23.02.24
Ei spuneau azi (din nou) că există două categorii de nebuni - nebunii așa-ziși de bună credință, care nici nu cred sau nu au înțeles că tot ce am scris eu despre mine e adevărul și vor să mor crezând că eu sunt ceva rău sau dăunător și nebunii răi, care cunosc valoarea mea, dar vor să mor ca să mușamalizeze totul.
Ei zic că e total absurd să vreau să fiu acceptată de oameni. Poate că așa este, dar, fiind izolată din 84, e foarte greu. În plus, tot ce am scris despre mama și familie și despre tot restul lucrurilor din viața mea e, din păcate, adevărul, și trebuie să o suport zilnic pe mama după tot ce a fost, chiar dacă mă tratează mereu ca și cum aș fi altceva. Îmi dau seama că ar fi fost mai rău dacă aș fi fost complet izolată, adică și fără mama, dar oricum nu pot spune că am o relație cu ea. Îmi pare rău că societatea nu m-a acceptat, căci aș fi reușit sigur să fac ceva bun și frumos din punct de vedere intelectual și, dacă nu, oricum am fost un om foarte bun și cu căldură și răbdare și grijă față de alții și aș fi avut un rost frumos și bun în lume, și atunci ei ar fi înțeles adevărul mai bine decât nebunii așa zis răi de mai sus.
Am spus de multe ori că nu are rost să ne mai gândim la trecut și eu nici nu am fost astfel de om (adică nu am fost obsedată de trecut - cred că puteți vedea chiar și pe blogul de memorii, dar și pe celelalte) și totuși toți, inclusiv dvs., doriți să mor, în mod complet greșit.
Poate că e totuși absurd să vreau să fiu cu alții, fiindcă evident oamenii vor să mor și mint despre mine și cred ceva rău, evident neadevărat - deci oricum nu am cu cine să fiu împreună. Adică nu cu astfel de oameni. Am încercat degeaba, vrând-nevrând, să îi moralizez - dar nu am reușit. Se pare că oamenii, în loc să înțeleagă binele, au înțeles ceva rău. Ei zic că e invers, adică oamenii, din păcate, nu au reușit să înțeleagă adevărul, nici măcar acum.
Serile trecute m-au chinuit cerebral, și aseară și mai ales acum două seri - astfel încât azi e cald ca vara în februarie (mai e o săptămână din februarie) - îmi pare rău că unii vor așa o căldură, ei spun iar că ei nu îi pot convinge pe proști să mă lase în pace - au spus că eu nu trebuie să fiu f_tă și ei au spus ceva de genul ”asta să i-o spui lui mutu”, fiindcă ei nu pot crede adevărul. Păcat, nu e bine căldura pe care o fac ei și e în ciuda mea, nu datorită mie, cum cred proștii - repet, nu e bine așa. Am fost mereu un om normal și bun, nu am greșit nimic și nu trebuie să fiu omorâtă - e o imensă greșeală a lor. Ei iar au început cu ideea că ei votează pentru, dar e greșit. Alții zic că un om extrem de bun și inteligent, adică eu, e omorât din cauza fanteziilor și minciunilor unor proști - repet, e greșit.
Unul spune că proștii vor să mă f... zilnic fiindcă ei cred că sunt nebună, deși nu am fost nebună niciodată și totodată ei cred că nebunii trebuie f_ți.
Altul spune că ei nu pot recunoaște adevărul despre mine fiindcă ar însemna să se condamne pe ei înșiși la moarte (și astfel preferă să mă omoare pe mine).
Altul spune că varianta cea mai bună în ceea ce mă privește este ca ei să mă tortureze închizându-mă la sanatoriu.
1.03.24
Ei m-au chinuit enorm în ultimele zile. Ieri am fost la Bucur Obor și am zărit cu mare mirare și bucurie un lan de narcise galbene - atunci, un bărbat din dreapta mea m-a văzut că mă uitam la flori și a scuipat către ele. Ei m-au lovit cerebral mult azi întreaga zi și m-au scuipat monstruos în foarte multe feluri. Ei spun că ceea ce am scris eu, adică adevărul despre viața mea, e cel mai urât adevăr care a fost vreodată spus - am întrebat ce și a spus că e adevărul despre România (??!) și că numai în România sistemul așa, și în alte țări sunt respectați cei ca mine și condamnați numai cei vinovați. Nu cred așa ceva, categoric, deși nu știu nimic despre ceilalți. Poate că a fost doar o greșeală în cazul meu. Și că ei vor ca nu cumva să înțeleagă restul lumii cum sunt ei.??! Altul sau același spune ceva asemănător, că povestea mea e cea mai hidoasă poveste care s-a întâmplat vreodată și de aceea eu trebuie neapărat să fiu omorâtă, indiferent de cât de bună și inteligentă și frumoasă la suflet aș fi.??! E greșit și imoral, rău și chiar monstruos că îmi vor moartea, e mai rău decât ce a fost. Nimeni nu a stat de vorbă cu mine toată viața, nici ei și nici poporul nu știu nimic despre mine. Păcat că mi-au tot lovit creierul mereu și mereu, am fost cu adevărat binele și inteligența și un om absolut normal și fără pată.
3.03.24
Ideea e din nou că oamenii sunt proști și cred că eu sunt legată de o putere politică sau că sunt altceva decât sunt, deși eu reprezint un spirit universal. Totodată ei m-au izolat și mă omoară - de fapt, dar poate se vor răzgândi, încă spun eu - fiindcă ei cred că eu sunt ceva rău și eu sunt și am fost mereu ceva bun. Posibil, și eu înclin să cred că ei mă văd drept ceva rău, căci altfel nu mă torturau așa oribil și nu îmi vroiau moartea. Arsură și tortură cerebrală - ei au spus de mii de ori poate că toți vor să mor în numele minciunilor pe care le-au inventat despre mine și că poporul se simte jignit de mine fiindcă eu am îndrăznit să scriu nu știu ce adevăr despre ei, deși am fost torturată și otrăvită monstruos, fiind nevinovată. Ei spun că toți au mințit despre mine, deși sunt izolată și torturată de 40 de ani, fără nicio vină și poporul chiar crede sincer că eu mint sau am greșit ceva deși sunt perfect nevinovată și nu am mințit deloc. Fiind izolată, am fost forțată să scriu poezii și mici încercări de proză și am dovedit cu sinceritate intențiile mele bune, puritatea și gingășia sufletului și dragostea de oameni și de bine și frumusețe. Am dovedit, inclusiv prin blogul meu de memorii, că am fost un om inteligent și normal, foarte bun.
8.03.24
Îmi pare rău că toți vor să mor - ei spun că vor așa ca să nu fie adevărul despre mine și ca poporul să nu înțeleagă adevărul - păcat, am fost un om perfect bun și normal și inteligent - dacă ar fi fost adevărul s-ar fi evitat atâția ani de tortură și minciună și nu m-ar fi omorât, aș fi avut și dreptul la studii cu certitudine. Se putea ușor dovedi că nu am avut probleme psihice niciodată (în sensul de anormalitate cognitivă și afectivă și delir) și că nu am greșit nimic - dar ei probabil au considerat că e mai mare câștigul sacrificării mele decât valoare mea de om și intelectuală. E total nedrept și greșit. Ei spuneau că oamenii au felurite idei greșite despre mine, de exemplu că gândirea mea e dictată de alții, deși evident totul a fost gândit și scris de mine personal, și fragmentele de încercări literare. De cele mai multe ori au spus că nu mă pot accepta fiindcă poporul a mințit despre mine, ceea ce eu nu aveam cum bănui sau de unde ști.
Au intrat din nou cu ideea că li se cere să mă lichideze - eu îi rog în genunchi să deschidă ochii și să nu mă lichideze, fiindcă într-adevăr am fost un om bun și luminos mereu și nu am greșit nimic, fiind și om inteligent, chiar dacă am suiferit mult. Nu am avut nebunie, în sensul, repet, de delir sau altă tulburare cognitivă sau afectivă.
11.03.24
Poporul nu poate înțelege ce ești, spun ei iar, și te omoară crezând că ești altceva, fiindcă au fost păcăliți.??
18.03.24
A trebuit să îmi fac un tușeu rectal azi și am descoperit ceva ciudat și rugos - pe mucoasa intestinală - asta e tot ce pot spune deocamdată. Ei spuneau și azi că pe oameni îi interesează numai să nu fie făcuți de râs, nimic altceva și de aceea mă omoară cu toții.??? Mama mea i-a păcălit pe toți, spun ei, ca întotdeauna, și toți vor să mor și toți cred că totul e invers decât este. Mă miră că nu au înțeles adevărul, fiind eu și izolată, fără cuvânt deci, din 84 - oare nu au ghicit că eu și nu alții eram în posesia adevărului despre mine?! Am și scris absolut totul, e clar că nu puteam minți... ei zic că absolut nimeni nu mă vrea și toți au interesul să mor, fiindcă toți au mințit. Am avut zilnic scaun extrem de dureros, chiar dacă nu eram constipată și totodată scaunul numai căcăreze mici și rotunde. Acum vreo lună am avut scaunul de două ori atât de voluminos și cleios, încât a trebuit să îl scot cu mâna și s-a înfundat toaleta și m-am chinuit să îl eliberez câte puțin, cu un bețigaș. Nu știu ce este - oricum probabil și atonie sau hipotonie. Unii zic că e cancer. De foarte multe ori m-am temut și eu fiindcă am mai avut astfel de probleme și mereu mă înțâlneam cu mașini care mergeau la institute oncologice și la gară și mergeam totodată pe drumul care se intersctează cu drumul spre clinica de oncologie Fundeni, deci, logic, îmi era frică de ceva legat de fund, fiindcă am pățit des astfel de conexiuni. Ei zic că acea femeie monstruoasă chipurile m-a ”înghițit”, și de aceea au crescut toate riscurile în viața mea - bineînțeles că nu cred că m-a înghițit, ei spun așa, cu ideea că a fost foarte greu pentru ei, fiind eu geniu.??? Altă idee e că au pus în fundul iadului un om complet nevinovat și bun, pe mine. Ei spun că au grijă să nu comunice nimănui ceea ce află despre mine, ceea ce aud sau văd etc.
Păpălașcă de lumină - documentar despre o fată bătrână
CONȚINUT ADULT NUMAI CÂTEVA CUVINTE VULGARE, ESTE UN BLOG PENTRU PESTE 18 ANI, FOARTE TRIST, NERECOMANDABIL PENTRU CEI INCULȚI SAU PREA TINERI
Vă vine să credeți că din țărână cresc trandafiri, copaci înalți, case și oameni? Atâta frumusețe incredibilă. Hai, recunoașteți... chiar puteți crede că toate cresc din pământ așa frumoase?
vineri, 23 februarie 2024
marți, 13 februarie 2024
13.02.24
S-a întâmplat un lucru rău, spun ei, oamenii cred că tu ești ceva rău și tu ai fost dintre cei mai buni oameni din lume ??? Eu nu prea cred că oamenii cred ceva rău despre mine, e complet absurd, dar câteodată mi se pare și mie că au dreptate aceștia, fiindcă sunt izolată de aproape 40 de ani și lovită aproape zilnic în foarte multe moduri.
Oamenii nu pot crede adevărul, au spus ei adesea, nici adevărul despre tine, nici despre cum ai fost chinuită și persecutată toată viața etc., pentru ei par incredibile necazuri așa mari și au fost mereu mințiți despre tine. Nu știu sigur, poate că așa este - unii spun azi că, dacă tot ce am spus e adevărat, înseamnă că am avut o răbdare îngerească, incredibilă etc. Se poate, mai mulți m-au asemuit cu îngerii, și oricum bunicii dinspre mamă aveau mai demult numele Sarafin/Serafin/Serafim, nume care s-a schimbat în Serafin Popa și apoi Popa - adesea adevărul despre oameni - adică o parte din adevăr - poate fi citit din numele lor sau alte toponime pe parcursul vieții lor. Acest lucru e normal, fiindcă sistemul social e totuși ceva care se organizează logic, nu este haotic, numai că proștii nu cred sau nu acceptă ca libertatea individuală să fie pusă sub semnul întrebării de astfel de ”coincidențe” de nume sau alte atribute ale limbii. Sunt unii care cred probabil că aceste coincidențe numeroase există doar în viața mea, datorită unei conspirații a imbecililor la adresa mea, dar eu cred că ei pur și simplu nu au analizat mai profund propria lor viață, că probabil că ar fi găsit numeroase astfel de ”coincidențe”. Eu cred că cele mai multe astfel de conexiuni apar de la sine, în mod neintenționat în sistemul social. Ei consideră, din câte am înțeles, că toate numele de locuri, străzi, alte locuri, toate cifrele din viața mea etc. etc. au fost organizate și așezate în mod logic întenționat legat de viața mea, cu scopul ca eu să fiu ținută în lanțuri și alți oameni să fie legați de viața mea, să depindă de mine. Cine știe, poate că m-am înșelat și am tras concluzii pripite, fiindcă ce vedeam la alți oameni asemănător era tot legat de mine, și tot așa din aproape în aproape. Ca și cum eram eu centru de coordonare sau organizare a societății. Atunci am gândit că poate toți intelectualii sunt, mai mult sau mai puțin, la fel - fiindcă am descoperit diverse coincidențe legate de diverse personalități din alte țări sau români. Poate că erau chiar mai multe în viața lor, am presupus eu. Repet, s-ar putea să fi extrapolat eu în mod greșit. Am diverse motive și există fapte reale clare ca să cred asta, le pot enumera, dar poate mă înșel. Voi enumera și acele lucruri, în altă zi. Eu cred că oamenii m-au respins și fiindcă au văzut astfel de lucruri și au crezut că aș fi o ”chestie” politică, un spion etc. deși absolut sigur nu e așa ceva și se poate arăta ușor asta.
13.02.24
Îmi amintesc ce au spus ei mereu - că, din păcate, niște porci au mințit întreaga lume că eu sunt nebună și/sau că trebuie să fiu omorâtă, și nimeni nu vrea să fie adevărul, prin urmare sunt omorâtă clar, în văzul lumii întregi.
Azi noapte m-au frecat în somn de două ori și tot în somn, prin coșmaruri, m-au posedat sexual de la distanță. Este înfiorător, azi chiar m-aș fi sculat și aș fi făcut multe lucruri bune, dar mi-a fost prea scârbă din cauza posesiei sexuale - ei spun că și acum există porci care cred că trebuie să fiu f_tă. De mai multe ori au spus că eu sunt geniul României, cel mai bun geniu (?) sau spiritul României. Am citit într-o carte, nu îmi amintesc autorul, dar e adevărat, nu au inventat ”ei” sau eu, că, dacă vrei (să supui sau) să distrugi un popor, trebuie să îi distrugi credința sau spiritul național. Nu știu sigur ce a vrut să spună acel autor. Nu știu nici dacă e adevărat.
Aseară aproape că am plâns, fiindcă, pe tvr Cultural, am nimerit din întâmplare peste ”conferințele Operei Naționale București” și tocmai vorbea un individ aberații politice, la o oră de audiență generală, în direct. Spectacolele de operă au, ce e drept, o latură ușor trivială și nu neg rolul motivant al acestor creații în anumite fenomene social-politice, cum a fost, de exemplu, muzica lui Verdi în contextul unor vremuri dificile pentru Italia. Dar, în contextul socio-politic actual din România, mi s-a părut că a transforma în circ politic scena Operei e o îngenunchere a spiritului, a culturii, în fața unor aberații politice dezgustătoare. Totuși, muzica de Operă are contact cu multe alte aspecte culturale, și mai puțin cu politica, în mod real. Am ascultat câteva minute și am perceput doar declarații belicoase la adresa Rusiei și am realizat că vor să mă păcălească să scriu exact acest comentariu pe blogul meu, pentru ca proștii, care admiră cu adevărat circul politic din țară și sunt dezgustați de adevărata cultură, să mă blameze sau să mă condamne, sau chiar să creadă că eu aș avea vreo legătură cu politica, când nu am avut niciodată, în mod clar. Pe scenă erau decoruri - oameni parcă de carton tăiați ca siluete negre, cu ziare mari deschise, care le acopereau chipurile. (simultan pe tvr2 sau tvr1 parcă, în serialul comisarul Rex, eroul își deschidea ziarul adus de câine dimineața). Totuși am scris din nou acum opinia mea - cred că e o înjosire a culturii, a spiritului. Poate că nu se poate mai mult sau altceva, asta e realitatea psiho-socială din România, trebuie să ne adaptăm, dar eu încă cred, ba chiar e logic, că vor fi tot mai mulți ca mine și la un moment dat se vor trezi și vor renunța, măcar parțial, la imensa propagandă politică care sufocă orice altceva, atât viața artistică, cât și alte aspecte. Am impresia că națiunea română a fost orientată și formată în acest sens de anumiți intelectuali, deși puteau să facă și altfel, nu neapărat așa multă politică, cum apare la televizor de exemplu. Am ascultat câteva minute și am observat că acel vorbitor, al cărui nume s-a dezvăluit ulterior - Adrian Cioroianu - avea meseria de istoric. A vorbit foarte mult despre Rusia, cum spuneam, și a dezvoltat mai multe idei ciudate. La scurt timp, a intrat unul în mintea mea cu gândul că eu nu înțeleg că proștii m-au asociat cu o putere politică. Întreb eu - ”cu Rusia?”, din cauza obsesiilor rusești ale clasei politice și faptului că unii mi-au mai transmis ideea asta mai demult. Nu au vrut să spună ce așa-zisă putere politică. Au spus iar că niște porci au mințit poporul că eu aș fi asociată cu nu știu ce putere politică. Că acest lucru s-a întâmplat deși nu am habar despre acest lucru etc. Totuși, în mod evident nu au dreptate - e clar că acea conferință sau alte lucruri similare nu au apărut din cauză că eu, fără să știu, am fost asociată cu Rusia, să zicem. Totodată atitudinea lor agresivă față de Rusia nu a apărut defel datorită parcursului vieții mele, care a fost într-adevăr curat și perfect, eu fiind persecutată, dar nevinovată și inteligentă. Această stare de fapt jalnică nu a apărut nici din cauza faptului că am fost torturată fără să fiu nebună și fără să greșesc nimic, adică din cauza faptului că unii se simt vinovați pentru tortura asupra mea și vor să ascundă adevărul. Nu avea cum să fie din cauza mea, căci dacă ar fi fost din cauza mea mai degrabă ar fi fost pașnici față de Rusia și mai raționali în orice privință. Din păcate, în sala Operei, posibil cu intrare liberă (!) în scopul propagandei și îndoctrinării, erau destule urechi, și bătrâni (cei mai mulți), dar și câțiva copii, mai puțin tineri, din câte am văzut. Au spus din nou că nimeni nu vrea să mă accepte, fiindcă puterea politică a unora se bazează pe minciunile urâte despre mine.
Acum voi mai nota o dată (cred că am mai scris) povestea crematoriului și crizantemei. Eram copil când am fost în vizită cu părinții la Mimi și Tică, o familie fără copii, de vârstă mijlocie. Părinții mei mergeau extrem de rar la alți oameni și nici ei nu aveau vizitatori. Era un fel de izolare în trei, cu mine pe postul de nebună și copil maltratat fără vină. Nu știu cum sau de unde au cunoscut părinții mei, în mod bizar, acest cuplu, deși ei trăiau foarte retrași. Despre Mimi se spunea că era basarabeancă, adică din Moldova de peste Prut, și că mergea în URSS ca să aducă de acolo într-ascuns bijuterii de aur, aspiratoare, căciuli din blană de iepure. Păreau oameni buni, un fel de cuplu Albano și Romina Power, tata în supranumise pe el ”regele șoselelor”, fiindcă conducea extrem de prudent și încet, au fost chiar și în satul bunicilor mei. Ea era bolnavă, dormea pe scândură, așa mi s-a spus. Ei locuiau într-o fundătură aproape de creamtoriul din București și de un teren viran destul de mare. Unii mă întreabă de ce m-au dus acolo, mă întreabă dacă realizez de ce m-au dus la crematoriu. Nu știu sigur, sunt mai multe explicații. Am să povestesc iar ce s-a întâmplat de fapt. Am fost la masă invitați și am stat în curtea lor. Peste masa plină cu preparate în care găseai din belșug păr de pisică și peste mirosul de papagali lăsați liberi din colivie, care ciuguleau hrană, spre dezgustul meu, direct de pe limba stăpânei casei, peste capetele noastre de oameni care nu se cunoșteau (venise și o familie despre care nu știu nimic, împreună cu un băiețel pe nume Felix), apăsa greu și stăruitor mirosul fetid de la crematoriu. E adevărul și oricum nu am citit cărți de genul Abatorul 5, nici nu știu despre ce era vorba, dar pentru cine cunoaște cântecul ”Dona, Dona” împrumutat de la Joan Baez poate pentru limba română (eu îl ascultam cu Vasile Șeicaru, când colega mea de bancă ulterioară, din liceu, se numea Dona pe numele de familie), pot exista diverse conexiuni. Eram mică și probabil am întrebat ce e acel miros și m-am mirat probabil că mi s-a spus că e de la abator și că acolo rămân și sunt arse resturi de animale sacrificate, mari și mici, vite, porci, pui și găini - mai ales produse avicole, țin minte că așa mi s-a spus și nu mă dumiream. I-am compătimit sincer pe Mimi și Tică, m-am gândit ce groaznic trebuie să fie să trăiești zilnic în asemenea duhoare. Mirosul venea de departe, purtat de vânt, mi s-a spus. Apoi am mers, împreună cu mama pe terenul viran din apropiere, nu îmi amintesc de ce m-a dus mama acolo. Era vară târzie sau toamnă și pe terenul nimănui se înălțau, cu capetele arse de soare, mai multe tufănele. Nu știu dacă fuseseră plantate acolo intenționat. Eu fusesem atât de mult marcată de bucuria vieții în satul bunicilor, mă legănasem atât de mult în bătaia vântului aducător de miresme de fân și ierburi minunate, eram atâta de vrăjită de frumusețea și sublimul naturii, încât am rupt un fir sau câteva de flori de acolo, și mă simțeam ca un mic hoț, fiindcă eram mereu extrem de scrupuloasă față de ceea ce gândeam sau făceam. În ciuda aspectelor morbide și mirosului de acolo, eu eram aceeași și priveam cu ochii larg deschiși adevărul și imensitatea senină a cerului. Așa a rămas amintirea acelei zile pentru mine, legată de tot ce era frumos și bun în sufletul meu, ca întotdeauna. La fel s-a întâmplat în viața mea cu toate lucrurile oribile din viața mea, la care am fost martoră. Întotdeauna spiritul bun a fost mai puternic, a rămas drept în lumina curată a realității. Lucrul acesta a fost posibil fiindcă am fost un om inteligent cu adevărat. După mulți ani, după ce m-am mutat în Voluntari, am simțit un miros asemănător și tot dezgustător, de fiecare dată când mergeam la locul numit Gheață, la unul din colțurile de stradă din drumul meu. (după mai mult timp, mirosul a dispărut definitiv). În aparență economia locală se bazează pe multe dughene pe kilometru pătrat de bărbieri și coafor, ceea ce unii au identificat drept prostituție și asasini plătiți. Nu știu, sunt și unele magazine complet fără clienți, cu haine, care evident ascund altceva, unde staționează multe mașini etc. Despre mirosul acela hidos de la colț unii au spus că era abator de animale, eventual pisici și câini etc. Alții par să spună că era cu scopul ca eu să îmi amintesc de Mimi și Tică și mirosul de la ei, cu mulți ani în urmă. Oricum mirosul hidos îmi amintea și de mirosul de la cadavrele pentru studii la medicină. Altfel, au mai fost destui care au spus că unii nebuni mă vor mânca după ce mor, fiindcă sunt canibali sau hiene etc. Că ei au credința greșită că așa trebuie etc. (gândind despre sacrificarea - sângele și carnea lui Hristos etc.) Aici s-a legat și vizita mea la cimitirul local unde sunt îngropați ai mei în primul rând lângă capelă și unde nu am înțeles clar de ce aproape numai ei sunt îngropați direct în pământ (cum voi fi și eu, se spune, fiindcă acolo e locul meu sau al mamei, nu mai e decât un loc liber al nostru), iar restul morților au fost îngropați sub lespezi de ciment, care însă sunt ținute ridicate, întredeschise prin interpunerea unor pietre sau altor piedici. Nu știu de ce. Unii spuneau că e așa pentru ca morții să poată fi mâncați ulterior, iar alții că e așa pentru că în popor există credința că morții ”trebuie să respire”. Iar au intrat unii în calculatorul meu în timp ce scriam aceste rânduri.
Din păcate, spun ei, proștii nu au înțeles că tot ce am scris eu e adevărul și vor înnebuni când vor înțelege că totul a fost mereu cum am povestit eu. ?? În mod total nedrept, oamenii au fost păcăliți că eu sunt ceva periculos în societate, de aceea mă omoară și eu am fost de fapt numai ceea ce e bun și frumos și nu aș fi avut niciun efect nociv asupra societății, niciodată, spun eu. Ei spun, poate ca să își bată joc de mine, sau poate crezând că sunt nebună, că eu sunt un om extrem de frumos și bun, dar, din păcate, oamenii cred răul despre mine și nimeni nu vrea ca ei să se trezească la realitate.???
Au ieșit iar pe stradă oameni proști din pătura socială săracă, cum sunt și eu, așa cum fac ei de 20 de ani, cu priviri tâmpe și agresive, tipul clar al omului prost și bun chipurile, care lovește în cei buni și ”luminați”, cum am fost și eu. Ei zic că sunt omorâtă de mulți nebuni care servesc interesele politice ale unor porci, niște politicieni așa monstruoși și abjecți, încât nimeni din cei buni nu poate crede adevărul, deși am spus tot adevărul și numai adevărul. Ei zic că eu am fost mereu un om excepțional de bun și frumos, dar oamenii proști au fost îndobitociți, mințiți și îndoctrinați despre mine timp de 40 de ani cel puțin - 50, spun alții mereu - încât nimeni din cei buni nu crede adevărul și toți cred mereu că eu aș fi ceva rău, așa cum au fost mințiți încontinuu. Asta explică atitudinea lor agresivă și ideea lor permanentă că trebuie să mă distrugă și să mă omoare. ”Too smart” (prea deșteaptă) spun ei din nou în engleză. De aceea mi-au torturat creierul monstruos în ultimii 7 ani și continuă să tortureze, cu ideea că ei nu mă pot controla, fiindcă sunt prea deșteaptă. Foarte mare sete și durere de cap puternică cu amețeală rea. Ei zic că unii au votat din nou să mă omoare. (??) ”Știi prea multe” (?!), spun ei în română - aceasta fiind una din ideile cu care ei omoară oamenii buni și li se pare logic și normal să fie așa. Tu ești un om extrem de inteligent, dar și foarte bun și drept și sincer și toți vor să mori, fiindcă oamenii buni nu sunt acceptați ca stăpâni în societate, ci numai ca servitori. Cum crezi tu că ei, unii dintre cei mai mari porci din lume, pot accepta ca un om sărac, foarte bun și cuminte și blând să fie mai deștept decât ei?! Și femeie pe deasupra. Nu e logic cu totul, sunt nebuni, nu doar răi. Ideea lor e că numai cei răi pot să îi conducă pe cei buni, invers e exclus și imposibil. ??!
Ideea e din nou că eu am trecut prin necazuri și nedreptăți așa de mari, încât nimeni nu crede adevărul, cu atât mai mult fiind eu total nevinovată - fiindcă proștii cred că viața e dreaptă și oamenii pățesc ceea ce merită ??
Întreaga lume crede minciuni despre tine, noi nu avem ce face și trebuie să te omorâm??? - la fel gândeau și acum 10-15 ani
tu ai fost un om extrem de inteligent, astfel încât proștii au crezut mereu că ești proastă, fiindcă ei nu te pot recunoaște, (pentru ei par mai inteligenți cei care sunt mai aproape de nivelul lor)
oamenii răi sunt crezuți de proști fiindcă îi mint și îi păcălesc cu măiestrie, fiindcă sunt vicleni etc. și fiindcă îi mint de mulți ani, în timp ce oamenii buni sunt mereu sinceri și deschiși (ca mine) și spun adevărul, deci nu pot fi crezuți ???, cu atât mai mult fiind complet singuri
Inteligența e cel mai bun lucru pe care îl ai, spun ei, gândește-te ce trebuie să faci ca să îți salvezi viața. Ce? Repet adevărul, e greșit faptul că mă omorâți. Total greșit și rău.
Tu ai fost un om măcelărit continuu timp de 40 de ani, dar idioții cred că tu ai fost masacrată numai 10 ani, fiindcă în 2013 ai început să scrii adevărul și fiindcă ei cred că ești nebună etc.
Poate, e posibil ca ei să creadă că am fost masacrată numai 10 ani, dar asta nu contează prea mult - oricum puteam dovedi totul. Nu are importanță, cu atât mai mult cu cât nimeni nu e interesat de adevăr. Ei spun că familia mea și alte persoane interesate, care știau o parte din adevărul despre mine, au mințit întreg poporul, ba chiar și alte noroade, despre viața mea ?? Mă gândesc că poate ei cred că am înnebunit de tot acum 10 ani, dar nu e așa, în plus, acum 10 ani, dacă ar fi fost măcar adevărul despre mine (restul nici nu conta), absolut cert m-ar fi acceptat la studii și nu era prea târziu, eram încă în stare. Chiar și acum, repet, sunt încă un om normal în ciuda așa-zis traumelor și captivității, cum spun ei, de-o viață și puteam să mă adaptez în societate și să realizez lucruri inteligente și bune. E păcat că toți ați fost de acord să mă omorâți. Nu sunt marcată psihologic de necazuri și tortură, deși m-au chinuit 40 de ani, e păcat. Sunt încă un om bun și normal și deștept. Îmi amintesc încă toată viața, de la început, totul a fost bine și frumos, totul a fost cum am povestit eu. Unii spuneau ceva trist - ei spun mereu lucruri despre mine la timpul trecut, ca și cum vor să mor - că am fost ”imensă” (ca valoare a binelui, ca intelect etc.), niciodată nu se va mai naște o femeie ca mine, spun ei. ??!!
Ei spun că puterea este coruptă (în întregime?) fiindcă dacă el, de exemplu (nu știu cine e el), ar recunoaște adevărul, i-ar omorî copilul, prin urmare totul, inclusiv viața mea, e dominat de amenințare, șantaj și teroare, cum a fost de exemplu viața mea încă din copilărie.
Se pare că unii cred că eu eram rahat sau incapabilă, fiindcă am dus, așa cum spuneau ei ades, cea mai chinuită existență pe care a dus-o vreodată un om. S-ar putea să fie adevărul, dar totuși eram capabilă de multe lucruri inteligente și bune și am fost un om perfect normal, cu multă frumusețe sufletească. Ei spun că oamenii mă vor accepta totuși, dar numai onorific, când va fi prea târziu să mai pot face ceva, astfel ca proștii să creadă mereu că eram nebună sau proastă. ???
Ei spun că eu sunt, într-adevăr, cel mai bun om din lume și mult mai inteligentă decât cei care mă distrug și mă omoară, dar modul în care m-au tratat oamenii... și ce dacă?, spun eu
ei spun iar că eu nici acum nu realizez (de fapt nu cred) că oamenii proști chiar cred că eu sunt rea, proastă, nebună etc., ceva nociv... și eu de fapt am fost tot ce e bun și numai binele, în ciuda masacrului nedrept asupra mea - de aceea sunt ținută de zeci de ani complet izolată, inuman scuipată, otrăvită etc.
Mă tem că au dreptate - tot ce am spus e adevărul și, pentru proști, pare a fi ficțiune, fiindcă ei duc vieți protejate (mi se spune) și sunt practic de mici îndoctrinați că aceste lucruri nu există decât în mintea nebunilor - ei spun că, în plus, au fost îndoctrinați de copii că eu eram nebună sau ceva rău...
Poporul nu a înțeles un lucru simplu - că dacă te lovește e rău și dacă te lasă în pace e bine - întotdeauna e la fel și e foarte simplu de explicat și logic, am explicat totul clar, nu pot crede că cineva crede că obține ceva bun cu forța sau lovind sau scuipând, calomniind etc.
Oamenilor li s-a spus totul despre tine (cum adică despre mine, de ce?) exact invers decât a fost, timp de 40 de ani, așa că e normală reacția lor de neîncredere și ură...? Trebuie să aștepți încă 2 ani - spun ei, probabil fiindcă la 55 de ani ies din categoria de vârstă mai bună, a maturității și devin deja așa zis vârstnică...? ce să aștept? Li s-a pus pata tocmai pe tine, spuneau unii...cum adică tocmai pe mine?
15.02.24
O idee mai veche este că familia mea este o familie de nebuni, manipulați de puteri politice sau de altceva. În familia ta mai există (între vii și morți) o singură persoană care nu e nebună, dar tu (adică eu) nu știu cine este acea persoană. Din cauza faptului că ai tăi sunt nebuni mulți te-au considerat și pe tine nebună, ca și cum îi moștenești sau semeni cu ei crescând cu ei. Cei care credeau că părinții tăi sunt normali credeau că spusele rudelor mele despre mine - care erau doar minciuni sau aberații - erau adevărul, deci credeau că sunt nebună sau rea în urma unor fapte inventate de ei despre mine - ceea ce am observat că așa era după tentativa mea de sinucidere, în spitalul de psihiatrie, când medicul m-a întrebat ce e cu ideea mea că tatăl meu e dușmanul meu și medicul stagiar, aflat de față, a spus că nu eu am declarat asta, ci familia mea și eu abia atunci am realizat că ceilalți mințeau despre mine ca și cum eu eram nebună - eu nu am gândit niciodată că tatăl meu e ”dușmanul” meu, nu am fost proastă sau nebună niciodată, totul a fost exact cum am povestit pe acest blog citiți cu atenție și veți vedea că nu am gândit aproape niciodată ceva greșit sau lucruri pe care nu le știam cert, fiind un om inteligent. Cei care știau că ai mei erau nebuni au crezut după mai mulți ani că eu însămi am înnebunit - deși nu fusesem nebună - fiindcă era evident că ai mei mă chinuiau monstruos și că mă băgaseră la balamuc. Sau au crezut așa fiindcă au fost mințiți de medici sau de psihologi că eu eram nebună sau că am înnebunit din cauza familiei mele de nebuni și suferinței monstruoase prin care am trecut, adică din cauza a ce mi-au făcut ei și alți oameni răi. Ei zic că, fiind nebune, rudele mele nu au avut memorie sau li s-a spălat creierul în permanență, cum au făcut cu mine, numai că pe mine nu m-au putut manipula. Poate că așa este - vă dau un exemplu: după ce m-au închis la psihiatrie, rudele din sat - bunicii și alții - și-au mutat grădina dintr-un loc numit grui aproape de coliba unor țigani din grui, deși parcela fusese cultivată de ei în apropierea casei noastre, tot pe grui. Fusesem și eu adesea cu ei după iarbă sau la munci agricole în grui și nu înțelgeam ce s-a întâmplat, fiindcă în spitalul de psihiatrie nu mi se ștersese memoria vieții (decât detalii insignifiante), ci doar cărțile citite. Am întrebat, așa cum am făcut toată viața, fiind un om singur și normal. Mi s-a răspuns categoric că locul lor a fost lângă țigani. Eu nu am știut atunci dacă ei chiar au uitat sau se prefăceau că și-au pierdut memoria sau dacă vroiau să mă trateze pe mine drept nebună, ca și cum eu uitasem. Abia acum mă gândesc că poate era așa fiindcă se întâmplase acea poveste cu țiganul în viața mea, fiindcă fusesem puternic torturată cerebral la psihiatrie. Nu avusesem nicio vină, dar poate creierul colectiv al societății vroia să îmi amintească acel lucru urât. Acum un an-doi fratele mamei i-a spus mamei la telefon că un alt bărbat din sat pretinde, după atâția ani că parcela de lângă țigani era în acte a lui, nu a noastră și fratele mamei nu credea așa ceva. Tot după spitalul de psihiatrie mi-au mai făcut și alții astfel de figuri, inventând lucruri care nu se petrecuseră în viața mea - de pildă uitaseră unde fusesem cu scaunul meu cu rotile în urmă cu câteva zile, ceea ce m-a făcut să cred atunci că poate erau nebuni și ulterior că poate că au intenționat să par eu nebună în fața altora - chiar așa spuneau parcă. Prin urmare, date fiind acestea, eu am încercat să vorbesc cât mai puțin sau deloc despre trecut cu ei, și să nu îi contrazic niciodată dacă spuneau ceva ce nu fusese, căci ar fi părut că eu aș fi nebună, nu ei. Unii spun că nu numai familia mea era de nebuni, ci și întreg poporul sau mare parte din ei, ceea ce explică aberațiile politice ale unora și pretențiile lor sau altor puteri politice la adresa mea. Au spus de mai multe ori că eu sunt singurul om treaz sau normal, deși sunt tratată ca nebună, prin urmare fără mine nu se poate nimic.???? Ideea e că celelalte puteri politice au lovit în mine, au mințit mereu despre mine și m-au ținut captivă, izolată și chinuită toată viața, ca să aibă ei control asupra nebunilor din țară.??! Sau că pe străini îi deranjează faptul că nu sunt complet nebună ca să poată ei controla totul prin controlul asupra mea, profitând de munca și intelectul meu inteligent și mereu lovit și jefuit, de om născut și crescut în România. Unii spuneau că ăsta e delirul poporului legat de mine și că asta s-a întâmplat fiindcă am fost cel mai inteligent copil. ?? Numai că poporul mă vede deja nebună, dar puterile străine mă lovesc și ele fiindcă au interesul să mă facă nebună (?!), ca și cum ar fi și ei nebuni de fapt, deși am fost mereu un om inteligent și capabil numai de bine în lume, fără să fiu traumatizată de trecutul de închisoare și tortură, nu avea rost să fiu omorâtă, fusesem un om bun și luminos mereu. Ideea e că diversele puteri politice (?!!) au mințit despre mine și ei. Eu cred că unii intelectuali cel puțin chiar cred că eu eram nebună cu acest delir politic, care apare drept cel mai plauzibil delir politic în cazul meu, dar eu nu am avut niciodată delir și nu cred nici aceasta, mai ales că am fost un om perfect pur și cu mult deasupra aberațiilor politice sau religioase sau orice asupra mea (pe care bineînțeles că le-am înțeles) - din păcate fusesem capabilă de muncă și chiar de studii, deși ei cred că aveam delir sau că eram prea slabă psihic, dar nu era așa și totuși ei au refuzat complet drepturile mele normale. Am detestat mereu politica, din motive evidente legate de modul în care m-a tratat familia de mică, discutând mereu așa-zis politică, dar să nu uităm că însuși Bertrand Russell a fost la închisoare pentru ideile sale pacifiste în primul război mondial și că și Socrate a fost condamnat la moarte pentru idei politice sau religioase care de fapt erau altceva.
Ei spun că eu sunt un fel de pivot al lumii (?!) în jurul căruia se învârt toate și toți, fără nicio legătură cu adevărul despre mine, cu gândurile sau sentimentele mele. De mai multe ori ei spun, des, că eu nu am făcut niciodată întreaga viață nu știu ce lucru (ce?) deși oamenii cred că am făcut acel lucru des. Oamenii cred că ești altceva decât ești etc.
