă ca ei să mă facă pe mine să delirez, sau să am delir de grandoare real. Ei spuneau că asta vor, să îmi creeze delir, ca să nu fie ei acuzați că m-au chinuit și că m-au tratat drept nebună, de parcă asta le-ar folosi la ceva, cînd de fapt eu nu aveam cum să am delir, fiind un om inteligent și lucid totodată, în permanență. Nu am avut nici vreun fel de interpretativitate, din același motiv. Bineînțeles că nu am fost geniu, în sensul în care unii sînt genii, de exemplu prin memorie imensă și creativitate în diverse domenii, fiindcă adevăratele genii asta sînt, giganți din punct de vedere intelectual. Nu știu dacă există genii feminine de acest fel, eu nu cunosc așa ceva. Nu puteam fi idioată să mă cred geniu. Unii, afirmînd că eram un fel de dumnezeu, spun totodată că eu aș fi singurul geniu feminin și că fără existența mea nu pot exista ceilalți. Da, am fost un om inteligent, repet, cu inteligență comprehensivă, de gen filozofic, ceea ce e mai feminin, și cu sufletul foarte bogat și luminos, frumos prin seninătate, claritate, fericire și iubire. Caracterul meu a fost bogat în toate virtuțile despre care am aflat din cărți, dar a fost adevărul, nu ceva imitat.
ACUM IAR AU STRICAT POSTĂRILE MELE PE FACEBOOK. AȘTEPT SĂ SE REPARE, SĂ POT SCRIE DIN NOU. DIN PĂCATE EI NU MĂ CRED CĂ VOI TERMINA, FIINDCĂ AM PROMIS CĂ VOI TERMINA ȘI NU MĂ MAI CRED, DAR EU NU AM VINĂ CĂ EI INTRĂ PESTE POSTĂRILE MELE. FIINDCĂ AZI AM MAI MULTĂ ENERGIE ȘI ÎNCĂ NU MĂ DOARE SPATELE, ABSOLUT SIGUR VOI TERMINA AZI SAU MÎINE, ACUM IAR AU STRICAT CEEA CE SCRIU PE INTERNET.
De data asta, azi, văd că nu vor să lase internetul corect, așa cum scriu. Au intrat adineaori peste mine cu ideea ”perseverezi în aceeași greșeală”. Vrea să spună că greșesc prin acest panegiric al persoanei mele. Sînt idioți, ați văzut clar că nu mi-au lăsat internetul nici zilele trecute, cînd am început să scriu aceste ultime postări ale mele și le-au întrerupt chiar dacă scriam altceva. Eu nu am făcut nici cea mai mică greșeală întreaga viață. Ei spun că ei consideră greșeală faptul că scriu adevărul. Nu e greșit, ei au idei greșite a priori, înainte să știe ce voi scrie. Alții spun că ei vor să șteargă adevărul fiindcă ideile mele sînt periculoase și oamenii ar putea înnebuni. Nu e adevărat, nimeni nu ar înnebuni. Ideea că ideile sînt periculoase e obscurantism deghizat în politicianism și alte lucruri rele. Pe Nietzsche l-au lăsat să scrie toate lucrurile rele și mincinoase de care era în stare și ei nu lasă binele din partea mea, de ce? Alții spun că nimeni nu poate crede că eu sînt Dumnezeu, fiindcă prin Dumnezeu ei înțeleg un om de care ascultă toți și pe mine nu mă ascultă nimeni. Oare? Cine e acel om? Cum adică ascultă toți? Sînt foarte mulți oameni respectați și de care alți oameni ascultă, care cred ei că e Dumnezeu? Nu, era doar un mod de a își bate joc de tine, ei nu cred că un anumit om e Dumnezeu. Deci ei cred că eu mă cred Dumnezeu? Da, toți te cred proastă și nebună, fără minte și tu ești de fapt singura rațiune normală. Ei par să creadă că eu am încercat să conving oamenii că sînt Dumnezeu, ceea ce nu s-a întîmplat niciodată, cum veți vedea din ce voi continua să scriu. Ei cred că dacă omul scrie că a fost perfect e prost, fiindcă nimeni nu poate convinge pe alții dacă se laudă. Dar poate că nu am intențional să conving pe nimeni. Legat de asta, ei cred că tu ești mai complicată și că scrii că ai fost perfectă ca să pară pentru proști că nu ai vrut să convingi și, astfel, să te creadă. Bine, dar e mai simplu și e evident că am spus numai adevărul și chiar putem dovedi și explica clar de tot totul. Tu scrii numai adevărul și ei cred că tu ești vicleană și proastă și că vrei să convingi oamenii de ceva ce nu există. Atunci de ce șterg ei ceea ce scriu acum? Fiindcă sînt nebuni și cred aberații politice sau altele și ei mereu vor fi la fel. De fapt, ei vor să te omoare fiindcă așa li s-a băgat în cap și le e teamă că oamenii vor înțelege adevărul curat, cum spui și scrii tu. Posibil să fie ei așa, dar eu nu aveam șansa să fiu acceptată ca om, adică lăsată în viață, decît prin adevărul curat, nu prin viclenie sau adevăr deghizat sau parțial sau scris în scopul de a convinge, așa cum fac demagogii. Eu am scris adevărul clar, inclusiv portretul meu, eu chiar așa am fost, repet, un om perfect și au existat și alții mereu și vor mai exista și cred că și în prezent există și alți oameni perfecți în lume.
ÎN MOMENTUL ACESTA IARĂȘI E CORECT INTERNETUL. Prin întreruperea lor am mai pierdut o oră.
Cei care strică postările mele și de asemenea cei care cred aberații psihanalitice că trebuie să mor se leagă logic în mod clar de aceia care m-au otrăvit absolut sigur, deci sprijină crima și răul, în mod cert.
Acum iar au început cu ideea că Rusia sau nu știu cine face un joc extrem de periculos. ”nimeni nu a făcut niciun fel de joc niciodată. Cristina e doar un om perfect normal și inteligent, care a fost masacrat 35 de ani încontinuu.” ”le-a intrat în cap că trebuie să mori, indiferent de orice.” ”Povestea ta a fost exact cum spui, extrem de frumoasă, dar ei nu pot înțelege, toți au fost mințiți.”
Cît despre omul-dumnezeu, în sensul în care sînt eu, eu nu am făcut decît să scriu clar adevărul obiectiv și numai adevărul și aproape tot adevărul pe scurt DESPRE MINE ca individ, niciun fel de delir sau interpretare, ci realitatea, deci puteți să mă numiți sau nu dumnezeu în acel sens al conectării lucrurilor și binelui în general, vă dau voie fără să mă supăr, acest lucru nu are nicio importanță, puteți face cum doriți. Am scris numai adevărul curat, inclusiv despre ideile lor politice bizare.
Faptul că mama, inclusiv în ultimele zile, vorbește mereu politică cu șoferii de taxi cînd sîntem în taxi împreună, nu înseamnă nimic. Ei comunică între ei, cu mine nu a vorbit nimeni niciodată, ei știu toate cele și eu am fost desigur în afara politicii lor. Uneori șoferii țipă în urechea mea ideile lor despre politicieni, cînd sînt cu mama. De asemenea ea vorbea cu vecinii mei de bloc pe la spatele meu, ei o acceptă și sînt în aceași oală. La fel, mama vorbea cu gărzile din spitalul de psihiatrie, fără să îi cunoască, diferite aberații. Odată, cînd m-a luat de la spital cu un taxi, spunea că ”am pierdut puterea”, ca să îi păcălească pe tîmpiți că ea a pierdut nu știu ce putere politică, pe care ea o lega de viața mea ca un fel om-dumnezeu, deci sursa tuturor puterilor lumești. Repet,oamenii proști foloseau puterea lor în lume, în mod paradoxal, chiar pentru a îmi face mie rău și a mă otrăvi ulterior, cam din anul 2000. Foarte mulți spun că în istorie ei au făcut mereu așa, ei, adică oamenii și că pe mine mă omoară mereu nebunii politici. Poate, dar vă spun cert că NU TREBUIA.
Ideea lor constantă că trebuie să îmi dea delir sau moartea e similară cu ideea lor că tebuie să înnebunesc, dar e posibil ca ea să existe numai legată de fărădelegea asupra mea. Poate că au această idee din cauza faptului că mi-au făcut rău nejustificat și vor să mușamalizeze totul, să apar eu proastă în ochii lumii, să mă omoare, cum spun toți. E normal că trebuie să fie adevărul, cum am spus din 84, fiindcă atunci ar fi fost în mod sigur și dreptatea, adică dreptul meu de a munci măcar, și absolut totul ar fi fost bine și nici măcar nu aș fi fost otrăvită.
Proștii cred că tu ești încrezută, cînd de fapt tu ai fost exact cum ai spus, fără aprecieri exagerate. Doamne, țara arde și baba se piaptănă. Adică era evident crimă josnică și ceva rău asupra unui om nevinovat și lor le pasă de ceva fără importanță, anume că proștii cred că sînt încrezută.
”tu ai fost numai respectul și binele față de oameni și nu ai răspuns niciodată la rău cu răul, și nu ai aruncat niciodată vorbe în gînd, în afară de 2-3 ori în ultimii 2-3 ani și o singură dată în tinerețe, cînd te-au păcălit și lovit rău.” Da, și dacă aș fi spus vorbe în gînd, ar fi fost bune și frumoase și cu rost, adică dacă ar fi trebuit, dacă aveam cu cine vorbi sau o anumită muncă de îndeplinit, nu aiurea. Voi continua în postarea următoare.
Pentru mulți dintre cei care cred în calitățile mele de Dumnezeu contează doar calitatea mea de creier, cînd în realitae eu am fost un om normal, bun și inteligent. Vă reamintesc că în latină inter-legere înseamnă a lega, a conecta, a înțelege deci ceva, și femeile inteligente cum am fost eu chiar asta sînt: persoane înțelegătoare, inteligente. Am fost un om inteligent ca persoană în societate, un om bun, care ar fi dovedit ușor inteligența sa, fie ca intelectual dacă aș fi avut vreo șansă, fie în orice muncă, oricît de umilă. Mai demult unii spuneau că ei au ales altă femeie în locul meu (?? e ilogic) fiindcă considerau că nu știu care dintre undele creierului meu - alfa, delta etc. nu erau la fel de bune ca ale altei femei și era de preferat aceea în locul meu. E total ilogic, aceste aberații le cred idioții care inventau mereu că mă resping în favoarea alteia și chipurile de aceea mă otrăvesc de moarte și tot restul torturilor reale. Eu am fost mereu ceea ce sînt acum, nimic altceva. Nimeni nu m-a ales, nu sînt omorîtă fiindcă e altcineva mai bun, treziți-vă o dată la realitate! Toate acelea sînt minciuni.
”toți cred minciuna unui nebun, nimeni nu crede în tine, Cristina. ”
De foarte multe ori ei au spus următoarele vorbe:
”Toată munca mea de o viață se va duce dracu”
”am făcut o facultate ca să fiu redusă la ea”
cu ură, dispreț și orgoliu, ca și cum eu eram ceva rău și proastă și ei erau reduși la mine.
Mi s-a spus că ei au obsesia controlului și în realitate ei nu controlează nimic niciodată. E adevărat, din acest punct de vedere filozofiile orientale, legate și de teoria haiku-ului la origine, au mai multă dreptate decît occidentalii.
M-am dus la cîrciuma din apropiere și am cumpărat 2 țigări la bucată. Atunci bărbatul din spatele tejghelei a insistat să întrebe răspicat ”Numai două?!” legîndu-se în aparență de ideea ”numai una” a lui Coșbuc. Ei au zis, cum spuneam, că mereu e numai una Dumnezeu, fiindcă logic nu e posibil altfel. Era una, spun ei și pe vremea religiilor politeiste și e logic ce și cum se întîmpla atunci. Chiar și cînd europenii cucereau, pe harta lumii, civilizațiile din America, și atunci era tot numai una. Nu mai explic.
”ei construiesc un viitor greșit” mi s-a spus legat de ideea acelui bărbat despre țigări.
Acum, în timp ce scriam, a trecut un alt elicopter pe aproape, la fel ca atunci, în oraș, cînd aveau ideea că ei aruncă otravă în aer să mă omoare. Tocmai plouase și se curățise aerul, cum a spus și mama de mai multe ori azi. Ideea e că ei vor aer împuțit și să mă omoare, fără niciun motiv.
”Ei cred că tu ești dușmanul lor și tu de fapt ești binele și prietenul lor.”
”americanii nu vor să ți se închine”
”idioții nu au înțeles că trebuie să ți se închine.”
Nimeni nu trebuie să mi se închine. Cum adică să mi se închine?
”Adică trebuie să te accepte, nu trebuie să te omoare, ei oricum sînt închinați din naștere, prin natura omului. Ei cred că tu nu ești om, dar tu ești chiar om.”
Unii erau mereu obsedați de ideea că trebuie să mă controleze și adesea asta au zis, sau că nu o să poată niciodaăt să mă controleze. Erau așa idioți încît credeau că trebuie să mă controleze, fără să considere că poate eram un om perfect bun și normal, că poate eram un om mai inteligent ca ei, care nu trebuia controlat și ar fi putut el, adică eu, așa cum e normal, să controleze pe alții în sens bun, cu forța iubirii și înțelegerii raționale. Fără să greșesc nimic, eu mi-aș fi văzut de treaba mea cu bine. Nimeni nu mi-a pus nicio întrebare. Oricum acest tip de nebuni se leagă de cei care credeau că sînt nebună, fără niciun motiv, sau credeau că ei au interese politice legate de mine.
Azi am încercat să țin pisica mea în casă înainte de a pleca la cumpărături. Pisica a ieșit printre picioarele mamei, pe care o rugasem să o țină în casă și să închidă ușa, dar mama a făcut la fel cum a făcut lunile trecute, cînd o rugam să țină pisica în casă.
Astfel unul a intrat peste mintea mea, cu ideea că și eu sînt la fel cu cei care au vrut să aibă control asupra mea și că ei nu sînt de fapt obsedați. Dar ei zic despre mine că am delir de grandoare, cînd de fapt ei au. Acest om nu are dreptate, eu nu am fost obsedată de control și nu am fost nebună niciodată. Legat de pisică și de orice alt aspect al vieții mele, eu am fost un om normal, realist, lucid, văzînd-mi de viața mea. Ei chiar aveau idei delirante și ideea de a mă omorî FIINDCĂ nu mă pot controla. Iar eu izolată, evident otrăvită, evident un om normal, dar ei erau șocați de conexiunea cu lumea a creierului meu și credeau că sînt un fenomen rău care trebuie anihilat. Nu trebuia, dreptate au cei care spuneau că eu am fost o binecuvîntare, chiar dacă am spus adevărul despre cum m-u chinuit. În rest, am spus și aș fi spus numai lucruri bune și frumoase, iar faptul că am spus adevărul despre cum mă omoară ei nu a fost o greșeală și nu a fost cauza niciunui rău. Ar fi trebuit doar să mă acceptați.
