Aseară am fosg la trpiță, cumam expclait. Au fost mulți angajați acolo și s-au legatde mine împoreună cu indibvizi careau venit, s epare, dinadins acolo. Și tineir care îșoi băteua joc demine pstadă etc.Astfela inrratțși ama mă sămă măcleărească asearăși m-au masacrat cu toții, înfoirotor detare, cumnu a mai mfost de circa 2 ani, când am descoperit singură anutmei memrode deapărarefață def_tereaor monstruoasă. Înaiintede aceși 2 anicu certitidne nu șituam nici mcăarsă mă apăroarecum și eimpă mcelăreau înforoităr 9și câdn stăteam înora) oicțt tăceam și făceam alte ytreburi și nici nu începusem acest blog și ala feldupă ce l-am început, cu mltăotravă și în izoalre tatlă și cu foarte multenecazuri și răutatea lor,cum am povestit. :i m[ m[cel[reau ]nfioet[r d monsturso ore lungi i d mai mutle ori pe zi.Și nici nu i-am provocat niciodaăt și totdată nu am afcăut nci cel mai mci rău nici alnterior de toruta asuirpa mea zi și oapte cu multă otravă! Nici celmaimci rău cu certitidine și nici nu șșitu să f+_tpe nimeni i am gțndit merue corectși bineel și adevărul.Aseară au spusc ă ei îi mcăelăres alstfel pe oameii decar enu le place. Nu au acest drept și am fot percfecțunea și fozrteinteligetă și nu aveau cum măcunoască,nimeni, am fost ținută izozltă cu forța. În ziele cerumează următiroul lucru pecar el voi face estesă scrui acel text pe aream vrut să îâl scriu de mult și nu am putut și să îl cor3ectez,deși erste dfoaretegreu și dureazîă mult,și apoi voi îcnerca să coreectge zși să repiblic, tostetextele scris ilizibil fiidncă nu uiapot scrie începțnd deci cu 5 mai și apoi toate până în ziua w azi și abia api voi scrie dacă nu mmor,finalul acestui bog, pe c\re am vrut să îl scriu de acum câtev\a luni, dar m-au mcelărit înfiortăor zi și noapte și cu multămotravă și scsriu gfeu acumfidincă m-au lovit îânc ap în așafel încât să nu mai pot folisi degttle,și deci nuam avut cum să îlscriu mai repeede,fidn tortuată și trebuind că facși altele. Înbiblitoeca miorase înfirotăro otravapusă d eei. Din toamna trecută nu am ai fost hrană nepororcpvăită deloc, poate cel mult de 3-5ori, printrecare și caissele luate demine delamega ieri searăc. Azi am reuit s[ m[ trezesc abi al ora 1 dup[ masa.
Deși a fost un om foarte stabil psihic, constant și calm și foarte bun mereu, m-am ales cu aritmie cardiacă, pulsul este inegal și inconstant. Nu mă mai duc la medic. Asta din cauza otrăvurilor cu care sunt tratată de mult timp. Și totuși nu trebuia să fiu omorâtă. Am explicat totul de mult și ei spun că ei au manipulat opinia publică, astfel încât proștii să creadă că îi mint sau delirez. Nici măcar despre otravă nu au crezut, la început cel puțin. Tot ce am scris e și a fost adevărul, nu am greșit nimic, și nu am fost nebună, nici datorită suferinței imense și răului pe care mi l-au făcut, și meritam dreptul la studii sau măcar viața. Am fost chiar perfecțiunea și aș fi reușit și fizic, nu doar psihic și intelectual. Ea spune din nou peste mintea mea că oamenii m-au izolat complet și m-au otrăvit, ceea ce continuă, fiindcă ei au crezut că sunt ceva rău numai fiindcă au fost mințiți mereu (?) și eu nu am fost cea rău sau nebună niciodată și ei toți au mințit mereu și m-au măcelărit mereu cu minciună, așa spune ea, și nimeni nu vrea ca oamenii să înțeleagă adevărul și de aceea mă omoară, toți au fost de acord să mă omoare, și proștii cred altceva, bazaconiile unor nebuni și oameni răi despre mine. Eu am fost mereu la fel și prostii au crezut mereu că sunt altfel, spun ei adesea, eu fiind ținută complet izolată întreaga viață, ca un animal în grajd și sacrificată încontinuu. Oricum de când eram copil mi-au spus diverse orori care vor urma în viața mea, au premeditat așa, dar eu reușisem binele, e păcat că toți ați vrut să faceți așa cum au vrut unii atunci. Arabii ies seara mereu și fac zgomot mult, vorbesc tare în curte, ca toți străinii. Deși nu am f_t pe nimeni niciodată și nu știu cum se f_te, și deși totodată nu am avut nici cea mai mică greșeală sau păcat, am fost încontinuu măcelărită monstruos și otrăvită și izolată și tot ce am povestit în rest a fost exact așa. Păcat că ați hotărât să mor, fiindcă anul acesta reușisem totul și m-aș fi vindecat de toate bolile și nu aveam această insuficiență cardiacă și totul era posibil. Ei spun, ca și acum 20 de ani, că ei trebuie să evite prin omorârea mea un scandal politic, deși eu nu am avut nicio legătură cu politica. Nu știu ce înțeleg ei prin politică, cred că ceva ce nu există de fapt, un basm urât și complet fals. Sau că au primit bani să mă omoare, deși valoarea mea ca om și intelectual era probabil mai mare ca a celor care le-au dat bani să mă omoare.
4.07.26
Ei spun, ca și în trecut, că e vorba de medici extrem de monstruoși, care au făcut răul în loc să facă binele și care au făcut experimente pe trupul meu, deși nu aveau voie așa ceva etc. Și lumea îi crede pe ei, căci sunt împreună, fac împreună echipă și se acoperă unii pe alții dacă greșesc ceva etc. Ei spun, ca și în trecut, că eu am fost geniu/dumnezeu, dar ei mă omoară datorită familiei mele, cum să accepte ei un geniu care a avut așa o mamă și așa o familie?! Ce să fi spus ei despre mama mea mama geniului etc. Repet, e greșit faptul că mă omoară, am explicat totul de mult timp - chiar dacă aș fi reușit creație intelectuală, nu trebuiau să mă omoare, puteau să mă accepte și să scrie indiferent ce, orice vroiau adică, în biografia mea sau CV-ul meu. În schimb ei au scris minciuni psihiatrice și răul, dovedibil minciuni, ca să creadă proștii că eu aș fi nebună și să fie astfel justificată izolarea mea inumană și luarea dreptului la muncă și la studii, ca astfel să mă omoare mai ușor și să nu mai existe martori, în izolare totală de zeci de ani de fapt (doar cu mama mea monstruoasă) - și acest lucru tot greșit a fost. Fiind astfel de minciuni, chiar dacă cream ceva valoros ca poezie sau filozofie, astfel proști puteau fi mințiți că e delir sau produs fără valoare al unei psihotice și de fapt era binele și cva frumos și inteligent și normal. Dar chiar pe facebook, și nu numai, există nebuni sau oameni proști care fac chipurile filozofie sau altceva intelectual și care își băteau joc de mine cu aluzii sexuale și desconsiderau munca mea intelectuală ca și cum eu eram pițipoancă sau proastă ca ei înșiși. Totodată, prin minciunile psihiatrice, ei puteau să omoare și mai convenabil, cu ajutorul celor îndoctrinați că eu delirez și astfel nu mă credeau nici măcar despre otravă. (Deși ei recunosc că însuși Eminescu a fost otrăvit ca nebun, sau că psihiatrii au mascarat oameni din cauze politice, dar eu nu aveam legătură cu politica, însă unii cred că e normal să fiu masacrată, fiindcă nebunii trebuie omorâți, dar nu am fost nebună - unii cred că toți cei închiși la spital ca nebuni trebuie omorâți dacă sunt inteligenți.) Și totuși puteau să îmi dea dreptul la studii și la viață măcar și puteau să mintă ce vroiau despre mama sau despre familia mea (sa-n-grada familia), sau să fi inventat, la fel, că am urmat nu știu ce universități, căci viața unui nevinovat e mai importantă decât pedepsirea a 1000 de vinovați, aduceți-vă aminte pilda cetății păcătoase din Vechiul Trestament, unde Dumnezeu nu dă pieirii o cetate păcătoasă dacă există măcar un nevinovat în ea. Repet sunt proști și nebuni: această oroare nu e necesară, mama și familia mea nu trebuiau să mă omoare, și nici alții, așa cum cred unii. Și ei puteau spune tot adevărul public, chiar dacă nu în librării sau biblioteci, dar măcar din mână în mână și să hotărască în cunoștință de cauză dacă mă omoară sau nu, ei în schimb au spus că m-au condamnat la moarte deși nimeni nu știa nimic despre mine și nu greșisem nimic - și în acte puteau minți ce vroiau, dar nu trebuiau să mă omoare. Ei spun tot timpul, de 20 de ani, că vor să mușamalizeze totul pentru ca proștii să nu înțeleagă nimic, și de aceea vor toți să mor și chiar mă omoară, m-au masacrat cu multă otravă zi și nopate și acum inima e tot mai rău și doare și nu bate bine, plus alte boli, tot datorită multei otrăvi și altor torturi. O parte din acest blog putea fi și publicat pe hârtie de carte, eventual modificat puțin, iar restul putea oricum circula.
5.07.26
De o vreme nu mai simt arsură, simptom cu care m-au chinuit intenționat multe luni de zile la rând, zilnic și chiar de mai multe ori pe zi, cum am povestit. la un moment dat nu aveam nici înainte arsuri, înainte e torturile de la Paști încoace. De vreo două zile apa e normală, nu pare otrăvită și nu a mai fost nici caniculă. Azi, din nou, apă rea de la Nicu, creează clar sete aspră pe gât și greață. Nu este acră, nici astringentă cum a fost uneori, nici nu miroase urât etc., altceva e. M-am trezit la 8 dar era prea devreme fiindcă adomisem târziu, apoi la ora 9 sau 10 sau 11, nu mai țin minte, că mi-au lovit capul. A venit mama, iar imediat ce m-am trezit, ca să mă lovească de dimineață și să mă adoarmă, și, în plus, ea se scoală foarte devreme sau stă noaptea ca să aibă influență rea asupra mea, și apoi a plecat iar, ca adesea, la troiță, cu același scop. Apoi m-am trezit la ora 12. În mod grețos vorbește și urât, ca și cum aș fi copil mic sau nebună, cu răutate și ipocrizie, ca să îmi strice ziua și mai mult. Această rutină de distrugere de dimineață ea o face intenționat și poate că trăiește, cum spuneau unii, cu scopul unic și greșit al măcelăririi mele (cum cred și toți oamenii care mă lovesc pe drumuri), ceea ce a făcut încontinuu de când eram mică de tot (și a și mințit meereu, dovedibil) și probabil că au îndoctrinat-o și crede orbește că trebuie să mă omoare și să nu mă lase să citesc și să fac ceva bun și să să scriu și eu ceva mai bun și frumos. A început să mă doară burta. Vă doresc din nou, din suflet, o zi bună și frumoasă și gânduri bune.
Încă o cruzime și nedreptate. Mama a spus că are ceva rău la un genunchi și a mers de multe ori la medic cu acel genunchi. Mi-a luat singura genunchieră, cumpărată de mine, cu împrumut. I-am cerut să mi-o dea înapoi. A început să facă scandal monstruos. A spus de mai multe ori că nu vrea să mi-o dea și vrea să cumpăr eu alta pentru mine. I-am spus că nu vreau, că e genunchiera mea bună, la care țin, și că am mare nevoie de ea. La mama nu se vede niciun semn rău la niciunul din genunchi și ea e foarte slabă fiindcă nu mănâncă și mă urăște și vorbește mereu urât și cu agresivitate și mereu îmi face scene și minte, cum făcea de când eram mică. Ei spun iar și iar că poporului i s-au spus povești urâte despre mine și că mereu li s-a spus totul despre viața mea exact invers decât a fost. Nu înțeleg așa ceva. Mama e un om extrem, extrem de rău și prost, și e țață rea și o interesează numai politica ore în șir pe zi. M-a chinuit enorm întreaga viață. Poate că unii proști credeau basme urâte și improbabile că eu eram bolnavă psihic și că aveam idei delirante și greșite despre mama. Acum, la piciorul meu drept, piciorul celălalt fiind amputat, e totul defect la genunchi și se vede înfiorător prin piele, și încă 10-15-20 de cm sub genunchi totul e distrus. Când cobor din autobuz, mă doare și la fel la coborârea treptelor spre curte - și răul e, probabil, din cauza mișcării de torsiune la coborârea din autobuz. E obligatoriu să port genunchieră. Sunt foarte grea, nu ca mama și am un singur picior și am nevoie mare de acea genunchieră și am nevoie mare de mobilitate. Nu vrea să mi-o dea înapoi, vrea să ”comandăm”, adică să comand eu, așa cum ea mereu vorbește la persoana întâi plural - i-am spus să își comande ea. Ei spun că mama s-a dus de multe ori la medic cu genunchiul fiindcă toți vor să îmi distrugă mie genunchiul astfel și să mă imobilizeze în casă, la fel cum m-au masacrat anul acesta enorm cu Florin și ceilalți mulți medici și fizioterapia au întărit-o pe mama ca să mă distrugă, au mai făcut așa de nenumărate ori. Ei spun iar că poporul român nu se poate trezi și nu poate înțelege, și toți cred și acum, după peste 50 de ani de izolare și tortură, că eu sunt ceva rău și nebună și că mama e ceva bun și vor să mă omoare. Mama a fost ceva cutremurător de monstruos și ei spun că poporul nu poate crede adevărul. Nu am bănuit că poporul credea ceva - și totodată mincinos despre mama și despre mine. Eu am fost perfecțiunea mereu. Ei spun mereu că mama a fost mereu un om inuman de hain și rău și poporul nu poate crede așa ceva. A intrat unul gen Ovidiu, vărul ei, cu idei legate de nebunia mea și cu ideea aberantă că eu nu puteam să reușesc nimic, cum spuneam - legat de vegetație și altele, fiindcă, spune el, mama a fost acel dumnezeu mereu, nu eu. Se pare că totuși eu am fost mereu. Anul acesta am reușit și am înțeles mai bine și nu numai vegetația, ci și alte lucruri. (Și fructelor dese, nenumărate, ale arborilor tuia, tot eu le-am fost cauza.) Repet, nu am făcut niciun rău toată viața, și da, eu am făcut așa un an bogat în flori și fructe și buruieni și ierburi și cereale etc. Sunt probabil și alți oameni care pot face așa ceva, din câte am înțeles eu, dar eu am reușit mai multe lucruri anul acesta, cum am explicat. Mama a lovit cutremurător și a pus multă otravă, în mod greșit. Acel om - Ovidiu, ca și fratele lui ca și mulți proști, are idei preconcepute despre nebunie, ca și cum ar exista cu adevărat sau eu aș fi nebună - deci un fel de geniu neînțeles, ceva în afara realității și visător, un fel de debil mintal, gafeur etc. și de fapt am fost perfect normală și cu multă inteligență emoțională, nu doar filozofică și sistematizatoare. Nu mai explic, mai mulți proști au sau aveau pe vremuri acele idei preconcepute și greșite despre boala psihică - eu nu sunt așa ceva, ce cred ei, deși am fost izolată mereu. Apoi unul gen vărul meu Cosmin, cu ideea că dacă lumea ar fi înțeles că eram dumnezeu sau așa ceva (geniu etc.), m-ar fi omorât imediat - au mai zis așa adesea, vor să manipuleze în viitor iar poporul, dar, dacă ar fi fost adevărul, nu m-ar fi omorât, fiindcă nu trebuia să fiu omorâtă chiar dacă eram dumnezeu, sau geniu, fiindcă totodată am fost binele absolut și normalitatea absolută, au mințit despre mine în mod greșit, tot ce au spus psihologii sau psihiatrii era minciună. Ei spun că nici Cosmin, nici Ovidiu sau vecinul Marinică nu au reușit să înțeleagă adevărul, fiind bărbați proști. Iar alte brute mereu au ideea că ele vor să mor eu ca să nu moară ele, deși așa ceva e total nedrept și mârșav și greșit. Toți cred că așa e normal, să fiu omorâtă de mamă, așa spun unii, cu ideea că eram/sunt dumnezeu și că toți au fost omorâți de mamă sau de mama mea înainte să mă nasc eu. Nu e bine așa, pe mine nu trebuiau să mă omoare și probabil nici pe cele dinaintea mea, cum spun ei că au făcut. Și oricum eu nu sunt ele, nu am mai existat. Mama a fost așa de când eram copil și a fost și atunci greșit. Mama a fost la fel de când eram copil și totuși am fost un dumnezeu/om perfect și foarte bun și perfect normal, ei spun că da, dar am fost între oameni foarte răi și proști și nebuni și corupți - și toată lumea vrea să mor, dar e greșit, repet, greșit. Iată o parte din fructele de tuia numeoroase și vorbele poetului Blaga:
"Ușor nu e nici cântecul. Zi
și noapte - nimic nu-i ușor pe pamânt:
caci roua e sudoarea privighetorilor
ce s-au ostenit toată noaptea cântând."
7.07.26
Repet, mama e un om de o foarte mare cruzime, răutate, prostie și a fost mereu așa și, după cum au spus toți, acesta e motivul principal pentru care nimeni nu poate să creadă adevărul spus de mine și toată povestea de peste 50 de ani și toți cred și acum că eu trebuie să fiu omorâtă și mă tratează toți monstruos în cele mai mici detalii, de o viață. Repet mama a jucat teatru și a mințit de când eram copil și m-a masacrat extrem de monstruos, iar eu am fost perfecțiunea și meritam viața măcar. Fiind măcelărită și otrăvită monstruos și aici în Voluntari, simultan ei au otrăvit și măcelărit și toți pomii din curtea și grădina mea, mulți au murit și ceilalți poartă urme, eventual proștii cred că eu nu am fost în stare să îi țin, dar e invers. Au mințit și au înscenat, ca și în restul vieții, câdn vina o purtau doar rudele mele și alți câțiva porci. Și, din păcate, au distrus și frumosul și imensul brad argintiu bătrân de lângă casă, un fel de stâlp al casei. Și au omorât mulți pomi, unii clar de tot cu otravă. Vișinul mic s-a uscat peste noapte când am fost la Sebeș etc. Trei nuci uciși. Vecina Mădălina a tăiat drastic de tot, toate crengile, anul acesta, teiului frumos și bătrân și el din curte. Am sădit trei tuia, s-au prins și apoi s-au uscat, unul de tot și nu au mai crescut deloc. Vecinul Marinică mi-a tăiat sub ochii mei, de mai multe ori și evident intenționat, trandafirul cățărător sădit de mine. Repet, am fost perfecțiunea, iar mama avea planuri de otrăvire și distrugere a mea și minciună, încă de când eram copil. E greșit și a fost mereu greșit. Repet, am fost în mod clar viața, nu moartea, și foarte inteligentă (ei mă tratează drept proastă mereu, foarte proastă, deși nu am avut vrun orgoliu și nu am jignit pe nimeni) - copacii nu au suferit din cauza mea. Cei doi brazai tineri sunt extrem de subțiri și măcelăriți hidos. Unuia i-a luat mama cu fratele ei vârful și apoi nu a mai crescut și ea a recunoscut ce a făcut și a zis că brazii fără vârf nu mai cresc și apoi a început să susțină că nu ea l-a tăiat. Azi am făcut baie și m-au lovit rău în cap sub duș. Ei spun că mă aflu între asasini plătiți și deci nu pot să impun respect orice aș fi - iar înainte, toată viața, a fost aproape cam același lucru. Azi am iar multe vizite pe blogul acesta contorizate din Singapore și, de obicei, când vin cei din Singapore șpi Hong Kong, care vin periodic mulți, de mulți ani, sunt lovită monstruos. Cineva iar a intrat să modifice literele mele în timp ce scriu, fiind poate deranjat de faptul că scriu un pic mai corect literele.
Iar a început una că sunt o nebună care se crede Dumnezeu. Nu, nu am fost nebună și nu mă cred dumnezeu, și nici nu știu ce înțeleg ei prin Dumnezeu, căci mulți au diferite multe concepții (poate chiar aia sunt, una din ele, poate orice geniu este), dar știu exact ce sunt și ce gândesc și ce pot gândi sau face - și vegetația a fost intenționat așa anul acesta datorită mie, și am făcut așa din multe motive, e primul an când fac aceasta, dar vă vor minți că e ceva rău, vor face iar mistificări, dar nu am făcut nimic rău și nu trebuie să mă omorâți, au mințit că sunt nebună, nu sunt. Nu am gândit niciodată nimic greșit, nu am delirat și puteam dovedi și gândesc binele și frumosul, și belșugul în grâne etc., citiți tot ce am scris pe acest blog. Pot stabiliza temperaturile, pot opri ploile deocamdată, dar sunt oribil otrăvită și tratată oribil. Nu e nicio vrăjitorie. Vrăjitoarele lovesc în mine când aduc ele ploaia, alea sunt vrăjitoare, un fel de papa-rude, eu sunt cerul senin și puritatea, blândețea. Forțele rațiunii, nu ale patimii sau pasiunii și prostiei, ale spiritului, nu ale materiei. Eu cred că există, posibil, logic, eventual, un Dumnezeu, căruia mă rog. Mai am câteva lucruri importante de spus. Totul a fost adevărat și este. Nu vă repeziți să omorâți, e greșit, nu e bine și ajungeți rău. Nu am avut nicio șansă și nicio greșeală toată viața. Azi m-au împroșcat iar mult de tot de moarte. Una din brute zice că eu sunt un om extrem de inteligent, dar mă aflu, ca întotdeauna, între monștri și asasini plătiți și ei (cumva alții parcă, nu acești asasini) nu vor să recunoască nimic despre mine și vor să mor, adică mă lasă în mâna monștrilor - și proștii nu pot crede monstruozitatea acestor porci. Unii dintre ei au o mentalitate de mafioți, cum insista mama (ma-main) să spună adesea, ceva despre legea tăcerii, omerta la mafioți. Nu cunosc așa ceva, nici nu caut pe net. Sunt oameni proști, eu nu am avut niciodată idei despre mafioți. Unii dintre ei spun adesea că eu nu aveam cum să ghicesc ce erau părinții mei, ca și cum părinții mei erau ceva legat de crima organizată, de mafie și crime. Nu rezulta de nicăieri așa ceva, nimeni nu ar fi bănuit așa ceva, de fapt nu erau, poate s-a mințit ulterior că erau, sau au devenit, dar fictiv, fiind nebuni, părinții mei erau oameni foarte săraci și nebuni și plini de ură și violență dură la adresa mea, nu rezulta de nicăieri niciodată crimă mafiotă, nici din modul monstruos în care au omorât bătrânii și pe părinții lor din sat. Niciodată nu am fost nebună și niciun rău nu a fost din cauza mea. Ei spun adesea că trebuia să îmi țin gura, ca și cum există mentalitatea boului prost pus la jug, care crede că pe mine mă omoară fiindcă am spus ceva despre boși mafioți, sau altfel de porci asasini, și că, dacă îmi țineam gura scăpam, sau că ei, dacă tac și trec sub tăcere diverse crime, o duc bine și rămân sănătoși. Nu este așa - singurul secret urât pe care îl știam și de fapt singurul care a existat vreodată a fost faptul că părinții mă măcelăreau de mică și mă țineau izolată și mințeau etc. Și oricum am fost forțată de psihiatrii să povestesc totul, de mai multe ori, mie însămi și oricui întreba cât de puțin, am explicat cum și de ce. Medicamentele acelea oricum dezleagă limba cu forța și, fiind un om total bun și nevinovat și abuzat, lovit fără vină, închis între gratii cu sufletul curat și frumos, la început crezi în puțină, minimală omenie, și le spui totul și rememorezi totul de mai multe ori, încercând să înțelegi de ce ești brutalizat și de societate, fiind om foarte liniștit și bun și deștept. Se pare că mama a fost păcălită de nu știu ce porci politici din alte țări și de la noi că trebuie să mă gestioneze cum vor ăia etc, pentru binele lumii întregi. Nu, nu trebuiau să pună biciul pe mine și să mă masacreze, ci invers, am fost mereu binele și toți ar fi avut de câștigat. Nu cunosc nimic altceva rău despre nimeni și niciodată nu am știut altceva și nici nu s-a pus problema să îmi țin gura, că oricum nu aveam cui să mă plâng și cum. Poate că era bine să spun, dar nu avem cui niciodată și oricum psihiatrii nu ascultă sau se fac că nu cred, rar (de exemplu ei par să nu creadă despre otravă, deși li se spune clar, cu dovezi, sau nu îi interesează sau cred că boala psihică e mai importantă etc.), oricum vecinii și alții mă măcelăreau de moarte și cu multă otravă și tot restul torturii așa cum am povestit, cu mult înainte să fi început să scriu acest blog în 2013. Ei spun că așa gândește tot poporul, că omul trebuie să își țină gura dacă vede un lucru rău, cum cânta și Florian PIttiș, ca să nu îi supere pe așii crimei sau Crimeii. Nu întotdeauna e ok să minți sau să taci. Unul zice că eu nu am reușit să o câștig pe mama de partea mea — dar nu a fost nimeni de partea mea, și, în plus, vă spun sigur că era imposibil: eram un copil foarte bun și cuminte și iubitor și cu respect și iubire adevărate și copil normal. Copil deștept și harnic, fericit chiar - era imposibil așa ceva, mama era și atunci ceva monstruos, nu am avut niciun fel de nebunie. Sunt un om singur omorât. Nimeni nu a fost cu mine sau de partea mea, alea sunt minciuni. Repet una din ideile importante: proștii toți cred că poeziile și teoriile culturii în general, filozofia în particular, sunt ”păsărele la cap” și aberații fără utilitate și că importanți sunt cei care se ocupă de baza materială, ingineri și arhitecți, IT-iști, medici, să zicem profesori și chiar și alții mai puțin onești - și că ceilalți sunt nebuni inutili și încurcă-lume etc. În realitate nu este așa, cei care gândesc en gros sunt la fel de importanți ca acei care gândesc en detail, cei care înțeleg în profunzime și cuprind pe ceilalți sunt foarte importanți, cei care sunt superficiali sunt iuți fiindcă sunt facilitați și conținuți de ceilalți. Găndirea abstractă, teoriile, filozofiile, concepțiile despre lume și viață sunt lucruri utile și logice și superioare ca gândire. Gândirea unui om inteligent, a unui gânditor care caută sau leagă între ele cauzele lumii, ceea ce se numește la noi de obicei ”gânditor”, are corespondențe în restul vieții intelectuale și sociale în general. Procesele mele cognitive (gândirea) și volitive (voința) au ecou pozitiv în viețile altor oameni, contribuie la mersul înainte al lumii, chiar dacă sunt izolată. Nu am fost niciodată ceva rău sau nebună, unii dintre ceilalți oameni au fost și m-au lovit pe mine în mod greșit. Cred că e aproape clar că omul care a scris acele poezii ale mele (mai ales a doua serie, nepublicate) și anumite meditații - evident eu - este obligatoriu un om bun și normal - de fapt și în povestea vieții mele e clar.
8.07.26
Am fost pe Maria Rosetti la cabinetul medicului psihiatru, unde apar pe internet și rude ale ei, cu același nume de familie, să iau reteța lunară de pastile. Din păcate, era tot așa multă sau și mai multă otravă ca rândul trecut și mi s-a făcut destul de rău și mirosea urât de tot și medicul psihiatru și psihologa nici măcar nu erau acolo, dar am primit rețeta de la o asistentă, sau ce o fi fost. Am simțit că-mi curge transpirația pe față și mirosea înfiorător și am avut noroc și am ieșit afară și am obținut permisiunea să merg din nou la policlinica Vitan, acolo nu mirosea deloc, poate fiindcă era sediu oficial și erau mulți medici și pacienți. A intrat una care zice că ei mi-au dat o doză mare de otravă acolo și că mi s-a dat mereu otravă fiindcă poporul vrea ca ei să mă omoare. Probabil că ei cred că sunt un fel de forță a naturii care trebuie omorâtă - și e greșit. Ei au zis adesea că eu nu pot convinge oamenii să îmi lase viața, fiindcă ei sunt îndobitociți și îndoctrinați de veacuri despre cineva care este în locul meu, cineva care este astfel de zeu sau dumnezeu sau geniu sau nebună. Ei spun și azi că pe mine m-a măcelărit cel mai mare monstru al omenirii (de fapt sunt câțiva și câteva foarte monstruoase) care vrea neapărat să mă omoare, ca să continue tradiția uciderii lui Dumnezeu/geniului din România și vrea să continue cu toții la fel și în viitor, după moartea mea. Repet, am fost perfecțiunea de mică, deci cu atât mai mult la maturitate, când am înțeles totul. Ei spun că atât Florin al mamei, cât și alți porci în trecutul meu au fost plătiți gras ca să tacă asupra adevărului și să mintă despre mine și toți au mințit, deși nici nu știau nimic despre mine și m-au măcelărit monstruos și au continuat să mintă și m-au otrăvit mult. Deși mereu izolată etc. Plus toate calomniile, prejudiciile etc. Mi-e destul de rău și acum, am călătorit oribil pe drum. Facilitați de otravă, au ieșit iar mulți șoferi și pietoni în calea mea la întoarcerea de la cabinet, să lovească, să iasă iar. A intrat iar una cu ideea că ”eu nu pot să o iert”, ceea ce ea spunea din când în când în ultimii 20 de ani printre torturi și idei infernale ale lor, deși absolut cert nu am greșit nimic și nu am făcut niciun rău, nici conștient, nici inconștient. A intrat iar unul la Obor cu idei despre sexul oral, cum intră ei mereu, ceva ce mi s-a întâmplat demult, cam aproape 40 de ani, singurul lucru scârbos din viața mea, am explicat de ce, sunt multe motive - nu doar că eram condamnată bizar la moarte și lipsa drepturilor pe viață și nu înțelegeam de ce - prin închidere la psihiatrie și luarea drepturilor, deși nu greșisem nimic, dar în viața mea de mică, fără să fiu nebună și fiind un om foarte bun și deștept, au fost mereu foarte multe lucruri rele și ciudate, bizare, și multe necazuri zilnice și nu erau din cauza mea, la fel cum este și acum zilnic, citiți tot ce am scris, totul e adevărat. Deci trăiam perplexitate și suferință, deși nu eram vinovată, și nici nebună. Din cauza aceea s-a întâmplat acel lucru, cu mulți ani în urmă, ca să înțeleg ceva și de fapt nu am greșit nimic și nu am fost proastă sau nebună, și nu a fost nimic sexual, nici cea mai mică senzație sau poftă sexuală, sau plăcere. Citiți întregul meu blog și veți înțelege că nu am greșit nimic și nu am fost deloc nebună sau ceva rău sau proastă, niciodată. A intrat iar bruta cu ideea ei veche că eu trebuie să fiu neapărat distrusă și omorâtă - ceea ce e greșit, dar ea a convins mulți oameni și i-a aruncat asupra mea zilnic. Și nici măcar nu scrisesem adevărul tot și chiar și acum, mai am puțin, dar nu pot mai mult, fiind otrăvită, și mă simt tot mai rău. Ea nici nu știa tot adevărul și mințea clar despre mine și totuși spunea și îi conducea pe oameni în rău cu ideea că eu trebuie neapărat să fiu distrusă complet și omorâtă - că așa vroia ea! În mod greșit. Și nici nu știa măcar ce urma să scriu și a lovit de moarte, crezând aberații și fără să îmi lase ocazia să spun adevărul și fără ca cineva să încerce să vorbească cu mine, orice, întreaga mea viață. Poate, dacă termin de scris, cum am mai spus, îmi veți lăsa viața și veți înțelege totul. Repet, am fost perfecțiunea, totul a fost așa cum am scris. Nici măcar tinerii nu se uită la mine pe străzi, deloc, nu știu de ce, ei spun că și tinerii au fost complet îndobitociți de bătrânii lor. Nu demult se uitau, dar cu batjocură și agresivitate, mulți ani la rând. A intrat și un porc în engleză cu ideea că trebuie să fiu omorâtă, fiindcă altfel mor ei toți - altă aberație, mereu au spus așa și poporul crede așa ceva și alte popoare poate. Un bărbat, când mergeam azi pe străduțe pe unde mergeam în tinerețe, a spus că, odinioară, când mă plimbam pe acolo, el era fericit, fiindcă credea că sunt nebună. Nu are sens, dacă eram nebună nu ar fi avut niciun motiv să fie fericit, ci dimpotrivă - și nu avea niciun motiv să creadă că eram nebună, înseamnă că era prost sau gândea greșit, poate el era nebun.
Repet,am fost perfecțuinjea și bienel desăvțrșit,dar am fost țșinută cuf nrța izoaltă de mică, izoaltă între oameni foarte burtali, răi, proști sau nebuni, inclți, mincihioțși etc. Nu mi-au lăsat drpeturile căci altfel dovedeam totul și mult bine și relaitțzțări - am afut sufletul foate delciat și frumos mereu și toate virtuțile, nu trebuia spă fiu omorțtă. Am fost foarte ingelignetă, un intelewctual cu rafinament și inciszie precisă, cu multă finețe a gândirii și simțitiiri, citți tot ce am scrsi. POate că unii crfedeau că eramrăul numai fatoirtă închiderii mele la psihjaitrei și proistiei și urii și lipsei de cultură și intelecft ale celor car emă înconjurau. Nu a fot vin amea, nimeni nu a statd evobră cu mineși nimeni nu afst împreun-ă cu mine vreodaăt, și nu aveam de und eăs găsesc pe cineva. citiși tot ce am scris și veți înelege. Îmi aminesc că uii îmi arucau vore grele de genul că ”mie i=ar fi rușine să...„ și altele similare, și der fapt eu eram binele abslut și nevinovțățai și valaore aintleectuală reală. ei ayus spuc ă niște impostori și hoți mi-au laut locul, furîâdn realizările și înșelegearea mea și lume acrede că aceia xsutn adevărații intelklectuali. Îmi maintesc în acest sens, pe lângă vorbele lor gtreșite, făcând supoiziții nefonadate, și faptulc ă la Ateneu odată un hrapis nbinecunoscut s-a complertat ciudat, de parcă avea cevacu mine, prin vorbele spuse - și atucni m-am mirat mjultl fiidncă am fost mereu purpă și binele asbout chiar dacă eramizolaăt și nu picpeepam aaș ceva- și eram și un intelctual fin, cum spuneam, absia după mulți ani d e\atunci 9atucni eram studentă la meciniă) m-am gndit că poate bierul om fudsese mnțit despre mine, la fel ca alții, deși eram mereu izată d emciă, poate că crezuse nu ștu ce aberații, fusese indus în eroare sau credea așa din cauză că aveam pîărinți monstruoși, despre care poate că nici nu știa cât de oribil mă abzuatu, și eu eramchiar perfecțunea. Sau fiindc eram încontjurată de proști și nehubni etc. La flepoate și alții.
Ei au spus ades că e vorba de niște nebuni politici pe care toți intelectualii au vrut să îi mențină cu aceleași credințe greșite, ca să fie ei stăpânii lor mereu și de aceea vor ca eu să mor ca să nu înțeleagă proștii că li s-au spus doar minciuni și că aceste minciuni aberante nu sunt necesare și au fost create artificial pe spinarea mea, deși nici măcar nu m-am gândit vreodată la politică, ca să fie ei deasupra prin rahat și prin secretul măcelăririi mele ca om nevinovat complet, deși nu erau în stare de mai mult și erau mai proști ca mine.
Ei au spus de mai multe ori că, fără nicio rațiune, oamenii au crezut mereu că binele pentru ei poate fi obținut numai prin răul asupra mea, prin minciună etc. - e un fel de delir prin care ei cred că obțin progresul și banii și civilizația prin violență continuă și crimă josnică și agresare a unui om evident bun și deștept și pacific etc. Nu are niciun sens, dar toți așa cred prin mai multe deliruri foarte complexe, prin capetele lor de nebuni sau proști care acuză și care țin la delirul lor și nu vor să adoarmă, adică să fie alte capete în locul lor și în niciun caz adevărul - și în plus eu am fost sursa lucrurilor bune, care nu ar fi existat poate fără mine. Ei mă calcă în picioare pentru împărțirea nedreaptă, așa cum vor ei, a acestor lucruri bune, dar eu sunt cea care le-a gândit sau creat. Și bunuri materiale chiar, deși ei nu cred, și multe culturale și gânduri bune, care oricum sunt importante, deși ei nu le apreciază. Repet, tot ce am scris de-a lungul blogului este adevărul, dar ei spun mereu că nimeni nu crede, datorită îndobitocirii generale. Mai citiți odată tot. Scroafa iar s-a băgat cu delirurile ei, fiindcă azi a trecut pe lângă mine o mașină cu un chinez pe strada mea, probabil că era în vizită sau proprietar aici pe strada mea și ea m-a scuipat că ”chinezul s-a predat”, și că ”nici ei nu mai pot suporta atâta otravă”, fiindcă era chiar multă azi la cabinet, și acum mi-e rău și tot corpul mă doare și e slăbit. Ea și încă unul au avut adesea ideea aceasta a ”predării”, oricine trecea prin fața mea, oameni pe care nu îi cunoșteam. Repet - absolut totul e adevărat și nu trebuia să fiu otrăvită deloc, am fost perfecțiunea, și aș fi reușit sigur ceva și poate aș fi devenit un om de cultură chiar, poate filozoafă, am avut mereu gândire bună și niciodată nebunie, dovedibil. Toți cred și acum, spun ei, că răul și corupția sunt binele și calea cea bună.