Fiți atenți cât sunt de nebuni și ilogici - ”ești prea bătrână ca să fii ceea ce ești, prin urmare te omorâm” - cum adică prea bătrână să fiu ceea ce sunt? Nu are logică, dacă un om este ceva anume și are totodată o anumită vârstă, înseamnă că lucrul acesta e necesar, adică apare în sistem implacabil, inexorabil etc., fiindcă la asta conduc toate cauzele și rațiunile prezente în situație la un moment dat. Eu nu am ocupat niciun loc în societate niciodată, am fost complet respinsă, deci dacă sunt prea bătrână să fiu ceea ce sunt, adică considerată nebună de toți și izolată, torturată etc., atunci probabil că mă vor accepta cât de cât și va fi adevărul necesar pentru aceasta despre mine. Nimeni nu e omorât fiindcă e prea bătrân pentru ce este. În plus, de ce să anunți individului mereu că îl omori, chipurile fiindcă e prea bătrân? Cu ce scop rostești o astfel de aberație? Aceste cuvinte ale lor nu sunt doar ca un lătrat de după gard, ci lovesc fizic, de facto, în trupul victimei (adineaori în piciorul meu cu amputație), deci fac efectiv o parte din munca lor de distrugere și uciderea unui om nevinovat. Prea bătrână pentru ce? Prea bătrână ca să fiu un om lucid și inteligent? Cine sunt ei să decreteze asta? Bine, dacă așa este, atunci voi muri dacă așa vrea dumnezeu, dacă acesta e emergența sistemului în care ne aflăm, nu înțeleg de ce fac ei tam-tam. Dacă chiar au puterea și voința să mă omoare, dacă așa trebuie, de ce vor ei să îmi explice asta? Ideea e că am fost mereu foarte inteligentă, dar oamenii cred că sunt proastă, prin urmare ei vor să mă omoare cezând că eram altceva, nu știu ce, poate ceva sexual sau politic, deci opusul a ceea ce am fost și proastă, deci iarăși opusul și ei vor să mor crezând că sunt proastă și nu știu ce astfel încât numai femeile tinere pot avea acest rol în lume.??? Bine, dar mereu am fost la fel și au fost destul de mulți ani în care nu a existat absolut nimic sexual în viața mea, nu înțeleg de ce vor ei să spună că sunt prea bătrână. ”Pe tine te-au distrus complet (?), spun ei, prin urmare trebuie să te omorâm”, spun ei - m-au tocat cu aceată idee absurdă timp de aproape 20 de ani, din când în când, după moartea tatei.
În sfârșit, îmi iau la revedere din nou, cu regret că e așa. Ei spun că poporul nu a reușit să înțeleagă adevărul, căci, dacă înțelegeau, atunci eu aș fi fost liberă și nu m-ar fi omorât.??? Nu știu dacă așa e, nu înțeleg nici eu, poate e un delir al unora. Nu joc teatru, mereu am spus numai adevărul, inclusiv despre mine.
Ei spun iar că toți cei care știu adevărul despre mine gândesc că eu am fost un om nevinovat și extrem de bun și inteligent dar adevărul despre cum m-au masacrat sau lovit, inclusiv psihologi, psihiatri, ginecologi este așa monstruos, încât toți mint și vor să mor, în izolare, ca nu cumva să înțeleagă nu știu cine adevărul. ???! Tu ești un geniu căruia niște porci i-au furat (?) absolut totul în permanență, iar întreg poporul crede ceva rău, neadevărat, despre tine.
Din câte înțeleg din ce spun ei, mama mea e o nebună hidoasă ”jucată” de toți, aruncată violent asupra mea de mii de ori de diverși porci, iar restul familiei mele este alcătuit din torționari și hoți la adresa mea.??? Adevărul e că eu nu înțeleg clar ce sunt ei - oricum ceva rău și capete care mint. Eu am fost cu adevărat perfecțiunea mereu. Ei sugerează că am fost un om prea inteligent pentru ca proștii să înțeleagă și să creadă adevărul. Cei care, totuși, au înțeles, au fost reduși la zero, distruși, rași, șantajați, corupți etc. și evident sunt omorâtă, dar nimeni nu vrea să trăiesc, adică toți vor să mor. Ei repetă că poporul e total îndobitocit despre mine și că nici lui, nici altora nu le pasă că sunt nedrept torturată și omorâtă, fie fiindcă ei cred că sunt nebună sau ceva rău, fie pentru că eu sunt de fapt singura care suferă real și nedrept o viață întreagă, în timp ce ei au tot ce vor și sunt liberi (au toate drepturile etc.) Ei spun din nou că trebuie neapărat să mă distrugă și să mă omoare, pentru a apăra minciunile despre mine și că eu trebuie să fiu complet redusă la tăcere, ca nu cumva proștii și nebunii să înțeleagă adevărul.
Ei spun că eu sunt într-adevăr cel mai bun și luminat om, dar sunt închisă și izolată de mică, deci nu puteam dovedi nimic și porcii care mă omoară sunt într-adevăr extrem de abjecți - și niciun om bun nu vrea să trăiesc și nu crede ceea ce e bun etc. Totuși, tot ce am scris e adevărul în mod clar și am fost mereu binele curat, de ce sunt toți așa monștri? E greșit, de ce cred toți că trebuie să mă omoare? E evident că eu am scris în întregime blogul meu de memorii, dar și poeziile și haiku-urile și nici acestea nu sunt acceptate, deși sunt în întregime binele - și evident nici blogul de memorii nu e ceva rău. Nu înțeleg cum i-au/v-au păcălit pe toți.
La revedere, cred că nu mai scriu, orice ar spune ei, orice otravă mi-ar da etc. Vă dați seama că și adevărul despre otrava ce mi-au dat-o a fost exact așa cum am povestit. Păcat... Oricum cele spuse mai sus au fost spuse de sute de ori. Și cât de multă frumusețe și bucurie puteam dovedi și scrie clar în continuare, niciodată nu am fost altfel. Am scris deja o parte, dar nimeni nu a văzut-o poate. E adevărul, am fost și om normal mereu, nu înțeleg de ce vreți toți să mor - cei mai mulți spun că din cauză că toți au greșit și au mințit. Dar aceasta e ceva rău... nu e o cauză reală...”toți vor să mori ca să ascundă răul pe care l-au făcut și minciunile lor.”
Recapitulare: unii cred că trebuie să te omoare ca să își păstreze onoarea, fiindcă ei au greșit și, prin omorârea ta, ei își păstrează aparența de oameni nevinovați în ochii prostimii
Acum priviți către mine - e evident că nimeni nu mi-a pus în gură aceste vorbe sau altele, că mereu au fost ale mele și afirm iar că am fost un om normal și fără greșeală o viață întreagă, e evident că am fost izolată și torturată din 1984, că nu am avut întreaga viață niciun cuvânt sau vreo putere asupra altora, e clar că mi s-au închis mereu toate ușile, atât instituții de învățământ sau locuri de muncă sau altele, cât și gospodării de oameni, în afară de cea a unui istoric, a cărui fiică a murit într-un accident tragic de mașină, la vârsta de 50 de ani, în Ajunul Crăciunului; ea fusese singura persoană care a mai comunicat, dar foarte rar, cu mine, de-a lungul anilor, tot la acel Crăciun, 2020 era să moară într-un accident și vecinul meu, Alexandru; am fost respinsă și când mergeam, singură la plimbare prin orașul București sau, singură, la vreun spectacol vreodată; deci nu am avut niciun cuvânt, dar alții - psihologi și psihiatri, au mințit evident despre mine și puteam dovedi asta; e evident că nimeni nu a vorbit cu mine - nici acea fată de istoric - în sensul de a avea o convorbire cu mine despre ce nu înțelegeam, adică această condamnare la izolare și moarte a mea (dar nici alte discuții, decât extrem, extrem de rar, cele doar 5 persoane care au existat în viața mea), e evident că nici medicii nu m-au întrebat, așa cum ai întreba un om, ci au aplicat forța brută mereu și eventual, după mult timp, au zis câte ceva spre mine, dar foarte puțin; e evident că am fost nu doar izolată, ci martirizată și prin alte metode timp de 40 de ani; ei spun acum că vina nu e a psihologilor sau psihiatrilor (?), ci a poporului, care m-a condamnat la moarte crezând orbește că am greșit ceva monstruos (ce?), fiindcă cineva i-a mințit (??! asta nu știu, cine?), e evident că niciodată nimeni nu a fost ”de partea” mea, cum putea crede poporul, mă întreb eu, că sunt nebună sau proastă, când de fapt nu mi s-au dat drepturile fundamentale civile la studii și la muncă și ei consideră că, indiferent de orice, așa ”se procedează” și nimeni nu are voie să vorbească cu pacientul zeci de ani, pentru ca să poată fi ”aranjat” și ”terminat” (??), nimeni nu are voie să cerceteze adevărul spuselor pacientului sau adevărul despre psihicul său, întreaga sa viață, mai rău decât dacă ar fi fost animal de sacrificiu, nu de ”companie”; e evident că am fost mereu binele și rațiunea, un om generos și cald, calm și cu bucurii altruiste mai mari decât cele egoiste, ajutând mereu când a fost posibil, ceea ce proștii consideră a fi un defect, dar nu e totdeauna defect. Este clar că am fost călcată în picioare întreaga viață, cum spunea tata că va fi încă de când eram copil, e foarte clar că nu am greșit nimic și că eram capabilă de studii și de muncă și de iubire frumoasă de oameni și viață, de reală fericire; de ce continuă toți să vrea să mor și se adună mereu împotriva mea? Ce câștigă ei mințind? Evident om sărac, fără șanse, izolat total zeci de ani și torturat clar (tortura reală fizică a fost cauza unicei mele tentative de sinucidere, care mi-a îngreunat puțin viața, fiindcă am pierdut un picior, dar am mers înainte cu speranță și gânduri bune și frumoase). De ce cred ei că sunt ceva rău? De ce mă omoară?, e atât de ilogic și e complet greșit. Nu aveau cum și ce să creadă rău. Ei zic că toți m-au torturat și f_t, dar eu niciodată, și nici măcar acum nu știu ce este și cum se face acel rău altor oameni.
Ei spun în engleză că, din păcate, poporul meu comite o crimă monstruoasă și fiindcă ei cred orbește că eu sunt nebună și că acești ”ei”, adică toți, buni și răi, sunt creația minții mele bolnave sau minciună ca să scap basma curată, când, în realitate, acești monștri (cei răi) sunt reali, deși extrem de inumani și mă omoară cu adevărat, ca să nu mai scriu și despre ideile lor extrem de întunecate, pe care nu le-am notat întodeauna. Și, în plus, mereu am fost ”basma curată”.
16.02.24
Azi-noapte m-au chinuit monstruos toată noaptea. Ei zic că nu e ce cred eu, dar e ceva monstruos. Poporul a înnebunit, spun ei, și crede că trebuie să mă distrugă și să mă omoare, fiindcă a fost mereu mințit despre mine. Totodată ei nu pot crede că am fost singură complet toată viața, chiar dacă, din când în când, există gândurile unora peste mintea, mea, care, fără să vorbească cu mine nimic, fără nicio relație cu mine, spun uneori adevărul despre mine, ceea ce îi enervează pe proști, care nu pot crede adevărul. Nu știu cine sunt ei. În aparență, cei mai mulți, mai ales noaptea, sunt oameni nebuni și răi care vor moartea mea și, mai ales, să înnebunesc. Deși în viața mea au existat foarte puține contacte cu alți oameni, chiar și superficiale, totuși poporul a început să îi omoare pe toți cei care m-au întâlnit, crezând că astfel mă vor distruge și omorî pe mine, și că vor mușamaliza adevărul, mai ales că și celelalte popoare vor să mor. Pe tine te-au terfelit toți, spun ei, prin urmare trebuie să te omorâm, chiar dacă nu ți-au tras-o.??? Tu nu ai decât vina de a te fi născut în România, de a fi aici cea mai deșteaptă femeie. Ei întotdeauna au făcut la fel, cu toate geniile feminine.?? Cineva care ți-e foarte drag va muri - ei spun că idioții cred în mod absurd că eram nebună și prin urmare țineam la cineva de la distanță. etc. Nu m-au lăsat să dorm toată noaptea, azi e ziua mea, împlinesc 53 de ani. De multe ori, de-a lungul timpului, m-au torturat mult de ziua mea.
Se pare că sunt condamnată că m-am plâns că mă omoară - ei spun că nimeni, oricât ar fi torturat și oricât ar fi de nevinovat și oricâtă dreptate ar avea, nu are voie să se plângă dacă e condamnat, deși complet nevinovat, la moarte. Nu știam și cred că e greșit.
Unii mă amenință iar cu moartea, spunând că am fost așa de monstruos masacrată, încât eu nu mai sunt în stare de ceva bun - se înșeală sau vă păcălesc din nou, e tot o minciună, prin care ei justifică izolarea și omorârea mea.
Acum iar am mâinile amorțite, mi-e rău și am burta tot foarte umflată și dură. Mama e bolnavă, tușește și spune încontinuu că i-e foarte rău, miercuri a fost la medic și ia pastile, dar din păcate nu se ameliorează starea ei. Ei spun că oamenii încearcă să mă omoare prin mama??
Pe mama iar au sunat-o azi niște congolezi, pe care i-a cunoscut pe vremea când lucra la ambasada lor micuță, care s-a desființat când a murit tata. Spre deosebire de mine, care am fost torturată și izolată de mică până acum încontinuu, mama a avut mereu anturaj și nu a avut necazuri. Ea nu știe ce e izolarea și va împlini 77 de ani anul acesta. Congolezii o sună destul de des, și vrobesc cu ea destul de mult, deși nu au nimic în comun și nicio treabă, aparent numai ca să îi țină companie.Ei spun iar că e exclus ca oamenii buni, cum am fost și eu, să fie acceptați în societate în caz că sunt inteligenți. Ei spun că de mult timp încearcă să mă rupă (o altă expresie a lor) și că toți proștii cred altceva, nimeni nu poate crede adevărul, fiind mințiți despre mine încontinuu. Pe mine nici de ziua mea sau de sărbători nu m-a sunat nimeni aproape deloc toată viața, iar mama vorbește mult la telefon cu congolezii și cu rudele de la Sibiu și e acceptată și de vecinii de aici, cu care vorbește politică. Ei spun că e exclus să fiu acceptată, fiindcă am spus tot adevărul și toți au mințit. ??
Alții spun că oamenii nu au nicio vină că nu pot înțelege că am fost un geniu - nu sunt de acord cu această idee urâtă - parcă ar vrea să spună că geniile nu trebuie omorâte fără vină, dar dacă nu eram geniu atunci treacă-meargă. Eu cred că o crimă e gravă și când omul nevinovat nu e geniu. Azi mă simt foarte rău, m-au chinuit azi-noapte. Unii spun în franceză că mama e nebună, dar lumea nu poate înțelege adevărul.
Azi noapte m-au chinuit groaznic toată noaptea pentru ca azi să se facă foarte cald afară - 23 de grade la termometrul stradal, dar ei mint clar că sunt doar 13 pe internet, cum au făcut adesea. Unii au crezut că eu sunt nerușinată și vulpe bătrână, iar eu am fost omul cel mai curat, bun și inteligent.
Legat de ceea ce am scris ieri, îmi vorbește una din cele mai monstruoase scroafe dintre porcii care intră în mintea mea, o persoană grețoasă și extrem de crudă, care mă tot bântuie cu multe vorbe rele de mai mulți ani, dar și cu adevărul sau idei întortocheate sau care par bune, ca să îi păcălească pe proști. Ea spune că în unele cazuri, chiar dacă omul e perfect normal, nevinovat, bun, inteligent - cum am fost și eu - el totuși trebuie omorât în tăcere și izolare, pentru ca proștii să nu înțeleagă că domniile lor s-au înșelat, că au mințit și au făcut foarte mult rău acelui om și altora. Nu are dreptate, această persoană, eu am avut mereu dreptate, vi s-au luat mințile și nu știu dacă vă veți mai trezi vreodată. E greșit total ce spun ei, ei sunt doar asasini ticăloși, și chiar sunt mai proști decât mine, dar omoară având multe alte avantaje, dar nu inteligență. O altă idee a ei e că eu sunt considerată subumană și că numai ”nebunii” au acest rol în societate, adică să li se consume creierul zi de zi, pentru ca alții să aibă energie și putere mai multă. Toți nebunii sunt același lucru, spun ei, fie că sunt proști sau deștepți și ei nu vor face o excepție în cazul meu. Mai este și ideea că eu trebuie să rămân izolată întreaga viață, pentru ca nu cumva proștii să înțeleagă adevărul. Că nu am greșit nimic, că am avut mereu dreptate etc. Alții spun că numai poporul e de vină și ei mă omoară fiindcă poporul nu vrea să fie înțeles adevărul despre mine. Alții iar că poporul nu a înțeles nimic, de aceea mă omoară.(??) Iarăși obsesia lor că eu am suferit prea mult, am fost masacrată prea monstruos, pin urmare nimeni nu vrea să rămân în viață și nimeni nu vrea să fiu lăsată în pace sau să mi se dea drepturile etc. Sau că toți vor neapărat să apere delirul oamenilor despre mine și să mă omoare, fiindcă astfel ei au anumite avantaje în societate.
Tu trebuie să mori fiindcă poporul crede o minciună urâtă despre tine și nimeni nu vrea ca poporul să înțeleagă adevărul. Mai presus de orice, spune acea scroafă, poporul nu trebuie să înțeleagă niciodată adevărul - e greșit, e ceva rău și îmi pare rău că v-au păcălit că așa trebuie - sau eventual că v-au îndoctrinat că sunt nebună și că această scroafă inuman de abjectă nu există în mod real. Există, e nebună și monstruoasă și nu știu cine este - poate că este o vecină sau chiar mai mulți indivizi care vorbesc pe lungimea ei de undă (cu tonul și tipul ei de voce) - repet, chiar pentru ultima oară, e greșit, am fost chiar un om nobil, înțelept, bun, dar și capabil chiar de studii intelectuale. Aș fi făcut ceva, aș fi scris ceva frumos și inteligent, nu doar contemplație filozofică. Oricum aș fi citit enorm și totul ar fi fost bine. Repet, probabil că ei, cu complicitatea tuturor, mă omoară, dar e greșit, ceea ce probabil că nu vor și nu veți înțelege deloc, nici după ce mor, căci fabrica lor de minciuni are productivitate imensă. S-ar putea să credeți că eu sau altcineva a inventat aceste idei de mai sus pentru a scăpa de pedeapsa cu moartea, căci viața e o alternativă mai bună - dar e vorba de crimă, nu am greșit nimic toată viața, puteți citi tot ce am scris și cred că veți înțelege că e adevărul clar și că am fost mereu ceva foarte bun și inteligent. Nu am bănuit că cineva mă condamnase și nimeni nu mi-a spus, până în ultimii ani, și poate că așa e. Adică așa zic ei că e, dar de fapt e crimă. Eu însămi și nu altcineva, am scris aici absolut tot adevărul, inclusiv ideile unora. M-am gândit că s-ar putea ca dvs. sau alți oameni să mă fi respins fiindcă vă temeți că ați fi omorâți sau loviți violent, din cauză că toți au ceva cu mine și cred doar minciuni. Îmi pare rău, nu aveam cum să știu aceasta - e bine de fapt că am scris tot adevărul, dar poate că vă temeți că veți fi loviți și mai rău după ce sunt eu omorâtă - nu știu, vă doresc mult noroc și bine, eu cred că omul nu ar trebuie să trăiască în teroare din cauza celor răi, puternici și violenți. Să nu dați vina pe mine după ce nu voi mai fi - dacă ei mă omoară, că mereu ei spun asta - nu avem cum să bănuiesc că toți oamenii pun cătușe florilor - cum era după 89 o piesă de teatru în București... Nu aveam cum să știu că toți preferă cruzimea, că se închină practic celor monstruos de răi și refuză minimul de viață celor buni și curați.
18.02.24
Unii au intrat iar peste mine cu delirul lor politic că oamenii au mințit despre mine și m-au torturat și vor să mor ca să poată să instaureze puterea americanilor în România. Bineînțeles că nu cred așa ceva, și cred că, logic, nu poate fi adevărul. Continuu să cred că oamenii nu pot fi extrem de monstruoși toți și că, dacă ar fi fost adevărul despre mine, nu m-ar fi masacrat și probabil că m-ar fi acceptat în societate și aș fi avut drepturile la studii și la muncă sau altceva.
Mai am un lucrușor important de spus, chiar dacă probabil nu credeți acest lucru. Sunt unii oameni care consideră că oamenii ca mine nu sunt acceptați și nu reușesc fiindcă sunt slabi de înger, fiindcă se plâng de ceea ce li se face rău, în loc să aibă tăria să tacă - pe de o parte fiindcă e umilitor și rușinos să te plângi, că nu dai dovadă de bărbăție, că oricum e inutil etc. și pe de altă parte fiindcă actul în sine de a vorbi, de a te lamenta, este dăunător din punct de vedere psihic și psihologic, întinează ceea ce e senin și frumos și alungă bucuriile. Probabil că acest lucru nu l-ați înțeles, fiindcă vi s-au spus minciuni despre mine. Probabil că mă vedeți drept un om slab. Nu a fost așa - din păcate tot ce am povestit a fost adevărul, am fost masacrată real din 1984, continuu, fără să fi fost greșeala mea și fără vreo șansă de viață bună. Am fost un om inteligent. În ciuda tăcerilor mele îndelungate și lipsei de plângeri ani mulți și tonusului optimist, m-au masacrat și otrăvit etc. Nu m-am plâns pe măsura torturii și necazurilor, am fost un om puternic psihic. Dar au aplicat unele torturi inumane - de pildă izolarea, încă din 84, și se știe că oamenii au nevoia bazală să, fie cât de puțin, împreună cu alții. Otrava - deși complet nevinovată ...etc. În realitate am avut, cum am mai spus, rezistență mare la tortură, așa cum au oamenii buni sau/și inteligenți și sufletul meu a fost foarte bogat în frumusețe și sentimente frumoase, cum ați observat probabil în unele scrieri ale mele, prin urmare am avut rezistență în fața necazului și nedreptății și gânduri bune. Probabil că v-au mințit că nu e adevărat tot ce am spus, sau sunteți convinși, deși nimeni nu are vreo dovadă, că trebuie să fiu complet respinsă și omorâtă pentru ca lumea să trăiască mai bine sau pentru că aș dăuna altora. În realitate am reușit să mă detașez de toată inumana suferință, așa cum doar oamenii buni și inteligenți pot să facă - prin ceea ce am citit sau prin ceea ce am scris - diverse texte, meditații, poezii - dovedind capacitate de a simți și dărui lumina, liniștea, înțelepciunea. Cu toate acestea nici dvs., nici alții nu m-au acceptat, probabil că minciunile sunt mai puternice decât adevărul și ce e drept. Aproape că m-am resemnat cu izolarea, dar e dureros, fiind fără motiv, chiar din 84.
De câteva zile mama a răcit, are o infecție respiratorie, a fost la medic și a luat tratament cu antibiotic, dar numai 5 zile, l-a terminat, dar tusea nu i-a trecut. Sunt unii care continuă să spună că mama e ceva foarte rău și eu ceva bun, dar poporul crede invers. ??? Vă dați seama că mama e singurul om din viața mea...chiar dacă este/a fost cu adevărat rea și mă lovește și nu am de fapt o relație normală cu ea.
Ei zic că sunt omorâtă fiindcă tot ce am spus e adevărul și proștii au fost mințiți că e parțial minciună sau că am ascuns ceva. Și că toți au mințit despre mine, prin urmare nu au cum să mă accepte și mă omoară. Asta e, am explicat totul degeaba - ei zic că era clar asta de mulți ani. Toți cred că ești altceva - ei spuneau iar că proștii credeau că eram nebună fiindcă nu mă comportam așa cum se așteptau ei să mă comport, anume conform minciunilor despre mine, în timp ce eu eram mereu autentică, normală și eu însămi - nu aveam cum să știu că ei așteptau altceva de la mine. Alții zic că nu e așa, că proștii cred că sunt nebună fiindcă așa li s-a spus. Alții că nici asta nu e adeăvărat, că poporul nu crede că sunt nebună, ci proastă și rea.
ei spun iar că absolut toți credeți că sunt complet nebună, fiindcă ați fost mințiți într-un mod plauzibil ???
iar alții că nu e așa, că doar credeți că trebuie să fiu omorâtă și să nu am niciun contact cu alți oameni, nici măcar să mă uit pe facebook sau la televizor, fiind evident că nimeni nu comunică cu mine, nici în scris... depre orice, normal că nu despre viața mea
E vorba de o cruzime foarte mare și extremă nedreptate - ei spun că nimeni nu vrea să se renunțe la minciunile despre mine -- păcat, eram încă un om normal și capabil de fericire deplină. Ei spuneau că ei nu pot schimba gândurile oamenilor despre mine și nu îi pot convinge să mă accepte. Lumea e în ghearele unor oameni răi care i-au păcălit pe cei buni că eu sunt altceva decât sunt etc.
19.02.24
E un teatru dezgustător, toți mint ca să omoare un om singur și total nevinovat, spun ei din nou. E vorba de mine. Oamenii nu cred adevărul, nu s-au trezit etc. Probabil că așa e. Au intrat cu ideea că nu pot să mă controleze, prin urmare trebuie să mă distrugă, să mă omoare.
20.02.24
Azi s-a întâmplat un lucru ciudat, pe care nu știu să îl explic, oricum nu cu certitudine. Am comandat online hrană uscată pentru pisicile din curte, în valoare de 130 lei, cu plata ramburs. Am primit mesaj pe telefon azi dimineață că vine curierul între orele 15-16. Așa că nu m-am grăbit și mă pregăteam să plec în oraș după hrană pentru pisicile din casă - telefonul meu era de dimineață la mama în dormitor, cu parola mea, în caz că sună curierul, dar, deși are parolă, ea putea să îl acceseze dacă suna cineva pe numărul meu. Când m-am trezit m-am dus la ea în dormitor, căci ea era afară și eram îngrijorată să nu fi fost curierul când nici eu, nici ea nu eram lângă telefon. La ora 8:26 primisem mesajul sms că curierul va veni între orele 15-16. Apoi la ora 11:50, cum eu eram la bucătărie, iar mama la mine în cameră, mama m-a atenționat că sună telefonul meu, deși nu se auzea nimic. Am venit totuși la birou, unde era telefonul meu, iar mama tocmai ieșise în curte. M-am uitat pe ecran și am observat că tocmai atunci suna cineva la mine și am răspuns. Am observat și că persoana sunase cu un minut înainte. Era curierul dpd, care venise mai devreme și pe care l-aș fi ratat dacă mama nu ”auzea” telefonul meu sunând, deși nu suna. Am intrat în setări și am descoperit că era scos sunetul complet și vibrațiile. Era pe modul silențios. Cine l-a modificat și de ce, că eu nu am intrat de mult în setări? Cum a auzit mama că telefonul meu suna? Acum, în timp ce scriu acestea, cineva a intrat iar în computerul meu. unt unii care spun că mama primește mereu informații în mod telepatic și că tot din acest motiv m-a bătut și chinuit monstruos în adolescență, fiindcă primea porunci să îmi facă rău, deși eram om normal și bun și nu greșeam nimic. Nu știu.
21.02.24
Ultima idee, corectă și ea, e că eu nu mai pot compensa (psihologic), fiind izolată din 84 și fiind tot restul lucrurilor povestite de mine adevărate. Nu mai pot compensa, prin urmare dorm 12-14 ore pe zi, nu fiindcă mi-e somn, ci fiindcă nu vreau să deschid ochii sau să mă scol. E reacție la stres și tortură, spun ei, nu este ceva jucat de mine cu scopul de a îi forța pe ei să spună adevărul sau să mă accepte. Adică nu e prefăcătorie. Da, așa este. Din câte mi-au spus de mulți ani, am fost izolată și total respinsă, fiindcă toți se tem ca nu cumva să înțeleagă unii oameni adevărul despre mine - mă văd ca pe un pericol pentru lumea lor bazată pe minciuni etc. Totuși blogul scris de mine nu a însemnat așa ceva, rațiunile scrierii au fost cele spuse de mine. Se pare că și dvs. tot asta vedeți în mine. Veșnic ideea că toți vreți să mor fiindcă tot ce am povestit eu e adevărul și mi s-a făcut prea mult rău ca să fiu acceptată și că poporul crede răul despre mine - când de fapt sunt nevinovăția absolută etc. Am fost totuși un om perfect normal mereu și inteligent, păcat că toți vreți să mor. Ei nu pot să mă distrugă complet și să mă omoare fiindcă tot ce am povestit e adevărul, în cele mai mici detalii, spun ei. Pe de altă parte, spuneau alții, omorârea mea i-ar costa prea mult.
22.02.24
Din nou, aceeași lamentație. Sincer, îmi pare rău că mă omorâți, cei mai mulți în mod indirect. Ei spuneau mereu că toți proștii cred că eu sunt rea și proastă și nebună, exact așa cum spuneau în mintea mea unii când locuiam în oraș, că așa vroiau ei să facă lumea să creadă despre mine. Dacă ar fi fost adevărul despre mine, atunci aș fi avut la timp dreptul la studii superioare sau postuniversitare. Sau măcar la muncă. Și nu doar că aș fi avut drepturile acestea, dar chiar aș fi fost acceptată și aș fi reușit ceva în mod sigur. Nici nu m-ar fi torturat nimeni în continuare, fiindcă nu ar mai fi avut motiv - de multe ori ei au spus și probabil că așa este, că sunt omorâtă și lovită zilnic fiindcă oamenii vor să ascundă adevărul despre mine. Deci nu ar mai fi avut motiv și m-ar fi acceptat pentru ceea ce eram. Ei spun că unii idioți au legat anumite idei politice de mine, deși nu am avut nicio legătură cu politica și o singură dată în viață am urmărit știrile politice la televizor și la radio, dar nici atunci din vina mea sau din cauza înclinațiilor mele. Ei spun mereu că nimeni nu vrea să trăiesc și să mă accepte, fiindcă e exclus ca ei să recunoască adevărul, deoarece am fost nevinovată în cele mai mici detalii și am fost masacrată extrem de monstruos întreaga mea viață. Ei zic că întreg dosarul meu e ”fabricat” și psihiatrii și psihologii au mințit despre tot ce am fost și sunt. Eu spun din nou că am fost un om extrem de bun, dar și inteligent (e adevărul, nu e orgoliu) și absolut normală psihic, în ciuda torturilor și otrăvii. Dacă citiți cu atenție tot ce am scris, nu doar blogul meu de memorii, veți înțelege că am fost un om inteligent și foarte bun și că am exprimat adesea emoția sublimului, gânduri luminoase și bune și că, dacă nu aș fi fost complet izolată și torturată zilnic, aș fi reușit în mod sigur să scriu ceva mai bun din punct de vedere artistic sau cărți cu studii intelectuale sau diverse eseuri, cu încă și mai multă inteligență. Nu e orgoliu, e adevărul, peste care unii oameni răi au aplicat minciuna și violența și privarea de drepturi. Este evident că eu am scris totul, că nu e fabricat de nimeni altcineva și că am fost un om normal și bun. Ei zic că oamenii țin foarte mult la minciunile lor și e exclus să mă accepte. Am fost un om foarte blând și bun, m-aș fi mulțumit cu o muncă oricât de modestă și aș fi fost fericită. Totodată, deși mama sau câteva persoane, cu care am avut vagi relații, mi-au vorbit ca unui nebun sau copil prost/idiot, în realitate am fost un om foarte matur și înțelept, puternic psihic și aș fi avut relații echilibrate cu alții, fiind un om foarte serios și cu dragoste față de alții. Acum e într-adevăr prea târziu pentru acele drepturi, dar trebuiau să fie oricum. Ca orice om normal și inteligent, aveam nevoie și m-aș fi bucurat să am măcar câteva relații cu alții, nu mai mult, oricât de superficiale sau măcar prin corespondență. N-a fost să fie, nu am avut parte de nimeni întreaga viață (în afară de 5 persoane cu care am avut dialog, demult, așa cum am povestit). Nu există nicio contradicție internă în personalitatea mea, am fost în întregime un om bun și normal, mereu la fel. Peste toate acestea ei spun iar și iar că poporul nu mă vrea fiindcă mi s-a făcut prea mult rău de-a lungul timpului și ei nu vor să fie adevărul - iar alții spun iar că poporul de fapt nu a înțeles adevărul despre mine. Ei susțin că poporul crede absolut totul invers decât a fost, de exemplu că aș fi fost erotomană când a fost invers și tot restul ideilor despre mine sunt opusul realității, spun ei. Nu știu. Oamenii nu pot crede că tot ce am spus eu e adevărat fiindcă li s-au spus minciuni timp de 50 de ani despre mine - spun ei - deși eu nu știam nimic despre așa ceva. E o poveste prea monstruoasă și nedreaptă, proștii nu pot crede așa ceva, cu atât mai mult având în vedere că ai fost un om extrem de bun și inteligent și nevinovat. (Oricum era ceva prea monstruos de crezut, chiar dacă eram un om cu greșeli sau păcate sau prostie sau nebunie). Ei spun că eu nici acum nu am înțeles sau că trebuie să înțeleg (?) că toți au mințit despre mine, prin urmare sunt obligați să mă izoleze (de fapt din 84) și să mă lovească zilnic, deci să mă omoare. Ei spun că eu am fost el mai bun om din lume, dar toți oamenii cred că sunt ceva rău, din cauza unor minciuni - cred că acesta e un motiv să fie adevărul, nu să fiu omorâtă și mușamalizat totul, cum spun unii.
Ei spun că, de fiecare dată când eu am spus adevărul, unii au inventat minciuni despre mine. A intrat iar un nebun cu ideea că ”odinioară totul era în mâinile unui om extrem de inteligent”. Se pare că, din câte am înțeles, nebunii au fost convinși că eu am dobândit o anumit putere (politică) de-a lungul vieții, când, în mod real, eu am fost întotdeauna același lucru ce sunt azi - ceea ce aș putea explica în detaliu că așa este, de când eram copil. Acești nebuni nu știu la ce ”odinioară” se gândesc. Se pare că au fost convinși că eu sunt nebună și proastă, sau din când în când nebună și proastă, deși am fost mereu la fel, foarte inteligentă și mereu normală. Din cauza aceasta nebunii poate, unii cred că tot ce se întâmplă rău e din cauza mea, când, în realitate, tot răul e ciuda mea, adică din cauză că eu sunt ceva bun, dar oprimată, torturată, persecutată, complet izolată de cei răi. Faptul că unii proști au mințit că sunt nebună îi face pe alți proști să creadă că trebuie să îmi ia ”puterea”, când de fapt, toată ”puterea” mea este complet meritată, prin muncă, intelect și aptitudini proprii și nimeni nu mi-a dat și nu mi-a spus nimic și nici eu nu am luat de la nimeni ceva, dimpotrivă, alții au luat de la mine. Complet meritată și fiindcă am fost mereu un om normal, deși tot ce am povestit e adevărul, am fost mereu un om echilibrat și bun și nu trebuiau să mă distrugă sau să lovească, fiind logic că astfel ei fac rău și altora. E vorba de niște oameni nebuni care cred că trebuie să mă omoare fiindcă sunt foarte inteligentă dar nebună, prin urmare nu mă ”vor” drept ceea ce sunt, nu vor să îmi dea drepturile,ca nu cumva să am influență asupra lor, ca nu cumva să fac ceva bun intelectual și lumea să înțeleagă că am avut mereu dreptate și ei niciodată și totodată adevărul despre mine. Poate că acești nebuni sunt dintre cei care m-au lovit din copilărie sau din fragedă tinerețe.
Oamenii nu pot crede adevărul, au spus ei adesea, nici adevărul despre tine, nici despre cum ai fost chinuită și persecutată toată viața etc., pentru ei par incredibile necazuri așa mari și au fost mereu mințiți despre tine. Nu știu sigur, poate că așa este - unii spun azi că, dacă tot ce am spus e adevărat, înseamnă că am avut o răbdare îngerească, incredibilă etc. Se poate, mai mulți m-au asemuit cu îngerii, și oricum bunicii dinspre mamă aveau mai demult numele Sarafin/Serafin/Serafim, nume care s-a schimbat în Serafin Popa și apoi Popa - adesea adevărul despre oameni - adică o parte din adevăr - poate fi citit din numele lor sau alte toponime pe parcursul vieții lor. Acest lucru e normal, fiindcă sistemul social e totuși ceva care se organizează logic, nu este haotic, numai că proștii nu cred sau nu acceptă ca libertatea individuală să fie pusă sub semnul întrebării de astfel de ”coincidențe” de nume sau alte atribute ale limbii. Sunt unii care cred probabil că aceste coincidențe numeroase există doar în viața mea, datorită unei conspirații a imbecililor la adresa mea, dar eu cred că ei pur și simplu nu au analizat mai profund propria lor viață, că probabil că ar fi găsit numeroase astfel de ”coincidențe”. Eu cred că cele mai multe astfel de conexiuni apar de la sine, în mod neintenționat în sistemul social. Ei consideră, din câte am înțeles, că toate numele de locuri, străzi, alte locuri, toate cifrele din viața mea etc. etc. au fost organizate și așezate în mod logic întenționat legat de viața mea, cu scopul ca eu să fiu ținută în lanțuri și alți oameni să fie legați de viața mea, să depindă de mine. Cine știe, poate că m-am înșelat și am tras concluzii pripite, fiindcă ce vedeam la alți oameni asemănător era tot legat de mine, și tot așa din aproape în aproape. Ca și cum eram eu centru de coordonare sau organizare a societății. Atunci am gândit că poate toți intelectualii sunt, mai mult sau mai puțin, la fel - fiindcă am descoperit diverse coincidențe legate de diverse personalități din alte țări sau români. Poate că erau chiar mai multe în viața lor, am presupus eu. Repet, s-ar putea să fi extrapolat eu în mod greșit. Am diverse motive și există fapte reale clare ca să cred asta, le pot enumera, dar poate mă înșel. Voi enumera și acele lucruri, în altă zi. Eu cred că oamenii m-au respins și fiindcă au văzut astfel de lucruri și au crezut că aș fi o ”chestie” politică, un spion etc. deși absolut sigur nu e așa ceva și se poate arăta ușor asta.
13.02.24
Îmi amintesc ce au spus ei mereu - că, din păcate, niște porci au mințit întreaga lume că eu sunt nebună și/sau că trebuie să fiu omorâtă, și nimeni nu vrea să fie adevărul, prin urmare sunt omorâtă clar, în văzul lumii întregi.
Azi noapte m-au frecat în somn de două ori și tot în somn, prin coșmaruri, m-au posedat sexual de la distanță. Este înfiorător, azi chiar m-aș fi sculat și aș fi făcut multe lucruri bune, dar mi-a fost prea scârbă din cauza posesiei sexuale - ei spun că și acum există porci care cred că trebuie să fiu f_tă. De mai multe ori au spus că eu sunt geniul României, cel mai bun geniu (?) sau spiritul României. Am citit într-o carte, nu îmi amintesc autorul, dar e adevărat, nu au inventat ”ei” sau eu, că, dacă vrei (să supui sau) să distrugi un popor, trebuie să îi distrugi credința sau spiritul național. Nu știu sigur ce a vrut să spună acel autor. Nu știu nici dacă e adevărat.