Oamenii au fost și sînt totodată homo faber și au evoluat ca specie inteligentă și nu sînt un lucru rău, fiindcă oamenii pot fi binele și frumosul, cu condiția să li se ofere ghidare corectă. Eu am oferit numai binele, dar ei nu au dorit să nici să vorbească cu mine, absolut deloc. Unii, fiind dezvoltați în științele lor și chiar în științe politice, au ajuns din păcate la o hiperinflație a eului, cum spun psihologii, în mod real - cum ar fi cei obsedați să mă controleze, nu eu am orgoliu sau eu hiperinflat cum spun unii, evident mincinos, dar aceste persoane care gîndesc așa cum am explicat, sau că vor să mor, exact asta sînt ei, persoane cu iluzia și obsesia controlului. Ei ajung să creadă că eu lor e foarte important, că inteligența lor e necesară, fără să mă întrebe nimic, fără ca eu să fi avut măcar o șansă în mod obiectiv în societate.Mi-au psus de mai multe ori că ei sînt într-o situație oribilă, fiind reduși la mine și ei cred în mod sincer și greșit că trebuie să mă omoare, ca să poată să exercite ei în mod plenar puterea lor necesară și utilă pentru oameni. E adevărul, e geșit că mă omoară. Nu am cum să îi fac să înțeleagă - oare înțelegeți că de fapt nu cîștigă nimic, voi, cei care vedeți că otrava era reală și celelalte hidoșenii la fel - oare înțelegeți că eu, cea închisă de la 13 ani de niște nebuni, cum spuneau ei că erau părinții mei, nu sînt eu problema, și că sînt nebuni să îmi vrea moartea? Și că de fapt, dovedibil, sînt încă doar binele și ceea ce e frumos și aș fi și acum în stare de bucurie și de a dărui ce e bun oamenilor, la fel de altruistă ca întotdeauna, fără niciun delir sau tulburare psihică? În stare de muncă ordonată și de iubire și vorbe bune și mereu gîndul curat?
”Nu te vrea poporul” Aceștia sînt mereu, cu această idee absurdă.
”cum au putut să facă așa ceva?” Ăștia intră mereu cu această idee peste mine.
”o nebună conduce lumea”, ”trebuie să o omorîm” - idei care au fost mereu, azi au făcut o inovație, spunînd că trebuie să mă anihileze.
”nu se (mai) poate face nimic.” Aceștia sînt cei mai periculoși. După ce intră aceștia, vin lucruri groaznice. Ei au această idee numai de cîțiva ani încoace, la fel cu cei care spun mereu că reei votează să mă omoare. (!!) De fapt ei nu au făcut nimic, niciodată nu m-au lăsat nimic și de fapt întotdeauna puteau să oprească crima și otrava și trebuiau și se putea să mă accepte în lume exact pentru ceea ce am fost ca om - un om perfect bun și inteligent, care poate fi acceptat exact pentru ceea ce este în realitate (sau măcar o parte), pentru tipul de intelect pe care îl are și pentru ceea ce poate face în societate. Un om perfect normal.
”nemții nu au cum să înțeleagă, ei mereu cred că tu ești România”
”Nemții au înțeles totul, numai poporul tău nu înțelege niciodată. Toți te-au lovit încontinuu și abia apoi au înțeles și acum toți vor să mori.”
Azi au intrat unii cu ideea că ”copilul nu poate crește în zgomot.” Aceștia sînt acum obsedați de creșterea următoarei, a viitorului dumnezeu-copil. Și eu eram și sînt vie și fără greșeală o viață întreagă.
”tu ai fost tot ce e bun și numai binele o viață întreagă, și ei vor să mori numai fiindcă au trecut anii și, între timp, ei s-au adîncit în minciuni politice și de altă natură despre tine. Ei au tot felul de iluzii și, cu toate că acestea sînt doar iluzii, și nu au nicio legătură cu tine, ei vor să mori.” ”Cu toate că tu ai fost deasupra lor, ei au crezut că tu ești proastă și nebună și că tebuie să te omoare ca să fie mai bine pentru ei.”
Acum cîteva cuvinte despre ontogeneză cum era numită în psihologie, pentru sensul mai profund al onotologiei filozofice (mai știți că științele occidentale s-au desprins istoric din filozofie? , sau devenirea omului în lume, prin propria existență, prin trecerea sa prin vîrstele vieții - copilărie, tinerețe, maturitate, bătrînețe.
Nu e destul să te naști, mai e nevoie și să fii în lume și să devii ceva. Unii gîndesc greșit că e destul ca următoarea să se nască. Cu o astfel de concepție ea va fi eventual omorîtă la cîțiva anișori. Și, desigur poate, se va naște alta. Acum eu nu spun că știu totul despre acest lucru, poate că adevărul e că ea de fapt nu există (adică nu a existat) și eu nu sînt decît cel mai mare martir al umanității, cu spun unii, un martir fără cauză. Sau cel mai bun geniu, distrusă o viață întreagă de nebuni, cum spun alții. Anumite date ale realității înclină spre ideea (ipoteză) că ea a existat, mereu, nu doar în secolul 20, nu doar legată de miturile și simbolurile din România, care este o țară tînără ca entitate politică, și ea nu a fost niciodată nebună, ci binele rațional. E posibil ca, în istorie, ea să fi fost omorîtă de mică și atunci ce e o lume fără acest fel de Dumnezeu, cum am explicat, ca putere de conectivitate a țesutului nervos, ca imagine a lumii prin simțuri vii și chiar ca spirit, căci asta e esența vieții și a lui Dumnezeu, și a oamenilor? Spiritul e viața, nu moartea, cum cred proștii și un trup fără spirit e un trup mort. Spiritul e totodată ceva foarte bun, o sinteză supraordonată a afectivității și intelectului unui om. Și al meu spirit e la fel. Răspunsul la întrebarea mea retorică e foarte logic și simplu - e vorba de o lume muribundă, e vorba deci de ceea ce în politică - adică lumea celor de jos - se numește război. E posibil, nu știu sigur, ca ea să fi fost repetat omorîtă în cursul războaielor îndelungate, eventual fiind ea copil, deci lumea inconștientă și în luptă crudă. Un Dumnezeu crud timp îndelungat nu e bine. Poate unii de aceea voiau să mă sinucid la 18 ani, ei așa spuneau, fiindcă voiau ca Dumnezeu să fie între 0 și 18 ani, vîrsta mai bună. Dar atunci de ce mă torturau încă din clasa a 8-a? Mai gîndiți ...
Dar asta nu e bine. Nu e înțelept să omori pe Dumnezeul copil la care se gîndesc ei, din fragedă copilărie. E greșit. Lumea ar continua să existe, dar nu s-ar dezvolta frumos. Faptul că am trecut prin copilărie în regimul politic anterior a dus la numele de epocă de aur de atunci, a fost în mod sigur un motiv. Dacă veți înțelege veți vedea că într-adevăr lumea simbolurilor era mereu legată de mine, chiar și înainte ca eu să fiu f_tă sau să integrez realitatea prin înțelegere. Nu e un delir, să nu judecați pripit, dacă nu știți încă adevărul clar în fapte, cum voi mai explica puțin mai încolo. Nu e nebunie că eu sînt o integrare a simbolurilor și adevărului, cum e orice om inteligent, și nu e nicidecum nebunie sau ceva ce trebuie distrus. Epoca copilăriei omenirii era numită epocă de aur odinioară, poate încă și acum. Oricum toate simbolurile și denumirile și limbile oamenilor se schimbă în permanență. Ei spun că eu am fost cel mai bun Dumnezeu din istorie, dar poate e o exagerare. Oricum povestea despre uciderea pruncilor din Biblie - pe vremea lui Irod - exact de aceea e așa și s-a referit la un fapt real și se referă la un fapt real, fiindcă ea încă există, acea poveste. Dacă veți gîndi logic, nu paranoic, veți înțelege foarte ușor toată istoria și Biblia și tot restul.
”Acceptarea ta ca om a fost nulă.”
”cum vrei tu (! nu vreau) ca ei să creadă că tu ești aceea, cînd tu nu ai avut niciun drept și nici pe nimeni în toată viața ta lîngă tine sau cît de cît, în afară de mama ta, care oricum era mama ta de la început?”
Nu avea nicio importanță dacă ei înțelegeau sau nu ce sînt, dacă credeau sau nu că eram dumnezeu, dar era foarte simplu să vadă că eram omorîtă fără vină, că nu avuesem nicio șansă de a răzbate, chiar dacă eram geniu sau Dumnezeu, că evident eram binele oprimat de rău și evident nu eram nebună niciodată și eram evident bună și nevinovată, cu inima caldă și deschisă față de oameni, evident inteligentă, evident izolată, evident tot ce spuneau psihologii și psihiatrii erau minciuni și e încă scris minciună despre mine - clar minciună - în documente psihiatrice. Dacă vedeau aceste evidențe, absolut sigur nu m-au fi respins și eu aș avut măcar un pic de viață bună în toți acești ani, cîțiva oameni ar fi existat în viața mea și totul ar fi fost frumos și bine oricum și nu m-ar fi otrăvit porcii aceia din oraș.
”tu ai fost într-adevăr numai binele toată viața, dar nu ai reușit să aduci la lumină binele adevărat. Dacă cei buni ar fi ieșit la lumină, atunci tu ai fi fost acceptată, nu te-ar fi izolat cu ideea că trebuie să te omoare în floarea vîrstei și nu te-ar fi otrăvit cu ideea că trebuie să mori ca ei să poată ascunde rușinea lor că au greșit față de tine!” ”Nu e o rușine nici pentru România, nici pentru alții, dar ei toți, dar proștii cred că ideea de rușine e mai importantă decît orice viață de om bun, nevinovat și inteligent, de parcă mîncarea și sexul (interesele proștilor, în opinia lor) ar fi datorate evitării rușinii în istorie de către cei vinovați. ”
”În cursul vieții tale, nu doar că te-au chinuit încontinuu, dar te-au considerat nebună și nedemnă de orice fel de muncă.” Bine, dar e ilogic, cum naiba să fii așa idiot încît să consideri că e nebun un om evident izolat aproape total de la 13 ani, deci un om aproape fără personalitate în sensul ei social? Fără relații cu alții, măcar cîteva, nici măcar un geniu nu poate fi recunoscut ca om și nu poate fi ceva între oameni. Dacă există cîteva relații, atunci omul se poate afirma ușor dacă e inteligent, chiar dacă trăiește într-un sat și nu la oraș. Este total ilogic să crezi că un om e nebun fiind acela complet izolat și fără să vorbești nimic cu el. Îmi este puțin trist cînd mă gîndesc că am iubit enorm oamenii, orice fel de oameni, dar fără să iubesc răutatea și prostia nelimitată, cea care omoară monstruos adică. Urăsc nedreptățile monstruoase pretutindeni în lume, nu doar asupra mea. Mereu am fost la fel, orientată spre lume, nu spre mine, cum mint unii porci. Unii ziceau că m-au prezentat lumii mereu drept opusul a ceea ce eram. Iubirea mea de oameni e aceeași, caldă și senină și dreaptă, poate totuși mă veți accepta, nu în ciuda faptului că nu am greșit nimic, ci tocmai fiindcă nu am greșit nimic. Oricum, cred că realizați că, chiar dacă aș fi greșit ceva, ei tot m-ar fi otrăvit, fiindcă sînt nebuni și proști.
”tu ai fost un copil normal ca toți copiii, doar că mai inteligentă. Ei nici nu au înțeles că erai un copil normal, datorită funcțiilor creierului tău.” E adevărat, iar vîrsta rațiunii a început pentru mine la 13 ani, și adevărata maturitate a fost pentru mine pe la 35 de ani, exact cum spuneau psihologii și nu a fost un lucru rău, după cum nici faptul de a înțelege eu totul nu a fost un lucru rău.
Mai țineți poate minte ideea aceea ”Dumnezeu e iubire”. Da, e o idee corectă. Nu e așa cum cred proștii, cum mi-au spus mie idioții, că ei credeau că Dumnezeu e sex, și aruncau răul asupra mea, ci este exact așa cum credeam eu în copilărie și cum cred copiii buni - Dumnezeu întotdeauna este iubire în sensul pur sufletesc și spiritual. Adică Dumnezeu în sensul adevărat, tot ce e bun (nu doar eu) și exact așa am fost eu toată viața ca persoană, dar oamenii nu aveau cum să înțeleagă. Răul însă nu e niciodată necesar, sper că ați înțeles că numai nebunii și proștii cred aaș ceva. Unii spuneau mereu ”tot răul spre bine”, ceea ce a degenerat în ideea tatei că vor arunca tot răul din lume asupra mea sau că eu nici nu visez ce mi-a pregătit el rău pentur viitor. Eu fiind binele, unii idioți credeau că trebuie să arunce răul asupra mea ca să pot străluci etc. Toate acele idei ale lor sînt complet greșite.
Încă cîteva cuvințele adevărate și chiar frumoase în opinia mea. Este adevărat că eu am înțeles singură demult cum este fiecare lucrușor și locușor și trebușoară a oamenilor, cel puțin a oamenilor civilizați din București și din locurile pe unde am fost în România și mai mult ca sigur și în Europa și în rest. Am înțeles că orice locușor și activitate omenească este un întreg din multe puncte de vedere și corespunde unor realități supraordonate, integrate prin cuvînt. Mergînd eu la un bacomat BCR să scot o sumă foarte mare pentru mine, de 300 de lei, (am fost mirată mai demult de apropierea acelei bănci de o zonă din Voluntari cu 4 frizerii într-un spațiu mic, Voluntariul fiind un oraș ce depinde administrativ de București, dar e în județul Ilfov). Pentru mine a fost simplu să descifrez anumite simboluri ale stabilimentului, din perspectiva a ceea ce am înțeles ca orice om inteligent, de una singură și, de-a lungul vieții mi-a fost mai simplu să înțeleg, fiind o fire contemplativă, adică cu calm și bucuria de a întîlini un om, oricît de puțin, un cer frumos, un copac minunat de frumos și bun și pentru om etc. Nu eram visătoare, eram doar lucidă. Mai există un singur lucru necesar înțelegerii lucrurilor, care mie mi-a plăcut foarte mult. Binele. Ipotezele bune nu înșeală niciodată. iar axioma cunoaște-te pe tine însuți e perfectă, însă numai pentru cei inteligenți. Socrate, o figură popularizată, vulgarizată, exprima atunci un adevăr elitist.
Deci, fiind 4 sau mai multe frizerii la un loc, într-un oraș fără librărie sau spitale din cîte văd eu - sigur nicio librărie în zona poliție- Gheață, unde stau eu cu mama, și poate niciun spital, dar, cînd tata a murit, nu au acceptat să vină salvarea, fiindcă avea domiciliu de București, așa spuneau vecinii, și aveau probabil dreptate, fiindcă și eu am fost terorizată de salvări mincinoase cînd problema mea era gravă și mă puteau ajuta, plus spitale care au mințit. Poate nebunii credeau atunci că trebuie să îl omoare pe tata, idee înverșunată sub forma urii față de Ceaușescu de o colegă a mea profesoară la ILC, unde lucrasem eu. Acea persoană m-a chinuit mult atunci, nu mai explic cum, și exact într-o anumită zi a murit tata, cînd m-au chinuit mult. Eu nu am fost vinovată că colegii mei profesori erau nebuni și loveau evident în mine ca proștii, fiind ghidați în mod sigur de idei greșite; dacă ar citi ce am scris eu pe bloguri ar înțelege precis ceea ce e bun. Păcat că ei au luat-o razna în fantezii nefondate și nu m-au întrebat nimic direct și poate v-au mințit despre cum mă purtam cu ei sau cu elevii, cînd eu eram chiar perfectă, pot încă dovedi. Dar au pus totul asupra trupului meu și eram clar otrăvită, în apartamentul cu arsenic și dantelă veche. În blogul 2 în care am stat cu chirie erau posibil resturi omenești și fusese mai mult timp anterior casă pentru prostituate.