Acum mi-e rău la inimă și mă doare tot corpul și transpir stând pe loc, e tot mai rău, azi din cauza otrăvii din cabinetul din oraș, la numărul 42 cu ghinion - deși nu am greșit nimic întreaga viață. E foarte rău, și nu am decât 55 de ani. Ei spun din nou că toți oamenii cred că trebie să mor pentru ei. Unul zice că sunt cel mai bun și nevinovat om și am fost o inteligență bună, mare, de ce, întreabă el, de ce au făcut oamenii așa un calvar monstruos, fiind și ținută complet izolată toată viața? Nu știu, acum e tare rău, abia mai am oxigen. Eu am gândit foarte multe lucruri bune și inteligente, mereu am fost așa, veți înțelege dacă veți citi, chiar dacă tot ce am scris despre cum m-au masacrat e adevărul.
Azi noapte m-au frecat sexual în somn în prima parte a nopții și m-am trezit scârbită și am făcut iar pipi pe mine când am vrut să merg la toaletă și apoi înspre dimineață m-au extenuat cu un coșmar înfiorător și m-am trezit din el abia la 11 dimineața. Probabil că idioții cred că eu m-am frecat și am fost pedepsită sau alte aberații, fiindcă ei nu pot crede adevărul monstruos despre aceste scroafe inuman de crude și nebune. Una din ele iar a zis că oamenii sunt nebuni și ele inventează aberații că unii se predau fiindcă eu sunt otrăvoită și multe minciuni fiindcă altfel oamenii m-ar omorî - nu e adevărat, ele mă măcelăresc, adevărul e cum am spus eu, am fost binele absolut și foarte inteligentă, nu trebuiau să mă omoare, m-au otrăvit oribil și m-au torturat așa cum am povestit. Repet, am fost puritatea absolută și nu am avut nicio poftă sau plăcere sxuală în afară de când eram copil, înainte de 12 ani, și atunci eram copil și nu era vina mea, ci tot a brutelor. În rest, tot nicio greșeală, dar foarte inteligentă și meritam viața, poate și dreptul la studii superioare.
În viața mea întreagă au existat numai câteva persoane, dar și acestea m-au tratat drept altceva decât eram. Unii spun, în mod absurd, că oamenii inteligenți, cum am fost eu, nu pot crede adevărul, fiindcă ei au fost mereu respectați și li se pare, în mod ilogic, că delirez sau că sunt nebună.
9.07.26
Una din minciunile lor urâte și clar aranjate este ideea lor că aș fi nebună fiindcă mint sau fabulez despre mama sau despre alții și despre diverse lucruri rele, fantasmagorice, probabil că proștii sunt, cum se zice, îndoctrinați și ei cred orbește că victima minte sau delirează, chiar și inconștient, despre necazurile sale. În cazul meu era clar cum mă loveau oamenii pe străzi de zeci de ani, zi de zi, și cum modificau vrem-ea și făceau cutremure, încă de când eram mică sau tânără, dar probabil că unii porci au mințit. Dacă cineva m-ar fi cunoscut, măcar ca intelect, ar fi înțeles clar că nu am cum minți. De câteva zile mama iar se poartă ”ca un mielușel”, în afară de faptul că mă tratează, dar nu chiar exagerat, ca și cum aș fi nebună.Bineînțeles că mă bucur că se poartă așa bine din nou, dar sunt conștientă că oricând se poate schimba brusc. Sunt conștientă că ea se poartă așa de ochii lumii, că poate unii mă pot vedea sau auzi cumva, fiindcă am descoperit că unii aud cumva vorbele mele, poate în gând, și pot transmite vorbe ale lor în capul meu, cum mi s-a întâmplat și mie după moartea tatei (lucrul acesta s-a diminuat acum și este o parte dintr-un principiu fizic care stă probabil la baza mass-mediei și telefoniei) și sunt conștientă că proștii cred că eu delirez și că ei nu pot crede adevărul și eventual mă urmăresc și mă lovesc (iar alții continuă să îi mintă pe alți oameni în mod intenționat) deoarece ei nu pot crede ce am spus despre mama, pare monstruos și ei sunt îndoctrinați că eu mint și că sunt nebună și că astfel de lucruri sunt simptome psihiatrice. Mereu a fost și această cauză, și m-au amenințat de mică că eu sunt și voi fi ca ciobanul din poveste, care nu e crezut când spune adevărul deoarece mințise în trecut, și astfel moare. Înețelegând de mică că toți proștii joacă teatru că eu sunt nebună și că mama e om normal și bun, nu am spus adevărul, cu speranța că voi reuși în viață și nu mă vor omorî - ce ce era clar de când eram mică că vor face. Răul din partea mamei era ceva foarte monstruos, incredibil pentru proști care mereu vorbesc ilogic și stereotipuri verbale despre dragostea mamelor în general, care mereu aruncă, ca dintr-o stropitoare, ideile lor mărginite despre lucruri pe care ei le cred mereu adevărate etc., normal că nu am spus, decât forțată de psihiatrie, la a nu știu câta internare și medicul m-a batjocorit cu minciunile lor legat de aceasta. I-am spus Luizei ceva pe ocolite și ea a reacționat brusc cu respingere și ideea absurdă că despre părinți nu e voie să spui nimic rău. Nici nu aveam cui spune și m-ar fi închis la blalamuc, cum amenințau. Am spus tot adevărul, deci și ce este în acest paragraf, după mulți ani, fiind forțată de împrejurări, și nu doar de dragul propriei mele vieți, citiți tot ce am scris dacă nu ați înțeles. Sunt deci conștientă și în prezent că faptul că mama se poartă așa bine iar cu mine (și în clasa a 12-a m-a mirat că părinții nu mă mai torturau, poate era așa ca să fiu f_tă sexual de la distanță) vă face să credeți că eu sunt nebună și am mințit despre ea, fiindcă așa ați fost mințiți. Nu e vorba doar de vecini sau torturi la distanță - în cap și în restul corpului, nu e vobra doar de oameni care ies pe stradă grămezi ca să mă lovească, de zeci de ani, nu e vorba doar de izolare și nedreptate și de lipsa drepturilor, ci și de otravă pusă clar în apă, în toat mâncarea solidă, zilnic, și pusă iar în bibliotecă, chiar și după ce se diminuase mult mirosul din data trecută, așa de multă acum, încât miroase rău și cu ușile bibliotecii închise. Iar mama și-a arătat mult în trecut, chiar și în Voluntari, dar mai puțin, iar ura și minciuna și batjocura și diverse comportamente verbale greșite. Sunt conștientă că astfel, ca adeseori, oamenii au crezut că eu aș fi nebună. Totuși îmi pare bine că am puțină liniște și că ea se poartă mai bine. Ei au spus că și femeia aceea care mi-a dat rețeta psihiatrică ieri a jucat scena vânzării lui Cristos, fiindcă m-a pupat pe obraz în mod ciudat pe stradă și eu nu a respins-o. Nu am aut nici cea mai mică bănuială sau idee de așa ceva, nici ieri, nu am fost niciodată paranoică, le-am acordat toate șansele, am fost mereu binele și deschisă spre dialog. Această scenă pare să fi fost des, inclusiv atunci când am mers la Muzeul literaturii române la o activitate legată de haiku și era un tablou al vânzării lui Cristos pe perete. Mă simt ceva mai bine și probabil că voi începe să scriu ce mai era de scris pe acest blog și îl voi termina definitiv, nu voi mai scrie apoi, indiferent de tortură sau de vorbele lor îndrăcite (citiți tot ce am scris) sau otravă etc. E posibil ca psihiatria, unele teorii, și psihologia să fi fost în așa fel scrise despre pacienții care se plâng despre părinți sau medici sau profesori, preoți, (vecini, colegi) etc. - deci autorități care abuzează cu un fel de imunitate a seniorului care are voie orice rău să facă, deci psihiatrii mint despre ei că delirează și că sunt ”bolnavi” findcă spun adevărul sau fiindcă mint și minciuna e boală pentru ei, iar teoria e deci scrisă așa tocmai pentru ca ei să mintă cu nerușinare și să existe pretext în carte că ”pacientul” e nebun și ei să lovească în cap și nu numai acel om nedorit de familia sa. (La prima mea internare în 92 au făcut și cutremur.) Puteam dovedi totul, puteam dovedi că tot ce spusesem era adevărat, și ei tot au mințit, fiind eu și abuzată, dacă citiți veți vedea că puteam și dovedi totul, și otrava și restul, dar psihiatrii, spun ei, sunt un fel de călăi, care lovesc victima fiind plătiți și nu ascultă nimic altceva în afară de ordinele celor care vor să omoare sau să incapaciteze omul respectiv, oricât ar fi de inteligent și bun sau nevinovat. Deci mă simt ceva mai bine, am sete mare doar, voi continua blogul azi sau mâine, când voi putea. Aproape toți psihiatrii nu au vorbit cu mine deloc, poate cu excepția medicului Căpraru, dar ea și-a bătut joc de mine în mai multe feluri, inclusiv insinuând că am idei greșite despre mama, și a spus că ea e ”totuși o familie”, probail că a priori nu putea crede adevărul monstruos, și nu am altă rudă lângă mine (mai era fratele mamei la Sibiu), deci în mod evident nu credea adevărul despre mama, care era monstruos, ea fiind mai proastă și mama chiar planifica să mă omoare de mică și mi-a spus, și în afară de vorbe grele, mama a fost ceva monstruos de rău, niciun psihiatru normal nu ar fi acceptat așa ceva dacă știa adevărul, dar probabil că ea a fost îndobitocită de teoria și practica psihiatrică sau de politică sau știu eu ce, și poate credea sincer că mama era acceptabilă. Așa poate și tot poporul a fost mințit că eu trebuie să fiu omorâtă fiindcă am putere asupra naturii și de fapt am fost izolată și măcelărită fără vină și fără motiv, și nu trebuia să fiu omorâtă. Crezând că trebuie să fiu omorâtă și că sunt altceva decât sunt, poporul crede probabil că își pot permite orice minciună și oroare psihiatrică și tortură și li se pare normal că mama mă omoară (cum au zis de când m-am mutat aici, că eu sunt Dumnezeu și Dumnezeu trebuie omorât de mamă, deși am fost bunătatea absolută și blândețea și gândirea normală mereu etc.) și mă orăvește clar împreună cu alții, fiindcă ei cred că nu trebuia să mă nasc și că de aceea m-au masacrat de mică și de aceea m-au ținut ca pe o vită în izolare completă zeci de ani și tortură și închidere și luarea drepturilor - și e greșit, nu au dreptate! Au fost probabil îndoctrinați treptat, mereu cu minciuni.
Iar a intrat una dintre brute cu o idee repetată de ea, anume că ”oamenii cărora li se face așa mult rău sunt omorâți”, idee și principiu de conduită greșite, prin care ea crede că are dreptul și e necesar să mă masacreze în continuare, idee pe care ea vrea să o propage mai departe. Repet, citiți tot ce am scris și mai am de scris, nu mult timp, poate nici acum nu e prea târziu să mă acceptați, măcar să nu mai otrăviți, sunt multe lucruri e valoare pe acest blog, iar eu mereu am fost, dovedibil, așa cum sunt acum, evident nu am delirat nimic și am fost un om perfect și acceptabil, cun multe calități în mod clar și fără vreo greșeală. Toată otrava și tot restul ororii puteau fi dovedite, dar eu nu trebuia să fiu omorâtă, cum spun acești porci de 20 de ani, ci acceptată, nu am greșit nimic și nu era prea tâziu, mai ales până anul trecut, dovedibil am fost perfectă (nu am spus asta din vanitate, ci fiindcă, deși perfectă, m-au masacrat încontinuu toată viața, ca și cum eram ceva rău și nici măcar un asasin nu merita așa ceva) și nu am greșit și puteam evident evolua mult intelectual, nu eram nebună și nu aș fi rămas pe loc, blocată în adevărul crud despre cum m-au masacrat. M-aș fi dezvoltat și aș fi creat și eu ceva frumos. Adevărata oroare a început abia acum 20 de ani, căci ei știau adevărul și mă măcelăreau și mă otrăveau conștient, mereu cu ideea mușamalizării, știau că nu am greșit, știau cum am fost masacrată și știau că nu eram nebună și nu fusesem vreodată.
Au intrat iar cu o idee veche, de mulți ani repetată, poate am mai scris-o, că e ridicol și ce se fac ei, fiindcă ei toți sunt monștri, au devenit monștri, și eu sunt un om așa de bun, cum să fie ei subordonați unui om așa bun?! Alta iar cu ideea cu care îi ațâță și îi manipulează pe proști și pe nebuni - că poporul e un popor de monștri și nebuni etc. (ca să se înfurie idioții) și că alte popoare îi căinează, fiind mințiți, că sunt conduși de o nebună, eu nu am fost deloc nebună (ei zic că conducerea lor politică, nu eu, e o nebună, nu știu la cine se referă, or fi inventat că tocmai cineva din familia mea) și nu am crezut răul despre popor (intelectualii sunt vinovați) și am fost în permanență izolată și măcelărită hidos, mai mult deâct tot ce am scris, și mi s-a făcut foarte mult rău încontinuu, deși am fost perfecțiunea cu adevărat și foarte deșteaptă. Alții spun că mama a mințit întreg poporul și toți o cred. Nimeni, nici măcar geniu, nu ar fi reușit nimic, au spus și ei adesea. Ei mai spun că absolut nimeni, niciodată, aflat în situația mea, nu a putut convinge poporul să fie lăsat în pace. Și nu am condus pe nimeni niciodată, nu s-a pus problema de așa ceva. Am fost binele și normalitatea absolute mereu, dovedibil. Ei spun că poporul a fost înhăitat și convins să mă omoare indiferent de orice dn multe motive greșite, inclusiv că au mințit ei toți despre mine și s-ar face de rușine dacă ar recunoaște adevărul și vor ca popoarele celelalte din lume să nu înțeleagă cum m-au măcelărit cu toții, fără vreo greșeală, fără nebunie etc. Sau că nu ar mai avea nu știu ce avantaje materiale de la celelalte popoare, dacă nu fac ei jocul lor politic, cu minciună și ură la adresa mea și omorârea mea. Etc. Numai motive greșite și rele, de mușamalizare și altele și toți cred că așa e bine și normal și au omorât mulți oameni buni și au distrus multe lucruri bune în numele minciunilor hidoase și urii și ideii greșite că trebuie să mă omoare.
Unii spun, în engleză, că eu am fost complet izolată și toți au luat decizia să mă omoare, fiindcă ”povestea” mea li se pare incredibilă. De ce? ce motiv ai să omori un om dacă ți se pare că povestea lui e incredibilă, deși nimeni nu a stat vreodată de vorbă cu acel om și era evident că povestea mea e alcătuită din fapte clare, nu interpretări sau resentimente, deci nu era delir și acel om avea toate dovezile pentru tot? Și atunci de ce mă masacrau de moarte înainte să scriu acest blog? poate că mințiseră ceva despre mine înainte de această poveste, dar eu nu am avut nici cea mai mică idee sau bănuială înainte să scriu acest blog. Totul a fost exact cum am spus, nu e nimic incredibil, dați un exemplu! Din fragedă copilărie a fost monstruos și totuși mă puteați accepta, aș fi reușit ceva frumos și nu eram ciumată de suferință. Mie mi se pare invers incredibil - să credeți că eram nebună, fiind clar un om foarte lucid mereu și inteligent și bun în mod clar.
Am fost în oraș să iau medicamentele psihiatrice. M-au ținut mult la farmacie și astfel s-au adunat norii și la întoarcere iar aglomerație și îmbulzită și călcată etc. în autobuz și venea ploaia și zgomote și suferință fizică și foarte multe mașini pe drum și pietoni mulți lovind toți. Una din brute spune că circul acesta este de 20 de ani, că înainte nu mă măcelăreau cu toții zi de zi și crede că circul acesta este fiindcă eu sunt Dumnezeu și mă vede deci nebună și incapabilă - deci trebuia să mă impun cu forța ei, dar nu aveam cum, e nebună. La fel a fost și cu mama, de când eram mică. Absolut sigur circul acesta nu este din cauza incapacității mele, ci din cauza imensei nebunii și răutății și prostiei ale acestei brute și încă câtorva femei monstruoase. Mă tem că azi am fost din nou otrăvită mai rău ca în alte dăți, mi s-a umflat rău burta și e tare și am avut amețeli și din nou simt lipsă de aer. A intrat iar unul în engleză, cu ideea că poporul meu i-a obligat pe ei să mintă despre mine. Nu îl cunosc, nu știu ce învârte.
Ei au spus mai demult de mai multe ori că eu am fost crescută de niște ”americani” extrem de montruoși, din cei mai răi și porci și că nașul meu era și el așa ceva, un porc hidos care mi-a făcut mult rău din fragedă copilărie, și pedofil. Dar era pedofil fiindcă vroia să profite de pe urma geniului meu, să joace teatru cu ceilalți, cu idei pro-americane etc., în cântecul radioului Europa Liberă. Ei spun că Europa cuprinde numai nebuni răi și orgolioși, care nu mă vor, datorită bunătății mele. Nu cunosc așa ceva. Ei cred că de aceea am fost eu măcelărită toată viața. Apoi s-au băgat alți porci politici și au mințit și ei etc., tot ce am povestit deja, și acum mă măcelăresc cu toții de 20 de ani și proștii cred că așa trebuie procedat cu orice dumnezeu. Acel medic monstruos era de asemenea plătit de americani sau europeni sau francezi și s-a fâțâit cu blugi și casetofon etc. primite în dar atunci, din spusele lui, și se lăuda cu microfoane amplasate ca să mă asculte etc. și spunea că era securist, tata spunea de Lucia Șerban la fel, a pus ceva miniatural sub masă să difuzeze ceva o dată, cum am povestit, el sau alții, ei au și aveau multă tehnologie, mai mult decât se cunoaște public, el era angajat, plătit să mă masacreze, spun ei, iar tata cu cântecele lui americane, apoi aranjamentele tuturor de revoluție în 89 cu f-terea mea, măcelărirea mea, cum spun ei, și colegii mei de liceu erau și ei implicați în asta, deși eu nu am bănuit deloc, spun unii, chiar nici după ce bunicul meu a fost omorât, mai mulți ani după aceea. Nașul meu era cauza pentru care, la începutul anilor 90, era moda să se meargă cu trenul ”cu nașul”, adică gratuit pentru studenți, dar eu nu am avut nici cea mai mică bănuială și el era și modelul pentru Al Pacino și "Parfum de femeie" etc. Absolut tot ce am povestit a fost cum am zis, dar nu era nevoie să mă omorâți, e greșit. Unii porci mă scuipă adesea cu idei de genul că americanii ”vor pierde” totul etc. dar nimeni nu are ce pierde, sau toți ”pierd”. Aberațiile ei așa-zis politice nu au niciun sens, cu certitudine.
Încă o dată, ceva important. Repet, am fost un om foarte inteligent și bun, evident inteligență filozofică, comprehensivă și, în consecință, numai binele și ceva frumos, și se poate dovedi încă faptul că am fost mereu așa și nu am fost deloc nebună, deci am fost mereu binele și era imposibil să am vreodată idei politice, fiind clar foarte inteligentă - ceea ce exclude așa ceva, cu atât mai mult acest tip de intelect. Politica nu e nici necesară, căci administrarea compartimentelor societății se poate face sub alt nume de către specialiști și diferite genii. Proștii înțeleg prin politică doar ceea ce e nedrept, jaful și hoția, sau minciunile despre mine, nimic altceva. Deci eu nu aveam cum fi așa ceva. Prin urmare, repet, am avut o imensă iubire de oameni și de viață și lume în gereral, și gânduri frumoase de pace și iubire, calm și bucurie a vieții și blândețe și moralitatea superioară și drag de toate, cum am fost de mică. De mică am fost educată în spiritul păcii și fraternității, dar ulterior am devenit prin mine însămi așa - citiți tot ce am scris, niciodată nimic rău, și aceste gânduri de bine, scrise pe ici pe colo în acest blog, și în alte creații ale mele, le veți găsi (chiar și în culori și desene) și veți înțelege desigur și binele ca întreg și imensitatea bucuriei de a fi și a iubi și avea grjiă de oameni, a avea șansa să gândești binele, nu răul. Probabil că v-au mințit, v-au mințit că eram nebună etc. Ei spun mereu că toți oamenii cred că eu sunt o problemă și că soluția este întotdeauna răul, nu binele față de mine, deși nu am greșit nimic și nici binele în general. Nu e așa, citiți totul, tot ce am scris a fost mereu adevărul și nu am avut niciodată gânduri rele sau ură, sau minciună etc. Ceilalți au mințit, dovedibil, așa cum zice și acesta în engleză că au fost obligați să mintă. Din diverse motive, au mințit poate mai mulți, eu am fost mereu izolată și nu aveam cum să ghicesc ce gândeau oamenii greșit despre mine. Toate aceste minuni de suflet, de bine și iubire față de oameni și intelectul filozofic bun sunt de fapt comori, nu fleacuri, cum poate credeau proștii și ați fost mințiți. Cu atât mai mult dacă omul care posedă aceste comori este inteligent, valoarea lor e și mai mare. Nu răul este superior, cum cred aceste brute care m-au măcelărit și scuipat mereu, ci binele, iar eu am fost mereu binele și mereu am gândit la fel. Femeia aceasta nu poate înțelege, poate fiindcă e obișnuită să masacreze oamenii nevinovați drept nebuni și să îi închidă. Au mai fost unii proști care insinuau că eu am vrut să transmit mesaje oamenilor - ca și cum eram nebună și mă credeam ceva politic, deși am fost evident om izolat și otrăvit și evident foarte inteligent, deci normal și nu eram paranoică și nu transmiteam niciun ”mesaj”, am fost un om normal, dar implicit erau mesaje de pace și iubire și iertare în tot ce am scris, așa cum am fost eu mereu, dovedibil așa, ca în cazul oricărui om bun și deștept. Mă puteți cunoaște drept om bun în tot ce am scris, totul a fost adevărat, am implorat viața, dar am fost un om de valoare cu adevărat și evident mereu am gândit așa. Habar nu aveam că oamenii aveau ceva cu mine, nu aveam cum ghici așa ceva. Una dintre ele spune iar că ”de data asta”, adică în cursul vieții mele, că ea vrea să masacreze pe alta ulterior, oamenii proști au fost extrem de proști și, deși era clar că eram măcelărită și izolată (și otrăvită rău), ei nici măcar atâta nu au crezut. În plus, citiți dvs. și veți vedea intelectul superior, și clar este că nu aveam cum să iubesc sau să favorizez mai mult în gândul meu un anumit popor sau altul și clar de tot am iubit și am respectat omenirea în general, în ceea ce este ea bun și frumos, și inteligent, niciodată nu mi-au plăcut răul și întunericul (ca oricărui om normal, zic eu) sau ideile (idele) de război și dominație prin forță și bani împotriva valorii și meritelor și dreptății, cum au făcut și cu mine. Mereu am scris adevărul și mereu am gândit corect - nu am vină că nu m-ați crezut, sau că nu m-ați vrut, cum spun unii, nici măcar nu m-ați privit în ochi, cu ideea că rușinea înseamnă recunoașterea faptului că unii au greșit față de mine, deci mă omorâți. E greșit, repet. Vă dați seama totuși, măcar parțial, ce fel de intelectual am fost și sunt, lucid și bun, deci am ținut la fel la toți oamenii, indiferent de rasă sau religie, și nu am fost deloc xenofobă. Și tocmai pe mine m-au lovit hidos și străinii. Acum iar au intrat, a suta oară poate, cu ideea că este exclus ca ei recunoască adevărul și să mă accepte și toți vor să mă omoare. Da, e posibil să fi mințit unii. Azi au spus că au adus KKK în vederea lovirii mele, că lor nu le plac oamenii buni și pacifici etc. - era o mașină cu număr kkk și neagră și parcă urâtă pe drum. Ei spun iar că lumea nu mai este cum era când eram copil și că toți cei buni sunt săraci, dar nu chiar ca mine, și sunt aruncați asupra mea cu ură și minciună, fiindcă sunt proști și au fost mințiți și toți cred că răul e soluția și au votat mereu cu cei mai răi. Nu știu la ce se referă, nu am legătură cu politica și cu votul lor. Unele femei vânzătoare au încercat, când au fost alegeri, să își bată joc de mine într-un magazin Cris-Tim, că eu am propus și data trecută aceleași sloganuri fără valoare - niciodată, nimic.
Ei spun că situația e clară și nu se poate face nimic - că cei inteligenți nu se ocupă cu salvarea oamenilor măcelăriți de vulg și otravă și văd cum pot de viața lor, ceilalți, toți, vor neapărat să mă omoare, ca să șteargă urmele greșelilor lor și să trăiască bine. Deci oricum nu am ce face - dar totuși voi termina acest blog dacă îmi va fi îngăduit - și poate în zadar, poate nimeni nu citește, poate ei nu vă lasă etc. Ei spun că proștii au fost oricum convinși nici să nu citească, ca să poată fi manipulați în continuare cu minciuni. Atât de multă otravă de mult timp, mai ales din toamnă, sigur toate alimentele, dar și apa și aerul destul și trebuia să și mănânc și eram subnutrită de la otravă și de aceea nu am mai slăbit, tocmai acum, când atinsesem echilibrul și nu mă mai deranjau deloc nedreptatea și izolarea totală de zeci de ani și nicio tortură, aș fi reușit în mod cert, dar a fost așa otravă, încât acum gazele mele, dacă am norocul să iasă, au un miros înfiorător, ca niciodată, deși au mai fost rău, acum e posibil cancer, cum au zis ei că vor neapărat. E greșit, dar nu am ce face - aceste brute care mint și-au croit loc nedrept în lume prin minciună și ură și crime hidoase asurpa mea și indirect a altora și a umanității, să fim drepți, am fost totuși o gânditoare bună, complet de partea binelui și a ceea ce e frumos și anul acesta am reușit vegetația și prima parte a primăverii (eram acest lucru din fragedă copilărie, dar atunci nu aveam cum să știu, doar că am observat anumite lucruri, fără să înțeleg) și anul acesta aș fi reușit totul, inclusiv studiu și creație intelectuală și eram fericită și mi-aș fi vindecat corpul complet și aș fi controlat bine regimul meu alimentar, dacă nu era așa multă otravă. Oricum, îmi pare rău că m-ați con-damnat crezând aberațiile unor brute, ele au imprimat vulgului gândirea lor, scuipând răul asupra mea, era greșit și depindem unii de alții, v-ați tăiat o cracă bună de sub voi în numele unor iluzii urâte. Eu aș fi creat numai binele și frumosul, nu am fost epavă sau gunoi, cum mint ei și nu trebia să fiu curățată de gunoierii șefi.
Ei au spus mereu că în România nu a reușit nimeni niciodată de unul singur, numai cei care au fost sus-puși de alții, prin bani sau putere politică - poate totuși nu e așa! Sau nu va fi pe veci.
Ei spun că toate puterile politice nu au fost niciodată altceva decât niște monștri sau căcați care s-au ridicat în lume prin atentatarea la integritatea mea, altfel nu puteau nimic, deci ceva greșit și rău și inutil, ca să re-distribuie ei bunurile cum vor ei, și mințeau totodată poporul prost că eu aș fi ceva rău și multe alte minciuni și m-au măcelărit cu toții încontinuu, zi și noapte, deși am fost binele desăvârșit și m-au ținut izolată și cu multă otravă, tot mai multă, ca să poată ei să mă masacreze tot mai mult, mințind poporul că așa trebuie. Poate așa este... poate nu va mai fi...
Ora 1 și ceva noaptea, nu am avut cum adormi fiindcă am fost măcelărită înfiorător timp de mai multe ore. Dar oricum sunt masacrată zilnic ore și șir, mereu fără vreo greșeală, ca întotdeauna, și nu am apucat nici măăr să citesc decât 2 cărți simple tot anul acesta. Repet, e greșit și am fost perfecțiunea. Și acum, mama ascultă politică la telefonul ei mobil lângă ureche, ca să mă lovească și a ascultat seara mult și apoi tare noapte, și la 11 și jumătate și dormea și uneori sforăie cu politica tare - un om complet nebun și rău, asta e ea. M-a măcelărit aproape încontinuu de mică și e greșit - nici nu știu dacă mai ține minte. A intrat una care spune că ”eu nu am liniște/odihnă până nu o omor” - asta pare să fie mama și a mai zis așa de mai multe ori, în rest celelalte brute nu au vocea ei, dar parcă nici asta chiar la fel și e foarte posibil ca mama, în nebunia ei, să fi confundat gândirea altora cu a ei personală și oricum vă spun cu precizie că unii proști nici măcar nu știu că nu ei personal gândesc, ci alții peste capul lor, ei nu sunt autonomi, ci ocupați de alții și sunt astfel manipulați cu ideea că e ”voința poporului”, adică de fapt a unor monștri, căci voința colectivă nu există - ci doar cei care îi manipulează pe oameni să mă omoare. Și toți acești monștri gândesc răul, iar eu sunt binele. Scena din noaptea asta s-a mai repetat și mama făcut la fel. Păcat că m-au masacrat și intelectual indirect, erau lucruri de valoare și am fost mereu binele și normalitatea și ceva frumos și inteligentă, total nevinovată. Asta e, nu am prea avut noroc. Burta mi-e extrem de umflată. Porcii mă scuipă iar monstruos că poporul român va muri, tot ca să îi agite proști, iar alții scuipă adesea, uneori zi de zi, că ”murim” sau că ”ne omoară pe toți” și de fapt ei mă măcelăresc, și din cauza asta e rău. Zi de zi multă otravă și tortură, și uneori ore în șir. Continuă tortura și acum și nu mai pot controla degetele deloc.
10.07.26
Aseară și azi noapte m-au masacrat înfiorător. Multe ore. Tot ce am scris aseară despre binele gândit de mine și fericirea de a fi om și pacea sufletească și gândirea frumoasă a fost adevărul mereu, nu doar din când în când, și erau totuși lucruri de preț și frumoase. Niciodată nu am fost altfel. Adesea am rostit lucruri bune în camera mea sau am gândit sau am scris chiar - de multe ori - astfel de lucruri și ei m-au masacrat ulterior înfiorător, ca și aseară. Totodată, deși am gândit binele, ceea ce nu este un fleac, oamenii m-au torturat și otrăvit și respins complet; nu a existat nici măcar un om în viața mea și nu există — și probabil că au inventat și minciuni despre mine și m-au torturat monstruos, probabil fiindcă erau proști și răi sau nebuni. Probabil că au un fel de delir, eu mereu am fost așa și totuși om perfect normal. Am fost chinuită cu sete și diverse simptome toată noaptea. Azi-dimineață, imediat ce m-am trezit, de fapt abia la ora 2 și jumătate - 3, după masa, iar a început mama să se agațe de mine,- cu vorbele ei idioate și inutile, doar ca să vorbească imediat ce mă scol, să se prindă ca să îmi facă eventual rău mai apoi și totodată imediat a sunat cineva la poartă, și mama nu s-a dus să vadă cine e. Uneori am fost și sunată pe mobil de numere necunoscute. Și azi, când m-am trezit, mama tot cu politica la televizor. În grădină mi-au crescut și un spic - tot de la mine plecare - și o floare cu petale aurii, asemănătoare cu floarea-soarelui.
11.07.26
Azi am scărmănat puțin cu grebla pământul din curte pe care a crescut mult mușchi și nu mai e iarbă. Nu prea mai pot, inima mea suferă, desigur din cauza multor otrăvuri și torturi din ultimii ani. Simultan, a intrat iar burta cu ideea veche ”spune-le că nu se poate”, au pus totodată muzică din cea lăutărească, oribilă și lugubră, nu știu cum se numește, nu sunt manele, deși era abia ora 11 și jumătate și apoi scroafa a zis iarăși ”ajunge!”. Tot ea sau alta a spus iar că ei vor să mă omoare, fiindcă este o rușine ceea ce mi s-a făcut, cum zic ei de mulți ani. Nu știu dacă inima mea se va mai recupera, regret, totul merge mai greu, chiar și bucuria vieții prin muncă intelectuală etc. Monstruos a fost numai ceea ce au făcut ei în ultimii 20 de ani, deși știau adevărul, plecând de la ideea că e rușine ce mi s-a făcut și că trebuie să mușamalizeze totul și să mă omoare deci, și acum ei gândesc la fel, și dvs. la fel, toți cei care m-ați izolat chiar și în scris și indirect ați contribuit la măcelărirea mea - cu peste 20 de ani în urmă nu era chiar zi de zi așa de monstruos și măcar eram între oameni, chiar dacă izolată - dar de la 35 de ani, deși am început să înțeleg totul și am devenit perfectă în fiecare gânduleț (oricum aproape eram și înainte), cu toții ați considerat că veți trăi mai bine masacrându-mă și ascunzând adevărul, cum au zis ei mereu - și ei spun că au fost plătiți pentru asta. Și am fost torturată mult mai monstruos, de mii de ori mai groaznic, și încontinuu, zi și noapte, și izolată complet de tot. (Psihiatra și alții nu m-au lăsat nici măcar la Estuar, centru pentru schizofreni, unde măcar aș fi văzut și auzit oameni, chiar dacă foarte proști.) La scurt timp au oprit sau diminuat mult muzica lugubră, fiindcă eu nu mai greblam. Acum e iar, unii cred că asta acompaniază torturarea omului victimă. Repet, am gândit mereu binele și am fost un om perfect normal, citiți încă o dată tot ce am scris, e adevărul tot, dar și binele, din când în când am scris lucruri bune, chiar sublime uneori, dacă aveți sentimentul sublimului și oricum de omenie și pace și frumos și bine, evident binele. Îmi amintesc cu precizie, erau dăți când mă masacrau așa monstruos în cap, total nevinovată fiind, încât credeam că voi muri și ei așa mă și amenințau în română, engleză și franceză, și atunci mă repezeam pe facebook - poate unii din dvs,. își amintesc, - și scriam gânduri bune și de iubire și frumos și pace, pentru ca să înțelegeți asta dacă eu mor. Evident sinceritate, și, dacă știți ce fel de intelect am avut, atunci precis înțelegeți că nu aș fi putut fi altfel. Cum cânta Pittiș - peste tot atârnă greu/teama de sinceritate etc. Cântec bun, pozitiv era, orice ați crede dvs. Poate nu totdeauna le-am scris acele lucruri și pe blogul meu, dar uneori da. Unii spun că, nici după 13 ani de când am început blogul, oamenii nu au înțeles adevărul.