Aseară aproape că am plâns, fiindcă, pe tvr Cultural, am nimerit din întâmplare peste ”conferințele Operei Naționale București” și tocmai vorbea un individ aberații politice, la o oră de audiență generală, în direct. Spectacolele de operă au, ce e drept, o latură ușor trivială și nu neg rolul motivant al acestor creații în anumite fenomene social-politice, cum a fost, de exemplu, muzica lui Verdi în contextul unor vremuri dificile pentru Italia. Dar, în contextul socio-politic actual din România, mi s-a părut că a transforma în circ politic scena Operei e o îngenunchere a spiritului, a culturii, în fața unor aberații politice dezgustătoare. Totuși, muzica de Operă are contact cu multe alte aspecte culturale, și mai puțin cu politica, în mod real. Am ascultat câteva minute și am perceput doar declarații belicoase la adresa Rusiei și am realizat că vor să mă păcălească să scriu exact acest comentariu pe blogul meu, pentru ca proștii, care admiră cu adevărat circul politic din țară și sunt dezgustați de adevărata cultură, să mă blameze sau să mă condamne, sau chiar să creadă că eu aș avea vreo legătură cu politica, când nu am avut niciodată, în mod clar. Pe scenă erau decoruri - oameni parcă de carton tăiați ca siluete negre, cu ziare mari deschise, care le acopereau chipurile. (simultan pe tvr2 sau tvr1 parcă, în serialul comisarul Rex, eroul își deschidea ziarul adus de câine dimineața). Totuși am scris din nou acum opinia mea - cred că e o înjosire a culturii, a spiritului. Poate că nu se poate mai mult sau altceva, asta e realitatea psiho-socială din România, trebuie să ne adaptăm, dar eu încă cred, ba chiar e logic, că vor fi tot mai mulți ca mine și la un moment dat se vor trezi și vor renunța, măcar parțial, la imensa propagandă politică care sufocă orice altceva, atât viața artistică, cât și alte aspecte. Am impresia că națiunea română a fost orientată și formată în acest sens de anumiți intelectuali, deși puteau să facă și altfel, nu neapărat așa multă politică, cum apare la televizor de exemplu. Am ascultat câteva minute și am observat că acel vorbitor, al cărui nume s-a dezvăluit ulterior - Adrian Cioroianu - avea meseria de istoric. A vorbit foarte mult despre Rusia, cum spuneam, și a dezvoltat mai multe idei ciudate. La scurt timp, a intrat unul în mintea mea cu gândul că eu nu înțeleg că proștii m-au asociat cu o putere politică. Întreb eu - ”cu Rusia?”, din cauza obsesiilor rusești ale clasei politice și faptului că unii mi-au mai transmis ideea asta mai demult. Nu au vrut să spună ce așa-zisă putere politică. Au spus iar că niște porci au mințit poporul că eu aș fi asociată cu nu știu ce putere politică. Că acest lucru s-a întâmplat deși nu am habar despre acest lucru etc. Totuși, în mod evident nu au dreptate - e clar că acea conferință sau alte lucruri similare nu au apărut din cauză că eu, fără să știu, am fost asociată cu Rusia, să zicem. Totodată atitudinea lor agresivă față de Rusia nu a apărut defel datorită parcursului vieții mele, care a fost într-adevăr curat și perfect, eu fiind persecutată, dar nevinovată și inteligentă. Această stare de fapt jalnică nu a apărut nici din cauza faptului că am fost torturată fără să fiu nebună și fără să greșesc nimic, adică din cauza faptului că unii se simt vinovați pentru tortura asupra mea și vor să ascundă adevărul. Nu avea cum să fie din cauza mea, căci dacă ar fi fost din cauza mea mai degrabă ar fi fost pașnici față de Rusia și mai raționali în orice privință. Din păcate, în sala Operei, posibil cu intrare liberă (!) în scopul propagandei și îndoctrinării, erau destule urechi, și bătrâni (cei mai mulți), dar și câțiva copii, mai puțin tineri, din câte am văzut. Au spus din nou că nimeni nu vrea să mă accepte, fiindcă puterea politică a unora se bazează pe minciunile urâte despre mine.
Acum voi mai nota o dată (cred că am mai scris) povestea crematoriului și crizantemei. Eram copil când am fost în vizită cu părinții la Mimi și Tică, o familie fără copii, de vârstă mijlocie. Părinții mei mergeau extrem de rar la alți oameni și nici ei nu aveau vizitatori. Era un fel de izolare în trei, cu mine pe postul de nebună și copil maltratat fără vină. Nu știu cum sau de unde au cunoscut părinții mei, în mod bizar, acest cuplu, deși ei trăiau foarte retrași. Despre Mimi se spunea că era basarabeancă, adică din Moldova de peste Prut, și că mergea în URSS ca să aducă de acolo într-ascuns bijuterii de aur, aspiratoare, căciuli din blană de iepure. Păreau oameni buni, un fel de cuplu Albano și Romina Power, tata în supranumise pe el ”regele șoselelor”, fiindcă conducea extrem de prudent și încet, au fost chiar și în satul bunicilor mei. Ea era bolnavă, dormea pe scândură, așa mi s-a spus. Ei locuiau într-o fundătură aproape de creamtoriul din București și de un teren viran destul de mare. Unii mă întreabă de ce m-au dus acolo, mă întreabă dacă realizez de ce m-au dus la crematoriu. Nu știu sigur, sunt mai multe explicații. Am să povestesc iar ce s-a întâmplat de fapt. Am fost la masă invitați și am stat în curtea lor. Peste masa plină cu preparate în care găseai din belșug păr de pisică și peste mirosul de papagali lăsați liberi din colivie, care ciuguleau hrană, spre dezgustul meu, direct de pe limba stăpânei casei, peste capetele noastre de oameni care nu se cunoșteau (venise și o familie despre care nu știu nimic, împreună cu un băiețel pe nume Felix), apăsa greu și stăruitor mirosul fetid de la crematoriu. E adevărul și oricum nu am citit cărți de genul Abatorul 5, nici nu știu despre ce era vorba, dar pentru cine cunoaște cântecul ”Dona, Dona” împrumutat de la Joan Baez poate pentru limba română (eu îl ascultam cu Vasile Șeicaru, când colega mea de bancă ulterioară, din liceu, se numea Dona pe numele de familie), pot exista diverse conexiuni. Eram mică și probabil am întrebat ce e acel miros și m-am mirat probabil că mi s-a spus că e de la abator și că acolo rămân și sunt arse resturi de animale sacrificate, mari și mici, vite, porci, pui și găini - mai ales produse avicole, țin minte că așa mi s-a spus și nu mă dumiream. I-am compătimit sincer pe Mimi și Tică, m-am gândit ce groaznic trebuie să fie să trăiești zilnic în asemenea duhoare. Mirosul venea de departe, purtat de vânt, mi s-a spus. Apoi am mers, împreună cu mama pe terenul viran din apropiere, nu îmi amintesc de ce m-a dus mama acolo. Era vară târzie sau toamnă și pe terenul nimănui se înălțau, cu capetele arse de soare, mai multe tufănele. Nu știu dacă fuseseră plantate acolo intenționat. Eu fusesem atât de mult marcată de bucuria vieții în satul bunicilor, mă legănasem atât de mult în bătaia vântului aducător de miresme de fân și ierburi minunate, eram atâta de vrăjită de frumusețea și sublimul naturii, încât am rupt un fir sau câteva de flori de acolo, și mă simțeam ca un mic hoț, fiindcă eram mereu extrem de scrupuloasă față de ceea ce gândeam sau făceam. În ciuda aspectelor morbide și mirosului de acolo, eu eram aceeași și priveam cu ochii larg deschiși adevărul și imensitatea senină a cerului. Așa a rămas amintirea acelei zile pentru mine, legată de tot ce era frumos și bun în sufletul meu, ca întotdeauna. La fel s-a întâmplat în viața mea cu toate lucrurile oribile din viața mea, la care am fost martoră. Întotdeauna spiritul bun a fost mai puternic, a rămas drept în lumina curată a realității. Lucrul acesta a fost posibil fiindcă am fost un om inteligent cu adevărat. După mulți ani, după ce m-am mutat în Voluntari, am simțit un miros asemănător și tot dezgustător, de fiecare dată când mergeam la locul numit Gheață, la unul din colțurile de stradă din drumul meu. (după mai mult timp, mirosul a dispărut definitiv). În aparență economia locală se bazează pe multe dughene pe kilometru pătrat de bărbieri și coafor, ceea ce unii au identificat drept prostituție și asasini plătiți. Nu știu, sunt și unele magazine complet fără clienți, cu haine, care evident ascund altceva, unde staționează multe mașini etc. Despre mirosul acela hidos de la colț unii au spus că era abator de animale, eventual pisici și câini etc. Alții par să spună că era cu scopul ca eu să îmi amintesc de Mimi și Tică și mirosul de la ei, cu mulți ani în urmă. Oricum mirosul hidos îmi amintea și de mirosul de la cadavrele pentru studii la medicină. Altfel, au mai fost destui care au spus că unii nebuni mă vor mânca după ce mor, fiindcă sunt canibali sau hiene etc. Că ei au credința greșită că așa trebuie etc. (gândind despre sacrificarea - sângele și carnea lui Hristos etc.) Aici s-a legat și vizita mea la cimitirul local unde sunt îngropați ai mei în primul rând lângă capelă și unde nu am înțeles clar de ce aproape numai ei sunt îngropați direct în pământ (cum voi fi și eu, se spune, fiindcă acolo e locul meu sau al mamei, nu mai e decât un loc liber al nostru), iar restul morților au fost îngropați sub lespezi de ciment, care însă sunt ținute ridicate, întredeschise prin interpunerea unor pietre sau altor piedici. Nu știu de ce. Unii spuneau că e așa pentru ca morții să poată fi mâncați ulterior, iar alții că e așa pentru că în popor există credința că morții ”trebuie să respire”. Iar au intrat unii în calculatorul meu în timp ce scriam aceste rânduri.
Din păcate, spun ei, proștii nu au înțeles că tot ce am scris eu e adevărul și vor înnebuni când vor înțelege că totul a fost mereu cum am povestit eu. ?? În mod total nedrept, oamenii au fost păcăliți că eu sunt ceva periculos în societate, de aceea mă omoară și eu am fost de fapt numai ceea ce e bun și frumos și nu aș fi avut niciun efect nociv asupra societății, niciodată, spun eu. Ei spun, poate ca să își bată joc de mine, sau poate crezând că sunt nebună, că eu sunt un om extrem de frumos și bun, dar, din păcate, oamenii cred răul despre mine și nimeni nu vrea ca ei să se trezească la realitate.???
Au ieșit iar pe stradă oameni proști din pătura socială săracă, cum sunt și eu, așa cum fac ei de 20 de ani, cu priviri tâmpe și agresive, tipul clar al omului prost și bun chipurile, care lovește în cei buni și ”luminați”, cum am fost și eu. Ei zic că sunt omorâtă de mulți nebuni care servesc interesele politice ale unor porci, niște politicieni așa monstruoși și abjecți, încât nimeni din cei buni nu poate crede adevărul, deși am spus tot adevărul și numai adevărul. Ei zic că eu am fost mereu un om excepțional de bun și frumos, dar oamenii proști au fost îndobitociți, mințiți și îndoctrinați despre mine timp de 40 de ani cel puțin - 50, spun alții mereu - încât nimeni din cei buni nu crede adevărul și toți cred mereu că eu aș fi ceva rău, așa cum au fost mințiți încontinuu. Asta explică atitudinea lor agresivă și ideea lor permanentă că trebuie să mă distrugă și să mă omoare. ”Too smart” (prea deșteaptă) spun ei din nou în engleză. De aceea mi-au torturat creierul monstruos în ultimii 7 ani și continuă să tortureze, cu ideea că ei nu mă pot controla, fiindcă sunt prea deșteaptă. Foarte mare sete și durere de cap puternică cu amețeală rea. Ei zic că unii au votat din nou să mă omoare. (??) ”Știi prea multe” (?!), spun ei în română - aceasta fiind una din ideile cu care ei omoară oamenii buni și li se pare logic și normal să fie așa. Tu ești un om extrem de inteligent, dar și foarte bun și drept și sincer și toți vor să mori, fiindcă oamenii buni nu sunt acceptați ca stăpâni în societate, ci numai ca servitori. Cum crezi tu că ei, unii dintre cei mai mari porci din lume, pot accepta ca un om sărac, foarte bun și cuminte și blând să fie mai deștept decât ei?! Și femeie pe deasupra. Nu e logic cu totul, sunt nebuni, nu doar răi. Ideea lor e că numai cei răi pot să îi conducă pe cei buni, invers e exclus și imposibil. ??!
Ideea e din nou că eu am trecut prin necazuri și nedreptăți așa de mari, încât nimeni nu crede adevărul, cu atât mai mult fiind eu total nevinovată - fiindcă proștii cred că viața e dreaptă și oamenii pățesc ceea ce merită ??
Întreaga lume crede minciuni despre tine, noi nu avem ce face și trebuie să te omorâm??? - la fel gândeau și acum 10-15 ani
tu ai fost un om extrem de inteligent, astfel încât proștii au crezut mereu că ești proastă, fiindcă ei nu te pot recunoaște, (pentru ei par mai inteligenți cei care sunt mai aproape de nivelul lor)
oamenii răi sunt crezuți de proști fiindcă îi mint și îi păcălesc cu măiestrie, fiindcă sunt vicleni etc. și fiindcă îi mint de mulți ani, în timp ce oamenii buni sunt mereu sinceri și deschiși (ca mine) și spun adevărul, deci nu pot fi crezuți ???, cu atât mai mult fiind complet singuri
Inteligența e cel mai bun lucru pe care îl ai, spun ei, gândește-te ce trebuie să faci ca să îți salvezi viața. Ce? Repet adevărul, e greșit faptul că mă omorâți. Total greșit și rău.
Tu ai fost un om măcelărit continuu timp de 40 de ani, dar idioții cred că tu ai fost masacrată numai 10 ani, fiindcă în 2013 ai început să scrii adevărul și fiindcă ei cred că ești nebună etc.
Poate, e posibil ca ei să creadă că am fost masacrată numai 10 ani, dar asta nu contează prea mult - oricum puteam dovedi totul. Nu are importanță, cu atât mai mult cu cât nimeni nu e interesat de adevăr. Ei spun că familia mea și alte persoane interesate, care știau o parte din adevărul despre mine, au mințit întreg poporul, ba chiar și alte noroade, despre viața mea ?? Mă gândesc că poate ei cred că am înnebunit de tot acum 10 ani, dar nu e așa, în plus, acum 10 ani, dacă ar fi fost măcar adevărul despre mine (restul nici nu conta), absolut cert m-ar fi acceptat la studii și nu era prea târziu, eram încă în stare. Chiar și acum, repet, sunt încă un om normal în ciuda așa-zis traumelor și captivității, cum spun ei, de-o viață și puteam să mă adaptez în societate și să realizez lucruri inteligente și bune. E păcat că toți ați fost de acord să mă omorâți. Nu sunt marcată psihologic de necazuri și tortură, deși m-au chinuit 40 de ani, e păcat. Sunt încă un om bun și normal și deștept. Îmi amintesc încă toată viața, de la început, totul a fost bine și frumos, totul a fost cum am povestit eu. Unii spuneau ceva trist - ei spun mereu lucruri despre mine la timpul trecut, ca și cum vor să mor - că am fost ”imensă” (ca valoare a binelui, ca intelect etc.), niciodată nu se va mai naște o femeie ca mine, spun ei. ??!!
Ei spun că puterea este coruptă (în întregime?) fiindcă dacă el, de exemplu (nu știu cine e el), ar recunoaște adevărul, i-ar omorî copilul, prin urmare totul, inclusiv viața mea, e dominat de amenințare, șantaj și teroare, cum a fost de exemplu viața mea încă din copilărie.
Se pare că unii cred că eu eram rahat sau incapabilă, fiindcă am dus, așa cum spuneau ei ades, cea mai chinuită existență pe care a dus-o vreodată un om. S-ar putea să fie adevărul, dar totuși eram capabilă de multe lucruri inteligente și bune și am fost un om perfect normal, cu multă frumusețe sufletească. Ei spun că oamenii mă vor accepta totuși, dar numai onorific, când va fi prea târziu să mai pot face ceva, astfel ca proștii să creadă mereu că eram nebună sau proastă. ???
Ei spun că eu sunt, într-adevăr, cel mai bun om din lume și mult mai inteligentă decât cei care mă distrug și mă omoară, dar modul în care m-au tratat oamenii... și ce dacă?, spun eu
ei spun iar că eu nici acum nu realizez (de fapt nu cred) că oamenii proști chiar cred că eu sunt rea, proastă, nebună etc., ceva nociv... și eu de fapt am fost tot ce e bun și numai binele, în ciuda masacrului nedrept asupra mea - de aceea sunt ținută de zeci de ani complet izolată, inuman scuipată, otrăvită etc.
Mă tem că au dreptate - tot ce am spus e adevărul și, pentru proști, pare a fi ficțiune, fiindcă ei duc vieți protejate (mi se spune) și sunt practic de mici îndoctrinați că aceste lucruri nu există decât în mintea nebunilor - ei spun că, în plus, au fost îndoctrinați de copii că eu eram nebună sau ceva rău...
Poporul nu a înțeles un lucru simplu - că dacă te lovește e rău și dacă te lasă în pace e bine - întotdeauna e la fel și e foarte simplu de explicat și logic, am explicat totul clar, nu pot crede că cineva crede că obține ceva bun cu forța sau lovind sau scuipând, calomniind etc.
Oamenilor li s-a spus totul despre tine (cum adică despre mine, de ce?) exact invers decât a fost, timp de 40 de ani, așa că e normală reacția lor de neîncredere și ură...? Trebuie să aștepți încă 2 ani - spun ei, probabil fiindcă la 55 de ani ies din categoria de vârstă mai bună, a maturității și devin deja așa zis vârstnică...? ce să aștept? Li s-a pus pata tocmai pe tine, spuneau unii...cum adică tocmai pe mine?
15.02.24
O idee mai veche este că familia mea este o familie de nebuni, manipulați de puteri politice sau de altceva. În familia ta mai există (între vii și morți) o singură persoană care nu e nebună, dar tu (adică eu) nu știu cine este acea persoană. Din cauza faptului că ai tăi sunt nebuni mulți te-au considerat și pe tine nebună, ca și cum îi moștenești sau semeni cu ei crescând cu ei. Cei care credeau că părinții tăi sunt normali credeau că spusele rudelor mele despre mine - care erau doar minciuni sau aberații - erau adevărul, deci credeau că sunt nebună sau rea în urma unor fapte inventate de ei despre mine - ceea ce am observat că așa era după tentativa mea de sinucidere, în spitalul de psihiatrie, când medicul m-a întrebat ce e cu ideea mea că tatăl meu e dușmanul meu și medicul stagiar, aflat de față, a spus că nu eu am declarat asta, ci familia mea și eu abia atunci am realizat că ceilalți mințeau despre mine ca și cum eu eram nebună - eu nu am gândit niciodată că tatăl meu e ”dușmanul” meu, nu am fost proastă sau nebună niciodată, totul a fost exact cum am povestit pe acest blog citiți cu atenție și veți vedea că nu am gândit aproape niciodată ceva greșit sau lucruri pe care nu le știam cert, fiind un om inteligent. Cei care știau că ai mei erau nebuni au crezut după mai mulți ani că eu însămi am înnebunit - deși nu fusesem nebună - fiindcă era evident că ai mei mă chinuiau monstruos și că mă băgaseră la balamuc. Sau au crezut așa fiindcă au fost mințiți de medici sau de psihologi că eu eram nebună sau că am înnebunit din cauza familiei mele de nebuni și suferinței monstruoase prin care am trecut, adică din cauza a ce mi-au făcut ei și alți oameni răi. Ei zic că, fiind nebune, rudele mele nu au avut memorie sau li s-a spălat creierul în permanență, cum au făcut cu mine, numai că pe mine nu m-au putut manipula. Poate că așa este - vă dau un exemplu: după ce m-au închis la psihiatrie, rudele din sat - bunicii și alții - și-au mutat grădina dintr-un loc numit grui aproape de coliba unor țigani din grui, deși parcela fusese cultivată de ei în apropierea casei noastre, tot pe grui. Fusesem și eu adesea cu ei după iarbă sau la munci agricole în grui și nu înțelgeam ce s-a întâmplat, fiindcă în spitalul de psihiatrie nu mi se ștersese memoria vieții (decât detalii insignifiante), ci doar cărțile citite. Am întrebat, așa cum am făcut toată viața, fiind un om singur și normal. Mi s-a răspuns categoric că locul lor a fost lângă țigani. Eu nu am știut atunci dacă ei chiar au uitat sau se prefăceau că și-au pierdut memoria sau dacă vroiau să mă trateze pe mine drept nebună, ca și cum eu uitasem. Abia acum mă gândesc că poate era așa fiindcă se întâmplase acea poveste cu țiganul în viața mea, fiindcă fusesem puternic torturată cerebral la psihiatrie. Nu avusesem nicio vină, dar poate creierul colectiv al societății vroia să îmi amintească acel lucru urât. Acum un an-doi fratele mamei i-a spus mamei la telefon că un alt bărbat din sat pretinde, după atâția ani că parcela de lângă țigani era în acte a lui, nu a noastră și fratele mamei nu credea așa ceva. Tot după spitalul de psihiatrie mi-au mai făcut și alții astfel de figuri, inventând lucruri care nu se petrecuseră în viața mea - de pildă uitaseră unde fusesem cu scaunul meu cu rotile în urmă cu câteva zile, ceea ce m-a făcut să cred atunci că poate erau nebuni și ulterior că poate că au intenționat să par eu nebună în fața altora - chiar așa spuneau parcă. Prin urmare, date fiind acestea, eu am încercat să vorbesc cât mai puțin sau deloc despre trecut cu ei, și să nu îi contrazic niciodată dacă spuneau ceva ce nu fusese, căci ar fi părut că eu aș fi nebună, nu ei. Unii spun că nu numai familia mea era de nebuni, ci și întreg poporul sau mare parte din ei, ceea ce explică aberațiile politice ale unora și pretențiile lor sau altor puteri politice la adresa mea. Au spus de mai multe ori că eu sunt singurul om treaz sau normal, deși sunt tratată ca nebună, prin urmare fără mine nu se poate nimic.???? Ideea e că celelalte puteri politice au lovit în mine, au mințit mereu despre mine și m-au ținut captivă, izolată și chinuită toată viața, ca să aibă ei control asupra nebunilor din țară.??! Sau că pe străini îi deranjează faptul că nu sunt complet nebună ca să poată ei controla totul prin controlul asupra mea, profitând de munca și intelectul meu inteligent și mereu lovit și jefuit, de om născut și crescut în România. Unii spuneau că ăsta e delirul poporului legat de mine și că asta s-a întâmplat fiindcă am fost cel mai inteligent copil. ?? Numai că poporul mă vede deja nebună, dar puterile străine mă lovesc și ele fiindcă au interesul să mă facă nebună (?!), ca și cum ar fi și ei nebuni de fapt, deși am fost mereu un om inteligent și capabil numai de bine în lume, fără să fiu traumatizată de trecutul de închisoare și tortură, nu avea rost să fiu omorâtă, fusesem un om bun și luminos mereu. Ideea e că diversele puteri politice (?!!) au mințit despre mine și ei. Eu cred că unii intelectuali cel puțin chiar cred că eu eram nebună cu acest delir politic, care apare drept cel mai plauzibil delir politic în cazul meu, dar eu nu am avut niciodată delir și nu cred nici aceasta, mai ales că am fost un om perfect pur și cu mult deasupra aberațiilor politice sau religioase sau orice asupra mea (pe care bineînțeles că le-am înțeles) - din păcate fusesem capabilă de muncă și chiar de studii, deși ei cred că aveam delir sau că eram prea slabă psihic, dar nu era așa și totuși ei au refuzat complet drepturile mele normale. Am detestat mereu politica, din motive evidente legate de modul în care m-a tratat familia de mică, discutând mereu așa-zis politică, dar să nu uităm că însuși Bertrand Russell a fost la închisoare pentru ideile sale pacifiste în primul război mondial și că și Socrate a fost condamnat la moarte pentru idei politice sau religioase care de fapt erau altceva.
Ei spun că eu sunt un fel de pivot al lumii (?!) în jurul căruia se învârt toate și toți, fără nicio legătură cu adevărul despre mine, cu gândurile sau sentimentele mele. De mai multe ori ei spun, des, că eu nu am făcut niciodată întreaga viață nu știu ce lucru (ce?) deși oamenii cred că am făcut acel lucru des. Oamenii cred că ești altceva decât ești etc.
Fiți atenți cât sunt de nebuni și ilogici - ”ești prea bătrână ca să fii ceea ce ești, prin urmare te omorâm” - cum adică prea bătrână să fiu ceea ce sunt? Nu are logică, dacă un om este ceva anume și are totodată o anumită vârstă, înseamnă că lucrul acesta e necesar, adică apare în sistem implacabil, inexorabil etc., fiindcă la asta conduc toate cauzele și rațiunile prezente în situație la un moment dat. Eu nu am ocupat niciun loc în societate niciodată, am fost complet respinsă, deci dacă sunt prea bătrână să fiu ceea ce sunt, adică considerată nebună de toți și izolată, torturată etc., atunci probabil că mă vor accepta cât de cât și va fi adevărul necesar pentru aceasta despre mine. Nimeni nu e omorât fiindcă e prea bătrân pentru ce este. În plus, de ce să anunți individului mereu că îl omori, chipurile fiindcă e prea bătrân? Cu ce scop rostești o astfel de aberație? Aceste cuvinte ale lor nu sunt doar ca un lătrat de după gard, ci lovesc fizic, de facto, în trupul victimei (adineaori în piciorul meu cu amputație), deci fac efectiv o parte din munca lor de distrugere și uciderea unui om nevinovat. Prea bătrână pentru ce? Prea bătrână ca să fiu un om lucid și inteligent? Cine sunt ei să decreteze asta? Bine, dacă așa este, atunci voi muri dacă așa vrea dumnezeu, dacă acesta e emergența sistemului în care ne aflăm, nu înțeleg de ce fac ei tam-tam. Dacă chiar au puterea și voința să mă omoare, dacă așa trebuie, de ce vor ei să îmi explice asta? Ideea e că am fost mereu foarte inteligentă, dar oamenii cred că sunt proastă, prin urmare ei vor să mă omoare cezând că eram altceva, nu știu ce, poate ceva sexual sau politic, deci opusul a ceea ce am fost și proastă, deci iarăși opusul și ei vor să mor crezând că sunt proastă și nu știu ce astfel încât numai femeile tinere pot avea acest rol în lume.??? Bine, dar mereu am fost la fel și au fost destul de mulți ani în care nu a existat absolut nimic sexual în viața mea, nu înțeleg de ce vor ei să spună că sunt prea bătrână. ”Pe tine te-au distrus complet (?), spun ei, prin urmare trebuie să te omorâm”, spun ei - m-au tocat cu aceată idee absurdă timp de aproape 20 de ani, din când în când, după moartea tatei.
În sfârșit, îmi iau la revedere din nou, cu regret că e așa. Ei spun că poporul nu a reușit să înțeleagă adevărul, căci, dacă înțelegeau, atunci eu aș fi fost liberă și nu m-ar fi omorât.??? Nu știu dacă așa e, nu înțeleg nici eu, poate e un delir al unora. Nu joc teatru, mereu am spus numai adevărul, inclusiv despre mine.
Ei spun iar că toți cei care știu adevărul despre mine gândesc că eu am fost un om nevinovat și extrem de bun și inteligent dar adevărul despre cum m-au masacrat sau lovit, inclusiv psihologi, psihiatri, ginecologi este așa monstruos, încât toți mint și vor să mor, în izolare, ca nu cumva să înțeleagă nu știu cine adevărul. ???! Tu ești un geniu căruia niște porci i-au furat (?) absolut totul în permanență, iar întreg poporul crede ceva rău, neadevărat, despre tine.
Din câte înțeleg din ce spun ei, mama mea e o nebună hidoasă ”jucată” de toți, aruncată violent asupra mea de mii de ori de diverși porci, iar restul familiei mele este alcătuit din torționari și hoți la adresa mea.??? Adevărul e că eu nu înțeleg clar ce sunt ei - oricum ceva rău și capete care mint. Eu am fost cu adevărat perfecțiunea mereu. Ei sugerează că am fost un om prea inteligent pentru ca proștii să înțeleagă și să creadă adevărul. Cei care, totuși, au înțeles, au fost reduși la zero, distruși, rași, șantajați, corupți etc. și evident sunt omorâtă, dar nimeni nu vrea să trăiesc, adică toți vor să mor. Ei repetă că poporul e total îndobitocit despre mine și că nici lui, nici altora nu le pasă că sunt nedrept torturată și omorâtă, fie fiindcă ei cred că sunt nebună sau ceva rău, fie pentru că eu sunt de fapt singura care suferă real și nedrept o viață întreagă, în timp ce ei au tot ce vor și sunt liberi (au toate drepturile etc.) Ei spun din nou că trebuie neapărat să mă distrugă și să mă omoare, pentru a apăra minciunile despre mine și că eu trebuie să fiu complet redusă la tăcere, ca nu cumva proștii și nebunii să înțeleagă adevărul.
Ei spun că eu sunt într-adevăr cel mai bun și luminat om, dar sunt închisă și izolată de mică, deci nu puteam dovedi nimic și porcii care mă omoară sunt într-adevăr extrem de abjecți - și niciun om bun nu vrea să trăiesc și nu crede ceea ce e bun etc. Totuși, tot ce am scris e adevărul în mod clar și am fost mereu binele curat, de ce sunt toți așa monștri? E greșit, de ce cred toți că trebuie să mă omoare? E evident că eu am scris în întregime blogul meu de memorii, dar și poeziile și haiku-urile și nici acestea nu sunt acceptate, deși sunt în întregime binele - și evident nici blogul de memorii nu e ceva rău. Nu înțeleg cum i-au/v-au păcălit pe toți.
La revedere, cred că nu mai scriu, orice ar spune ei, orice otravă mi-ar da etc. Vă dați seama că și adevărul despre otrava ce mi-au dat-o a fost exact așa cum am povestit. Păcat... Oricum cele spuse mai sus au fost spuse de sute de ori. Și cât de multă frumusețe și bucurie puteam dovedi și scrie clar în continuare, niciodată nu am fost altfel. Am scris deja o parte, dar nimeni nu a văzut-o poate. E adevărul, am fost și om normal mereu, nu înțeleg de ce vreți toți să mor - cei mai mulți spun că din cauză că toți au greșit și au mințit. Dar aceasta e ceva rău... nu e o cauză reală...”toți vor să mori ca să ascundă răul pe care l-au făcut și minciunile lor.”
Recapitulare: unii cred că trebuie să te omoare ca să își păstreze onoarea, fiindcă ei au greșit și, prin omorârea ta, ei își păstrează aparența de oameni nevinovați în ochii prostimii
Acum priviți către mine - e evident că nimeni nu mi-a pus în gură aceste vorbe sau altele, că mereu au fost ale mele și afirm iar că am fost un om normal și fără greșeală o viață întreagă, e evident că am fost izolată și torturată din 1984, că nu am avut întreaga viață niciun cuvânt sau vreo putere asupra altora, e clar că mi s-au închis mereu toate ușile, atât instituții de învățământ sau locuri de muncă sau altele, cât și gospodării de oameni, în afară de cea a unui istoric, a cărui fiică a murit într-un accident tragic de mașină, la vârsta de 50 de ani, în Ajunul Crăciunului; ea fusese singura persoană care a mai comunicat, dar foarte rar, cu mine, de-a lungul anilor, tot la acel Crăciun, 2020 era să moară într-un accident și vecinul meu, Alexandru; am fost respinsă și când mergeam, singură la plimbare prin orașul București sau, singură, la vreun spectacol vreodată; deci nu am avut niciun cuvânt, dar alții - psihologi și psihiatri, au mințit evident despre mine și puteam dovedi asta; e evident că nimeni nu a vorbit cu mine - nici acea fată de istoric - în sensul de a avea o convorbire cu mine despre ce nu înțelegeam, adică această condamnare la izolare și moarte a mea (dar nici alte discuții, decât extrem, extrem de rar, cele doar 5 persoane care au existat în viața mea), e evident că nici medicii nu m-au întrebat, așa cum ai întreba un om, ci au aplicat forța brută mereu și eventual, după mult timp, au zis câte ceva spre mine, dar foarte puțin; e evident că am fost nu doar izolată, ci martirizată și prin alte metode timp de 40 de ani; ei spun acum că vina nu e a psihologilor sau psihiatrilor (?), ci a poporului, care m-a condamnat la moarte crezând orbește că am greșit ceva monstruos (ce?), fiindcă cineva i-a mințit (??! asta nu știu, cine?), e evident că niciodată nimeni nu a fost ”de partea” mea, cum putea crede poporul, mă întreb eu, că sunt nebună sau proastă, când de fapt nu mi s-au dat drepturile fundamentale civile la studii și la muncă și ei consideră că, indiferent de orice, așa ”se procedează” și nimeni nu are voie să vorbească cu pacientul zeci de ani, pentru ca să poată fi ”aranjat” și ”terminat” (??), nimeni nu are voie să cerceteze adevărul spuselor pacientului sau adevărul despre psihicul său, întreaga sa viață, mai rău decât dacă ar fi fost animal de sacrificiu, nu de ”companie”; e evident că am fost mereu binele și rațiunea, un om generos și cald, calm și cu bucurii altruiste mai mari decât cele egoiste, ajutând mereu când a fost posibil, ceea ce proștii consideră a fi un defect, dar nu e totdeauna defect. Este clar că am fost călcată în picioare întreaga viață, cum spunea tata că va fi încă de când eram copil, e foarte clar că nu am greșit nimic și că eram capabilă de studii și de muncă și de iubire frumoasă de oameni și viață, de reală fericire; de ce continuă toți să vrea să mor și se adună mereu împotriva mea? Ce câștigă ei mințind? Evident om sărac, fără șanse, izolat total zeci de ani și torturat clar (tortura reală fizică a fost cauza unicei mele tentative de sinucidere, care mi-a îngreunat puțin viața, fiindcă am pierdut un picior, dar am mers înainte cu speranță și gânduri bune și frumoase). De ce cred ei că sunt ceva rău? De ce mă omoară?, e atât de ilogic și e complet greșit. Nu aveau cum și ce să creadă rău. Ei zic că toți m-au torturat și f_t, dar eu niciodată, și nici măcar acum nu știu ce este și cum se face acel rău altor oameni.
Ei spun în engleză că, din păcate, poporul meu comite o crimă monstruoasă și fiindcă ei cred orbește că eu sunt nebună și că acești ”ei”, adică toți, buni și răi, sunt creația minții mele bolnave sau minciună ca să scap basma curată, când, în realitate, acești monștri (cei răi) sunt reali, deși extrem de inumani și mă omoară cu adevărat, ca să nu mai scriu și despre ideile lor extrem de întunecate, pe care nu le-am notat întodeauna. Și, în plus, mereu am fost ”basma curată”.
16.02.24
Azi-noapte m-au chinuit monstruos toată noaptea. Ei zic că nu e ce cred eu, dar e ceva monstruos. Poporul a înnebunit, spun ei, și crede că trebuie să mă distrugă și să mă omoare, fiindcă a fost mereu mințit despre mine. Totodată ei nu pot crede că am fost singură complet toată viața, chiar dacă, din când în când, există gândurile unora peste mintea, mea, care, fără să vorbească cu mine nimic, fără nicio relație cu mine, spun uneori adevărul despre mine, ceea ce îi enervează pe proști, care nu pot crede adevărul. Nu știu cine sunt ei. În aparență, cei mai mulți, mai ales noaptea, sunt oameni nebuni și răi care vor moartea mea și, mai ales, să înnebunesc. Deși în viața mea au existat foarte puține contacte cu alți oameni, chiar și superficiale, totuși poporul a început să îi omoare pe toți cei care m-au întâlnit, crezând că astfel mă vor distruge și omorî pe mine, și că vor mușamaliza adevărul, mai ales că și celelalte popoare vor să mor. Pe tine te-au terfelit toți, spun ei, prin urmare trebuie să te omorâm, chiar dacă nu ți-au tras-o.??? Tu nu ai decât vina de a te fi născut în România, de a fi aici cea mai deșteaptă femeie. Ei întotdeauna au făcut la fel, cu toate geniile feminine.?? Cineva care ți-e foarte drag va muri - ei spun că idioții cred în mod absurd că eram nebună și prin urmare țineam la cineva de la distanță. etc. Nu m-au lăsat să dorm toată noaptea, azi e ziua mea, împlinesc 53 de ani. De multe ori, de-a lungul timpului, m-au torturat mult de ziua mea.
Se pare că sunt condamnată că m-am plâns că mă omoară - ei spun că nimeni, oricât ar fi torturat și oricât ar fi de nevinovat și oricâtă dreptate ar avea, nu are voie să se plângă dacă e condamnat, deși complet nevinovat, la moarte. Nu știam și cred că e greșit.
Unii mă amenință iar cu moartea, spunând că am fost așa de monstruos masacrată, încât eu nu mai sunt în stare de ceva bun - se înșeală sau vă păcălesc din nou, e tot o minciună, prin care ei justifică izolarea și omorârea mea.
Acum iar am mâinile amorțite, mi-e rău și am burta tot foarte umflată și dură. Mama e bolnavă, tușește și spune încontinuu că i-e foarte rău, miercuri a fost la medic și ia pastile, dar din păcate nu se ameliorează starea ei. Ei spun că oamenii încearcă să mă omoare prin mama??
Pe mama iar au sunat-o azi niște congolezi, pe care i-a cunoscut pe vremea când lucra la ambasada lor micuță, care s-a desființat când a murit tata. Spre deosebire de mine, care am fost torturată și izolată de mică până acum încontinuu, mama a avut mereu anturaj și nu a avut necazuri. Ea nu știe ce e izolarea și va împlini 77 de ani anul acesta. Congolezii o sună destul de des, și vrobesc cu ea destul de mult, deși nu au nimic în comun și nicio treabă, aparent numai ca să îi țină companie.Ei spun iar că e exclus ca oamenii buni, cum am fost și eu, să fie acceptați în societate în caz că sunt inteligenți. Ei spun că de mult timp încearcă să mă rupă (o altă expresie a lor) și că toți proștii cred altceva, nimeni nu poate crede adevărul, fiind mințiți despre mine încontinuu. Pe mine nici de ziua mea sau de sărbători nu m-a sunat nimeni aproape deloc toată viața, iar mama vorbește mult la telefon cu congolezii și cu rudele de la Sibiu și e acceptată și de vecinii de aici, cu care vorbește politică. Ei spun că e exclus să fiu acceptată, fiindcă am spus tot adevărul și toți au mințit. ??
Alții spun că oamenii nu au nicio vină că nu pot înțelege că am fost un geniu - nu sunt de acord cu această idee urâtă - parcă ar vrea să spună că geniile nu trebuie omorâte fără vină, dar dacă nu eram geniu atunci treacă-meargă. Eu cred că o crimă e gravă și când omul nevinovat nu e geniu. Azi mă simt foarte rău, m-au chinuit azi-noapte. Unii spun în franceză că mama e nebună, dar lumea nu poate înțelege adevărul.
Azi noapte m-au chinuit groaznic toată noaptea pentru ca azi să se facă foarte cald afară - 23 de grade la termometrul stradal, dar ei mint clar că sunt doar 13 pe internet, cum au făcut adesea. Unii au crezut că eu sunt nerușinată și vulpe bătrână, iar eu am fost omul cel mai curat, bun și inteligent.
Legat de ceea ce am scris ieri, îmi vorbește una din cele mai monstruoase scroafe dintre porcii care intră în mintea mea, o persoană grețoasă și extrem de crudă, care mă tot bântuie cu multe vorbe rele de mai mulți ani, dar și cu adevărul sau idei întortocheate sau care par bune, ca să îi păcălească pe proști. Ea spune că în unele cazuri, chiar dacă omul e perfect normal, nevinovat, bun, inteligent - cum am fost și eu - el totuși trebuie omorât în tăcere și izolare, pentru ca proștii să nu înțeleagă că domniile lor s-au înșelat, că au mințit și au făcut foarte mult rău acelui om și altora. Nu are dreptate, această persoană, eu am avut mereu dreptate, vi s-au luat mințile și nu știu dacă vă veți mai trezi vreodată. E greșit total ce spun ei, ei sunt doar asasini ticăloși, și chiar sunt mai proști decât mine, dar omoară având multe alte avantaje, dar nu inteligență. O altă idee a ei e că eu sunt considerată subumană și că numai ”nebunii” au acest rol în societate, adică să li se consume creierul zi de zi, pentru ca alții să aibă energie și putere mai multă. Toți nebunii sunt același lucru, spun ei, fie că sunt proști sau deștepți și ei nu vor face o excepție în cazul meu. Mai este și ideea că eu trebuie să rămân izolată întreaga viață, pentru ca nu cumva proștii să înțeleagă adevărul. Că nu am greșit nimic, că am avut mereu dreptate etc. Alții spun că numai poporul e de vină și ei mă omoară fiindcă poporul nu vrea să fie înțeles adevărul despre mine. Alții iar că poporul nu a înțeles nimic, de aceea mă omoară.(??) Iarăși obsesia lor că eu am suferit prea mult, am fost masacrată prea monstruos, pin urmare nimeni nu vrea să rămân în viață și nimeni nu vrea să fiu lăsată în pace sau să mi se dea drepturile etc. Sau că toți vor neapărat să apere delirul oamenilor despre mine și să mă omoare, fiindcă astfel ei au anumite avantaje în societate.