În acest loc al concurenței celor 4 frizerii - fiindcă trebuie să mai asculte omul și Bărbierul din Sevilla, asfaltul nu a fost plasat pe tortuare, este una dintre rarele zone unde se regăsesc relicve din anii în care eram copil; odată am fost cu mamaia la Monica Pelin, colega mea de bancă, (pelin care simbolizează amarul vieții ca băutură din cupa craniului său pentru cei care nu doresc otravă în poezia lui Blaga). Desigur, viața e amară, dar nu doar amară, eu am fost extrem de fericită în permanență că am avut această șansă de viață și am dăruit binele cu adevărat și pacea și înțelegerea frumoasă a lumii mereu. Cînd eram mică mă descîntau că eram deocheată cu vorbele ”să rămîie (la persoana a treia dinadins) Monica curată luminată, ca de Dumnezeu lăsată”, fiindcă pe colega mea de bancă o chema Monica și pe vara mea Monica la fel, cum a insistat preoteasa, bunica Monicăi. Așa e sistemul. Unii sînt obsedați de control sau putere sau înțelegere, dar ei nici nu întreabă victima nimic și nu e nevoie să omoare în acest sens pe nimeni și ei nici măcar această lege morală nu o înțeleg și rîd de mine că eu nu am înțeles, cînd de fapt ceea ce contează e legea sistemului ca întreg, niciodată voința omului, într-un fel nici a mea, avînd eu rolul acesta, chiar dacă unii spun că e singura voință liberă în lume și că așa a fost și va fi mereu. Dar, în afară de un eventual prim movens, dacă există, voința mea e utilă pentru mine ca individ în mod cert, fiindcă e un luru normal, nu a fost încăpățînare niciodată, și dăruiește ordinea și bucuria măruntă a vieții mele de om umil, fără puteri ca alții sau altele, sănătatea și igiena și fericirea mea (ca om). Voința mea a fost bună, chiar dacă nu am avut putere în societate și oricum nu puteam obține nici ce aveam de strictă nevoie, adică să nu fiu otrăvită; le-am explicat clar și nu au înțeles, poate nici nu au citit și, fără să vorbească cu mine sau să aibă vreo dovadă, au hotărît să mă omoare, indiferent de orice. Voința mea a fost și este normală și bună, chiar dacă a fost o voință torturată prin abuzuri. Și eu nu am fost sursa niciunui rău, și dacă aș fi avut vreo putere, ar fi fost ceva bun pentru alții. Chiar și acum mă chinuiesc să scriu, prin mari direri fizice, adevărul pentru oameni, ceea ce e de fapt un lucru bun, cum de fapt nici nu știți, chiar încă înainte să scriu. Oamenii sînt copii care nu pricep nici asta, dar nu e vina lor că sînt proști. Secole de civilizație le-au dat iluzia supercontrolului. La fel funcționează și legile creierului meu, tot logic și tot normal, ca și legile logice ale sistemului.
În seara asta, imediat ce am început să scriu despre stabilimentele de igienă și înfrumusețare din Voluntari, au apicat altă tortură - au șters de două sau de trei ori fragmente întregi, pe care a trebuit să le rescriu, ceea ce a dus la încărcarea trupului meu cu rău și durere la spate, fiindcă mă obligau să repet - e simplu de ce din punct de vedere neurofiziologic, și apoi au trecut la lucruri și mai rele, de pildă nu lasă să apară ceea scriu eu decît la timp îndelungat după tastare, fragment cu fragment. În acest mod e și mai greu să scriu și apar greșeli typo și nu am cum să văd ce scriu, iar ei repetă conținuturile cu scopul așa zisei lor puteri de nebuni în lumea reprezentată de creierul meu omenesc. Deci în acest fel ei aruncă iar greutăți mari peste coloana mea vertebrală, care altfel nu ar fi fost, e o tehnică de distrugere și tortură, și asta s-a petrectu după ce mama m-a bătut la cap că eu scriu prea repede la tastatură și ea nu suportă acest lucru. Așa, în mod lent e mult mai greu pentru mine, și durerea e tot pe loc pe loc pe loc. A fost și pierdere de timp și posibil e ca ei să repete cuvintele spuse de mine înaintea mea, fiindcă astfel ei pot inventa și minciuni diabolice și pot totodată să își crească puterea de minciună și răutate, și credibiliatea, nelăsînd-mă, iată, din nou, poate a 5-a oară zilele astea, să scriu adevărul.
Spinarea mea e sfîșiată de durere, dar continuu, mai e puțin pentru azi, restul mîine. M-au chinuit prea tare pe net și mi-au stors energia, dar mîine voi reuși, fiindcă tot ce mai am e puțin de scris.
Vorbeam despre cum se mișcă lucrurile în societate și cum e fiecare locușor al omului și cum se integrează în restul sistemului. Ajunsesem la stabilimentele ce aminteau de case de toleranță și tocmai acolo au început să nu mă lase să scriu nebunii, ca și cum erau jigniți că scriu așa ceva, sau ca să îi facă pe idioți să fie jigniți, fiindcă acolo era un ”moment psihologic”, pe care ei au vrut să îl speculeze și astfel cititorii să piardă sensul bun a ceea ce voiam eu să scriu mai apoi. Și, în realitate, dacă nu mi-au citit caietul, atunci ei nu știau deloc ce voi scrie. Urmez acum, mai e puțin de tot, porcii mi-au dat dureri imense. Și restul mîine.
Întîmplător exemplu acesta era recent, din ziua de azi și veți vedea de ce e perfect. E adevărat că peste tot e la fel, peste tot e o scenă în cele mai mici detalii și toate aceste detalii, peste tot unde am umblat sînt lucruri (obiecte și cuvinte) conectate la viața mea, am explicat mai clar într-o postare a mea din blogul meu Papalașcă de lumină, mai demult.
E adevărat că e posibil să nu fie prostituate, pot fi orice, chiar și frizerițe. E adevărat că toate obiectele și activitățile omului funcționează ca un tot integrat și se petrece mereu în sistem numai ceea ce se poate petrece. Moartea mea e o dorință aiurea a lor, și în plus am fost și binele, nu doar acest fel de Dumnezeu. Ei toți sînt legați de mine și toate activitățile și businesul lor, doar faptul că îmi vor moartea și mă lovesc și mă otrăvesc, precum și alte crime asupra altor oameni sînt lucruri ilogice, nelegate de mine. Deci de aceea ei lovesc și mă omoară. Ca nebunii.
La una dintre frizerii am șezut pe o bancă nouă. Am privit burlanul care aruncă apa într-un mod aparte. Am privit măslinul sau arborele acela destul de mare care semăna cu un măslin și mi-am amintit cele două femei îmbrăcate în stilul sexi vulgar care ieșeau de acolo, din spatele casei și aveau, una cel puțin, mașină personală. Atunci gîndul s-a legat logic de faptul că nebunii spuneau ”faceți dragoste, nu război”, fiindcă măslinul e un simbol al păcii și proștii de atunci or fi crezut că să facă sex de la distanță cu Dumnezeul de atunci și deci să o tragă spre moarte. A face dragoste nu înseamnă doar sex, ci și binele și iubirea curată. În același spațiu al frizeriei era o scrumieră cu bancnote desenate pe ea. Conexiunea e clară - bani arși, iar legat de mine faptul că am fumat, în primul rînd din cauza izolării totale - dacă m-ar fi acceptat puțin nu aș fi fumat deloc și am fumat și din cauza otrăvii din partea vecinilor și înseși sărăciei. În plus, vă reamintesc că banii românești în acest răstimp, deși eu am fost complet săracă, au fost ștampilați cu efigiile geniilor românești mai ales artistice. Care erau toți, (în afară de Iorga, dar poate nu cunosc eu) strîns legați de viața mea personală - strada copilăriei, picturi ale unei rude etc. Chiar și acest lucru nu a fost datorită vreunei mașinații politice reale cum cred proștii, subliniez, reale, căci ei cred că asta fac fiindcă vor dar nu e așa. Toate locușoarele din lume, cu ecepția celor puse n scenă așa - dar în final și acelea, nu mai explic, sînt legate de tot trecutul civilizației și spun mai departe înșir-te mărgărite pentru toți cei cuminți și pentru cea care va mai fi, dacă va mai fi. Ori poate va fi, da nu veți mai ști fiindcă ea va fi omul bun acceptat pentru ce e ea în sine, ca om.
Azi au intrat unii cu ideea că ”copilul nu poate crește în zgomot.” Aceștia sînt acum obsedați de creșterea următoarei, a viitorului dumnezeu-copil. Și eu eram și sînt vie și fără greșeală o viață întreagă.
”tu ai fost tot ce e bun și numai binele o viață întreagă, și ei vor să mori numai fiindcă au trecut anii și, între timp, ei s-au adîncit în minciuni politice și de altă natură despre tine. Ei au tot felul de iluzii și, cu toate că acestea sînt doar iluzii, și nu au nicio legătură cu tine, ei vor să mori.” ”Cu toate că tu ai fost deasupra lor, ei au crezut că tu ești proastă și nebună și că tebuie să te omoare ca să fie mai bine pentru ei.”
Acum cîteva cuvinte despre ontogeneză cum era numită în psihologie, pentru sensul mai profund al onotologiei filozofice (mai știți că științele occidentale s-au desprins istoric din filozofie? , sau devenirea omului în lume, prin propria existență, prin trecerea sa prin vîrstele vieții - copilărie, tinerețe, maturitate, bătrînețe.
Nu e destul să te naști, mai e nevoie și să fii în lume și să devii ceva. Unii gîndesc greșit că e destul ca următoarea să se nască. Cu o astfel de concepție ea va fi eventual omorîtă la cîțiva anișori. Și, desigur poate, se va naște alta. Acum eu nu spun că știu totul despre acest lucru, poate că adevărul e că ea de fapt nu există (adică nu a existat) și eu nu sînt decît cel mai mare martir al umanității, cu spun unii, un martir fără cauză. Sau cel mai bun geniu, distrusă o viață întreagă de nebuni, cum spun alții. Anumite date ale realității înclină spre ideea (ipoteză) că ea a existat, mereu, nu doar în secolul 20, nu doar legată de miturile și simbolurile din România, care este o țară tînără ca entitate politică, și ea nu a fost niciodată nebună, ci binele rațional. E posibil ca, în istorie, ea să fi fost omorîtă de mică și atunci ce e o lume fără acest fel de Dumnezeu, cum am explicat, ca putere de conectivitate a țesutului nervos, ca imagine a lumii prin simțuri vii și chiar ca spirit, căci asta e esența vieții și a lui Dumnezeu, și a oamenilor? Spiritul e viața, nu moartea, cum cred proștii și un trup fără spirit e un trup mort. Spiritul e totodată ceva foarte bun, o sinteză supraordonată a afectivității și intelectului unui om. Și al meu spirit e la fel. Răspunsul la întrebarea mea retorică e foarte logic și simplu - e vorba de o lume muribundă, e vorba deci de ceea ce în politică - adică lumea celor de jos - se numește război. E posibil, nu știu sigur, ca ea să fi fost repetat omorîtă în cursul războaielor îndelungate, eventual fiind ea copil, deci lumea inconștientă și în luptă crudă. Un Dumnezeu crud timp îndelungat nu e bine. Poate unii de aceea voiau să mă sinucid la 18 ani, ei așa spuneau, fiindcă voiau ca Dumnezeu să fie între 0 și 18 ani, vîrsta mai bună. Dar atunci de ce mă torturau încă din clasa a 8-a? Mai gîndiți ...
Dar asta nu e bine. Nu e înțelept să omori pe Dumnezeul copil la care se gîndesc ei, din fragedă copilărie. E greșit. Lumea ar continua să existe, dar nu s-ar dezvolta frumos. Faptul că am trecut prin copilărie în regimul politic anterior a dus la numele de epocă de aur de atunci, a fost în mod sigur un motiv. Dacă veți înțelege veți vedea că într-adevăr lumea simbolurilor era mereu legată de mine, chiar și înainte ca eu să fiu f_tă sau să integrez realitatea prin înțelegere. Nu e un delir, să nu judecați pripit, dacă nu știți încă adevărul clar în fapte, cum voi mai explica puțin mai încolo. Nu e nebunie că eu sînt o integrare a simbolurilor și adevărului, cum e orice om inteligent, și nu e nicidecum nebunie sau ceva ce trebuie distrus. Epoca copilăriei omenirii era numită epocă de aur odinioară, poate încă și acum. Oricum toate simbolurile și denumirile și limbile oamenilor se schimbă în permanență. Ei spun că eu am fost cel mai bun Dumnezeu din istorie, dar poate e o exagerare. Oricum povestea despre uciderea pruncilor din Biblie - pe vremea lui Irod - exact de aceea e așa și s-a referit la un fapt real și se referă la un fapt real, fiindcă ea încă există, acea poveste. Dacă veți gîndi logic, nu paranoic, veți înțelege foarte ușor toată istoria și Biblia și tot restul.
”Acceptarea ta ca om a fost nulă.”
”cum vrei tu (! nu vreau) ca ei să creadă că tu ești aceea, cînd tu nu ai avut niciun drept și nici pe nimeni în toată viața ta lîngă tine sau cît de cît, în afară de mama ta, care oricum era mama ta de la început?”
Nu avea nicio importanță dacă ei înțelegeau sau nu ce sînt, dacă credeau sau nu că eram dumnezeu, dar era foarte simplu să vadă că eram omorîtă fără vină, că nu avuesem nicio șansă de a răzbate, chiar dacă eram geniu sau Dumnezeu, că evident eram binele oprimat de rău și evident nu eram nebună niciodată și eram evident bună și nevinovată, cu inima caldă și deschisă față de oameni, evident inteligentă, evident izolată, evident tot ce spuneau psihologii și psihiatrii erau minciuni și e încă scris minciună despre mine - clar minciună - în documente psihiatrice. Dacă vedeau aceste evidențe, absolut sigur nu m-au fi respins și eu aș avut măcar un pic de viață bună în toți acești ani, cîțiva oameni ar fi existat în viața mea și totul ar fi fost frumos și bine oricum și nu m-ar fi otrăvit porcii aceia din oraș.