14.07.26
Trebuie să notez din nou despre cum m-au măcelărit în ultimele zile. Am vrut să termin blogul și mai aveam lucruri importante de scris și aș fi terminat. Dar nu m-au lăsat, ca întotdeauna. Totuși, unele lucruri scrise de mine sunt importante și chiar valoroase, nu este blog de nebună și totul a fost adevărat. Probabil că toți mint, așa cum au mințit - evident - și legat de boala mea psihică. Ultimele torturi nu le-am mai scris, acum le notez. Am fost ieri la medicul de familie și ea și asistenta au spus la un moment dat că ele au început să ia medicamente pentru articulații, fiindcă aveau dureri amândouă și asistenta spunea că e din cauza vârstei. Nu este vârsta, aproape niciodată nu este vârsta, probabil că sunt f_te sau otrăvite. În orice caz, e posibil ca ele să fi aruncat răul și boala asupra mea, fiindcă, la întoarcerea acasă, am avut dureri practic înfiorătoare de articulații și oase, mai mult lombar, dar și mandibula (dinții) și ceva sacrat sau altceva și dureri musculare etc. Și ele menționaseră așa ceva în cabinet și eu nu am avut des astfel de dureri, chiar rar. Și rândul trecut am fost eu pentru rețetele mele și ale mamei, dar de obicei se duce mama. La un moment dat ea a avut și ea dureri mari de articulații, din câte spune, dar probabil că nu ca mine, eu am avut crize înfiorătoare (odată ceva la coloană așa rău încât urlam de durere, probabil era atinsă măduva sau mai mulți nervi puternici foarte rău), dar am avut rar și de mult timp deloc. Deci clar e de la mersul în oraș la medic. A trebuit să merg și acolo la toaletă, ceea ce mi s-a întâmplat (mersul la toaletă în oraș) numai de 2-3 ori întreaga viață adultă, și m-au și ținut să aștept peste o oră pe culoar, deși eram programată. Însă, ceea ce nu am notat este mult mai groaznic și s-a întâmplat înainte să merg ieri la medic. Este vorba de sete - ceva ce, de asemenea, am avut rar de tot în această formă sau ceva mai puțin grav, dar tot sporadic. De mai multe nopți la rând, poate 4 poate 6, nu mai țin minte fiindcă am fost complet masacrată, am avut sete înfiorătoare, noapte de noapte. Ziua nu am avut deloc, dar noaptea a fost înfiorător de rău toate aceste nopți. Nu știu sigur dacă e din cauza otrăvii din apă sau fiindcă ei mă masacrează, că oricum ziua nu a fost deloc. Unii spun că sunt doar masacrată, măcelărită în cap etc. Unii spun că mama mă măcelărește și cu sete, pe lângă restul torturii. Azi-noapte iar m-am trezit de multe ori să beau și să merg la toaletă și m-am odihnit iar rău și în prima parte a nopții oricum am fost torturată rău. Setea a fost așa puternică, în toate aceste nopți, dar mai ales azi-noapte, încât nu mai puteam respira de sete și beam apă și aproape instantaneu mi-era sete din nou și gâtul și gura erau extrem de uscate. Abia am dormit din când în când. Unii au spus adeseori, mai ales după ce m-am mutat în Voluntari cu mama, dar mai ales una din brutele cele mai monstruoase, alții mai rar - că ei vor să mă masacreze cu ajutorul mamei mele și se plângeau că este destul de dificil, fiindcă mama e mai proastă decât mine și de aceea ea se luptă să mă degradeze intelectual, ca să poată să mă măcelărească mai monstruos. (Azi dimneaață a intrat și ea, ca de obicei, imediat ce m-am trezit, și un porc care spune iar cu cinism că nimeni nu vrea ca eu să trăiesc, deci mă omoară cu toții.) Repet, e greșit să fiu omorâtă, ele se înșeală, ați văzut ce multe minciuni au fost în trecut, nu era bine să fiu omorâtă niciodată, și nici torturată și am fost perfecțiunea, citiți tot ce am scris și țineți minte că totul a fost mereu adevărul (ei spun că am fost masacrată așa monstruos, încât nimeni nu crede), inclusiv ura acestor nebune și a mamei, care e manipulată de ele se pare - am fost un om de mare valoare de intelect și suflet și caracter, și fără greșeală zeci de ani, în ciuda torturii. Unii cred că valoroși sunt numai cei care sunt un fel de vampiri energetic și îi mulg astfel pe cei ca mine, care sunt vite pentru ei. Nu au dreptate totuși. Și aș fi reușit mult mai mult în continuare și aș vrea să scriu și finalul blogului - poate că vă veți răzgândi. Spuneam de setea din ultimele zile - că ziua nu a fost, și oricum acest simptom a fost foarte rar, era mai des când locuiam în București. Acum am totuși sete și încă am dureri lombare și în alte articulații din zona bazinului. Și umblă multe mașini cu sirene puternice pe drumurile alăturate. Vor trece probabil, dar mă sufocam de sete noaptea. Mama doarme des la ore ciudate - ca să stea trează și să mă masacreze noaptea și apoi se scoală în zori ca să lovească.
Și noaptea asta și în altele m-a și trezit din somn, sau dimineața, și vorbește urât să mă culc, pe un ton poruncitor și urât. Cum v-am spus - bruta aceea, care nu are vocea ca mama, și alții, mereu m-au împroșcat de moarte și una cu ideea că nu are liniște până nu mă omoară, care poate fi ea. Și azi-dimineață m-a sculat, dar aparent nu știa sigur că eram trează și iar a bombănit nu știu ce, cum face dimineața (și în alte dăți) des (poate ca să creadă proștii că eu sunt ea) și totodată m-a strigat pe nume cu voce tare, ceea ce de asemenea face din când în când, când eu dorm (și uneori mă scoală) și am întrebat-o de ce mă strigă și, ca și în alte dăți, a negat că m-a strigat, repet, cu voce tare, nu în gând, și absolut sigur mă strigase, dar ea insinuează adesea, de când eram mică, pe față, că aș fi nebună. Și azi-dimineață, ca și în alte dăți, fiind eu trezită cu chiu cu vai și masacrată hidos de ea, ea în schimb era ca o fâșneață și vioaie și veselă și vorbea ca o femeie de 20-30 de ani, cu voce ascuțită și tinerească. Face multă treabă și eu abia mă mai mișc. Ei au spus adesea că unii oameni, și mai ales mama, mă măcelăresc nedrept și sordid zilnic și aproape încontinuu și aruncă bolile lor asupra mea și ei și ele întineresc și trăiesc bine și pe mine mă fac cu forța bătână și bolnavă, mă consumă, inclusiv prin otravă și multă minciună etc. Și eu nu am lovit absolut niciodată și ei m-au căsăpit hidos zilnic în izolare și eu nici măcar nu mă puteam apăra deloc. Acesta e adevărul! Și nu mă mai lasă nici să mă odihnesc noaptea. Acum, de câteva luni, mă simt bătrână și am dureri mari și de multe tipuri, nu demult nu era așa. A intrat iar bruta cu o idee mai veche a ei - că ei nu îi este rușine că mă măcelărește și pentru ce a făcut. E vorba de o femeie proastă, rea și nebună - dacă dvs. ați fi citit filozofie și alte lucruri mai delicate intelectual ați fi putut înțelege chiar și din ceea ce am scris că nu am greșit nimic toată viața și că am fost un om de valoare intelectuală și cu mare bunătate și sufletul superb. Sunt unii care cred că numai astfel de oameni pot fi vampirizați ca să întinerească proastele. Totuși, mama nu merită să mă măcelărească așa monstruos, repet, am fost perfecțiunea, dar m-au ținut izolată cu forța, iar ea era o brută degenerată și om extrem de rău în mod clar încă de când eram copil - citiți tot ce am scris. Iar porcii spun mereu că motivul pentru care mă omoară e că au mințit despre mine. Chiar și acum am dureri de articulații și nu am avut de mult timp dimineața. Și sete, care probabil va trece. Repet, am fost măcelărită mârșav și mișelește (cuvinte favorite ale tatei) cu otravă și multe alte nedreptăți, fiind fără pată sau greșeală și ținută izolată complet toată viața, fiind om perfect normal și bun și deștept, dar nu m-au acceptat deloc, deși m-aș fi dezvoltat foarte frumos ca intelectual - spre binele mai multora, nu eram incapabilă. Nici acum probabil că nu trebuie să mă omoare, chiar dacă e păcat că nu m-au acceptat acum 10-20 de ani, cei mai buni ani creativi. M-au programat la analize de sânge, dar nu mă mai duc, mi-e frică și în mod sigur m-ar chinui - oamenii nu m-au lăsat nici măcar o zi în pace și s-au folosit de orice prilej să mă masacreze, și nu merit să fiu sclava acestor medici hidoși (care au ”specialități” ca bucătarii), care au și minții mult despre mine, dovedibil au mințit, și nimeni nu a vorbit cu mine toată viața și ei sunt sigur proști și eu am fost deșteaptă ș bună și meritam poate chiar să mă dezvolt și aș fi reușit totul, absolut cert, eu nu sunt ceea ce ce cred ei. Și nici măcar nu și-au ales o victimă rea și proastă, că există destule, iar acel medic monstruos din tinerețea mea așa chiar și spunea: că societatea este ca un copac și trebuie tăiate și ramurile care cresc mai înalte, care se dezvoltă mai mult - deci concepții greșite malthusianiste și pretexte pentru lovirea mea.
Odată, medicul meu de familie a spus în mod aberant că ”s-a declanșat un diabet” - probabil vroia să mă trimită la diabetolog (zicea de unul din aceeași policlinică), ca să mă jumulească și acolo și eu m-am plâns atunci degeaba de simptome digestive, caee erau groaznice și nu puteau fi din diabet recent și oricum nu era glicemia mea mare și ei nu făcuseră testul specific pentru diabet, ci doar analize obișnuite. Nici nu era glicemie prea mare. Nu mi-a dat nimic pentru burtă, degeaba m-am plâns - oricum era probabil otravă și nu aveam cum să mă vindec dacă nu opreau otrava cei care mă otrăveau. Pot doar să fiu puțin apărată de medicamente, dar, astfel, medicii mă au la mâna lor să îmi facă ei ce vor și oricum relația medic-pacient e ceva anormal, e o non-relație, și eu nu am avut niciodată pe nimeni altcineva. Nu știu dacă medicul de familie a citit acest blog al meu, îi voi da iar adresa - mai demult i-am spus ceva vag - o să i-o scriu într-un plic. Iar au început că poporul întreg crede că sunt altceva decât sunt și vor să mor. Repet, nu am avut clar nicio greșeală, nici măcar o greșeală mică, întreaga viață. Iar de la 35 de ani și cel mai mic gânduleț a fost binele, fiindcă deja înțelegeam lumea. Nu merit să îmi ”dea” medicul meu de familie diabetul pe care îl visează ea și reumatismul, fiind eu și izolată de o viață și otrăvită și lovită zilnic, dar fiind eu ceva bun, eventual ca să se simtă ea sau ele bine, cu pretextul că ea e medic acceptat și eu nimic, eu am fost cu adevărat un om foarte bun și foarte inteligent, repet, și foarte bun și frumos, nu doar inteligent, și nu mai vreau să mă las mulsă și la alți medici. Să fiu și prada altor și altor porci, repet, intelectul celor filozofi e superior și profund și rapid în simultaneitate și stă la baza celor superficiali, îi conține și îi sprijină (de exemplu eu puteam gândi și înțelege în detaliu teorii mari și complexe, aproape simultan, în câteva secunde, fiindcă puteam gândi cu tot creierul deodată; odată chiar mi-am rememorat întreaga viață în detaliu în câteva clipe și atunci m-am speriat, că mi-era rău și am crezut că mor, dar era un sentiment frumos, fiindcă am avut o viață curată și cu mari bucurii sufletești și nu am greșit nimic; am citit undeva că asfel de experiențe au oamenii creativi și inteligenți, se numeau în psihologie experiențe de vârf și erau ale celor care autoactualizau, adică vârful piramidei lui Maslow, care era un psiholog umanist, deci cu drag de om în general (aparent) și e adevărul și asta și tot ce am scris, dar am citit totodată că rememorarea vieții în întregime în câteva clipe, practic cu tot creierul simultan, poate să apară cu puțin înainte de moarte și mie atunci mi-era tare rău și chiar am văzut în capul meu imaginea unui creier în spațiu gol și acest creier era auriu-roșiatic și emana o lumină difuză, acest lucru mi s-a întâmplat când încă locuiam în București) și oamenii superficiali care îi masacrează pe gânditorii buni sunt doar particule și oamenii ca mine pot să dea impulsul creșterii plantelor pe care ei înșiși le doresc (e probabil că Dumnezeu există și le este aproape) - belșug de fructe, legume, flori, graminee, frunză și iarbă, cum am gândit anul acesta și în plus intelectul meu nu e doar atât, pot diverse alte lucruri - păcat că au distrus așa mult, dar, dacă citiți veți înțelege. Dacă aș fi fost acceptată nu aș fi avut nevoie deloc de medicamente, spun ei. În afară de durerile osteoarticulare, am avut și fierbințeală a întregii piei, dar în special în zona lombară, unde mă durea cel mai tare.
Iată explicația mea legat de re-memorarea vieții întregi în câteva clipe, cu lux de amănunte etc. (a fost înfiorător totuși) - e posibil ca în momentele dificile, cu boli grave sau otravă, accidente etc., individul să rememoreze întreaga viață, fiindcă ea i se scurge în întregime printre degete, ca nisipul în clepsidră...dar, totodată, simplul fapt al rememorării duce la salvarea individului, căci astfel toate cele care ieșiseră din sine reintră în capul lui, așa cum e un mecanism cu arc sau ca un pendul sau hopa-mitică. Individul reintră în comunitate deci. E posibil ca cineva sau ceva să fi rămas totuși în mintea mea atunci și să fi tras iar viața înapoi în mine. Sau e posibil să existe un Dumnezeu care să cerceteze întreaga memorie a individului în momentele grele, de cumpănă.
Tot numai de câteva zile, am scaune cu eliminare extrem de dureroasă, cu formă și consistență anormală (parțial nedigerate, diametru foarte mare, datorită stazei probabil, astfel încât uneori trăgeam apa degeaba sau se înfunda toaleta sau îmi trebuia o unealtă) și noaptea nu mai sunt lăsată să mă odihnesc, să mă vindec, plus otrava mai multă ca în alte dăți. Aceste scaune apăreau din când în când, nu foarte des, după care iar mă vindecam și scaunul devenea normal și durerea dispărea. Gazele mele zilele acestea au cel mai oribil miros pe care l-am simțit toată viața, în afară de unele cadavre la facultatea de medicină. Cel mai important lucru în viață e, probabil, să nu fii otrăvit, sau măcar nu foarte rău - eu am fost totuși destul de inteligentă și un om foarte pur și bun, dar ceilalți oameni apreciază altceva, nu aceste calități, ba chiar unii le consideră apanajul ”luzărilor”. Repet, nu e vorba de nicio ratare, e vorba de crimă, mereu asta a fost și nu aveam cum evita nimic.
Bunicul meu și sărăcia în care a trăit toată viața. Și tatăl meu vitreg, care des făcea pe bufonul. Începutul anilor 90.
15.07.26
Deconstructivism lingvistic - așa este compusă și des-compusă întreaga existență a unui individ:
De exemplu, printre milioane de milioane de astfel de exemple: cuvântul vânzătoare - are sensul de femeie angajată să vândă marfă în magazine etc., dar și sensul de trădătoare și îmi amintesc că Irina de la Constanța, care a murit la 50 de ani de Crăciunul 2020, în accident pe atutostrada Soarelui, glumea odată cu mine despre vânzătoare, și le numea vânzătoare de țară - și poate pentru ea avea un înțeles acest lucru, această ironie mușcătoare, care îi era specifică, dar pentru mine nu însemna nimic, nu am înțeles atunci ce voia să spună - era poate unul din miturile politice ale epocii care a fost și poate că mai este încă.
Acest cuvânt seamănă cu vendeur/euse în franceză și aceasta îmi amintește de termenul vendanges de la ora de franceză din clasele primare la școala mea din Voluntari și nașul meu, la cererea profesoarei mele de franceză, a făcut o planșă mare cu desene frumoase despre vendanges, adică operațiile culegerii strugurilor și/sau obținerii mustului, sau poate vremea din an în care au loc aceste operațiuni, nu mai știu sigur. Totodată pentru mine termenul vendanges se împarte în vend-anges, adică ar fi vânzare de îngeri sau vin de/pentru îngeri, cu aceeași pronunțare (vin d'ange) și din păcate eu eram un fel de înger și copil bun și nașul meu era ce am povestit. Și bunicul meu era după numele lui vechi Sarafin/Serafin/Serafim (înger) și era om bun ca întreg, cu mici defecte. Totodată alt lucru neplăcut e că, la nași, unde creșteam eu, cu bunicul paralizat și cu bunica bătrână rău, deși nu avea nici 70 de ani, nu exista canalizare, la ceilalți oameni din Voluntari exista și noi nu aveam nici apă în casă și nici boiler măcar sau duș și nici muzică și nici bibliotecă și nici mașină de spălat și nici gaze curente și nici telefon mulți ani, și oamenii aruncau gunoaie la mine în grădină deși eram copil bun și nașii ziceau că nu aveau voie telefon fiindcă aveau relații cu americanii. Era, cum am povestit, un fel de casă a domnișoarei Havisham ca în cartea Marile speranțe (deci prin deconstrucție heavy shame, era în carte rușine mare, grea, fiindcă domnișoara din carte fusese părăsită la nuntă). La noi, nefiind canalizare, se legau toate și de termenul vidanjare, care seamănă ca sunet cu vendanges. Era urât, am avut multe boli infecțioase când eram mică, dar eu eram tare fericită, deși eram singură și grădina literalmente înflorea și înverzea sub pașii mei, dar eu eram prea mică să înțeleg aceasta. Și de aceea am avut profesori buni și am învățat și agricultură, mașini agricole, fitotehnie, zootehnie etc. Nici în sat nu aveam canalizare, dar acolo era frumos și curat.
Cu certitudine așa este construit fiecare om și el crește zi după zi, an după an. Unele complexe de acest tip sunt foarte frumoase, altele sunt foarte stabile. Sau poate că omul scade prin enculturație, dacă preferați, evoluează în acest fel întreaga sa viață, fiindcă poporul de vorbe și sensuri din mintea lui sapă în substanța sa în care ei apar odată ce omul se naște, toți sapă să iasă, să clădească, să crească în acel om ca o catedrală în piatră, în munte și os. Acest popor nu este numai poporul său, ci umanitatea și sistemul om-natură-univers și există ca potențialitate, din câte îmi dau eu seama, încă dinainte de învățarea limbii materne.
Abia acum 10-14 zile au început să reintroducă alimente neotrăvite și ceva mai bune în hrană, nu toate probabil, dar s-ar putea să fie prea târziu. Acea brută și-a domolit atacurile și nu mai spune mai nimic deocamdată. Vorbește doar puțin când mă trezesc din somn. Poate că și-a atins scopul, mirosul gazelor eliminate de mine e monstruos de tot și respir greu și mă simt cam lipsită de vlagă. Mirosul din bibliotecă persistă. A fost foarte multă otravă în tot ce putea fi și până la sfârșit ea a susținut ideea că trebuie să mă distrugă și să mă omoare. Am rugat lumea întreagă în zadar, de foarte mult timp, și am spus adevărul tot, mai am doar puțin să termin de tot definitiv. Probabil că voi reuși, dar e greu oricum, nu mă simt bine și scrisul la tastatură durează prea mult, fiindcă mi-au distrus anul acesta coordonarea degetelor. Azi e totuși și acest lucru ceva mai bine.
16.07.26
Mama mi-a stricat foarte multe haine, mi-a găurit foarte mulți pantaloni de casă, cum am povestit. Mi-a șterpelit multe și a mințit pe față că nu le-a luat ea și apoi le găseam la ea în dulap. Poate tot ea mi-a împuțit dulapul. Mi-a stricat altele în alte feluri. Mi-a pus de multe ori multe umerașe goale în dulap, unul câte unul, poate cu scopul ca proștii să creadă că am avut multe haine. Ei au spus mereu că mama e cea mai monstruoasă femeie din lume, din istorie chiar, și că de aceea restul lumii nu a putut crede adevărul despre mine, și m-a lăsat în otravă și în ura și tortura din partea mamei, ceea ce mie mi se pare incredibil, căci eram evident un om inteligent și normal și nu puteam minți - și evident un om foarte bun. Acum un an sau doi mi-a stricat la spălat - desigur intenționat, sau manipulată de alții, cum spun toți, ceea ce e același lucru - cel mai bun tricou mare și lung care îmi venea bine, singurul de fapt, și singurul cu model și frumos. L-a decolorat la soare, în lighean, deci crâmpoțit și tot așa au ieșit petele mari pe spate cu forme neregulate și chiar pe lângă model, lăsându-l la înmuiat la soare, ceea ce oricine știe că nu se face (am mai pățit în copilărie). Acum câteva zile doar, mi-a stricat singura bluziță subțire cu model, pe care scria pace, iubire, speranță în engleză. Eu nu mai am în rest decât tricouri, care sunt mari, dar au culori urâte, stridente, că numai asta am găsit mari și cu preț acceptabil și chiar și astea cu greu, după mulți ani. I-am cumpărat și i-am dat mamei multe haine destule bune și noi, ca și ale ei și ea are acum bluzițe mai multe per total, nu ca mine. I-am dat de mulți ani deja, în ciuda comportamentului ei monstruos. I-am dat și multe haine mai vechi ale mele, unele foarte bune, la care țineam și le mai puteam purta, pe care le poartă prin casă. I-am dat și să îmi spele ea bluzele, fiindcă a insistat. Mai aveam o singură bluziță în garderobă, destul de bună și mergea în zona în care locuiesc, nu era foarte elegantă și nu avea culoare stridentă ca tricourile și îmi plăcea, era perfectă și ca mărime. Singura în afară de una cumpărată recent. Nu am crezut că o va strica și pe asta la doar câteva zile după cealaltă, și în rest nici nu mai am altele. Una singură am cumpărat recent, deci numai pe aceea o am, am luat-o fiindcă o stricase pe cealaltă și vroiam să am două, de schimb. A costat 45 de lei, deci nu foarte mult. A stricat-o rău și pe asta, unica frumoasă, în afară de cea nouă. Știu că în trecut, toată viața, nu aveam deloc, și când eram copil aveam urâte și puține și vechi și ea multe și frumoase fiindcă lucra la ambasada Congo Brazzaville, deci era justificat să aibă, dar ea nu trebuia să facă așa ceva. Uneori am acceptat propunerile ei - de exemplu să spele hainele mele, pentru a evita un scandal, deși puteam să le spăl și eu, căci ea face foarte urât, țipă și mă toacă încontinuu, ore în șir cu idei mincinoase și în plus mai și mă lovește cumva fizic prin influență psihică (f_tere), dacă așa vrea ea, oricăt încerc să evit răul. Cu toată cruzimea și ura mamei, oamenii au crezut totul invers, spun ei mereu. În timp ce scriam acest fragment au intrat iar în ceea ce am scris, am închis iar calculatorul și au intrat apoi din nou, nu știu de ce, am închis din nou și apoi am terminat corect de scris, dar ei intră adesea și nu știu dacă vedeți exact cum am notat, așa cum apare la mine, adică adevărul. După toate acestea, vine mereu la mine în cameră să spună aberații, m-a înjurat și m-a făcut scroafa dracului și minte probabil că nu a făcut intenționat și că nu știa așa ceva.
Am fost azi la Gheață din nou. Au început iar cu răul asupra mea și unul zicea să mă lase totuși să termin blogul, și altul că nu o să îl termin - ba da, dacă nu sunt masacrată monstruos îl termin cu certitudine și nu voi mai intra pe internet în mod sigur, orice rău vor face ei sau orice vor spune și nu voi mai scrie nimic despre mine. Chiar mâine voi scrie mai departe, dacă mă vor lăsa. Azi mai scriu de azi. Au zis din nou că, deși am fost geniu sau chiar Dumnezeu, cum au spus mulți, sau cel mai bun și inteligent om, cum au spus destui, totuși oamenii nu m-au acceptat deloc etc. Unul a spus din nou că despre mine au inventat o poveste fantasmagorică și urâtă și în întregime mincinoasă și m-au masacrat în numele acelei povești. A intrat iar un porc în engleză cu ideea că el preferă să moară (cum au zis adesea) decât să fie el codificat în trupul și spiritul meu - dar, repet, am fost numai binele și ceva inteligent și perfect nevinovată și deci nu avea de ce să să prefere să moară. Poate a fost mințit. În plus, de fapt, pe mine mă omoară, până una-alta. În plus, din câte îmi dau eu seama, au fost oricum encodați în mine încă de când m-am născut, chiar dacă nu existau ei încă, atunci. Un fel de lucru care seamănă cu conceptul de cod genetic. Repet, eu nu o pot influența pe mama în bine, ea e ceva rău fundamental, deși repetă adesea în cuvinte și în fapte ceea ce eu gândisem anterior - dar nu pot să o fac om bun. Nu am pe nimeni altcineva, omorârea ei m-ar distruge și mai mult, dacă nu aș fi acceptată anterior. Și oricum nu am dorit niciodată moartea nimănui și toți mă latră de moarte de zeci de ani. Minciunile și otrăvirea și torturarea mea nu au fost necesare, nici măcar pentru buna funcționare a lumii. Ei spun că proștii încă și acum cred că eu am fost sau că sunt ceva politic, deși, dacă îi întrebi să spună clar, să precizeze ce înțeleg ei prin asta, la ce se referă legat de viața mea, nu vor ști să precizeze nimic, e doar o confuzie de termeni și o bâjbâială în care de fapt ei nu văd nimic real, și nimic politic. Mergând pe străduțe, am văzut într-o boltă de viță foarte mulți struguri frumoși, unul lângă altul, și mulți și în alte locuri, și multe alte lucruri - exact cum am gândit eu, cum nu a mai fost în alți ani. Și ei mi-au dat numai otravă. Și au lovit să facă caniculă sau cutremure, intenționat. Acest belșug de fructe și legume și flori, și cereale probabil (că m-am tot gândit și la ele) și fruziș și multe ierburi și buruieni a fost anul acesta datorită mie, clar. Uneori chiar dintr-un cuvânt citit sau gândit răsăreau, alteori din meditație la imagini și părți ale plantelor, prin toate simțurile etc. Unii au încercat să șteargă dovezile, dar încă există. E adevărat că și în alți ani se trăgeau de la mine, așa cum am observat, de exemplu poate mai țineți minte roșcovul acela bogat la care eu mă gândisem înainte ca el să rodească și să îi fac poză - dar și celelalte lucruri sunt la fel, din aproape în aproape, în continuumul spațio-temporal, probabil în diferite ecosisteme. Anul acesta însă, m-am gândit intenționat și mult la anumite lucruri- ele au apărut după ce m-am gândit, chiar și destule plăntuțe la care meditam și care nu apăruseră de mulți ani etc. Aceste bogății sunt în jurul meu în Voluntari, și de aici pleacă raze, din aproape în aproape și pentru alte zone din țară și eventual din străinătate, căci, cu globalizarea asta, avem fructe diferite în supermarketuri. Și mama și vecinii mi-au otrăvit și mi-au distrus intenționat mulți copaci și grădina și curtea! Din păcate, dar nu ale mele. Eu nu insinuez că nu sunt și alți oameni care creează bogăție și belșug, dar eu am fost clar un om foarte inteligent și bun. Repet, nu am făcut niciun rău toată viața, au mințit. Nu am exagerat nimic. Nu am fost deloc nebună, anul acesta am făcut aceste roade ca să înțeleg mai bine și ca să văd dacă pot, dar nu voi mai face. Au ieșit prea multe flori sau fructe în anumite locuri, unele lângă altele pe crengi, și în niciun caz nu voi face așa ceva la comandă sau pentru bani sau fiindcă mă vor tortura sau altceva. Chiar și jumătatea de mesteacăn care a mai rămas la geamul meu din cei cinci magnifici de odinioară a avut anul acesta frunze și fructe unele peste altele, ca niciodată. Cei tineri de pe stradă au fost plantați greșit de angajații primăriei și nu s-au prins. Ei spun că, dacă proștii ar înțelege că eu am creat aceste lucruri, m-ar omorî, fiindcă proștii cred că oamenii nu au ”voie” să aibă putere asupra naturii și asupra altor oameni. Sau că sunt nebună și de aceea nu am voie și de fapt nu am fost nebună. Însă, dacă ar fi așa, ca unii oameni să nu aibă aceste puteri, totul ar fi haos și nu ar exista nici viața, care este ceva organizat și sistematizat. Repet, e greșit să fiu omorâtă și da, sunt om, unii spun că proștii au fost mințiți că sunt robot deoarece am aceste puteri, sau că m-au otrăvit și masacrat mult deci tebuia să mor (dar de fapt nu trebuia să mor!) sau că sunt ca alți ”roboți”-oameni din țară și de fapt eu am fost mereu om și m-au măcelărit extrem de monstruos și am avut sentimente omenești și normale. Azi am avut sete ușoară pe drum și dureri mari în ambele articulații ale șoldului, am mai pățit așa des. Pe drum, iar au intrat unii cu ideea că mi se datorează 3 milioane de euro despăgubiri, că atâta face. Nebuni din aceștia au fost de cel puțin 15 ani și nu mi-a dat nimeni niciun ban - au spus așa ca să îi păcălească pe proști că de aceea am fost masacrată, au zis sigur de mai multe ori și au continuat să mă măcelărească oricum tot mai hidos, deși era tot adevărul oricum scris de mine. Cei mai mulți au zis că au fost plătiți ei ca să mă omoare, fiind eu nevinovată complet și o rușine să fie adevărul. Nu m-au masacrat pentru ca eu să fiu despăgubită și eu nu mi-am dorit niciodată bani mulți - nu am ce face cu ei și nu vreau să fiu om de afaceri, nu vreau să investesc în nimic, îmi doresc doar ce am nevoie și deocamdată, fiindcă am mai luat câte puțin, nu mult, din banii mei din moștenire (am la CEC suma de 40000 de euro), pensia de 1281 de lei îmi ajunge. Mai am, împreună cu mama, un apartament închiriat cu 350 de euro unui arab, are 4 camere pe Moșilor, dar ambele venituri, din apartament și bancă (sau vânzarea apartamentului) nu sunt sigure în caz de naționalizare forțată sau falimente sau schimbări politice etc., cum au fost în cursul vieții mele, dar și înainte, din câte spunea mamaia mea. Eu cred că merit această pensie, minimă pe economie, deși unii spun că nu fiindcă sunt porci, o merit fiindcă am fost cu adevărat un om foarte inteligent și normal și proștii mi-au luat abuziv dreptul la muncă, căci eram cu adevărat normală și inteligentă și capabilă de muncă și nu am greșit nimic și am fost doar puritatea și binele. Se putea dovedi totul. Nimeni nu a vorbit nimic cu mine. Ei spun că unii oameni sunt atât de proști și răi, încât și acum mă invidiază și cred combinații și uneltiri în favoarea mea, când a fost invers, mă urăsc și își închipuie că era un aranjament de persecuție intenționat pentru ca eu să am despăgubiri materiale și continuă să lovească, să otrăvească, să mintă etc., deși am fost săracă complet și torturată de mică încontinuu. Ceilalți au făcut răul, eu niciodată. Am fost mereu sursa a ceva bun și frumos. Oamenii răi se pare că m-au masacrat fiindcă ei vor să fie deasupra banii și forța brută și nu meritul și inteligența și valoarea adevărată, dar mereu va fi intelectul deasupra.
Repet, ceea ce am mai explicat mereu: adevărata și superioara inteligență este a binelui și comprehensivă, deci ceva ce cuprinde și înțelege simultan, de obicei a adevăraților gânditori, invers nu se poate. Oamenii inteligenți cu adevărat nu au cum să vrea și să gândească răul, nici asupra celor proști, căci ei cunosc interdependențele și faptul că lumea este un întreg multistratificat și sistematizat etc. Ei nu ar face răul efectiv, e și stupid și răul s-ar întoarce asupra lor înșiși. (Asupra proștilor nu prea are cum să se întoarcă răul, ca asupra celorlalți, sau ei nu au cum să priceapă așa ceva, ei vor binele de scurtă durată pentru ei înșiși, să se înfrupte, iar cei deștepți sunt de fapt centre de organizare, deci cei proști nu învață și nu respectă astfel de reguli morale de conduită și ei sunt de fapt sursa răului, dar nu e vina lor, ci a celor care nu îi pot stăpâni, nu eu, eu nu aveam cum. În cazul meu vina o are mediocritatea, nu proștii cei foarte proști și nici deștepții. ) Cei inteligenți și gânditorii nu au cum să gândească răul, fiind prea deștepți și cu sufletul prea frumos pentru așa ceva. Ei sunt de fapt prea-fericiți, cum se spune în religie, așa am fost și eu. Și totuși am fost mereu masacrată fără vină și otrăvită, deși clar binele am fost. Am fost mereu persecutată și chiar martirizată toată viața. Totuși oamenii aceștia nu au cum să convertească pe cei răi și proști, decât prin alții, prin discipolii lor sau mâinile lor drepte. Eu nu aveam de unde să am așa ceva. În plus, cei proști nu pot crede că binele e superior, fiindcă sunt proști și pentru proști asta e nebunie și ei sunt răul cu atât mai mult cu cât sunt crescuți în lipsuri și dezvoltă lăcomie și ură și văd că răul și furtul sau crima și minciuna duc la bunăstare etc.- iar ei, cei deștepți cu adevărat, nu au cum să încapă în mințile celor proști cu toată lumea lor de filozofie, oricăt de adevărată, și cu gândirea lor superioară și toate detaliile înțelese de ei superior, și frumusețea lor sublimă și nu au cum să îi convingă - cei proști întotdeauna îi vor crede și îi vor urma și îi vor asculta pe cei care sunt nu cu mult deasupra nivelului lor intelectual și care îi instrumentează, îi orchestrează etc., numai pe aceia îi simt ei instinctiv mai aproape de ei și îi înțeleg. Numai pe aceia îi cred utili și pe filozofi îi cred dăunători și inutili. Și eu puteam să învăț diverse moduri de instrumentare concretă a oamenilor și să fiu acceptată, dar nu am apucat. Totuși, intelectul meu a continuat să fie fibră sensibilă a lumii și deci oricum util în țesătura densă a lumii și totodată centru de organizare, fiindcă nu am fost nebună. Au mințit. Au zis mereu că vor să mor ca să ascundă că unii au greșit, unii la care ei țin, chiar dacă erau mai proști ca mine. Sau să ia bani. Acei indivizi inteligenți în ochii proștilor sunt de fapt brațele și picioarele altora mai deștepți ca ei ș.a.m.d. Răul nu are cum să fie deasupra lucrurilor, lumea are în sine inclusă legea conservării și homeostaziei. Este posibil ca gradele de libertate să fie mai mari mai departe de anumite centre de organizare, așa cum e într-o plasă radială cu centru și periferie, dar nici eu nu eram ceva imuabil, puteam evolua și puteam deveni, ca orice intelectual, puteam învăța multe lucruri, fiindcă nu am fost nebună.
La avizierul Poliției din apropierea casei mele, fiindcă aici am copilărit, este demult un afiș mic alb-negru pe care scrie ”corupția de costă”. Este aici și fiindcă bunicul meu a avut meseria de ”avizer” la depoul CFR Sibiu. Înainte să moară, el s-a plimbat aici, de la noi la Troiță și înapoi și el avea la poartă acasă în sat o troiță, singura din sat. Lângă troiță avea un gard ca și aici, și avea acolo lăcrămioare, care înfloreau uneori de Paști. La capătul străzii Avram Iancu de la Troiță aici este și indicatorul cu interzis căruțelor și el este și la celălalt capăt, al aceleiași străzi, care are numele unui sergent necunoscut și al unui asasin recent de la știri, Gheorghe Dincă, dar începând de la strada Mihai Viteazul din apropierea mea. (Absolut sigur aceasta e cauza pentru care actorul Gheorghe Dinică a fost distribuit în rolul negativ al violatorului din filmul Stare de fapt cu Oana Pellea despre revoluția din 89 și calvarul unei femei nevinovate.) În rest eu nu am mai văzut indicatoare cu căruțe, ele sunt aici fiindcă proștii răspândiseră după moartea lui (poate și anterior?) ideea că bietul meu bunic era ”căruța” de care ei trebuiau să scape, că era înapoiat etc. Și unii spuneau că de aceea m-au măcelărit pe mine, ca să îl poată omorî pe el și să scape ei de balast și înapoiere și apoi să mă omoare pe mine care eram doar o unealtă a crimei lor, iar alții cred invers. Ambele lucruri sunt greșite. Corupția, inclusiv cea a maltratării mele, dar și restul, pleacă întotdeauna de jos, cum am explicat. Oamenii din jurul meu mereu au afirmat că răul și corupția sunt normale, și uciderea celor nedoriți, asupra cărora s-a greșit etc., că mușamalizarea sunt dezirabile și normale etc. și că ideile frumoase și curate sunt pentru proști și copii mici și nătăfleți și fraieri etc. și sunt utopice și donquijotești (aceste ultime idei petru mediocritate). Deci corupția pleacă de jos și uneori se întinde în sus, ca o cangrenă.
La întoarcere m-am oprit la BCR și am scos 50 de lei din pensia mea de la BCR și mi-am luat, tot cu 45 de lei o bluză similară cu cea stricată de mama (nu i-o dau ei pe cea stricată, o țin în dulap pentru la bătrânețe, de purtat prin curte) și am rămas cu exact 175 de lei pentru 4 săptămâni, deci nu voi mai putea cumpăra nici măcar apă (va lua numai mama, care se plânge exagerat și face scene că nu are bani de medicamente pentru rețetă, că de fapt e compensată și are pensia ei mare de 3000 și ceva de lei și toți cei 350 de euro din chirie și, dacă mi-ar cere ceva important, aș scoate din economiile mele, dar i-a dat și Nelu ceva, nu știu ce a făcut cu ei și oricum, repet, ea cheltuiește enorm cu mâncarea ca să mă țină grasă și chinuită, nu am nevoie de așa multă mâncare, ea e slabă, și eu sunt otrăvită, că altfel nu eram așa grasă, e adevărul, mi-am promis acum iar să slăbesc și să mănânc puțin orice simt, inclusiv dacă mâncarea va fi iar foarte otrăvită și voi simți foame compensator, nu voi mai mânca, orice otravă va fi, orice tortură sau izolare etc., și nu mă voi mai repezi dacă mâncarea va fi iar neotrăvită - nu vor mai reuși să mă manipuleze astfel). E adevărat totuși că mi-am luat 3 articole vestimentare destul de ieftine de la bonprix online și sper că vor fi bune și nu îmi vor pune ceva rău sau mici; acum am într-adevăr absolut tot ce e necesar, dacă și acestea sunt bune, nu mai am nevoie de nimic, la pensia următoare îmi voi scurta niște pantaloni și gata. Am mare grijă să nu cheltuiesc acești 175 de lei, fiindcă voi avea neapărat nevoie de 3 medicamente importante.