Tu trebuie să mori fiindcă poporul crede o minciună urâtă despre tine și nimeni nu vrea ca poporul să înțeleagă adevărul. Mai presus de orice, spune acea scroafă, poporul nu trebuie să înțeleagă niciodată adevărul - e greșit, e ceva rău și îmi pare rău că v-au păcălit că așa trebuie - sau eventual că v-au îndoctrinat că sunt nebună și că această scroafă inuman de abjectă nu există în mod real. Există, e nebună și monstruoasă și nu știu cine este - poate că este o vecină sau chiar mai mulți indivizi care vorbesc pe lungimea ei de undă (cu tonul și tipul ei de voce) - repet, chiar pentru ultima oară, e greșit, am fost chiar un om nobil, înțelept, bun, dar și capabil chiar de studii intelectuale. Aș fi făcut ceva, aș fi scris ceva frumos și inteligent, nu doar contemplație filozofică. Oricum aș fi citit enorm și totul ar fi fost bine. Repet, probabil că ei, cu complicitatea tuturor, mă omoară, dar e greșit, ceea ce probabil că nu vor și nu veți înțelege deloc, nici după ce mor, căci fabrica lor de minciuni are productivitate imensă. S-ar putea să credeți că eu sau altcineva a inventat aceste idei de mai sus pentru a scăpa de pedeapsa cu moartea, căci viața e o alternativă mai bună - dar e vorba de crimă, nu am greșit nimic toată viața, puteți citi tot ce am scris și cred că veți înțelege că e adevărul clar și că am fost mereu ceva foarte bun și inteligent. Nu am bănuit că cineva mă condamnase și nimeni nu mi-a spus, până în ultimii ani, și poate că așa e. Adică așa zic ei că e, dar de fapt e crimă. Eu însămi și nu altcineva, am scris aici absolut tot adevărul, inclusiv ideile unora. M-am gândit că s-ar putea ca dvs. sau alți oameni să mă fi respins fiindcă vă temeți că ați fi omorâți sau loviți violent, din cauză că toți au ceva cu mine și cred doar minciuni. Îmi pare rău, nu aveam cum să știu aceasta - e bine de fapt că am scris tot adevărul, dar poate că vă temeți că veți fi loviți și mai rău după ce sunt eu omorâtă - nu știu, vă doresc mult noroc și bine, eu cred că omul nu ar trebuie să trăiască în teroare din cauza celor răi, puternici și violenți. Să nu dați vina pe mine după ce nu voi mai fi - dacă ei mă omoară, că mereu ei spun asta - nu avem cum să bănuiesc că toți oamenii pun cătușe florilor - cum era după 89 o piesă de teatru în București... Nu aveam cum să știu că toți preferă cruzimea, că se închină practic celor monstruos de răi și refuză minimul de viață celor buni și curați.
18.02.24
Unii au intrat iar peste mine cu delirul lor politic că oamenii au mințit despre mine și m-au torturat și vor să mor ca să poată să instaureze puterea americanilor în România. Bineînțeles că nu cred așa ceva, și cred că, logic, nu poate fi adevărul. Continuu să cred că oamenii nu pot fi extrem de monstruoși toți și că, dacă ar fi fost adevărul despre mine, nu m-ar fi masacrat și probabil că m-ar fi acceptat în societate și aș fi avut drepturile la studii și la muncă sau altceva.
Mai am un lucrușor important de spus, chiar dacă probabil nu credeți acest lucru. Sunt unii oameni care consideră că oamenii ca mine nu sunt acceptați și nu reușesc fiindcă sunt slabi de înger, fiindcă se plâng de ceea ce li se face rău, în loc să aibă tăria să tacă - pe de o parte fiindcă e umilitor și rușinos să te plângi, că nu dai dovadă de bărbăție, că oricum e inutil etc. și pe de altă parte fiindcă actul în sine de a vorbi, de a te lamenta, este dăunător din punct de vedere psihic și psihologic, întinează ceea ce e senin și frumos și alungă bucuriile. Probabil că acest lucru nu l-ați înțeles, fiindcă vi s-au spus minciuni despre mine. Probabil că mă vedeți drept un om slab. Nu a fost așa - din păcate tot ce am povestit a fost adevărul, am fost masacrată real din 1984, continuu, fără să fi fost greșeala mea și fără vreo șansă de viață bună. Am fost un om inteligent. În ciuda tăcerilor mele îndelungate și lipsei de plângeri ani mulți și tonusului optimist, m-au masacrat și otrăvit etc. Nu m-am plâns pe măsura torturii și necazurilor, am fost un om puternic psihic. Dar au aplicat unele torturi inumane - de pildă izolarea, încă din 84, și se știe că oamenii au nevoia bazală să, fie cât de puțin, împreună cu alții. Otrava - deși complet nevinovată ...etc. În realitate am avut, cum am mai spus, rezistență mare la tortură, așa cum au oamenii buni sau/și inteligenți și sufletul meu a fost foarte bogat în frumusețe și sentimente frumoase, cum ați observat probabil în unele scrieri ale mele, prin urmare am avut rezistență în fața necazului și nedreptății și gânduri bune. Probabil că v-au mințit că nu e adevărat tot ce am spus, sau sunteți convinși, deși nimeni nu are vreo dovadă, că trebuie să fiu complet respinsă și omorâtă pentru ca lumea să trăiască mai bine sau pentru că aș dăuna altora. În realitate am reușit să mă detașez de toată inumana suferință, așa cum doar oamenii buni și inteligenți pot să facă - prin ceea ce am citit sau prin ceea ce am scris - diverse texte, meditații, poezii - dovedind capacitate de a simți și dărui lumina, liniștea, înțelepciunea. Cu toate acestea nici dvs., nici alții nu m-au acceptat, probabil că minciunile sunt mai puternice decât adevărul și ce e drept. Aproape că m-am resemnat cu izolarea, dar e dureros, fiind fără motiv, chiar din 84.
De câteva zile mama a răcit, are o infecție respiratorie, a fost la medic și a luat tratament cu antibiotic, dar numai 5 zile, l-a terminat, dar tusea nu i-a trecut. Sunt unii care continuă să spună că mama e ceva foarte rău și eu ceva bun, dar poporul crede invers. ??? Vă dați seama că mama e singurul om din viața mea...chiar dacă este/a fost cu adevărat rea și mă lovește și nu am de fapt o relație normală cu ea.
Ei zic că sunt omorâtă fiindcă tot ce am spus e adevărul și proștii au fost mințiți că e parțial minciună sau că am ascuns ceva. Și că toți au mințit despre mine, prin urmare nu au cum să mă accepte și mă omoară. Asta e, am explicat totul degeaba - ei zic că era clar asta de mulți ani. Toți cred că ești altceva - ei spuneau iar că proștii credeau că eram nebună fiindcă nu mă comportam așa cum se așteptau ei să mă comport, anume conform minciunilor despre mine, în timp ce eu eram mereu autentică, normală și eu însămi - nu aveam cum să știu că ei așteptau altceva de la mine. Alții zic că nu e așa, că proștii cred că sunt nebună fiindcă așa li s-a spus. Alții că nici asta nu e adeăvărat, că poporul nu crede că sunt nebună, ci proastă și rea.
ei spun iar că absolut toți credeți că sunt complet nebună, fiindcă ați fost mințiți într-un mod plauzibil ???
iar alții că nu e așa, că doar credeți că trebuie să fiu omorâtă și să nu am niciun contact cu alți oameni, nici măcar să mă uit pe facebook sau la televizor, fiind evident că nimeni nu comunică cu mine, nici în scris... depre orice, normal că nu despre viața mea
E vorba de o cruzime foarte mare și extremă nedreptate - ei spun că nimeni nu vrea să se renunțe la minciunile despre mine -- păcat, eram încă un om normal și capabil de fericire deplină. Ei spuneau că ei nu pot schimba gândurile oamenilor despre mine și nu îi pot convinge să mă accepte. Lumea e în ghearele unor oameni răi care i-au păcălit pe cei buni că eu sunt altceva decât sunt etc.
19.02.24
E un teatru dezgustător, toți mint ca să omoare un om singur și total nevinovat, spun ei din nou. E vorba de mine. Oamenii nu cred adevărul, nu s-au trezit etc. Probabil că așa e. Au intrat cu ideea că nu pot să mă controleze, prin urmare trebuie să mă distrugă, să mă omoare.
20.02.24
Azi s-a întâmplat un lucru ciudat, pe care nu știu să îl explic, oricum nu cu certitudine. Am comandat online hrană uscată pentru pisicile din curte, în valoare de 130 lei, cu plata ramburs. Am primit mesaj pe telefon azi dimineață că vine curierul între orele 15-16. Așa că nu m-am grăbit și mă pregăteam să plec în oraș după hrană pentru pisicile din casă - telefonul meu era de dimineață la mama în dormitor, cu parola mea, în caz că sună curierul, dar, deși are parolă, ea putea să îl acceseze dacă suna cineva pe numărul meu. Când m-am trezit m-am dus la ea în dormitor, căci ea era afară și eram îngrijorată să nu fi fost curierul când nici eu, nici ea nu eram lângă telefon. La ora 8:26 primisem mesajul sms că curierul va veni între orele 15-16. Apoi la ora 11:50, cum eu eram la bucătărie, iar mama la mine în cameră, mama m-a atenționat că sună telefonul meu, deși nu se auzea nimic. Am venit totuși la birou, unde era telefonul meu, iar mama tocmai ieșise în curte. M-am uitat pe ecran și am observat că tocmai atunci suna cineva la mine și am răspuns. Am observat și că persoana sunase cu un minut înainte. Era curierul dpd, care venise mai devreme și pe care l-aș fi ratat dacă mama nu ”auzea” telefonul meu sunând, deși nu suna. Am intrat în setări și am descoperit că era scos sunetul complet și vibrațiile. Era pe modul silențios. Cine l-a modificat și de ce, că eu nu am intrat de mult în setări? Cum a auzit mama că telefonul meu suna? Acum, în timp ce scriu acestea, cineva a intrat iar în computerul meu. unt unii care spun că mama primește mereu informații în mod telepatic și că tot din acest motiv m-a bătut și chinuit monstruos în adolescență, fiindcă primea porunci să îmi facă rău, deși eram om normal și bun și nu greșeam nimic. Nu știu.
21.02.24
Ultima idee, corectă și ea, e că eu nu mai pot compensa (psihologic), fiind izolată din 84 și fiind tot restul lucrurilor povestite de mine adevărate. Nu mai pot compensa, prin urmare dorm 12-14 ore pe zi, nu fiindcă mi-e somn, ci fiindcă nu vreau să deschid ochii sau să mă scol. E reacție la stres și tortură, spun ei, nu este ceva jucat de mine cu scopul de a îi forța pe ei să spună adevărul sau să mă accepte. Adică nu e prefăcătorie. Da, așa este. Din câte mi-au spus de mulți ani, am fost izolată și total respinsă, fiindcă toți se tem ca nu cumva să înțeleagă unii oameni adevărul despre mine - mă văd ca pe un pericol pentru lumea lor bazată pe minciuni etc. Totuși blogul scris de mine nu a însemnat așa ceva, rațiunile scrierii au fost cele spuse de mine. Se pare că și dvs. tot asta vedeți în mine. Veșnic ideea că toți vreți să mor fiindcă tot ce am povestit eu e adevărul și mi s-a făcut prea mult rău ca să fiu acceptată și că poporul crede răul despre mine - când de fapt sunt nevinovăția absolută etc. Am fost totuși un om perfect normal mereu și inteligent, păcat că toți vreți să mor. Ei nu pot să mă distrugă complet și să mă omoare fiindcă tot ce am povestit e adevărul, în cele mai mici detalii, spun ei. Pe de altă parte, spuneau alții, omorârea mea i-ar costa prea mult.
22.02.24
Din nou, aceeași lamentație. Sincer, îmi pare rău că mă omorâți, cei mai mulți în mod indirect. Ei spuneau mereu că toți proștii cred că eu sunt rea și proastă și nebună, exact așa cum spuneau în mintea mea unii când locuiam în oraș, că așa vroiau ei să facă lumea să creadă despre mine. Dacă ar fi fost adevărul despre mine, atunci aș fi avut la timp dreptul la studii superioare sau postuniversitare. Sau măcar la muncă. Și nu doar că aș fi avut drepturile acestea, dar chiar aș fi fost acceptată și aș fi reușit ceva în mod sigur. Nici nu m-ar fi torturat nimeni în continuare, fiindcă nu ar mai fi avut motiv - de multe ori ei au spus și probabil că așa este, că sunt omorâtă și lovită zilnic fiindcă oamenii vor să ascundă adevărul despre mine. Deci nu ar mai fi avut motiv și m-ar fi acceptat pentru ceea ce eram. Ei spun că unii idioți au legat anumite idei politice de mine, deși nu am avut nicio legătură cu politica și o singură dată în viață am urmărit știrile politice la televizor și la radio, dar nici atunci din vina mea sau din cauza înclinațiilor mele. Ei spun mereu că nimeni nu vrea să trăiesc și să mă accepte, fiindcă e exclus ca ei să recunoască adevărul, deoarece am fost nevinovată în cele mai mici detalii și am fost masacrată extrem de monstruos întreaga mea viață. Ei zic că întreg dosarul meu e ”fabricat” și psihiatrii și psihologii au mințit despre tot ce am fost și sunt. Eu spun din nou că am fost un om extrem de bun, dar și inteligent (e adevărul, nu e orgoliu) și absolut normală psihic, în ciuda torturilor și otrăvii. Dacă citiți cu atenție tot ce am scris, nu doar blogul meu de memorii, veți înțelege că am fost un om inteligent și foarte bun și că am exprimat adesea emoția sublimului, gânduri luminoase și bune și că, dacă nu aș fi fost complet izolată și torturată zilnic, aș fi reușit în mod sigur să scriu ceva mai bun din punct de vedere artistic sau cărți cu studii intelectuale sau diverse eseuri, cu încă și mai multă inteligență. Nu e orgoliu, e adevărul, peste care unii oameni răi au aplicat minciuna și violența și privarea de drepturi. Este evident că eu am scris totul, că nu e fabricat de nimeni altcineva și că am fost un om normal și bun. Ei zic că oamenii țin foarte mult la minciunile lor și e exclus să mă accepte. Am fost un om foarte blând și bun, m-aș fi mulțumit cu o muncă oricât de modestă și aș fi fost fericită. Totodată, deși mama sau câteva persoane, cu care am avut vagi relații, mi-au vorbit ca unui nebun sau copil prost/idiot, în realitate am fost un om foarte matur și înțelept, puternic psihic și aș fi avut relații echilibrate cu alții, fiind un om foarte serios și cu dragoste față de alții. Acum e într-adevăr prea târziu pentru acele drepturi, dar trebuiau să fie oricum. Ca orice om normal și inteligent, aveam nevoie și m-aș fi bucurat să am măcar câteva relații cu alții, nu mai mult, oricât de superficiale sau măcar prin corespondență. N-a fost să fie, nu am avut parte de nimeni întreaga viață (în afară de 5 persoane cu care am avut dialog, demult, așa cum am povestit). Nu există nicio contradicție internă în personalitatea mea, am fost în întregime un om bun și normal, mereu la fel. Peste toate acestea ei spun iar și iar că poporul nu mă vrea fiindcă mi s-a făcut prea mult rău de-a lungul timpului și ei nu vor să fie adevărul - iar alții spun iar că poporul de fapt nu a înțeles adevărul despre mine. Ei susțin că poporul crede absolut totul invers decât a fost, de exemplu că aș fi fost erotomană când a fost invers și tot restul ideilor despre mine sunt opusul realității, spun ei. Nu știu. Oamenii nu pot crede că tot ce am spus eu e adevărat fiindcă li s-au spus minciuni timp de 50 de ani despre mine - spun ei - deși eu nu știam nimic despre așa ceva. E o poveste prea monstruoasă și nedreaptă, proștii nu pot crede așa ceva, cu atât mai mult având în vedere că ai fost un om extrem de bun și inteligent și nevinovat. (Oricum era ceva prea monstruos de crezut, chiar dacă eram un om cu greșeli sau păcate sau prostie sau nebunie). Ei spun că eu nici acum nu am înțeles sau că trebuie să înțeleg (?) că toți au mințit despre mine, prin urmare sunt obligați să mă izoleze (de fapt din 84) și să mă lovească zilnic, deci să mă omoare. Ei spun că eu am fost el mai bun om din lume, dar toți oamenii cred că sunt ceva rău, din cauza unor minciuni - cred că acesta e un motiv să fie adevărul, nu să fiu omorâtă și mușamalizat totul, cum spun unii.
Ei spun că, de fiecare dată când eu am spus adevărul, unii au inventat minciuni despre mine. A intrat iar un nebun cu ideea că ”odinioară totul era în mâinile unui om extrem de inteligent”. Se pare că, din câte am înțeles, nebunii au fost convinși că eu am dobândit o anumit putere (politică) de-a lungul vieții, când, în mod real, eu am fost întotdeauna același lucru ce sunt azi - ceea ce aș putea explica în detaliu că așa este, de când eram copil. Acești nebuni nu știu la ce ”odinioară” se gândesc. Se pare că au fost convinși că eu sunt nebună și proastă, sau din când în când nebună și proastă, deși am fost mereu la fel, foarte inteligentă și mereu normală. Din cauza aceasta nebunii poate, unii cred că tot ce se întâmplă rău e din cauza mea, când, în realitate, tot răul e ciuda mea, adică din cauză că eu sunt ceva bun, dar oprimată, torturată, persecutată, complet izolată de cei răi. Faptul că unii proști au mințit că sunt nebună îi face pe alți proști să creadă că trebuie să îmi ia ”puterea”, când de fapt, toată ”puterea” mea este complet meritată, prin muncă, intelect și aptitudini proprii și nimeni nu mi-a dat și nu mi-a spus nimic și nici eu nu am luat de la nimeni ceva, dimpotrivă, alții au luat de la mine. Complet meritată și fiindcă am fost mereu un om normal, deși tot ce am povestit e adevărul, am fost mereu un om echilibrat și bun și nu trebuiau să mă distrugă sau să lovească, fiind logic că astfel ei fac rău și altora. E vorba de niște oameni nebuni care cred că trebuie să mă omoare fiindcă sunt foarte inteligentă dar nebună, prin urmare nu mă ”vor” drept ceea ce sunt, nu vor să îmi dea drepturile,ca nu cumva să am influență asupra lor, ca nu cumva să fac ceva bun intelectual și lumea să înțeleagă că am avut mereu dreptate și ei niciodată și totodată adevărul despre mine. Poate că acești nebuni sunt dintre cei care m-au lovit din copilărie sau din fragedă tinerețe.
luni, 5 februarie 2024
5.02.24
Azi m-au lovit, pentru a 3-a sau a 4-a oară în viață, foarte puternic cerebral. Durere groaznică în creier, amețeală extrem de puternică, circa 40-60 de secunde. Azi a fost mai rău ca în alte dăți. Azi am fost în oraș, la medicul meu psihiatru, prin urmare poate că cineva m-a ”agățat”, ca să mă lovească extrem de puternic în cap. Am fost lovită aproape zilnic după moartea tatei, într-un fel sau altul. Dar și înainte și nici atunci nu am greșit nimic. Ei spun iar că am cancer, că ei trebuie să mă omoare fiindcă absolut nimeni nu mă vrea, că psihologii nu vor să recunoască adevărul etc. Nu am fost deloc nebună sau proastă sau rea, am fost chiar un om foarte inteligent. Nu înțeleg ce au cu mine (era și un cântec al lui Mircea Vintilă asemănător - ”vecine, domnule, străine, nu înțeleg ce-aveți cu mine etc. - Un om pe niște scări. Au fost multe astfel de cântece, atât în muzica folk românească, cât și în muzica americană (încă mai țin multe astfel de cântece minte, se referă exact la oameni ca mine, uneori chiar se spune că sunt nebuni, dar cel mai des sunt aluzii indirecte). Păcat că sunt lovită așa monstruos, după toate că 40 de ani am fost torturată și închisă și izolată și totodată nu am lovit pe nimeni absolut niciodată. Ei spun că acum, deși sunt 40 de ani de când au început să mă lovească, poporul tot nu a înțeles și crede și acum altceva.???
Recapitulez încă o dată trei din motivele pentru care oamenii nu mă cred. Unul, spun ei este faptul că eu spun adevărul clar și curat, dar ei mă văd ca ”picată din lună”, fiindcă lor li s-au servit mereu minciuni despre mine de cu totul altă natură, în alte registre și ei credeau cu totul altceva despre mine - poate cel mai mult atârnă minciunile psihiatrice (dar și unele aberații politice poate) - prin care ei s-au obișnuit să mă vadă drept nebună și, orice aș spune eu adevărat, ei cred că mint, fiind nebună sau vinovată de ceva. Cel mai des probabil că ei cred că numai o parte din ce am povestit e adevărul. Un al doilea motiv e însuși faptul că am fost izolată - ei nu au cum să vadă nimic real din viața mea și în felul acesta minciunile prind aripi și fantezia lor prosperă mai repede. Un al treilea motiv e că eu am suferit extrem, extrem de mult, că mi s-a făcut extrem de mult rău deși nu am greșit (ceea ce li se pare incredibil) și totodată am fost mereu un om extrem de bun și inteligent, un gen de om pe care ei nu și-l pot imagina urât și lovit așa monstruos de alții. Este exact ceea ce mă înspăimânta în copilărie și adolescență - când părinții erau monstruoși (de fapt până la internarea mea psihiatrică, la 21 de ani), extrem de violenți fizic și psihic amândoi - îmi dădeam seama că trăiam în teroare (din 1984, când m-au luat să stau cu ei, fiindcă trebuia să intru la liceu și la bunica nu mai puteam sta) și că m-ar fi închis la psihiatrie dacă m-aș fi plâns cuiva - și colega mea de bancă m-a avertizat și psihiatrii gândesc la fel, că omul trebuie să uite, să i se șteargă memoria etc., fără să țină cont de valoarea și inteligența victimei. În plus, mi-am dat seama că, în general, astfel de violență fără motiv asupra unei fete nevinovate apare mai des în medii sau familii cu oameni mai puțin educați și că nu aveam șanse să creadă cineva adevărul, mai ales că eu eu chiar citeam multe cărți, memoram mult, înțelegeam și duceam o viață cu emoții estetice sublime și multă pace interioară. Părinții aveau discuri cu muzică clasică - dar numai pentru mine, nu pentru ei - și o bibliotecă micuță dar bine dotată cu cărți binecunoscute de literatură, chiar și istoria artei și eseuri despre artă, ceea ce ei nu citeau în ruptul capului, dar eu da. Totodată eram un om lucid, bine ancorat în realitate.
6.02.24 Ei spun că absolut toți (oare medicii, psihologii ?) au mințit că eu sunt nebună și nu pot fi înduplecați să spună adevărul. Un alt lucru pe care ei l-au spus des este că, deși am fost mereu la fel, un om curat, foarte bun și foarte deștept, totuși mulți oameni m-au f_t fiindcă credeau că aș fi altfel decât sunt. Prin urmare, spun ei, acei oameni au devenit ”prizonierii” mei și vor să se elibereze din creierul meu și acesta e singurul motiv al torturării și omorârii mele, împreună cu mama mea. Ideea e că toți mint despre mine ca să justifice respingerea mea completă și uciderea mea și fiindcă nu vor ca oamenii să înțeleagă răul pe care l-au făcut sau cine sunt adevărații vinovați etc. Eu cred altceva - că nimeni nu este prizonierul meu fiindcă m-a f_t, așa cum spun ei, și că am fost mereu un om perfect normal și inteligent, care a avut o evoluție normală, așa încât, printr-o dezvoltare intelectuală normală, de la sine, înțelegând singură tot ce puteam, căci nimeni nu mi-a spus nimic, m-am dezvoltat ca psihic în societate, și în mod normal, ca toți oamenii inteligenți, am viața psihică integrată în rețeaua neuropsihică globală, printre celelalte noduri ale rețelei bioelectromagnetice (diverși alți intelectuali). "Locul" pe care îl am în această rețea este normal și meritat, natural - deși nu am niciun loc în societate. E logic că sferele diverselor psihisme individuale se intersectează etc. Eu cred că ei doar cred că totul e din cauză că m-au f_t - adică ”prizonieratul” lor sau alte lucruri rele - și nu am fost deloc și niciodată nebună. Poate ce cred eu e adevărul.
Societatea nu are dreptate în privința ta, tu nu ai greșit nimic spunând tot adevărul. Toți nebunii sunt tratați la fel cum au făcut cu tine, cu atât mai mult cei care sunt f_ți de medici. (oare?) Când ”nebunul” devine mai inteligent decât călăii lui, el e omorât. (?) Pe tine nimeni nu te vrea deloc, fiindcă ai fost f_tă și chinuită viața toată.(?) De aceea ei se luptă să te elimine complet, să îți degradeze intelectul - e greșit și asta, am fost om bun și în esență fericit, nu aveau motive să îmi distrugă intelectul, cum spun ei - deci să îmi fure practic munca cinstită de o viață, sau ceea ce am înțeles eu prin propriul meu intelect, sau ce am citit etc. Deși depind, prin sistemul nervos vegetativ (autonom) de medicamentele psihiatrice cu care m-am obișnuit și care acționează, din câte se spunea în cărți, asupra sistemului nervos simpatic și parasimpatic, care reglează activitatea organelor interne și a întregului organism, totuși nu am fost niciodată nebună în sensul în care cred proștii, nu am delirat, fabulat sau exagerat realitatea, am fost forțată să spun adevărul tot, am gândit normal mereu, nu am mințit, nu am greșit nimic, nu am fost incapabilă de adaptare psihosocială sau comunicare cu alții și, dacă ar fi fost adevărul despre capacitățile mele mai demult, aș fi avut probabil și drepturile la muncă sau la studii - fie și numai prin internet. Am fost un om pozitiv, cu afectivitate absolut normală, eu nu prea înțeleg cum pot cei care știu adevărul despre mine să îmi vrea moartea, să adauge suferință sau respingere, sau minciuni despre mine, cum pot ei să doarmă bine. Probabil că nu au înțeles totul, sau nu au crezut că eram un om inteligent și perfect bun. Poate că, fiind mai proști, nu pot crede că e posibilă așa o cruzime asupra unui om perfect nevinovat și inteligent și au ales să creadă că sunt nebună și dăunez altora, deci e justificat să mă izoleze complet de zeci de ani sau să mă omoare chiar. Din câte am înțeles eu, nici acum nu e bine și nu e necesar să fiu omorâtă, ceea ce ei totuși fac.
ei spun că eu nu am cum înțelege că toți proștii din lume (?!) cred altceva - ei nu cred că eu sunt nebună, spun ei, dar cred că eu am mințit în memoriile mele, deși totul e adevărul și ei oricum m-ar fi omorât, așa cum am povestit, chiar dacă nu scriam nimic. Acum au pretextul că am scris adevărul și ei vor să ascundă acest lucru, să nu înțeleagă proștii ce au făcut ei, de aceea mă omoară. (?) Aceste idei greșite ale proștilor despre mine, spuneau unii, au devenit credințe organizate sau delir colectiv și politicienii s-au servit de aceste credințe greșite ca de un fel de capital politic sau propagandă în scopul luării sau menținerii așa-zis ”puterii” lor, adică în mod concret un fel de forță bioelectromagnetică, din câte înțeleg eu, care are și elemente de mass-media, un fel de organizare în grămadă a minților proștilor și a mea, care astfel le permite actul guvernării. Totuși, chiar dacă e așa - dar eu cred că nu e exact așa - eu am fost un om echilibrat și inteligent, care merita să aibă drepturi sau măcar câteva ocazii de a fi în lumea împreună cu alții, de a studia, de a învăța și scrie în libertate, consider că valoarea mea ca om a fost mereu mai mare decât cea de ”capital politic”, care neagă total esența și drepturile omului, care dezumanizează și indexează individul ca pe un cobai în cușcă transparentă, cu zonă de dormit și zonă de joacă cu muzica și cărțile... De fapt, nimeni nu te vrea fiindcă toți au mințit și tu nu ai greșit absolut nimic. ??
Îmi amintesc că unii erau obsedați de ideea de a mă ”controla” și de faptul că nu reușeau acest lucru, deoarece eram prea inteligentă. Spuneau, cu mulți ani în urmă, că ei nu înțeleg cine mă controlează și erau îngroziți că acel control îmi aparținea mie, fiind un om normal - apoi m-au masacrat cerebral aproape zilnic, de vreo 7 ani - acum, în ultimele luni, e ceva mai bine. Nu aveau niciun motiv să vrea să mă controleze, fiindcă am fost un om inteligent și capabil, dar, din păcate, ei au ascuns valoarea și frumusețea gândirii și sufletului meu prin minciună și izolare forțată și acum am 53 de ani...
"tu ești cel mai nenorocit om din lume, Cristina. Ceea ce ți s-a întâmplat ție e așa monstruos, încât toți vor să mori” - e greșit, nu au dreptate, e clar că mă omoară, dar nu ăsta e motivul și oricum puteau să mă accepte măcar puțin, având în vedere intelectul meu bun și sufletul bun și frumos, chiar dacă nu se înțelegea tot adevărul, chiar dacă se mințea parțial - sunt oameni extrem de răi, care nici măcar atât nu au vrut...
Alții spun că nu acesta e motivul omorârii mele, ci faptul că niște porci se tem ca proștii să nu înțeleagă adevărul despre mine, fiindcă ei au mințit - și ei sunt considerați valoroși și importanți în societate, iar eu sunt considerată căcat și sunt și femeie. (!) Tu ai fost nevinovată, bună, inteligentă, dar ei te omoară din cauza unui bărbat prost și rău, a minciunilor din jurul lui. (??) Necazul e că poporul nu te vede așa cum ești în realitate, căci dacă te vedeau așa cum ești, nu te omorau... (??)
ei spun că sunt trei motive ale omorârii mele, ca întotdeauna: prostia, răutatea și lăcomia lumii.
Eu nu cred lucrul acesta, dar ei au inventat acum următoarele, poate cu intenția ca dvs. să ziceți că eu delirez:
Este vorba de un psiholog idiot, nebun și prost. (?? cine?) care crede că tu trebuie să fii omorâtă, căci astfel lumea va trăi mai bine; el e prea prost să înțeleagă, nu va înțelege nici după moartea ta, dacă mori înaintea lui și moartea ta nu are niciun rost; pe de altă parte, dacă el moare, va lăsa în urma lui mulți proști care cred aceeași aberație ??! Au păcălit întreaga lume, nu se poate face nimic. Un singur om a înțeles adevărul. (?!) Un singur om a înțeles adevărul ??!! (nu cred), nu există decât trei oameni ca tine în România, tu și alți doi bărbați, care nu sunt interesați de tine și nu au fost torturați ca tine (ce aberație!) Au păcălit chiar și pe morți ( ??nu cred că morții - sau spiritele vechi au fost păcălite despre mine, poate e totuși ceva ce eu nu știu). Ei zic că oamenii sunt așa proști, încât nu au înțeles nici măcar că mama e un monstru.?? Nici măcar eu nu am înțeles asta cu certitudine, poate nu ea e monstrul, ci alții care o manipulează sau o șantajează.
7.02.24
Ați observat probabil că nu m-am oprit din scris, deși am intenționat acest lucru - din multe motive, nu le mai enumăr. Totuși azi sper că voi reuși - voi mai scrie câteva considerații despre viața mea și apoi nu voi mai intra pe acest blog, orice s-ar întâmpla, oricât de rău m-ar tortura. E necesar, sper că va fi mai bine dacă voi rupe astfel contactul cu ei, deși e posibil să fiu maltratată la fel în continuare.
Acum e ora 15.30, nu m-am sculat de mult. Azi noapte a fost înfiorător. Iar au fost unii care spuneau că votează pentru și apoi m-au torturat monstruos de rău în tot corpul, nu doar capul. Am avut iar sete înfiorătoare. Ideea e că sunt trei posibilități - că am fost lovită de popor, sau de diverși medici sau că medicii nu au vrut să mă lovească, ci să lovească cancerul meu. Nu știu care e adevărul, dar nu are importanță.
Câteva considerații despre condiția mea socială. Adică despre nebuni, adică cei ”declarați nebuni”, cumn spun proștii, nu oamenii ce par nebuni, ci aceia care sunt închiși la spital, cum am fost eu, fără legătură cu felul meu de a gândi sau simți. Unii dintre ”ei” au recunoscut că, în cazul meu cel puțin, a fost vorba de muncă silnică, iar roadele muncii mele au fost luate de alții - iată de ce spun asta: eu nu am fost niciodată acceptată în societate, deși am fost ceva bun și normal, destul de inteligentă. Datorită propriei mele munci, care totuși nu era acceptată, datorită propriei mele inteligențe, căci nimeni nu mi-a șoptit nimic, am reușit să citesc și să memorez diverse lucruri, să gândesc ceva frumos și normal, să iubesc și să respect oamenii. Astfel, s-a creat o anumită configurație neuropsihică a vieții mele, chiar dacă oamenii mințeau despre mine. Această configurație e ceva real, neuropsihic, bioenergetic. Ei, adică aceia care m-au urmărit și torturat și respins au fost un fel de hoți sau impostori datorită realizărilor mele intelectuale cinstite. Psihicul meu a fost conectat cu diverse valori sau configurații neuropsihice din lumea toată, a luat o formă normală, ca a multor oameni educați, mai ales autodidacți, care înțeleg totul abia la maturitate. Ei nu au vrut decât să distrugă intelectul meu, cum au și spus de mult. Eu am fost "considerată" nebună, prin urmare nu a fost acceptabil pentru ei ca eu să am personalitate, adică să îmi formez o bază de relații psihosociale, și am fost complet izolată de zeci de ani. Dar concluziile mele de viață și cunoașterea pe care am acumulat-o au fost corecte și dobândite cinstit. S-au calchiat peste universul cunoașterii celorlalți oameni. Prin urmare am avut un loc binemeritat printre formulele diferitelor rețele biofizice din societate, de fapt fiind doar un individ novice, fără multă experiență. Totuși am avut și afectivitate bună și frumoasă, prin urmare eu am adus laptele, iar ei au smântânit oalele sau eu am săpat și prășit, iar ei au cules și luat tot rodul. Un lucru cert e că eu, datorită torturii din partea lor, am spus absolut tot adevărul despre mine, inclusiv concluzii de viață și înțelegerea lucrurilor - iar cei care m-au urmărit ca pe un cobai au obținut totul ușor, au luat cu japca, poate chiar și lucruri pe care ei încă nu le știau bine - cel puțin unii dintre ei. Printre alte identități ale mele, am fost și o profesoară foarte generoasă, care le-a dat lor totul ”mură în gură”, cum spun unii, și care e aruncată totuși la gunoi.
Un alt aspect pe care vreau să îl ating este problema afectivității. Este un lucru binecunoscut că medicii sau psihologii declară că afectivitatea pacienților lor e tarată sau anormală, din multe motive. Eu am avut afectivitate foarte frumoasă, delicată și complexă, dar și absolut normală, dacă e citită în cheia realității și adevărului, nu cea a minciunilor despre mine. Trebuie luată în considerare și valoarea intelectuală a individului. Oamenii proști, care sunt adesea călăi perfecți, între care e de obicei ținut așa zis ”nebunul”, se comportă ca și cum acesta nu are gândire, dar nici simțire normale - prin urmare îl tratează drept animal sau ceva rău, îl ”consideră” astfel. E logic că eu am avut simțire normală, putea fi oricând dovedit. Cel mai mult această atitudine a proștilor se leagă de problema credibilității, pe care am mai tratat-o în trecut. Masa cea mai mare a proștilor, adică proștii relativ ”cum-se-cade” au bună credință, adică cred invențiile și aberațiile psihiatrilor și psihologilor despre pacienții lor. În mod real boala psihică este în linii mari identică ca mecanism fiziopatologic și captură medicamentoasă cu celelalte boli, ale altor specialității medicale. De obicei totuși, boala psihică este ceva mai gravă și poate duce chiar la suferințe fizice, uneori ceva mai mari. Și la psihiatrie se moare fără ca pacientul să se sinucidă sau să se autodistrugă, la fel ca la celelalte specialități. Cruda diferență e că nebunii nu sunt acceptați și respectați deloc și, convențional, nu sunt niciodată crezuți, în cazul în care au cu cine sta la taifas (adesea nu au absolut pe nimeni). Necazurile și nenorocirile și dificultățile cu care ei se confruntă sunt așa mari și nedrepte, încât oamenii simpli și buni, cumsecade, nu pot crede că ei spun doar adevărul. Afectivitatea și reacțiile normale ale nebunului sunt complet negate și condamnate, fără ca cineva să stea vreodată de vorbă cu el/ea. El e considerat inadecvat plecând de la negarea adevărului expus de el, care e prea monstruos și e considerat delir sau minciună. În cazul meu tot adevărul despre normalitatea mea sau despre ceea ce mi s-a făcut rău putea fi dovedit, dar, cum a spus tata, nimeni nu a vrut asta. El e considerat inapt de viață și relații psihosociale, fără să i se dea vreo șansă, chiar dacă e perfect normal și capabil doar de bine și în sentimente și în gândire, cum am fost și eu. Medicii sau alții susțin că pacientul trebuie să fie ”ras” sau să i se șteargă memoria propriei vieți, dar ei au dreptul să facă asta și să păstreze pentru ei memoria vieții pacientului, adică un fel de hoție, furt al vieții, de fapt nejustificat - cum a fost în cazul meu. Ei sunt considerați mai deștepți și mai valoroși decât pacientul, ei au dreptul să omoare sau să prejudicieze. De fapt, în cazul meu cel puțin, nu a fost niciodată vorba de vreo naturală lege a junglei, de vreun fel de luptă dreaptă corp la corp, sau minte la minte. A fost vorba doar de o crimă și abuzuri nejustificate, de o crimă colectivă și organizată, instituționalizată chiar, iar eu am fost mereu una singură și fără apărare, lovită deci pe la spate sau noaptea, fără să știu de către cine. Dacă aș fi avut un drum de viață liber, atunci ar fi fost vorba de ceva drept, în care aș fi realizat lucruri respectabile și recunoscute ca atare, aș fi dobândit totul prin adevărata valoare a intelectului meu. Ei spun acum din nou că ”decizia nu poate fi schimbată”.
O ultimă idee pe care o punctez e că ierarhia socială, așa cum a apărut uneori, pare a cuprinde mereu la bază, printre oamenii obidiți și oprimați, printre care m-am aflat și eu de fapt, mai ales oamenii proști și buni, care adesea m-au lovit cu prejudecățile lor, care cred în valoarea cinstei și bunătății și îi lovesc totuși pe cei ca mine, datorită minciunilor unor diferiți intelectuali privilegiați, dintre care unii se prefac a fi proști, pentru a îi domina pe acești oameni, pentru a îi înșela sau manipula. Deasupra acestei pături sociale par a fi, cel puțin în cazul vieții mele, o serie de oameni răi, care îi mint pe cei dinainte, care îi domină și îi țin în ghearele unor iluzii dulci (nu mereu), pe care ei le fabrică, fără legătură cu realitatea, ca un fel de multe și mici ”bisericuțe” de iluzii, fie că e vorba de religie, de politică sau de vreo altă arie culturală sau științifică. Acei oameni proști și buni sunt astfel păstoriți de mulți lupi sau altfel de fiare sau de diverși comercianți de iluzii, prin care ei sunt civilizați, dar menținuți ignoranți. Foarte bine, cei cu adevărat capabili reușesc ceva, poate și ceva bun uneori. Dar o altă idee e că deasupra acelor intelectuali care îi mint pe proști, printre care se află și cei care m-au torturat sau au manipulat lumea ca eu să fiu torturată și prejudiciată, deasupra acestor lupi în blană de oaie care nu cunosc mila sau remușcarea, pentru care există uneori, cum ar fi în cazul meu, doar orgoliul de fi ”superiori” și privilegiați, astfel încât să aibă dreptul să mă lovească și să mintă și să mă trateze practic drept ”damă de consumație” pentru interesele lor, adesea meschine, să se afle deci deasupra lor oameni care sunt ceva mai inteligenți decât ei, dar totodată oameni buni și drepți, cum am fost eu. Nu știu sigur, uneori așa pare că ește. E adevărat, am fost practic un om tânăr întreaga viață, fără experiență precum alții, dar ei pot obține această experiență prin tortura inumană, urmărirea și izolarea unor oameni ca mine, care sunt obligați să spună tot adevărul. Nu știu dacă e adevărat, dar pe ei nu îi deranjează doar adevărul care îi incriminează, ci și faptul că un om bun e mai intgeligent decât ei - acest lucru li se pare scandalos - inclusiv dacă un om considerat nebun e mai deștept, ceea ce ei consideră inadmisibil. Ei se unesc ca să lovească și să mintă despre acel om singur. Din diverse motive eu cred că întotdeauna oamenii peste un anumit nivel intelectual, cum am fost și eu, sunt mai inteligenți decât acea pătură de oameni răi și lipsiți de scrupule. Totodată, oamenii buni cu adevărat sunt cei care sunt și inteligenți, fiindcă ceilalți pot fi ușor manipulați să facă ceva rău. Mi-au spus de multe ori că eu mereu m-am ”ridicat” deasupra și ei au lovit de fiecare dată, fiindcă ei nu vor recunoaște adevărul și chiar fiindcă ei nu suportă oamenii buni și a priori cred că oamenii răi, cei care le seamănă, sunt superiori. Oricum, spuneau unii, proștii au fost păcăliți că eu nu sunt ”autentică” sau că nu aș fi eu însămi, și chipurile intelectul meu e manipulat de alții, că eu aș fi o proastă care e ”spoită” de alții ca și cum ar fi deșteaptă. Oricum, proștii împărtășesc mai multe deliruri și iluzii despre mine și toți vor ca lucrurile să rămână așa, au spus ei adesea. Astfel ei au lovit în creierul meu de fiecare dată când reușeam ceva bun, mințind totodată că eram nebună și că era justificat ca ei să mă lovească și să mă distrugă și să mă ”degradeze” intelectual.