”tu ai fost într-adevăr numai binele toată viața, dar nu ai reușit să aduci la lumină binele adevărat. Dacă cei buni ar fi ieșit la lumină, atunci tu ai fi fost acceptată, nu te-ar fi izolat cu ideea că trebuie să te omoare în floarea vîrstei și nu te-ar fi otrăvit cu ideea că trebuie să mori ca ei să poată ascunde rușinea lor că au greșit față de tine!” ”Nu e o rușine nici pentru România, nici pentru alții, dar ei toți, dar proștii cred că ideea de rușine e mai importantă decît orice viață de om bun, nevinovat și inteligent, de parcă mîncarea și sexul (interesele proștilor, în opinia lor) ar fi datorate evitării rușinii în istorie de către cei vinovați. ”
”În cursul vieții tale, nu doar că te-au chinuit încontinuu, dar te-au considerat nebună și nedemnă de orice fel de muncă.” Bine, dar e ilogic, cum naiba să fii așa idiot încît să consideri că e nebun un om evident izolat aproape total de la 13 ani, deci un om aproape fără personalitate în sensul ei social? Fără relații cu alții, măcar cîteva, nici măcar un geniu nu poate fi recunoscut ca om și nu poate fi ceva între oameni. Dacă există cîteva relații, atunci omul se poate afirma ușor dacă e inteligent, chiar dacă trăiește într-un sat și nu la oraș. Este total ilogic să crezi că un om e nebun fiind acela complet izolat și fără să vorbești nimic cu el. Îmi este puțin trist cînd mă gîndesc că am iubit enorm oamenii, orice fel de oameni, dar fără să iubesc răutatea și prostia nelimitată, cea care omoară monstruos adică. Urăsc nedreptățile monstruoase pretutindeni în lume, nu doar asupra mea. Mereu am fost la fel, orientată spre lume, nu spre mine, cum mint unii porci. Unii ziceau că m-au prezentat lumii mereu drept opusul a ceea ce eram. Iubirea mea de oameni e aceeași, caldă și senină și dreaptă, poate totuși mă veți accepta, nu în ciuda faptului că nu am greșit nimic, ci tocmai fiindcă nu am greșit nimic. Oricum, cred că realizați că, chiar dacă aș fi greșit ceva, ei tot m-ar fi otrăvit, fiindcă sînt nebuni și proști.
”tu ai fost un copil normal ca toți copiii, doar că mai inteligentă. Ei nici nu au înțeles că erai un copil normal, datorită funcțiilor creierului tău.” E adevărat, iar vîrsta rațiunii a început pentru mine la 13 ani, și adevărata maturitate a fost pentru mine pe la 35 de ani, exact cum spuneau psihologii și nu a fost un lucru rău, după cum nici faptul de a înțelege eu totul nu a fost un lucru rău.
Mai țineți poate minte ideea aceea ”Dumnezeu e iubire”. Da, e o idee corectă. Nu e așa cum cred proștii, cum mi-au spus mie idioții, că ei credeau că Dumnezeu e sex, și aruncau răul asupra mea, ci este exact așa cum credeam eu în copilărie și cum cred copiii buni - Dumnezeu întotdeauna este iubire în sensul pur sufletesc și spiritual. Adică Dumnezeu în sensul adevărat, tot ce e bun (nu doar eu) și exact așa am fost eu toată viața ca persoană, dar oamenii nu aveau cum să înțeleagă. Răul însă nu e niciodată necesar, sper că ați înțeles că numai nebunii și proștii cred aaș ceva. Unii spuneau mereu ”tot răul spre bine”, ceea ce a degenerat în ideea tatei că vor arunca tot răul din lume asupra mea sau că eu nici nu visez ce mi-a pregătit el rău pentur viitor. Eu fiind binele, unii idioți credeau că trebuie să arunce răul asupra mea ca să pot străluci etc. Toate acele idei ale lor sînt complet greșite.
Încă cîteva cuvințele adevărate și chiar frumoase în opinia mea. Este adevărat că eu am înțeles singură demult cum este fiecare lucrușor și locușor și trebușoară a oamenilor, cel puțin a oamenilor civilizați din București și din locurile pe unde am fost în România și mai mult ca sigur și în Europa și în rest. Am înțeles că orice locușor și activitate omenească este un întreg din multe puncte de vedere și corespunde unor realități supraordonate, integrate prin cuvînt. Mergînd eu la un bacomat BCR să scot o sumă foarte mare pentru mine, de 300 de lei, (am fost mirată mai demult de apropierea acelei bănci de o zonă din Voluntari cu 4 frizerii într-un spațiu mic, Voluntariul fiind un oraș ce depinde administrativ de București, dar e în județul Ilfov). Pentru mine a fost simplu să descifrez anumite simboluri ale stabilimentului, din perspectiva a ceea ce am înțeles ca orice om inteligent, de una singură și, de-a lungul vieții mi-a fost mai simplu să înțeleg, fiind o fire contemplativă, adică cu calm și bucuria de a întîlini un om, oricît de puțin, un cer frumos, un copac minunat de frumos și bun și pentru om etc. Nu eram visătoare, eram doar lucidă. Mai există un singur lucru necesar înțelegerii lucrurilor, care mie mi-a plăcut foarte mult. Binele. Ipotezele bune nu înșeală niciodată. iar axioma cunoaște-te pe tine însuți e perfectă, însă numai pentru cei inteligenți. Socrate, o figură popularizată, vulgarizată, exprima atunci un adevăr elitist.
Deci, fiind 4 sau mai multe frizerii la un loc, într-un oraș fără librărie sau spitale din cîte văd eu - sigur nicio librărie în zona poliție- Gheață, unde stau eu cu mama, și poate niciun spital, dar, cînd tata a murit, nu au acceptat să vină salvarea, fiindcă avea domiciliu de București, așa spuneau vecinii, și aveau probabil dreptate, fiindcă și eu am fost terorizată de salvări mincinoase cînd problema mea era gravă și mă puteau ajuta, plus spitale care au mințit. Poate nebunii credeau atunci că trebuie să îl omoare pe tata, idee înverșunată sub forma urii față de Ceaușescu de o colegă a mea profesoară la ILC, unde lucrasem eu. Acea persoană m-a chinuit mult atunci, nu mai explic cum, și exact într-o anumită zi a murit tata, cînd m-au chinuit mult. Eu nu am fost vinovată că colegii mei profesori erau nebuni și loveau evident în mine ca proștii, fiind ghidați în mod sigur de idei greșite; dacă ar citi ce am scris eu pe bloguri ar înțelege precis ceea ce e bun. Păcat că ei au luat-o razna în fantezii nefondate și nu m-au întrebat nimic direct și poate v-au mințit despre cum mă purtam cu ei sau cu elevii, cînd eu eram chiar perfectă, pot încă dovedi. Dar au pus totul asupra trupului meu și eram clar otrăvită, în apartamentul cu arsenic și dantelă veche. În blogul 2 în care am stat cu chirie erau posibil resturi omenești și fusese mai mult timp anterior casă pentru prostituate.
În acest loc al concurenței celor 4 frizerii - fiindcă trebuie să mai asculte omul și Bărbierul din Sevilla, asfaltul nu a fost plasat pe tortuare, este una dintre rarele zone unde se regăsesc relicve din anii în care eram copil; odată am fost cu mamaia la Monica Pelin, colega mea de bancă, (pelin care simbolizează amarul vieții ca băutură din cupa craniului său pentru cei care nu doresc otravă în poezia lui Blaga). Desigur, viața e amară, dar nu doar amară, eu am fost extrem de fericită în permanență că am avut această șansă de viață și am dăruit binele cu adevărat și pacea și înțelegerea frumoasă a lumii mereu. Cînd eram mică mă descîntau că eram deocheată cu vorbele ”să rămîie (la persoana a treia dinadins) Monica curată luminată, ca de Dumnezeu lăsată”, fiindcă pe colega mea de bancă o chema Monica și pe vara mea Monica la fel, cum a insistat preoteasa, bunica Monicăi. Așa e sistemul. Unii sînt obsedați de control sau putere sau înțelegere, dar ei nici nu întreabă victima nimic și nu e nevoie să omoare în acest sens pe nimeni și ei nici măcar această lege morală nu o înțeleg și rîd de mine că eu nu am înțeles, cînd de fapt ceea ce contează e legea sistemului ca întreg, niciodată voința omului, într-un fel nici a mea, avînd eu rolul acesta, chiar dacă unii spun că e singura voință liberă în lume și că așa a fost și va fi mereu. Dar, în afară de un eventual prim movens, dacă există, voința mea e utilă pentru mine ca individ în mod cert, fiindcă e un luru normal, nu a fost încăpățînare niciodată, și dăruiește ordinea și bucuria măruntă a vieții mele de om umil, fără puteri ca alții sau altele, sănătatea și igiena și fericirea mea (ca om). Voința mea a fost bună, chiar dacă nu am avut putere în societate și oricum nu puteam obține nici ce aveam de strictă nevoie, adică să nu fiu otrăvită; le-am explicat clar și nu au înțeles, poate nici nu au citit și, fără să vorbească cu mine sau să aibă vreo dovadă, au hotărît să mă omoare, indiferent de orice. Voința mea a fost și este normală și bună, chiar dacă a fost o voință torturată prin abuzuri. Și eu nu am fost sursa niciunui rău, și dacă aș fi avut vreo putere, ar fi fost ceva bun pentru alții. Chiar și acum mă chinuiesc să scriu, prin mari direri fizice, adevărul pentru oameni, ceea ce e de fapt un lucru bun, cum de fapt nici nu știți, chiar încă înainte să scriu. Oamenii sînt copii care nu pricep nici asta, dar nu e vina lor că sînt proști. Secole de civilizație le-au dat iluzia supercontrolului. La fel funcționează și legile creierului meu, tot logic și tot normal, ca și legile logice ale sistemului.
În seara asta, imediat ce am început să scriu despre stabilimentele de igienă și înfrumusețare din Voluntari, au apicat altă tortură - au șters de două sau de trei ori fragmente întregi, pe care a trebuit să le rescriu, ceea ce a dus la încărcarea trupului meu cu rău și durere la spate, fiindcă mă obligau să repet - e simplu de ce din punct de vedere neurofiziologic, și apoi au trecut la lucruri și mai rele, de pildă nu lasă să apară ceea scriu eu decît la timp îndelungat după tastare, fragment cu fragment. În acest mod e și mai greu să scriu și apar greșeli typo și nu am cum să văd ce scriu, iar ei repetă conținuturile cu scopul așa zisei lor puteri de nebuni în lumea reprezentată de creierul meu omenesc. Deci în acest fel ei aruncă iar greutăți mari peste coloana mea vertebrală, care altfel nu ar fi fost, e o tehnică de distrugere și tortură, și asta s-a petrectu după ce mama m-a bătut la cap că eu scriu prea repede la tastatură și ea nu suportă acest lucru. Așa, în mod lent e mult mai greu pentru mine, și durerea e tot pe loc pe loc pe loc. A fost și pierdere de timp și posibil e ca ei să repete cuvintele spuse de mine înaintea mea, fiindcă astfel ei pot inventa și minciuni diabolice și pot totodată să își crească puterea de minciună și răutate, și credibiliatea, nelăsînd-mă, iată, din nou, poate a 5-a oară zilele astea, să scriu adevărul.
Spinarea mea e sfîșiată de durere, dar continuu, mai e puțin pentru azi, restul mîine. M-au chinuit prea tare pe net și mi-au stors energia, dar mîine voi reuși, fiindcă tot ce mai am e puțin de scris.
Vorbeam despre cum se mișcă lucrurile în societate și cum e fiecare locușor al omului și cum se integrează în restul sistemului. Ajunsesem la stabilimentele ce aminteau de case de toleranță și tocmai acolo au început să nu mă lase să scriu nebunii, ca și cum erau jigniți că scriu așa ceva, sau ca să îi facă pe idioți să fie jigniți, fiindcă acolo era un ”moment psihologic”, pe care ei au vrut să îl speculeze și astfel cititorii să piardă sensul bun a ceea ce voiam eu să scriu mai apoi. Și, în realitate, dacă nu mi-au citit caietul, atunci ei nu știau deloc ce voi scrie. Urmez acum, mai e puțin de tot, porcii mi-au dat dureri imense. Și restul mîine.
Întîmplător exemplu acesta era recent, din ziua de azi și veți vedea de ce e perfect. E adevărat că peste tot e la fel, peste tot e o scenă în cele mai mici detalii și toate aceste detalii, peste tot unde am umblat sînt lucruri (obiecte și cuvinte) conectate la viața mea, am explicat mai clar într-o postare a mea din blogul meu Papalașcă de lumină, mai demult.
E adevărat că e posibil să nu fie prostituate, pot fi orice,chiar și frizerițe. E adevărat că toate obiectele și activitățile omului funcționează ca un tot integrat și se petrece mereu în sistem numai ceea ce se poate petrece. Moartea mea e o dorință aiurea a lor, și în plus am fost și binele, nu doar acest fel de Dumnezeu. Ei toți sînt legați de mine și toate activitățile și businesul lor, doar faptul că îmi vor moartea și mă lovesc și mă otrăvesc, precum și alte crime asupra altor oameni sînt lucruri ilogice, nelegate de mine. Deci de aceea ei lovesc și mă omoară. Ca nebunii.
La una dintre frizerii am șezut pe o bancă nouă. Am privit burlanul care aruncă apa într-un mod aparte. Am privit măslinul sau arborele acela destul de mare care semăna cu un măslin și mi-am amintit cele două femei îmbrăcate în stilul sexi vulgar care ieșeau de acolo, din spatele casei și aveau, una cel puțin, mașină personală. Atunci gîndul s-a legat logic de faptul că nebunii spuneau ”faceți dragoste, nu război”, fiindcă măslinul e un simbol al păcii și proștii de atunci or fi crezut că să facă sex de la distanță cu Dumnezeul de atunci și deci să o tragă spre moarte. A face dragoste nu înseamnă doar sex, ci și binele și iubirea curată. În același spațiu al frizeriei era o scrumieră cu bancnote desenate pe ea. Conexiunea e clară - bani arși, iar legat de mine faptul că am fumat, în primul rînd din cauza izolării totale - dacă m-ar fi acceptat puțin nu aș fi fumat deloc și am fumat și din cauza otrăvii din partea vecinilor și înseși sărăciei. În plus, vă reamintesc că banii românești în acest răstimp, deși eu am fost complet săracă, au fost ștampilați cu efigiile geniilor românești mai ales artistice. Care erau toți, (în afară de Iorga, dar poate nu cunosc eu) strîns legați de viața mea personală - strada copilăriei, picturi ale unei rude etc. Chiar și acest lucru nu a fost datorită vreunei mașinații politice reale cum cred proștii, subliniez, reale, căci ei cred că asta fac fiindcă vor dar nu e așa. Toate locușoarele din lume, cu ecepția celor puse n scenă așa - dar în final și acelea, nu mai explic, sînt legate de tot trecutul civilizației și spun mai departe înșir-te mărgărite pentru toți cei cuminți și pentru cea care va mai fi, dacă va mai fi. Ori poate va fi, da nu veți mai ști fiindcă ea va fi omul bun acceptat pentru ce e ea în sine, ca om.
Din păcate în noaptea asta m-au masacrat monstruos, aseară a fost mai bine. Nu știu dacă nu e și de la elicopterul acela dar poate nu. Durerea ei au adus-o mai ales prin tortura asupra mea pe internet prin tehnicile explicate de mine.
Cu dezolare vă spun că nici mîine nu voi putea scriu din nou deloc, dar voi reveni să termin caiețelul acesta poate poimîine și abia apoi vă voi părăsi total, dar ei nu trebuiau să mă omoare și nici dvs.. Dacă nu aplicau azi tehnici urîte de virusare a textului meu, cu scopul clar de a mă omorî, asta e logic, nu altceva, atunci precis aș fi terminat încă de săptămîna trecută și acum nu mă durea nimic. Dar atrebuit să continuu, e singura mea relație cu oamenii, cu dvs. adică și trebuie și din alte motive. Mulțumesc dacă ați citit.
Așadar, continuu, cu un preambul clar și adevărat.