Această rază de lumină cădea exact pe acea treaptă a scării către șopul cu fân și astfel acea treaptă nu se mai distingea fiindcă lumina mă orbea, și celelalte trepte da și de aceea am scris, demult, acest minipoem ca fragment din realitate și totodată o parabolă sau simbol. Cu toții suntem în lumina ce este în jurul nostru.
Pisicuța mea neagră a devenit foarte câinoasă:
doarme în curte, chiar și în fața casei, pe treptele de lângă ușă, mă păzește, nu mai vrea în casă, în niciun an nu a făcut așa;
se repede la motani străini și mari să îi izgonească, motani care intră în curtea mea, ea, care era o pisică sfioasă și sperioasă;
vine după mine în inspecție în grădina mea din spate ca un câine și miroase peste tot și își marchează teritoriul și se întoarce cu mine - mai am două pisici sterilizate care marchează ca motanii, dar ea nu poate așa, numai ca fetele, fiindcă probabil veterinara a cam distrus-o, dar e fată bună și a supraviețuit, acum are aproape 8 ani
trăiască pisicuța Cloe! (să sperăm că monștrii fără scrupule nu o vor elimina din obiectiv
17.07.26
Aseară a intrat un porc și mi-a aruncat ideea că nu americanii au fost porcii, ci chinezii, că chinezii m-au valorificat prin tortură ca să aibă ei bogății diverse. Bineînțeles că nu cred așa ceva și nu am crezut niciodată așa aberații și tocmai asupra mea au aruncat așa ceva, fiind efectiv un om foarte inteligent. Aceste lucruri nu sunt reale, sunt propaganda unor porci proști ca să manipuleze nebunii, ei creează ură și dezbinare și negativitate pentru nebuni și proști, ei seamănă discordie etc., nu eu. Am să mai explic pentru ultima oară de azi, absolut ultima oară, chestiunea așa-zis politică. Eu am fost un om prea inteligent și bun ca să mă gândesc greșit și rău și să fiu păcălită de așa ceva. Niciodată nu am fost nebună sau cu idei politice, absolut deloc, și nici măcar nu m-am uitat la știri. Am fost mereu binele și pacea absolute, nu am uitat nimic. Așa eram de mică, dar nu nebună, nebuni sunt cei care lovesc și gândesc deci răul, de aceea în limba română nebun se spune ne-bun, adică rău, ceea ce în alte limbi eu nu cunosc, poate or mai fi, dar nu știu care. Acest lucru e foarte important.
De-a lungul întregii mele vieți am fost complet izolată, dar nu fiindcă aș fi fost nebună, ci invers, au crezut că eram nebună tocmai fiindcă eram izolată și chinuită și persecutată - ceva ce îmi spuneau de când eram copil că va fi. Era exclus ca eu să delirez politic, era clar încă de atunci, eram foarte deșteaptă și genul care nu poate gândi așa ceva, care nu are niciun interes sau sentiment în acest sens. Eram mai degrabă geniu/dumnezeu, pe care niște nebuni politici îl foloseau fiindcă ei erau nebuni. Așa a fost încă de când eram copil mic, deci evident nevinovată, așa cum am povestit, dar nu am devenit ceva rău din această cauză, ci invers, ceva și mai bun poate decât eram. Încă de mică am fost expusă politicii de doi bani și vulgară a nașului meu și ascultării televizorului românesc zilnic și radioului Europa Liberă în maghiară, fără să pot învăța maghiara de la mamaia. Este posibil ca oamenii să mă fi pus în acest rol fiindcă ei vroiau să se conecteze iar între ei ca mai demult, când eu nu existam încă și deci să se simtă liberi, și nu puteau fără capacitatea mea în acest sens. Poate că Germania federală a vrut să se folosească de mine pentru postul acela infam de radio din Berlinul de Vest, care era ceva politic și veninos, Europa liberă, fiindcă se spunea că Germania federală avea o enclavă în Berlin în interiorul Germaniei democrate, care reprezenta lumea comunistă, deci faptul că Germania (federală) fusese învinsă în război. Totuși nu este așa, căci și URSS avea o enclavă care încă există, Kaliningrad, unde s-a născut filozoful Kant, care se spunea că era plăcut de rușii comuniști, care mi-a picat mie ca subiect la examenul de admitere la facultate, la Cluj, numai că se spune că în Kaliningrad nu mai prea sunt nemți. La televiziunea română și în școli, înainte de 89, cel puțin unde am fost eu, nu se prezenta propagandă împotriva SUA și foarte puținera propagandă comunistă sau îndoctrinare politică împotriva imperialismului, dar era totuși mereu câte ceva despre al doilea război mondial, mereu și mereu,de zeci de ani probabil, și mie mi se părea ciudat. Și multe filme de acest gen. Ear un hotchpotch de filme, vechi, dar și câteva recente și documentare, dintoate țările lumii, sau despre toate popoarele, indiferent de orientare politică, era deci cosmopolitism, mai mult ca în ultimii 20 de ani, când a fostaproape totul despre fortăreața Europa (eurpocentrism accentuat, și în manualelede istorie) și odinioară era echilibrat despre toți, și despre Asia și Africaetc. și după 89 nu am ai fost, nici în manualele școlare, decât puțin de tot. În toate școlile și la televizor,cel puțin în ce vedeam eu, se predau copiilor ideipacifiste. Datorită familiei eu am prins scârbă de politică încă de mică, am povestit ce îmi făceau și cum vorbeau ei mereu. Nașul meu era pro-american și filo-german. Bunicii mei erau țărani buni și nu aveau nici televizor și nici radio parcă, decât unul mic cu baterie Elba (care e un râu în Cehia și Germania de est și totodată insula închiderii lui Napo-leon) și nu vorbeau la masă niciodată politică decât dacă erau părinții mei acolo, și totul era superb, și eu eram fericită. În aparență deci, când eram copil, nu am fost folosită în sens politic, ci doar fiindcă nemții și/sau alții poate au vrut să aibă facilitarea transmisiei postului lor de radio Europa liberă, fiindcă aceste posturi sunt facilitate neuropsihic probabil de cei cum am fost eu. Nici acest lucru nu m-a transformat în nebună și nu trebuia să fiu închisă sau omorâtă și nu am legătură cu acel post. Atunci nu am înțeles nimic, dar mi s-a mai întâmplat să prind, adică de fapt să fiu eu prinsă, de posturi românești care transmiteau cenaclul Flacăra, cu cântece tot pacifiste și folk în general, ceva asemănător cu americanii, ceva ce parcă se referea uneori la oameni buni și miei sacrificați cum au vrut să facă cu mine, inutil și greșit, iar ulterior mi s-a mai întâmplat întâmplător să prind postul Europa liberă în București eu însămi, dar am ascultat numai de câteva ori, poate maxim 5 ori întreaga viață și am înregistrat pe regele Mihai, că tocmai atunci ținea discurs, când am deschis eu întâmplător (deci a ieșit la suprafață din mine) și am înțeles că lumea nu era așa cum mințeau nebunii politici sau nașii mei, fiindcă de fapt oamenii circulau în străinătate și în țările vestice, de exemplu o profesoară de franceză care era și dintre cei care au pregătit revoluția din 89, (am explicat totul pe acest blog), plecau toți după cum vroiau ei, dar numai cei doriți de regim probabil, adică cei cu bani și de partea stăpânirii, și nu era ceva poltic, ci ceva social - iar ceilalți erau proștii sau nebunii care credeau diverse minciuni și poate că numai acei câțiva, printre care și eu, credeau aberații politice și erau manipulați și nu aveau mâncare sau stăteau la cozi. Ei, proștii și săracii adică, sau cei pedepsiți după diverse războaie, stăteau în peștera filozofului Platon din dialogul Republica și priveau proiecții pe pereți și nu ieșeau la soare afară și nu vedeau deloc adevărul despre lume. În toamna-iarna lui 88 am prins tot întâmplător și radio Kuwait și abia după aceea a început războiul din Golf, și apoi și revoluțiile din Europa de est, fiind eu masacrată sexual (love-ită), dar nici nu am știut că se întâmplau atunci - și acesta e motivul principal pentru care a fost în decembrie și la noi. Mi-au trebuit însă mulți ani în continuare ca să înțeleg că de fapt nu eu prindeam posturile de radio, ci ei mă prindeau pe mine! Ei pândeau mereu de după colț și poate nici măcar nu știau cine și ce sunt, ci doar aveau nevoie de frecvența creierului meu. Acesta e adevărul, ei mă prindeau, și astfel ”din oceanul Pacific mai ieșea un pește mic”, cum cântau unii în copilăria mea la numărătoarea pentru ”v-ați ascunselea”. Când eram mică am fost obligată să ascult tv-ul și radioul zilniccu mamaia. Apoi, din 84, stând cu părinții, nu am mai ascultat deloc, iar programul tv era redus la maximum la una sau câteva ore și bucureștenii se uitau la bulgari. Astfel, singura și ultima mea păcăleală a fost cea cu radioul BBC,abia după aceea am înțeles mecanismele mass-mediei și rolul omului inteligent care e victimă în aceste forme de propagandă și comunicare în masă. Nu aveam cum să înțeleg mai devreme. Pe vremea aceea nici măcar nu erau convorbiri la distanță, interurbane, decât cu cost mare, cu recepționeră sau în locații speciale, PTTR. Însă BBC-ul m-a păcălit atunci să îi ascult din multe motive, le-am expus pe toate, inclusiv că prezentau aspecte culturale, nu politice, și îmi creau o stare de protecție cerebrală, o umbrelă, că altfel eram torturată,mereu chinuită, și mai avusesem și tentativa de sinucidere și habar nu aveam că lumea avea ceva cu mine și mă șocase faptul că unii făceau aluzie la radio românesc legat de pierderea piciorului meu și își băteau joc. Am crezut că eradoar o coincidență. Spuneam că radioul m-a prins pe mine și s-a racordat și s-a sincronizat cu creierul meu și astfel unii au păcălit nebunii politici cu diverse lucruri rele și minciuni. Așadar, nu am fost decât un om utilizat în tinerețe de porci din mass-media, nu de politicieni, fiindcă asta e meseria lor, dar acest lucru mi-a lăsat intacte sufletul și bunătatea și puritatea și ulterior am continuat să devin tot mai înțeleaptă și să înțeleg totul, singură. Am fost, repet, numai binele, și v-au mințit dacă credeți că trebuia să mor datorită legăturii cu mass-media, nu era așa și nu aveam cicatrici sau răni astfel încât să nu pot crește și funcționa normal și frumos ca intelectuală. Nici măcar nu am avut idei politice toată viața, în afară de cele banale și confuze de pace universală. De-a lungul întregii mele vieți am fost aproape complet izolată. Deci eram clar nevinovată și fără să am implicare politică. Dar în jurul meu s-au constituit mai multe colective sau comunități de oameni, cu care, de fapt, nu am avut legătură sau interacțiune aproape deloc, poate că v-au mințit că nu a fost așa. Niciun om nu m-a acceptat, nu m-a vrut, și nici aceste colectivități ca întreg, dar totuși fără mine nu puteau. Aceste comunități au fost organizate și sistematizate, un fel de corpo-rații, in-stituții. Aceste comunități au fost numeroase: familia și cele câteva relații ale ei, prima instituție din viața mea, grădinița de la 4 ani în Voluntari, școala generală 42din Voluntari, cu profesori și colegi cu tot, școala generală 23 din clasa a 8-a din București, personalul de la radio-tv din București cu colaboratori, satul bunicilor cu toți sătenii laolaltă, pe care îi și cunoșteam și la care fusesem primită în curțile lor, liceul Mihai Viteazul din București cu colegi și profesori, vecinii din blocul unu în care am locuit pe Moșilor, facultatea de psihologie de la Cluj cu studenți și profesori și locatari la căminele studențești, facultatea de psihologie de la București, cu studenți și profesori și încă alți câțiva, facultatea de medicină din București cu studenți și profesori și pesonal, postul de radio și TV BBC cu toți angajații și colaboratorii și contacte pe teren, colegiul Ion luca Caragiale - cu toți elevii și profesorii și personalul administrativ, Biblioteca ASE, cu toți angajații și contacte, spitalul de psihiatrie cu toți cei implicați, localizați în 5 secții diferite în care am fost internată, grupul persoanelor din mai multe locuri, din țară și din lume, implicați în fenomenul haiku din România și din rest, cu care am comunicat puțin, dar nu m-au acceptat și s-au purtat urât, cum am povestit, vecinii toți din blocul trei în care am locuit 12 ani, vecinii și oamenii din Voluntari, grupul de pe internet, facebook și site-ul agonia.
Plus grupul, de asemenea eterogen, al diferiților vânzători și casieri dinBucurești și Voluntari, pe care îi vedeam uneori repetat, dar cu care nu aveam oricum relații, sau grupurile migratorii de pietoni și mașini în oraș, care eraude fapt audiență sau masă de manevră în jurul vieții mele. Plus grupuri trecătoare de creștini la biserici. Cam atâta, cred că nu am omis nimic, deci în total cam 20-21 de grupuri stabile, care nu m-au acceptat, nici măcar un om, înafară de cei 5 oameni despre care am vorbit, și cumva nici aceștia, dar ceilalți toți au profitat de mine sau m-au chinuit mult. Printre ele sunt grupuri organizate intenționat ca să mă lovească. A intrat iar una dintre ele cu ideea că eu am avut, forțat, rolul nebunei în aceste grupări. Este un delir al unor proști - în realitate nu este necesar ca cineva să joace rolul nebunului în diverse colectivități, să fie deci marginalizat complet, izolat complet și torturat și să se mintă despre el/ea și să fie sărac și chinuit prin f_tere sau alte abuzuri și otravă și tortură etc. și oricum eu nu am fost în mod sigur nebună deloc, fiind un om prea inteligent pentru așa ceva. Eu niciodată nu am crezut că trebuie să existe așa un nebun și nu am avut nici alte credințe greșite.
Este adevărat că radioul îi prinde pe unii oameni vânați pentru creierul lor, nu invers și veți înțelege dacă citiți cu atenție și am și alte argumente, dar nu le mai scriu - și poate nu toți oamenii de radio știu că e așa. La fel este și propaganda politică, unii mint și alții sunt mințiți și nu bănuiesc deloc adevărul. Unii sunt de bună credință fiindcă o parte din robii sau proștii sistemelor politice sunt chiar chinuiți în mod real sau chiar mor unii și astfel proștii cred atunci și mai puternic diverse minciuni sau scenarii regizate, adevărate doar parțial. Și chiar dacă aceste lucruri ar exista, politica în sensul rău, înțeles de proști, tot nu ar fi necesară și oricum nu asupra mea.
Aproape toate, dacă nu chiar toate aceste 20 de colective care m-au respins complet, dar au existat în viața mea ca un fel de anturaj și m-au folosit, cuprindeau oameni feluriți, erau eterogene, eteroclite, cosmopolite (nașul meu spunea că regimul politic îl persecuta fiindcă el avea barbă și deci părea cosmopolit), oamenii nu erau asemănători fizic între ei, ba chiar parcă cuprindeau reperezentanți ai mai multor popoare și rase sau etnii. Acest lucru e poate normal și numai idioții au idei politice dușmănoase, intelectualii colaborează între ei oricum, și, în ultimii ani de exemplu, din câte am văzut, unii au mers la studii lejer în Rusia (așa am găsit scris pe internet), țară care altfel nu e acceptată ca țară la competiții sportive mondiale sau olimpice, fiindcă sportivii sunt oameni mai din topor, dar ceilalți normal că nu se urăsc între ei, ar însemna să fie nebuni, ci ei scriu și cântă împreună, cu toții, aceeași muzică. Pe care poporul nu are cum să o cunoască sau să o placă. Și euam fost la fel, un om lucid și bun și știu că atât știința, cât și cultura, suntnecesare și depind de întreaga lume, nu se poate nimic bun fără acceptareatuturor etc. Acest lucru amintește de ideea pentru proști a unora despre așa-zise guverne mondiale sau ”oculta politică” (adică eu! după nume) etc.fiindcă ei vroiau cu orice preț să lege numele meu de infamia așa-zis politică, deși nu am avut nicio legătură cu așa ceva și nu știu decât despre cum m-au măcelărit pe mine, ceea ce e greșit și inutil, nimic altceva, niciun secret. Deci oricum erau, dacă erau, acele grupuri, multinaționale și nu erau naționaliste. Dar de fapt nu era politică, ci oameni și intelectuali care nu îmi dădeau nicio șansă de viață și care poate mă judecau greșit. Vă dați și dvs.seama că un intelectual de genul meu era mereu ultrapacifist și bun și cu idei frumoase despre toate popoarele (și oamenii). Porcii însă au inventat că aceste ”guverne” erau pe rând conduse sau domninate de anumite națiuni mai bogate sau mai puternice și au spus că toți aceia au fost porci și m-au măcelărit pentru capopoarele lor să aibă mai mulți bani și resurse decât meritau, adică prin teroare, crimă și minciună și abuzuri monstruoase asupra mea, care le creau o anumită acceptare în lumea proștilor din România și ei toți credeau că, datorită mințirii proștilor din România prin mijloace nedrepte aplicate mie, astfel obțin ei progres în alte țări, nu doar mijloace de mass-media. Deci că se foloseau de creierele românilor proști care erau mințiți să mă distrugă. Nu există nicio dovadă că ar fi așa. Anume că obțineau ei ceva bun prin lovirea românilor proști și a mea, deci implicit loveau și pe alții indirect și ”duceau țara de râpă”. Acest lucru, repet, nu era bun și nu era necesar. Oamenii nu trebuie să fie gestionați în acest mod și nici eu. Așa au spus adesea că unii au fost mai porci decât alții și, în acest sens, eu am enumerat cel mai des numai câteva popoare - că cei mai porci au fost francezii/nemții/britanicii/americanii/europenii/moldovenii și cam atât.
Ideile așa-zis politice ale proștilor sunt toate ceva rău și mincinos, prin excelență. Eu am înțeles parțial când am fost ca martor la revoluție cum și ce se făcea. Vă dați seama - chipurile avem revoluții și războaie la televizor. Înțelesesem ce a fost anterior și apoi ce era acolo, la fostul CC, actuala piață 21 decembrie 1989, unde acum e statuia regelui Carol, ecvestră. (în apropiere, în Voluntari, în zona comercială Lidl-Mega Image pe ”Bulevardul Eroilor”, există și strada ”Democrației” și strada ”Revoluției” și strada ”Independenței” și ”Libertății”, una lângă alta, idei care impresionează proștii, sau idei despre care a cântat cu ironie Vali Sterian, ca și cum era dezgustat de minciuni politice, cântăreț care ulterior a murit într-un accident. Blocurile de locuințe lângă aceste străzi nu sunt terminate nici acum, după aproape 40 de ani. Totuși, aceste idei de libertate etc. nu sunt ceva rău dacă sunt de partea dreptății și a binelui și normalității și dreptății (cum am fost și eu mereu) - de exemplu eu am fost mereu o cauză dreaptă, dar oameniii au acceptat mereu drept cauze ale lucrurilor diverși monștri care spun că vor să mă omare fiindcă așa vrea poporul, deci vor să le facă pe plac, monștri care indirect mint poporul despre mine. Iar poporul poate fi educat în permanență în spiritul ideilor bune și drepte, proștii nu au nicio vină.
(revin și corectez și scriu azi totul definitiv despre așa-zis politică - unii spun că politica nu a fost altceva decât o minciună despre mine și un modus vivendi prin care oameni din lumea întreagă nu urmăreau decât să mă omoare și să mă măcelărească pe mine, numai din cauză că eu am fost dumnezeu/geniu și aveam pjtere asupra vieții și morții chiar)
Nu am avut întreaga viață nicio legătură cu politica. Am ajuns întâmplător la revoluția din 89 în fața fostului CC pe 22 decembrie și am suferit - a fost foarte greu acolo și, în plus, s-a trecut de la căldură aproape ca vara atunci la ger de minus 20 de grade în zilele următoare, căci și atunci tot prin măcelărirea mea manipulau ei temperaturile și nu era bine și nici normal, trebuiau să mă lase în pace, nu să mă f_tă sau să mă omoare. Și totul a fost exact cum am povestit. Am suferit și au aruncat ploaie de gloanțe asupra mea și a celorlalți și nimeni nu a murit acolo, totul a fost exact cum am povestit. Am explicat de ce am fost curioasă și cum m-au păcălit să ajung acolo, începând de la piața Iancului, doar ca să mă uit. Acdest lucru fiindcă Avram Iancu a fost în istorie ce a fost (și considerat nebun) și fiindcă strada Avram Iancu e aici lângă mine în Voluntari și fiindcă acolo locuiau (ulterior) și Aurora Liiceanu, care e cauza indirectă a poveștii cu sexul oral în viața mea, dar mai ales familia, de istorici, Irinei din liceu (s-au mutat în ultimii ani, tot în zonă). Irina venise foarte agitată la mine acasă în seara de 21 decembrie 1989, ca să îmi povestească că ”au tras în ei” și că a fost la Universitate. Nu a fost vina mea că m-am dus atunci, ci a altora. Nu am nicio vină că a fost revoluția aceea atunci. Alții au complotat, nu eu. Oricum fusese și în alte multe locuri și deci era clar că va fi și aici și eu eram moale ca o cârpă, și deci manipulabilă, din cauza maltratării mele sexuale continue în acel an. Mulți cred și acum că revoluțiile s-au făcut prin f_terea mea, căci eu eram dumnezeu din naștere și deci popoarele toate erau în mine încă din pruncie și apoi se tot zbăteau pentru poziții mai confortabile, tot în mine. Sau că eu eram statul român precum prinții și regii de demult și a fost o love-itură de stat. (Dar erau toate lucrurile în lumea toată, deci nu era asta.) Adică un fel de futurologie. Am strigat cu ceilalți ”moarte” fiindcă eram acolo pe teren și nici nu puteam pleca și era periculos și fusesem oribil masacrată sexual întreg anul 1989 și eram moale ca o cârpă și manipulabilă. Și nu înțelegeam nimic atunci, eram foarte tânără. Totodată, am văzut și ce era înăuntrul clădirii, unde oameni, în general tineri, mulți, stăteau și dădeau dispoziții sau priveau revoluția la televizor. Tot restul a fost cum am povestit, nu am nimic de adăugat sau de modificat, nu am avut nicio vină și nu cunosc niciun secret din ceea ce a fost atunci. La un moment dat am aruncat garoafe roșii în fața unui tanc și nici măcar nu știam că în acel an 1989 un tânăr a oprit un tanc și a aruncat și el flori parcă sau cam așa ceva.
Cu toate că știam deci clar că fenomenele politice de la televizor sunt aranjate (era absurd de tot revoluție sau război la tv) și știam clar despre anumite minciuni, cum au fost la revoluție - am fost, o singură dată în viață, păcălită de politică: de BBC, după tentativa mea de sinucidere din 1998, pe 31 decembrie. Din cauze pe care le-am explicit, atunci m-a prins acel post de radio și am uitat practic pe moment ce știam de la revoluție și am căzut în plasa lor, a fost singura dată din viață când m-au păcălit, și anume cu conflictul Israeel-Palestina, despre care vorbeau chiar nașii mei în curte în prezența mea în copilăria mea, căci este unul din iepurii mari pe care îi scoate iluzionistul din pălărie pentru proști - a fost demult acel conflict și mai este latent poate și acum și oricând pot minți toți din nou. Și când eram copil mi-au sugerat uneori copiii sau cărțile sau profesorii că nu e bine să te bagi să faci pace când doi se ceartă. Mai era și rima pentru copii ”pace pace între două dobitoace, dobitocul cel mai mare ești chiar tu” - este vorba de mitul facerii de bine sau de pace cu premiile lor Nobel pentru pace cu tot, cu drepturile omului încălcate (când de fapt ale mele erau încălcate, nu iluziile și minciunile politice pentru proști și nebuni, dar, și în științe politice, și mai ales de comunicare globală și mass-media, se minte la fel ca și în astronomie și alte științe psiho-sociale etc.) În realitate, cei care fac și mențin pacea sunt oamenii raționali, nu nebunii. Nebunii se zbat mereu în aceeași plasă. Din păcate, cum ați văzut adeseori, premiile și recunoștința și onorurile pentru pace și virtute politico-militară, deci respectul proștilor, le iau adesea cei vicleni și răi și oarecum proști și ei, care răspândesc minciună și ură și învrăjbire între popoare. Cei care iau partea învingătorilor, partea celor aclamați de mulțime. Poate că conceptul de drepturile omului a fost creat pentru mine, dar pe mine nimeni nu m-a recunoscut drept ceea ce am fost. Și iluziile proștilor sunt cât mai grosiere, de te întrebi cum de le crede cineva și toți joacă hora ce li se impune, aparent de-a lungul întregii istorii. Din când în când acutizat. Oamenii care țin la pace nu se implică, sunt nonviolenți, nu se ”luptă pentru pace”, ceea ce e aberant și pune gaz pe foc. Acel conflict din Orientul Mijlociu și desigur marea parte a așa-zis războaielor mediatizate sunt și ele aranjate sau regizate, e normal să fie așa, să nu fie haos sau dezordine spontană, care poate duce la ceva mai rău pentru toți, e normal că cei inteligenți sunt aproape mereu deasupra - așa era și cu Palestina și așa e și recent cu Ucraina și altele - și e evident teatru în mas-media și președintele Ucrainei apare la tv (am văzut o dată) în haine militare și noi avem și program tv pentru Ucraina (tata și nașu glumeau adesea ”caca bessa la Odessa”, care e în peninisula Crime-ea și a fost legată de al doilea război mondial) și proștii se agită și cred aceste minciuni, la fel cum și eu credeam că toți flămânzeam înainte de 89, căci peste tot erau cozi și nu era nimic bun, până când am mers brusc la Obor și am văzut puii afumați în galantar și niciun client la coadă, fiindcă m-am dus fără să fie previzibil aceasta și vânzătoarea a spus, privindu-mă insistent: ”s-a prins?”. Ulterior, fără să îmi pot explica acest detaliu cu mâncarea de atunci, fiind foarte tânără, copil, l-am trecut în uitare și uitasem de el când am ajuns la revoluție în 89 (mai știți poate și piesa Conu Leon-ida ... despre ”revuluție”, de Caragiale, fapt ce explică numele acelui medic nefast în viața mea și faptul că ulterior am lucrat la colegiul eponim și elevii de acolo au pus în scenă când eram eu acolo piesa de teatru Titanic vals de Tudor Mușatescu, care, ca și Caragiale, ironizează politicianismul și politica, își bate joc de cei care cred în revoluții etc.) șimi l-am amintit cu mult după. Nu se poate face ”luptă pentru pace”, e ridicol, cei ce se luptă pentru pace doar se agită și agită spiritele și pe proști și răspândesc și propagă minciunile și ura, zâzania, cum se spunea popular, mai departe, și nebunii o iau razna - și în fiecare conflict din acestea sau revoluție există și câteva personae care suferă cu adevărat, mai multe sau mai puține, în funcție de rezistența la dezinformare a proștilor, dar și acele lovituri reale sunt aranjate și intenționate. Atunci, cum am explicat, am crezut, cum credeau toți cei ce vedeau ce vedeam eu la BBC, și nu doar la BBC, că era luptă reală între evrei și palestinieni și că bieții palestinieni sufereau prea mult (erau filmări care îi incriminau rău pe evrei și distrugerile lor, dar erau probabil tot butaforie) și era ideea că arabii aveau o ”cauză” dreaptă (eu eram cauza) și meritau să aibă țărișoara lor etc. În realitate e mai logic că cele două părți, arabi și palestinieni, erau înțelese între ele să își bată joc de alții, să aibă ambii și toți de câștigat, poate erau chiar plătiți unii și poate că Marea Britanie era și ea implicată - și eu nici măcar nu am citit atunci istoria în care se preciza că Marea Britanie avusese un fel de ”putere” sau influență oficială în Palestina nu foarte demult etc., deci poate de aceea era stăpână pe mecanismul acelui conflict. Nu știu, cert e că m-am îmbulzit ca proasta să vreau pace și drepturile palestinienilor în același timp și toți puneau paie pe foc, de exmeplu mama spunea că palestinienii sunt ca țiganii noștri, sau că Yasser Arafat, liderul lor politic, este de mulți ani ”numărul unu” (?! ce, mă întrebam eu) Deci vroiam pace, așa cum eram și în copilărie, și dreptate și se părea că palestinienii aveau dreptate. A fost singura mea greșeală toată viața, singura mea iluzie politică, singura dată când am fost antrenată de valul mass-mediei. Ulterior am gândit și că americanii, cum spuneau toți atunci, erau aliații Israelului și deci sprijineau o cauză nedreaptă a unor agresori (mama spunea despre ei că erau polițaii planetei, chiar înainte să emigreze vărul meu, care era polițist, în SUA) și asta m-a coborât și mai jos și am crezut că era ceva rău și apoi mi-am amintit toate mizeriile care au fost în viața mea aparent din cauza americanilor, muzica americamnă a tatei cu care m-au masacrat sexual etc. jocurile de noroc ale tatei care se răspândeau pe Moșilor (avea și un cântec despre Las Vegas, Nevada, care îi plăcea), povestea cu mamaia mea din copilărie și cu așa-zis sora ei și așa-zis verișoara tatei din SUA și modul în care m-au tratat la cutemurul din 77 și ideile nașului care era porcos cu politica și legat Ceaușescu și desenele americane cu Mickey Mouse din prima genererație de mână în magazia nașului meu și multe ciudățenii și lucruri rele în modul în care m-au crescut, nu doar suferință multă, dar și multă bizarerie și totul a fost real și adevărat, ca și ce s-a petrecut cu mine în ultimii 20 de ani și astfel, plecând de la povestea cu arabi și evrei, și fiindcă tata părea nebun cu politica și chiar și mama, am tras concluzia că pe mine m-au crescut pentru interesele ”politice” ale unor porci și că americanii ar fi cei mai vinovați - era ceva strict personal, nu era ceva politic și aveam deeptateca individ, dar am greșit extrapolând puțin asupra poporului american și eu nu cunoșteam decât câțiva porci sau oameni ciudați din SUA. ( Despre unul din cei doi băieți frați din SUA se spunea că e pacient psihiatricși scria scrisori tatălui meu, iar celălalt a murit suspect cu doză mare de litiu, care se dă unor pacienți psihiatrici, probail ca să fie omorâți cu încetul.) Asta a fost singura mea greșeală de gândire, fiindcă eram tânără și nu aveam cum să fi înțeles atunci totul. Blamându-i pe americani, am generalizat pripit și i-am blamat ca putere politică, fără să fi știut măcar ce era politica, atunci. Fără să realizez că puteam să am o influență oarecare. (La un moment dat, după acel eveniment tragic, a venit în vizită în România cuplul din SUA și au stat toți 6 - nașii, părinții, și ei la o masă festivă la restaurant, încă sunt pozele.) Astfel, sentimentul meu neplăcut, dar firesc și normal, fațăde niște americani ciudați și aprent răi și cu interese oculte (dar se pare că erau și alte nații, la fel cum familia mea eea extrem de diversă ca înfățișare și nici măcar nu erau rude de sânge și mințeau și eu nu aveam ca rude directe probabil decât pe mama și pe fratele ei, dar când eram mică nu vedeam că nu semănau deloc între ei sau eu cu tata) sentimentul neplăcut s-a extins nepermis asupra poporului american și este posibil ca astfel, privind eu știrile la BBC, să fi influențat în rău agitația arabilor și să favorizez căderea turnurilor gemene de la New York. Nu a fost vina mea. Deloc, am fost victima unor abuzuri și, în felul meu, aveam dreptate. A fost vorba de sentimente greșite și rele, nu a fost niciun fel de complot sau premeditare de ceva rău și nu am dat nimănui vreo idee greșită și nici nu am poruncit nimic-nimic rău și nici nu am făcut. Nu a fost vina mea, cel mult am favorizat acest lucru rău și nici măcar nu aveamhabar că e posibil să influențez așa ceva, prin mass-media sau prin mine însămi. Vă dați seama ce am simțit - abia atunci am înțeles. Eu, care fusesem așa de pacifică și dreaptă și bună. Am închis la scurt timp televizorul și nu am mai urmărit niciodată știrile la niciun post de radio sau tv, nici la posturi românești decât extrem de puțin, de câteva ori în 25 de ani, chiar și atunci cu precauție. Am înțeles apoi și că am efectul de propagare, de înmulțire a unor lucruri bune sau rele și deci nu am mai privit știrile deloc, în ciuda izolării și necazurilor mele, fiindcă știrile sunt aproape complet ceva rău sau negativ și e deci mai util și mai bine să gândesc ceva bun în sinea mea despre lume și oameni, fără să mă uit la tv) ca să nu se amplifice răul, căci știrile nu arată decât răul (”No news - good news” e o zicală) și eu nu suport să fiu cauza răului, mai ales că acum știu anumite lucruri. În ciuda tuturor torturilor și otrăvirii mele, deși nevinovată, deși știam că îi pot lovi, nu m-am mai uitat niciodată la știri.