De-acum înainte de-abia, nu voi mai scrie - voi încerca să nu mai scriu pe acest blog, oricum am povestit absolut totul și am explicat clar totul. Toți au ales întotdeauna răul și cruzimea și minciuna. Poate totuși mai există cumva umanitate, în sensul bun al cuvântului și nu voi fi omorâtă... deși m-au lovit și distrus intelectual în permanență și mi-au spus clar - e adevărul - că ei nu pot accepta ca o nebună să fie mai deșteaptă decât ei. Ei sunt niște oameni așa monstruoși încât, probabil, nimeni nu mă crede. Ei, care au înțeles foarte greu realitatea, par să mă judece pe mine, susținând mereu că trebuie să fiu distrusă și omorâtă. Am văzut la teleenciclopedia, sâmbăta trecută, un scurt documentar despre masacrul de la Katyn și unii au spus că așa ceva sunt porcii care mă omoară, un fel de oameni cruzi pentru care orice crimă e justificată, atât timp cât ei își mențin ”puterea” sau o dobândesc - e posibil să fie așa. Unii spun iar că eu sunt singurul om pe care nimeni nu îl vrea, unul din motive fiind faptul că am fost un om prea bun - aceasta însă nu le dădea dreptul să facă ceea ce au făcut, lovind și pe alții, nu doar pe mine, declanșând sau influențând fenomene meteo periculoase sau, mai rău, cutremure. Am fost un om foarte bun, dar puteam fi lăsată să progresez ca om, prin muncă și studiu. ”tu ai fost un geniu foarte bun, distrus de niște porci, care acum vor să te omoare”, ”noi nu putem să trecem peste voința poporului”?!! Ideea lor e că cel puțin o parte din psihiatri sunt idioți și cred orbește că pacientul nu are dreptate. Nu știu dacă așa este, dar știu că unii, poate chiar dintre psihiatri, joacă rolul lui Javert, care îl persecută de moarte, o viață întreagă, pe bietul Jean Vlajean... Psihiatrii cred altă bazaconie, spun ei, ei cred că, persecutând și omorând oamenii ca tine, evident nevinovați, fac un lucru bun în societate.??! De ce cred ei asta, dacă au înțeles că sunt om ingreligent și, prin urmare bun și nu am mințit nimic? Înseamnă că totuși ei cred că aș fi proastă și mă înșel sau că mi-am pierdut memoria sau altă aberație. ”toți au fost îndobitociți de niște porci, mă mir că tu nu ai înțeles.”??? Nu, nu înțeleg ce vor să spună. În sfârșit, ei spun că eu am fost binele desăvârșit, dar porcii cred altceva. ??? Idioții cred orbește că tu ai delir, deși nu au nicio dovadă și nu ai avut așa ceva niciodată. Da, cred că blogul meu e clar și nu apare niciun delir nicăieri - ei pot cel mult să creadă că sunt ceva rău care visează sau minte - fiindcă e șir de fapte obiective cee ce am scris, cu mici excepții, precum raționamentul de azi - deci nu putea fi delir deloc, ba chiar putea fi dovedit adevărul acestor fapte povestite. În concluzie, spun ei, ca întotdeauna, oamenii cred că tu aberezi, deși ai spus numai adevărul - mereu se întâmplă la fel, spun ei.???
Tu ești evident mai inteligentă decât o parte din idioții și proștii care te lovesc, dar ești un om extrem de bun, fapt pentru care unii nu te vor să fii ce ești - un papă-lapte pentru ei, o mucoasă etc. - și totodată asupra lor. O altă parte de idioți și proști au o concepție greșită asupra vieții și cred că oamenii mai inteligenți sunt vicleni și răi și mint, ceea ce tu nu ai făcut niciodată - și, în momentul în care înțeleg ce-ți ”poate pielea”, te lovesc crezând că ești rea sau ceva rău și că trebuie să te distrugă, ca să se ridice ei mai mult. În sfârșit a treia parte crede simplu că ești nebună dar totodată foarte inteligentă - ceea ce e ilogic - și de aceea cred că trebuie să te distrugă și să facă loc altora în locul tău. Sunt așa proști încât cred că ești nebună fiindcă ai spus adevărul sau fiindcă cred că ai mințit.
Întotdeauna, spun ei cu cinism, oamenii buni și inteligenți sunt omorâți de către cei proști și răi, nu există excepții, spun ei, așa mor cei buni.
Alții spun că e vroba de faptul că niște porci politici au mințit despre mine și de aceea sunt omorâtă, restul lucrurilor nu au nicio relevanță.
În sfârșit, și cu asta pun capăt definitiv plângerilor mele, există unii nebuni care cred că rostul meu a fost să fiu un fel de curvă a tuturor, fiindcă altfel ei nu pot funcționa în profesia lor, nu pot avea putere etc. Ție ți-au distrus sexul total, prin urmare te-au izolat și te omoară, ca să aibă cum (?) să folosească în acest sens altă femeie, care îi va satisface, căci fără acest unic sacrificiu sexual nu se poate nimic face în lume.
Sunt mulți proști care cred această aberație - eu cred că se înșeală sau vor să îi facă pe alții nebuni în acest sens. Tu ai fost un om de cultură, spun alții, nu curvă sacră, cum spun cei de mai sus, dar proștii nici acum nu au înțeles, fiindcă ție ți-au tăiat aripile din tinerețe - da, se poate spune că am fost oprită in nuce să evoluez intelectual. Dar, spun ei, ești femeie, prin urmare nimeni nu te-a vrut și toți au considerat că nu ești destul de deșteaptă, fiindcă femeile sunt pentru ei doar creația bărbaților inteligenți și conduse de bărbați ca niște păpuși, inclusiv în calitate de femei intelectuale.
E cea mai hidoasă crimă din istorie, spun ei adesea... F_terea ta, spun ei, contrar unor idei greșite, nu a fost și nu e necesară, e regretabil că s-a întâmplat așa.
Foarte mulți te-au torturat cu scopul de a îți înfrânge gândirea, ca să fii complet păpușă, nu doar trupește - dar nu au reușit încă, (fiindcă tu ai fost mai inteligentă decât credeau ei). Au vrut să te adoarmă ca să ascundă adevărul despre tine. Oricum, m-au torturat monstruos și nu numai prin tortură cerebrală. E adevărat că, dacă nu m-ar fi masacrat mai ales cerebral - migrene etc. - aș fi reușit din timp să scriu ceva mai frumos și mai inteligent decât am scris (nu mă refer la memoriile mele) și astfel tot adevărul necesar ar fi fost dovedit.
Am scris mai sus și în alte dăți asemenea că ei nu au dat dovadă de responsabilitate nu doar prin tot ce mi-au făcut întreaga viață, ci și prin faptul că nu le-a păsat de modul în care afectau fenomenele meteo și cele tectonice prin tortura asupra mea. Unii pot crede că aceste influențe la care mă refer sunt delir și nu adevărul - și de aceea mă consideră nebună, schizofrenică și mă resping de o viață întreagă. Alții, care știu o parte din adevăr, pot crede că acest lucru e din cauză că am fost f_tă sexual monstruos demult, în tinerețe - ceea ce nu e adevărat, dar nu trebuia să fiu f_tă. Mi s-a spus, și am motive să cred că e adevărul, că acest lucru era adevărat de când m-am născut și de aceea unii au încercat, prin multe lucruri, să îmi facă rău și să mă omoare din copilărie - cum am povestit, la cutremurul din 77, la mare când era să mă înec, cu diverse boli grave în copilărie, lăsată de izbeliște etc. Au fost extrem de proști, fiindcă, dacă mă omorau, oricum altcineva tot ar fi avut acest rol, cutremurele și fenomenele meteo oricum trebuiau să fie legate de altcineva - nu se poate complet fără legătură cu oamenii. Numai proștii cred așa ceva, în rest se știe de mult timp că oamenii influențează și ei, prin bioelectromagnetism, prin circuite neuropsihice, fenomenele meteo și altele, este un circuit de feedback, nu e doar influență de la soare și nori la om, ci și invers. În era globalizării e logic că eco-sistemul e o emergență globalizată, mediatizată etc. Poate că e adevărată teoria mea despre Pământ, mai știi? Oricum, ei nu știau sigur ce este, nu aveau de ce să îmi vrea moartea. Altceva cert, spuneau ei, e că eu am fost un om inteligent și bun - nu am avut doar acest rol nefast legat de cutremure și meteorologie și unii cred că am fost un fel de geniu, deci omenirea chiar a avut sau ar fi avut de câștigat diverse lucruri bune din partea mea, ba chiar că am fost și eu un factor de progres - asta nu știu - ceva necesar, în timp ce colegii și profesorii de la psihologie m-au respins, crezând că trebuie să arunce ”balastul” deoparte. Cred și eu că au greșit, mai ales că au luat-o razna și că eu mi-am revenit după 2 ani din tratamentul psihiatric și puteam progresa foarte mult intelectual. Unii cred că multe din cele realizate de ei se datorează mie indirect, eu nu știu nimic despre asta, nu am delir. Un alt aspect relevant e că unii cred că, spunând adevărul despre femoene terestre brutale legate de mine, m-am dat pe mâna proștilor, care din cauza asta au început să mă vâneze mai rău. Eu nu am crezut că pot fi așa iresponsabili, eu am crezut că interesul speciei - de exemplu pentru casa noastră comună, planeta, e mai presus de interese și deliruri politice temporare, iluzorii, neimportante. Mai presus de interese personale egoiste. Mă deranjează cumva la ureche termenul-hibrid ”fenomen geo-politic”. Politic sau geologic sunt de acord, dar ce-i aia geo-politic?! Așa-zis politicienii noștri de încredere din mass-media alimentează aberații belicoase sau alte idei rele despre anumite state sau entități politice, cu care sucesc cum pot ei mai bine mințile și psihicul proștilor. Prin multiplicarea femomenelor psihice la interfața dintre proști și deștepți apare o anumită putere așa-zis geopolitică. Eu, personal, aș scoate partea a doua a termenului din cuvânt. Era foarte clar și am explicat în detaliu legătura dintre mine și anumite fenoemene paranormale sau cutremure și alte fenomene nedorite. Acestea au apărut mereu în legătură cu tortura asupra mea. Prima oară mi-am dat seama când m-au masacrat la psihiatrie în 1992 și am căzut pe ciment și a fost cutremur destul de mare în București. Apoi am început să înțeleg totul. Eu am fost dintre cei mai stabili psihic și buni oameni, poate de aceea am avut acest rol. Am înțeles apoi că, în astfel de cazuri de fenomene paranormale, individul e trecut automat la internări psihiatrice, pentru a fi exterminat treptat - fără măcar să se analizeze cazul în mod real. Adesea fenomenele paranormale sunt declanșate de relația abuzivă cu un medic, cum a fost și în cazul meu. Lumea proastă poate credea că eram ceva rău și blestemat și că de aceea am fost izolată și sunt omorâtă ca să se evite ceva dezastruos pentru ei. Adevărul e că am fost un om curat, pur, bun și foarte inteligent, poate că meritam respectul pentru valoarea mea reală și astfel nu s-ar fi întâmplat nimic rău tectonic. Nu m-ar fi chinuit și totul ar fi mers strună. E logic că noi, oamenii, cu toții laolaltă suntem întreg universul și fenomenele lui heliomarine și tectonice etc. E logic că putem fi buni și responsabili și drepți. Chiar dacă în final ei m-ar fi omorât să zicem, deși mă îndoiesc că era necesar, totuși m-ar fi lăsat în pace toată viața, aș fi realizat și eu creația mea intelectuală în mod cert și aș fi trăit o viață extrem de fericită și frumoasă și nu s-ar fi întâmplat niciun fenomen rău - dacă nu m-ar fi torturat, otrăvit și dacă, în plus, m-ar fi acceptat cu drepturi de studii și muncă și măcar câteva relații cu alți oameni, măcar prin internet - dar eu nu am avut pe nimeni toată viața. Numai ei au lovit, eu niciodată, ei sunt întregime responsabili și vinovați, eu nu. Acum mi-e din nou foarte sete și de 4 zile am laba piciorului drept umflată deasupra, roșie și caldă, și dureroasă. Porcii și scroafele de peste mintea mea continuă să scuipe foc și pară, după toate că atâția ani au aruncat veninul lor asupra mea. De data asta nu voi mai scrie, și am încă speranțe că voi scăpa de ei din timpul vieții.
Totuși ei spun că eu nu pot înțelege genul de gândire al proștilor - că ei mă văd drept invers ceea ce sunt (?) anume tipul vampei proaste și eu am fost un om foarte inteligent și muncitor, modest și bun.?!! Tu ai fost într-adevăr un om magnific (mulțam de compliment, ca să nu credeți că sunt prea modestă, odinioară eram prea modestă și timidă), cum nu se va mai naște, dar oamenii cred numai minciuni.
8.02.24
Îmi cer iertare, mai am de adăugat doar câteva idei legate de ceea ce am scris ieri, pentru a fi totul clar. După aceea nu mai scriu nimic.
Era vorba de faptul că unii oameni ignoranți vor să mă omoare datorită unor proprietăți speciale ale creierului și sistemului meu nervos. Poate că așa au fost manipulați că trebuie să facă, deși nu a existat, din câte știu eu, necesitatea omorârii mele și am fost un om inteligent și bun. Poate că ei cred orbește asta.
Unii au ideea că eu sunt mutant genetic și ei ceva normal și de aceea trebuie să mă omoare. Dar, pe de altă parte, unii spuneau că mulți auzeau ceva telepatic, în timp ce eu nu am auzit nimic 35 de ani de viață, ceea ce era ”mai” normal și mai sănătos decât situația inversă și viața lor. Etc.
O altă idee e că eu sunt, din naștere, o ”putere nucleară”, în sfârșit ceva cu radioactivitate naturală - și de aceea unii au văzut aura mea luminoasă și astfel ei vor să mor, ca într-un film în care oamenii întunecați vor să omoare pe cei luminați. Nu știu dacă e adevărat că ei au văzut așa ceva la mine, poate e doar o idee absurdă cu scopul de a mă face să delirez. Oricum, ideea omorârii mele e greșită, mai ales luând în considerare că oamenii au mare nevoie de internet, radio și televiziune, centrale nucleare chiar (nu știu dacă mai sunt), în general tot mai multă civilizație și presupun că toți intelectualii știu că civilizația înseamnă rețele de toate tipurile - neurolingvistice, bioelectromagnetice, psihosociale, și o veșnică rearanjare, reanimare a lor, creare de noi punți sau poduri între extreme, gimnastică de performanță a spiritului omenesc, învățare și memorie vie, deci era total absurd să mă distrugă și să mă omoare, fiind eu un nod normal și trainic al rețelei.
Unii spuneau că distrugerea mea i-a costat prea mult și că a fost inutil și greșit calculat, de pildă faptul că au adus pe pământ vipia a două sezoane estivale monstruoase în ultimii 2 ani. Deși se plâng de încălzirea globală, ei m-au masacrat ca să fie anormal de cald adesea și probabil că i-au păcălit pe unii invers, anume că e din cauza mea căldura și de fapt e invers.
Este o moarte urâtă, în numele prostiei și minciunilor unor oameni răi, zic ei. Pare așa, dar poate că voi mai trăi, cel puțin o vreme. Din cauza modului neomenos în care m-au tratat întreaga viață, unii mă numesc ”chestie” în limba română și ”thing” în engleză, deși nu am fost robot și am fost om normal. Ei spun iar că, din cauza minciunilor unor nebuni politici, toată lumea crede că sunt proastă și eu, de fapt, sunt geniu. Noi nu distrugem și nu omorâm toate geniile (feminine), spun ei în engleză, ci numai pe cele care nu sunt dorite. Nu sunt de acord cu ideea aceasta a lor - e revoltător și nedrept, eu nu am greșit și nici nu am mințit nimic, cei care îmi vor răul și mă resping nu au dreptate și în plus au făcut atâta rău colateral. Nu e normal ca oamenii care nu sunt doriți să fie distruși sau omorâți, este într-adevăr posibil ca unii să fie perfect buni și normali, fiindcă cei care îi judecă nu sunt nici ei roboți perfecți. Eu am fost evident izolată, deci nimeni nu știa nimic despre mine. Ei spun că ei vor comite mereu aceeași crimă și mereu au făcut la fel - asta nu știu, dar cred că, atât timp cât ei nu acceptă adevărul și nici pe mine, oricât de puțin, există condiții ca această crimă să se repete. Profilaxia ar fi fost posibilă numai prin acceptarea mea. E o crimă urâtă, era bine să nu se mai producă. Ei nu vor să recunoască nici măcar că ai fost mereu normală și nu ai greșit nimic. Tu ai scris unele din paginile cele mai frumoase care au fost scrise (nu cred deloc asta), dar nimeni nu vrea să mai scrii sau să le accepte, fiindcă toți au mințit că ești nebună și ceva rău, (deși e complet invers).??? Oamenii au fost mereu mințiți despre tine și te-au asociat cu multe lucruri rele cu care nu ai avut legătură - ei cred că tu ești altceva decât ești, nu nebună. ??? Ce? Niciodată nu se vor învăța minte, spun ei, mereu au făcut așa - totuși poate se vor schimba, spun eu. Oricum, în prezent oamenii de pe stradă nu prea mai scuipă și nici nu mai mă înjură cum făceau, iar tinerii au început să se uite mai normal, așa mi se pare, deși adesea evită să mă privească. Îmi este reamintit faptul că mi s-a făcut prea mult rău și e exclus ca ei să recunoască adevărul. Sunt probabil unii care cred că numai o parte din ce am scris e adevărul, și de aceea o iau razna când înțeleg că totul a fost și e cum am spus eu, normal. Uneori intră unii cu ideea că ei vor pierde totul, care mă privesc iar ca pe un fel de capital politic, cum am mai explicat, deși am fost mereu om bun și normal și chiar inteligent. Poporul crede ceva urât și complet fals despre tine și tu nu ai reușit să ghicești ce. Ce? Eu m-am gândit că e ceva gen poezia Nebuna de Coșbuc, dar ei spun că e altceva.
Ei spun că poporul crede ceva monstruos și neadevărat despre mine și, din această cauză, cu ani în urmă, anumite persoane influențate de popor, dar fără să mă întrebe nimic și fără să încerce să înțeleagă adevărul vorbind cu mine, m-au lovit mult timp puternic (printre otrăvuri și alte torturi), astfel încât m-am îmbolnăvit de mai multe boli grave. Chiar și creierul sau intelectul mi-au fost lovite destul de mult, fără rost. Problema cea mai gravă acum, spun ei, e cea prin care îmi vine periodic sângele în obraji și mă înfierbânt groaznic etc. Mereu, când totul e bine, spuneau ei, se găsește câte un prost care crede aberații și mă lovește ca să distrugă ce e bun. S-ar putea să fie așa - se pare, din câte înțeleg, că nici acum nu ar trebui să fiu lovită sau omorâtă.
Ei zic că eu am fost la bunul plac al proștilor, că am depins de mila și bunătatea publică (aproape inexistente necondiționat), de cinstea și buna credință a proștilor, care și acum cred răul și minciuni despre mine, după tot ce a fost. Ei ziceau că toți își merită astfel soarta, în afară de mine. ??? Am observat că unii, nu eu, cred că eu nu sunt doar un nod al rețelei, ci chiar centrul ei - ceea ce eu nu cred, mi se pare o exagerare mare. Pe toți îi roade ideea că toate lucrurile sunt conectate cu sistemul meu nervos, cu mine, un om fără bani și drepturi, handicapat motor și singur de o viață întreagă. Eu cred încă și acum că toți intelectualii cât de cât lucizi, nu doar specialiști cu mintea îngustă, eu cred că toți sunt și ei acest lucru.
Din păcate oamenii nici acum nu au înțeles adevărul și vor și acum să te omoare.??? Au făcut o crimă prea monstruoasă și nu vor recunoaște niciodată etc. ?! sunt încă vie...
9.02.24
Ora 14.30, abia acum m-am sculat, din cauza deprimării. Azi noapte m-au posedat din nou sexual, ceea ce s-a întâmplat foarte rar în ultimii 10 ani, ba chiar mai mult. Ei spun că eu vreau să îi forțez pe ei să recunoască adevărul, când, în realitate, e invers, ei mă lovesc zilnic ca să scriu eu în acest jurnal. Și azi, ca mai în toate zilele, m-au scuipat cu ideea că ei nu pot să mă controleze și că lucrul acesta e monstruos. E exact invers, ideea lor e monstruoasă și paranoică evident, nu trebuia să mă controleze nimeni. Trebuia, cum am spus și eu de sute de ori, să fie adevărul despre mine - nu neapărat despre violența și tortura cu care mă omoară - și atunci, dacă era adevărul despre mine, mi s-ar fi dat sigur dreptul la studii superioare și postuniversitare și aș fi reușit aproape sigur - dacă nu aș fi fost otrăvită sau f_tă rău, dacă nu aș fi fost supusă unor chinuri cerebrale prea mari - aș fi muncit sigur 8-10 ore pe zi, fiindcă eram în stare și aș fi reușit studii intelectuale, eseuri sau alte scrieri, aveam și putere și motivație deplină. Aș fi reușit și să mă dezvolt ca personalitate, prin relații cu alții. Dacă ar fi fost adevărul despre mine, probabil că m-ar fi respectat chiar și cei mai proști decât mine și nu aș fi fost complet izolată. Cei mai mulți probabil că cred că pretenția mea de viață - care nu se putea fără dreptul la muncă sau chiar la studii, sau chiar măcar o acitivitate socială utilă și câteva relații cu alții, acum fiind din păcate prea târziu pentru studii sau muncă - ei cred probabil că e o pretenție a unui om ratat, nebun, incapabil intelectual, cu defecte de adaptare etc. Această idee a lor nu e adevărul, eu am fost cu adevărat un om perfect normal și inteligent și meritam aceste drepturi, iar după moartea tatei aveam și banii necesari. Tot ce am scris despre familia mea sau despre alte lucruri rele e adevărul, dar eu am continuat să fiu un om apt de studii și de realizări intelectuale bune, cu mult drag de viață și oameni. Le-am oferit în permanență iertarea tuturor, fiindcă oricum nu puteam trăi decât împreună cu ceilalți și fiindcă am avut un suflet foarte frumos. Ei nu înțeleg asta, lovesc mereu, spun mereu că m-au izolat ca să mă omoare și că nimeni nu mă vrea, fiindcă am fost masacrată monstruos viața toată și toți vor să ascundă adevăvrul. Alții spuneau iar că oamenii încă nu au înțeles adevărul - anume că sunt un om perfect normal, care, din întâmplare, e cea mai inteligentă femeie. ??!! Cum adică cea mai inteligentă femeie? De ce cred ei -- că unii așa au spus -- că femeile foarte inteligente sunt ceva rău? Azi ar fi fost ziua de naștere a învățătoarei mele, Piciu Alexandrina, despre care am aflat, nu de mult, că a murit acum câțiva ani. Ei spun iar că poporul crede că totul a fost și este exact invers decât a fost și este și cei care au mințit despre mine nu vor să recunoască nici măcar o parte din adevăr - toți vor să mor, spun ei. Azi noapte au crescut și au îmbobocit ghioceii de la fereastra mea. Din nou aceeași idee că eu am fost prea inteligentă și nu s-au găsit oameni în societate care să vrea să mă accepte într-o poziție superioară lor, prin urmare m-au izolat și respins și m-au torturat cerebral ca să mă distrugă - oare? Poate fiindcă credeau că eram nebună sau ceva rău? Totuși nu am fost cu alți oameni nicicând, nu aveau cum să știe că eram ceva rău sau nebună, spun eu a nu știu câta oară. Ei spun că eu am fost mereu un om extrem de sărac și că unul din motivele respingerii mele a fost condiția mea socială modestă. Nu cred asta, dacă aș fi avut măcar 1/2 de normă cu salariul minim pe econmie, pentru mine totul ar fi fost bine și destul, nu au vrut, cred că am avut valoare de muncă măcar pentru atât, chair dacă eram fără experiență, aș fi reușit din ce în ce mai bine, aș fi scris probabil și eu cărți mai bune etc. Poporul a fost mințit că tu aveai bani, dar ai sărăcit, pentru a menține delirul lor - dar eu am fost în realitate mereu aproape cea mai săracă sau chiar cea mai săracă din grupurile în care eram. Ei spun că eu am trăit în sărăcie și lipsuri întreaga viață, și de aceea nu pot înțelege că ceilalți intelectuali au foarte mulți bani comparativ cu mine și sunt mai proști, prin urmare situația mea bate la ochi - și e unul din motivele pentru care au spus că sunt nebună sau că am greșit ceva. Oricum, niciodată nu mi-am dorit mai mult decât am acum, dar e adevărat că vreo 8-9 ani am răbdat efectiv de foame și nu aveam nici chiloți, fiindcă încă nu aveam pensia de 1200 lei - acum e bine. Mă simt bine așa și nu am nevoie de bani, pentru ce?! Chiar aș refuza dacă alții ar vrea ca eu să am bani mulți. Îmi amintesc că unii au spus la un moment dat în engleză că ei nu se așteptau la așa ceva, fiindcă oamenii care au bani așa puțini, ca mine, de obicei nu sunt deștepți sau cultivați. ?? Mai presus de orice (?!), spun porcii, oamenii nu trebuie să înțeleagă adevărul, s-ar întâmpla o nenorocire imensă dacă oamenii ar înțelege adevărul. Nu cred că e așa, din multe motive. Acestea sunt doar gândurile unor ticăloși infecți, care au mințit poporul, cum spun alții (sau tot ei), sau i-au corupt pe medici sau pe alți intelectuali legat de mine.
Ei spun că eu nici acum nu am înțeles că oamenii mă omoară crezând că am greșit ceva ce eu nici nu am habar și nici nu am greșit - proștii. ??? ce? Dar, în realitate, spun ei, sunt omorâtă fiindcă sunt cea mai inteligentă și unii oameni nu suportă acest lucru. ???? Totuși am fost mereu un om perfect normal și încă nu era prea târziu să fac și eu ceva bun pentru alții sau măcar să trăiesc în pace și fericire, fiindcă, vă spun sigur, contează și ceea ce ești, nu doar ceea ce faci în lume, fiindcă omul bun și inteligent mai ales înseamnă ceva prin simpla sa existență - toți oamenii de fapt, viața oricui contează, chiar dacă ei au spus întreaga mea viață că toți contează, dar eu nu. Am fost ceva bun și frumos mereu, și puteam să exist numai în acest sens, conectată psihic cu comorile și valorile omenirii, cu ceea ce e inteligent și frumos. E adevărat, am suferit mult și sunt acum conectată cu multă suferință, dar încă pot să trăiesc fericirea și bucuria că și alți oameni sunt buni și frumoși, că au copii, că se joacă, se iubesc și văd lumea în culori cum am văzut-o și eu. Ei zic că e în zadar, fiindcă oamenii toți au mințit despre mine și cea mai mare parte nu cred adevărul și nu au ochi pentru ceea ce e frumos, ba unii chiar cred că oamenii buni merită disprețul altora și eu am fost extrem de bună, dar eu cred că nu e în zadar. Am fost mereu un om normal, dar ei spun mereu că despre cei declarați nebuni nu se spune asta niciodată, că nu pot face o excepție în cazul meu. Că ideile și munca celor ca mine sunt mereu respinse și considerate căcat etc. - repet, mereu am fost binele, dar și inteligentă. După cum probabil știți sau bănuiți ca delir al unora, unii cred că proștii cred că eu aș fi sexul sau trupul și de aceea mă reneagă ca intelect, când, în realitate, spun ei, eu am fost mereu și trupul dar și capul sau spiritul. Dar e foarte logic asta, nu văd cum puteau crede altceva.
Din câte spun ei, se pare că faptul că am scris absolut tot adevărul despre mine a dus la reacții antagoniste. În primul rând, dat fiind faptul că am suferit atât de mult, și fizic și psihic, fiind nevinovată, a dus la lipsa de empatie și înțelegere a tuturor celor care au citit și oamenii m-au lovit și mai rău, așa cum, logic, se întâmplă în astfel de cazuri. Ei, toți ceilalți, au suferit mult mai puțin, mi s-a spus adesea, și nu au cum înțelege. Dar eu nu sunt un caz general, ci unul individual. Mi s-a spus că, pe parcursul mărturisirii mele, oamenii răi au inventat alte minciuni despre mine și despre alții. Ceea ce am suferit eu a fost așa rău și așa nedrept și așa de mult timp, încât nicunul din cei buni nu poate crede. Probabil dintre cei buni și proști, spun eu. Ideea e că acum 20-30-35 de ani poate oamenii ar fi crezut și înțeles, dar după aproape 40 de ani este total imposibil. Din păcate mulți cred că ce am spus eu e incomplet sau delir sau minciună, deși e ilogic. Sau parțial delir sau coșmar etc., deși totul e adevărat. Au inventat diverse proptele ca să susțină aceste minciuni. Mai ales că eu am fost un om ”prea” nevinovat și curat, ca în rugăciuni, sau ”prea” bun sau extrem de bun și extrem de deștept sau prea deștept, cum au spus foarte des, și ei cred că un astfel de om nu e lovit așa monstruos o viață întreagă, sau, mai important, că e o rușine monstruoasă așa ceva și nimeni nu vrea să fie recunoscut adevărul, și asta duce la furia proștilor care vor ca omul respectiv să moară și să fie mușamalizat totul, cum au spus adesea. Totul sub masca unui caz psihiatric monstruos, spun ei. Prin urmare, după ce am terminat de scris totul, am fost lovită și mai monstruos, tot zi de zi și tot complet izolată, pentru ca oamenii să nu înțeleagă adevărul, spun ei. Cei inteligenți au spus adesea că e o tragedie imensă, cum ei nici nu au mai întâlnit în realitate - nu știu asta. Numai cei răi pot crede adevărul, spuneau ei, și au tot interesul să îi prostească și să îi domine pe ceilalți. Chiar și lor li s-a părut, inițial, incredibil, mi s-a spus. Unii mi-au spus că de vină e numai familia mea și cineva a imitat-o acum câțiva ani pe verișoara mea - sau era chiar ea - cu ideea că ”Toată lumea vrea să mori în tăcere, Cristina” - și eu eram încă tânără și capabilă de viață bună și complet nevinovată și nu eram pe moarte, dar ei au spus că această idee e în asentimentul tuturora, și că normal e ca omul să nu se plângă deloc când e vorba de așa lucruri monstruoase. Eu nu sunt de acord cu această idee, sunt nebuni. (Unii au spus că eu am fost numai binele, dar verișoara mea a devenit ceva rău și că ei și-au pus degeaba speranțele în ea. Nu cred astfel de aberații, și vă conjur să nu credeți, măcar în cazul meu, ceea ce vi se toarnă în cap de către așa-zis experți care nu știu nimic despre mine și să nu învinuiți pe un om sau altul, după glasul din mintea voastră, care poate să fie o imitație.) Eu cred că nu e nicio rușine și că proștii oricum nu știau nimic despre mine și nu sunt vinovați, că eu nu am greșit nimic și nu am fost nedemnă de respect, dimpotrivă, și că nu trebuie să fiu omorâtă, și că se putea să fie totul bine, chiar dacă a trecut mult timp de calvar pentru mine. Mulți au spus că eu sunt singurul om treaz sau normal, dar eu nu cred așa ceva. Probabil că mulți cred că trebuie să mor, cum au și spus, fiindcă am suferit prea mult, prin urmare trebuie să fiu alungată din societatea normală sau liberă, fiindcă îi pot influența negativ sau fiindcă nu sunt capabilă să recuperez ce am pierdut, să mă adaptez la o viață normală după atâta tortură și inumanitate. Am trăit, ce e drept, peste 50 de ani într-un univers concentraționar, dar sunt încă eu însămi și ceva bun și frumos de fapt. Am fost izolată mult prea mult, dar aș putea să mă adaptez la viața în societate, ce e drept nu deodată. Eu încă mai sper în ceva bun și pentru mine. Ei spun că, de-a lungul a zeci de ani, diverși indivizi, printre care și colegii mei din 6 școli și facultăți și 4 locuri de muncă, au inventat că eu sunt altceva și altfel decât sunt, încă de când m-am născut, spun unii, și s-au mințit atât de mult unii pe alții despre mine, încât nimeni nu mai vede acum adevărul și chiar și cei răi nu îl cred și nici nu au cum, spun eu, fiindcă nu m-au lăsat să creez nimic și să fiu ceva util intelectual în lume cât timp puteam, deci oricum ei mă văd mai proastă și mai rea decât am fost, fiindcă au ascuns tot ce era bun sau normal.
Din păcate toți oamenii cred cu adevărat că ești ceva rău (?!), iar tu ai fost de fapt, mereu, ceva foarte bun. De aceea cruzimea imensă asupra ta trece drept lucru normal. Ei au fost mereu mințiți despre tine (?) și cred orbește minciunile și li s-au spus astfel de lucruri încât ei te-au ținut aproape complet izolată de zeci de ani (fără să aibă dovezi despre ceva rău). ?? Ce? Din ce spuneau ei mai demult și ce am înțeles sau am crezut eu rezultă că ei au chiar inversiune afectivă și alte aspecte schizoide sau paranoice față de tine, toate acele simptome pe care tu nu le-ai avut sunt ale lor și ți-au fost puse ție în cârcă - datorită minciunilor despre tine ei nu puteau înțelege normalitatea ta, deschiderea ta sufletească față de toți, cuvintele bune și sincera bucurie de a vedea și ajuta, pe cât posibil, alți oameni, de a gândi ceva bun și umanist etc. - când te vedeau așa curată, pură, ei credeau că ești nebună sau idioată și chiar mai des, că erai ipocrită - tu, care nu te-ai prefăcut și nu ai mințit nici măcar o dată. De aceea, din cauza minciunilor, tu păreai picată din lună sau te apostrofau urât că ”nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu-i miroase”, fiindcă ei nu puteau crede în ceva bun și totodată de valoare și implicit credeau că puterea mai mare o deține răul, nu oamenii blânzi și buni ca tine, care devin proștii tuturor și un cal troian prin care cei răi îi păcălesc pe cei buni. Nu știu dacă toate cele de mai sus sunt adevărul, dar știu că e posibil ca, printre otrăvurile din viața mea, să fi fost și arsenic (eu chiar am fost otrăvită rău, fiind complet nevinovată și bună și deșteaptă, dar nu țin, normal, să fie public acest lucru), fapt pentru care există această vorbă care se referă și la usturoiul care conține arsenic și pe care mama îl urăște foarte tare, mereu spunea asta, de când eram copil, dar și la mirosul gurii - care duce cu gândul la alte lucruri. Aproape toate zicalele, proverbele și vorbele de duh din ”popor”, conțin și multe alte conotații, sensuri colaterale, fapt pentru care se transmit în mai multe direcții (rolul fatic, sensul figurat, sensul ad litteram etc.). Poate că e mai bine să spunem că omul a delirat că e otrăvit, ceea ce e plauzibil, date fiind diverse fapte clare și dovedibile din viața acelui om. Ei nu vor să recunoască absolut nimic, au spus ei din nou degeaba ai încercat săm îi convingi, ei nu pot accepta ca oamenii să înțeleagă că în România există astfel de monștri, cum au fost, de exemplu, cei responsabili cu partea din viața ta ce seamănă cu piesa ”Arsenic și dantelă veche” și mulți alții. Ei vor eventual să repete oricând aceeași crimă sau altele, fără să fie bănuiți, sau, mai ales, să poată oricând supune și conduce acea parte naivă și plină de bun-simț și bune intenții de oameni (și adesea tineri) cumsecade, idealiști etc. De aceea de fapt au șters toate dovezile despre viața ta și chiar au dărâmat blocul cu otrava din dantela aceea etc. (Chiar nu știu dacă l-au reconstruit, poate da, în apropiere de fosta cofetărie Perla, unde am stat cu chirie - întâmplător am văzut că l-au dărâmat). Repet, am fi putut spune că era altceva, nu otravă. Ei spuneau mereu că oamenii buni, care îmi seamănă, sunt din păcate, prea proști și nu pot concepe că există real ceva așa monstruos cum a fost viața mea.???
10.02.24
ora 5.30 dimineața
de vreo oră mă tot bat la cap cu ideea că ei nu au reușit din nou să mă radă sau să mă controleze, fiindcă absolut tot ce am povestit eu e adevărat, în cele mai mici detalii
”e cea mai monstruoasă poveste adevărată, spun ei, cum vrei tu ca oamenii să creadă adevărul?”
”În România sunt acceptați numai monștrii. Toți oamenii buni sau normali au fost mințiți despre tine”??? Eu nu cred așa ceva.
Ei spun că eu sunt singurul om tratat monstruos, fiindcă am avut dreptate mereu și toți vor să mor, ca să nu fie obligați să recunoască ei adevărul.??? Poate nici dvs. nu credeți tot ce am spus, dar totul e adevărat, poate ați fost îndoctrinați că sunt nebună.
Unii spun mereu adevărul în mintea ta fiindcă sunt prea proști ca să înțeleagă că ai dreptate în întregime și alții că sunt nebuni și ar trebui să fie dominați cu forța - tu nu ai cum să îi domini și astfel ei te-au lovit și fizic în ultimele zile și au grăbit căldura și primăvara, așa cum au făcut adesea. Și probabil tot pe mine au dat vina, numai fiindcă domniile lor vor să mă distrugă, cum au și spus și făcut, fiindcă sunt un om prea bun și am dreptate și ei vor să ascundă tot ce au făcut etc., deci nu le pasă deloc de restul lumii și de datoria morală și față de ceilalți oameni și de mediul natural.
Totuși am și eu impresia că ei sunt prea proști și răi ca să creadă adevărul curat despre mine. Ei mereu au ideea că oamenii buni nu au ce căuta în societate decât ca robi, prin urmare nici eu, și aceasta e o idee greșită, aș fi fost în stare de realizări în studii dacă mi se dădea dreptul - nu au vrut, cum zis și alții, din orgoliu, și din cauza asta am suferit și eu și alți oameni nevinovați.