Despre genii feminine și ideea lor că eu eram geniu feminin. Această idee se leagă de dorința lor aberantă ca ei să mă facă pe mine să delirez, sau să am delir de grandoare real. Ei spuneau că asta vor, să îmi creeze delir, ca să nu fie ei acuzați că m-au chinuit și că m-au tratat drept nebună, de parcă asta le-ar folosi la ceva, cînd de fapt eu nu aveam cum să am delir, fiind un om inteligent și lucid totodată, în permanență. Nu am avut nici vreun fel de interpretativitate, din același motiv. Bineînțeles că nu am fost geniu, în sensul în care unii sînt genii, de exemplu prin memorie imensă și creativitate în diverse domenii, fiindcă adevăratele genii asta sînt, giganți din punct de vedere intelectual. Nu știu dacă există genii feminine de acest fel, eu nu cunosc așa ceva. Nu puteam fi idioată să mă cred geniu. Unii, afirmînd că eram un fel de dumnezeu, spun totodată că eu aș fi singurul geniu feminin și că fără existența mea nu pot exista ceilalți. Da, am fost un om inteligent, repet, cu inteligență comprehensivă, de gen filozofic, ceea ce e mai feminin, și cu sufletul foarte bogat și luminos, frumos prin seninătate, claritate, fericire și iubire. Caracterul meu a fost bogat în toate virtuțile despre care am aflat din cărți, dar a fost adevărul, nu ceva imitat.
ACUM IAR AU STRICAT POSTĂRILE MELE PE FACEBOOK. AȘTEPT SĂ SE REPARE, SĂ POT SCRIE DIN NOU. DIN PĂCATE EI NU MĂ CRED CĂ VOI TERMINA, FIINDCĂ AM PROMIS CĂ VOI TERMINA ȘI NU MĂ MAI CRED, DAR EU NU AM VINĂ CĂ EI INTRĂ PESTE POSTĂRILE MELE. FIINDCĂ AZI AM MAI MULTĂ ENERGIE ȘI ÎNCĂ NU MĂ DOARE SPATELE, ABSOLUT SIGUR VOI TERMINA AZI SAU MÎINE, ACUM IAR AU STRICAT CEEA CE SCRIU PE INTERNET.
De data asta, azi, văd că nu vor să lase internetul corect, așa cum scriu. Au intrat adineaori peste mine cu ideea ”perseverezi în aceeași greșeală”. Vrea să spună că greșesc prin acest panegiric al persoanei mele. Sînt idioți, ați văzut clar că nu mi-au lăsat internetul nici zilele trecute, cînd am început să scriu aceste ultime postări ale mele și le-au întrerupt chiar dacă scriam altceva. Eu nu am făcut nici cea mai mică greșeală întreaga viață. Ei spun că ei consideră greșeală faptul că scriu adevărul. Nu e greșit, ei au idei greșite a priori, înainte să știe ce voi scrie. Alții spun că ei vor să șteargă adevărul fiindcă ideile mele sînt periculoase și oamenii ar putea înnebuni. Nu e adevărat, nimeni nu ar înnebuni. Ideea că ideile sînt periculoase e obscurantism deghizat în politicianism și alte lucruri rele. Pe Nietzsche l-au lăsat să scrie toate lucrurile rele și mincinoase de care era în stare și ei nu lasă binele din partea mea, de ce? Alții spun că nimeni nu poate crede că eu sînt Dumnezeu, fiindcă prin Dumnezeu ei înțeleg un om de care ascultă toți și pe mine nu mă ascultă nimeni. Oare? Cine e acel om? Cum adică ascultă toți? Sînt foarte mulți oameni respectați și de care alți oameni ascultă, care cred ei că e Dumnezeu? Nu, era doar un mod de a își bate joc de tine, ei nu cred că un anumit om e Dumnezeu. Deci ei cred că eu mă cred Dumnezeu? Da, toți te cred proastă și nebună, fără minte și tu ești de fapt singura rațiune normală. Ei par să creadă că eu am încercat să conving oamenii că sînt Dumnezeu, ceea ce nu s-a întîmplat niciodată, cum veți vedea din ce voi continua să scriu. Ei cred că dacă omul scrie că a fost perfect e prost, fiindcă nimeni nu poate convinge pe alții dacă se laudă. Dar poate că nu am intențional să conving pe nimeni. Legat de asta, ei cred că tu ești mai complicată și că scrii că ai fost perfectă ca să pară pentru proști că nu ai vrut să convingi și, astfel, să te creadă. Bine, dar e mai simplu și e evident că am spus numai adevărul și chiar putem dovedi și explica clar de tot totul. Tu scrii numai adevărul și ei cred că tu ești vicleană și proastă și că vrei să convingi oamenii de ceva ce nu există. Atunci de ce șterg ei ceea ce scriu acum? Fiindcă sînt nebuni și cred aberații politice sau altele și ei mereu vor fi la fel. De fapt, ei vor să te omoare fiindcă așa li s-a băgat în cap și le e teamă că oamenii vor înțelege adevărul curat, cum spui și scrii tu. Posibil să fie ei așa, dar eu nu aveam șansa să fiu acceptată ca om, adică lăsată în viață, decît prin adevărul curat, nu prin viclenie sau adevăr deghizat sau parțial sau scris în scopul de a convinge, așa cum fac demagogii. Eu am scris adevărul clar, inclusiv portretul meu, eu chiar așa am fost, repet, un om perfect și au existat și alții mereu și vor mai exista și cred că și în prezent există și alți oameni perfecți în lume.
ÎN MOMENTUL ACESTA IARĂȘI E CORECT INTERNETUL. Prin întreruperea lor am mai pierdut o oră.
Cei care strică postările mele și de asemenea cei care cred aberații psihanalitice că trebuie să mor se leagă logic în mod clar de aceia care m-au otrăvit absolut sigur, deci sprijină crima și răul, în mod cert.
Acum iar au început cu ideea că Rusia sau nu știu cine face un joc extrem de periculos. ”nimeni nu a făcut niciun fel de joc niciodată. Cristina e doar un om perfect normal și inteligent, care a fost masacrat 35 de ani încontinuu.” ”le-a intrat în cap că trebuie să mori, indiferent de orice.” ”Povestea ta a fost exact cum spui, extrem de frumoasă, dar ei nu pot înțelege, toți au fost mințiți.”
Cît despre omul-dumnezeu, în sensul în care sînt eu, eu nu am făcut decît să scriu clar adevărul obiectiv și numai adevărul și aproape tot adevărul pe scurt DESPRE MINE ca individ, niciun fel de delir sau interpretare, ci realitatea, deci puteți să mă numiți sau nu dumnezeu în acel sens al conectării lucrurilor și binelui în general, vă dau voie fără să mă supăr, acest lucru nu are nicio importanță, puteți face cum doriți. Am scris numai adevărul curat, inclusiv despre ideile lor politice bizare.
Faptul că mama, inclusiv în ultimele zile, vorbește mereu politică cu șoferii de taxi cînd sîntem în taxi împreună, nu înseamnă nimic. Ei comunică între ei, cu mine nu a vorbit nimeni niciodată, ei știu toate cele și eu am fost desigur în afara politicii lor. Uneori șoferii țipă în urechea mea ideile lor despre politicieni, cînd sînt cu mama. De asemenea ea vorbea cu vecinii mei de bloc pe la spatele meu, ei o acceptă și sînt în aceași oală. La fel, mama vorbea cu gărzile din spitalul de psihiatrie, fără să îi cunoască, diferite aberații. Odată, cînd m-a luat de la spital cu un taxi, spunea că ”am pierdut puterea”, ca să îi păcălească pe tîmpiți că ea a pierdut nu știu ce putere politică, pe care ea o lega de viața mea ca un fel om-dumnezeu, deci sursa tuturor puterilor lumești. Repet,oamenii proști foloseau puterea lor în lume, în mod paradoxal, chiar pentru a îmi face mie rău și a mă otrăvi ulterior, cam din anul 2000. Foarte mulți spun că în istorie ei au făcut mereu așa, ei, adică oamenii și că pe mine mă omoară mereu nebunii politici. Poate, dar vă spun cert că NU TREBUIA.
Ideea lor constantă că trebuie să îmi dea delir sau moartea e similară cu ideea lor că tebuie să înnebunesc, dar e posibil ca ea să existe numai legată de fărădelegea asupra mea. Poate că au această idee din cauza faptului că mi-au făcut rău nejustificat și vor să mușamalizeze totul, să apar eu proastă în ochii lumii, să mă omoare, cum spun toți. E normal că trebuie să fie adevărul, cum am spus din 84, fiindcă atunci ar fi fost în mod sigur și dreptatea, adică dreptul meu de a munci măcar, și absolut totul ar fi fost bine și nici măcar nu aș fi fost otrăvită.
Proștii cred că tu ești încrezută, cînd de fapt tu ai fost exact cum ai spus, fără aprecieri exagerate. Doamne, țara arde și baba se piaptănă. Adică era evident crimă josnică și ceva rău asupra unui om nevinovat și lor le pasă de ceva fără importanță, anume că proștii cred că sînt încrezută.
”tu ai fost numai respectul și binele față de oameni și nu ai răspuns niciodată la rău cu răul, și nu ai aruncat niciodată vorbe în gînd, în afară de 2-3 ori în ultimii 2-3 ani și o singură dată în tinerețe, cînd te-au păcălit și lovit rău.” Da, și dacă aș fi spus vorbe în gînd, ar fi fost bune și frumoase și cu rost, adică dacă ar fi trebuit, dacă aveam cu cine vorbi sau o anumită muncă de îndeplinit, nu aiurea. Voi continua în postarea următoare.
Pentru mulți dintre cei care cred în calitățile mele de Dumnezeu contează doar calitatea mea de creier, cînd în realitae eu am fost un om normal, bun și inteligent. Vă reamintesc că în latină inter-legere înseamnă a lega, a conecta, a înțelege deci ceva, și femeile inteligente cum am fost eu chiar asta sînt: persoane înțelegătoare, inteligente. Am fost un om inteligent ca persoană în societate, un om bun, care ar fi dovedit ușor inteligența sa, fie ca intelectual dacă aș fi avut vreo șansă, fie în orice muncă, oricît de umilă. Mai demult unii spuneau că ei au ales altă femeie în locul meu (?? e ilogic) fiindcă considerau că nu știu care dintre undele creierului meu - alfa, delta etc. nu erau la fel de bune ca ale altei femei și era de preferat aceea în locul meu. E total ilogic, aceste aberații le cred idioții care inventau mereu că mă resping în favoarea alteia și chipurile de aceea mă otrăvesc de moarte și tot restul torturilor reale. Eu am fost mereu ceea ce sînt acum, nimic altceva. Nimeni nu m-a ales, nu sînt omorîtă fiindcă e altcineva mai bun, treziți-vă o dată la realitate! Toate acelea sînt minciuni.
”toți cred minciuna unui nebun, nimeni nu crede în tine, Cristina. ”
De foarte multe ori ei au spus următoarele vorbe:
”Toată munca mea de o viață se va duce dracu”
”am făcut o facultate ca să fiu redusă la ea”
cu ură, dispreț și orgoliu, ca și cum eu eram ceva rău și proastă și ei erau reduși la mine.
Mi s-a spus că ei au obsesia controlului și în realitate ei nu controlează nimic niciodată. E adevărat, din acest punct de vedere filozofiile orientale, legate și de teoria haiku-ului la origine, au mai multă dreptate decît occidentalii.
M-am dus la cîrciuma din apropiere și am cumpărat 2 țigări la bucată. Atunci bărbatul din spatele tejghelei a insistat să întrebe răspicat ”Numai două?!” legîndu-se în aparență de ideea ”numai una” a lui Coșbuc. Ei au zis, cum spuneam, că mereu e numai una Dumnezeu, fiindcă logic nu e posibil altfel. Era una, spun ei și pe vremea religiilor politeiste și e logic ce și cum se întîmpla atunci. Chiar și cînd europenii cucereau, pe harta lumii, civilizațiile din America, și atunci era tot numai una. Nu mai explic.
”ei construiesc un viitor greșit” mi s-a spus legat de ideea acelui bărbat despre țigări.
Acum, în timp ce scriam, a trecut un alt elicopter pe aproape, la fel ca atunci, în oraș, cînd aveau ideea că ei aruncă otravă în aer să mă omoare. Tocmai plouase și se curățise aerul, cum a spus și mama de mai multe ori azi. Ideea e că ei vor aer împuțit și să mă omoare, fără niciun motiv.
”Ei cred că tu ești dușmanul lor și tu de fapt ești binele și prietenul lor.”
”americanii nu vor să ți se închine”
”idioții nu au înțeles că trebuie să ți se închine.”
Nimeni nu trebuie să mi se închine. Cum adică să mi se închine?
”Adică trebuie să te accepte, nu trebuie să te omoare, ei oricum sînt închinați din naștere, prin natura omului. Ei cred că tu nu ești om, dar tu ești chiar om.”
Unii erau mereu obsedați de ideea că trebuie să mă controleze și adesea asta au zis, sau că nu o să poată niciodaăt să mă controleze. Erau așa idioți încît credeau că trebuie să mă controleze, fără să considere că poate eram un om perfect bun și normal, că poate eram un om mai inteligent ca ei, care nu trebuia controlat și ar fi putut el, adică eu, așa cum e normal, să controleze pe alții în sens bun, cu forța iubirii și înțelegerii raționale. Fără să greșesc nimic, eu mi-aș fi văzut de treaba mea cu bine. Nimeni nu mi-a pus nicio întrebare. Oricum acest tip de nebuni se leagă de cei care credeau că sînt nebună, fără niciun motiv, sau credeau că ei au interese politice legate de mine.
Azi am încercat să țin pisica mea în casă înainte de a pleca la cumpărături. Pisica a ieșit printre picioarele mamei, pe care o rugasem să o țină în casă și să închidă ușa, dar mama a făcut la fel cum a făcut lunile trecute, cînd o rugam să țină pisica în casă.
Astfel unul a intrat peste mintea mea, cu ideea că și eu sînt la fel cu cei care au vrut să aibă control asupra mea și că ei nu sînt de fapt obsedați. Dar ei zic despre mine că am delir de grandoare, cînd de fapt ei au. Acest om nu are dreptate, eu nu am fost obsedată de control și nu am fost nebună niciodată. Legat de pisică și de orice alt aspect al vieții mele, eu am fost un om normal, realist, lucid, văzînd-mi de viața mea. Ei chiar aveau idei delirante și ideea de a mă omorî FIINDCĂ nu mă pot controla. Iar eu izolată, evident otrăvită, evident un om normal, dar ei erau șocați de conexiunea cu lumea a creierului meu și credeau că sînt un fenomen rău care trebuie anihilat. Nu trebuia, dreptate au cei care spuneau că eu am fost o binecuvîntare, chiar dacă am spus adevărul despre cum m-u chinuit. În rest, am spus și aș fi spus numai lucruri bune și frumoase, iar faptul că am spus adevărul despre cum mă omoară ei nu a fost o greșeală și nu a fost cauza niciunui rău. Ar fi trebuit doar să mă acceptați.