Nimic din ce a urmat după acel accident nu a fost determinat de acel lucru sau de mine. Răul nu e niciodată necesar, și-așa e greu să creăm ceva perfect. (Chiar mai multe lucruri am putut influența, și în felul acesta am controlat parțial anul acesta vegetația, dar nimeni nu mă poate forța și nu mă poate păcăli să fac ce vor alții.) Nu eu am făcut acel rău atunci, eu am fost vântul și valurile, ca toți tinerii proști, dar marinarii au greșit sau s-au certat între ei, ei erau cei care trebuiau să stăpânească corabia, nu pe mine. În afară de acea unică influență în rău, neintenționată, de-a lungul vieții mele, repet, unică, nu am mai influențat absolut cert nimic altceva în rău întreaga mea viață, nici înainte de acel eveniment și nici după, dimpotrivă, am avut în general influență bună în lume. Unii spun că, fără știrea mea, oamenii au mințit că am avut și alte influențe rele. Nu au fost, au mințit. Să zicem că eram Dumnezeu, am fost atunci perfectă și foarte bună - desigur însă că am fost copil și nu aveam cum ști totul la început și am avut mare ciudă oarecum că am greșit în gândire, de fapt simțire, atunci, așa urât și că m-au dus de nas. Mi-a fost ciudă fiindcă în rest am fost perfectă și am înțeles totul treptat, atunci m-am băgat în ciorba generală când încă nu știam totul. Nu aveam cum și pierdusem și un picior. Lupta pentru pace se face doar prin neparticipare, prin nonbeligeranță, prin pasivitate cu sufletul calm și cu lumină și seninătate și iubire cu sufletul, nu f_tere, nu prin idei negative și agresive despre agresori, idei care de fapt propagă răul și fac jocul nebunilor și agresorilor. Această luptă pentru pace se face din cara-pace. Această luptă eu am câștigat-o complet demult. Am fost un ”dumnezeu” bun și, cum am mai spus, cu greu ar fi găsit ei toți, oricare, ceva mai bun, și nu trebuiau să mă omoare. Este posibil ca ulterior, din minciună în minciună, cei răi să fi dat în continuare vina pe mine, că le era convenabil. De exemplu sunt unii care cred că oamenii care sunt abuzați prin f-tere sexuală de la distanță și închiși la balamuc și crescuți prin sărăcie și izolare și lucruri ciudate și violență din partea părinților șirespingere totală sunt crescuți așa cu scopul ca ei să devină nebuni politici și să fie folosiți și ca țapi ispășitori și ca energie fizică, bioelectromagnetică, unde cu anume frecvențe, pentru mass-media. Nu este adevărat, nu este așa, e greșit dacă așa credeți. Nu am fost crescută în acest scop și nu am devenit nebună politică niciodată și nu am greșit nimic și nu am fost deloc nebună. Nu trebuia să mă țineți izolată complet nici după acel eveniment din New York, care de fapt nu a fost vina mea - oricum eram complet izolată dinainte, de mică, tot în mod greșit. Nu am avut niciun fel de conexiune greșită cu arabii sau cu altceva rău sau cu alți oameni, încât să trebuiască să mă omorâți lent cu otravă și izolare și tortură hidoasă, am fost chiar perfecțiunea. Nu aveam cum săînțeleg totul mai repede. Pedepsirea mea era absurdă, fiindcă nu am greșit nimic și nu am reprezentat și nu reprezint nimic rău și nimic politic, dimpotrivă. Făcând răul asupra mea nu ați făcut decât răul și asupra altora și nu cred că americanii sau oricare alții ar fi vrut, în cunoștință de cauză, să omoare și să distrugă tot ce au distrus și omorât indirect, lovind în mine, numai fiindcă au căzut și murit atunci oamenii aceia la New York. Evident au influențat și vrem-ea și cutremurele, care sunt foarte importante (eventual) pentru casa noastră comună și pentru viitorul nostru comun. Eu am fost acest lucru din naștere, dar acest lucru nu a fost ceva rău, ci binele, și e ceva necesar, așa cum sunt necesare ploaia și soarele etc. și, din câte știu eu, dacă mă omorâți, se naște sigur alta în locul meu - nu vine alta la putere, ci se naște alta. Eventual. Oricum am fost binele desăvârșit și nu am greșit nimic și nu trebuia să mă distrugeți și să mă omorâți, v-a îndobitocit acea femeie monstruoasă și proastă, care crede că eu trebuie să fiu omorâtă fiindcă am fost ceva paranormal. Dar nu e așa, alții sunt acest lucru, lăsați-mi măcar timpul să scriu ce mai este, căci voi termina sigur totul. (În ultimele nopți a fost înfiorător, poate chiar riscam să mor.) Soluția nu a fost niciodată omorârea mea, a fost greșit și la fel - poate - și acum. Hai să presupunem că eram geniu sau Dumnezeu, un anumit fel de dumnezeu sau profet, legată deci de Dumnezeu, cum cred unii. Repet, am fost totuși în mod clar un om inteligent și perfect normal deși unii mințeau, și foarte bun mereu, în a cărui viață totuși a fost unitate și pace mai peste tot, în afară de conflictele acelea câteva, de fațadă și poate mincinoase cele mai multe, de mass-media, despre care eu nici acum nu știu nimic și la care nu m-am gândit deloc (în afară de ce am spus), dar de fapt a fost rea-voință și circ și teatru ca la revoluție, că altfel a fost pace și o epocă prosperă, cel puțin în România, față de trecutul apropiat, epocă în care, de fapt, intelectualii merg peste tot unde vor să studieze etc. și în care a existat extensie și progres rapid peste tot al tehnologiei de calcul, internet și alte telecomunicații globale și ultrarapide și mai multe facilități și construcții diverse. Să sperăm că nu este doar un alt turn Babel, căci limba engleză și limbajul de calcul sunt universale de mult. Oricum nu a fost război și nici rău, iar povestea cu sute de milioane de morți prin covid, virus apărut în China la sfârșitul anului 2019, a fost tot un fel de propagandă politică și împotriva mea deci și eu nu am mai mușcat niciodată nicio moemeală, în afară de atunci, demult. Să nu uităm niciodată că acei oameni care gândesc binele în adâncul lor, chiar dacă anonimi, și eu asta am fost, sunt importanți, mai importanți decât cei răi sau bufonii politici, cei răi pe care proștii îi consideră prețioși și îi ridică în slăvi. Chiar și datele de la Crucea Roșie Internațională erau tot politică și erau clar minciuni - ceva dezgustător și au dispărut brusc la zero în mod ciudat, de la nu știu câte milioane de morți, chipurile date colectate zilnic din toată lumea. Ceea ce a contat au fost intelectul și sufletul meu bune și faptul că nu am greșit nimic și după vârsta de 35 de ani am început să înțeleg totul singură. Tot în izolare și fără drepturi și murind și tata și bunicul meu. Nimeni nu avea niciun motiv real să mă izoleze complet și nici să mă lovească, să mă omoare, să mă pedepsească. Am fost binele desăvârșit și nu trebuie să fiu chinuită intenționat, am fost mereu normalitatea și aș fi progresat și mai mult ca intelect și meritam drepturile, măcar la viață, la studii, la timp. Am scris tot adevărul și nimeni nu m-a crezut, toți au continuat să mintă. Nu aveam cum să înțeleg mass-media mai devreme. În ciuda nedreptății imense, nu m-am mai uitat la tv deloc și nu am am mai ascultat știri și nimic radio (se pare că radioul și undele lui sunt ceva mai nocive fizic ca tv-ul sau internetul, căci au și imagine, nu doar sunet) și am gândit doar binele, așa cum am fost mereu - mai repede nu aveam cum să înțeleg, și fiindcă am fost mereu izolată. Nimeni nu trebuie să mă ”răz-bune”, niciodată. Numai idioții și nebunii gândesc așa. În final am început să stăpânesc și limba și aș fi progresat și astfel și aș fi avut și eu un cuvânt și aș fi scris probabil măcar poezii sau filozofie, care sunt lucruri foarte serioase. Oricum de politică nu m-aș fi atins. Hai să zicem că eram geniu sau dumnezeu sau sibilă - când cred ei că vor mai pupa un om așa bun și curat, fără părtinire și ură față de nimeni, cu înțelegerea a toate și bucuria vieții, cu unitate de spirit și nu conflicte interne, cu iubire ca în copilărie pentru toate popoarele lumii?! Nu, americanii și nici oricare alții nu aveau niciun interes să mă masacreze, și să mă otrăvească și nu eram legată de lucruri rele arăbești sau altceva, nu trebuia să fiu masacrată și otrăvită, au greșit și trebuiau să seoprească, să înțeleagă și ei ce nu au înțeles! Am avut cam toate virtuțile și am fost foarte inteligentă, veți înțelege dacă citiți totul cu atenție. Desigur că unii se gândesc la ceva rău - căci în română avem cuvântul a pupa, care seamănă, din păcate, cu poop în engleză. Faptul că am început să stăpânesc limba română și intralingvistic și interlingvistic, mai bine, de asemenea era un avantaj, plus faptul că am fost întrutotul un om pacific și bun și înțelept. Cântecul ”Revolution” al Beatles-ilor refuză de mulți ani ideea de violență și revoluție etc. Repet, absolut tot ce am scris pe blogul meu e adevărul. Vă reamintesc că la BBC în acea perioadă era o emisiune mai dură sau mai interesantă cu un individ pe nume Tim nu mai știu cum, care vorbea ca logo verbal despre prezența lui Dumnezeu la discuțiile lui, ca judecător imparțial. Nu am avut nici cea mai mică bănuială că
Mai am câteva lucruri importante, cam jumătate din cât am scris deja - voi scrie mâine și apoi corectez, e cald și transpir prea mult, curge, diaforeză și nu mai pot și sunt și lovită oarecum, inclusiv excitații sexuale neplăcute - nu mai pot azi, mâine voi reuși tot.
18.07.26
Iarăși, imediat ce m-am trezit, au intrat peste mine cu ideea că vor muri toți, ceea ce ei spun de zeci de ani încontinuu și nu a murit nimeni și au început să lovească și să scuipe cu ură și intonația urâtă că ”e o ordinară” - adică eu - ceea ce evident ei au fost întotdeauna nu eu și au mai spus la fel, iar eu am fost un om cu înaltă moralitate, nu numai cu inteligență și suflet frumoase - ei mint și au mințit mereu și ordinari sunt ei. Ei spun că, deși izolată complet și măcelărită de mică de familie și de toți, acești porci au intrat mereu cu scopul lovirii mele și ștergerii memoriei și realizărilor mele, care chiar au existat, distrugerii a ceva bun și curat și ei spun că m-au măcelărit în permanență și au mințit despre mine în permanență, ceea ce e greșit și rău și eu nu puteam să îmi imanginez așa ceva și nu am bănuit nimic niciodată. Voi scrie azi tot restul despre așa-zis politică cu care ei m-au masacrat și apoi voi corecta tot azi dacă voi putea, sau mâine. E caniculă iar, ca și ieri. Niciodată nici cel mai mic rău nu s-a întâmplat din cauza mea.
Continuarea a ceea ce am scris ieri, repet, cu certitudine pentru ultima oară despre aberațiile politice pe care unii nebuni le-au legat de mine. Deci, repet, era o chestiune de mass-media și nimic legat de politică, o chestiune de mass-media, care e un mecanism energetic și psihic, depinde de psihismul colectiv al umanității. Nu e vorba de idei sau sentimente politice propriu-zise. Fiecare om are o anumită influență psihică asupra altora și asupra atmosferei Pământului și a întregului Pământ, care poate să fie un întreg viu, cu atât mai mult grupurile și colectivitățile mari de oameni au o influență și mai mare, împreună cu cei care îi conduc sau îi organizează. Eu nu i-am condus în nimic și pentru nimic și nici cu vreun scop ingineresc, eu cel mult i-am organizat, sistematizat, coordonat, ca oricare alt intelectual bun. Repet, contează intelectul și eu îl aveam bun, contează mai puțin meseria și statutul social al persoanei și oamenii nu trebuie omorâți arbitrar, mai ales nevinovați, și eu clar eram, căci și moartea unuia singur, deștept mai ales, logic că lasă o gaură în țesătura strânsă a lumii, și se deșiră mai multe lucruri, nu neapărat lucruri rele sau slabe. Un exemplu sunt și automobilele și roboții casnici, se poate ghici că, fenomenologic și ontologic oamenii civilizați sunt organizați în multe țesături și subsisteme care alcătuiesc virtual, ca schemă sau concept, acele mașinării. Invențiile sunt anumite moduri specifice de organizare psihosocială a oamenilor. La fel și medicamentele din farmacii, ceea ce este și mai ușor de înțeles. Era deci o chestiune de mass-media fără legătură cu ideile politice, doar ceva energetic și despre unde radio-tv, datorată intelectului meu superior, de data asta ca chestiune bio-psiho-socio-electromagnetică în grupurile în care mă aflam, în orașul în care mă aflam. Atunci eu aveam fix 30 de ani, nu mai mult - în 2001 și eram proaspăt scăpată dintr-o tentativă de sinucidere datorată faptului că mă f-teau în cap foarte puternic, mulți oameni probabil și eu nu știam ce este. Probabil că și atunci poporul era nebun sau mințit legat de mine, poate și fiindcă eram studentă la medicină în primul an, ceea ce eu, mai ales, nu ar fi trebuit să fiu. De exemplu, când aveam abia 18 ani abia împliniți, au început să mă violeze de la distanță foarte mult și puternic de tot, cu multe orgasme simultan, ceea ce ei numesc f_tere, dar nu greșisem nimic și nu era vina mea și nu îi puteam opri, deși tăceam, deși nu aveam nci cea mai mică fantezie sexuală și nici cunoaștere a vieții sexuale, eram una dintre cele mai curate și delicate fecioare. Numai că ei mă masacrau sexual ore în șir, chiar și ziua, și noaptea multe zile la rând și apoi la 19 ani, în 1990, m-au masacrat sexual cu multe torturi și violențe sexuale sado-masochiste, tot împotriva voinței mele și eu niciodată nici nu am încercat să mă masturbez, ce rost ar fi avut? Apoi m-au masacrat din nou sexual în 2007-2008, tot destul de monstruos și apoi, în ultimii 20 de ani, m-au otrăvit monstruos și m-au măcelărit în cap și în corp foarte monstruos, deși era greșit, cu ideea că ei trebuie să mă omoare cu otravă fiindcă m-au f_t sexual în tinerețe și în 2007. Repet, e greșit și a fost mereu greșit și am fost perfecțiunea și un om foarte inteligent, aveți răbdare să termin tot ce am de scris. M-aș fi dezvoltat foarte mult ca intelect și aș fi scris multe lucruri mult mai bune și aș fi avut și multe alte realizări, trebuia doar să mi se dea drepturile, nu era prea târziu până acum 5-10 ani și am explicat totul demult.
Continuu deci. Era un angajat al BBC pe nume Tim nu mai știu cum, de care îmi amintesc că îl chema așa fiindcă a apărut ulterior un lanț de magazine de mezeluri Cris-Tim. Acel bărbat prezenta o serie de interviuri cu diverși oameni legați de politică mai ales, în care îi descosea și începea cu ideea că „dacă Dumnezeu ar asista la această discuție și ar judeca imparțial” - sau cam așa ceva, cum numai Dumnezeu poate... Nu am avut nici cea mai vagă bănuială atunci că erau unii oameni care credeau poate că eu eram Dumnezeu, ceva clar era mai ciudat din naștere, dacă era așa, nu devenisem, ci eram mai degrabă din naștere. Voi mai explica. Și încă de atunci erau unii care au vrut să mă lovească, ca săiasă ei din mine, să fie în afară psihicului meu, să aibă deci un fel de puteri, deși nu ar fi trebuit să comploteze și să lovească acel bebeluș și copil mic ce eram. Nu astfel. Eu nu bănuiam atunci nimic de genul acesta, eram copil normal, dar foarte deștept. Dar, fiind încă tânără și fără să fi înțeles totul depre mass-media, m-am gândit confuz sau mai degrabă mi s-a indus cumva gândul că aș putea să dezvolt cumva ideile bune și pozitive din acea emisiune și să sprijin pacea și dreptatea prin care se spunea la televizor dacă urmăream deplin obiectiv ceea ce se transmitea, fără să gândesc eu ceva în cuvinte, deci ascultând rece, și doar cu binele subînțeles, cumva dedesubtul a ceea ce se spunea acolo, eu fiind cât mai pasivă când ascultam acele discuții. Deci nu interveneam și asta era corect, dar aveam ceva numit bunăvoință sau gândire pozitivă magică, un fel de gândire că puteam influența în bine ceva, chiar dacă nu formulată în detalii. Bineînțeles că nu îmi plăceau cei care păreau vinovați sau cei care agreau minciuna sau războiul și diverse idei politice rele. Vă dați seama că un om ca mine nu ar fi gândit nimic rău niciodată. Am fost totușiproastă. Repet, a fost singura dată în viață când am urmărit știrile o perioadă, dar mai înainte și mai apoi deloc. În realitate nu trebuia să urmăresc deloc știrile, mai ales dacă eram un fel de Dumnezeu, fiindcă la știri sunt aproape numai lucruri rele, deci ele s-ar fi înmulțit și eu nu le puteam controla și nu eu le creasem, la fel cum, cum am mai explicat mai demult, dacă eram Dumnezeu, tocmai facultatea de medicină nu trebuia să o fac, în special eu sau vreun geniu bun, căci ar fi propagat, cel puțin un timp, fără de voie, răul și bolile văzute și studiate. Ceea ce eu detestam, adică să fiu sursa răului și niciodată nu am vrut răul nimănui și nu am dușmănit pe nimeni și nu am lovit pe nimeni și în vecii vecilor nu aș fi făcut așa ceva. Și nu am crezut niciodată că am dușmani și nici că mă dușmănește cineva. Eram mereu un om pozitiv, cu iubire și imaginație a binelui și iertare și fără nicio ranchiună sau invidie. Nu am avut nici tristețe sau pesimism aproape deloc, fiind foarte inteligentă, chiar dacă eram complet izolată, ceea ce a fost mereu greșit. Au mințit și v-au făcut să credeți ceva rău probabil. Am fost dintre cei mai pozitivi și buni și constructivi oameni tineri. Vă reamintesc poezia lui Prévert (numele lui înseamnă câmpul verde, înverzit) care se pare că a prins la public fiind după al doilea război imediat, și la mine fiindcă eram tânără și pacifistă și nu înțelegeam totul și eram desigur de acord cu ideea că dumnezeu nu trebuie să se amestece în politică, ceea ce e corect de obicei, în afară de situațiile foarte grave. Alte lucruri din poezie însă nu sunt corecte și frumoase. El era un fel de Adrian Păunescu care a scris la noi cuvintele asemănătoare ca sentiment alecântecului ”Pământul, deocamdată”, cu Mircea Vintilă, pe care îl avea și Irina Ioniță.
Pater Noster (par Jacques Prevert)
Notre Père qui êtes au cieux/ Restez-y/ Et nous nous resterons sur la terre/ Qui est quelquefois si jolie/ Avec ses mystères de New York/ Et puis ses mystères de Paris/ Qui valent bien celui de la Trinité/ Avec son petit canal de l’Ourcq/ Sa grande muraille de Chine/ Sa rivière de Morlaix/ Ses bêtises de Cambrai/ Avec son Océan Pacifique/ Et ses deux bassins aux Tuileries/ Avec ses bons enfants et ses mauvais sujets/ Avec toutes les merveilles du monde/ Qui sont là/ Simplement sur la terre/ Offertes à tout le monde/ Éparpillées/ Émerveillées elles-mêmes d’être de telles merveilles/ Et qui n’osent se l’avouer/ Comme une jolie fille nue qui n’ose se montrer/ Avec les épouvantables malheurs du monde/ Qui sont légion/ Avec leurs légionnaires/ Avec leurs tortionnaires/ Avec les maîtres de ce monde/ Les maîtres avec leurs prêtres leurs traîtres et leurs reîtres/ Avec les saisons/ Avec les années/ Avec les jolies filles et avec les vieux cons/ Avec la paille de la misère pourrissant dans l’acier des canons.
Jacques Prévert, Paroles, 1946
Revin la ce spuneam - în afară de acea cădere a turnurilor din New York, absolut nimic rău în lumea toată nu a mai fost vreodată influențat de mine, dar nici atunci nu eram vinovată și nici nu aveam cum să cunosc adevărul despre mine în alt mod - habar nu aveam! Și ulterior nu trebuia să fiu izolată și otrăvită din această cauză - și mult torturată, am fost perfecțiunea toată viața și apoi, de la 35 de ani am și înțeles singură totul (esența și apoi aș fi progresat mai mult, citiți tot ce am scris, nu am ascuns nimic pentru mine din ce era important, și nu am am mai avut nici măcar greșeli de gândire - și m-au izolat complet - și eu credeam că ajunsesem în paradis și deja puteam să vorbesc cu scop și să stăpânesc limba câte puțin, fiind conștientă că eram doar novice, și să creez ceva frumos și să influențez un pic lumea în bine (Și anul acesta și vegetația mi-a fost mai aproape și am gândit-o și imaginat-o.). Niciodată nu am mințit, întreaga viață, citiți tot ce am scris. Mai rar vor găsi ei - americanii sau cine o fi hotărât omorârea mea, un om inteligent și așa bun și frumos în detalii de gândire și suflet. Vă voi mai explica la sfârșitul blogului un pic despre așa ceva. Nu sunt narcisică. Repet, nu eram în legătură cu nimic rău, nu trebuia să fiu masacrată și izolată, în felul acesta ați distrus poate și omorât și alte lucruri bune și mulți alți oameni și ființe vii și diverse lucruri. Nu prin covid, ci prin multe altele.
Deci, mai am doar câteva detalii de explicat. Repet, toată viața nu am avut nici cea mai mică legătură cu politica și eram expusă la așa ceva, oricine m-ar cunoaște ar înțelege. Pe de altă parte, foarte mulți cred - și eu parțial, da - că toată politica nu are niciun sens, sau niciun sens bun, că e numai minciună și ceva rău, ceva artificial, un teatru, un circ, ca și psihiatria, care minte și face apel la forță brută și mulți cred că eu eram Dumnezeu (un delir mai puțin nociv) și că absolut toată politica a fost creată doar pentru a îmi face răul și a minți și a mă omorî pe mine și prin tortura asupra mea, oricum nedreaptă și absurdă, și pe alții, dar în realitate totul se reduce în ultimă instanță la o veșnică minciună despre Dumnezeu și la gestionarea și uciderea acestuia sau a paredrei sale de către oameni nebuni și răi și proști, - ceva rău de fapt, necreștinesc, nereligios, inutil oricum. Și El nu poate să îi omoare pe monștri, căci ar însemna să mă distrugă și pe mine (direct sau indirect) și o parte din restul lumii eventual. Oamenii cred că ei se luptă între ei pentruceva ce de fapt nu există sau pentru bani și avantaje materiale nedrepte, impuse cu forța, adesea prin oprimarea celor săraci și buni și nevinovați, dar, înrealitate, toate oalele sparte se aruncă mereu și mereu, de când eram copil mic, numai asupra mea, cea care nu avea nicio idee politică (în afara păcii universale, în general în lume) nici bună și nici rea în final. Repet, de fapt, mișcările politice și agitația maselor poporului și diverselor congregații politice, de oriunde ar fi ele, s-au legat de mine și de El, dacă El există, prin trupul meu, prin procesele mele fiziologice, se legau de digestia mea și de concentrația mea de zahăr în sânge și de oxigen, nu de vreo idee din capul meu. Și de numărul și sănătatea celulelor din diverse țesuturi etc. Și presupun că de fapt toți oamenii sunt așa, mai pregnant cei inteligenți. (Și fostul meu coleg de clasă, Lucian, știa ceva și era cinic cu privire la concentrațiile de substanțe - celuloza - ale Luizei, când a înghițit Luiza o hârtie și vorbea bancuri vulgare despre cum să ne imaginăm că stă pe wc un om mare, politic sau altceva mare ca personalitate.) Inclusiv cozile lor la alimente sau la moaștesau la benzină, cum se fac și în diverse alte țări, nu doar în România, pătrund și lovesc ca un fel de greve sau mici revoluții în capetele celor mai tari și mai deștepți, printre care oricum am fost și eu (iar fiecare medic este un fel de grof pe domeniul său și prezidează ca un fel de Țepeș, cum vrea el, în castelul său, dar în cazul meu au fost demult la adresa mea aceste atacuri, ele lovesc întotdeauna fizic pe cei deștepți, capetele diverselor colectivități, iar ideile și sensurile cuvintelor nu prea pot lovi fizic decât în anumite condiții, în general pe oamanii mai slabi psihic sau mai proști, dar tot prin conotațiile lor organice, anumite idei. Cum am mai explicat, mai mult contează cuvintele în sine, ca formă fizică sonoră și ca relații cu alte cuvinte din limbă și cu limbi ale altor popoare și ca efecte fizice concrete în trup și în natură, și mai puțin contează sensul cuvintelor și al ideilor, inclusiv politice. Politica este o chestiune de carne și sânge, iar ideile ei sunt superficiale și în general inferioare intelectual față de cultură și filozofie de exemplu, care de fapt le conțin (filozofie politică ș.a.) Cum am mai spus, Hamlet e întrebat ce citește (alteță înseamnă și ceva vechi, ceva bătrân de fapt, și în germană) și le răspunde ”vorbe, vorbe”. Oamenii mărunți, superficiali, cred în sintagme și idei - mincinoase cel mai adesea,- și de fapt ele nici nu contează aproape decât ca momeală pentru proști și tineri. Și mai au un rost frumos în anumite poeme și expresii ale sentimentelor frumoase și ale vieții concrete de zi cu zi, și ne scot din marasmul amărăciunilor mari, cuvintele concrete și vesele, ca o cascadă proaspătă în pădure, o plăcintă caldă a bunicii, ca un algoritm al fericirii. Repet, așa e circul lumii - dar pe mine nu trebuiau să mă masacreze, mai ales cu otravă multă, poate mai mult ca pe alți nevinovați și oricum am fost perfect nevinovată, nu au existat motive să fiu masacrată niciodată. Eu nu am fost So-crate, nu am fost Hippo-crate și nu am avut legătură cu cercuri demo-crate. Nici nu știu dacă Ceaușescu a murit tragic cu soția atunci cu adevărat, sau a fost tot teatru și au fost duși undeva să trăiască și ei ca oamenii. Aproape tot ce e la tv e teatru și circ sau ceva rău. Distrugerea acelor oameni și blocuri în New York a fost un eveniment, un accident regretabil și nedorit de mine și poate de nimeni. Și eu regret enorm acest lucru și îmi pare rău că nu am înțeles adevărul mai repede, căci nu s-ar fi întâmplat poate. Nimeni însă nu avea dreptul să omoare mai mulți oameni ulterior din această cauză, cu alte și alte propagande mincinoase. Și nici pe mine. Repet, eu nu am mai urmărit știrile, nu știu ce s-a mai întâmplat ulterior, dar nu a avut legătură cu mine nimic, poate că e doar o industrie a mass-mediei, pentru ca oamenii proști să mai și moară, că oricum suntem destui. Dar noi, oamenii, nici măcar nu putem ști dacă unii oameni și câți ar trebui să moară de dragul binelui comun și planetei întregi! Noi nici măcar nu știm dacă datele demografice sunt reale și ele pot suferi modificări de la înregistrarea lor la publicare sau centralizare! nu putem ști sigur nici câți suntem și nici dacă ne-am înmulțit așa mult cum spun unele date, căci ați văzut ce date false despre covid vehicula însăși Crucea Roșie Internațională! nici cei mai mari experți nu pot fi siguri și nu pot prezice sfârșitul lumii sau că trebuie să murim sau cât trebuie să ne înmulțim ca să fie un număr optim. Și știrile vehiculează numai idei greșite și aberații, de exemplu despre drepturile fundamentale ale omului, în caz de neplăceri politice (adică despre mine?) și de fapt drepturile fundamentale nu sunt de obicei încălcate în acele cazuri, acele persoane nu suferă abuzuri asupra drepturilor lor politice de vot sau de exprimare politică cam absurdă de obicei, numai ca să vorbească ceva, care nici nu conteză de fapt (decât că mă bate la cap mama cu televizorul ei tare), care nu doare dacă lipsește, ci adevăratele abuzuri ale drepturilor omului sunt asupra oamenilor buni și nevinovați și inteligenți cum am fost eu, care nu vor nimic politic, care sunt otrăviți în tăcere și izolare, care nu au legătură cu politica și nu au avut și sunt uitați și respinși de toți. Și nu au avut ca și mine, poate niciodată vreo șansă să facă ceva bun și pentru alții.
Repet, acel eveniment din 11 septembrie 2001 la New York a fost eventual influențat de mine, dar nu vina mea și nimic politic rău din ce a urmat, absolut cert, nu a fost din cauza acelui eveniment și a mea. Acum voi detalia câte ceva legat de ceea ce am afirmat în cele de mai sus. Am spus că au existat în mare 20 de colective de indivizi foarte diferiți între ei, ca și cum ar aparține mai multor națiuni sau lumii întregi - în viața mea, eventual cu scopul mârșav de a îi păcăli pe proști despre politică, folosindu-se de creierul meu și de trupul meu, nu de ideile mele. Toate aceste grupuri par să fi avut mai mult sau mai puțin acest rol, unele parcă prin excelență. Toate aceste grupuri m-au tratat drept proastă sau obiect și m-au respins total, și nu au existat nici măcar indivizi din aceste grupuri să mă accepte sau să se poarte normal cu mine. Oricum, și cei 5 indivizi care au existat în viața mea au avut aceeași conduită adeseori. Mă refer acum doar la patru din aceste grupuri mai pe larg. Eu nu am decât pe mama în jurul meu, și ea oricum a refuzat mereu să vorbească cu mine normal și mi-a făcut tot răul cum am povestit. (În final mi-a cerut ea bluza mea stricată de ea ultima oară să o poarte ea fiindcă zice că nu are și nu are bani, nu mai detaliez, citiți totul) Mama a vorbit cu ceilalți oameni normal, cu mine niciodată, și acest lucru nu a fost din cauză că eu am fost nebună sau inadaptabilă sau lipsită de tact și creativitate și inteligență interpersonală. E invers, am fost perfecțiunea, dar mama mă ura inexplicabil pentru mine de mică și mă masacra rău încă de atunci. Așa a fost grupul familiei mele, iar celelalte grupuri la fel. Deci mă refer la patru din ele - colegii de liceu, familia pe scurt din nou, vecinii din blocul trei și colegii de la ASE.
Unul din aceste trei a fost grupul colegilor de liceu: abia după mulți ani de la sfârșitul liceului am văzut, cum povesteam, filmulețele cu ei la absolvire, în care eu nu eram, doar un mic interviu era cu mine atunci) și ei făceau toate prostiile cu putință și fosta colegă Andreea Oancea, actual cardiolog, își băteau joc de alții, cu multe caricaturi grotești care anticipau grafitti-ul ulterior etc. toți făceau bășcălie așa cum erau găștile care râdeau în clasă de cei excluși și buni și timizi de obicei, cum am fost și eu - ea râdea, cam așa cum făceau unii cu caricaturi cu scroafa evreilor în gravuri vechi, ceva hidos. Lângă ea mulți dintre ceilalți - iar alții beau alcool în clasă și se filmau râzând și călare peste catedră vorbind prostii ca nebunii și făcând toate lucrurile ciudate și urâte cu putință - și aveau și desenul stelei lui David pe tablă, nu știu de ce. Toți erau diferiți, nu știu dacă erau și evrei printre ei, dar eu nu aveam ceva cu evreii și nici cu nimeni altcineva, Irina Ioniță de pildă, cu amândoi părinții istorici, semăna cu franțuzoaicele și ceilalți păreau altfel fiecare, sau așa mi s-a părut mie. Eu și fetele cuminți eram excluse de acei indivizi și nu aș fi dorit așa ceva niciodată. În anul acela, 1989, imediat ce am împlinit 18 ani, am început să fiu masacrată sexual, foarte mult, pluriorgasmic, nevinovată fiind, și ore în șir și ziua și noaptea, împotriva voinței mele de fapt etc. (Numai după un an am văzut clar că nu aveam cum să influențez acele abuzuri sexuale și nu mă puteam apăra și nu depindea nimic de gândirea sau imaginația mea.) Eu credeam că era vorba de acel medic, profesor ”meditator” care mi-a arătat puterile lui călcându-mă pe picior pe sub masă, cum spuneam. Nu am avut ce face, părăsisem deja mulți meditatori și eram obligată de părinți să merg acolo și să dau la medicină examen, deși nu îmi doream deloc. Nu am avut relații în clasă decât cu Luiza, cu Lucian și cu Irina, de Irina m-am apropiat eu mai mult, căci altfel ar fi fost numai Luiza și Lucian, numai ei mă acceptaseră. (În istorie e un Ioniță cel Frumos, și tatăl Irinei, pe care ea îl ironiza ”buni” după nașterea copiilor ei, arăta destul de bun și frumos la față.) Pe Lucian, care stătea în spatele meu în bancă, îl chema Lucian Micu, dar eu nu am avut nici cea mai mică bănuială că numele lui putea face aluzie la Lucian Blaga. Acasă, lui i se spunea Dinu. Odată am fost și în Voluntari cu ei, adică cu Irina și cu Lucian, nu realizasem că era un secret sărăcia monstruoasă și lipsa de igienă în care crescusem, oricum nu au intrat în casă deloc. Dar și curtea și grădina și WC-ul din curte arătau o parte dintr-un adevăr urât și eu eram om bun și nu știam că unii vroiau să ascundă acel lucru și să mintă. Actualul proprietar a dărâmat totul acolo. O mai știam pe Oana Jitaru, despre care am povestit și lucruri mai puțin plăcute, toate adevărate. Ea era nepoata tot a unui istoric, destul de cunoscut și locuia central, lângă Universitate și lângă locul unde făceam meditații cu acel medic păcătos și a devenit medic psihiatru și și-a bătut joc de mine și de Luiza la nunta ei. Lucian fusese coleg în generală, la școala 19, cu ea și învățaseră limba rusă la școală, iar eu cu Luiza și Irina, geniul matematic care a emigrat în Canada, învățasem franceză și engleză la școala 23 de lângă biserica Silvestru. Cu Oana am avut o relație distantă, am fost de 2-3 ori la ea acasă și ea a venit o dată la mine, și mi-a adus în dar o carte cu scrieri moral-politice de Kant, nu știu cum de știa și ea că aveam atracție față de filozofie și chiar aptitudini, și poate că a vrut să sugereze că era nevoie și de moralitate în politică, sau că se punea aceast problemă, fiind noi atunci în 89, dar lucrul e mereu valabil. (Oana îmi împrumutase mai demult ”Zei, morminte, cărturari”, carte care nu îmi plăcea, fiindcă insista pe procedeul mumificării. Cu tatăl Oanei și cu Luiza am mers odată la cofetăria de la Bucur Obor, unde am fost servite cu înghețată - Oana a terminat ultima și Luiza prima, fiindcă mie nu îmi plăcea să ies în evidență.) Acești colegi de clasă păreau a juca toți o comedie politică, toți, inclusiv Lucian și colegul lui, Ben, păreau să creadă și să fie interesați că era război rece între SUA și URSS și că acest lucru era interzis de comentat, dar totuși sau tocmai acest lucru era cel mai comentat de toți, ca și cum era pe ascuns și cu aluzii mascate, credeau într-un fel de poliție politică etc. Lucian părea bun și colegial cu mai multe fete și m-a dus și pe mine la film la cinemateca la Casablanca (deci aluzii la război și la Casa Albă) și la alte filme, am povestit deja, și eu chiar semănam psihologic cu pesonajele lui Ingrid Bergman (adică omul-munte după nume, care era și numele meu, Moldoveanu) - atât din Casablanca cât și din Vă place Brahms și am văzut și Corabia nebunilor și Procesul de Nurenberg (adică ”niciun munte”!) și eu tocmai atunci citeam Corabia Nebunilor și Procesul de la Nurenberg din biblioteca tatei și Vă place Brahms dintr-o bibliotecă publică și nu am realizat nimic atunci, și nu mi se părea ciudat că totul era așa strâns legat de viața mea și că erau mult prea multe coincidențe în orice și nu mi-am dat seama decât după foarte mulți ani, nici măcar după psihiatrie și deci nu am fost deloc paranoică, ci invers. Dar semănam real cu Ingrid Bergman și el semăna fizic cu actorul partener ei, H. Bogart, cu adevărat, dar era mai negricios și mai urât (și Luiza spunea că ei i se părea foarte urât și negru, dar eu nu aveam prejudecăți rasiste și nici nu m-am gândit vreodată că ar fi fost țigan, nu știu ce era) și el stătea pe strada Speranței, despre care era un cântec binecunoscut atunci. Lucian ne-a dus pe noi, câteva fete, la Teatrul Național la Zbor deasupra unui cuib de cuci și m-a întrebat care nebun îmi place mai mult în piesă și i-am spus că acela, legumă, care stătea sprijinit de zid și spunea doar atâta: ”să vă ia dracul pe toți!” Și Blaga avea o poezie cu versul ”voievodul pădurii, puiul de cuc”. Lucian avea și o ușoară asemănare cu Lucian Blaga poate, din una din pozele lui. Abia după mulți ani, la mai mulți ani după moartea bunicului meu, care era legat spiritual de Blaga, am observat că erau multe asemănări între mine și bunicul meu din Ardeal și Lucian Blaga poetul și eu nu aveam cum să realizez conexiunea mai devreme, eram opusul acelui gen de om, dar nu eram proastă. Când împlinisem 12 ani, în anul 1983, când am ajuns la pubertate, nașii mei mi-au dat ca dar o carte de poezii de Blaga. Profesoara mea antipatică de română, care era tocmai vecina mamei și era un om destul de rău - am povestit totul deja, și era prietenă cu profesorul Iacobescu de desen, un om rău cu mine, iar ceilalți profesori cam toți au fost totuși buni, ea râdea și de fostul ei soț, care era considerat nebun și povesteau că își bătuse joc de el cu părinții mei și rememorau râzând, și el a suferit și a stat cu același pardesiu toată viața, cazat la spitalul de psihiatrie permanent, singur și sărac, ieșit pe Moșilor, strada mea, după revoluție, iar fiul lui și-a bătut joc de mine la balul bobocilor la facultatea lui - de construcții, unde insista mult tatăl meu să merg și eu, căci acolo fusese și el și era lângă fostul meu liceu și era construită cu aceleași cărămizi - cum am povestit, iar mama lui venea la mama și stăteau împreună în pat și râdeau vulgar (poate ea nici nu știa ce monstru era mama și ce îmi făcea și credea altceva) iar ea râdea și de mine cu mama după moartea tatei (a venit o singură dată în vizită la apartamentul meu) că poeții ăștia sunt cam nebuni, așa cum cred proștii, și mai făcuseră așa aluzii când eram mică și făceam meditații cu ea pentru admitere la liceu și tot ea mă întreba cu subînțeles în clasa a 8-a la meditații ce a vrut poetul Blaga să spună în poezia Belșug când a spus ”negrule” cireșule și de ce era cireșul acela negru (mama lucra ”la negru”, adică la ambasadă cu negri) și eu îi spuneam că fiindcă era copt, și ea insista că negru însemna altceva, voia să spună ceva rău poate, un fel de aluzie sau dublu sens și eu tot nu am înțeles nimic atunci și nici de ce insista pe acel vers de Blaga. Recent, unii spun din nou că ”poeziile Cristinei sunt doar poezii” - poate că credeau că erau aluzii la altceva sau politizări și că au sensuri ascunse și asta nu au fost niciodată. Tanța, sau Clanța, cum îi spunea tata, era deci un om rău în aparență, nu știu sigur, și se roșea când venea la mama și vorbeau prostii, dar abia acum știu de ce se roșea, ceva ce poate nici ea nu a înțeles atunci: mama o lovea, nu eu sau tata, mama avea mereu această putere și colți în inimă înfigea, putere cu care mi-a ars și mie pielea și m-am roșit și m-am încălzit mult în ultimii ani după moartea tatei, cu care a lovit și pe bunicul meu mult când a venit aici înainte de moarte. (Unii cred că aproape toți colegii mei de liceu erau morți deja și recondiționați și nu se schimbau (mult) la față, erau mereu la fel și la fel și unele rude ale mele erau morți, și nici măcar nu erau rudele mele. Și că filmele și piesele de teatru și cărțile etc. erau montate special pentru mine, ca să merg înainte în viață, ducând cu greu toți morții în urma mea și pe cei vii, căci în România mai există și oameni vii, spun ei.) Iacobescu, profesorul de desen, și-a bătut joc de mine în clasa 5-6 că nu am desenat eu desenele mele și că era mână de om matur și era evident că eu nu mințeam și el s-a stropșit urât la mine - ceva în genul cărții pentru copii Matilda, cu bietul copil geniu persecutat de părinți și de alții. Dar eu eram inversul, eram inteligentă, poate nu geniu, dar fără puteri paranormale sau calculator în cap, acestea le au ceilalți copii, nu cei ca mine, și ei le au (probabil) datorită intelectului celor ca mine și eram și un copil foarte bun, nicio minciună sau răutate sau năzbâtie toată copilăria.