Acum, bineînțeles ei spun că acum sunt prea bolnavă fizic și de aceea ei trebuie să mă omoare, dar până acum ce au avut atâția ani și de ce m-au otrăvit? poate nici acum nu trebuie să mă omoare Ei spun că nu eu trebuie să fiu stăpânită cu forța, fiindcă am fost mereu un om normal și foarte inteligent, ci ei, care sunt și nebuni și proști și m-au chinuit zeci de ani, inclusiv în ultimii, încontinuu, pentru interesele lor personale. Chiar acum au intrat din nou peste ideea lor veche că din cauza unei nebune pierd ei totul - deși nu am fost nebună niciodată și nu e nimic rău din cauza mea și nu știu de ce se tem ei mereu că pierd ceva, deci la interese personale nebunești. Ei spun că idioții ăștia nu pot crede tot adevărul și eu nu știu ce minciuni să inventez, fiindcă am spus numai adevărul. Eu cred că adevărul e mai bun și ei zic în engleză că nu îi pot păcăli - poate și ăștia cred că eu mint. Minciuna nu folosește la nimic, decât la omorârea celor nevinovați, cum au spus și ei prin tot și toate.
Ei spun că e normal că am spus numai adevărul și că evaluarea și judecățile mele sunt corecte, fiindcă am fost geniu sau extrem de inteligentă și masacrată 50 de ani - dar ei sunt proști și nebuni și nu pot înțelege și nu pot fi de acord cu mine - adică cu faptul că am cerut să fiu lăsată în pace și în viață și acceptată normal, cât de puțin - ei chiar sunt proști și nebuni mi se spune și nu pot crede nimic din multe motive - mai ales că ei nu au fost în locul meu și eu am fost mereu izolată și lovită monstruos și fiindcă ei sunt îndoctrinați că sunt nebună de către așa zis specialiști, care i-au mințit nu doar că aș fi bolnavă psihic și fizic, ci și că mint sau fabulez sau am delir, ceea ce clar nu putea fi putea fi dovedit că nu e și le-au imprimat prin educație sau le-au sugerat ideea absurdă, a priori, că asemenea nenorocire nu poate exista în mod real (cum a fost întreaga mea viață) și că eu aș fi ceva rău și proastă etc.
De multe ori au spus că eu sunt de departe cel mai bun și nevinovat om, dar proștii nici asta nu pot înțelege - nici eu nu cred: cum adică cel mai bun om, cum poate fi măsurată bunătatea?
Ei spun că eu trebuie să înțeleg că ei au făcut cea mai monstruoasă crimă cu putință și că nimeni nu vrea ca oamenii să înțeleagă acest adevăr, ca să nu apară știu eu ce reacții violente ale unora - eu cred că nu ar apărea - răul mai mare a urmat după ce ei au spus de multe ori că trebuie să mă omoare ca să mușamalizeze cazul, cum vor toți, și toți cred că nimeni nu vrea să fie adevărul de ”dragul” meu (spuneau ei cu dispreț și răutate, ca și cum eram țață proastă, cu pronumele ”matale”) - și toți mă urăsc așa cum au fost mereu urâți martirii, mai ales înainte să moară, înainte de ipocrita închinare de rigoare. Cât despre starea vremii, nu le pasă, dimpotrivă, au crezut că va fi mai bine cu cât mă omoară mai repede sau chiar numai să mă omoare, ceea ce amintește de prostia liliputanilor care îl imobilizaseră Gulliver - pe internet au pus ca etoimologie a numelui uriașului rusa și franceza. Deci ideea multora era să mă omoare ca să scape ei de vină, cum am făcut cu Hristos, peste care au pus păcatele lumii, ca pe un țap ispășitor care îi ”mântuie” și îi ”purifică”, cum e scris peste tot, inclusiv în Biblie. Au avut, direct sau indirect, toate ideile cu putință. Ei toți au luat hotărârea asta, apoi va fi altcineva cu rolul pe care l-am jucat eu legat de vreme și cutremure, adică un om maltratat. Totuși, repet, e greșit să fiu omorâtă, în orice fel. Ce dacă au făcut o crimă monstruoasă? Dece vor și mai mult rău? Am fost totuși un om perfect. Eu nu pot gândi ca ei - ei spun mereu că normal e să fiu omorâtă, fiindcă crima lor a fost prea monstruoasă.
Ei zic că, după toate câte au făcut și toate minciunile lor, care de fapt distrug vieți, ei tot nu s-au trezit, tot nu au înțeles ce sunt eu. Nu știu, pare să fie așa. Ei spun că mi-au intentat proces de calomnie, fiindcă am spus adevărul și numai adevărul despre niște oameni pe care, prin urmare, nu i-am calomniat și cărora nu le pasă decât de propria lor persoană și familia lor, eventual. Adevărata calomnie a fost o viață întreagă numai asupra mea, prin multe minciuni, spun ei, deși am fost un om perfect și nu am greșit nimic. Faptul că anumite fenomene terestre au apărut legate tortura asupra mea i-a întărâtat și mai rău și, în loc să se oprească din răul asupra mea și să înțeleagă ce e bun, ei cred că eu aș fi o forță brutală a naturii care trebuie exterminată, când, în mod real și dovedibil, întreaga viață am fost un om care s-a impus prin cinste și adevăr, prin inteligență reală și complexă, prin frumusețe și bunătate sufletească și nu semăn deloc cu portretul meu creat de ei, deși am fost în mod clar izolată și nu am avut șanse să dovedesc ce am fost. Chiar și scrierile mele, deși arată clar adevărul și binele, inclusiv micile mele încercări artistice, curate și bune și sincere în ciuda suferinței și nedreptății asupra mea, au fost interpretate drept altceva decât sunt.
Tu ai fost dată pe mâna proștilor și proștii distrug orice geniu care li se dă pe mână, fiindcă nu pot înțelege nimic despre acesta. Ei trăiesc într-o serie de iluzii despre lume, manipulate de diverși intelectuali, iluzii religioase, politice etc. În plus, ei cred că tu ai greșit ceva, că de aceea ești omorâtă și tu nu ai greșit nimic, ei au fost manipulați. Mai demult tot așa spuneau și spuneau că, deși sunt un geniu/dumnezeu/om extrem de bun și nevinovat, totuși politicienii mă vor omorî – astfel mereu au manipulat idei de genul ”nu vor nici nemții”, ”nu vor jidanii”, nici Rusia nu vrea” etc., deși eu nu am avut nicio legătură cu politica. M-au torturat încontinuu din 84 și oarecum și înainte de 84, dar nu era necesar aceasta și nu ar fi trebuit să mă omoare nici acum, sunt proști. Tu ești într-adevăr ceva excepțional și bun, dar poporul nu vrea să recunoaștem adevărul despre tine, de aceea te-am izolat și te omorâm. Familia ta, cu excepția unei persoane, vor și ei să mori, ca să fie ascuns adevărul. Cum spuneau cu ani în urmă, eu am devenit o problemă legată de orgoliul național, deși am fost ținută în lanțuri și izolată toată viața cu adevărat. Mai am de adăugat deseară sau mâine un ultim fragment în aceste lamentații, despre morală și moralizare, plecând de la ideea de azi a unora: ”Unele adevăruri nu se spun, asta nu ai înțeles tu, Cristina. ” ”Tu ai greșit o singură dată, fapt pentru care ai fost condamnată la moarte. ” Nu am greșit niciodată și am fost totodată un om foarte inteligent și bun, totul a fost mereu cum am povestit eu. Alții zic iar că mama i-a păcălit pe toți și nimeni nu poate vedea dincolo de teatrul ei, și eu degeaba am fost complet sinceră o viață întreagă. Poate că nu e așa.
Azi din nou durere înfiorătoare în moalele capului și arsură extrem de puternică la cap de mai multe ori, cu înțepături de bont sâcâitoare. Ei spun că e foarte clar că mă omoară și de ce mă omoară - ca să nu se facă ei de râs... Dacă nu pot azi, mâine voi scrie acel fragment și apoi nimic. Unii cred că poporul nu poate să creadă adevărul, fiindcă eu sunt singura care a spus numai adevărul și ceilalți, toți (cine?), au mințit. Idioții, cred alții, încă mai cred că tu ai avut delir.
11.02.24
Înainte de a scrie acel ultim fragment pe care am promis că îl voi scrie, și care va fi cu adevărat ultimul, înainte să închid aceste mărturisiri pe facebook definitiv, mai adaug doar câteva idei mai vechi despre mine. E adevărat că nu am avut nicio vină și că am fost mereu un om normal și nu am mințit niciodată. Am fost un om cu adevărat inteligent, după spusele lor geniu (cred că e evident că nu, dar nu e o idee dăunătoare) sau om de o inteligență extremă. Oricum e adevărat că am fost un om foarte inteligent (dintr-un anumit punct de vedere și era dovedibil) și aceasta nu e o idee narcisică sau megalomanie sau ceva anormal, cum poate că v-au spus unii oameni răi. Totodată am avut o continuă, frumoasă și imensă căldură sufletească, bunătate reală și virtuți (caracter bun). Ei spun că poporul trăiește într-o imensă confuzie și delir despre mine, fiindcă li s-au spus minciuni. Totuși ei spun că oamenii nu mă acceptă fiindcă adevărul despre mine e inacceptabil. Când eram foarte tânără, niște creaturi abjecte, barbare etc., au profitat de inocența și gingășia și bunătatea mea feciorelnică și m-au masacrat sexual de la distanță. Astfel, poporului i s-au spus minciuni despre mine de către cei vinovați de tortura asupra mea, în timp ce în realitate eu nu am avut niciodată înclinații erotice, întreaga viață, și nu am nici acum. Poporul crede totul invers decât a fost și este, mi se spune mereu. Acum voi relua ideea la care mă refeream.
”Unele adevăruri nu se spun, asta nu ai înțeles tu, Cristina. ”
Mai întâi voi analiza ce sens are această propoziție pentru mine. Un prim aspect e că ideea aceasta sună ca o mustrare și totodată un imperativ. Este o afirmare a superiorității unui idiot. El mă vede proastă și nedemnă de respect și crede probabil orbește că eu greșesc și el, având experiență sau inteligență mai mare decât mine, cunoaște ce se cade și ce nu se cade. De aceea el folosește prenumele meu, într-un fel de lipsă de respect verbalizată, clară. Ideea e de fapt că trebuie să nu spunem unele adevăruri și el știe acest lucru și care adevăruri, în timp ce pe mine mă vede ca pe o ingrată sau revoltată conștiință a unui om nedreptățit, care face scandal fără niciun rost, care uită regulile bunei cuviințe și spune adevăruri scandaloase, tulburând echilibrul sau cutumele societății. Sfidând bunul simț și regulile nescrise ale societății, numai fiindcă un om bun și nevinovat, chiar el însuși eventual, e omorât. Deci trebuie să citim propoziția drept ”Unele adevăruri nu trebuie să se spună, Cristina, asta nu ai înțeles tu!” Deci trebuie să afișăm lucrurile în public așa cum "se cade", (urâtă expresie într-adevăr), indiferent de nedreptăți sau crime care sunt în desfășurare. Deci trebuie să cădem. De unde știe acest individ că eu nu am ”înțeles” ce trebuie sau nu trebuie, legat de anumite adevăruri? Ideea lui este că am încălcat deja anumite reguli și asta îl deranjează, deci propoziția lui are sens numai dacă o citim drept ”Unele adevăruri nu trebuie să se spună, Cristina, tu ai încălcat această regulă! Și ce îl doare pe el? De ce mă sancționează cu mustrare? De ce mă crede proastă că nu am știut/cunoscut anumite reguli și el e deștept și știe tot - dar poate că nu e doar faptul că am fost masacrată sau nedreptățită, poate că aveam dreptate să spun adevărul datorită unor lucruri pe care le-am cunoscut pas cu pas și care par să impună mărturisirea adevărului pentru a evita ceva rău, nu doar moartea propriei persoane. Să citească el cu atenție tot blogul meu de memorii și va vedea în ce ordine temporală am înțeles eu regulile sau legile societății sau situația mea tragică în lume - va vedea de ce am decis să scriu totul după aproape 30 de ani de calvar în care nu am spus și oricum nu aveam cui spune nimic. Va vedea că nu aveam cum să cunosc și nu aveam cum să fiu de acord cu știu ce eu reguli neclare de conviețuire. Nici măcar nu aveam de unde să știu aceste lucruri, fiind izolată, dar nu nebună, din 1984. Ei spun mereu că toți oamenii mint că eu sunt nebună și așa vor toți să rămână situația. Pe el îl deranjează faptul că eu am spus adevărul tot despre mine aici - deci îl irită anumite idei exprimate în cuvinte. El consideră, spune din nou el sau altul, că victimele nu sunt acceptate în societate decât dacă fac jocul agresorilor. Prin această intransigență a sa în fața exprimării adevărului și a ceea ce e drept, el sugerează că, atunci când se întâmplă ceva rău, o anumită crimă asupra cuiva, acel lucru trebuie ascuns cu orice preț, nu trebuie exprimat verbal, deci numai forța brută și violența au dreptul la cuvânt în lume, spune el, cuvintele victimelor gingașe și fără apărare nu sunt binevenite. Poate că are dreptate că, în ultimă instanță, numai forța brută se impune, dar ea se impune fiind de fapt coordonată și controlată chiar de anumiți intelectuali, aproape totdeauna, haosul și vidul de putere nefiind dorite de nimeni. Acea putere intelectuală, care domină și civilizează brutalitatea, este o putere logică, logocentrică, depinde de forța logicii verbale. Intransigența lui asupra acestor interdicții e greșită și ilogică, absurdă, fiindcă implică faptul că unele adevăruri nu se spun niciodată, indiferent de nevinovăția victimei, de gravitatea crimei, de urmările rele ce rezultă din ascunderea adevărului despre crimă, de periclitarea multor lucruri mai importante decât onoarea falsă a unor criminali care par să aibă o imunitate aberantă în fața moralității. Chiar și omorârea sau torturarea continuă a victimei, după ce i-au fost aduse diverse alte prejudicii, este ceva grav. În realitate, mult mai importantă decât forța brută este forța cuvântului, care poate aduce vindecare, iubire, iertare, repunere în drepturi (eu nu le-am avut niciodată), înțelegere a realității, profilaxie a unor viitoare alte crime, bucurie și catharsis artistic (catharsisul artistic poate duce la alte crime, deci atenție și atenție la mimetismul psihodramatic), pace și lumină în locul ignoranței etc. În ciuda acestor multe idei care laudă compromiterea victimei și tăinuirea oricărei crime (probabil că el s-a referit la crimele mai grave, cele mai puțin grave par să fie acceptate testimonial), eu continuu să cred, precum copiii cuminți, că omul nu trebuie să primească în dar la predica de pe Munte, doar Împărția cerului și alte lucruri divine, fiind cu inima curată, blând, făcător de pace, prigonit pentru dreptate, milostiv etc., cum în mod evident am fost și eu, ci omul ar trebui să aibă dreptul de a trăi paradisul terestru acum și aici, în funcție de capacități sau talente, de ce e bun și adevărat, să nu fie ostracizat și lapidat psihic numai fiindcă unii i-au făcut rău și nimeni nu vrea adevărul - cred că omul bun și capabil ar trebui acceptat în funcție de ceea ce este, (și eu am fost ceva bun), neținând cont de abuzurile din trecut asupra sa. În ciuda acelor abuzuri, unele victime nu doar că au perfectă dreptate și sunt perfect nevinovate, dar este posibil ca ele să fie și doate cu calități și virtuți și capacitate intelectuală bună - de ce să dăm cu piciorul binelui, doar fiindcă acel om a fost torturat sau lovit în trecut? Justiția pozitivă (adică acordarea de drepturi celor nedreptățiți etc.) e de mii de ori mai importantă decât justiția punitivă, de pedepsire a celor vinovați. Precum copiii buni din toate epocile, inclusiv cea actuală, eu cred și acum că adevărul și dreptatea nu sunt niciodată ceva ce trebuie evitat, că sunt mereu ceva bun, care susține societatea, că idealul purității este ceva bun, chiar dacă nu e atins niciodată - idealul moral, binele mi se pare a fi în asentiment cu ceea ce e totodată util. Ca moralist, eu sunt intransigentă și nu accept ideea de ”răul necesar” sau înlocuirea albului cu nuanțe de gri, consider că aceia care mă contrazic și vor cu adevărat să mor și adevărul să fie ascuns sunt oameni ticăloși, corupți, care au ceva rău de ascuns și nu au dreptate. Poate că au fost corupți în mod treptat și au avut impresia că devin mai maturi renunțând la ideile curate și frumoase din prima tinerețe. Deși pentru mine idealul moral a fost mereu absolut, fără compromis, țin să precizez că, în cazul meu și poate tocmai în cazurile mai nedrepte, în care ei spun că adevărul trebuie evitat, că nu trebuie spus sau scris public, se întâmplă că și idealul utilitarist al moralității - o acțiune e bună dacă duce la maximizarea beneficiului pentru cei mai mulți - era în acord cu lăsarea mea în viață, care avea mai multe consecințe bune decât rele, chiar nimic rău. Cred că omorârea sau distrugerea nedreaptă a cuiva în mod categoric e ceva rău pentru mulți oameni și nu satisface decât câțiva ticăloși care vor acel lucru și de fapt nici pe aceia. Din punct de vedere deontologic e încă și mai clar că diverși indivizi au greșit asupra mea. Astfel spus, pentru mine morala dreaptă este de preferat (și din rațiuni practice) unei dezgustătoare și reale imoralități, care distruge ceea ce e bun de dragul unui parvenitism fără scrupule. Ei au spus adesea că eu am scris adevărul în zadar, fiindcă am fost condamnată la tortură de zeci de ani și moarte, fiindcă unii oameni răi au mințit despre mine. Eu cred, în ciuda ideilor lor greșite, că e mai bine să fie acceptat ce e drept și adevărat. Ei spun că nimeni nu mă crede, nici dvs., fiindcă toți ați fost îndobitociți și îndoctrinați într-un fel sau altul și credeți că eu am fost nebună și proastă, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată. Acum pun punct acestor scrieri, încă mai sper că oamenii se vor trezi și nu mă vor omorî și vor pune punct izolării inumane în care m-au obligat să stau întreaga viață, în ciuda faptului că am avut mereu perfectă dreptate. Pur și simplu, spun ei, toți au fost mințiți că eu aș fi nebună și că e bine să mă omoare în văzul lumii întregi - evident izolată complet din 84 și fără vreo șansă de a fi cu alții și respinsă de autorii de poezii sau haiku și de toți cei cu care am avut tangențe doar, în trecut. E adevărat că am spus adevărul tot începând cu 2013, dar acest lucru nu a fost greșit din partea mea. Sunt nevinovată și fiindcă sigur mă omorau oricum, chiar dacă nu scriam nimic, totul a fost exact așa cum am spus. Tortura asupra mea a fost mare și reală, un alt motiv pentru care am scris adevărul și adevărul e clar exprimat și foarte puțin sau deloc distorsionat de suferința prin care treceam. Individul care m-a atacat cu ideea de la începutul acestui paragraf nu are dreptate deloc, nici din acest punct de vedere. În virtutea celor de mai sus, unii au spus adesea că eu am scris totul degeaba și tot degeaba am aruncat margăritarele în fața porcilor, fiindcă nimeni nu crede adevărul. ??? Mulțumesc dacă ați citit, totul depinde de dvs., oamenii liberi - eu am fost închisă cel puțin din 1984, dar nu am greșit nimic până azi, în afară de câteva mici detalii insignifiante. Vă spun la revedere, deși nu ne-am văzut niciodată.
(Chiar acum, când am terminat de scris această expunere a principiilor morale în cazul meu, unul îmi spune, în engleză, că ”nimeni nu vrea adevărul”, ceea ce e o idee greșită, un lucru rău - poate că e adevărat, dar duce la crimă hidoasă, cum spun alții și mai e ceva - toți cei care lovesc în mine cu astfel de idei, poate adevărate, în același timp mă lovesc, aproape întotdeauna, fizic sau cerebral, adică lovesc în trupul meu. Altul, în română, tocmai spunea nu mai știu ce, probabil tot vreo idee veche, probabil legată de aceste concluzii ale mele de mai sus, dar s-a șters repede din memoria mea. Se pare că, deși am avut multe calități și virtuți, oamenii mereu gândesc răul la adresa mea sau despre mine. Ei spun din nou că proștii cred că adevărul e cu totul altul și că eu delirez sau mint, cu scopul de a îi păcăli pe ei ca să nu mă omoare. Ei spun că eu nici nu am priceput de ce sunt omorâtă.??? Fiindcă un porc (?) inventează minciuni crase despre mine, zic ei, pe care eu nu le pot bănui, în timp ce mărturia mea autoanalitică este monstruosul și crudul adevăr despre un om nevinovat. Mi-au reamintit că unii, mai demult, spuneau că, deși am reușit să înțeleg lumea și sunt un om lucid și am ieșit la lumină, și am spus tot adevărul, ei, în loc să mă accepte, mă omoară. Am reușit tot ce putea să reușească un om în aceste monstruoase condiții de mediu. Mă gândesc iar că s-ar putea ca oamenii să fie orbi și să creadă că sunt ceva rău deși nu sunt motive și am fost cu adevărat, concret, ceva foarte bun, chiar extrem de bun - nu e laudă deșartă, cred că probabil, dacă ar fi văzut adevărul, nci măcar proștii nu ar mai fi vrut omorârea mea. Mă gândeam că poate că dvs., cei care au citit ce am scris eu pe facebook, aveți motive să credeți că eu am fost ceva rău, poate fiindcă ați fost amăgiți despre mine - și totuși vă spun adevărul: deși am fost masacrată monstruos și otrăvită după moartea tatei în 2005 și de atunci încoace nu am avut nici cea mai mică greșeală, totuși țin minte cu certitudine cum am fost tot respinsă complet și lovită zilnic și înainte de 2005, izolată aproape, lovită fără să înțeleg motivul și absolut cert nu am avut nicio greșeală nici atunci, în afară de câteva gânduri sau idei greșite, subliniez, doar câteva, ceea ce era normal, fiindcă eram tânără și izolată, nu proastă; iar după 2005 nici măcar nu am mai gândit greșit, decât 2 sau 3 lucruri absolut cert, ceva fără importanță. Nici înainte de 2005, nici după, nu am făcut niciun rău și nu am greșit cu fapta sau cu cuvântul nimic. Repet, au fost doar câteva gânduri greșite ale mele, în timp ce mie toți mi-au făcut rău o viață întreagă, cu foarte multă cruzime. Nu trăim în cărțile lui Orwell, oamenii nu trebuie torturați sau omorâți pentru doar câteva momente de ilogicitate, datorită ignoranței normale a unei anumite vârste. Numai faptele sau cuvintele rele ar trebui pedepsite, numai minciunile, nu și adevărul și eu puteam dovedi tot ce am scris - și oricum nimeni nu a fost cu mine împreună, darmite să mă întrebe ceva. Ei zic că e ceva monstruos, că toți intelectualii mint despre mine, că ei mă supun unor torturi monstruoase și morții, deși știu că nu am greșit nimic și că am fost un om inteligent.???!)) Ei spun că e cel mai nedrept lucru și cea mai monstruoasă crimă care s-a întâmplat în istorie și totuși încă sunt vie...cel mai rău îmi pare că nu m-au lăsat să îmi împlinesc destinul ca intelectual, fiindcă sigur aș fi reușit ceva bun și frumos și m-aș fi dezvoltat mult prin autodisciplină... dar nu-i nimic, încă mai vibrează cristalurile (vorba poetului) în mine și încă sunt ceva bun... ”Niște porci infecți”, spun ei iar, care, din câte am înțeles eu sunt mai proști decât mine, ”au mințit întreaga lume despre tine și acum te omoară”, ca să nu fie dați ei de gol. Și asta în ciuda valorii mele intelectuale reale și caracterului și sufletului frumoase și bune. Lumea, spuneau ei adesea, crede că tu (adică eu) ești răul și ei binele și de fapt ei sunt ceva extrem de rău și crud și tu ceva extrem de bun.
12.02.24
Azi noapte m-au torturat înfiorător, încă îmi este rău și am dureri, deși este ora 12. Azi e frig afară sau așa mi se pare mie. Am zis că nu voi mai scrie nimic și așa va fi, în afară de o rectificare, pe care am notat-o și mai demult: aproape toate tipurile de tortură duc la încălzire, uneori puternică, dar există și acest tip de tortură și durere, mai rare, care duc la înnorare și răcirea aerului. Dar pentru scurt timp. Despre creaturile care mă lovesc, inclusiv acum (și e evident că sunt omorâtă), au foarte multă ură și mă loveasc cu multe minciuni și insulte (acum m-au luat cu zât), crezând, după cum spun toți, ceva rău deste mine - probabil că sunt foarte proști în acest sens. Am fost mereu la fel și am fost un om foarte inteligent și fără greșeală, nu e laudă deșartă. Am avut aproape toate calitățile pe care, de fapt, oamenii le admiră mult. Ei aus pus de câteva ori că oamenii m-ar fi venerat dacă ar fi știut adevărul despre mine. Nu cred nici asta. Ei mereu au zis că acești porci sunt cei mai mosntruoși din întreaga itorie și au ideea că eu trebuie să mor. Mai spun, pentru ultima oară, e greșit. Am fost perfecțiunea și nu am greșit nimic. Pe mulți i-au păcălit cu ideea că sunt ”defectă” și de aceea trebuie să mă omoare - e fals, sunt nebuni. Alții au ideea că numai în România se întâmplă această crimă monstruoasă, prin urmare toți au interesul să mă omoare ca să nu înțeleagă lumea adevărul.??! Vă mulțumesc pentru faptul că ați existat în viața mea. La revedere din nou.
Ei spun că eu am fost crescută și ținută toată viața în ură și teroare, fiindcă niște porci au mințit despre mine. Oamenii nu trebuie să înțeleagă adevărul niciodată, spun ei insistent, fiindcă tu ai fost mereu un om extrem de bun și inteligent și oamenii cred altceva, opusul chiar. Nu înțeleg de ce spun ei mereu asta peste mintea mea, ca și cum m-ar acuza că nu am murit încă sau că nu m-am prefăcut a fi proastă și rea sau că nu au reușit să mă distrugă intelectual mai mult și mai repede. Eu nu sunt de acord cu această idee a lor - nu au dreptate, eu chiar am fost un om perfect și chiar de valoare intelectuală și numai binele și frumosul - minciunile lor urâte despre mine favorizează agravarea torturii și urii asupra mea seara și noaptea. Probabil că dacă era adevărul, chiar și numai o parte, oamenii nu m-ar fi omorât sau torturat monstruos.
Ei zic din nou și din nou că poporul mă omoară fiindcă nu a înțeles nici măcar ce sunt eu, sau că nu am fost nebună, că am fost un intelectual perfect normal și că nu am avut nicio greșeală, că acțiunile mele nu au avut niciodată consecințe rele pentru alții. La fel și intelectualii, spun ei, nu au înțeles aceste lucruri și nici faptul că am fost un om inteligent și extrem de bun, că nu am mințit niciodată etc. Ideea e că niște porci monstruoși (?) au păcălit întreaga lume despre mine, le-au inculcat oamenilor ideea că trebuie să fiu omorâtă și că acest lucru va salva lumea de lururi rele, că va fi mai bine pentru ceilalți oameni. Nu mă omoară numai cu otravă, ci și foarte clar cu izolare foarte îndelungată și completă. Totuși am fost perfecțiunea și meritam poate și drepturile intelectuale, nu am fost nebună, așa cum m-au tratat colegii din facultate (unii sugerează că porcii cei mai mari au fost psihologii), care au sugerat și că eram proastă prin modul în care mi-au vorbit, deși eram un om inteligent. Acum 2-3 zile m-au otrăvit din nou, spuneau ei azi, ceea ce explică multe din simptomele din ultimele 2-3 zile. Ei spun că poporul vrea să fiu otrăvită fiindcă mereu am spus numai adevărul și toți vor mușamalizarea cazului meu, ca să nu înțeleagă lumea cât am pătimit, fiind nevinovată, din partea unora, și nici faptul că am fost extrem de inteligentă. Am fost ades otrăvită, dar mult mai mult când locuiam în București, nu doar cu otravă în alimente. De data asta însă abdomenul meu s-a destins în mod brusc mai mult ca în toate dățile precedente, din care mai găsiți pe blogul meu fotografii, nu mai are rost să mai fac acum altă poză. Burta este inelastică, extrem de tare. Din cauza balonării extreme am dificultăți în respirație și s-au agravat iar problemele cardiace. Mama are aceleași simptome, tot de 2-3 zile, ceea ce sugerează că am ingerat amândouă aceeași otravă. Sete extemă tot de 2-3 zile, continuu, nu trece cu apă. Deci poporul nu suportă că am spus adevărul, zic ei, deși am fost forțată să fac asta, prin multe lucruri. Alții au spus că ei mi-au dat otravă și cu scopul lovirii mai ușoare a creierului meu (și a inimii), ștergerii memoriei mele, degradării mele intelectuale treptate, fiindcă ei nu suportă ca eu să am memorie și să fiu mai inteligentă ca ei, având în vedere ”condiția mea socială”, în timp ce alți proști cred că trebuie să fiu distrusă intelectual, fiindcă ei cred că aș fi nebună sau ceva rău și ei nu pot accepta ca un om ca mine să aibă influență ca intelectual în lume. Mai mult decât atât, ei au credința că trebuie să fiu controlată, și că otrava îmi slăbește organismul și creierul și astfel ei pot să mă lovească, încercând să mă controleze, cu mai multă ușurință. Să mă facă ”de comandă” sau semidecomandată. Astfel ei vor să lovească autocontrolul meu, să nu mă lase să mă dezvolt sau să creez ceva intelectual, deși încă puteam anumite lucruri, în ciuda bunătății și înțelepciunii mele. Sau ei cred că astfel mă ”termină” mai repede, cu mai multă ușurință, că mă ”aranjează” etc. și că devin mai manipulabilă. În realitate tot ce am spus e adevărul și am fost unul din oamenii cu mult calm și seninătate în permanență, cu fond frumos și pozitiv afectiv și de gândire, e greșit că sunt distrusă cum zic ei, încontinuu, și omorâtă. Și acum îmi reverberează în minte una din ideile lor favorite - anume că proștii cred de mult timp că eu mint sau sunt ipocrită și nimic nu a fost în viața mea de acest gen sau că sunt altceva decât par sau decât am spus că sunt, deși mereu am fost la fel.
Recapitulez încă o dată trei din motivele pentru care oamenii nu mă cred. Unul, spun ei este faptul că eu spun adevărul clar și curat, dar ei mă văd ca ”picată din lună”, fiindcă lor li s-au servit mereu minciuni despre mine de cu totul altă natură, în alte registre și ei credeau cu totul altceva despre mine - poate cel mai mult atârnă minciunile psihiatrice (dar și unele aberații politice poate) - prin care ei s-au obișnuit să mă vadă drept nebună și, orice aș spune eu adevărat, ei cred că mint, fiind nebună sau vinovată de ceva. Cel mai des probabil că ei cred că numai o parte din ce am povestit e adevărul. Un al doilea motiv e însuși faptul că am fost izolată - ei nu au cum să vadă nimic real din viața mea și în felul acesta minciunile prind aripi și fantezia lor prosperă mai repede. Un al treilea motiv e că eu am suferit extrem, extrem de mult, că mi s-a făcut extrem de mult rău deși nu am greșit (ceea ce li se pare incredibil) și totodată am fost mereu un om extrem de bun și inteligent, un gen de om pe care ei nu și-l pot imagina urât și lovit așa monstruos de alții. Este exact ceea ce mă înspăimânta în copilărie și adolescență - când părinții erau monstruoși (de fapt până la internarea mea psihiatrică, la 21 de ani), extrem de violenți fizic și psihic amândoi - îmi dădeam seama că trăiam în teroare (din 1984, când m-au luat să stau cu ei, fiindcă trebuia să intru la liceu și la bunica nu mai puteam sta) și că m-ar fi închis la psihiatrie dacă m-aș fi plâns cuiva - și colega mea de bancă m-a avertizat și psihiatrii gândesc la fel, că omul trebuie să uite, să i se șteargă memoria etc., fără să țină cont de valoarea și inteligența victimei. În plus, mi-am dat seama că, în general, astfel de violență fără motiv asupra unei fete nevinovate apare mai des în medii sau familii cu oameni mai puțin educați și că nu aveam șanse să creadă cineva adevărul, mai ales că eu eu chiar citeam multe cărți, memoram mult, înțelegeam și duceam o viață cu emoții estetice sublime și multă pace interioară. Părinții aveau discuri cu muzică clasică - dar numai pentru mine, nu pentru ei - și o bibliotecă micuță dar bine dotată cu cărți binecunoscute de literatură, chiar și istoria artei și eseuri despre artă, ceea ce ei nu citeau în ruptul capului, dar eu da. Totodată eram un om lucid, bine ancorat în realitate.
6.02.24 Ei spun că absolut toți (oare medicii, psihologii ?) au mințit că eu sunt nebună și nu pot fi înduplecați să spună adevărul. Un alt lucru pe care ei l-au spus des este că, deși am fost mereu la fel, un om curat, foarte bun și foarte deștept, totuși mulți oameni m-au f_t fiindcă credeau că aș fi altfel decât sunt. Prin urmare, spun ei, acei oameni au devenit ”prizonierii” mei și vor să se elibereze din creierul meu și acesta e singurul motiv al torturării și omorârii mele, împreună cu mama mea. Ideea e că toți mint despre mine ca să justifice respingerea mea completă și uciderea mea și fiindcă nu vor ca oamenii să înțeleagă răul pe care l-au făcut sau cine sunt adevărații vinovați etc. Eu cred altceva - că nimeni nu este prizonierul meu fiindcă m-a f_t, așa cum spun ei, și că am fost mereu un om perfect normal și inteligent, care a avut o evoluție normală, așa încât, printr-o dezvoltare intelectuală normală, de la sine, înțelegând singură tot ce puteam, căci nimeni nu mi-a spus nimic, m-am dezvoltat ca psihic în societate, și în mod normal, ca toți oamenii inteligenți, am viața psihică integrată în rețeaua neuropsihică globală, printre celelalte noduri ale rețelei bioelectromagnetice (diverși alți intelectuali). "Locul" pe care îl am în această rețea este normal și meritat, natural - deși nu am niciun loc în societate. E logic că sferele diverselor psihisme individuale se intersectează etc. Eu cred că ei doar cred că totul e din cauză că m-au f_t - adică ”prizonieratul” lor sau alte lucruri rele - și nu am fost deloc și niciodată nebună. Poate ce cred eu e adevărul.
Societatea nu are dreptate în privința ta, tu nu ai greșit nimic spunând tot adevărul. Toți nebunii sunt tratați la fel cum au făcut cu tine, cu atât mai mult cei care sunt f_ți de medici. (oare?) Când ”nebunul” devine mai inteligent decât călăii lui, el e omorât. (?) Pe tine nimeni nu te vrea deloc, fiindcă ai fost f_tă și chinuită viața toată.(?) De aceea ei se luptă să te elimine complet, să îți degradeze intelectul - e greșit și asta, am fost om bun și în esență fericit, nu aveau motive să îmi distrugă intelectul, cum spun ei - deci să îmi fure practic munca cinstită de o viață, sau ceea ce am înțeles eu prin propriul meu intelect, sau ce am citit etc. Deși depind, prin sistemul nervos vegetativ (autonom) de medicamentele psihiatrice cu care m-am obișnuit și care acționează, din câte se spunea în cărți, asupra sistemului nervos simpatic și parasimpatic, care reglează activitatea organelor interne și a întregului organism, totuși nu am fost niciodată nebună în sensul în care cred proștii, nu am delirat, fabulat sau exagerat realitatea, am fost forțată să spun adevărul tot, am gândit normal mereu, nu am mințit, nu am greșit nimic, nu am fost incapabilă de adaptare psihosocială sau comunicare cu alții și, dacă ar fi fost adevărul despre capacitățile mele mai demult, aș fi avut probabil și drepturile la muncă sau la studii - fie și numai prin internet. Am fost un om pozitiv, cu afectivitate absolut normală, eu nu prea înțeleg cum pot cei care știu adevărul despre mine să îmi vrea moartea, să adauge suferință sau respingere, sau minciuni despre mine, cum pot ei să doarmă bine. Probabil că nu au înțeles totul, sau nu au crezut că eram un om inteligent și perfect bun. Poate că, fiind mai proști, nu pot crede că e posibilă așa o cruzime asupra unui om perfect nevinovat și inteligent și au ales să creadă că sunt nebună și dăunez altora, deci e justificat să mă izoleze complet de zeci de ani sau să mă omoare chiar. Din câte am înțeles eu, nici acum nu e bine și nu e necesar să fiu omorâtă, ceea ce ei totuși fac.
ei spun că eu nu am cum înțelege că toți proștii din lume (?!) cred altceva - ei nu cred că eu sunt nebună, spun ei, dar cred că eu am mințit în memoriile mele, deși totul e adevărul și ei oricum m-ar fi omorât, așa cum am povestit, chiar dacă nu scriam nimic. Acum au pretextul că am scris adevărul și ei vor să ascundă acest lucru, să nu înțeleagă proștii ce au făcut ei, de aceea mă omoară. (?) Aceste idei greșite ale proștilor despre mine, spuneau unii, au devenit credințe organizate sau delir colectiv și politicienii s-au servit de aceste credințe greșite ca de un fel de capital politic sau propagandă în scopul luării sau menținerii așa-zis ”puterii” lor, adică în mod concret un fel de forță bioelectromagnetică, din câte înțeleg eu, care are și elemente de mass-media, un fel de organizare în grămadă a minților proștilor și a mea, care astfel le permite actul guvernării. Totuși, chiar dacă e așa - dar eu cred că nu e exact așa - eu am fost un om echilibrat și inteligent, care merita să aibă drepturi sau măcar câteva ocazii de a fi în lumea împreună cu alții, de a studia, de a învăța și scrie în libertate, consider că valoarea mea ca om a fost mereu mai mare decât cea de ”capital politic”, care neagă total esența și drepturile omului, care dezumanizează și indexează individul ca pe un cobai în cușcă transparentă, cu zonă de dormit și zonă de joacă cu muzica și cărțile... De fapt, nimeni nu te vrea fiindcă toți au mințit și tu nu ai greșit absolut nimic. ??
Îmi amintesc că unii erau obsedați de ideea de a mă ”controla” și de faptul că nu reușeau acest lucru, deoarece eram prea inteligentă. Spuneau, cu mulți ani în urmă, că ei nu înțeleg cine mă controlează și erau îngroziți că acel control îmi aparținea mie, fiind un om normal - apoi m-au masacrat cerebral aproape zilnic, de vreo 7 ani - acum, în ultimele luni, e ceva mai bine. Nu aveau niciun motiv să vrea să mă controleze, fiindcă am fost un om inteligent și capabil, dar, din păcate, ei au ascuns valoarea și frumusețea gândirii și sufletului meu prin minciună și izolare forțată și acum am 53 de ani...
"tu ești cel mai nenorocit om din lume, Cristina. Ceea ce ți s-a întâmplat ție e așa monstruos, încât toți vor să mori” - e greșit, nu au dreptate, e clar că mă omoară, dar nu ăsta e motivul și oricum puteau să mă accepte măcar puțin, având în vedere intelectul meu bun și sufletul bun și frumos, chiar dacă nu se înțelegea tot adevărul, chiar dacă se mințea parțial - sunt oameni extrem de răi, care nici măcar atât nu au vrut...
Alții spun că nu acesta e motivul omorârii mele, ci faptul că niște porci se tem ca proștii să nu înțeleagă adevărul despre mine, fiindcă ei au mințit - și ei sunt considerați valoroși și importanți în societate, iar eu sunt considerată căcat și sunt și femeie. (!) Tu ai fost nevinovată, bună, inteligentă, dar ei te omoară din cauza unui bărbat prost și rău, a minciunilor din jurul lui. (??) Necazul e că poporul nu te vede așa cum ești în realitate, căci dacă te vedeau așa cum ești, nu te omorau... (??)
ei spun că sunt trei motive ale omorârii mele, ca întotdeauna: prostia, răutatea și lăcomia lumii.