Oamenii au fost și sînt totodată homo faber și au evoluat ca specie inteligentă și nu sînt un lucru rău, fiindcă oamenii pot fi binele și frumosul, cu condiția să li se ofere ghidare corectă. Eu am oferit numai binele, dar ei nu au dorit să nici să vorbească cu mine, absolut deloc. Unii, fiind dezvoltați în științele lor și chiar în științe politice, au ajuns din păcate la o hiperinflație a eului, cum spun psihologii, în mod real - cum ar fi cei obsedați să mă controleze, nu eu am orgoliu sau eu hiperinflat cum spun unii, evident mincinos, dar aceste persoane care gîndesc așa cum am explicat, sau că vor să mor, exact asta sînt ei, persoane cu iluzia și obsesia controlului. Ei ajung să creadă că eu lor e foarte important, că inteligența lor e necesară, fără să mă întrebe nimic, fără ca eu să fi avut măcar o șansă în mod obiectiv în societate.Mi-au psus de mai multe ori că ei sînt într-o situație oribilă, fiind reduși la mine și ei cred în mod sincer și greșit că trebuie să mă omoare, ca să poată să exercite ei în mod plenar puterea lor necesară și utilă pentru oameni. E adevărul, e geșit că mă omoară. Nu am cum să îi fac să înțeleagă - oare înțelegeți că de fapt nu cîștigă nimic, voi, cei care vedeți că otrava era reală și celelalte hidoșenii la fel - oare înțelegeți că eu, cea închisă de la 13 ani de niște nebuni, cum spuneau ei că erau părinții mei, nu sînt eu problema, și că sînt nebuni să îmi vrea moartea? Și că de fapt, dovedibil, sînt încă doar binele și ceea ce e frumos și aș fi și acum în stare de bucurie și de a dărui ce e bun oamenilor, la fel de altruistă ca întotdeauna, fără niciun delir sau tulburare psihică? În stare de muncă ordonată și de iubire și vorbe bune și mereu gîndul curat?
”Nu te vrea poporul” Aceștia sînt mereu, cu această idee absurdă.
”cum au putut să facă așa ceva?” Ăștia intră mereu cu această idee peste mine.
”o nebună conduce lumea”, ”trebuie să o omorîm” - idei care au fost mereu, azi au făcut o inovație, spunînd că trebuie să mă anihileze.
”nu se (mai) poate face nimic.” Aceștia sînt cei mai periculoși. După ce intră aceștia, vin lucruri groaznice. Ei au această idee numai de cîțiva ani încoace, la fel cu cei care spun mereu că reei votează să mă omoare. (!!) De fapt ei nu au făcut nimic, niciodată nu m-au lăsat nimic și de fapt întotdeauna puteau să oprească crima și otrava și trebuiau și se putea să mă accepte în lume exact pentru ceea ce am fost ca om - un om perfect bun și inteligent, care poate fi acceptat exact pentru ceea ce este în realitate (sau măcar o parte), pentru tipul de intelect pe care îl are și pentru ceea ce poate face în societate. Un om perfect normal.
”nemții nu au cum să înțeleagă, ei mereu cred că tu ești România”
”Nemții au înțeles totul, numai poporul tău nu înțelege niciodată. Toți te-au lovit încontinuu și abia apoi au înțeles și acum toți vor să mori.”
Azi au intrat unii cu ideea că ”copilul nu poate crește în zgomot.” Aceștia sînt acum obsedați de creșterea următoarei, a viitorului dumnezeu-copil. Și eu eram și sînt vie și fără greșeală o viață întreagă.
”tu ai fost tot ce e bun și numai binele o viață întreagă, și ei vor să mori numai fiindcă au trecut anii și, între timp, ei s-au adîncit în minciuni politice și de altă natură despre tine. Ei au tot felul de iluzii și, cu toate că acestea sînt doar iluzii, și nu au nicio legătură cu tine, ei vor să mori.” ”Cu toate că tu ai fost deasupra lor, ei au crezut că tu ești proastă și nebună și că tebuie să te omoare ca să fie mai bine pentru ei.”
Acum cîteva cuvinte despre ontogeneză cum era numită în psihologie, pentru sensul mai profund al onotologiei filozofice (mai știți că științele occidentale s-au desprins istoric din filozofie? , sau devenirea omului în lume, prin propria existență, prin trecerea sa prin vîrstele vieții - copilărie, tinerețe, maturitate, bătrînețe.
Nu e destul să te naști, mai e nevoie și să fii în lume și să devii ceva. Unii gîndesc greșit că e destul ca următoarea să se nască. Cu o astfel de concepție ea va fi eventual omorîtă la cîțiva anișori. Și, desigur poate, se va naște alta. Acum eu nu spun că știu totul despre acest lucru, poate că adevărul e că ea de fapt nu există (adică nu a existat) și eu nu sînt decît cel mai mare martir al umanității, cu spun unii, un martir fără cauză. Sau cel mai bun geniu, distrusă o viață întreagă de nebuni, cum spun alții. Anumite date ale realității înclină spre ideea (ipoteză) că ea a existat, mereu, nu doar în secolul 20, nu doar legată de miturile și simbolurile din România, care este o țară tînără ca entitate politică, și ea nu a fost niciodată nebună, ci binele rațional. E posibil ca, în istorie, ea să fi fost omorîtă de mică și atunci ce e o lume fără acest fel de Dumnezeu, cum am explicat, ca putere de conectivitate a țesutului nervos, ca imagine a lumii prin simțuri vii și chiar ca spirit, căci asta e esența vieții și a lui Dumnezeu, și a oamenilor? Spiritul e viața, nu moartea, cum cred proștii și un trup fără spirit e un trup mort. Spiritul e totodată ceva foarte bun, o sinteză supraordonată a afectivității și intelectului unui om. Și al meu spirit e la fel. Răspunsul la întrebarea mea retorică e foarte logic și simplu - e vorba de o lume muribundă, e vorba deci de ceea ce în politică - adică lumea celor de jos - se numește război. E posibil, nu știu sigur, ca ea să fi fost repetat omorîtă în cursul războaielor îndelungate, eventual fiind ea copil, deci lumea inconștientă și în luptă crudă. Un Dumnezeu crud timp îndelungat nu e bine. Poate unii de aceea voiau să mă sinucid la 18 ani, ei așa spuneau, fiindcă voiau ca Dumnezeu să fie între 0 și 18 ani, vîrsta mai bună. Dar atunci de ce mă torturau încă din clasa a 8-a? Mai gîndiți ...
Dar asta nu e bine. Nu e înțelept să omori pe Dumnezeul copil la care se gîndesc ei, din fragedă copilărie. E greșit. Lumea ar continua să existe, dar nu s-ar dezvolta frumos. Faptul că am trecut prin copilărie în regimul politic anterior a dus la numele de epocă de aur de atunci, a fost în mod sigur un motiv. Dacă veți înțelege veți vedea că într-adevăr lumea simbolurilor era mereu legată de mine, chiar și înainte ca eu să fiu f_tă sau să integrez realitatea prin înțelegere. Nu e un delir, să nu judecați pripit, dacă nu știți încă adevărul clar în fapte, cum voi mai explica puțin mai încolo. Nu e nebunie că eu sînt o integrare a simbolurilor și adevărului, cum e orice om inteligent, și nu e nicidecum nebunie sau ceva ce trebuie distrus. Epoca copilăriei omenirii era numită epocă de aur odinioară, poate încă și acum. Oricum toate simbolurile și denumirile și limbile oamenilor se schimbă în permanență. Ei spun că eu am fost cel mai bun Dumnezeu din istorie, dar poate e o exagerare. Oricum povestea despre uciderea pruncilor din Biblie - pe vremea lui Irod - exact de aceea e așa și s-a referit la un fapt real și se referă la un fapt real, fiindcă ea încă există, acea poveste. Dacă veți gîndi logic, nu paranoic, veți înțelege foarte ușor toată istoria și Biblia și tot restul.
”Acceptarea ta ca om a fost nulă.”
”cum vrei tu (! nu vreau) ca ei să creadă că tu ești aceea, cînd tu nu ai avut niciun drept și nici pe nimeni în toată viața ta lîngă tine sau cît de cît, în afară de mama ta, care oricum era mama ta de la început?”
Nu avea nicio importanță dacă ei înțelegeau sau nu ce sînt, dacă credeau sau nu că eram dumnezeu, dar era foarte simplu să vadă că eram omorîtă fără vină, că nu avuesem nicio șansă de a răzbate, chiar dacă eram geniu sau Dumnezeu, că evident eram binele oprimat de rău și evident nu eram nebună niciodată și eram evident bună și nevinovată, cu inima caldă și deschisă față de oameni, evident inteligentă, evident izolată, evident tot ce spuneau psihologii și psihiatrii erau minciuni și e încă scris minciună despre mine - clar minciună - în documente psihiatrice. Dacă vedeau aceste evidențe, absolut sigur nu m-au fi respins și eu aș avut măcar un pic de viață bună în toți acești ani, cîțiva oameni ar fi existat în viața mea și totul ar fi fost frumos și bine oricum și nu m-ar fi otrăvit porcii aceia din oraș.
”tu ai fost într-adevăr numai binele toată viața, dar nu ai reușit să aduci la lumină binele adevărat. Dacă cei buni ar fi ieșit la lumină, atunci tu ai fi fost acceptată, nu te-ar fi izolat cu ideea că trebuie să te omoare în floarea vîrstei și nu te-ar fi otrăvit cu ideea că trebuie să mori ca ei să poată ascunde rușinea lor că au greșit față de tine!” ”Nu e o rușine nici pentru România, nici pentru alții, dar ei toți, dar proștii cred că ideea de rușine e mai importantă decît orice viață de om bun, nevinovat și inteligent, de parcă mîncarea și sexul (interesele proștilor, în opinia lor) ar fi datorate evitării rușinii în istorie de către cei vinovați. ”
”În cursul vieții tale, nu doar că te-au chinuit încontinuu, dar te-au considerat nebună și nedemnă de orice fel de muncă.” Bine, dar e ilogic, cum naiba să fii așa idiot încît să consideri că e nebun un om evident izolat aproape total de la 13 ani, deci un om aproape fără personalitate în sensul ei social? Fără relații cu alții, măcar cîteva, nici măcar un geniu nu poate fi recunoscut ca om și nu poate fi ceva între oameni. Dacă există cîteva relații, atunci omul se poate afirma ușor dacă e inteligent, chiar dacă trăiește într-un sat și nu la oraș. Este total ilogic să crezi că un om e nebun fiind acela complet izolat și fără să vorbești nimic cu el. Îmi este puțin trist cînd mă gîndesc că am iubit enorm oamenii, orice fel de oameni, dar fără să iubesc răutatea și prostia nelimitată, cea care omoară monstruos adică. Urăsc nedreptățile monstruoase pretutindeni în lume, nu doar asupra mea. Mereu am fost la fel, orientată spre lume, nu spre mine, cum mint unii porci. Unii ziceau că m-au prezentat lumii mereu drept opusul a ceea ce eram. Iubirea mea de oameni e aceeași, caldă și senină și dreaptă, poate totuși mă veți accepta, nu în ciuda faptului că nu am greșit nimic, ci tocmai fiindcă nu am greșit nimic. Oricum, cred că realizați că, chiar dacă aș fi greșit ceva, ei tot m-ar fi otrăvit, fiindcă sînt nebuni și proști.
”tu ai fost un copil normal ca toți copiii, doar că mai inteligentă. Ei nici nu au înțeles că erai un copil normal, datorită funcțiilor creierului tău.” E adevărat, iar vîrsta rațiunii a început pentru mine la 13 ani, și adevărata maturitate a fost pentru mine pe la 35 de ani, exact cum spuneau psihologii și nu a fost un lucru rău, după cum nici faptul de a înțelege eu totul nu a fost un lucru rău.
Mai țineți poate minte ideea aceea ”Dumnezeu e iubire”. Da, e o idee corectă. Nu e așa cum cred proștii, cum mi-au spus mie idioții, că ei credeau că Dumnezeu e sex, și aruncau răul asupra mea, ci este exact așa cum credeam eu în copilărie și cum cred copiii buni - Dumnezeu întotdeauna este iubire în sensul pur sufletesc și spiritual. Adică Dumnezeu în sensul adevărat, tot ce e bun (nu doar eu) și exact așa am fost eu toată viața ca persoană, dar oamenii nu aveau cum să înțeleagă. Răul însă nu e niciodată necesar, sper că ați înțeles că numai nebunii și proștii cred aaș ceva. Unii spuneau mereu ”tot răul spre bine”, ceea ce a degenerat în ideea tatei că vor arunca tot răul din lume asupra mea sau că eu nici nu visez ce mi-a pregătit el rău pentur viitor. Eu fiind binele, unii idioți credeau că trebuie să arunce răul asupra mea ca să pot străluci etc. Toate acele idei ale lor sînt complet greșite.
Încă cîteva cuvințele adevărate și chiar frumoase în opinia mea. Este adevărat că eu am înțeles singură demult cum este fiecare lucrușor și locușor și trebușoară a oamenilor, cel puțin a oamenilor civilizați din București și din locurile pe unde am fost în România și mai mult ca sigur și în Europa și în rest. Am înțeles că orice locușor și activitate omenească este un întreg din multe puncte de vedere și corespunde unor realități supraordonate, integrate prin cuvînt. Mergînd eu la un bacomat BCR să scot o sumă foarte mare pentru mine, de 300 de lei, (am fost mirată mai demult de apropierea acelei bănci de o zonă din Voluntari cu 4 frizerii într-un spațiu mic, Voluntariul fiind un oraș ce depinde administrativ de București, dar e în județul Ilfov). Pentru mine a fost simplu să descifrez anumite simboluri ale stabilimentului, din perspectiva a ceea ce am înțeles ca orice om inteligent, de una singură și, de-a lungul vieții mi-a fost mai simplu să înțeleg, fiind o fire contemplativă, adică cu calm și bucuria de a întîlini un om, oricît de puțin, un cer frumos, un copac minunat de frumos și bun și pentru om etc. Nu eram visătoare, eram doar lucidă. Mai există un singur lucru necesar înțelegerii lucrurilor, care mie mi-a plăcut foarte mult. Binele. Ipotezele bune nu înșeală niciodată. iar axioma cunoaște-te pe tine însuți e perfectă, însă numai pentru cei inteligenți. Socrate, o figură popularizată, vulgarizată, exprima atunci un adevăr elitist.
Deci, fiind 4 sau mai multe frizerii la un loc, într-un oraș fără librărie sau spitale din cîte văd eu - sigur nicio librărie în zona poliție- Gheață, unde stau eu cu mama, și poate niciun spital, dar, cînd tata a murit, nu au acceptat să vină salvarea, fiindcă avea domiciliu de București, așa spuneau vecinii, și aveau probabil dreptate, fiindcă și eu am fost terorizată de salvări mincinoase cînd problema mea era gravă și mă puteau ajuta, plus spitale care au mințit. Poate nebunii credeau atunci că trebuie să îl omoare pe tata, idee înverșunată sub forma urii față de Ceaușescu de o colegă a mea profesoară la ILC, unde lucrasem eu. Acea persoană m-a chinuit mult atunci, nu mai explic cum, și exact într-o anumită zi a murit tata, cînd m-au chinuit mult. Eu nu am fost vinovată că colegii mei profesori erau nebuni și loveau evident în mine ca proștii, fiind ghidați în mod sigur de idei greșite; dacă ar citi ce am scris eu pe bloguri ar înțelege precis ceea ce e bun. Păcat că ei au luat-o razna în fantezii nefondate și nu m-au întrebat nimic direct și poate v-au mințit despre cum mă purtam cu ei sau cu elevii, cînd eu eram chiar perfectă, pot încă dovedi. Dar au pus totul asupra trupului meu și eram clar otrăvită, în apartamentul cu arsenic și dantelă veche. În blogul 2 în care am stat cu chirie erau posibil resturi omenești și fusese mai mult timp anterior casă pentru prostituate.