Cumva profesoara Trunchbull avea dreptate despre Matilda că nu era ceva prea valoros, căci calculatorare și roboți existau destule. Cei mai mulți sunt genii precum Matilda. Irina Vișoiu, geniul matematic, era probabil un geniu adevărat, îmi mărturisea că a citit în clasele primare filozofie - deci era geniu, o cred, și probabil că și înțlegea fiindcă o parte din filozofie este logică și clară ca algebra - dar cred că totuși anumite lucruri despre filozofia artei și culturii - privind mecanismele și scopurile creației artistice și deconstrucției prin catharsis și prin acatharsis - termen inventat acum de mine - deci recepției publice a artei, privind estetica sau etica artei și multe alte părți din filozofie nu puteau fi înțelese din copilărie. Ea spunea că apoi a citit beletristică și abia recent povești (în gimnaziu) și că abia atunci a înțeles poveștile, datorită prerechizitelor, deci oricum nu avea cum să fi înțeles orice text filozofic. De fapt spunea despre Noica (parcă și despre Rusell și alții, nu mai știu la cine făcea aluzii), Noica ce este foarte simplu și își cam bătea joc de nebunia lui Eminescu, și că a fost numit geniu național, că deci poporul român e ceva inferior că declară așa ceva, și tot la fel spunea că ungurii sunt răi și mândri și nu au respect față de români, dar are toate scuzele, fiindcă era copil în clasa a 8-a și fiindcă ea locuia aproape de locul unde se spunea că Eminescu a suferit închis ca nebun. Iar pe Măntuleasa, aproape, locuise un ”nebun” pe nume Mircea Eliade, care a scris o carte oribilă - Domnișoara Cristina, și avea o prietenă Cristinel, cum îmi spunea pe nume dezgustător acel medic hidos și o femeie de la Biblioteca ASE, plus Istoria religiilor, încercare timidă de a face ordine în haos. Eu fusesem crescută de unguri, dar nu știam deloc ungurește și nu aveam prieteni unguri și nu aveam nimic împotriva lor, și poate că de aceea Irina vorbea așa, poate că eram considerată nebună și geniul României și nu știam nimic și poate că toți intelectualii din București au vrut să mintă despre mine, să comploteze, ca să fie acceptați și să poată fugi în alte țări - cu alte cuvinte, poate că Irina se simțea nedreptățită sau defavorizată fiindcă era în apropierea mea și credea, fiindcă era copil, tot felul de aberații politice și spunea și împotriva poporului și împotriva ungurilor, ca să fie pe placul tuturor și împotriva mea prin ambele lucruri. Eu nu am văzut nimic rău și am respectat-o și am apreciat-o mult.
Părinții Irinei Ioniță păreau foarte buni și ospitalieri, și tatăl și mama ei, iar tatăl ei a jucat scrabble cu noi și mama ei s-a purat rău abia după revoluție cu mine, cum am povestit și Irina mi s-a plâns o dată că mama ei (îi spunea ”ma mere”) era prea rea cu fetele din părinți săraci și că o deranja această atitudine de dispreț de clasă superioară și lipsită de omenie și respect, așa cum era mama ei și cum vorbea și trata oamenii săraci. Apoi însăși Irina a spus că ea crede că în București oamenii sunt mai educați și că la ea la Constanța i-au aruncat pipi pe geam la cabinetul ei medical și apoi a divorțat și apoi a murit în accident de Crăciun, poate și cu băiatul ei, ironic pe Autostrada Soarelui. Aceste lucruri neplăcute și atitudinea părinților ei, care au fost călcați și furați de hoți, au fost poate datorită faptului că unii oameni au mințit despre mine și că poporul credea ceva rău despre mine. Dar eu nu am bănuit nimic, mult după moartea bunicului meu. Irina și mama ei au fost, din păcate, o singură dată, și în apartamentul cu otrăvuri și soclu din blocul doi, unde am stat cu chirie. În final, Irina a venit și la mine în blocul trei de două ori. Cele două Irine au continuat să comunice după 1989 și Irina din Canada mi-a scris câteva scrisori superbe, e singurul om care a comunicat cu mine, iar după mai mulți ani cealaltă Irină, dar rar de tot.
Revin la Lucian din liceu - eu credeam că este băiat bun și mi-a plăcut de el, dacă nu era el, era numai Luiza cu mine și Irina eventual. Eu nu aveam prejudecăți și nu judecam oamenii după piele sau alte fapte de acest gen, mereu am fost așa. Lucian a mers cu mine și la Luiza când a fost operată de tiroidă la Parhon și părea afectat de acest lucru. (Poate proștii au crezut că din cauza mea era Luiza bolnavă, mai ales că mie îmi dăduseră medicii un diagnostic contrar ei - hipotiroidie, iar ea avea hipertiroidie. Nu a fost din cauza mea.) Părea un băiat bun mereu și mereu gata să pună o vorbă bună și să se plimbe cu mine și să mă ajute la nevoie, și pe mine. Nu am simțit nimic sexual față de Lucian niciodată și nu m-a atacat sexual niciodată, nici cea mai mică senzație, repet. Nu știu dacă a fost un băiat bun. Odată l-am ascuns în dormitorul mamei, când a venit Luiza inopinat la mine, că nu voiam să îl vadă acolo. Am scos-o pe Luiza cât mai repede din casă. El nu venea la mine acasă, a fost o excepție atunci, poate doar atunci, și Luiza hop și ea. Lucian mi-a povestit odată că el a simțit ceva ciudat și puternic față de o fostă colegă, care a picat la treapta a doua, Laura Galea, și m-a întrebat dacă știu cumva ce poate fi, dacă nu era ceva înnăscut sau dintr-o viață anterioară. I-am spus că nu știu, nu am habar. După mulți ani, când mi-am dat demisia de la Caragiale, din motivele expuse de mine, de fapt ei mă dădeau afară, au apărut pe Dorobanți și Lucian și Laura, împreună și neschimbați, fără riduri, fără păr alb, la fel ca în liceu, dar împreună. Și m-au întrebat câte ceva, și despre Luiza parcă. Oricum, Irina mă întreba de Luiza uneori. Dar Lucian a spus odată, când venea cu mine spre casă prima oară - că acolo stau eu? spun: da. Zice: ce i-aș pune o bombă acestui bloc! Nu am bănuit nici atunci că pentru mine ar fi pus el bomba. Și el părea preocupat de politica internațională și mi se părea ciudat. După revoluție, el avea imediat mașină luxoasă pentru acel timp și bani și a fost angajat patron al barului de la Cinematecă, i s-au dat bani. Oana Jitaru mi-a spus acest lucru și că își lăsase barbă. Probabil că el a devenit asta fiindcă fusese cu mine la Casablanca acolo, și semănam noi doi cu acele personaje și deci a devenit acel Rick. I-am povestit o parte din ce mi s-a întâmplat și el m-a dus la grădina zoologică (!) atunci și apoi nu l-am mai văzut. Deci ei, colegii mei de liceu, păreau diverse puteri politice sau grupări de idei politice, ca și toate grupurile celelalte care m-au respins. Luiza copilărise în Iran și voia să emigreze în SUA, și parcă Iranul era aliat cu SUA și împotriva Irakului. Marina, colega mea de bancă în clasa a 8-a și vecină de bloc, copilărise în Siria și apoi mă disprețuia că eram la mate-fizică și ea la mecanică și nu mi-a mai vorbit frumos. În clasa a 8-a era fată foarte bună. Marina a emigrat în SUA și a devenit profesor uiversitar și sora ei și la fel și Ana-Maria, unguroaica de la Cluj, ai cărei părinți m-au găzduit când am dat examen la facultate, și locuiau exact pe strada dintr-o poezie a lui Blaga - cea cu cuiburile de rândunică ce semănau cu jumătăți de sâni și erau deci aproape de altă poezie a lui Blaga, cea cu statuia Sfântului Gheorghe omorând balaurul și deci foarte aproape de Universitate. (Părinții ei au divorțat și mama a plecat cu ea în SUA, tatăl ei era tenor și odată mi-a spus să mănânc mereu banane, și să rămân mereu la fel de caldă și prietenoasă, probabil că se referea la povestea cu sexul oral, dar eu nu aveam vină, am explicat totul și medicația psihiatrică. În liceu Ana Maria a venit în vizită și m-a plimbat ea cu barca în Cișmigiu, deși era mai mică, eu nu știam să vâslesc. Atunci în 90 am fost și la preotul maghiar din Lutița, bunicul Anei, și am povestit ce mi s-a întâmplat, am fost posedată sexual într-un pat imens și numai puf și eu mereu credeam că era acel meditator din București.) Și Ildiko unguroaica, fată foarte bună, rudă a vecinei mele Ibi din blocul doi, a emigrat tot în SUA. În Canada a ajuns Irina Vișoiu, care a avut cel puțin 4 copii băieți, dar și Irina Nica, fată foarte bună din facultatea de medicină, care a venit o dată la mine acasă și apoi a emigrat brusc cu toată familia, cea cu care am fost la concertul de harpă la Ateneu, despre care am povestit că m-a nedumirit pentru atitudinea harpistului și ideile lui, astfel încât m-am gândit că poate se referea cu dispreț la mine și mi se părea incredibil, căci nu greșisem nimic și eram un om destul de fin intelectual (chiar dacă îmi plăcea harpa) și capabil, și un om extrem de bun, chiar dacă părinții mă măcelăreau de mică.
Chiar și Irina, geniul matematic, captivată mai mult de Mozart, bună jucătoare de baschet, era bună cu mine în clasa a 8-a și la liceu mai puțin și gravita în jurul Oanei Jitaru. În anul 1988, la sfârșit, m-a prins radioul radio Kuwait tot cu cântece americane, și eu nu știam atunci nimic despre fantasmele politice ale unora și nici despre mass-media. Voi mai explica mai încolo. Cei mai mulți spun că eu eram dumnezeu (sau ceva bun și inteligentă mereu), dar totdeauna în istorie oamenii au mințit că eram ceva politic, că politica au inventat-o ca să mă omoare cu toții și că le dădeau copiilor și mie, fără să știu, roluri politice și mințeau despre mine și despre ceilalți. Aceasta nu e adevărat, repet, nu am mai existat în istorie deloc și nu am avut niciun rol politic, nici fără știința mea. Eu nu am fost ca ceilalți colegi ai mei. Luiza m-a întrebat odată ce m-aș face eu dacă m-aș întâlni cu Ceaușescu. Tata zicea că ea e intrigantă și ea părea ruptă de ceilalți colegi și de gașca lor, dar în realitate, parcă era totuși împreună cu ei, într-un filmuleț era ceva ciudat, toți păreau hipnotizați ca niște roboți și eu nu eram în clasă, de fapt doar juca teatru că ceilalți erau altfel și că ea nu. Ea m-a chinuit mult în clasa 8-a, cum am povestit, m-a bătut mult la cap cu iubirea ei pentru Adrian, dar și ulterior, dar era singura care vorbea cu mine și eu eram un om foarte tolerant și bun și cu dragoste față de orice om cât decât bun și eu eram mereu om bun și nu am lovit-o și nu am respins-o niciodată. Vorbea enorm de mult și superficial și frivol și arunca multe aberații și chiar lucruri urâte, de exemplu că ea ar face sex mult experimental ca să simtă cât mai multe lucruri și că ar face și cu o femeie sex și că ea are buzele foarte senzuale și m-a tocat mult, chiar și în liceu, cu iubirea ei fără speranță pentru colegul nostru Adrian, care stătea în spatele meu în bancă în clasa a 8-a, ca Lucian ulterior, și pe vremea aceea vorbea normal și prietenește și cu mine. În clasa a 12-a Luiza a pus mult gaz pe foc pentru ca eu să mă îndrăgostesc de acel medic hidos și spunea că îi place gura lui etc. Adrian o avea prietenă pe Ioana, care era copilul unui coleg al tatei. Ea se numea Bostan și el Untilă și locuiau aproape unul de altul. Luiza era rea și proastă în ce vorbea și era geloasă pe Ioana și eu nu m-am gândit niciodată că ea (sau altele în timp) vorbeau așa ca să creadă lumea că eu eram ea sau că eu eram ca ea.
Când am intrat la liceu, Adrian Untilă mi-a spus că el nu mă va mai saluta măcar, fiindcă eu am acceptat să fiu colegă de bancă cu Luiza. Nu am înțeles nimic atunci, dar motivul era că toți aveau ceva cu mine și că toți jucau un circ politic hidos, poate că nu ei gândeau așa, ci părinții lor sau alții gândeau peste capetele lor. Nu am avut nici cea mai mică bănuială, fiind copil bun, că Luiza îmi vorbea lucruri urâte ca să creadă proștii că eu eram așa, nu ea, ca să mi se substituie, pe vremea aceea nu știam nimic de genul acesta. Mi s-a sugerat că unii oameni din viața mea se purtau minunat cu mine un timp și poate că erau chiar ceva minunat, ca și mine, unii dintre ei, dar, imediat ce li se spunea cine sunt sau ce sunt - adică niște minciuni pe care eu nu le puteam ghici, acei oameni buni deveneau răi și se purtau urât, ca și cum eu eram altfel decât eram, sau mă respingeau complet. Repet, nu am lovit pe nimeni deloc, nici mcăar nu m-am gândit la alte persoane, absolut deloc și totuși m-au măcelărit și m-au izolat complet, poate că erau niște minciuni deci, și era mai bine să fie adevărul. Și Ben, colegul de bancă al lui Lucian, era și el preocupat de războiul rece. La un moment dat, unii au intrat peste capul meu, în ultimii ani, cu ideea că ”noi am vrut să facem totul mai drept pentru toată lumea”, ca și cum era o idee politică a acelora, dar eu nu știu cine spunea așa - ca și cum ei au complotat împotriva mea să mă disturgă și să lovească și să facă circ și teatru cu toții ca să împrată lumea de fapt mai drept între ei, ori credeau că eram dumnezeu și vroiau să mă lovească ca să mă împartă pe mine între ei, dar de fapt lovind tot mai monstruos, după tot ce au făcut de când eram copil, fiindcă erau nemulțumiți de ordinea lor socială în raport cu mine. A fost mereu greșit să mă lovească. Îmi vroiau moartea și excluderea completă din lume, ori credeau că eram altceva politic, URSS sau România sau dracu știe ce și nu eram în mod sigur ceva politic și nu trebuiau să mă lovească, dar poate nu ei (de exemplu nu colegii mei de liceu) gândeau așa. Totuși, nu la mult timp după revoluție, ba parcă chiar înainte, Irina franțuzita (dar și Irina cealaltă avea înclinație spre limba franceză, părea să știe mai bine franceza decât engleza) a venit la mine acasă și mi-a spus că nu înțelege cum de mai pot eu să zâmbesc și că de ce nu îi spun eu ei ”și tu Brutus?!” șu eu nu am înțeles deloc ce vroia să spună și am reținut în mine această aberație tocmai fiindcă nu pricepeam, părea ceva bizar, la fel cum am reținut și comportarea ciudată uneori a Luizei sau a Oanei sau a lui Lucian etc. Andreea, cardiologa, cea cu caricaturi urâte și bășcălie, mă interpela pe drumul spre casă cu ”profită de gaura mea”, când mergeam braț la braț etc. După internarea psihiatrică, Luiza spunea că ea poate comunica telepatic și că ea gândea tocmai atunci că ”te f-t” și m-a șocat, dar eu nu credeam că există telepatie și nu ”auzeam” gândurile nimănui niciodată. Tot Irina care a murit la 50 de ani s-a căsătorit cu un bărbat bogat, a avut mulți bani la Constanța și loc în societate bun, mi-a recitat și am înregistrat-o pe casetă cu ”Dormi” de Eminescu și ”Stelele-n cer” și părea îndrăgostită de mine și mi-a și cântat, tot după Eminescu, ”Somnoroase păsărele”, apoi însuși actorul Caramitru, cu important rol la revoluție în decembrie, a venit la liceul meu la aniversarea morții lui Eminescu (centenar pe 15 iunie 1989) și a recitat cu crengi mari de tei înfloriți, rupte și puse pe scenă, cum rupeau ai mei în copilăria mea uneori, ca să adunăm mai ușor florile pentru ceai... Caramitru a apărut în calea mea atunci, facilitat de faptul că mama îmi adusese în dar un disc de pickup cu recitalul lui poetic. În anul 89 eu fusesem monstruos de rău violată sau f_tă de la distanță și toți au spus că asta a fost pentru ca unii să facă acea revoluție, nu fiindcă aș fi fost eu ceva politic, ci fiindcă eram Dumnezeu sau geniu, sau om deștept între proști, sau normală între nebuni, sau vie între morți, dar proștii au fost toți mințiți. Chiar și acum, spun unii, proștii cred că eu trebuie să mor din motive politice, care nu există, și că aș fi ceva politic sau că trebuie să mor de aceea. Oamenii au dat înțeles politic vieții mele, spun ei, și nu a fost niciodată așa, dar ei au construit o poveste de acest gen și colegii mei și toate celelalte grupuri din viața mea m-au masacrat și au mințit astfel. Spuneam că atunci m-a ”atacat” radio Kuwait tocmai în 88 și apoi a fost războiul din Golf și Saddam a atacat Kuwaitul fără să știe ce eram, dar eram ceva foarte bun și nu era vina mea niciodată. Întâmplător, am deschis tv-ul în blocul doi, apartamentul cu otrăvuri, mânată de o mână nevăzută (adică manipulată, dar nu cu cuvinte), exact când îl executau pe Saddam la televizor, și el făcea referire la Allah, Dumnezeul arabilor, avea în mână Coranul, dar toată lumea știe, spun eu, că există, dacă există, un singur Dumnezeu. Logic nu e posibil altfel. Eu nu deschideam deloc tv-ul în blocul doi (cât am stat în blocul doi tot timpul, cu multe otrăvuri, am deschis numai de 3 ori parcă, doar câteva minute, și la una dintre dăți a fost cutremur cu adevărat în direct (ei m-au lovit, nu eu pe ei) și la alta îl omorau pe Saddam, care părea om bun și drept și cu credință bună, cum părea și Ceaușescu la execuție). De fapt nu știu ce era. Când am deschis atunci televizorul, în mod neobișnuit, și am văzut acea oroare în direct, am închis imediat. Proprietarul acelui apartament, pe nume Câmpeanu, avea o nevastă groaznic de rea cu mine, care venea să ia ea chiria de la mine, am povestit ce mi-au făcut și cum era acea casă. El era un bărbat cu chelie și păr negru și semăna oarecum chiar cu acel Tim de la BBC. Deci, în 89 m-au masacrat sexual înfiorător și astfel au făcut revoluțiile din Europa de est (Est-- este-- est-etică etc.) spun ei, și poate și colegii mei erau implicați sau părinții și rudele lor. Poate că unii nici nu știau.
Și poate și colegii mei au avut vreo vină, poate chiar m-au f-t sexual în 89, dar eu nu am bănuit pe nimeni și nu m-am gândit la nimeni niciodată, deloc. Numai la acel medic hidos care a și devenit erou la acea revoluție în ziare. Nu m-au masacrat sexual pentru că eram ceva politic (ce e aia politic pentru ei? Nu are nicio noimă), unii oameni au legat toată politica falsă de mine, probabil prin minciună, ceea ce dovedește și mai clar că eu nu eram nimic politic niciodată și nu am devenit așa ceva, și oricum nu aveam nicio idee de acest gen. În 89 nici Irina Ioniță nu a intrat la medicină (eu nu am putut da examen) și apoi a ajuns la Constanța fără examen, atunci au înființat facultatea. Mai înainte Irina Ioniță mi-a trimis o vedere chiar de la Timișoara (este la mine în punguță, dar sincer nu mai țin minte precis, poate că vor să pară că au dus-o acolo ca să pregătească revoluția, care a debutat la Timișoara) a venit la mine pe 21 decembrie seara, venind zice-se de la Universitate, unde începuse revoluția și astfel am ajuns eu a doua zi pe 22 acolo și puteam să mor eventual, fiindcă fusese ea la mine atunci. Nu mai povestesc totul, am povestit totul clar și în întregime pe acest blog, nu am nimic de adăugat sau de modificat. Nu am avut nici cea mai mică greșeală niciodată și nu am fost proastă niciodată. Aceste 19-20 de grupuri de oameni răi și proști m-au ținut prizonieră de mică și m-au folosit și masacrat toată viața, deși puteam munci și puteam fi foarte fericită și implicit și alții, și puteam avea realizări mari ca intelectuală toată viața. După revoluție, tatăl Irinei a lucrat la ministerul cultelor. Luiza a fost și ea închisă la psihiatrie și a continuat să mă lovească uneori și, după ce am revenit pe Moșilor, a jucat și ea circ în continuare, nu mai explic din nou. Oamenii par să o fi acceptat oarecum, dar era încă în regim de degradare sau consumare, căci făcea naveta în alt oraș când am plecat eu din București. La tvr a și fost serialul ”Las Fierbinți”, căci ea avusese bunici în localitatea Fier-binți. (Binținți a fost locul de naștere al lui Aurel Vlaicu, unul din motivele pentru care Luiza era legată de Fierbinți și eu eram ținută pe strada Aurel Vlaicu. Aceste aspecte de interconectare sunt extrem de multe și vă reamintesc că în lume, în tot universul, fiecare cuvânt sau altfel de simbol, dar și orice alt fenomen sau obiect, din natură sau din societate, este și semn și simbol simultan, și eu cred că filozfii inteligenți, sau/și semioticienii cunosc bine acest aspect, eu am înțeles singură, normal) Și serialul Bibliotecarii a rulat, căci eu am lucrat la biblioteca ASE.
După mulți ani, internată bolnavă grav la Urgență, cu pneumonie gravă, dar au mințit că era astm sau BPOC acutizate și nu au spus ce era, dar oricum eu eram otrăvită și în aerul din apartamentul meu - dar mi-au dat antibiotic intravenos, a venit și o fostă colegă cu mama ei acolo, am povestit toul, era o colgă pe care eu nu am recunoscut-o, care se numea Ruxandra Dumitrescu (fată bună și cuminte) și cu care aveam o poză și cu Adelin, ambii erau lângă mine, Adelin Banu (!) era cel care făcuse filmele și pozele atunci în 89 și adusese un lichior verde la fel cu unul adus mie atunci de mama, și o casetă cu muzică instumentală din RDG, la fel cu cea adusă mie de mama, atunci când noi am avut un fel de reuniune finală la hotelul Ambasador (!), deci iar aluzie politică - așa au făcut mereu. Acea poză mi-a fost sustrasă dintre pozele mele din casă în blocul doi, și era acolo când m--am mutat acolo, astfel încât nu mai există în posesiea mea nicio poză cu mine și colegii din liceu (în afară de una cu Oana și Irina Vișoiu în curtea interioară și una cu Laura Scripcaru, dar vagă, iar la poza de grup nu am vrut să pozez eu, am greșit în acest detaliu) cu toate că eu nici nu aveam decât câteva poze cu mine alături de alți oameni, restul pozelor erau cu mine singură și acea poză era singura cu colegi de liceu atunci, și mai era una din Bușteni, cu Oana și Luiza și Mihaela Schlecht. (Schlecht înseamnă în germană ceva rău sau bolnav și eu nu știam, dar ea mi-a spus odată că suferea de metroragie) Adelin mi-a dat acele filmulețe din 89 în 2014 la o întâlnire cu colegii la liceu și câțiva profesori, ca să înțeleg o parte din oroare. Le mai am, am și înregistrările cu Irina când recita și cânta. Sau vorbăria Luizei așa oribilă și vulgară sau frivolă și prostească. Țineam mult la colegi, nu am avut sentimente rele. Atunci, în 2013, la spitalul Floreasca, mama Ruxandrei era grav bolnavă de ciroză probabil, aproape muribundă, și, la un moment dat, a spus cu titlu de taină unei alte bolnave că ea a fost nevastă de... nu am înțeles ce, dar, din semnele și aerul colocutoarelor, am bănuit că o fi fost soțul ei ceva politic sau securist. Ruxandra mi-a spus ceva ciudat, că eu eram mascota (?) clasei lor, poate că așa o fi crezut ea, dar nu avea sens. În poza aceea Adelin făcea gestul de a mă indica pe mine cu mâna. Absolut toate celelalte grupuri au fost la fel. Nu am avut nici cea mai mică bănuială rea despre grupul colegilor de ”clasă” sau despre ”lupta de clasă”, care de aceea se numea așa. Nu m-am gândit deloc la acei colegi de liceu, nu am crezut că mă f-teau și mereu am crezut că era acel medic meditator și nu m-am gândit niciodată la niciun coleg. În 89 a venit și Irina Vișoiu, matematiciana, la mine în vizită - o singură dată tot liceul și școala, cu un câine caniche alb, care se freca insistent de patul meu și de covor și Irina îmi spunea, stânjenită ca de ceva rușinos, că ”face prostii”. Eu nu m-am frecat niciodată în acel an, ceilalți m-au masacrat, deci aproape doi ani, iar înainte și după a fost cum am povestit în acest sens, din cauza unor mari torturi și abuzuri și aproape fără senzații sexuale. A venit și Oana Jitaru la mine, tot o dată, tot în 89 și mi-a adus în dar acea carte, probabil că ghicise sau i s-a spus că aveam înclinații spre filozofie (eu credeam că ei nu știau, dar nu am avut nicio bănuială despre faptul că mă conectau cu Lucian Blaga, dar eu singură gândeam, nu el în locul meu). Chiar și acel medic meditator mi-a spus că eu eram ”un gânditor” și eu m-am supărat că mă numea la genul masculin (și de fapt eram eu, nu Blaga sau alții, oricum) și mă batjocorea drept lebădoi, deși eram grațioasă sufletește și spiritual și lebăda era și ea simbolul lui Blaga, și tot el își bătea joc că ”filozofia este o chestie drăguță”. Poate că unii credeau sau au inventat ulterior că bunicul meu era Lucian Blaga - (voi explica în ultimul capitol) și mă tem că ei credeau că bunicul meu mă f_tea și eu habar nu aveam și de aceea medicul acela a spus că el știe să facă dragoste în mod superior, că altfel și ciobanul de la stână poate, dar e prost și nu face bine acest lucru. Eu nu bănuiam nimic despre ce gândeau porcii și proștii. Poate că Oana mi-a adus cartea crezând sincer că era necesar să existe și în politică ceva moral sau etic și binele, cumva știa, ea sau alții, că eu eram masacrată, poate. Poate că Oana mi-a adus cartea crezând sincer că era necesar să existe și în politică ceva moral sau etic și binele, cumva știa, ea sau alții, că eu eram masacrată, poate. Tot legat de colegi, Tot legat de colegi, am înțeles că ei și alți oameni întâlniți de mine și mulți români au emigrat în alte țări și au alcătuit cea ce se numește dia-spora, adică e ceva care pleacă de la centru și se împrăștie, ca semințele unei plante sau unui copac (despre colega numită Luciana Dumitrescu spuneau că a emigrat în Noua Zeelandă) și în mod sigur eu eram copacul sau unul dintre ei, deci astfel orice centru intelectual se împrăștie prin ceilalți mai departe. Și ferigile îmi plăceau mult, am povestit cum și ce s-a întâmplat, cum a apărut feriga în grădina bunicului, lângă bucătăria de vară.
Repet, unii mereu mă scuipă cu ideea că eu am fost condamnată la moarte de popor (ceea ce e imposibil) și de aceea sunt otrăvită monstruos de mult timp și izolată complet. Repet, am fost perfecțiunea, nu aveau cum, și oricum nu am greșit nici cât negru sub unghie. Cum, întreb eu. Ei spun că m-au condamnat la moarte datorită unor numeroase plângeri la adresa mea (?!) și mărturii negative despre mine. Citiți tot ce am scris, nu aveam cum să greșesc nimic. Mereu am fost la fel, binele, și un om lucid și foarte frumos sufletește, și liric și filozofic totodată. Aceste lucruri nu sunt fleacuri, sunt foarte importante. Ce mărturii? mincinioase? Repet, e monstruos și aberant: absolut niciodată, nimeni, nu trebuie condamnat, absolut deloc, darmite la moarte, pe baza unor mărturii - alte dovezi nu aveau cum să aibă. Iar acum datorită, AI, pot fabrica orice dovezi false. În cursul vieții mele era evident că mințeau. Martorii pot fi nebuni sau proști și se pot în-șela, sau pot fi plătiți să mintă, cum au spus unii mereu că au făcut cu mine. Pe de altă parte nimeni, indiferent de statutul social, nu trebuie condamnat fără să fie întrebat nimic, căci, dacă întrebau, eu puteam dovedi că nu am greșit nimic și totodată bunătatea mea perfectă și normalitatea și capacitatea intelectuală - drepturile mi-au fost luate abuziv. Cât despre nebunie, e adevărat că poate unii m-au văzut țipând, dar nimeni nu m-a întrebat despre cum am fost chinuită zilnic sau abuzată fizic sau bătută sau violată sau otrăvită monstruos (că și aasta puteam dovedi, am explicat că chiar i-am spus psihiatrei Căpraru) și despre cum am fost izolată complet de ceilalți oameni, deși evident nu eram nebună, și nimeni nu m-a întrebat ce mi se făcea sau ce vorbeau cu mine ceilalți câțiva oameni din viața mea. Ei zic că oamenii de genul meu (adică închiși ca nebuni de familie sau vecini sau colegi) sunt condamnați mereu in absentia, fără vreo întrebare, dar totuși am fost perfecțiunea și normalitatea și cei inteligenți pot vedea clar că tot ce am scris e adevărul și că am fost ceva excepțional de bun și un om virtuos în cele mai mici detalii. Sunt de acord că proștii pot să fie îndoctrinați cu dogme psihiatrice și să creadă orbește că nebunii sunt ceva disfuncțional (eu chiar îmi revenisem complet și puteam funcționa și studia mult intelectual și scrie frumos și foarte inteligent etc.) și ei cred că nebunii trebuie să fie masacrați cerebral și izolați complet fără să fie întrebați nimic, și să li se ia drepturile și să fie tratați rău de tot ca și cum nu ar judeca și să fie bârfiți etc. ca în aria aceea despre calomnie din opera Don Juan (Don Giovanni de Mozart, adică Domnul Tânăr). Dar, în ciuda acestor credințe greșite ale proștilor despre nebuni, sunt cazuri de oameni așa buni și deștepți și nevinovați și normali, adică pot fi, orice om de valoare putea fi în locul meu, încât în acele cazuri se poate face o excepție și se poate recuonoaște adevărul, anume că omul respectiv nu este nebun după nicio definiție, dar ei spun că e nebun fiindcă a fost închis la spital și eu nu fusesem de fapt afectată mult cerebral și totuși fusesem perfecțiunea și în aceste cazuri e mai bine ca omul să fie accceptat și distrugerea în lume e clar mai mare dacă acel om e lovit, nu dacă e aceeptat, căci, dacă mă acceptau de exemplu și nu mă otrăveau, nu se întâmpla nimic rău - deși ei spun mereu peste mintea mea că ei nu recunosc adevărul și e clar că în istoria psihiatriei, rar de tot s-a întâmplat ca unui pacient să i se facă dreptate, să i se dea drepturile dacă e ponegrit și torturat fără vină. Au spus adesea lucruri de genul că cei buni nu au nicio putere în sistem (că așa vor ei) și, fiind pe ultimele poziții în societate, ei cred orbește ce spun stăpânii lor răi care le dau bani și cred orbește, de exemplu, că eu am scris minciuni și delir și elucubrații, deși era adevărul curat și nu aveam cum să mint. Ei au spus mereu peste mintea mea, de 20 de ani, că e exclus ca ei să recunoască că au greșit în cazul meu, că ei nu au voie să greșească și că e vorba de greșeli foarte grave și cu consecințe grave în cazul meu și de aceea ei vor să mintă, fiindcă ei sunt importanți și eu nu etc. și mereu au spus toți că toți vor neapărat să mă omoare ca să mușamalizeze totul și că poporul nu vrea ca ei să recunoască adevărul etc. etc. Că ei nu vor ca poporul să înțeleagă adevărul despre ei sau că se poate întâmpla așa ceva. Deși vi se pare că e paranoia ca la carte, ei exact așa gândesc. Că ea nu vrea ca un om ca mine, care am fost masacrată real de mică și timp de zeci de ani, și crescută cu ură și în sărăcie și violență și minciună, ca un bastard nedorit de familie, ca să fie sacrificat, ea nu vrea ca un astfel de om să reușească să facă ceva și să dovedească ceea ce este de fapt - binele curat și inteligența și normalitatea, creativitatea etc. Repet, e greșit sau oricum era până nu demult, eu puteam crea ceva frumos și duce o viață extrem de fericită, nu am avut niciun fel de traume în urma trecutului dureros, e o minciună, o dogmă a psihanaliștilor - pentru cei inteligenți clar nu poate fi așa, ei au resurse de iubire și viață - trecutul nu conta deloc pentru mine, nu mă afecta și nu ar fi afectat pe nimeni din preajma mea și nici munca mea intlectuală sau fizică. Nu am avut nici delir sau vise, chiar dacă Traume-rei înseamnă visare în germană, tocmai de aceea se spune așa și psihanaliza pe asta se bazează, ca orice altă artă sau știință, în primul rând are piuneze lingvistice. (A intrat iar una din scroafe cu ideea că ce se fac ei, că vor veni aici și vor mirosi otrava pusă mie în bibliotecă și vor înțelege - e clar că tot ce am spus e adevărul și nu va veni nimeni, i-au convins că trebuie să mă omoare, am pus săpun dove în bibliotecă, dar mirosul e de la otravă multă, prima oară a durat peste 6 luni să se mai atenueze.
Mă mai refer pe scurt la alte două grupuri, cel din blocul trei și cel de la biblioteca a ASE. Voi continua mâine, nu mai e mult de scris și apoi corectez totul despre politică și niciodată nu voi mai adăuga sau modifica ceva pe acest blog în această privință. Și fostul coleg de bancă al Luizei, Cristian Galeriu, care avea numele viitorului preot cu carismă, care era apreciat fiindcă slujea la biserica Silvestru, mi-a adus o carte de Mircea Florian, filozofie, nu știu de unde avea și el această idee, (și îmi scrisese ca dedicație că în ziua în care eu mi-am pierdut identitatea oficială el îmi urează să îmi găsesc identitatea spirituală - cum adică identitate oficială prierdută?, înseamnă că era nebun politic și el - și el locuise, și deci și cu familia Luizei, în Ferentari sau Rahova, cartiere defavorizate, și odată am fost și eu la el și Luiza spunea că el se certa cu mama lui, care era medic și vroia eventual să îl închidă la psihiatrie, pe teme politice (!) și că îi ura pe feseniștii de după revoluție). Mama Luizei, pe nume tot Lucia, ca mama și ca Lucia Șerban, mama Monicăi, era un om simplu care nu avea mobilă bună și nu ținea cărți în casă și Luiza semăna fizic mult cu ea și nu cu tatăl ei. Mama Luizei era negricioasă la față, aparent din cauza alimentației, avea cearcăne și Luiza insista să îmi explice cu poze că ea nu este țigancă. Ambii părinți ai ei lucrau aproape de casă la o întreprindere de electricitate și aveau posturi superioare. Una dintre filialele lor era la Sibiu, lângă locuința alor mei de pe șoseaua Alba Iulia și parcă am văzut-o o dată acolo, dar poate s-a ferit. Oricum, mama ei, în ultimii mei ani în oraș, se ferea pe față de mine dacă o întâlneam, (de mai multe ori) o lua la goană efectiv, deși am salutat-o odată și probabil că credea sau mințea că sunt ceva spurcat sau rău sau blestemat, la fel menajera vecinei de alături, de la etajul patru în blocul trei, care fugea îngrozită și scârbită de mine și eu fusesem totuși ceva foarte curat și bun, și la început vorbise cu mine frumos - poate a fost mințită, eu nu am lovit pe nimeni, nici pe ea. Însăși Luiza a intrat o dată la mine acolo și apoi a fugit brusc, după ce a țipat, pe scări jos în stradă.