Eu nu cred lucrul acesta, dar ei au inventat acum următoarele, poate cu intenția ca dvs. să ziceți că eu delirez:
Este vorba de un psiholog idiot, nebun și prost. (?? cine?) care crede că tu trebuie să fii omorâtă, căci astfel lumea va trăi mai bine; el e prea prost să înțeleagă, nu va înțelege nici după moartea ta, dacă mori înaintea lui și moartea ta nu are niciun rost; pe de altă parte, dacă el moare, va lăsa în urma lui mulți proști care cred aceeași aberație ??! Au păcălit întreaga lume, nu se poate face nimic. Un singur om a înțeles adevărul. (?!) Un singur om a înțeles adevărul ??!! (nu cred), nu există decât trei oameni ca tine în România, tu și alți doi bărbați, care nu sunt interesați de tine și nu au fost torturați ca tine (ce aberație!) Au păcălit chiar și pe morți ( ??nu cred că morții - sau spiritele vechi au fost păcălite despre mine, poate e totuși ceva ce eu nu știu). Ei zic că oamenii sunt așa proști, încât nu au înțeles nici măcar că mama e un monstru.?? Nici măcar eu nu am înțeles asta cu certitudine, poate nu ea e monstrul, ci alții care o manipulează sau o șantajează.
7.02.24
Ați observat probabil că nu m-am oprit din scris, deși am intenționat acest lucru - din multe motive, nu le mai enumăr. Totuși azi sper că voi reuși - voi mai scrie câteva considerații despre viața mea și apoi nu voi mai intra pe acest blog, orice s-ar întâmpla, oricât de rău m-ar tortura. E necesar, sper că va fi mai bine dacă voi rupe astfel contactul cu ei, deși e posibil să fiu maltratată la fel în continuare.
Acum e ora 15.30, nu m-am sculat de mult. Azi noapte a fost înfiorător. Iar au fost unii care spuneau că votează pentru și apoi m-au torturat monstruos de rău în tot corpul, nu doar capul. Am avut iar sete înfiorătoare. Ideea e că sunt trei posibilități - că am fost lovită de popor, sau de diverși medici sau că medicii nu au vrut să mă lovească, ci să lovească cancerul meu. Nu știu care e adevărul, dar nu are importanță.
Câteva considerații despre condiția mea socială. Adică despre nebuni, adică cei ”declarați nebuni”, cumn spun proștii, nu oamenii ce par nebuni, ci aceia care sunt închiși la spital, cum am fost eu, fără legătură cu felul meu de a gândi sau simți. Unii dintre ”ei” au recunoscut că, în cazul meu cel puțin, a fost vorba de muncă silnică, iar roadele muncii mele au fost luate de alții - iată de ce spun asta: eu nu am fost niciodată acceptată în societate, deși am fost ceva bun și normal, destul de inteligentă. Datorită propriei mele munci, care totuși nu era acceptată, datorită propriei mele inteligențe, căci nimeni nu mi-a șoptit nimic, am reușit să citesc și să memorez diverse lucruri, să gândesc ceva frumos și normal, să iubesc și să respect oamenii. Astfel, s-a creat o anumită configurație neuropsihică a vieții mele, chiar dacă oamenii mințeau despre mine. Această configurație e ceva real, neuropsihic, bioenergetic. Ei, adică aceia care m-au urmărit și torturat și respins au fost un fel de hoți sau impostori datorită realizărilor mele intelectuale cinstite. Psihicul meu a fost conectat cu diverse valori sau configurații neuropsihice din lumea toată, a luat o formă normală, ca a multor oameni educați, mai ales autodidacți, care înțeleg totul abia la maturitate. Ei nu au vrut decât să distrugă intelectul meu, cum au și spus de mult. Eu am fost "considerată" nebună, prin urmare nu a fost acceptabil pentru ei ca eu să am personalitate, adică să îmi formez o bază de relații psihosociale, și am fost complet izolată de zeci de ani. Dar concluziile mele de viață și cunoașterea pe care am acumulat-o au fost corecte și dobândite cinstit. S-au calchiat peste universul cunoașterii celorlalți oameni. Prin urmare am avut un loc binemeritat printre formulele diferitelor rețele biofizice din societate, de fapt fiind doar un individ novice, fără multă experiență. Totuși am avut și afectivitate bună și frumoasă, prin urmare eu am adus laptele, iar ei au smântânit oalele sau eu am săpat și prășit, iar ei au cules și luat tot rodul. Un lucru cert e că eu, datorită torturii din partea lor, am spus absolut tot adevărul despre mine, inclusiv concluzii de viață și înțelegerea lucrurilor - iar cei care m-au urmărit ca pe un cobai au obținut totul ușor, au luat cu japca, poate chiar și lucruri pe care ei încă nu le știau bine - cel puțin unii dintre ei. Printre alte identități ale mele, am fost și o profesoară foarte generoasă, care le-a dat lor totul ”mură în gură”, cum spun unii, și care e aruncată totuși la gunoi.
Un alt aspect pe care vreau să îl ating este problema afectivității. Este un lucru binecunoscut că medicii sau psihologii declară că afectivitatea pacienților lor e tarată sau anormală, din multe motive. Eu am avut afectivitate foarte frumoasă, delicată și complexă, dar și absolut normală, dacă e citită în cheia realității și adevărului, nu cea a minciunilor despre mine. Trebuie luată în considerare și valoarea intelectuală a individului. Oamenii proști, care sunt adesea călăi perfecți, între care e de obicei ținut așa zis ”nebunul”, se comportă ca și cum acesta nu are gândire, dar nici simțire normale - prin urmare îl tratează drept animal sau ceva rău, îl ”consideră” astfel. E logic că eu am avut simțire normală, putea fi oricând dovedit. Cel mai mult această atitudine a proștilor se leagă de problema credibilității, pe care am mai tratat-o în trecut. Masa cea mai mare a proștilor, adică proștii relativ ”cum-se-cade” au bună credință, adică cred invențiile și aberațiile psihiatrilor și psihologilor despre pacienții lor. În mod real boala psihică este în linii mari identică ca mecanism fiziopatologic și captură medicamentoasă cu celelalte boli, ale altor specialității medicale. De obicei totuși, boala psihică este ceva mai gravă și poate duce chiar la suferințe fizice, uneori ceva mai mari. Și la psihiatrie se moare fără ca pacientul să se sinucidă sau să se autodistrugă, la fel ca la celelalte specialități. Cruda diferență e că nebunii nu sunt acceptați și respectați deloc și, convențional, nu sunt niciodată crezuți, în cazul în care au cu cine sta la taifas (adesea nu au absolut pe nimeni). Necazurile și nenorocirile și dificultățile cu care ei se confruntă sunt așa mari și nedrepte, încât oamenii simpli și buni, cumsecade, nu pot crede că ei spun doar adevărul. Afectivitatea și reacțiile normale ale nebunului sunt complet negate și condamnate, fără ca cineva să stea vreodată de vorbă cu el/ea. El e considerat inadecvat plecând de la negarea adevărului expus de el, care e prea monstruos și e considerat delir sau minciună. În cazul meu tot adevărul despre normalitatea mea sau despre ceea ce mi s-a făcut rău putea fi dovedit, dar, cum a spus tata, nimeni nu a vrut asta. El e considerat inapt de viață și relații psihosociale, fără să i se dea vreo șansă, chiar dacă e perfect normal și capabil doar de bine și în sentimente și în gândire, cum am fost și eu. Medicii sau alții susțin că pacientul trebuie să fie ”ras” sau să i se șteargă memoria propriei vieți, dar ei au dreptul să facă asta și să păstreze pentru ei memoria vieții pacientului, adică un fel de hoție, furt al vieții, de fapt nejustificat - cum a fost în cazul meu. Ei sunt considerați mai deștepți și mai valoroși decât pacientul, ei au dreptul să omoare sau să prejudicieze. De fapt, în cazul meu cel puțin, nu a fost niciodată vorba de vreo naturală lege a junglei, de vreun fel de luptă dreaptă corp la corp, sau minte la minte. A fost vorba doar de o crimă și abuzuri nejustificate, de o crimă colectivă și organizată, instituționalizată chiar, iar eu am fost mereu una singură și fără apărare, lovită deci pe la spate sau noaptea, fără să știu de către cine. Dacă aș fi avut un drum de viață liber, atunci ar fi fost vorba de ceva drept, în care aș fi realizat lucruri respectabile și recunoscute ca atare, aș fi dobândit totul prin adevărata valoare a intelectului meu. Ei spun acum din nou că ”decizia nu poate fi schimbată”.
O ultimă idee pe care o punctez e că ierarhia socială, așa cum a apărut uneori, pare a cuprinde mereu la bază, printre oamenii obidiți și oprimați, printre care m-am aflat și eu de fapt, mai ales oamenii proști și buni, care adesea m-au lovit cu prejudecățile lor, care cred în valoarea cinstei și bunătății și îi lovesc totuși pe cei ca mine, datorită minciunilor unor diferiți intelectuali privilegiați, dintre care unii se prefac a fi proști, pentru a îi domina pe acești oameni, pentru a îi înșela sau manipula. Deasupra acestei pături sociale par a fi, cel puțin în cazul vieții mele, o serie de oameni răi, care îi mint pe cei dinainte, care îi domină și îi țin în ghearele unor iluzii dulci (nu mereu), pe care ei le fabrică, fără legătură cu realitatea, ca un fel de multe și mici ”bisericuțe” de iluzii, fie că e vorba de religie, de politică sau de vreo altă arie culturală sau științifică. Acei oameni proști și buni sunt astfel păstoriți de mulți lupi sau altfel de fiare sau de diverși comercianți de iluzii, prin care ei sunt civilizați, dar menținuți ignoranți. Foarte bine, cei cu adevărat capabili reușesc ceva, poate și ceva bun uneori. Dar o altă idee e că deasupra acelor intelectuali care îi mint pe proști, printre care se află și cei care m-au torturat sau au manipulat lumea ca eu să fiu torturată și prejudiciată, deasupra acestor lupi în blană de oaie care nu cunosc mila sau remușcarea, pentru care există uneori, cum ar fi în cazul meu, doar orgoliul de fi ”superiori” și privilegiați, astfel încât să aibă dreptul să mă lovească și să mintă și să mă trateze practic drept ”damă de consumație” pentru interesele lor, adesea meschine, să se afle deci deasupra lor oameni care sunt ceva mai inteligenți decât ei, dar totodată oameni buni și drepți, cum am fost eu. Nu știu sigur, uneori așa pare că ește. E adevărat, am fost practic un om tânăr întreaga viață, fără experiență precum alții, dar ei pot obține această experiență prin tortura inumană, urmărirea și izolarea unor oameni ca mine, care sunt obligați să spună tot adevărul. Nu știu dacă e adevărat, dar pe ei nu îi deranjează doar adevărul care îi incriminează, ci și faptul că un om bun e mai intgeligent decât ei - acest lucru li se pare scandalos - inclusiv dacă un om considerat nebun e mai deștept, ceea ce ei consideră inadmisibil. Ei se unesc ca să lovească și să mintă despre acel om singur. Din diverse motive eu cred că întotdeauna oamenii peste un anumit nivel intelectual, cum am fost și eu, sunt mai inteligenți decât acea pătură de oameni răi și lipsiți de scrupule. Totodată, oamenii buni cu adevărat sunt cei care sunt și inteligenți, fiindcă ceilalți pot fi ușor manipulați să facă ceva rău. Mi-au spus de multe ori că eu mereu m-am ”ridicat” deasupra și ei au lovit de fiecare dată, fiindcă ei nu vor recunoaște adevărul și chiar fiindcă ei nu suportă oamenii buni și a priori cred că oamenii răi, cei care le seamănă, sunt superiori. Oricum, spuneau unii, proștii au fost păcăliți că eu nu sunt ”autentică” sau că nu aș fi eu însămi, și chipurile intelectul meu e manipulat de alții, că eu aș fi o proastă care e ”spoită” de alții ca și cum ar fi deșteaptă. Oricum, proștii împărtășesc mai multe deliruri și iluzii despre mine și toți vor ca lucrurile să rămână așa, au spus ei adesea. Astfel ei au lovit în creierul meu de fiecare dată când reușeam ceva bun, mințind totodată că eram nebună și că era justificat ca ei să mă lovească și să mă distrugă și să mă ”degradeze” intelectual.
De-acum înainte de-abia, nu voi mai scrie - voi încerca să nu mai scriu pe acest blog, oricum am povestit absolut totul și am explicat clar totul. Toți au ales întotdeauna răul și cruzimea și minciuna. Poate totuși mai există cumva umanitate, în sensul bun al cuvântului și nu voi fi omorâtă... deși m-au lovit și distrus intelectual în permanență și mi-au spus clar - e adevărul - că ei nu pot accepta ca o nebună să fie mai deșteaptă decât ei. Ei sunt niște oameni așa monstruoși încât, probabil, nimeni nu mă crede. Ei, care au înțeles foarte greu realitatea, par să mă judece pe mine, susținând mereu că trebuie să fiu distrusă și omorâtă. Am văzut la teleenciclopedia, sâmbăta trecută, un scurt documentar despre masacrul de la Katyn și unii au spus că așa ceva sunt porcii care mă omoară, un fel de oameni cruzi pentru care orice crimă e justificată, atât timp cât ei își mențin ”puterea” sau o dobândesc - e posibil să fie așa. Unii spun iar că eu sunt singurul om pe care nimeni nu îl vrea, unul din motive fiind faptul că am fost un om prea bun - aceasta însă nu le dădea dreptul să facă ceea ce au făcut, lovind și pe alții, nu doar pe mine, declanșând sau influențând fenomene meteo periculoase sau, mai rău, cutremure. Am fost un om foarte bun, dar puteam fi lăsată să progresez ca om, prin muncă și studiu. ”tu ai fost un geniu foarte bun, distrus de niște porci, care acum vor să te omoare”, ”noi nu putem să trecem peste voința poporului”?!! Ideea lor e că cel puțin o parte din psihiatri sunt idioți și cred orbește că pacientul nu are dreptate. Nu știu dacă așa este, dar știu că unii, poate chiar dintre psihiatri, joacă rolul lui Javert, care îl persecută de moarte, o viață întreagă, pe bietul Jean Vlajean... Psihiatrii cred altă bazaconie, spun ei, ei cred că, persecutând și omorând oamenii ca tine, evident nevinovați, fac un lucru bun în societate.??! De ce cred ei asta, dacă au înțeles că sunt om ingreligent și, prin urmare bun și nu am mințit nimic? Înseamnă că totuși ei cred că aș fi proastă și mă înșel sau că mi-am pierdut memoria sau altă aberație. ”toți au fost îndobitociți de niște porci, mă mir că tu nu ai înțeles.”??? Nu, nu înțeleg ce vor să spună. În sfârșit, ei spun că eu am fost binele desăvârșit, dar porcii cred altceva. ??? Idioții cred orbește că tu ai delir, deși nu au nicio dovadă și nu ai avut așa ceva niciodată. Da, cred că blogul meu e clar și nu apare niciun delir nicăieri - ei pot cel mult să creadă că sunt ceva rău care visează sau minte - fiindcă e șir de fapte obiective cee ce am scris, cu mici excepții, precum raționamentul de azi - deci nu putea fi delir deloc, ba chiar putea fi dovedit adevărul acestor fapte povestite. În concluzie, spun ei, ca întotdeauna, oamenii cred că tu aberezi, deși ai spus numai adevărul - mereu se întâmplă la fel, spun ei.???
Tu ești evident mai inteligentă decât o parte din idioții și proștii care te lovesc, dar ești un om extrem de bun, fapt pentru care unii nu te vor să fii ce ești - un papă-lapte pentru ei, o mucoasă etc. - și totodată asupra lor. O altă parte de idioți și proști au o concepție greșită asupra vieții și cred că oamenii mai inteligenți sunt vicleni și răi și mint, ceea ce tu nu ai făcut niciodată - și, în momentul în care înțeleg ce-ți ”poate pielea”, te lovesc crezând că ești rea sau ceva rău și că trebuie să te distrugă, ca să se ridice ei mai mult. În sfârșit a treia parte crede simplu că ești nebună dar totodată foarte inteligentă - ceea ce e ilogic - și de aceea cred că trebuie să te distrugă și să facă loc altora în locul tău. Sunt așa proști încât cred că ești nebună fiindcă ai spus adevărul sau fiindcă cred că ai mințit.
Întotdeauna, spun ei cu cinism, oamenii buni și inteligenți sunt omorâți de către cei proști și răi, nu există excepții, spun ei, așa mor cei buni.
Alții spun că e vroba de faptul că niște porci politici au mințit despre mine și de aceea sunt omorâtă, restul lucrurilor nu au nicio relevanță.
În sfârșit, și cu asta pun capăt definitiv plângerilor mele, există unii nebuni care cred că rostul meu a fost să fiu un fel de curvă a tuturor, fiindcă altfel ei nu pot funcționa în profesia lor, nu pot avea putere etc. Ție ți-au distrus sexul total, prin urmare te-au izolat și te omoară, ca să aibă cum (?) să folosească în acest sens altă femeie, care îi va satisface, căci fără acest unic sacrificiu sexual nu se poate nimic face în lume.
Sunt mulți proști care cred această aberație - eu cred că se înșeală sau vor să îi facă pe alții nebuni în acest sens. Tu ai fost un om de cultură, spun alții, nu curvă sacră, cum spun cei de mai sus, dar proștii nici acum nu au înțeles, fiindcă ție ți-au tăiat aripile din tinerețe - da, se poate spune că am fost oprită in nuce să evoluez intelectual. Dar, spun ei, ești femeie, prin urmare nimeni nu te-a vrut și toți au considerat că nu ești destul de deșteaptă, fiindcă femeile sunt pentru ei doar creația bărbaților inteligenți și conduse de bărbați ca niște păpuși, inclusiv în calitate de femei intelectuale.
E cea mai hidoasă crimă din istorie, spun ei adesea... F_terea ta, spun ei, contrar unor idei greșite, nu a fost și nu e necesară, e regretabil că s-a întâmplat așa.
Foarte mulți te-au torturat cu scopul de a îți înfrânge gândirea, ca să fii complet păpușă, nu doar trupește - dar nu au reușit încă, (fiindcă tu ai fost mai inteligentă decât credeau ei). Au vrut să te adoarmă ca să ascundă adevărul despre tine. Oricum, m-au torturat monstruos și nu numai prin tortură cerebrală. E adevărat că, dacă nu m-ar fi masacrat mai ales cerebral - migrene etc. - aș fi reușit din timp să scriu ceva mai frumos și mai inteligent decât am scris (nu mă refer la memoriile mele) și astfel tot adevărul necesar ar fi fost dovedit.
Am scris mai sus și în alte dăți asemenea că ei nu au dat dovadă de responsabilitate nu doar prin tot ce mi-au făcut întreaga viață, ci și prin faptul că nu le-a păsat de modul în care afectau fenomenele meteo și cele tectonice prin tortura asupra mea. Unii pot crede că aceste influențe la care mă refer sunt delir și nu adevărul - și de aceea mă consideră nebună, schizofrenică și mă resping de o viață întreagă. Alții, care știu o parte din adevăr, pot crede că acest lucru e din cauză că am fost f_tă sexual monstruos demult, în tinerețe - ceea ce nu e adevărat, dar nu trebuia să fiu f_tă. Mi s-a spus, și am motive să cred că e adevărul, că acest lucru era adevărat de când m-am născut și de aceea unii au încercat, prin multe lucruri, să îmi facă rău și să mă omoare din copilărie - cum am povestit, la cutremurul din 77, la mare când era să mă înec, cu diverse boli grave în copilărie, lăsată de izbeliște etc. Au fost extrem de proști, fiindcă, dacă mă omorau, oricum altcineva tot ar fi avut acest rol, cutremurele și fenomenele meteo oricum trebuiau să fie legate de altcineva - nu se poate complet fără legătură cu oamenii. Numai proștii cred așa ceva, în rest se știe de mult timp că oamenii influențează și ei, prin bioelectromagnetism, prin circuite neuropsihice, fenomenele meteo și altele, este un circuit de feedback, nu e doar influență de la soare și nori la om, ci și invers. În era globalizării e logic că eco-sistemul e o emergență globalizată, mediatizată etc. Poate că e adevărată teoria mea despre Pământ, mai știi? Oricum, ei nu știau sigur ce este, nu aveau de ce să îmi vrea moartea. Altceva cert, spuneau ei, e că eu am fost un om inteligent și bun - nu am avut doar acest rol nefast legat de cutremure și meteorologie și unii cred că am fost un fel de geniu, deci omenirea chiar a avut sau ar fi avut de câștigat diverse lucruri bune din partea mea, ba chiar că am fost și eu un factor de progres - asta nu știu - ceva necesar, în timp ce colegii și profesorii de la psihologie m-au respins, crezând că trebuie să arunce ”balastul” deoparte. Cred și eu că au greșit, mai ales că au luat-o razna și că eu mi-am revenit după 2 ani din tratamentul psihiatric și puteam progresa foarte mult intelectual. Unii cred că multe din cele realizate de ei se datorează mie indirect, eu nu știu nimic despre asta, nu am delir. Un alt aspect relevant e că unii cred că, spunând adevărul despre femoene terestre brutale legate de mine, m-am dat pe mâna proștilor, care din cauza asta au început să mă vâneze mai rău. Eu nu am crezut că pot fi așa iresponsabili, eu am crezut că interesul speciei - de exemplu pentru casa noastră comună, planeta, e mai presus de interese și deliruri politice temporare, iluzorii, neimportante. Mai presus de interese personale egoiste. Mă deranjează cumva la ureche termenul-hibrid ”fenomen geo-politic”. Politic sau geologic sunt de acord, dar ce-i aia geo-politic?! Așa-zis politicienii noștri de încredere din mass-media alimentează aberații belicoase sau alte idei rele despre anumite state sau entități politice, cu care sucesc cum pot ei mai bine mințile și psihicul proștilor. Prin multiplicarea femomenelor psihice la interfața dintre proști și deștepți apare o anumită putere așa-zis geopolitică. Eu, personal, aș scoate partea a doua a termenului din cuvânt. Era foarte clar și am explicat în detaliu legătura dintre mine și anumite fenoemene paranormale sau cutremure și alte fenomene nedorite. Acestea au apărut mereu în legătură cu tortura asupra mea. Prima oară mi-am dat seama când m-au masacrat la psihiatrie în 1992 și am căzut pe ciment și a fost cutremur destul de mare în București. Apoi am început să înțeleg totul. Eu am fost dintre cei mai stabili psihic și buni oameni, poate de aceea am avut acest rol. Am înțeles apoi că, în astfel de cazuri de fenomene paranormale, individul e trecut automat la internări psihiatrice, pentru a fi exterminat treptat - fără măcar să se analizeze cazul în mod real. Adesea fenomenele paranormale sunt declanșate de relația abuzivă cu un medic, cum a fost și în cazul meu. Lumea proastă poate credea că eram ceva rău și blestemat și că de aceea am fost izolată și sunt omorâtă ca să se evite ceva dezastruos pentru ei. Adevărul e că am fost un om curat, pur, bun și foarte inteligent, poate că meritam respectul pentru valoarea mea reală și astfel nu s-ar fi întâmplat nimic rău tectonic. Nu m-ar fi chinuit și totul ar fi mers strună. E logic că noi, oamenii, cu toții laolaltă suntem întreg universul și fenomenele lui heliomarine și tectonice etc. E logic că putem fi buni și responsabili și drepți. Chiar dacă în final ei m-ar fi omorât să zicem, deși mă îndoiesc că era necesar, totuși m-ar fi lăsat în pace toată viața, aș fi realizat și eu creația mea intelectuală în mod cert și aș fi trăit o viață extrem de fericită și frumoasă și nu s-ar fi întâmplat niciun fenomen rău - dacă nu m-ar fi torturat, otrăvit și dacă, în plus, m-ar fi acceptat cu drepturi de studii și muncă și măcar câteva relații cu alți oameni, măcar prin internet - dar eu nu am avut pe nimeni toată viața. Numai ei au lovit, eu niciodată, ei sunt întregime responsabili și vinovați, eu nu. Acum mi-e din nou foarte sete și de 4 zile am laba piciorului drept umflată deasupra, roșie și caldă, și dureroasă. Porcii și scroafele de peste mintea mea continuă să scuipe foc și pară, după toate că atâția ani au aruncat veninul lor asupra mea. De data asta nu voi mai scrie, și am încă speranțe că voi scăpa de ei din timpul vieții.
Totuși ei spun că eu nu pot înțelege genul de gândire al proștilor - că ei mă văd drept invers ceea ce sunt (?) anume tipul vampei proaste și eu am fost un om foarte inteligent și muncitor, modest și bun.?!! Tu ai fost într-adevăr un om magnific (mulțam de compliment, ca să nu credeți că sunt prea modestă, odinioară eram prea modestă și timidă), cum nu se va mai naște, dar oamenii cred numai minciuni.
8.02.24
Îmi cer iertare, mai am de adăugat doar câteva idei legate de ceea ce am scris ieri, pentru a fi totul clar. După aceea nu mai scriu nimic.
Era vorba de faptul că unii oameni ignoranți vor să mă omoare datorită unor proprietăți speciale ale creierului și sistemului meu nervos. Poate că așa au fost manipulați că trebuie să facă, deși nu a existat, din câte știu eu, necesitatea omorârii mele și am fost un om inteligent și bun. Poate că ei cred orbește asta.
Unii au ideea că eu sunt mutant genetic și ei ceva normal și de aceea trebuie să mă omoare. Dar, pe de altă parte, unii spuneau că mulți auzeau ceva telepatic, în timp ce eu nu am auzit nimic 35 de ani de viață, ceea ce era ”mai” normal și mai sănătos decât situația inversă și viața lor. Etc.
O altă idee e că eu sunt, din naștere, o ”putere nucleară”, în sfârșit ceva cu radioactivitate naturală - și de aceea unii au văzut aura mea luminoasă și astfel ei vor să mor, ca într-un film în care oamenii întunecați vor să omoare pe cei luminați. Nu știu dacă e adevărat că ei au văzut așa ceva la mine, poate e doar o idee absurdă cu scopul de a mă face să delirez. Oricum, ideea omorârii mele e greșită, mai ales luând în considerare că oamenii au mare nevoie de internet, radio și televiziune, centrale nucleare chiar (nu știu dacă mai sunt), în general tot mai multă civilizație și presupun că toți intelectualii știu că civilizația înseamnă rețele de toate tipurile - neurolingvistice, bioelectromagnetice, psihosociale, și o veșnică rearanjare, reanimare a lor, creare de noi punți sau poduri între extreme, gimnastică de performanță a spiritului omenesc, învățare și memorie vie, deci era total absurd să mă distrugă și să mă omoare, fiind eu un nod normal și trainic al rețelei.
Unii spuneau că distrugerea mea i-a costat prea mult și că a fost inutil și greșit calculat, de pildă faptul că au adus pe pământ vipia a două sezoane estivale monstruoase în ultimii 2 ani. Deși se plâng de încălzirea globală, ei m-au masacrat ca să fie anormal de cald adesea și probabil că i-au păcălit pe unii invers, anume că e din cauza mea căldura și de fapt e invers.
Este o moarte urâtă, în numele prostiei și minciunilor unor oameni răi, zic ei. Pare așa, dar poate că voi mai trăi, cel puțin o vreme. Din cauza modului neomenos în care m-au tratat întreaga viață, unii mă numesc ”chestie” în limba română și ”thing” în engleză, deși nu am fost robot și am fost om normal. Ei spun iar că, din cauza minciunilor unor nebuni politici, toată lumea crede că sunt proastă și eu, de fapt, sunt geniu. Noi nu distrugem și nu omorâm toate geniile (feminine), spun ei în engleză, ci numai pe cele care nu sunt dorite. Nu sunt de acord cu ideea aceasta a lor - e revoltător și nedrept, eu nu am greșit și nici nu am mințit nimic, cei care îmi vor răul și mă resping nu au dreptate și în plus au făcut atâta rău colateral. Nu e normal ca oamenii care nu sunt doriți să fie distruși sau omorâți, este într-adevăr posibil ca unii să fie perfect buni și normali, fiindcă cei care îi judecă nu sunt nici ei roboți perfecți. Eu am fost evident izolată, deci nimeni nu știa nimic despre mine. Ei spun că ei vor comite mereu aceeași crimă și mereu au făcut la fel - asta nu știu, dar cred că, atât timp cât ei nu acceptă adevărul și nici pe mine, oricât de puțin, există condiții ca această crimă să se repete. Profilaxia ar fi fost posibilă numai prin acceptarea mea. E o crimă urâtă, era bine să nu se mai producă. Ei nu vor să recunoască nici măcar că ai fost mereu normală și nu ai greșit nimic. Tu ai scris unele din paginile cele mai frumoase care au fost scrise (nu cred deloc asta), dar nimeni nu vrea să mai scrii sau să le accepte, fiindcă toți au mințit că ești nebună și ceva rău, (deși e complet invers).??? Oamenii au fost mereu mințiți despre tine și te-au asociat cu multe lucruri rele cu care nu ai avut legătură - ei cred că tu ești altceva decât ești, nu nebună. ??? Ce? Niciodată nu se vor învăța minte, spun ei, mereu au făcut așa - totuși poate se vor schimba, spun eu. Oricum, în prezent oamenii de pe stradă nu prea mai scuipă și nici nu mai mă înjură cum făceau, iar tinerii au început să se uite mai normal, așa mi se pare, deși adesea evită să mă privească. Îmi este reamintit faptul că mi s-a făcut prea mult rău și e exclus ca ei să recunoască adevărul. Sunt probabil unii care cred că numai o parte din ce am scris e adevărul, și de aceea o iau razna când înțeleg că totul a fost și e cum am spus eu, normal. Uneori intră unii cu ideea că ei vor pierde totul, care mă privesc iar ca pe un fel de capital politic, cum am mai explicat, deși am fost mereu om bun și normal și chiar inteligent. Poporul crede ceva urât și complet fals despre tine și tu nu ai reușit să ghicești ce. Ce? Eu m-am gândit că e ceva gen poezia Nebuna de Coșbuc, dar ei spun că e altceva.
Ei spun că poporul crede ceva monstruos și neadevărat despre mine și, din această cauză, cu ani în urmă, anumite persoane influențate de popor, dar fără să mă întrebe nimic și fără să încerce să înțeleagă adevărul vorbind cu mine, m-au lovit mult timp puternic (printre otrăvuri și alte torturi), astfel încât m-am îmbolnăvit de mai multe boli grave. Chiar și creierul sau intelectul mi-au fost lovite destul de mult, fără rost. Problema cea mai gravă acum, spun ei, e cea prin care îmi vine periodic sângele în obraji și mă înfierbânt groaznic etc. Mereu, când totul e bine, spuneau ei, se găsește câte un prost care crede aberații și mă lovește ca să distrugă ce e bun. S-ar putea să fie așa - se pare, din câte înțeleg, că nici acum nu ar trebui să fiu lovită sau omorâtă.
Ei zic că eu am fost la bunul plac al proștilor, că am depins de mila și bunătatea publică (aproape inexistente necondiționat), de cinstea și buna credință a proștilor, care și acum cred răul și minciuni despre mine, după tot ce a fost. Ei ziceau că toți își merită astfel soarta, în afară de mine. ??? Am observat că unii, nu eu, cred că eu nu sunt doar un nod al rețelei, ci chiar centrul ei - ceea ce eu nu cred, mi se pare o exagerare mare. Pe toți îi roade ideea că toate lucrurile sunt conectate cu sistemul meu nervos, cu mine, un om fără bani și drepturi, handicapat motor și singur de o viață întreagă. Eu cred încă și acum că toți intelectualii cât de cât lucizi, nu doar specialiști cu mintea îngustă, eu cred că toți sunt și ei acest lucru.
Din păcate oamenii nici acum nu au înțeles adevărul și vor și acum să te omoare.??? Au făcut o crimă prea monstruoasă și nu vor recunoaște niciodată etc. ?! sunt încă vie...
9.02.24
Ora 14.30, abia acum m-am sculat, din cauza deprimării. Azi noapte m-au posedat din nou sexual, ceea ce s-a întâmplat foarte rar în ultimii 10 ani, ba chiar mai mult. Ei spun că eu vreau să îi forțez pe ei să recunoască adevărul, când, în realitate, e invers, ei mă lovesc zilnic ca să scriu eu în acest jurnal. Și azi, ca mai în toate zilele, m-au scuipat cu ideea că ei nu pot să mă controleze și că lucrul acesta e monstruos. E exact invers, ideea lor e monstruoasă și paranoică evident, nu trebuia să mă controleze nimeni. Trebuia, cum am spus și eu de sute de ori, să fie adevărul despre mine - nu neapărat despre violența și tortura cu care mă omoară - și atunci, dacă era adevărul despre mine, mi s-ar fi dat sigur dreptul la studii superioare și postuniversitare și aș fi reușit aproape sigur - dacă nu aș fi fost otrăvită sau f_tă rău, dacă nu aș fi fost supusă unor chinuri cerebrale prea mari - aș fi muncit sigur 8-10 ore pe zi, fiindcă eram în stare și aș fi reușit studii intelectuale, eseuri sau alte scrieri, aveam și putere și motivație deplină. Aș fi reușit și să mă dezvolt ca personalitate, prin relații cu alții. Dacă ar fi fost adevărul despre mine, probabil că m-ar fi respectat chiar și cei mai proști decât mine și nu aș fi fost complet izolată. Cei mai mulți probabil că cred că pretenția mea de viață - care nu se putea fără dreptul la muncă sau chiar la studii, sau chiar măcar o acitivitate socială utilă și câteva relații cu alții, acum fiind din păcate prea târziu pentru studii sau muncă - ei cred probabil că e o pretenție a unui om ratat, nebun, incapabil intelectual, cu defecte de adaptare etc. Această idee a lor nu e adevărul, eu am fost cu adevărat un om perfect normal și inteligent și meritam aceste drepturi, iar după moartea tatei aveam și banii necesari. Tot ce am scris despre familia mea sau despre alte lucruri rele e adevărul, dar eu am continuat să fiu un om apt de studii și de realizări intelectuale bune, cu mult drag de viață și oameni. Le-am oferit în permanență iertarea tuturor, fiindcă oricum nu puteam trăi decât împreună cu ceilalți și fiindcă am avut un suflet foarte frumos. Ei nu înțeleg asta, lovesc mereu, spun mereu că m-au izolat ca să mă omoare și că nimeni nu mă vrea, fiindcă am fost masacrată monstruos viața toată și toți vor să ascundă adevăvrul. Alții spuneau iar că oamenii încă nu au înțeles adevărul - anume că sunt un om perfect normal, care, din întâmplare, e cea mai inteligentă femeie. ??!! Cum adică cea mai inteligentă femeie? De ce cred ei -- că unii așa au spus -- că femeile foarte inteligente sunt ceva rău? Azi ar fi fost ziua de naștere a învățătoarei mele, Piciu Alexandrina, despre care am aflat, nu de mult, că a murit acum câțiva ani. Ei spun iar că poporul crede că totul a fost și este exact invers decât a fost și este și cei care au mințit despre mine nu vor să recunoască nici măcar o parte din adevăr - toți vor să mor, spun ei. Azi noapte au crescut și au îmbobocit ghioceii de la fereastra mea. Din nou aceeași idee că eu am fost prea inteligentă și nu s-au găsit oameni în societate care să vrea să mă accepte într-o poziție superioară lor, prin urmare m-au izolat și respins și m-au torturat cerebral ca să mă distrugă - oare? Poate fiindcă credeau că eram nebună sau ceva rău? Totuși nu am fost cu alți oameni nicicând, nu aveau cum să știe că eram ceva rău sau nebună, spun eu a nu știu câta oară. Ei spun că eu am fost mereu un om extrem de sărac și că unul din motivele respingerii mele a fost condiția mea socială modestă. Nu cred asta, dacă aș fi avut măcar 1/2 de normă cu salariul minim pe econmie, pentru mine totul ar fi fost bine și destul, nu au vrut, cred că am avut valoare de muncă măcar pentru atât, chair dacă eram fără experiență, aș fi reușit din ce în ce mai bine, aș fi scris probabil și eu cărți mai bune etc. Poporul a fost mințit că tu aveai bani, dar ai sărăcit, pentru a menține delirul lor - dar eu am fost în realitate mereu aproape cea mai săracă sau chiar cea mai săracă din grupurile în care eram. Ei spun că eu am trăit în sărăcie și lipsuri întreaga viață, și de aceea nu pot înțelege că ceilalți intelectuali au foarte mulți bani comparativ cu mine și sunt mai proști, prin urmare situația mea bate la ochi - și e unul din motivele pentru care au spus că sunt nebună sau că am greșit ceva. Oricum, niciodată nu mi-am dorit mai mult decât am acum, dar e adevărat că vreo 8-9 ani am răbdat efectiv de foame și nu aveam nici chiloți, fiindcă încă nu aveam pensia de 1200 lei - acum e bine. Mă simt bine așa și nu am nevoie de bani, pentru ce?! Chiar aș refuza dacă alții ar vrea ca eu să am bani mulți. Îmi amintesc că unii au spus la un moment dat în engleză că ei nu se așteptau la așa ceva, fiindcă oamenii care au bani așa puțini, ca mine, de obicei nu sunt deștepți sau cultivați. ?? Mai presus de orice (?!), spun porcii, oamenii nu trebuie să înțeleagă adevărul, s-ar întâmpla o nenorocire imensă dacă oamenii ar înțelege adevărul. Nu cred că e așa, din multe motive. Acestea sunt doar gândurile unor ticăloși infecți, care au mințit poporul, cum spun alții (sau tot ei), sau i-au corupt pe medici sau pe alți intelectuali legat de mine.
Ei spun că eu nici acum nu am înțeles că oamenii mă omoară crezând că am greșit ceva ce eu nici nu am habar și nici nu am greșit - proștii. ??? ce? Dar, în realitate, spun ei, sunt omorâtă fiindcă sunt cea mai inteligentă și unii oameni nu suportă acest lucru. ???? Totuși am fost mereu un om perfect normal și încă nu era prea târziu să fac și eu ceva bun pentru alții sau măcar să trăiesc în pace și fericire, fiindcă, vă spun sigur, contează și ceea ce ești, nu doar ceea ce faci în lume, fiindcă omul bun și inteligent mai ales înseamnă ceva prin simpla sa existență - toți oamenii de fapt, viața oricui contează, chiar dacă ei au spus întreaga mea viață că toți contează, dar eu nu. Am fost ceva bun și frumos mereu, și puteam să exist numai în acest sens, conectată psihic cu comorile și valorile omenirii, cu ceea ce e inteligent și frumos. E adevărat, am suferit mult și sunt acum conectată cu multă suferință, dar încă pot să trăiesc fericirea și bucuria că și alți oameni sunt buni și frumoși, că au copii, că se joacă, se iubesc și văd lumea în culori cum am văzut-o și eu. Ei zic că e în zadar, fiindcă oamenii toți au mințit despre mine și cea mai mare parte nu cred adevărul și nu au ochi pentru ceea ce e frumos, ba unii chiar cred că oamenii buni merită disprețul altora și eu am fost extrem de bună, dar eu cred că nu e în zadar. Am fost mereu un om normal, dar ei spun mereu că despre cei declarați nebuni nu se spune asta niciodată, că nu pot face o excepție în cazul meu. Că ideile și munca celor ca mine sunt mereu respinse și considerate căcat etc. - repet, mereu am fost binele, dar și inteligentă. După cum probabil știți sau bănuiți ca delir al unora, unii cred că proștii cred că eu aș fi sexul sau trupul și de aceea mă reneagă ca intelect, când, în realitate, spun ei, eu am fost mereu și trupul dar și capul sau spiritul. Dar e foarte logic asta, nu văd cum puteau crede altceva.