În acest loc al concurenței celor 4 frizerii - fiindcă trebuie să mai asculte omul și Bărbierul din Sevilla, asfaltul nu a fost plasat pe tortuare, este una dintre rarele zone unde se regăsesc relicve din anii în care eram copil; odată am fost cu mamaia la Monica Pelin, colega mea de bancă, (pelin care simbolizează amarul vieții ca băutură din cupa craniului său pentru cei care nu doresc otravă în poezia lui Blaga). Desigur, viața e amară, dar nu doar amară, eu am fost extrem de fericită în permanență că am avut această șansă de viață și am dăruit binele cu adevărat și pacea și înțelegerea frumoasă a lumii mereu. Cînd eram mică mă descîntau că eram deocheată cu vorbele ”să rămîie (la persoana a treia dinadins) Monica curată luminată, ca de Dumnezeu lăsată”, fiindcă pe colega mea de bancă o chema Monica și pe vara mea Monica la fel, cum a insistat preoteasa, bunica Monicăi. Așa e sistemul. Unii sînt obsedați de control sau putere sau înțelegere, dar ei nici nu întreabă victima nimic și nu e nevoie să omoare în acest sens pe nimeni și ei nici măcar această lege morală nu o înțeleg și rîd de mine că eu nu am înțeles, cînd de fapt ceea ce contează e legea sistemului ca întreg, niciodată voința omului, într-un fel nici a mea, avînd eu rolul acesta, chiar dacă unii spun că e singura voință liberă în lume și că așa a fost și va fi mereu. Dar, în afară de un eventual prim movens, dacă există, voința mea e utilă pentru mine ca individ în mod cert, fiindcă e un luru normal, nu a fost încăpățînare niciodată, și dăruiește ordinea și bucuria măruntă a vieții mele de om umil, fără puteri ca alții sau altele, sănătatea și igiena și fericirea mea (ca om). Voința mea a fost bună, chiar dacă nu am avut putere în societate și oricum nu puteam obține nici ce aveam de strictă nevoie, adică să nu fiu otrăvită; le-am explicat clar și nu au înțeles, poate nici nu au citit și, fără să vorbească cu mine sau să aibă vreo dovadă, au hotărît să mă omoare, indiferent de orice. Voința mea a fost și este normală și bună, chiar dacă a fost o voință torturată prin abuzuri. Și eu nu am fost sursa niciunui rău, și dacă aș fi avut vreo putere, ar fi fost ceva bun pentru alții. Chiar și acum mă chinuiesc să scriu, prin mari direri fizice, adevărul pentru oameni, ceea ce e de fapt un lucru bun, cum de fapt nici nu știți, chiar încă înainte să scriu. Oamenii sînt copii care nu pricep nici asta, dar nu e vina lor că sînt proști. Secole de civilizație le-au dat iluzia supercontrolului. La fel funcționează și legile creierului meu, tot logic și tot normal, ca și legile logice ale sistemului.
În seara asta, imediat ce am început să scriu despre stabilimentele de igienă și înfrumusețare din Voluntari, au apicat altă tortură - au șters de două sau de trei ori fragmente întregi, pe care a trebuit să le rescriu, ceea ce a dus la încărcarea trupului meu cu rău și durere la spate, fiindcă mă obligau să repet - e simplu de ce din punct de vedere neurofiziologic, și apoi au trecut la lucruri și mai rele, de pildă nu lasă să apară ceea scriu eu decît la timp îndelungat după tastare, fragment cu fragment. În acest mod e și mai greu să scriu și apar greșeli typo și nu am cum să văd ce scriu, iar ei repetă conținuturile cu scopul așa zisei lor puteri de nebuni în lumea reprezentată de creierul meu omenesc. Deci în acest fel ei aruncă iar greutăți mari peste coloana mea vertebrală, care altfel nu ar fi fost, e o tehnică de distrugere și tortură, și asta s-a petrectu după ce mama m-a bătut la cap că eu scriu prea repede la tastatură și ea nu suportă acest lucru. Așa, în mod lent e mult mai greu pentru mine, și durerea e tot pe loc pe loc pe loc. A fost și pierdere de timp și posibil e ca ei să repete cuvintele spuse de mine înaintea mea, fiindcă astfel ei pot inventa și minciuni diabolice și pot totodată să își crească puterea de minciună și răutate, și credibiliatea, nelăsînd-mă, iată, din nou, poate a 5-a oară zilele astea, să scriu adevărul.
Spinarea mea e sfîșiată de durere, dar continuu, mai e puțin pentru azi, restul mîine. M-au chinuit prea tare pe net și mi-au stors energia, dar mîine voi reuși, fiindcă tot ce mai am e puțin de scris.
Vorbeam despre cum se mișcă lucrurile în societate și cum e fiecare locușor al omului și cum se integrează în restul sistemului. Ajunsesem la stabilimentele ce aminteau de case de toleranță și tocmai acolo au început să nu mă lase să scriu nebunii, ca și cum erau jigniți că scriu așa ceva, sau ca să îi facă pe idioți să fie jigniți, fiindcă acolo era un ”moment psihologic”, pe care ei au vrut să îl speculeze și astfel cititorii să piardă sensul bun a ceea ce voiam eu să scriu mai apoi. Și, în realitate, dacă nu mi-au citit caietul, atunci ei nu știau deloc ce voi scrie. Urmez acum, mai e puțin de tot, porcii mi-au dat dureri imense. Și restul mîine.
Întîmplător exemplu acesta era recent, din ziua de azi și veți vedea de ce e perfect. E adevărat că peste tot e la fel, peste tot e o scenă în cele mai mici detalii și toate aceste detalii, peste tot unde am umblat sînt lucruri (obiecte și cuvinte) conectate la viața mea, am explicat mai clar într-o postare a mea din blogul meu Papalașcă de lumină, mai demult.
E adevărat că e posibil să nu fie prostituate, pot fi orice, chiar și frizerițe. E adevărat că toate obiectele și activitățile omului funcționează ca un tot integrat și se petrece mereu în sistem numai ceea ce se poate petrece. Moartea mea e o dorință aiurea a lor, și în plus am fost și binele, nu doar acest fel de Dumnezeu. Ei toți sînt legați de mine și toate activitățile și businesul lor, doar faptul că îmi vor moartea și mă lovesc și mă otrăvesc, precum și alte crime asupra altor oameni sînt lucruri ilogice, nelegate de mine. Deci de aceea ei lovesc și mă omoară. Ca nebunii.
La una dintre frizerii am șezut pe o bancă nouă. Am privit burlanul care aruncă apa într-un mod aparte. Am privit măslinul sau arborele acela destul de mare care semăna cu un măslin și mi-am amintit cele două femei îmbrăcate în stilul sexi vulgar care ieșeau de acolo, din spatele casei și aveau, una cel puțin, mașină personală. Atunci gîndul s-a legat logic de faptul că nebunii spuneau ”faceți dragoste, nu război”, fiindcă măslinul e un simbol al păcii și proștii de atunci or fi crezut că să facă sex de la distanță cu Dumnezeul de atunci și deci să o tragă spre moarte. A face dragoste nu înseamnă doar sex, ci și binele și iubirea curată. În același spațiu al frizeriei era o scrumieră cu bancnote desenate pe ea. Conexiunea e clară - bani arși, iar legat de mine faptul că am fumat, în primul rînd din cauza izolării totale - dacă m-ar fi acceptat puțin nu aș fi fumat deloc și am fumat și din cauza otrăvii din partea vecinilor și înseși sărăciei. În plus, vă reamintesc că banii românești în acest răstimp, deși eu am fost complet săracă, au fost ștampilați cu efigiile geniilor românești mai ales artistice. Care erau toți, (în afară de Iorga, dar poate nu cunosc eu) strîns legați de viața mea personală - strada copilăriei, picturi ale unei rude etc. Chiar și acest lucru nu a fost datorită vreunei mașinații politice reale cum cred proștii, subliniez, reale, căci ei cred că asta fac fiindcă vor dar nu e așa. Toate locușoarele din lume, cu ecepția celor puse n scenă așa - dar în final și acelea, nu mai explic, sînt legate de tot trecutul civilizației și spun mai departe înșir-te mărgărite pentru toți cei cuminți și pentru cea care va mai fi, dacă va mai fi. Ori poate va fi, da nu veți mai ști fiindcă ea va fi omul bun acceptat pentru ce e ea în sine, ca om.
Azi au intrat unii cu ideea că ”copilul nu poate crește în zgomot.” Aceștia sînt acum obsedați de creșterea următoarei, a viitorului dumnezeu-copil. Și eu eram și sînt vie și fără greșeală o viață întreagă.
”tu ai fost tot ce e bun și numai binele o viață întreagă, și ei vor să mori numai fiindcă au trecut anii și, între timp, ei s-au adîncit în minciuni politice și de altă natură despre tine. Ei au tot felul de iluzii și, cu toate că acestea sînt doar iluzii, și nu au nicio legătură cu tine, ei vor să mori.” ”Cu toate că tu ai fost deasupra lor, ei au crezut că tu ești proastă și nebună și că tebuie să te omoare ca să fie mai bine pentru ei.”
Acum cîteva cuvinte despre ontogeneză cum era numită în psihologie, pentru sensul mai profund al onotologiei filozofice (mai știți că științele occidentale s-au desprins istoric din filozofie? , sau devenirea omului în lume, prin propria existență, prin trecerea sa prin vîrstele vieții - copilărie, tinerețe, maturitate, bătrînețe.
Nu e destul să te naști, mai e nevoie și să fii în lume și să devii ceva. Unii gîndesc greșit că e destul ca următoarea să se nască. Cu o astfel de concepție ea va fi eventual omorîtă la cîțiva anișori. Și, desigur poate, se va naște alta. Acum eu nu spun că știu totul despre acest lucru, poate că adevărul e că ea de fapt nu există (adică nu a existat) și eu nu sînt decît cel mai mare martir al umanității, cu spun unii, un martir fără cauză. Sau cel mai bun geniu, distrusă o viață întreagă de nebuni, cum spun alții. Anumite date ale realității înclină spre ideea (ipoteză) că ea a existat, mereu, nu doar în secolul 20, nu doar legată de miturile și simbolurile din România, care este o țară tînără ca entitate politică, și ea nu a fost niciodată nebună, ci binele rațional. E posibil ca, în istorie, ea să fi fost omorîtă de mică și atunci ce e o lume fără acest fel de Dumnezeu, cum am explicat, ca putere de conectivitate a țesutului nervos, ca imagine a lumii prin simțuri vii și chiar ca spirit, căci asta e esența vieții și a lui Dumnezeu, și a oamenilor? Spiritul e viața, nu moartea, cum cred proștii și un trup fără spirit e un trup mort. Spiritul e totodată ceva foarte bun, o sinteză supraordonată a afectivității și intelectului unui om. Și al meu spirit e la fel. Răspunsul la întrebarea mea retorică e foarte logic și simplu - e vorba de o lume muribundă, e vorba deci de ceea ce în politică - adică lumea celor de jos - se numește război. E posibil, nu știu sigur, ca ea să fi fost repetat omorîtă în cursul războaielor îndelungate, eventual fiind ea copil, deci lumea inconștientă și în luptă crudă. Un Dumnezeu crud timp îndelungat nu e bine. Poate unii de aceea voiau să mă sinucid la 18 ani, ei așa spuneau, fiindcă voiau ca Dumnezeu să fie între 0 și 18 ani, vîrsta mai bună. Dar atunci de ce mă torturau încă din clasa a 8-a? Mai gîndiți ...
Dar asta nu e bine. Nu e înțelept să omori pe Dumnezeul copil la care se gîndesc ei, din fragedă copilărie. E greșit. Lumea ar continua să existe, dar nu s-ar dezvolta frumos. Faptul că am trecut prin copilărie în regimul politic anterior a dus la numele de epocă de aur de atunci, a fost în mod sigur un motiv. Dacă veți înțelege veți vedea că într-adevăr lumea simbolurilor era mereu legată de mine, chiar și înainte ca eu să fiu f_tă sau să integrez realitatea prin înțelegere. Nu e un delir, să nu judecați pripit, dacă nu știți încă adevărul clar în fapte, cum voi mai explica puțin mai încolo. Nu e nebunie că eu sînt o integrare a simbolurilor și adevărului, cum e orice om inteligent, și nu e nicidecum nebunie sau ceva ce trebuie distrus. Epoca copilăriei omenirii era numită epocă de aur odinioară, poate încă și acum. Oricum toate simbolurile și denumirile și limbile oamenilor se schimbă în permanență. Ei spun că eu am fost cel mai bun Dumnezeu din istorie, dar poate e o exagerare. Oricum povestea despre uciderea pruncilor din Biblie - pe vremea lui Irod - exact de aceea e așa și s-a referit la un fapt real și se referă la un fapt real, fiindcă ea încă există, acea poveste. Dacă veți gîndi logic, nu paranoic, veți înțelege foarte ușor toată istoria și Biblia și tot restul.
”Acceptarea ta ca om a fost nulă.”
”cum vrei tu (! nu vreau) ca ei să creadă că tu ești aceea, cînd tu nu ai avut niciun drept și nici pe nimeni în toată viața ta lîngă tine sau cît de cît, în afară de mama ta, care oricum era mama ta de la început?”
Nu avea nicio importanță dacă ei înțelegeau sau nu ce sînt, dacă credeau sau nu că eram dumnezeu, dar era foarte simplu să vadă că eram omorîtă fără vină, că nu avuesem nicio șansă de a răzbate, chiar dacă eram geniu sau Dumnezeu, că evident eram binele oprimat de rău și evident nu eram nebună niciodată și eram evident bună și nevinovată, cu inima caldă și deschisă față de oameni, evident inteligentă, evident izolată, evident tot ce spuneau psihologii și psihiatrii erau minciuni și e încă scris minciună despre mine - clar minciună - în documente psihiatrice. Dacă vedeau aceste evidențe, absolut sigur nu m-au fi respins și eu aș avut măcar un pic de viață bună în toți acești ani, cîțiva oameni ar fi existat în viața mea și totul ar fi fost frumos și bine oricum și nu m-ar fi otrăvit porcii aceia din oraș.