Mai am de adăugat din nou ceea ce am mai scris de fapt. Despre profesori, dar mai legat de atitudinea aceasta bizară a lumii cu idei politice gravitând cu ceva rău în jurul meu. (Și azi au intrat iar cu ideea că toate popoarele au înțeles adevărul despre mine și tac chitic, dar românii nu au înțeles și de aceea eu sunt chinuită, omorâtă chiar. Doamne, poate totuși voi scăpa cu viață.) Aceste lucruri rele și așa-zis politice nu erau necesare și erau numai răul și împotriva unei meritocrații necesare, dar unii au zis că numai eu am suferit persecutare, restul au avut toate șansele și nu au legătură cu mine și nu trebuiau să se întâmple. Nici acum. Profesoarea mea de română, Margareta Labiș, era sora poetului mort la 21 de ani și, nu știu de ce, avea ceva cu mine. Eu am fost puritatea și binele desăvârșit față de toți, în ciuda martiriului prin care treceam, izolării și urii violente a părinților. Îmi plăcuse și Labiș, citeam mult. Mereu aveam un gând bun și pentru biata femeie, pe care colegii mei nu o respectau și care era cam săracă cu duhul. Dar ea tot pe mine mă privea urât. I-am dat totuși în dar cea mai frumoasă poezie a mea cu rimă, cu un copac, pe care o consideram asemănătoare puțin cu poemele lui Labiș și credeam că îi va face plăcere. S-a uitat urât, abia a luat-o, cu chiu cu vai, și apoi nu a mai zis nimic despre acel lucru și eu mă așteptam măcar la un zâmbet. (Caietul meu cu poezii cu rimă și altele din liceu l-am ars apoi complet, fiindcă credeam că voi reuși în viață plecând la Cluj, după tot ce fusese.) Din păcate unii oameni deveneau altceva, și erau opaci la tot ce era bun și firesc și uman, datorită unor idei politice greșite și unor posturi de radio care se infiltrau cu minciuni și influență adictivă a frecvențelor de transmisie. Cum am explicat, acest post și altele mâncau din creierul meu cumva din copilărie (forțat) și eu nu îi ascultam mai apoi și ei pândeau după colț. Nu după mult timp, am deschis întâmplător radioul Europa Liberă - eu am deschis sigur doar de câteva ori cu certitudine - și tocmai atunci vorbeau despre Labiș Margareta ca despre o dizidentă anticoumistă și era deci eroină și parcă i se lua un interviu atunci - și am înțeles deci că nu era nicio dizidență periculoasă, că era totul liber și că oricum, chiar și profesorii cunoscuți și în funcție, puteau comunica liber cu Europa liberă sau se vorbea despre ei. Nu știu dacă știați, dar acel post de radio avea o anumită fecvență și intonație care mie mi se părea veninoasă, ceva rău, și nu pricepeam cum altora le plăcea și poate că proștii care ascultau nu simțeau obiectiv acel lucru, dar eu, fiind din exterior și obiectivă deci, simțeam. Proștii nici măcar nu sesizează răutatea sau prostia unor oameni în ochii lor și în intonație, și nici bunătatea și iubirea sinceră sau sinceritatea, am observat și eu asta.
Acum au intrat azi de mai multe ori pe acest blog în timp ce scriam și m-au obligat să mă opresc de mai multe ori ca și în alte numeroase dăți și să sting repornesc calculatorul căci nu se mai imprimau literele și m-au și lovit în cap rău și poate că au lăsat unele ancore nevăzute în programul (soft) pe internet așa încât dvs, să nu vedeți adevărul scris de mine și să fiți manipulați să mă omorâți. Era bine să fi văzut și dvs. tot adevărul. Numai minciunile pot dăuna, adevărul nu dăunează nimănui cu certitiudine, dar am înțeles că v-au mințit să nu citiți, că e ceva rău și că eu mint. Lovind în mine ați lovit indirect și în alții. Unii cred că am scris o capodoperă, nu eu. Am fost binele desăvârșit, unii spun că cel mai bun om care a existat vreodată și nu am greșit nimic toată viața, era imposibil. Mai era extrem de puțin de scris corect și clar din ceea ce am scris în data de 18 iulie 2026, dar nu mai am cum, sunt lovită oribil și voi termina mâine și apoi voi scrie tot mâine și ce a fost pe 19 și cred că și 20, ultima zi, căci e mai puțin decât în aceste zile deja scrise, adică 17 și 18. Dacă nu îmi stricau coordonarea degetelor rău, era totul mai bine. Am fost în permanență binele absolut și nu am mințit deloc și nu am urât pe nimeni niciodată, pot explica tot ce vi s-a părut altfel, mi s-a spus mereu că v-au mințit despre mine și v-au înveninat mințile, și asta a făcut și mama mea și am iertat mereu și am îndemnat mereu, cu tot gândul și sufletul meu, la pace și iubire și iertare și rațiune și dreptate. Dar ei spun că nebunii și proștii nu au crezut niciodată adevărul și binele, ci numai pe cei răi și monstruoși,care aveau putere indirect datorită mie(?), și de aceea m-au măcelărit extrem de sordid și cu multă otravă fizică, nu doar psihică, zi de zi. Monica Lovinescu, slujbașă a acelui post urât de radio (pe mine radioul mă lvește mult mai rău ca tv-ul dacă nu dau sunet) are un nume care explică totul - pe de o parte Monica și pe de altă parte Lovi-nescu. Nici eu nu am crezut, dar unii dintre oameni au nume care explică exact ceea ce sun ei, dar nu trebuie să judecați greșit, poate că unii dintre ei sunt oameni adevărați totuși și nu seamănă cu numele ce li s-au dat, adică au nume adevărate, nu decod și nu fac parte din armate și seamănă doar puțin cu numele lor. Altora li se dau anumite nume fiindcă se știu anumite lucruri încă de la naștere, lucruri bune de obicei sau sunt îndrumați spre un anumit destin. Fiul vărului meu Cosmin v-am explicat de ce se numea Darius (unul din motive) și poate că vărul meu, sau cel care a avut ideea, nu știa de ce. Poate că doar anumiți proști și uni erau îăcnoinjurați cuiluzii și minciuni și restjul știau adevărul,și acești puăni nebuni îi duveau pe proști în câîrcă și ltrau și îi urau pe cei nevinovați - aca mine, sau poate vchiar și regimul comunist în sinesau alți oameni nedoriți - și acei nebuni erau sincer convinși și dacă îneșllegeau adeăvurln continua să mintă caăs nu se facă de râs. ulterior, când am privit filulețeșlele din89 am onservat că domana Labiș era fericită cu ceillațicolefi ai mei, în lipa mea și recita cevadegenul ”Noi nu, niciodată, noi nu” ca și cum noi n eangjam să nu gimcorupți și răi și mincinnoșiși totuși parcă numaieu am fostașa, parăc ceilalți au mințit asau au greșit.... Așmaiaduga în acestcontext despre Zorica,profeorardefizică desprecarLucain spunea că e nebună-și mamaa datnumele ei unei cățelepecareaavut-odelanașul meu îaici în BVoluntari. profesorii dinliceu și mai lae as margareta labișși irinia vișoiu cu Zorica legatde colegjul nostru și palma zoriciăi și atitudinea Irieni fata detatal ei și fata d sora ei
Repet, uneori adevărul trebuie spus și eu nu am mințit nimic și nu am ascuns nimic, și nu am făcut niciun rău spunând adevărul, adevărul e întotdeauna binele și eu am fost la fel și evident nu am fost niciodată nebună și acum mă amnenință iar unii în engleză că vor șterge toată această ultimă, sigur ultimă aserțiune a mea despre politică sau pseudopolitica cu care m-au chinuit, înainte ca eu să o pot corecta - e greșit, și oricum, dacă nu o ștergeți, voi reuși să termin totul de scris pe blogul acesta definitiv vara aceasta în mod cert dacă nu sunt monstruos masacrată, și poate nu mă veți mai omorî și oricum nu voi mai scrie sigur nimic despre mine, ci numai ceva foarte frumos și intelingent dacă voi mai putea, căci m-au cam distrus intelectual în ultimii ani deși era ceva foarte frumos și cu multă otravă și torturi mereu. Vă rog mult, nu ștergeți, oricum au fost multe lucruri de valoare pe blog și eu mereu am fost la fel ca om. A intrat iar una din brute cu ideea ei veche că i s-a promis că eu nu mă voi mai trezi - dar am fost mereu trează. (Stradă aproape de mine e și Avram Iancu despre care se spune că umbla creanga, nebun, prin satele moților, și că era nebun din cauza ocupației străine în țară și luptelor sale inutile etc. Mai țineți minte: ”Unde-i Avram Iancu, să le frângă rangul celor ce Ardealu-l vor pustiu” - vă spun sigur, acel cântec era așa tot din cauză că existam eu aici, era una din cauzele principale, erau și altele. Mie mi-au pus în jur numai străzi grele și cu povești sumbre - Horia, Cloșca, Crișan, Tudor Vladimirescu, Mihai Viteazul, Nicolae Iorga, Ecaterina Teodoroiu, Aurel Vlaicu ș.a.) Chiar și așa, nu am cum să știu măcar dacă dvs. veți citi, totul e binele desăvârșit, chiar dacă ei aruncă numai răul în capul meu și toți ăștia vor să mor, de exemplu și azi că poporul român va muri și că ei preferă toți să moară, fiindcă sunt nebuni etc. Ei vor ca poporul român să fie complet înlocuit de alte popoare și să moară deci și limba română și orice fel de cultură. Sunt nebuni, își bat joc degeaba. E vorba de una dintre femeile monstruoase și e greșit ce spune. Arabii ăștia m-au chinuit și azi cu multe vorbe în curte și la 11 noaptea ca să nu mă pot răcori un pic în curte. Arbul chiriaș a venit să aducă banii și vorbit mult cu mama la poartă despre necazurile lui în familie. Am totuși impresia că voi reuși să o/le dobor cumva pe cea/cele monstruoase și să nu mă mai scuipe măcar, cu tot ce e rău și să nu mă mai lovească hidos. Oricum aș fi reușit totul fiindcă eram foarte deșteaptă, dar trebuia să nu fiu otrăvită măcar - așa oricând ei pot și au putut masacra hidos, deși am fost numai binele. Pe lângă adevărul complet și absolut, mereu am fost așa și nu am făcut nici cel mai mic rău și nimeni nu îmi trimite nici măcar o scrisoare pe email de foarte mulți ani și nici fizic prin poștă și niciun telefon aproape de o viață întreagă și nimeni cu care să vorbesc vreodată și nu am greșit nimic și nici vreun semn cât de mic la postările mele, așa că nu știu și nu voi ști dacă măcar le citiți, de exemplu pe acestea după ce le voi corecta, după ce voi termina blogul vă voi ruga iar să îmi lăsați măcar un semn, sau acum când voi termina să scriu depre politică și voi corecta peste 2-3 zile probabil, dacă nu voi fi rău lovită. Singura luptă adevărată, spun ei, e cea între mediocritate și geniu/inteligență, care de fapt include în sine lupta dintre bine și rău sau dintre adevăr și minciună. Oamenii nu au putut crede adevărul, fiindcă unii dintre cei/cele care m-au masacrat au fost inuman de cruzi și răi, monștri și fiindcă totul a fost prea monstruos și eu preanevinovată, cum se zice de Fecioară și prea bună și prea deșteptă etc. Și fiindcă au fost mințiți ca la carte mereu și fiindcă au fost proști și încă câteva motive.
19.07.26
Nici nu am apucat să termin ce aveam de scris pentru ultima oară despre aberațiile lor politice legate de mine, darmite să fi corectat literele, că m-au măcelărit înfiorător, și ieri și alaltăieri, cu multă caniculă. Azi-noapte m-au masacrat înfiorător de mult timp și puternic sexual, cum nu au mai făcut de mult timp, din 2007-2010. Ca să mă poată viola, m-au căsăpit cu caniculă și multe torturi în cursul zilei de ieri și nu m-au lăsat să adorm până la ora 4 dimineața, tehnică pe care ei au mai aplicat-o și în alte dăți, pentru diverse alte torturi. Apoi, ca să mă poată viola monstruos, pe lângă faptul că în timpul somnului nu am cum să mă apăr, mi-au transmis un coșmar hidos, cum au făcut mereu în ultimii ani ca să mă frece sau să mă violeze. Nu m-au frecat deloc se pare, doar m-au pătruns înfiorător de urât și puternic și mult sexual și m-au scârbit și cu un coșmar despre scriitorul Mircea Cărtărescu, care mă viola oribil undeva, nu mai țin minte unde, și eu muream de scârbă și frică și îi spuneam soției lui și altora - un om la care nu m-am gândit niciodată (doar că i-am transmis poeziile mele pe facebook, și el, bineînțeles, nu a răspuns, ca toți ceilalți), dar, acum câteva zile, au intrat unii peste capul meu ziua cu ideea că în familia aceasta de păpuși, Cărtărescu, este o mare tragedie sub aparența aceasta de vitrină frumoasă. Nu cunosc nimic despre așa ceva și nu am avut astfel de fantezii. Mie, ei îmi plac, cel puțin ca aspect, că altceva nu rezultă pe facebook. Coșmarurile și visele agitate le trimit tot porcii, prin tortură, destul de rar, la fel cum unii porci se bagă și trimit diverse gânduri în capul meu, adică vorbesc peste capul meu. Din cauza posesiei sexuale din prima parte a nopții m-am trezit la ora 6 jumătate dimineața obosită, fiindcă era mama sculată parcă, cum face ea zilnic de mulți ani ca să mă maltrateze și să îmi distrugă munca și studiul și lectura și toată voia bună, apoi am adormit și m-am sculat cu chiu cu vai la ora 1 și jumătate ziua și bineînțeles e caniculă și ei mint iar despre temperaturi pe internet și probabil manipulează ca întotdeauna și termometrele electronice de pe străzi. Au reușit să se bage să mă lovească urât și fiindcă am stat și am scris pe internet, iar, tot adevărul și numai adevărul și acum mă simt extrem de scârbită și tristă, abia aștept să termin totul de scris și să nu mai intru deloc pe internet, ca să mă pot oarecum proteja. Și dvs. nici măcar nu apreciați ceea ce e frumos și bun și adevărul curat și nu îmi dați niciun semn! Scroafa a intrat imediat ce m-am trezit, ca și cum spunea altora că sunt o nebună monstruoasă și eu nu am fost niciodată așa ceva - poate din cauză că am spus tot adevărul despre aberațiile lor politice și îi deranjează, din câte au spus ei, faptul că nu am spus decât adevărul și ei toți vor ca oamenii să creadă minciuni și să mă omoare, așa au spus mereu. În timp ce scriam, au intrat și unii porci în calculatorul meu - poate astfel nu vede toată lumea exact adevărul, că nu vor ei. Oricum ei spun că nebuni pentru ei sunt doar oamenii futuți de ei ei cu forța, oricât de inteligenți și buni și nevinovați, deci sclavi masacrați fără drepturi, măcelăriți și otrăviți și izolați complet și nedrept, așa cum au făcut cu mine, că așa vor ei, să fie ei deasupra lumii cu forța și prin minciună și otravă și cruzime și nedreptate totală - și că pe toți îi doare în fund că eu am fost tratată așa și ei spun că eu sunt omul care a suferit cel mai mult, fiind nevinovată complet, în întreaga istorie a lumii.
Continuu lucruriel de ieri și mai nortez vcâteva lucuri despre familie din nou. Și apoi desrpe celelate 2 grupări. Familia a fost aceste tip de grup, ca și ceillați, încă d ecând erma beb.ljuș. Erau ofarte fiferiți șimmnțeau că erau rude de sânge șki rtatl meu nu era tatăkl meu. Se parec[ nici tat[l lui Comsin, v[rul mue, nu era tat[pl lui Csmin etc. Mama ;i fraeel ei sem[nau ;i eu mam mult și ea cu fratele ei nu semănau cu bunicii, careerau mari i înalți,solizi și cu al etrăsături fizice, nu știu de ce. celelate rude ale tartei erau foarte difertie între ele și el nici mcăar nu știa maghiara și nu semăna cu ei. Erau șiei cu nebunie politică. pemein u m-au acceptat e mică șiși-au bptu joc emine cum am povestti, iar mam mă ura și mă lovea oribil și fiizc și mă i f-tea ea sau altcineva când eram cu e aîn pat,dar nu sexula, și eram copil mic și nu bnuiam nimci. dițkional pe lîâng aceste cțtevarude care unoeri se adunau la mese în familie, și vobreau politică, mai erau câteva persoane, nu mutle satelite- agngelica cu soțul ei fini maemi ,care șia- botezat copilul Lucian , tot după mama 9și eventula dupăLucina Blaga,și sotia vărului mamei era tot Lucai și mamaLuizei etc.) Lucia e ue car evine de la cuvântul lumină în latină și sfânta Luica este sfânta orbilor și celor cu boli de ochi. mai erașiMimi basarabeabnca cu Tică soțul ei, oa meni buni care cântua și ei în cor cu ai mei cântece dptrtrecere mai mult asu mai pjuțin porcoase (Mimi nu er aporcoasă, doar aAngelica, care juca roul unei femei proaste și vulgade, la fel ca Verona, din partearudelor tatei- darpoate că amenel nu erau poraste și vulgare și ovrbeau aș daor aca ăs aibă putere asupra protilor adevăratți, cum am epxlckiatkidete mersul Angelicăi la psihologi,la facultate și testul ede intelignență) Și buiucl meu era probbail foart eintelnget sdat juca roulu de țran competlmoinjcult și eraoricum el capul satuui sau așaceva. El era omn foar tebun. El și bunica nu vobreau deloc politică, dcât dacă erau părinții mei cu ei. Stul er aspuerb și alăcuti din oameni foate buni și chiar minunați. verii mei Comsin și Irina au devenit la felcu părinții lor șpi aimei, am expcait toul și oriucm ei eeau acceptați demici. Opatedin caeșit oameni au fost și în sat, - adicăAbgelica, nașii mei, mamaspune că și tanti Ana, bătrâțna soră a mamaeiei care mergea în SUA, familai Șerban cgheorigehe desigur, care avea și casă cumpărată acolo, cu Andi și chiarși Monica fiica lor o dată. În 90, depPaști avenit acolo și primul secrtar Nguesso d ela ambasada mamei car eera rudă cu un președinte al țării repswecgiveșki afilmat totul din curteși rgădină și din casă, pe două casete,una a ljui și alta a noastră.Au năvoălit în curte, angelica era în geacă neagrăde piele șși mergea pe pierteel curțiisprre șură, la fel cum, duppă ani, urma ăs intre spre șură soția lui VComsin cvrul meu,care nicimăcar nu m-a salutat, nu s-a uitat lamine și s-a dus lngă buniucl la butoiul cu borhot petnru țșiucă și am avut senxzație că era ca un șaprpe care setrecut aacolo. A staat numai c8u fudnuol cîătrre mine șiși-a pus ambele mâini în șolduri. EA afost șpi ola înmor,țântarea tartei la pribvechi cu CVomisn și tot la felnici nu sp-a uitat lamine și nu mi-avorbti delco, se fereademnie și am avut o senzație foarteproată, ceva era răju și vpărul meu de asemena era răju și eu chair nu eram nebună și nu grșeiesem nicmi toaăt viațas.Cîâdn a intrat în curtea bukcului, am avut senxația că era cevaru și ea era acceptaătșieu nu și mă tratau ca și cum eram altcevas, lafelca din copioărie și buikncul însuți mă vor ea că nu era de încredere, că eram nevoilnică și mă vedea și elnebună și hanidaclpoată. Iarmfemeia aceeanouă î familie era repesctată și slăvită, fiidn cu câțiva ani mai în vârstă ca văul meu. La înmormânatea buicuklui nu a venit, motivțând că trebuia să aibă grihjpă de beblușul ei. Nu mai scriu nimc depre familie în senul ideilor plciticfe, am scris deja totul pe acest blog. În ulmtii ani mamam-a chintui mutl cu televoizporul și mobnilul ei oaptea cu politică și în oraș mă chinuia venicnaa Iona, bătrîna de de la etajul 3, eu finf la4. Cîând erma coilm-au obligat să mă uit la știri latv cumamaia mea, și să ascult radoiul europa liveră înmaghiraă, dar măcar nu știam maghira. sdispendat d eradiul vehci ducânru-l la bunici în sat și negtrul mamei la- fimmat atucni în 90 și îl am și acum pe film.
Acum revin la celelaltedou[ frupo[ri poilticie monstuoase.Deja ma scrfsi multe poe blog,tot cea fost de fpat. Dar reaiua doar c\tevaidei.FAc o parantexă șpi spun că azi a intrat din nou una din burrtre cu oaceeașiidee că ea esteuna din ceelcar em-au mcăelărit și vor să continue la felfifncă e anu vrea ca un om ca mine să reșească în viață.Ea și neimin altcienv anu ar ecum să cunoască fiidncă am fos tmerue izoaltăcu forța și nu ar ecum să șgie ce aș fi reușit în viață și ce aș fi fost.Eioricum au spus mereu că oamenii au fost înnpermanneță mințiți despre mie țâncă decând eram copiol mic. poatede aceeaeamăvedealtfeldecât sunt ș9icrde că sutn altfe,l darîn ealitate am aut nuemoroiasw ecalități moraleși inteliectulae. Mă jutma eiri pe interne tlaorgnaigrama afacjultărții de folosifie d ela CVluj și am observat că erau diverși profeosri angajați pentru a susține divewrse cursuri și doemnii ale filosifiei sau flozofiei cum preferați. Ear și o scehmă,o orgnaigramă cu relțaii înte deprtament rși dci porofeosri și deci sistemem degândire și gruipaje d eidei. Și eu am fost acelați lucru și absolut certri gândema corectși ca teoritician și aș și putu și eu spă fac ceva de genul acesta cde exmepoklu,și alfi stuiddatși scrsimult - putema dovedi aceaste abilități pînă acumncțâțiva ani și că nu amfost nicidoaăpt mnebună sau cev arău și că mereu am fost așa și puteja gțândi și acooewri în dtlaiu diverse lumi conceptiulae în timp e câtev\a clipe, cu certitudine. Este posibil ca ei sp[ fi ap[rut dup[ ce eu am fost a;a și deci eu să fi foat mai degrabă sursa aparțițeii lor, nu ei sursa acestor preocupări ale mele. Acum este, din pcăate prfe atțârziu, dar, repet, totul pute afi dovedit și unii oameniporoabil au mințit că eu am fost altfe, și nu am fost nicidoatpă alrtfel sau ceva rău.
Revin la pvesstea cu politica sau organizatea uor oameni în grupururi în jurl meu ca să mă lovească. celel19 grjupșrui.unul didnele, dinte cel mai rele, a fost cel alangajașților biklbliotecii Ase. Nu voi mai nota totl din nou, ci doar esența. Acei oameni și-au bptyt jocd emin înfioreător, exact așa cum am povestit. Era un grup de individzi tot foaete diveriți întreei, cu feețe care semănau cu fiverzsepopoare sau ceva similar. De exemplu era lasubsol MAria cu aer de rusoaică sau așa ceva, era Aura cu buze groase caresemăna mult cu Ancuța Cobndurache prezentată mie așa la barul din Voluntri, era aceeași etnie,nu tșiu ce, și a a lcurat alcevalegat deUniune aeruopoeană. Era alta cu aer d ebulgăroasă sau așaceva, care ține murături și alte ddaraveri la subsolu bibliotecii unde m-au existla tși pemine de două ori etc. Ttoul s=-a întmpla tînod bixar exact cum am povestit ca eventimente și persecuie a mea,deși nu am grșeit nicm.Și mă tratau ciudat,k ca și cum eram altceva deâct eram și au fost chiar și încîălcări ale regulamentrului și minciujnui depre mine fățiș. Unii au inventat cpă acei bibliotecari erau Uniune aeuropenaă. Era în 1anul 2007, după ce în 2006 m-am mutat în casa mea în aparatmaentul din bloucl trei, und ema fost monstruos măcelărită. Îna cel an buniucl meu a scris cu cifre roșii și mari care s[reau ]n ochi, pe gadrul cătrănit artunci algrțădinii lui,ca re înainte era dinj lemn văruti alb, 2007. Aporep fiecar eangajat s-a purtat oribil cu mine sau mi-a spus lucuri biczare șim-a batjocorit pe față. E adeăvrul, deși nu crdeți. dieectjurilbiblioteciii își dădea aldoilea sau al treile docotrat și era un fle d e itran sau rege nebun al acelui colectiv și s-a purtat jurțt ca pi cum crdea ceva bizar despre mine și mi-a vorbti urțât și cu o intonație urâtă. Părea un individ prsoit și răui. Secretarraelui gravidă și cu chipul detu de pocit er agravidă și o chema AnnaMaria, numeel soției acelui mdic, la care eu nu m-am gândit nicidată ;i au maki fost atucni ]nc[ vreo 3 ane marii cafe au aprut a;a ]n valae me aacolo la bibkliotec[. Nu mai povestesc răul și insultel pe car emi le-au făcut fiearew din acele angzajhate și bărbații respecticvi,le-am sris deja petoate. IDrectorul repsctiv păre aproost și rău și erau multe ”ele” în jurl lui roibnd, car epăreau rele și vennnoase. Am povesti toul. mențșkionez doar că am fost lăsat=ă doa rsă aspir prafjul de pe colecțkiea vechje ș împuițită delasubsol, printre careerau și cărțile lui CVeuaoșescu și că angajat adin Molodova, cu accent prounjțat îmi voirbrea neplăcut cu ”fata mea” și mi-a psus că fiul ei sau o rudă apropiată s-a sinucid pe data de 26 ianuaurie - care eradatanașterii lui vceuașescu. toate erau rerl și mpă vedeau drpetceva rău. Maria,cu aer derusioatcă mi-a spus că ea rămasprobabil nebună de la cutremurul din 77- care, repet, a fost probabil un fel de atentat la adresda mea, eram foarre bolnavă și capulmi-a fost putrjnic nloivit, dar am sjupraviețuit și dupoă aceea ma învățat indsură să cigesc cu adevărat înaite d eșcoală, nu e fantezie. eram un copil foart ebun șin intelintgent. Încățțprttruo nIancu del a clasa 4-a m-a dus în clasa I să ciesc copiilor lui din cartea de a 4-a, copii care nu ștkiua spă cireacă ncii în clasa a4-a, ma- dat aca exemplju deci, și mie mi-era rușine oarecum, mă simțeam kpenibnl, puneți-vă în locul emu. Mi0aupus și muzică cu car esă mă lovească, de genul cîă îmi vor jumuli capul, în fracezăetc. Au venit și mamși Angelica ei în vizită lamine acolo, căci încercasem să scap deele, să mă lase mam înpace. Un alt aspect bnizar a fost că,pe lîângă oribilul Iovanov, avenit o0dată un individ cu capul mare și cu gneată diplomat și a dat mâmna ostenttiv cu el la subsol, nu tliu ce au vorbti, dar m-a vpăzut și pe mine. Acesta e genul de bărbați cu capul mare și chel de ob icei,. cum erași proprietarul apartamentului cu otravuri din bluicol doi, sau Tim aceldde laBBC sau taicămeu chiar. Spuneam că exist deoebiri de craniu înte femei și bprbați șic femeile au d eobcei fruntea înaltă și verticală,iar bnărbații au frutnela teșită și capul mic de obicei, cu câtevaexcepoții, de bărbați careqau fruntea mai înaltă și capul mai mare - pe careunii îi considewră un flede ceva mai genuial,cum erea și isotircul Iorg apafrcă în poze ,în fine nu ami țin minte singru .Deci grupoul acestadebilkiotgecari erau organixzați sși mkă loveau și ei, și mă simțeam t\arerăju acooloși nieniodată nu amfost torutartă așamonsturos îj capo ca atunci.afost iadul pepământ - darpoate eradincauza orrivirii mee în bloc și torturiilor din blocjul trei. În blucl trei afsot cutrmeurător de monstruso,ampovesrtti toul în detaliu și, cu ecepșțkia anuljui când amlucrat la bibliotecă și am avut chiriași chinezi xcare plteau foarre bine și aveam șpi salariu, ciar dacă celmaimic, ceci în afră de acel an, am statatcompewtkfără bani și spuneau că nu îmipot da pensie și amrbdat deci aporpae 12 ani ,și nu aveambani nici d emncare , cnci de detergenț/i și produese de ingienă și nici d echiloiți și orice felde haine. Locatarii dinbloucl tei erau călăi careprobail erau pltiți să mă omoare, mă torutau n toate feluriel și mă toriveau hidos,eram otrivită mereu în aer, dar i în apă și mncare și erau zgomote oribile și ă chinuiau și toți vecinii deodată și mă batjocorfeau dacă vorbau cu mine, și nu mă slautau chiar nu îmi răspundeau daăca salutam și nu îmi sărpju ndeau la salut și mă chiuau mult interii din bloc și din acartier și mă bnnatjoocreau pe steaddă, și la fle curveledin aproipeire noiapotea, cu mulți goani dee acolo etc. și veenau mere grjuprui de indicvizi necunoscuți pe strdaă în calea mea și îmi cvorbeau urțt și mă atacu și ei,cum au făcut și Voluntarimulți ani. Deci acest bloctrei dinviaț mea eraun lagăr de concentrar eși exterminare monstruso și eu erma merue singură și degeaba scraim poezii ciar frumoase unleelși eram mereu cu gândul bun, caîntotdeauna. Am fost cutemurător maasacrată și sexual din 2007 și încă câiva ani și nu ștu dacă erau acei venici sau acei biblioteacri ai goeazei, căci unoeri asu spus că ce futai bun, să triască șeful! și aceia labibliotecă ăi spuneau aceiu doctorandman Șeful. Oricum, odată cînd făceam baie acasă, a intrat una peste mintea mea cu ideea ”Critina, arată-ne pizda” și nu am înțeles nic acum de ce le-am insirat eu așa ceva, fidncă evident eram intelngetă și cultivată și evident citeam mult și aveam mlte carți în casă ;i eram ekvident compelt izolat[ de o viață. (Unii spun că întotdeauna vyulgul urăște intelectualii, așa cum apare în multe cărți, din pcăate) O vrem bib lioteacrii s-au utat la subsol, unde eram eu. Spjneam de bărbați cu capul mare - unii crfed că ei sutnunfel de maeștri și că aranjează ei plitcia și alte organizțări alecolevitvelor și diverselor coumintăți. Cpă ei erau peste șefi și poșticieni. Unii spun că femeilesutn șegfele fiindăc au fruntea dreaptă și înaltă spre deosebnire de bărbați. În psihoogie sespune că nu contează dimenisuen și forma capului, fiidcndă conteaxă edjucație și inteligenbtaț nu dpjinde de cutia craniană. Asta ca ăs nu se facă discrimnimări și persecuții după cap - și ca și cumzestreagenetică conteazpă mai puțin. Poate că așae bine, paoe ăc așae cu adevrat, dar nci chair invers, să îi persectue și să îi creadă căcat pe cei cu capul mare, pe cele cu capul mare, cum eam eu de exmepolu. IAr mam este întmplător un om foart erău și porst și are întkmplătoir capul cu frutnea teșită rău, ca uni bărbați. Angelica are capul mare e tot, dar nuștiu isur ce esteea. Nu tșiu ce era acel brbat cu capul mar ezatucni, cu car a dat mțna Iovanov. numai atuci l-am văzut. Am rezitasta la bibliorecă un an și paoin am fost obkligată să îmi dau demiisa,a fost înfiortăro. Abia amscpăat cu viață. În 2007am fost șimonstruso masacrată sexual ,deși aveam 36deani și nu mai fusesme chinutiăp sexual din tinerțe. Apoi încă m-au f-t și secula în câțșiva ani care au urmat. Deci cam atâta despre cele19 gruprui de indivizi care s-au organizat să mă mulgă și să mă disurgă și să mă f_tă și să mă scuipe cu orori și insjulte și ură în cap, înconitnju. Ei au pătruns cu idei în capuo meu abia după moartea tatei, înnainte hanbar nu aveamcă exsită așa ceva.
Acum maiam doar câtgevadetaliiimprtante de expclait despre acest subniect. Acum maiam doar câtgevadetaliiimprtante de expclait despre acest subniect. Repet, am fost măcelăritpă cutremurător în anul 2007 șui ulteriro în blocl trei, și otrivită orbil, ca și îăn ultimii ani, dar nu am greșit absolut nimci otaăt via și nu am aut nciido idee poșirtică și am fost binele desăvârști și niciodoată mebună sau cevarău. Nu trebuia să fiu izolaăt sau măcelărită, tot ce am spus a fost mereu adevărul. Îna nul 2007 a iepșit întâmplătoir în calea mea și Cristian Galeriu care spunea c[ avea o casă scumpă în aproipierea pieței romane și că era gigolo homosexual, același individ care îmi dăurise cu deidcație o carte de foilozifie deMirecea Florian, cu ideea ciudaăt că mi-ampierdut idenitatea oficială (??, deci și el era nebun politic|?) darcă elîmi urteazăsă mi găsesc identitatea spirituală, nu știu de unde știa că îmi plăcea foilozoifia și că eeam chair doată în acest sens. Luiz aspunea că Cristi fusese colegul ei de bancă în claselee 1-4, în ferentari sau RFAhova, un cartier defavorizzat, und ecrescuse deci Luiza.Apoui părinții ei aveau ammndoipoistrui bune la o întreprindere dinapropierte r despreelectricitateși am văzut pe mamei la o filialăa insitituțieei din Sibiu, foarte paropae delociunța fratelui mmaei.Și Luiza a vrtu să ajungă n SUA dar nu a putu, unde avea rude, find și ea nchisă la psihaitrie.
REvin la firul poveștii,ultima parte despre mass-media și plticiă. MAi am numai două parasgrafe, șitu ce mai am de scrsi, dar, dinpăcate nu mai pot, m-am trezit prea rtrțziu și m-au masacrat azi noapte. dar am trecut peste scârbă și am scrsi cât amputtu. Acum voi scrrei mâine aceste ultime două paragrafe și niciodaăt, ncii dacă voi trăi o mie d eani și indigferent d eorcvie eu nu coi mai scrie despre subiecutl poltică, nici mcăar ca filosozfie polticoiă sau etică saau morală. Ami faco paranteză din nou și vă expcli ceva ce u am scrsi mia emult: când locuiam încă în blocul trei - unl idn ceelmai monstruoase lagăre de extermkjinare, mai rău decât inchuizosoare aJuilava din ultimii ani, a intrat o bnuirtă pest emine, parăcaceași care spune că ea nu vreasă reușesc eu ceva, care spunea atucni că „spune-i că Dorli încă nu a murit”. Eu tkocami mă chinuaim să aspir carptea mea dij camera dezi, murdărită de ei, mânjită c ași restul lucurilro desprecaream vorbti, și respiram greu de efort iar eu mă descălțam meeu degeabna, că intrau porciiîn lipsa mea sau mama și digurgeau totul. M=-a mirat idea scroafei aceleia, mi-am dat seam căea crdfea că delirez ceva despreBlaga, poetul, la care nu mă gândisem niciodaăt asu că, dimpotrivă, vroia să îmi inducă un delir legat de acel om de odinioară și ma ținut minte acest fapt cape ceva ciudat. Voi scrie și despre blagași despre altecâteva lucrui abuia în ultima parte a blouglui. Mine voi termina acest capitol, apoi miercuri și joi,spervoi reuși să cirectez toate literlel, apoi voi screi un penuktim capitol și îl voi corecta, apoi intențiojnez să corectez literel de la toate postprile chinutie din 5 mai încoace, toate cel scrsie prost, neapărat și levoi republica pe acebook și în final voi scrie ultijma parte a blouglui - dacă nu voimuri între tmp. Nu pot face mutl efort, findcă scriu grreu și sutn lovită mai tare dacă intru pe ointerntși id pocăate sunt otrivită și au apărut diverseproblem maimari la inimă și în burtă care progreaseaăză rapid și eu mă sacrific degeabna că oricum nu intelresează pe nimein,cum zice atatălk meu rău și vitreg că pe niemni nnu interesează addevăurl și avea drpetate. Dar... de daptwa asta eu trebuia să scriu, apoi voi ieși defintiv de pe internet. adciă nu depsre mine. Mă apropiui în sfțârști d eterminarea blogului.