Din câte spun ei, se pare că faptul că am scris absolut tot adevărul despre mine a dus la reacții antagoniste. În primul rând, dat fiind faptul că am suferit atât de mult, și fizic și psihic, fiind nevinovată, a dus la lipsa de empatie și înțelegere a tuturor celor care au citit și oamenii m-au lovit și mai rău, așa cum, logic, se întâmplă în astfel de cazuri. Ei, toți ceilalți, au suferit mult mai puțin, mi s-a spus adesea, și nu au cum înțelege. Dar eu nu sunt un caz general, ci unul individual. Mi s-a spus că, pe parcursul mărturisirii mele, oamenii răi au inventat alte minciuni despre mine și despre alții. Ceea ce am suferit eu a fost așa rău și așa nedrept și așa de mult timp, încât nicunul din cei buni nu poate crede. Probabil dintre cei buni și proști, spun eu. Ideea e că acum 20-30-35 de ani poate oamenii ar fi crezut și înțeles, dar după aproape 40 de ani este total imposibil. Din păcate mulți cred că ce am spus eu e incomplet sau delir sau minciună, deși e ilogic. Sau parțial delir sau coșmar etc., deși totul e adevărat. Au inventat diverse proptele ca să susțină aceste minciuni. Mai ales că eu am fost un om ”prea” nevinovat și curat, ca în rugăciuni, sau ”prea” bun sau extrem de bun și extrem de deștept sau prea deștept, cum au spus foarte des, și ei cred că un astfel de om nu e lovit așa monstruos o viață întreagă, sau, mai important, că e o rușine monstruoasă așa ceva și nimeni nu vrea să fie recunoscut adevărul, și asta duce la furia proștilor care vor ca omul respectiv să moară și să fie mușamalizat totul, cum au spus adesea. Totul sub masca unui caz psihiatric monstruos, spun ei. Prin urmare, după ce am terminat de scris totul, am fost lovită și mai monstruos, tot zi de zi și tot complet izolată, pentru ca oamenii să nu înțeleagă adevărul, spun ei. Cei inteligenți au spus adesea că e o tragedie imensă, cum ei nici nu au mai întâlnit în realitate - nu știu asta. Numai cei răi pot crede adevărul, spuneau ei, și au tot interesul să îi prostească și să îi domine pe ceilalți. Chiar și lor li s-a părut, inițial, incredibil, mi s-a spus. Unii mi-au spus că de vină e numai familia mea și cineva a imitat-o acum câțiva ani pe verișoara mea - sau era chiar ea - cu ideea că ”Toată lumea vrea să mori în tăcere, Cristina” - și eu eram încă tânără și capabilă de viață bună și complet nevinovată și nu eram pe moarte, dar ei au spus că această idee e în asentimentul tuturora, și că normal e ca omul să nu se plângă deloc când e vorba de așa lucruri monstruoase. Eu nu sunt de acord cu această idee, sunt nebuni. (Unii au spus că eu am fost numai binele, dar verișoara mea a devenit ceva rău și că ei și-au pus degeaba speranțele în ea. Nu cred astfel de aberații, și vă conjur să nu credeți, măcar în cazul meu, ceea ce vi se toarnă în cap de către așa-zis experți care nu știu nimic despre mine și să nu învinuiți pe un om sau altul, după glasul din mintea voastră, care poate să fie o imitație.) Eu cred că nu e nicio rușine și că proștii oricum nu știau nimic despre mine și nu sunt vinovați, că eu nu am greșit nimic și nu am fost nedemnă de respect, dimpotrivă, și că nu trebuie să fiu omorâtă, și că se putea să fie totul bine, chiar dacă a trecut mult timp de calvar pentru mine. Mulți au spus că eu sunt singurul om treaz sau normal, dar eu nu cred așa ceva. Probabil că mulți cred că trebuie să mor, cum au și spus, fiindcă am suferit prea mult, prin urmare trebuie să fiu alungată din societatea normală sau liberă, fiindcă îi pot influența negativ sau fiindcă nu sunt capabilă să recuperez ce am pierdut, să mă adaptez la o viață normală după atâta tortură și inumanitate. Am trăit, ce e drept, peste 50 de ani într-un univers concentraționar, dar sunt încă eu însămi și ceva bun și frumos de fapt. Am fost izolată mult prea mult, dar aș putea să mă adaptez la viața în societate, ce e drept nu deodată. Eu încă mai sper în ceva bun și pentru mine. Ei spun că, de-a lungul a zeci de ani, diverși indivizi, printre care și colegii mei din 6 școli și facultăți și 4 locuri de muncă, au inventat că eu sunt altceva și altfel decât sunt, încă de când m-am născut, spun unii, și s-au mințit atât de mult unii pe alții despre mine, încât nimeni nu mai vede acum adevărul și chiar și cei răi nu îl cred și nici nu au cum, spun eu, fiindcă nu m-au lăsat să creez nimic și să fiu ceva util intelectual în lume cât timp puteam, deci oricum ei mă văd mai proastă și mai rea decât am fost, fiindcă au ascuns tot ce era bun sau normal.
Din păcate toți oamenii cred cu adevărat că ești ceva rău (?!), iar tu ai fost de fapt, mereu, ceva foarte bun. De aceea cruzimea imensă asupra ta trece drept lucru normal. Ei au fost mereu mințiți despre tine (?) și cred orbește minciunile și li s-au spus astfel de lucruri încât ei te-au ținut aproape complet izolată de zeci de ani (fără să aibă dovezi despre ceva rău). ?? Ce? Din ce spuneau ei mai demult și ce am înțeles sau am crezut eu rezultă că ei au chiar inversiune afectivă și alte aspecte schizoide sau paranoice față de tine, toate acele simptome pe care tu nu le-ai avut sunt ale lor și ți-au fost puse ție în cârcă - datorită minciunilor despre tine ei nu puteau înțelege normalitatea ta, deschiderea ta sufletească față de toți, cuvintele bune și sincera bucurie de a vedea și ajuta, pe cât posibil, alți oameni, de a gândi ceva bun și umanist etc. - când te vedeau așa curată, pură, ei credeau că ești nebună sau idioată și chiar mai des, că erai ipocrită - tu, care nu te-ai prefăcut și nu ai mințit nici măcar o dată. De aceea, din cauza minciunilor, tu păreai picată din lună sau te apostrofau urât că ”nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu-i miroase”, fiindcă ei nu puteau crede în ceva bun și totodată de valoare și implicit credeau că puterea mai mare o deține răul, nu oamenii blânzi și buni ca tine, care devin proștii tuturor și un cal troian prin care cei răi îi păcălesc pe cei buni. Nu știu dacă toate cele de mai sus sunt adevărul, dar știu că e posibil ca, printre otrăvurile din viața mea, să fi fost și arsenic (eu chiar am fost otrăvită rău, fiind complet nevinovată și bună și deșteaptă, dar nu țin, normal, să fie public acest lucru), fapt pentru care există această vorbă care se referă și la usturoiul care conține arsenic și pe care mama îl urăște foarte tare, mereu spunea asta, de când eram copil, dar și la mirosul gurii - care duce cu gândul la alte lucruri. Aproape toate zicalele, proverbele și vorbele de duh din ”popor”, conțin și multe alte conotații, sensuri colaterale, fapt pentru care se transmit în mai multe direcții (rolul fatic, sensul figurat, sensul ad litteram etc.). Poate că e mai bine să spunem că omul a delirat că e otrăvit, ceea ce e plauzibil, date fiind diverse fapte clare și dovedibile din viața acelui om. Ei nu vor să recunoască absolut nimic, au spus ei din nou degeaba ai încercat săm îi convingi, ei nu pot accepta ca oamenii să înțeleagă că în România există astfel de monștri, cum au fost, de exemplu, cei responsabili cu partea din viața ta ce seamănă cu piesa ”Arsenic și dantelă veche” și mulți alții. Ei vor eventual să repete oricând aceeași crimă sau altele, fără să fie bănuiți, sau, mai ales, să poată oricând supune și conduce acea parte naivă și plină de bun-simț și bune intenții de oameni (și adesea tineri) cumsecade, idealiști etc. De aceea de fapt au șters toate dovezile despre viața ta și chiar au dărâmat blocul cu otrava din dantela aceea etc. (Chiar nu știu dacă l-au reconstruit, poate da, în apropiere de fosta cofetărie Perla, unde am stat cu chirie - întâmplător am văzut că l-au dărâmat). Repet, am fi putut spune că era altceva, nu otravă. Ei spuneau mereu că oamenii buni, care îmi seamănă, sunt din păcate, prea proști și nu pot concepe că există real ceva așa monstruos cum a fost viața mea.???
10.02.24
ora 5.30 dimineața
de vreo oră mă tot bat la cap cu ideea că ei nu au reușit din nou să mă radă sau să mă controleze, fiindcă absolut tot ce am povestit eu e adevărat, în cele mai mici detalii
”e cea mai monstruoasă poveste adevărată, spun ei, cum vrei tu ca oamenii să creadă adevărul?”
”În România sunt acceptați numai monștrii. Toți oamenii buni sau normali au fost mințiți despre tine”??? Eu nu cred așa ceva.
Ei spun că eu sunt singurul om tratat monstruos, fiindcă am avut dreptate mereu și toți vor să mor, ca să nu fie obligați să recunoască ei adevărul.??? Poate nici dvs. nu credeți tot ce am spus, dar totul e adevărat, poate ați fost îndoctrinați că sunt nebună.
Unii spun mereu adevărul în mintea ta fiindcă sunt prea proști ca să înțeleagă că ai dreptate în întregime și alții că sunt nebuni și ar trebui să fie dominați cu forța - tu nu ai cum să îi domini și astfel ei te-au lovit și fizic în ultimele zile și au grăbit căldura și primăvara, așa cum au făcut adesea. Și probabil tot pe mine au dat vina, numai fiindcă domniile lor vor să mă distrugă, cum au și spus și făcut, fiindcă sunt un om prea bun și am dreptate și ei vor să ascundă tot ce au făcut etc., deci nu le pasă deloc de restul lumii și de datoria morală și față de ceilalți oameni și de mediul natural.
Totuși am și eu impresia că ei sunt prea proști și răi ca să creadă adevărul curat despre mine. Ei mereu au ideea că oamenii buni nu au ce căuta în societate decât ca robi, prin urmare nici eu, și aceasta e o idee greșită, aș fi fost în stare de realizări în studii dacă mi se dădea dreptul - nu au vrut, cum zis și alții, din orgoliu, și din cauza asta am suferit și eu și alți oameni nevinovați.
Acum, bineînțeles ei spun că acum sunt prea bolnavă fizic și de aceea ei trebuie să mă omoare, dar până acum ce au avut atâția ani și de ce m-au otrăvit? poate nici acum nu trebuie să mă omoare Ei spun că nu eu trebuie să fiu stăpânită cu forța, fiindcă am fost mereu un om normal și foarte inteligent, ci ei, care sunt și nebuni și proști și m-au chinuit zeci de ani, inclusiv în ultimii, încontinuu, pentru interesele lor personale. Chiar acum au intrat din nou peste ideea lor veche că din cauza unei nebune pierd ei totul - deși nu am fost nebună niciodată și nu e nimic rău din cauza mea și nu știu de ce se tem ei mereu că pierd ceva, deci la interese personale nebunești. Ei spun că idioții ăștia nu pot crede tot adevărul și eu nu știu ce minciuni să inventez, fiindcă am spus numai adevărul. Eu cred că adevărul e mai bun și ei zic în engleză că nu îi pot păcăli - poate și ăștia cred că eu mint. Minciuna nu folosește la nimic, decât la omorârea celor nevinovați, cum au spus și ei prin tot și toate.
Ei spun că e normal că am spus numai adevărul și că evaluarea și judecățile mele sunt corecte, fiindcă am fost geniu sau extrem de inteligentă și masacrată 50 de ani - dar ei sunt proști și nebuni și nu pot înțelege și nu pot fi de acord cu mine - adică cu faptul că am cerut să fiu lăsată în pace și în viață și acceptată normal, cât de puțin - ei chiar sunt proști și nebuni mi se spune și nu pot crede nimic din multe motive - mai ales că ei nu au fost în locul meu și eu am fost mereu izolată și lovită monstruos și fiindcă ei sunt îndoctrinați că sunt nebună de către așa zis specialiști, care i-au mințit nu doar că aș fi bolnavă psihic și fizic, ci și că mint sau fabulez sau am delir, ceea ce clar nu putea fi putea fi dovedit că nu e și le-au imprimat prin educație sau le-au sugerat ideea absurdă, a priori, că asemenea nenorocire nu poate exista în mod real (cum a fost întreaga mea viață) și că eu aș fi ceva rău și proastă etc.
De multe ori au spus că eu sunt de departe cel mai bun și nevinovat om, dar proștii nici asta nu pot înțelege - nici eu nu cred: cum adică cel mai bun om, cum poate fi măsurată bunătatea?
Ei spun că eu trebuie să înțeleg că ei au făcut cea mai monstruoasă crimă cu putință și că nimeni nu vrea ca oamenii să înțeleagă acest adevăr, ca să nu apară știu eu ce reacții violente ale unora - eu cred că nu ar apărea - răul mai mare a urmat după ce ei au spus de multe ori că trebuie să mă omoare ca să mușamalizeze cazul, cum vor toți, și toți cred că nimeni nu vrea să fie adevărul de ”dragul” meu (spuneau ei cu dispreț și răutate, ca și cum eram țață proastă, cu pronumele ”matale”) - și toți mă urăsc așa cum au fost mereu urâți martirii, mai ales înainte să moară, înainte de ipocrita închinare de rigoare. Cât despre starea vremii, nu le pasă, dimpotrivă, au crezut că va fi mai bine cu cât mă omoară mai repede sau chiar numai să mă omoare, ceea ce amintește de prostia liliputanilor care îl imobilizaseră Gulliver - pe internet au pus ca etoimologie a numelui uriașului rusa și franceza. Deci ideea multora era să mă omoare ca să scape ei de vină, cum am făcut cu Hristos, peste care au pus păcatele lumii, ca pe un țap ispășitor care îi ”mântuie” și îi ”purifică”, cum e scris peste tot, inclusiv în Biblie. Au avut, direct sau indirect, toate ideile cu putință. Ei toți au luat hotărârea asta, apoi va fi altcineva cu rolul pe care l-am jucat eu legat de vreme și cutremure, adică un om maltratat. Totuși, repet, e greșit să fiu omorâtă, în orice fel. Ce dacă au făcut o crimă monstruoasă? Dece vor și mai mult rău? Am fost totuși un om perfect. Eu nu pot gândi ca ei - ei spun mereu că normal e să fiu omorâtă, fiindcă crima lor a fost prea monstruoasă.
Ei zic că, după toate câte au făcut și toate minciunile lor, care de fapt distrug vieți, ei tot nu s-au trezit, tot nu au înțeles ce sunt eu. Nu știu, pare să fie așa. Ei spun că mi-au intentat proces de calomnie, fiindcă am spus adevărul și numai adevărul despre niște oameni pe care, prin urmare, nu i-am calomniat și cărora nu le pasă decât de propria lor persoană și familia lor, eventual. Adevărata calomnie a fost o viață întreagă numai asupra mea, prin multe minciuni, spun ei, deși am fost un om perfect și nu am greșit nimic. Faptul că anumite fenomene terestre au apărut legate tortura asupra mea i-a întărâtat și mai rău și, în loc să se oprească din răul asupra mea și să înțeleagă ce e bun, ei cred că eu aș fi o forță brutală a naturii care trebuie exterminată, când, în mod real și dovedibil, întreaga viață am fost un om care s-a impus prin cinste și adevăr, prin inteligență reală și complexă, prin frumusețe și bunătate sufletească și nu semăn deloc cu portretul meu creat de ei, deși am fost în mod clar izolată și nu am avut șanse să dovedesc ce am fost. Chiar și scrierile mele, deși arată clar adevărul și binele, inclusiv micile mele încercări artistice, curate și bune și sincere în ciuda suferinței și nedreptății asupra mea, au fost interpretate drept altceva decât sunt.
Tu ai fost dată pe mâna proștilor și proștii distrug orice geniu care li se dă pe mână, fiindcă nu pot înțelege nimic despre acesta. Ei trăiesc într-o serie de iluzii despre lume, manipulate de diverși intelectuali, iluzii religioase, politice etc. În plus, ei cred că tu ai greșit ceva, că de aceea ești omorâtă și tu nu ai greșit nimic, ei au fost manipulați. Mai demult tot așa spuneau și spuneau că, deși sunt un geniu/dumnezeu/om extrem de bun și nevinovat, totuși politicienii mă vor omorî – astfel mereu au manipulat idei de genul ”nu vor nici nemții”, ”nu vor jidanii”, nici Rusia nu vrea” etc., deși eu nu am avut nicio legătură cu politica. M-au torturat încontinuu din 84 și oarecum și înainte de 84, dar nu era necesar aceasta și nu ar fi trebuit să mă omoare nici acum, sunt proști. Tu ești într-adevăr ceva excepțional și bun, dar poporul nu vrea să recunoaștem adevărul despre tine, de aceea te-am izolat și te omorâm. Familia ta, cu excepția unei persoane, vor și ei să mori, ca să fie ascuns adevărul. Cum spuneau cu ani în urmă, eu am devenit o problemă legată de orgoliul național, deși am fost ținută în lanțuri și izolată toată viața cu adevărat. Mai am de adăugat deseară sau mâine un ultim fragment în aceste lamentații, despre morală și moralizare, plecând de la ideea de azi a unora: ”Unele adevăruri nu se spun, asta nu ai înțeles tu, Cristina. ” ”Tu ai greșit o singură dată, fapt pentru care ai fost condamnată la moarte. ” Nu am greșit niciodată și am fost totodată un om foarte inteligent și bun, totul a fost mereu cum am povestit eu. Alții zic iar că mama i-a păcălit pe toți și nimeni nu poate vedea dincolo de teatrul ei, și eu degeaba am fost complet sinceră o viață întreagă. Poate că nu e așa.
Azi din nou durere înfiorătoare în moalele capului și arsură extrem de puternică la cap de mai multe ori, cu înțepături de bont sâcâitoare. Ei spun că e foarte clar că mă omoară și de ce mă omoară - ca să nu se facă ei de râs... Dacă nu pot azi, mâine voi scrie acel fragment și apoi nimic. Unii cred că poporul nu poate să creadă adevărul, fiindcă eu sunt singura care a spus numai adevărul și ceilalți, toți (cine?), au mințit. Idioții, cred alții, încă mai cred că tu ai avut delir.
11.02.24
Înainte de a scrie acel ultim fragment pe care am promis că îl voi scrie, și care va fi cu adevărat ultimul, înainte să închid aceste mărturisiri pe facebook definitiv, mai adaug doar câteva idei mai vechi despre mine. E adevărat că nu am avut nicio vină și că am fost mereu un om normal și nu am mințit niciodată. Am fost un om cu adevărat inteligent, după spusele lor geniu (cred că e evident că nu, dar nu e o idee dăunătoare) sau om de o inteligență extremă. Oricum e adevărat că am fost un om foarte inteligent (dintr-un anumit punct de vedere și era dovedibil) și aceasta nu e o idee narcisică sau megalomanie sau ceva anormal, cum poate că v-au spus unii oameni răi. Totodată am avut o continuă, frumoasă și imensă căldură sufletească, bunătate reală și virtuți (caracter bun). Ei spun că poporul trăiește într-o imensă confuzie și delir despre mine, fiindcă li s-au spus minciuni. Totuși ei spun că oamenii nu mă acceptă fiindcă adevărul despre mine e inacceptabil. Când eram foarte tânără, niște creaturi abjecte, barbare etc., au profitat de inocența și gingășia și bunătatea mea feciorelnică și m-au masacrat sexual de la distanță. Astfel, poporului i s-au spus minciuni despre mine de către cei vinovați de tortura asupra mea, în timp ce în realitate eu nu am avut niciodată înclinații erotice, întreaga viață, și nu am nici acum. Poporul crede totul invers decât a fost și este, mi se spune mereu. Acum voi relua ideea la care mă refeream.
”Unele adevăruri nu se spun, asta nu ai înțeles tu, Cristina. ”
Mai întâi voi analiza ce sens are această propoziție pentru mine. Un prim aspect e că ideea aceasta sună ca o mustrare și totodată un imperativ. Este o afirmare a superiorității unui idiot. El mă vede proastă și nedemnă de respect și crede probabil orbește că eu greșesc și el, având experiență sau inteligență mai mare decât mine, cunoaște ce se cade și ce nu se cade. De aceea el folosește prenumele meu, într-un fel de lipsă de respect verbalizată, clară. Ideea e de fapt că trebuie să nu spunem unele adevăruri și el știe acest lucru și care adevăruri, în timp ce pe mine mă vede ca pe o ingrată sau revoltată conștiință a unui om nedreptățit, care face scandal fără niciun rost, care uită regulile bunei cuviințe și spune adevăruri scandaloase, tulburând echilibrul sau cutumele societății. Sfidând bunul simț și regulile nescrise ale societății, numai fiindcă un om bun și nevinovat, chiar el însuși eventual, e omorât. Deci trebuie să citim propoziția drept ”Unele adevăruri nu trebuie să se spună, Cristina, asta nu ai înțeles tu!” Deci trebuie să afișăm lucrurile în public așa cum "se cade", (urâtă expresie într-adevăr), indiferent de nedreptăți sau crime care sunt în desfășurare. Deci trebuie să cădem. De unde știe acest individ că eu nu am ”înțeles” ce trebuie sau nu trebuie, legat de anumite adevăruri? Ideea lui este că am încălcat deja anumite reguli și asta îl deranjează, deci propoziția lui are sens numai dacă o citim drept ”Unele adevăruri nu trebuie să se spună, Cristina, tu ai încălcat această regulă! Și ce îl doare pe el? De ce mă sancționează cu mustrare? De ce mă crede proastă că nu am știut/cunoscut anumite reguli și el e deștept și știe tot - dar poate că nu e doar faptul că am fost masacrată sau nedreptățită, poate că aveam dreptate să spun adevărul datorită unor lucruri pe care le-am cunoscut pas cu pas și care par să impună mărturisirea adevărului pentru a evita ceva rău, nu doar moartea propriei persoane. Să citească el cu atenție tot blogul meu de memorii și va vedea în ce ordine temporală am înțeles eu regulile sau legile societății sau situația mea tragică în lume - va vedea de ce am decis să scriu totul după aproape 30 de ani de calvar în care nu am spus și oricum nu aveam cui spune nimic. Va vedea că nu aveam cum să cunosc și nu aveam cum să fiu de acord cu știu ce eu reguli neclare de conviețuire. Nici măcar nu aveam de unde să știu aceste lucruri, fiind izolată, dar nu nebună, din 1984. Ei spun mereu că toți oamenii mint că eu sunt nebună și așa vor toți să rămână situația. Pe el îl deranjează faptul că eu am spus adevărul tot despre mine aici - deci îl irită anumite idei exprimate în cuvinte. El consideră, spune din nou el sau altul, că victimele nu sunt acceptate în societate decât dacă fac jocul agresorilor. Prin această intransigență a sa în fața exprimării adevărului și a ceea ce e drept, el sugerează că, atunci când se întâmplă ceva rău, o anumită crimă asupra cuiva, acel lucru trebuie ascuns cu orice preț, nu trebuie exprimat verbal, deci numai forța brută și violența au dreptul la cuvânt în lume, spune el, cuvintele victimelor gingașe și fără apărare nu sunt binevenite. Poate că are dreptate că, în ultimă instanță, numai forța brută se impune, dar ea se impune fiind de fapt coordonată și controlată chiar de anumiți intelectuali, aproape totdeauna, haosul și vidul de putere nefiind dorite de nimeni. Acea putere intelectuală, care domină și civilizează brutalitatea, este o putere logică, logocentrică, depinde de forța logicii verbale. Intransigența lui asupra acestor interdicții e greșită și ilogică, absurdă, fiindcă implică faptul că unele adevăruri nu se spun niciodată, indiferent de nevinovăția victimei, de gravitatea crimei, de urmările rele ce rezultă din ascunderea adevărului despre crimă, de periclitarea multor lucruri mai importante decât onoarea falsă a unor criminali care par să aibă o imunitate aberantă în fața moralității. Chiar și omorârea sau torturarea continuă a victimei, după ce i-au fost aduse diverse alte prejudicii, este ceva grav. În realitate, mult mai importantă decât forța brută este forța cuvântului, care poate aduce vindecare, iubire, iertare, repunere în drepturi (eu nu le-am avut niciodată), înțelegere a realității, profilaxie a unor viitoare alte crime, bucurie și catharsis artistic (catharsisul artistic poate duce la alte crime, deci atenție și atenție la mimetismul psihodramatic), pace și lumină în locul ignoranței etc. În ciuda acestor multe idei care laudă compromiterea victimei și tăinuirea oricărei crime (probabil că el s-a referit la crimele mai grave, cele mai puțin grave par să fie acceptate testimonial), eu continuu să cred, precum copiii cuminți, că omul nu trebuie să primească în dar la predica de pe Munte, doar Împărția cerului și alte lucruri divine, fiind cu inima curată, blând, făcător de pace, prigonit pentru dreptate, milostiv etc., cum în mod evident am fost și eu, ci omul ar trebui să aibă dreptul de a trăi paradisul terestru acum și aici, în funcție de capacități sau talente, de ce e bun și adevărat, să nu fie ostracizat și lapidat psihic numai fiindcă unii i-au făcut rău și nimeni nu vrea adevărul - cred că omul bun și capabil ar trebui acceptat în funcție de ceea ce este, (și eu am fost ceva bun), neținând cont de abuzurile din trecut asupra sa. În ciuda acelor abuzuri, unele victime nu doar că au perfectă dreptate și sunt perfect nevinovate, dar este posibil ca ele să fie și doate cu calități și virtuți și capacitate intelectuală bună - de ce să dăm cu piciorul binelui, doar fiindcă acel om a fost torturat sau lovit în trecut? Justiția pozitivă (adică acordarea de drepturi celor nedreptățiți etc.) e de mii de ori mai importantă decât justiția punitivă, de pedepsire a celor vinovați. Precum copiii buni din toate epocile, inclusiv cea actuală, eu cred și acum că adevărul și dreptatea nu sunt niciodată ceva ce trebuie evitat, că sunt mereu ceva bun, care susține societatea, că idealul purității este ceva bun, chiar dacă nu e atins niciodată - idealul moral, binele mi se pare a fi în asentiment cu ceea ce e totodată util. Ca moralist, eu sunt intransigentă și nu accept ideea de ”răul necesar” sau înlocuirea albului cu nuanțe de gri, consider că aceia care mă contrazic și vor cu adevărat să mor și adevărul să fie ascuns sunt oameni ticăloși, corupți, care au ceva rău de ascuns și nu au dreptate. Poate că au fost corupți în mod treptat și au avut impresia că devin mai maturi renunțând la ideile curate și frumoase din prima tinerețe. Deși pentru mine idealul moral a fost mereu absolut, fără compromis, țin să precizez că, în cazul meu și poate tocmai în cazurile mai nedrepte, în care ei spun că adevărul trebuie evitat, că nu trebuie spus sau scris public, se întâmplă că și idealul utilitarist al moralității - o acțiune e bună dacă duce la maximizarea beneficiului pentru cei mai mulți - era în acord cu lăsarea mea în viață, care avea mai multe consecințe bune decât rele, chiar nimic rău. Cred că omorârea sau distrugerea nedreaptă a cuiva în mod categoric e ceva rău pentru mulți oameni și nu satisface decât câțiva ticăloși care vor acel lucru și de fapt nici pe aceia. Din punct de vedere deontologic e încă și mai clar că diverși indivizi au greșit asupra mea. Astfel spus, pentru mine morala dreaptă este de preferat (și din rațiuni practice) unei dezgustătoare și reale imoralități, care distruge ceea ce e bun de dragul unui parvenitism fără scrupule. Ei au spus adesea că eu am scris adevărul în zadar, fiindcă am fost condamnată la tortură de zeci de ani și moarte, fiindcă unii oameni răi au mințit despre mine. Eu cred, în ciuda ideilor lor greșite, că e mai bine să fie acceptat ce e drept și adevărat. Ei spun că nimeni nu mă crede, nici dvs., fiindcă toți ați fost îndobitociți și îndoctrinați într-un fel sau altul și credeți că eu am fost nebună și proastă, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată. Acum pun punct acestor scrieri, încă mai sper că oamenii se vor trezi și nu mă vor omorî și vor pune punct izolării inumane în care m-au obligat să stau întreaga viață, în ciuda faptului că am avut mereu perfectă dreptate. Pur și simplu, spun ei, toți au fost mințiți că eu aș fi nebună și că e bine să mă omoare în văzul lumii întregi - evident izolată complet din 84 și fără vreo șansă de a fi cu alții și respinsă de autorii de poezii sau haiku și de toți cei cu care am avut tangențe doar, în trecut. E adevărat că am spus adevărul tot începând cu 2013, dar acest lucru nu a fost greșit din partea mea. Sunt nevinovată și fiindcă sigur mă omorau oricum, chiar dacă nu scriam nimic, totul a fost exact așa cum am spus. Tortura asupra mea a fost mare și reală, un alt motiv pentru care am scris adevărul și adevărul e clar exprimat și foarte puțin sau deloc distorsionat de suferința prin care treceam. Individul care m-a atacat cu ideea de la începutul acestui paragraf nu are dreptate deloc, nici din acest punct de vedere. În virtutea celor de mai sus, unii au spus adesea că eu am scris totul degeaba și tot degeaba am aruncat margăritarele în fața porcilor, fiindcă nimeni nu crede adevărul. ??? Mulțumesc dacă ați citit, totul depinde de dvs., oamenii liberi - eu am fost închisă cel puțin din 1984, dar nu am greșit nimic până azi, în afară de câteva mici detalii insignifiante. Vă spun la revedere, deși nu ne-am văzut niciodată.
(Chiar acum, când am terminat de scris această expunere a principiilor morale în cazul meu, unul îmi spune, în engleză, că ”nimeni nu vrea adevărul”, ceea ce e o idee greșită, un lucru rău - poate că e adevărat, dar duce la crimă hidoasă, cum spun alții și mai e ceva - toți cei care lovesc în mine cu astfel de idei, poate adevărate, în același timp mă lovesc, aproape întotdeauna, fizic sau cerebral, adică lovesc în trupul meu. Altul, în română, tocmai spunea nu mai știu ce, probabil tot vreo idee veche, probabil legată de aceste concluzii ale mele de mai sus, dar s-a șters repede din memoria mea. Se pare că, deși am avut multe calități și virtuți, oamenii mereu gândesc răul la adresa mea sau despre mine. Ei spun din nou că proștii cred că adevărul e cu totul altul și că eu delirez sau mint, cu scopul de a îi păcăli pe ei ca să nu mă omoare. Ei spun că eu nici nu am priceput de ce sunt omorâtă.??? Fiindcă un porc (?) inventează minciuni crase despre mine, zic ei, pe care eu nu le pot bănui, în timp ce mărturia mea autoanalitică este monstruosul și crudul adevăr despre un om nevinovat. Mi-au reamintit că unii, mai demult, spuneau că, deși am reușit să înțeleg lumea și sunt un om lucid și am ieșit la lumină, și am spus tot adevărul, ei, în loc să mă accepte, mă omoară. Am reușit tot ce putea să reușească un om în aceste monstruoase condiții de mediu. Mă gândesc iar că s-ar putea ca oamenii să fie orbi și să creadă că sunt ceva rău deși nu sunt motive și am fost cu adevărat, concret, ceva foarte bun, chiar extrem de bun - nu e laudă deșartă, cred că probabil, dacă ar fi văzut adevărul, nci măcar proștii nu ar mai fi vrut omorârea mea. Mă gândeam că poate că dvs., cei care au citit ce am scris eu pe facebook, aveți motive să credeți că eu am fost ceva rău, poate fiindcă ați fost amăgiți despre mine - și totuși vă spun adevărul: deși am fost masacrată monstruos și otrăvită după moartea tatei în 2005 și de atunci încoace nu am avut nici cea mai mică greșeală, totuși țin minte cu certitudine cum am fost tot respinsă complet și lovită zilnic și înainte de 2005, izolată aproape, lovită fără să înțeleg motivul și absolut cert nu am avut nicio greșeală nici atunci, în afară de câteva gânduri sau idei greșite, subliniez, doar câteva, ceea ce era normal, fiindcă eram tânără și izolată, nu proastă; iar după 2005 nici măcar nu am mai gândit greșit, decât 2 sau 3 lucruri absolut cert, ceva fără importanță. Nici înainte de 2005, nici după, nu am făcut niciun rău și nu am greșit cu fapta sau cu cuvântul nimic. Repet, au fost doar câteva gânduri greșite ale mele, în timp ce mie toți mi-au făcut rău o viață întreagă, cu foarte multă cruzime. Nu trăim în cărțile lui Orwell, oamenii nu trebuie torturați sau omorâți pentru doar câteva momente de ilogicitate, datorită ignoranței normale a unei anumite vârste. Numai faptele sau cuvintele rele ar trebui pedepsite, numai minciunile, nu și adevărul și eu puteam dovedi tot ce am scris - și oricum nimeni nu a fost cu mine împreună, darmite să mă întrebe ceva. Ei zic că e ceva monstruos, că toți intelectualii mint despre mine, că ei mă supun unor torturi monstruoase și morții, deși știu că nu am greșit nimic și că am fost un om inteligent.???!)) Ei spun că e cel mai nedrept lucru și cea mai monstruoasă crimă care s-a întâmplat în istorie și totuși încă sunt vie...cel mai rău îmi pare că nu m-au lăsat să îmi împlinesc destinul ca intelectual, fiindcă sigur aș fi reușit ceva bun și frumos și m-aș fi dezvoltat mult prin autodisciplină... dar nu-i nimic, încă mai vibrează cristalurile (vorba poetului) în mine și încă sunt ceva bun... ”Niște porci infecți”, spun ei iar, care, din câte am înțeles eu sunt mai proști decât mine, ”au mințit întreaga lume despre tine și acum te omoară”, ca să nu fie dați ei de gol. Și asta în ciuda valorii mele intelectuale reale și caracterului și sufletului frumoase și bune. Lumea, spuneau ei adesea, crede că tu (adică eu) ești răul și ei binele și de fapt ei sunt ceva extrem de rău și crud și tu ceva extrem de bun.
12.02.24
Azi noapte m-au torturat înfiorător, încă îmi este rău și am dureri, deși este ora 12. Azi e frig afară sau așa mi se pare mie. Am zis că nu voi mai scrie nimic și așa va fi, în afară de o rectificare, pe care am notat-o și mai demult: aproape toate tipurile de tortură duc la încălzire, uneori puternică, dar există și acest tip de tortură și durere, mai rare, care duc la înnorare și răcirea aerului. Dar pentru scurt timp. Despre creaturile care mă lovesc, inclusiv acum (și e evident că sunt omorâtă), au foarte multă ură și mă loveasc cu multe minciuni și insulte (acum m-au luat cu zât), crezând, după cum spun toți, ceva rău deste mine - probabil că sunt foarte proști în acest sens. Am fost mereu la fel și am fost un om foarte inteligent și fără greșeală, nu e laudă deșartă. Am avut aproape toate calitățile pe care, de fapt, oamenii le admiră mult. Ei aus pus de câteva ori că oamenii m-ar fi venerat dacă ar fi știut adevărul despre mine. Nu cred nici asta. Ei mereu au zis că acești porci sunt cei mai mosntruoși din întreaga itorie și au ideea că eu trebuie să mor. Mai spun, pentru ultima oară, e greșit. Am fost perfecțiunea și nu am greșit nimic. Pe mulți i-au păcălit cu ideea că sunt ”defectă” și de aceea trebuie să mă omoare - e fals, sunt nebuni. Alții au ideea că numai în România se întâmplă această crimă monstruoasă, prin urmare toți au interesul să mă omoare ca să nu înțeleagă lumea adevărul.??! Vă mulțumesc pentru faptul că ați existat în viața mea. La revedere din nou.
Ei spun că eu am fost crescută și ținută toată viața în ură și teroare, fiindcă niște porci au mințit despre mine. Oamenii nu trebuie să înțeleagă adevărul niciodată, spun ei insistent, fiindcă tu ai fost mereu un om extrem de bun și inteligent și oamenii cred altceva, opusul chiar. Nu înțeleg de ce spun ei mereu asta peste mintea mea, ca și cum m-ar acuza că nu am murit încă sau că nu m-am prefăcut a fi proastă și rea sau că nu au reușit să mă distrugă intelectual mai mult și mai repede. Eu nu sunt de acord cu această idee a lor - nu au dreptate, eu chiar am fost un om perfect și chiar de valoare intelectuală și numai binele și frumosul - minciunile lor urâte despre mine favorizează agravarea torturii și urii asupra mea seara și noaptea. Probabil că dacă era adevărul, chiar și numai o parte, oamenii nu m-ar fi omorât sau torturat monstruos.
Ei zic din nou și din nou că poporul mă omoară fiindcă nu a înțeles nici măcar ce sunt eu, sau că nu am fost nebună, că am fost un intelectual perfect normal și că nu am avut nicio greșeală, că acțiunile mele nu au avut niciodată consecințe rele pentru alții. La fel și intelectualii, spun ei, nu au înțeles aceste lucruri și nici faptul că am fost un om inteligent și extrem de bun, că nu am mințit niciodată etc. Ideea e că niște porci monstruoși (?) au păcălit întreaga lume despre mine, le-au inculcat oamenilor ideea că trebuie să fiu omorâtă și că acest lucru va salva lumea de lururi rele, că va fi mai bine pentru ceilalți oameni. Nu mă omoară numai cu otravă, ci și foarte clar cu izolare foarte îndelungată și completă. Totuși am fost perfecțiunea și meritam poate și drepturile intelectuale, nu am fost nebună, așa cum m-au tratat colegii din facultate (unii sugerează că porcii cei mai mari au fost psihologii), care au sugerat și că eram proastă prin modul în care mi-au vorbit, deși eram un om inteligent. Acum 2-3 zile m-au otrăvit din nou, spuneau ei azi, ceea ce explică multe din simptomele din ultimele 2-3 zile. Ei spun că poporul vrea să fiu otrăvită fiindcă mereu am spus numai adevărul și toți vor mușamalizarea cazului meu, ca să nu înțeleagă lumea cât am pătimit, fiind nevinovată, din partea unora, și nici faptul că am fost extrem de inteligentă. Am fost ades otrăvită, dar mult mai mult când locuiam în București, nu doar cu otravă în alimente. De data asta însă abdomenul meu s-a destins în mod brusc mai mult ca în toate dățile precedente, din care mai găsiți pe blogul meu fotografii, nu mai are rost să mai fac acum altă poză. Burta este inelastică, extrem de tare. Din cauza balonării extreme am dificultăți în respirație și s-au agravat iar problemele cardiace. Mama are aceleași simptome, tot de 2-3 zile, ceea ce sugerează că am ingerat amândouă aceeași otravă. Sete extemă tot de 2-3 zile, continuu, nu trece cu apă. Deci poporul nu suportă că am spus adevărul, zic ei, deși am fost forțată să fac asta, prin multe lucruri. Alții au spus că ei mi-au dat otravă și cu scopul lovirii mai ușoare a creierului meu (și a inimii), ștergerii memoriei mele, degradării mele intelectuale treptate, fiindcă ei nu suportă ca eu să am memorie și să fiu mai inteligentă ca ei, având în vedere ”condiția mea socială”, în timp ce alți proști cred că trebuie să fiu distrusă intelectual, fiindcă ei cred că aș fi nebună sau ceva rău și ei nu pot accepta ca un om ca mine să aibă influență ca intelectual în lume. Mai mult decât atât, ei au credința că trebuie să fiu controlată, și că otrava îmi slăbește organismul și creierul și astfel ei pot să mă lovească, încercând să mă controleze, cu mai multă ușurință. Să mă facă ”de comandă” sau semidecomandată. Astfel ei vor să lovească autocontrolul meu, să nu mă lase să mă dezvolt sau să creez ceva intelectual, deși încă puteam anumite lucruri, în ciuda bunătății și înțelepciunii mele. Sau ei cred că astfel mă ”termină” mai repede, cu mai multă ușurință, că mă ”aranjează” etc. și că devin mai manipulabilă. În realitate tot ce am spus e adevărul și am fost unul din oamenii cu mult calm și seninătate în permanență, cu fond frumos și pozitiv afectiv și de gândire, e greșit că sunt distrusă cum zic ei, încontinuu, și omorâtă. Și acum îmi reverberează în minte una din ideile lor favorite - anume că proștii cred de mult timp că eu mint sau sunt ipocrită și nimic nu a fost în viața mea de acest gen sau că sunt altceva decât par sau decât am spus că sunt, deși mereu am fost la fel.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postare prezentată
Ultima parte – CONCLUZII - enumerare
Concluzii, partea 1 Azi, 12.12.2020, încep să scriu ultima parte a acestui blog despre viața mea. Iar au intrat în mintea mea cineva în li...