”tu ai fost într-adevăr numai binele toată viața, dar nu ai reușit să aduci la lumină binele adevărat. Dacă cei buni ar fi ieșit la lumină, atunci tu ai fi fost acceptată, nu te-ar fi izolat cu ideea că trebuie să te omoare în floarea vîrstei și nu te-ar fi otrăvit cu ideea că trebuie să mori ca ei să poată ascunde rușinea lor că au greșit față de tine!” ”Nu e o rușine nici pentru România, nici pentru alții, dar ei toți, dar proștii cred că ideea de rușine e mai importantă decît orice viață de om bun, nevinovat și inteligent, de parcă mîncarea și sexul (interesele proștilor, în opinia lor) ar fi datorate evitării rușinii în istorie de către cei vinovați. ”
”În cursul vieții tale, nu doar că te-au chinuit încontinuu, dar te-au considerat nebună și nedemnă de orice fel de muncă.” Bine, dar e ilogic, cum naiba să fii așa idiot încît să consideri că e nebun un om evident izolat aproape total de la 13 ani, deci un om aproape fără personalitate în sensul ei social? Fără relații cu alții, măcar cîteva, nici măcar un geniu nu poate fi recunoscut ca om și nu poate fi ceva între oameni. Dacă există cîteva relații, atunci omul se poate afirma ușor dacă e inteligent, chiar dacă trăiește într-un sat și nu la oraș. Este total ilogic să crezi că un om e nebun fiind acela complet izolat și fără să vorbești nimic cu el. Îmi este puțin trist cînd mă gîndesc că am iubit enorm oamenii, orice fel de oameni, dar fără să iubesc răutatea și prostia nelimitată, cea care omoară monstruos adică. Urăsc nedreptățile monstruoase pretutindeni în lume, nu doar asupra mea. Mereu am fost la fel, orientată spre lume, nu spre mine, cum mint unii porci. Unii ziceau că m-au prezentat lumii mereu drept opusul a ceea ce eram. Iubirea mea de oameni e aceeași, caldă și senină și dreaptă, poate totuși mă veți accepta, nu în ciuda faptului că nu am greșit nimic, ci tocmai fiindcă nu am greșit nimic. Oricum, cred că realizați că, chiar dacă aș fi greșit ceva, ei tot m-ar fi otrăvit, fiindcă sînt nebuni și proști.
”tu ai fost un copil normal ca toți copiii, doar că mai inteligentă. Ei nici nu au înțeles că erai un copil normal, datorită funcțiilor creierului tău.” E adevărat, iar vîrsta rațiunii a început pentru mine la 13 ani, și adevărata maturitate a fost pentru mine pe la 35 de ani, exact cum spuneau psihologii și nu a fost un lucru rău, după cum nici faptul de a înțelege eu totul nu a fost un lucru rău.
Mai țineți poate minte ideea aceea ”Dumnezeu e iubire”. Da, e o idee corectă. Nu e așa cum cred proștii, cum mi-au spus mie idioții, că ei credeau că Dumnezeu e sex, și aruncau răul asupra mea, ci este exact așa cum credeam eu în copilărie și cum cred copiii buni - Dumnezeu întotdeauna este iubire în sensul pur sufletesc și spiritual. Adică Dumnezeu în sensul adevărat, tot ce e bun (nu doar eu) și exact așa am fost eu toată viața ca persoană, dar oamenii nu aveau cum să înțeleagă. Răul însă nu e niciodată necesar, sper că ați înțeles că numai nebunii și proștii cred aaș ceva. Unii spuneau mereu ”tot răul spre bine”, ceea ce a degenerat în ideea tatei că vor arunca tot răul din lume asupra mea sau că eu nici nu visez ce mi-a pregătit el rău pentur viitor. Eu fiind binele, unii idioți credeau că trebuie să arunce răul asupra mea ca să pot străluci etc. Toate acele idei ale lor sînt complet greșite.
Încă cîteva cuvințele adevărate și chiar frumoase în opinia mea. Este adevărat că eu am înțeles singură demult cum este fiecare lucrușor și locușor și trebușoară a oamenilor, cel puțin a oamenilor civilizați din București și din locurile pe unde am fost în România și mai mult ca sigur și în Europa și în rest. Am înțeles că orice locușor și activitate omenească este un întreg din multe puncte de vedere și corespunde unor realități supraordonate, integrate prin cuvînt. Mergînd eu la un bacomat BCR să scot o sumă foarte mare pentru mine, de 300 de lei, (am fost mirată mai demult de apropierea acelei bănci de o zonă din Voluntari cu 4 frizerii într-un spațiu mic, Voluntariul fiind un oraș ce depinde administrativ de București, dar e în județul Ilfov). Pentru mine a fost simplu să descifrez anumite simboluri ale stabilimentului, din perspectiva a ceea ce am înțeles ca orice om inteligent, de una singură și, de-a lungul vieții mi-a fost mai simplu să înțeleg, fiind o fire contemplativă, adică cu calm și bucuria de a întîlini un om, oricît de puțin, un cer frumos, un copac minunat de frumos și bun și pentru om etc. Nu eram visătoare, eram doar lucidă. Mai există un singur lucru necesar înțelegerii lucrurilor, care mie mi-a plăcut foarte mult. Binele. Ipotezele bune nu înșeală niciodată. iar axioma cunoaște-te pe tine însuți e perfectă, însă numai pentru cei inteligenți. Socrate, o figură popularizată, vulgarizată, exprima atunci un adevăr elitist.
Deci, fiind 4 sau mai multe frizerii la un loc, într-un oraș fără librărie sau spitale din cîte văd eu - sigur nicio librărie în zona poliție- Gheață, unde stau eu cu mama, și poate niciun spital, dar, cînd tata a murit, nu au acceptat să vină salvarea, fiindcă avea domiciliu de București, așa spuneau vecinii, și aveau probabil dreptate, fiindcă și eu am fost terorizată de salvări mincinoase cînd problema mea era gravă și mă puteau ajuta, plus spitale care au mințit. Poate nebunii credeau atunci că trebuie să îl omoare pe tata, idee înverșunată sub forma urii față de Ceaușescu de o colegă a mea profesoară la ILC, unde lucrasem eu. Acea persoană m-a chinuit mult atunci, nu mai explic cum, și exact într-o anumită zi a murit tata, cînd m-au chinuit mult. Eu nu am fost vinovată că colegii mei profesori erau nebuni și loveau evident în mine ca proștii, fiind ghidați în mod sigur de idei greșite; dacă ar citi ce am scris eu pe bloguri ar înțelege precis ceea ce e bun. Păcat că ei au luat-o razna în fantezii nefondate și nu m-au întrebat nimic direct și poate v-au mințit despre cum mă purtam cu ei sau cu elevii, cînd eu eram chiar perfectă, pot încă dovedi. Dar au pus totul asupra trupului meu și eram clar otrăvită, în apartamentul cu arsenic și dantelă veche. În blogul 2 în care am stat cu chirie erau posibil resturi omenești și fusese mai mult timp anterior casă pentru prostituate.
În acest loc al concurenței celor 4 frizerii - fiindcă trebuie să mai asculte omul și Bărbierul din Sevilla, asfaltul nu a fost plasat pe tortuare, este una dintre rarele zone unde se regăsesc relicve din anii în care eram copil; odată am fost cu mamaia la Monica Pelin, colega mea de bancă, (pelin care simbolizează amarul vieții ca băutură din cupa craniului său pentru cei care nu doresc otravă în poezia lui Blaga). Desigur, viața e amară, dar nu doar amară, eu am fost extrem de fericită în permanență că am avut această șansă de viață și am dăruit binele cu adevărat și pacea și înțelegerea frumoasă a lumii mereu. Cînd eram mică mă descîntau că eram deocheată cu vorbele ”să rămîie (la persoana a treia dinadins) Monica curată luminată, ca de Dumnezeu lăsată”, fiindcă pe colega mea de bancă o chema Monica și pe vara mea Monica la fel, cum a insistat preoteasa, bunica Monicăi. Așa e sistemul. Unii sînt obsedați de control sau putere sau înțelegere, dar ei nici nu întreabă victima nimic și nu e nevoie să omoare în acest sens pe nimeni și ei nici măcar această lege morală nu o înțeleg și rîd de mine că eu nu am înțeles, cînd de fapt ceea ce contează e legea sistemului ca întreg, niciodată voința omului, într-un fel nici a mea, avînd eu rolul acesta, chiar dacă unii spun că e singura voință liberă în lume și că așa a fost și va fi mereu. Dar, în afară de un eventual prim movens, dacă există, voința mea e utilă pentru mine ca individ în mod cert, fiindcă e un luru normal, nu a fost încăpățînare niciodată, și dăruiește ordinea și bucuria măruntă a vieții mele de om umil, fără puteri ca alții sau altele, sănătatea și igiena și fericirea mea (ca om). Voința mea a fost bună, chiar dacă nu am avut putere în societate și oricum nu puteam obține nici ce aveam de strictă nevoie, adică să nu fiu otrăvită; le-am explicat clar și nu au înțeles, poate nici nu au citit și, fără să vorbească cu mine sau să aibă vreo dovadă, au hotărît să mă omoare, indiferent de orice. Voința mea a fost și este normală și bună, chiar dacă a fost o voință torturată prin abuzuri. Și eu nu am fost sursa niciunui rău, și dacă aș fi avut vreo putere, ar fi fost ceva bun pentru alții. Chiar și acum mă chinuiesc să scriu, prin mari direri fizice, adevărul pentru oameni, ceea ce e de fapt un lucru bun, cum de fapt nici nu știți, chiar încă înainte să scriu. Oamenii sînt copii care nu pricep nici asta, dar nu e vina lor că sînt proști. Secole de civilizație le-au dat iluzia supercontrolului. La fel funcționează și legile creierului meu, tot logic și tot normal, ca și legile logice ale sistemului.
În seara asta, imediat ce am început să scriu despre stabilimentele de igienă și înfrumusețare din Voluntari, au apicat altă tortură - au șters de două sau de trei ori fragmente întregi, pe care a trebuit să le rescriu, ceea ce a dus la încărcarea trupului meu cu rău și durere la spate, fiindcă mă obligau să repet - e simplu de ce din punct de vedere neurofiziologic, și apoi au trecut la lucruri și mai rele, de pildă nu lasă să apară ceea scriu eu decît la timp îndelungat după tastare, fragment cu fragment. În acest mod e și mai greu să scriu și apar greșeli typo și nu am cum să văd ce scriu, iar ei repetă conținuturile cu scopul așa zisei lor puteri de nebuni în lumea reprezentată de creierul meu omenesc. Deci în acest fel ei aruncă iar greutăți mari peste coloana mea vertebrală, care altfel nu ar fi fost, e o tehnică de distrugere și tortură, și asta s-a petrectu după ce mama m-a bătut la cap că eu scriu prea repede la tastatură și ea nu suportă acest lucru. Așa, în mod lent e mult mai greu pentru mine, și durerea e tot pe loc pe loc pe loc. A fost și pierdere de timp și posibil e ca ei să repete cuvintele spuse de mine înaintea mea, fiindcă astfel ei pot inventa și minciuni diabolice și pot totodată să își crească puterea de minciună și răutate, și credibiliatea, nelăsînd-mă, iată, din nou, poate a 5-a oară zilele astea, să scriu adevărul.
Spinarea mea e sfîșiată de durere, dar continuu, mai e puțin pentru azi, restul mîine. M-au chinuit prea tare pe net și mi-au stors energia, dar mîine voi reuși, fiindcă tot ce mai am e puțin de scris.
Vorbeam despre cum se mișcă lucrurile în societate și cum e fiecare locușor al omului și cum se integrează în restul sistemului. Ajunsesem la stabilimentele ce aminteau de case de toleranță și tocmai acolo au început să nu mă lase să scriu nebunii, ca și cum erau jigniți că scriu așa ceva, sau ca să îi facă pe idioți să fie jigniți, fiindcă acolo era un ”moment psihologic”, pe care ei au vrut să îl speculeze și astfel cititorii să piardă sensul bun a ceea ce voiam eu să scriu mai apoi. Și, în realitate, dacă nu mi-au citit caietul, atunci ei nu știau deloc ce voi scrie. Urmez acum, mai e puțin de tot, porcii mi-au dat dureri imense. Și restul mîine.
Întîmplător exemplu acesta era recent, din ziua de azi și veți vedea de ce e perfect. E adevărat că peste tot e la fel, peste tot e o scenă în cele mai mici detalii și toate aceste detalii, peste tot unde am umblat sînt lucruri (obiecte și cuvinte) conectate la viața mea, am explicat mai clar într-o postare a mea din blogul meu Papalașcă de lumină, mai demult.
E adevărat că e posibil să nu fie prostituate, pot fi orice,chiar și frizerițe. E adevărat că toate obiectele și activitățile omului funcționează ca un tot integrat și se petrece mereu în sistem numai ceea ce se poate petrece. Moartea mea e o dorință aiurea a lor, și în plus am fost și binele, nu doar acest fel de Dumnezeu. Ei toți sînt legați de mine și toate activitățile și businesul lor, doar faptul că îmi vor moartea și mă lovesc și mă otrăvesc, precum și alte crime asupra altor oameni sînt lucruri ilogice, nelegate de mine. Deci de aceea ei lovesc și mă omoară. Ca nebunii.
La una dintre frizerii am șezut pe o bancă nouă. Am privit burlanul care aruncă apa într-un mod aparte. Am privit măslinul sau arborele acela destul de mare care semăna cu un măslin și mi-am amintit cele două femei îmbrăcate în stilul sexi vulgar care ieșeau de acolo, din spatele casei și aveau, una cel puțin, mașină personală. Atunci gîndul s-a legat logic de faptul că nebunii spuneau ”faceți dragoste, nu război”, fiindcă măslinul e un simbol al păcii și proștii de atunci or fi crezut că să facă sex de la distanță cu Dumnezeul de atunci și deci să o tragă spre moarte. A face dragoste nu înseamnă doar sex, ci și binele și iubirea curată. În același spațiu al frizeriei era o scrumieră cu bancnote desenate pe ea. Conexiunea e clară - bani arși, iar legat de mine faptul că am fumat, în primul rînd din cauza izolării totale - dacă m-ar fi acceptat puțin nu aș fi fumat deloc și am fumat și din cauza otrăvii din partea vecinilor și înseși sărăciei. În plus, vă reamintesc că banii românești în acest răstimp, deși eu am fost complet săracă, au fost ștampilați cu efigiile geniilor românești mai ales artistice. Care erau toți, (în afară de Iorga, dar poate nu cunosc eu) strîns legați de viața mea personală - strada copilăriei, picturi ale unei rude etc. Chiar și acest lucru nu a fost datorită vreunei mașinații politice reale cum cred proștii, subliniez, reale, căci ei cred că asta fac fiindcă vor dar nu e așa. Toate locușoarele din lume, cu ecepția celor puse n scenă așa - dar în final și acelea, nu mai explic, sînt legate de tot trecutul civilizației și spun mai departe înșir-te mărgărite pentru toți cei cuminți și pentru cea care va mai fi, dacă va mai fi. Ori poate va fi, da nu veți mai ști fiindcă ea va fi omul bun acceptat pentru ce e ea în sine, ca om.
Din păcate în noaptea asta m-au masacrat monstruos, aseară a fost mai bine. Nu știu dacă nu e și de la elicopterul acela dar poate nu. Durerea ei au adus-o mai ales prin tortura asupra mea pe internet prin tehnicile explicate de mine.
Cu dezolare vă spun că nici mîine nu voi putea scriu din nou deloc, dar voi reveni să termin caiețelul acesta poate poimîine și abia apoi vă voi părăsi total, dar ei nu trebuiau să mă omoare și nici dvs.. Dacă nu aplicau azi tehnici urîte de virusare a textului meu, cu scopul clar de a mă omorî, asta e logic, nu altceva, atunci precis aș fi terminat încă de săptămîna trecută și acum nu mă durea nimic. Dar atrebuit să continuu, e singura mea relație cu oamenii, cu dvs. adică și trebuie și din alte motive. Mulțumesc dacă ați citit.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)