20.07.26
Aseară dupămult tmp, a suntat-o Comsin pemam, șai m-am simțit iar rău după aceea.Mi s epare foaete ciudat că acest Comsin, lacare eu ma ținut și pentru care m-am sacrfiica t în coilrie, față de carenu am greșit nimci și u am gândit nimci rău, m-a lovigt și mn-a chinuti așa mult în viațăă, deși ar fi trebuti 9invers.
Continuu cu ce mai erae scrsi. }n ceprivete; polticia ;i mas-media. Astaafost cu mine, nu a fostvorba de politică, ci cd emass-media. DFin câte am înles eu și radioul și televiziune și internt sau telfonie la distnațe mari sutn lucurri care dep9nd mai mutle sau mai puăin de oamneii ca mien, de oamenii deci intelgenți și organizarea societății în jurl lor,de acest sistem hibrid înte rpști i deștepți. Pe mien m-au vânat d emică și d epat posturile de radio m-au prins,. nu eu i-am căutat.S Se par ecă ei aveau nevoie d emine,nu puteau fără mineși asrta le crea o starepozitivă, un felde idei că ișeeau lalumină sau eișeau dinmine, căci erau cumva în mine încă d ecând mă npăscusem. Aveu impresia că l-au pirns pe dumnezue de picior și dierite activități ale lor erau legae de modul în care mă atacu pe mine. Câdn deschideam un aparat radio aprăeau brusc, ieșeau la iveală daore unel posturi, numai acele posturi de radio s edistngeuw, ieșeau în evidnetă din bâzâiala generală. Era o chestiune de unde elecromagnetice, nu de idei și melodii. Aceste unde, după cum am scrsi deja, sutn logic ofrmate de activitatrea nervoasă, bilogică a omului și altor fiinăe vii - omul esteși elo fiindțșă biolelcgromagnetică și interacționează psihic cu ceilalți oameni,și und ee vorba de grupuri mari de oameni și organizar esocială e logic că activitatre aelecromahgnetică e mai puternică și astfe,k au apărtu invențiui precum radioul și televizorul și intermnetul și alte alstfeldelucruri. Eu eram deci omresursă umană superioară și necesră în acest sens, fiifndun om calm și foarte intelinget. porbabil că făfără acești oameni nu ar mai exista nic mass-media deloc. Eram coil șpi nu aveam cu sîă îneșleg. am deschnis rar detot radioul și s-a prins imediat Florain Pittiș 9ma epxlcait de ce) , făr săîlcaut, cu emdiunea clunul adolescebnțkilor și elși alții eruas probail oameni de radio,cu activfitate leectromagnetică de un anumti tip. Am deschnis rar în coiplrie și s-a pribns imediat Cenaclu Flacărqa, am explcait de ce. Am deschis foarte rar îno Buurșeti și s-a prins imediat radio europaliberă cu discurusul regelui Mihai tcami atucni și l-am înregfistrat și cu povești despre pporfesorar mae d eromănă MArgareata Labiș,și astfel am îneles că oricein coopera cu rfadio europa liverpă și că nuai prștii credeau că era censzură și închisoare comunistă. E porsibl ca,de-a lugul vieții mele, mas-media în genrral să fi stat în umrbra mea să pândească , sîîă agațe și să îmi facă rău pentru interesel ei poliice și d eviață. Eram tânrără și u înțelegea, că altfel ju deschideam deloc. trelevizunea nu am mai ddifuaza rprograme decât foatetpjuțin după ce m-am mutat eu în 84 în oraș. RAdio Kuwait m-a agățtatîn modciudat, era pregnant înte toatecelllealte posturi etc. Eu nici nu știam atunci că massm-edia îmi dăunează fizic, cerebrla, că nu aș fi deschis - mai ales radioul e nociv penrtu mien. Radiou penrtu care Marie Curie, pe car tatao admira mult, a lua tpermeiul Nobel. Este posib, din cțte am îânles eu, ca și cel de-al doilea război monsdial (și primul chiar),dacă au exista5t, să fi ofst regizate, puse înscenă cu ajutoru radoiului și telecvixciunii. OAmenii proști au fost merue anhipulțai cu mijlocacele d emass-media. Nu cu idei, care mereu mnințeau, ci cu ajutorul puterii ellectromagnetismului. Se cunoasc povești desepr transmisii radio în tmp de război și s-au creat astfelde specializări în aramtă. În coplăria mae a fost meai bine pentru mine, fifncă atuci nu era nciimcăar teelfonei interurbană și deci măismțeam mai bine și aveam maijultă ebnregie.după revoluțșie , fidineu msacrată oribil în 89, posturile de radio romțânești au fost compoelt ecvranate la mine în bloc și seprindeau numai sătrinii și posturile pe und efm, nu mai erau postrui pe und elungi, medii sau scurte, aproaep deloc. Apoli, brusc și întmplător m-au vânat BBCp-ul și s-a prins imedia tși putenric acel post deradio la mine în cameră și s-a întmplat ce mapovestit. Pe mine nu mpa- interesat deloc să privesc tv-ul sau să audclt radioul fidncă am fost un om pre aingelibnget pentru așa ceva, nu aveamcum să gîănsewsccevainteresatn în aceste e-misiuni. Această situație biolelctromaghneitcă a omului este dată dinnaștere, iemdiait ce dschide ochii sau urechile. Foarte mulți din cei car em-au tocat și scuipat cu ură și multte lucruri rele în ultimii ani parsăfi fost cumva în jurl coprului meu, în jurl capului meu, ca o aură, cum aum auzti c=ă unii omaeni au aruă și că alții văd acellucru.Se parecăși ei auzeau ceva sonor în jurl meu, și poate ăc aș auzea memdicul acela monsturso ce spuneam eu sau părinții mei când aveam 17ani- poatecă nu avea micorgoane implantarte, ci auzea prin capul meu, prnij simțurile mele, poate ăc se născuse porost și eu mă născusem ddeștreaptă și cu capul superior lui.S eparecăși femiele pși bărbații auzeau astfel elucrui, dar aastaera țșinut secrete, pengru ca alți oameni ttineri ca mie să fie abuzaați și consumați d eei așa, făr probleme. Era vorba aceea ”bagă-țimințile în cap!” și poate că eu nu putema să îmi bag mnțile încap și să scap de aura lor și decuvintelel lor scuipate pe capul meu, fidincă ei nu voriau, fiidncă ei erau nebuni și răi și crdeqau că sunt altceva deâct meram și mințeau, după toate că mă torturau hidos e tot. Unii spun că ei nu doar că auzeau, dar și vedeau în jurl meu, lcrurile, așacum păre au aăs spună brutele de pe capul meu, dar, spun unii, centrul văzului pe creiri este separat d dcentrul auzului ș astel ei făceau confuzii și crdeau c eu spun porcării,nu ce spuneam,fidincă alte gfemei îi păcleau pe prști că eu spuneam altceva decât spuneam și gândeam d efapt. Nicidoat nu am vorbit în gând cu nimeni, nici când am mers pe stradă, doar de cțâteva ori, rar de tot, unii m-au contactat și miau pus câteva întrrebări laconice în cap și am răspuns corect. am fost bienel desăvțrșit. Deci pote că erau unii car eveeau în jurl emu, cum par s să spună și să fie unele dintre ele, poate că așa erau intelexctualoii îngeneral și astfelsa-u inventat și radioul și tv-ul. Aceste puteri paranormale ale lor, și poae la fel și telekibnezia, există nuai daotrită celor inteligenți cu adevărat, cum am fost eu. Ei s ecred genii și pe moi ne cred nebuni , dar cei ca mie par să fie baza și vțârful totdată,cum spuneau unii, condiția sine qua non atalentelor lor și meresului lor pe sârmă și rapid în gândireși calcule matemtice etc.,fidincă ei cirulau superficial pe creoirrerul global al lumii, iar eu eram profundă și cuprinsătoare. Era dde ajusnpoat eun singur cuânvt dinpartea mea că se propaga la foattemulți, în timp ceei.. Eiau poate pi puteri teelkjinetcie toto dinc aeasăt cauză și de acea au scrsir poveste alui Hrry potter și ei poate că pot mergepa apă și pot zbura - fidnică ce altcevaspune piloții d eavionae și navele mari, care plutesc și zboară în mos facnatsitc și epntru car es eonvnetează povești și rteroii alefizicii car epoate c=ă îi păclesc pe proști și pe cei care nu crd în miracole șoi nu văd anumite aberații în ștințel naturii, căci de exeplu, cesșitu ei precis șlu cu cifer și teorii despre conșiurtul chimic exact etc.depre centru pămțântului și stelle la mii d e ”ani lumină” parlucrui imposibl d ecunoscut d eominte omnedewscă și parpovești clare, cași alte minciuni,oifce filozoif lucid și inteligent all aștiinșei și episetmolog deci, cunoaște cespuneu. Este posibl deci caei, stând în jurl meu să fie un fle d efotoni căci se știe că și lumia esteo radioație electromaghneitcă, o undă ca oriceare alta. Și totjși exisăt fotini casă poată fi expcaite alte minuni. Unii spuneau de maidemjlt că eu eram porasă pși că eramSoarele- voi epxcai mai claraceste idie în următoiarul mî=cappitol - repet, nu am fost proastă nicidoat. Cu televiozrul am pătți la fel,deexmeplu în bloucl doi, cu otravăși multe lucruri goraznice, am deschis și tomcai atucni era omorțt Sadam Husein și apoi am deschis și tomcai atuci s-a făcut cutrtemur de pământ. epet, omul cu e vinvat, vixmtia este d efpat pescuită de rechinii di mass-mdia, vicitmas ete în sine un feld eObcean Pacific și cei dințăuntru se zbat ăs iaspă i spă ociuruiuască ca să fie ei mai tari ca alții și sp fac ceaceei numes războiaue între ei și să se bată într eei, nu cu victima frespctică, care e om tânră și nu are cum înelege șlaîmnceput. Nașul meu a murit d ecancer în pat și înainte să moară tot butoan, din câte mi -sa psus, rradioul. Buicii mei din sat ncii nu au aut mult timp telvizor, nic mcăar alb-megru și eu eram feicită,și nu aveau nici mcăar radio pla început decât cel mult unul mic cu baterie mare de pe vremrui, ei nu aveau niciimcăar fier de câlcat electric, ci cu cărbuni încninși, în anii 1970 deci. Nici rfigider etc. Era superpb. Electricitqate erauneori, iar telfon nu exista în tot satul. Înaăpoiați, da rnu trebuaiu omorțți. În legăruă cu aceste diei despre mas-medai pot spune că și ăn unle sreiri sunt totși anumtie adevăruiri - de pildă în povești sultanul sau împoăratul avea cîte un vizir sau nobili și dregători în jurl lor și acdeștia erau ”ociib și urechuile” sale. Aceasta era des spus - alții erau brașelel și picioarrle etc. Central este creirul și geniul individului, ca eroganizeazpă perfirferia,k toaătlumeașite asta. Însuțși Dumnezue ra o lumină car ecvrobnea, el însuți sousese să fie lumină și s-a fcăut lumină. |Acesta e mortivul pe tru care în limba romțnă, lumea e u cuvânt care se aproeoie de lum-ină. În ultimii ani a intrat des o scroaăf cu ideea că familai Popa (a fratelui mamei) solicită azil politic în grmania.
Un ultmi fragment - despre ceacemi-s a]nt\mpat pe 17 iuline, acum c\teva zile acum,fiind 20 iulie. Este vornba d ea așa sa siz vinovatia mea,d fpatul că oamenii sau jcuat un teatru crud, o tragedie hidaosă în murl meu și au mințit că eram enbună. Pe17 eprima oară când mi s-a întâmpat să mă gândesc că paote că ei cair așa crdeau, căpoate că unii au mințit că eu greșisme ceva, ipotecă pe care eu demult am exclus-o ca expcaiție posibilă, citiți ott ceam scrsi și veți îleeg de ce. Darapote așa afost,poate că toi au vrut să joace piesea pocesul apei din coolăria mea, unde apa, ceva extrem de vital și necesar, era judesctă și acuată în instașnță pentru ceva ce ea nu fpăcuse. Adevărații vinvați au fsot mereu alții și poat ecă touși au mințit despre mien, ceaeceafosf greșit și esteșia cum greșit.Întodeaunaadevărjul este mai bun, cum spune o vche zicală. Părea atțât destupdi cacinev aăs mă acuze d eceva, eram izată , eram și nocentă și nu aveamcum să ghicesc nimic înn tinerțe dewpr e teleptatia lor și despre mass-mdeida și evindnt u am avut lefătură cu poiticiwa și evidnt eram filozoafă și nu aveam cum să fiu curvă etc.
Am reușit să reminre pentur totodeaun tort ceeraescris deaspre poticoă și masm0deia legat de vața ema, și acum voi corecta ceste fragmente din ultemirle 4 zile, încpând u mine sau poimîănine ccîăi trebueis ă fac o pauzpă d eodihn[.
22.07.26
Am vrut să corectez azi cele 4 zile cu meditații despre politică în viața mea, nu am putut - sper că mâine, toată ziua, dacă mă scol de dimineață. Aseară și azi noapte m-au chinuit foarte rău și am adormit târziu. Mama m-a sculat cu forța la 7 jumătate, evident intenționat și cu intenție rea, deși dormeam adânc și visam un coșmar urât și altfel l-aș fi uitat pînă mă trezeam, și m-a sculat doar ca să îmi facă rău și a spus că e frig și tocmai a început o ploaie zdravănă, apoi a stat apoi iar ...și mama iar cu vocea ei urâtă ”mai culcă-te”, cum zice mereu când mă scoală, ca să îmi strice capul și întreaga zi, când aveam atâta de lucru, de scris și de citit, de învățat și să am o zi bună și productivă. Apoi am mâncat mult, cum pățesc când mă scol obosită și prea devreme, și asta iar îmi face rău și îmi strică toată ziua. Apoi am adormit și abia m-am sculat la ora 11 și jumătate, ceea ce e foarte deprimant și mă întristează rău și îmi merge prost toată ziua. Apoi mi-au mai trebuit două ore ca să mă pot dezmetici, că mă chinuise mama. A trebuit să merg în oraș să iau câteva lucruri necesare și ea a venit târziu de la Troiță și am plecat după 3 după-amiază și acum e 6 jumătate. Ploaie rece și frig toată ziua - ei spun că din cauza asta nu s-a dezvoltat România niciodată, fiindcă mă torturează mama și alții mereu, zilnic, de mică și mai și mint mereu.
23.07.26
Aseară am fost masacrată și mai rău ca acum 2 zile, intenționat, atât în cap, cât și în tot corpul, cu dureri mai ales osteo-articulare. Abia am reușit să mă trezesc la ora 12 și mama iar nu era acasă. Azi dimineață a făcut ea curat iar, și eu nu pot acum, deși mi-am făcut plan să fac curat fiindcă acum nu este caniculă. M-am trezit cu dureri în brațe și mușchi și osteoarticulare, mai ales lombare, și în articulații ale bazinului-șoldului. Acum două zile, pentru prima oară în viață, am început să am și dureri cervicale. A intrat iar un porc care îmi vorbește ca unei nebune sau proaste, că baba (adică mama) m-a înfrânt de tot. Nu m-am "luptat" niciodată cu ea și cu nimeni, e o crimă dezgustătoare și nedreaptă, prin minciună și mijloace nedrepte și mârșave, cu multă otravă etc. deși nu am greșit nimic și am fost mereu foarte inteligentă. Ei spun că toți au politizat suferința mea și masacrul asupra mea toată viața mea, încă de când eram copil.??? De aceea, unii porci au intrat cu ideea că Irina, verișoara mea (au fost multe Irine în viața mea, cel mai frecvent nume întâlnit de mine, dar cu relații superficiale, la fel și cu verișoara mea, anume cele două Irine din liceu, Irina, mama mătușei Olguța, Irina verișoara mea, Irina Holdevici, profesoară la psihologie, Irina Nica, colegă la medicină, Irina Cramarenco, colegă de cameră la Cluj la cămin, și toate aceste 7 Irine, aflate printre cei foarte puțini oameni întâlniți de mine, chiar și superficial au fost puțini, au avut o atitudine ciudată, duplicitară, în viața mea, pe de o parte mă ajutau și parcă mă respectau și parcă erau oameni buni și drepți și de treabă și pe de altă parte aveau și o altă față mai ciudată, ca și cum credeau pe ascuns ceva ce eu nu știam, și mă loveau, și spuneau lucruri ciudate, toate au fost la fel, cu excepția Irinei Ploscă, mama Olguței - acum verișoara mea are alt nume ciudat după soț, Râșniță), ei spun că verișoara mea s-a ”aliat” (?!) cu un țigan rău și prost din sat (că unii țigani sunt răi și proști, ca și alte nații sau etnii, deși eu nu am avut prejudecăți rasiale niciodată, ca orice om deștept) și s-a aliat ca să mă distrugă pe mine și să îl omoare pe bunicul meu, de care evident își băteau joc când l-au luat la Sibiu și l-au ținut acolo cu forța, spun ei, cum spuneau și ai mei, înainte să moară. ??? Bunicul meu a fost păcălit de ei despre mine, spun ei. Irina s-a aliat cu oameni răi și proști, care credeau răul depre mine fără motiv, spun ei, la fel cum mama mea s-a aliat de când eram copil mic cu cei câțiva vecini și rude proaste ale mele, și doar alți câțiva oameni tot proști și răi, inclusiv psihiatrii și profesori de ai mei, cum am povestit, persoane pe care le-a păcălit treptat că trebuie să fiu omorâtă și respinsă total, pe care ea le-a mințit despre mine și a convins astfel, puțin câte puțin, întreaga omenire că eu trebuie să fiu masacrată sau chiar că aș fi nebună și ceva rău. Și vărul meu Cosmin m-a lovit fizic prin f_tere crezând tot aberații, ale mamei și ale altor proști. Iar proștii cumsecade sunt îndoctrinați de mult timp că eu aș avea delir sau probleme psihice și că nu e adevărat ce am povestit despre cele câteva rude și persoane din viața mea. Unii cred că așa sunt toți nebunii, adică cei băgați la balamuc de rude, care uneori pot fi spoliați astfel de avere - deși nu au avut nicio dovadă în acest sens, cel puțin despre mine.
24.07.26
De trei sau patru nopți sunt extrem de oribil torturată noaptea prin sete și mă trezesc de multe ori să beau și să merg la toaletă. O vreme nu mi s-a mai întâmplat deloc. Când se face ziuă mă trezesc în continuare și nu pot să mă scol, fiind extenuată, dar cu sete mai slabă. De fiecare dată a intrat bruta sau alții să rostească cuvinte peste capul meu, să lovească deci. Am reușit să mă scol definitiv azi abia la ora 1 și un sfert ziua și, în secunda trezirii, iar a intrat una din brutele uzuale cu ideea că ”o f-te extrem de tare în somn și suferă și ea și noi” - și în aceeași secundă, prin aceste vorbe, eu fiind abia trezită, deci neavând cum să mă apăr, ea mi-a dat fierbințeală bruscă și bufeu de transpirație totodată. Asta mereu spune adevărul despre mine, despre tortura asupra mea, inclusiv despre calitățile mele și nevinovăția mea, dar cu scopul ca tot ea să lovească, ca și azi. Apoi tot ea, sau alta similară, și ele nu sunt mama, nu e niciodată vreuna cu glasul mamei, sau foarte rar, a spus că e vorba de niște oameni extrem de răi, care nu suportă să fiu eu mai deșteaptă decât ei și deasupra lor în mod natural- și e greșit, spun eu, am fost mereu perfecțiunea și niciodată nebună și tot așa au gândit mereu, de când eram copil și era greșit și atunci și nu mi-au dat niciodată nicio șansă, că altfel aș fi reușit totul. Ea/altcineva mai spune că fiecare dintre ele/ei, ca și medicii, și-a dezvoltat altă abilitate de a mă distruge, de a mă ciopârți, prin alte simptome și torturi. Dar de fapt nedrept, cu otravă și minciună și închisoare, captivitate forțată în izolare totală de foarte mult timp, și fiind eu perfect nevinovată și inteligentă și bună, și mereu la fel. Azi au intrat iar cu idei despre Coreea de Nord și că e total ilogic așa ceva și au spus că și acum poporul crede că eu am fost sau sunt ceva politic, deși acest lucru nu are sens. Ce înțeleg ei prin ceva politic? Sau că eu sunt omorâtă fiindcă niște porci politici, care sunt oricum mai proști ca mine, fiindcă sunt politici și numai asta le poate mintea, au mințit despre mine și proștii vor să mor eu ca să nu se înțeleagă că acei proști au mințit despre mine. Tot răul a fost din cauza unor nebuni politici, au spus ei adesea, care au făcut răul indirect, lovind în corpul și capul meu. Politica, în sensul de pseudopolitică, cum o înțeleg proștii, nu este nimic altceva decât lovirea și distrugerea continuă (inclusiv raderea memoriei și a muncii, deci distrugerea corpului și prin acest lucru) a unui geniu/om bun etc. adică a mea, prin minciuni elaborate, țesute, și otravă și f_tere și închisoare în izolare și astfel politica nu este și nu a fost niciodată necesară și a adus numai răul și moartea și lovirea și distrugerea mediului înconjurător. Nimic altceva decât lovirea aceluiași om nevinovat și bun și normal, încontinuu și minciuna tot despre același om, care nu are legătură cu politica și cu niciun alt om. Azi e ziua mea de sfântă - Hristina, aflată cam la jumătatea distanței dintre două Crăciunuri succesive.
25.07.26
Am fost măcelărită din nou înfiorător azi noapte, toată noaptea, chiar mult mai rău decât noaptea trecută. Sete monstruoasă, mi-a fost foarte rău. Ei spun din nou (au mai spus exact la fel) că nu au ce face și că trebuie să mă omoare, fiindcă poporul nu mă vrea. Cum adică poporul nu mă ”vrea”? E complet absurd. Și chiar am fost perfecțiunea și clar de tot am fost izolată cu forța, deci nu aveau cum să știe ce sunt și cum sunt, nimeni, și clar de tot au mințit unii despre mine, deci poporul nu are cum să știe cum sunt și nu ”vrea” o imagine falsă a mea, deci nu pe mine. Și ce să nu vrea? E absurd complet. Și ei spun demult așa și mă masacrează încontinuu, cu ideea că poporul nu mă vrea și ei nu au ce face. Deci, datorită torturilor nedrepte asupra mea și izolării complete de zeci de ani, practic din copilărie, poporul are impresia greșită că eu aș fi nebună sau incapabilă sau ceva rău și poate și de aceea nu mă vrea. Ieri am corectat numai o parte din adevărul despre politică în viața mea, adică o parte din ce am scris în 17 iulie 2026, iar azi voi continua și voi termina probabil totul din 17 iulie și din 18, iar dacă pot, mai mult. E greșit să fiu măcelărită fiindcă poporul nu mă vrea, am fost mereu prefecțiunea, citiți tot ce am scris și apoi poporul nu mă cunoaște deloc și nimeni altcineva (ei ce sunt dacă nu sunt poporul?) și am fost mereu un om normal și inteligent și nu m-am gândit niciodată la popor, nu am avut fantezii politice adică, și meritam dtreptul la studii și la muncă și oricum m-aș fi dezvoltat mult și singură și aș fi devenit altceva și sigur mai inteligentă și poate mai adaptată și mai utilă pentru oameni și planetă și implicit pentru popor și oricum toți intelectualii deștepți sunt utili, chiar dacă sunt poeți de exemplu.
26.07.26
Ieri am corectat în continuare ce am scris în cele 4 zile în care am scris pentru ultima oară despre diverse politizări în viața mea și terminasem 17 iulie și eram la 18 și voi continua azi, și apoi 19 și 20, azi sau mâine - poimâine. Scrisesem din nou adevărul despre mass-media și BBC în viața mea și acum, imediat ce m-am trezit, a intrat un porc/nebun cu ideea că ”și le-a zburat capul la toți și atunci au înțeles”. E o minciună crasă, am fost binele desăvârșit și am fost masacrată eu încontinuu de mică și nu am cunoscut nici măcar vreo tehnică de autoapărare în caz că aș fi fost lovită - nici măcar inconștient nu am zburat capul nimănui, am avut autocontrol și luciditate și eram un om foarte bun și respectuos și nu aveam niciun interes să lovesc pe cineva, nici când am urmărit BBC, probabil că altcineva a făcut asta și au mințit că eram eu sau poate că acest individ de azi delirează sau minte iar ceva rău, deși nu are nicio dovadă - poate că așa au făcut ei încontinuu. Dar e logic, pentru numele lui Dumnezeu, că intelectualii de acest gen, citiți tot ce am scris, nu lovesc pe alți oameni și sunt normali și deștepți, ei mai degrabă creează ceva, nu distrug niciodată. Evident am fost foarte inteligentă și evident cu sufletul foarte frumos, dar proștii nu au cum înțelege asta. Irina Vișoiu a fost singurul om inteligent care m-a cunoscut, demult de tot, eram încă copii. S-a băgat și unul în engleză cu ideea că el nu are voie să îmi spună adevărul (de ce nu are voie?) și că toți (cine?) au mințit despre mine. Deci trebuia să fie adevărul, cum am spus de mult timp, și atunci nu ar fi fost nimic rău și mi-ar fi dat dreptul la studii și chiar aș fi reușit la timp să mă dezvolt și eu intelectual, să creez ceva foarte frumos și inteligent - oricum am creat câte ceva, dar ar fi fost mai bine și desigur m-ar fi acceptat, fiindcă adevărul despre mine era foarte frumos și eram foarte inteligentă și meritam viața, poate nu credeți fiindcă am fost ținută izolată complet toată viața. Și individul acesta care spune că le-am zburat capul la toți și atunci au înțeles înseamnă că insinuează că BBC-ul avea o relație suspectă cu mine - nu știu ce crede sau ce minte el, din moment ce ei au înțeles chipurile nu știu ce despre mine și înainte credeau altceva. Și azi mama, venind de la cimitir, unde ea merge faorte rar pentru buruieni, mi-a vorbit de niște vecine de aici - nu știu de unde știe ea atâtea vecine după nume și detalii despre ele, căci nu a vorbit cu nimeni de 8 ani de când stau eu aici, nici la telefon, și oricum ea nu a stat în Voluntari toată viața ei, nici când eram mică, iar eu stau aici de la 4 ani, când am mers la grădiniță, înainte veneam (parcă) temporar doar. A inventat acum că știe pe una de la înmormântarea lui tataia și tatăl ei slujise atunci!! Care a murit când aveam 4 ani și mă duseseră în sat atunci și mă îndoiesc că mama a făcut atunci cunoștință cu ele și apoi nu a comunicat deloc zeci de ani aproape cu nimeni altcineva. Iar la mamaia la înmormântare nu a venit nimeni, eram doar câteva rude, mai puțin de 10. Mereu am fost complet izolată, dar nu am lovit în cap pe nimeni, poate au mințit, și eu nici măcar nu eram lovită nici eu în cap deloc și aveam capul foarte sănătos și puternic, și deci nu loveam pe nimeni nici subconștient și meritam să îl am, am fost perfecțiunea. Una din brute spune mereu de 15-20 de ani că ei trebuie neapărat să mă distrugă și să mă omoare, dar nu trebuia nici măcar să mă distrugă, am fost ceva extrem de bun și frumos. Mama știe o mulțime de oameni și știa și pe femeia care s-a mutat lângă gardul nostru. Eu nu am nicio amnezie parțială, nu am cunoscut pe nimeni, am fost complet izolată, inuman, practic peste 50 de ani. Am fost binele și nu am zburat capul nimănui, dimpotrivă, am fost cu certitudine viața, și aveam putere intelectuală mare, ei nu îmi masacraseră creierul încă, mama le zbura capul sau îi trăznea, am observat eu ceva de acest gen, cum am povestit, eu nu aș fi lovit un om nevinovat nici să mor. (Ei spun că verișoarele mele erau ambele grase fiindcă și ele au fost otrăvite fiindcă erau rude cu mine și și-au vândut sufletul sau au fost îndoctrinate și m-au lăsat de izbeliște și au mințit și s-au purtat rău cu mine ca să îi convingă pe porci/proști să nu le mai otrăvească și să trăiască ele bine și libere. Erau grase fiindcă erau otrăvite, nu f_te, deși și f_terea duce la grăsime uneori, dar, când omul e otrăvit, unele otrăvuri dau poftă mare de mâncare, altele distrug metabolismul sau ficatul și omul se îngrașă și altele dau deficiență de anumite vitamine etc, și astfel omul mânâncă mai mult, în mod compensator. Plus efectul stresului psihologic și suferința psihică de a fi otrăvit, deși ești nevinovat și bun - cum a fost și în cazul meu. Iar otrava îi ajută pe proști să f_tă omul inteligent mai ușor, și încă și mai monstruos.) Continuu deci mai sus la postarea despre 18 iulie.
Repet ceva ciudat ce am mai scris parcă. Tanti Ana era chipurile sora mai mare a mamaiei, care devenise cetățean american. Am găsit printre amintirile mele multe scrisori de la tanti Ana adresate mie (dragă Kristinnica sau cam așa ceva, și Paul Sauka îmi spunea Cristinica și psihiatra mea actuală), când eram elevă la liceu, în limba maghiară. Nu știu și nu am știut maghiara deloc și nu avea cine să mi le traducă. Vă dați seama cum eram eu în liceu și deci nu comunicam cu tanti Ana și mamaia încă trăia, deci ra îi trimitea eventual mamaiei scrisori și lui tanti Piri. Eu nu am comunicat cu tanti Ana nici măcar când am vorbit cu ea, rar, în copilărie, decât câteva banalități. Tanti Ana a murit când am sărit eu pe geam, la fel ca și vecinul meu de la blocul 1, care avea bucătăria vecină cu dormitorul meu. Nici cu acela nu aveam vreo relație, știam doar că el fusese avocat și că avea astm sever. Cel mult i-am scris lui tanti Ana urări de sărbători din când în când. Cineva mi-a plasat poate acele scrisori. Când mi-am făcut ordine în amintiri am rupt și aruncat acele scrisori - poate am păstrat una-două, ca nu cumva să creadă lumea aberații după moartea mea din cauza acelor scrisori, sau cei care ar fi intrat la mine să cerceteze, eventual. Iar acum vreun an-doi am aruncat și un album mic cu poze ale familiei de americani cunoscută de nașii mei și de tanti Ana (care spunea că era mama Elsei și Elsa era verișoară cu nașu și tata), poze de la tanti Piri, cu care nu aveam ce face și m-am gândit să nu le depozitez în casă, dar poate era mai bine să nu le fi aruncat, să le fi ținut în garaj, cine știe cine le-a înhățat. Îmi pare sincer rău, am deja multe vechituri în garaj, mergeau și acestea într-un colț. În casă am spațiu puțin, a trebuit să arunc și multe cărți și oricum unii îmi pun otravă multă în bibliotecă, miroase groaznic. La moartea lui tanti, Francisca mi-a dat din pozele tanti ceea ce am cerut eu, adică poze cu familia mea - cu tata și mamaia și nașii, căci atunci nu realizasem că nici măcar nu erau rude cu mine deloc - dar cineva mi le-a furat în următoarele două zile din casă sau eventual de pe drum, poate le-am uitat în taxi, dar țineam minte că le-am pus în casă undeva și mi-a părut rău. Poate de aceea am aruncat pozele cu americanii aceia. Oricum, și albumul cu americanii mirosea groaznic, poate și tanti a fost otrăvită, dar oricum erau poze, destul de frumoase, cu oameni, și deci îmi pare rău că le-am aruncat. Tanti mi-a mai dat o oglindă veche de masă, frumoasă, ca în Alba ca Zăpada, adică ovală cu ramă și pe balansoar, care părea argintată sau era de alpaca, nu i-am cerut-o, tanti a ținut să fie a mea. Din păcate, i-am dat mamei consimțământul să o vândă și apoi Francisca m-a certat, fără să înțeleagă natura relației mele cu mama și teroarea în care trăiam de mică. Francesca mi-a luat locul de veci al mamaiei (m-a pus să semnez o hârtie) și nu știu ce a făcut cu osemintele ei. Mama m-a certat și a spus că Franci l-a îngropat acolo pe nenea Feri, probabil. Dar eu nu aveam bani să îngrijesc mormântul și era departe și nici să îl plătesc anual.
În curând vine în vizită la mama soția arabului de la ambasada Iordaniei, care este chiriașul nostru și sursa importantă de venit lunar; nu știu ce să fac: să ies afară să o văd și eu? să mă mai apuc de scris acum partea aceea din 18.07, din moment ce în o oră poate nu o termin de corectat? Acum mi-am dat seama că arabul i-a spus mamei că are probleme cu soția, că vrea ea să divorțeze, deși sunt împreună de un car de ani, după expresia lui și au trei sau patru copii, o fată și trei băieți mari parcă. Mă gândesc acum că poate că ei dau vina pe mine, nu că i-aș fi lovit, ci că vrea să divorțeze, că am fost eu dușmanul poporului român sau așa ceva. Irina de la Constanța a divorțat și eu i-am prezentat condoleanțe spontan și sincer fiindcă de fapt e ceva rău, și o nereușită, dar soții se arată bucuroși din complezență sau din rușine și ea a părut surprinsă și a zis că ei nu îi pare rău, apoi a murit, și unii zic că tot din cauza asta, că eram eu considerată ceva rău de popor, alții spun că din cauză că ea a fost la revoluție în 89 sau că taică-su era istoric și mai tare în co... ca taică-meu (?!)
27.07.26
Ieri chiriașa a venit cu cei trei băieți ai ei, pe doi (cei mari) nici nu i-am mai recunoscut deloc, fiindcă au crescut, și a povestit că a absolvit împreună cu soțul facultatea de științe politice la Universitatea Hyperion (deci iar politică!) și că, într-adevăr, deocamdată nu se înțele deloc cu soțul și intenționează să se despartă, și să nu mai locuiască în apartamentul nostru, și nici cei doi băieți mai mari, care vor să muncească și să stea cu chirie împreună, într-o garsonieră. Pe la ora 1 voi pleca în oraș. Azi a intrat unul cu ideea că eu nu pot înțelege, dar oamenii chiar cred despre mine că sunt/am fost ceva politic - nu se poate, e imposibil. Iar ieri unii spuneau că e de ajuns să se creadă despre un om că e nebun sau prost, că acel om e măcelărit și f_t și omorât. Nu aveau cum să creadă așa ceva despre mine și am fost mereu izolată, și evident chinuită de părinți, evident nu am fost nebună sau ceva politic. Voi continua - intenționez - să corectez textele din 18-20 iulie, după-masă. Păcat că nu mai pot scrie corect pe tastatură, durează foarte mult să scriu și să corectez, fiindcă mi-au distrus anul acesta o parte din creier, necesară pentru coordonarea degetelor.
28.07.26
Verile trecute, de când stau în Voluntari, nu a înflorit niciodată trifoiul. Anul acesta înflorește de mult timp, probabil fiindcă am meditat asupra lui... Mai jos poze cu vegetație de pe strada mea, eu stau la gardul cu cărămizi roșii, dar am visat și la alte ierburi.
M-am trezit la ora 12 și eram obosită că iar m-au chinuit în somn și nu am putut corecta scierile despre politică din 17-20 iulie. Rămăsesem la 18, făcusem 17 și mai aveam o parte din 18 și apoi 19 și 20. Din păcate mi-au distrus scrisul și astfel ei fac cale minciunilor și mai monstruos, și eu nu mai pot scrie adevărul dintr-odată. Mâine sper să pot continua și să corectez totul în cursul zilei.
29.07.26
Azi sper că voi termina de corectat totul din zilel 17-20 iulie. Au intrat pe html-ul meu și acum am mult de corectat din foarte multe zile. Mi-au stricat aspectul ultimelor postări, au mutat scrisul pe stânga în fiecare rând și acum va dura mult de tot să corectez toate postările din 3 iulie încoace. Dar mai întâi voi termina aceste ultime zile - mai sus 18-20 iulie - pentru totdeauna - despre așa-zis politică. Azi se împlinesc 21 de ani de la moartea tatei.
30.07.26
Voi continua imediat de corectat de unde am rămas în 18 iulie. Cu ceva timp în urmă ei au inventat alt delir, despre vărul meu Andi, care nu a venit nici la înmormântarea tatălui său și despre care s-a spus că a emigrat în Japonia și mami, bunica lui, mi-a arătat singura ei poză cu el, dar poza era pe hârtie ca de ziar și el semăna oarecum, dar avea părul castaniu și el fusese blond și mami a spus că era căsătorit în Japonia cu o fată din România și avea o fetiță - ei spun că l-au omorât și apoi au mințit. Nu cred că au dovezi despre așa ceva, e o supoziție a lor.
