31.01.26

31.01.26

Azi a nins puțin, dar e cald, s-a topit repede. Am fost la farmacie la Dona în apropiere (Dona era numele colegei mele de bancă, Luiza) să cumpăr 2 medicamente importante pentru mine, care m-au ajutat mult. Acolo sunt trei trepte înalte și pentru mine e foarte greu de urcat, chiar periculos, fiindcă balustrada e joasă și nu am cum să mă ridic, efortul e mare și pot face chiar luxație sau entorsă la brațul drept. Există, ca în multe alte locuri, rampă pentru scaune cu rotile, inutilă și absurdă. Pe vremuri majoritatea magazinelor erau la nivelul solului, nu aveau trepte la intrare, acum toate au (și pe Moșilor de exemplu), ceea ce face viața handicapaților și bătrânilor foarte grea. Mai ales iarna. Aici la farmacie este și rampă, tot cu balustrada joasă, dar eu pot urca mai ușor pe acolo, dacă nu e apă și alunecuș (cum era azi), altă pacoste pentru bătrâni și oameni obosiți și singuri, fiindcă magazinele și-au făcut trepte din gresie alunecoasă. Și, dintre acestea, unele nici nu au balustradă. Eu mi-am făcut la ușa casei acum câțiva ani, fiindcă mama a pus gresie alunecoasă și ea și să sperăm că nu se ruginește și nu se rupe cuiul. Coa să. Fiindcă eu stau la numărul coasei pe stradă (7) dar au apărut încă trei proprietăți cu numărul 7 lângă mine și numerotate ilogic (în ordine: 7A, 7 simplu -eu, 7C și apoi 7B) și mama a adus în Voluntari una din coasele bunicului meu, așa cred, e în garaj, într-un colț. Sunt deci 4 de 7, ca la jocuri mecanice (tata juca foarte mult). În sat se folosea des un cuvânt vechi, arhaism și regionalism, adică se spunea coa să în loc de trebuie să. Sper și mă rog să nu aibă vecinii pretenția să îmi ia casa (nu coasa) prin fraudă și minciună sau furt (sau chiriașii din oraș, doamne ferește), oamenii sunt în stare de orice mișelie și totul a fost cum am povestit. La farmacie oricum accesul e dificil, fiindcă drumul pe șosea nu are nici treceri de pietoni, decât foarte îndepărtate una de alta (mama a fost bușită de o mașină traversând pe acolo) și aproape tot drumul nu are trotuar pe acea parte - e foarte îngust și pe alocuri abrupt și e periculos să merg pe el, trebuie să merg pe carosabil și ceilalți pietoni la fel. Mașinile au două benzi, dar șoferii trec în viteză și îi depășesc pe alții pe banda unu.

La întoarcere am fost la mega să iau mamei o bere, fiindcă m-a rugat, și nu aveam cum să mă uit în spate și, exact în dreptul bălții mai mari din stația de mașină, a venit un șofer cu viteză și m-a stropit toată, ceea ce pentru mine e periculos, fiiindcă, dacă se udă proteza sub pantaloni risc să ruginească și să cad din picioare, cum am mai pățit de vreo 3-4 ori (dar am avut noroc), și dacă cad rău în mers (nu am cum să merg într-un picior) risc să fac fractură gravă și chiar să mor din diverse motive. Am mai fost udată acolo în stație, nu mai știu dacă am notat rândul trecut, când stăteam jos pe bancă, în refugiul din stație. În general am pățit astfel de lucruri des, mereu am avut ghinion sau am fost vânată.
Au intrat iar cu amenințări de moarte și aberații în gândul meu, unul zicea că nu îl interesează că ei au fost mințiți despre mine și că vrea să mor. Etc. Altul iar își bate joc că va fi război fiindcă am fost eu masacrată și au mințit despre mine (ca și cum acesta e motiv și oamenii vor să meargă la moarte așa). Și că vor fi două tabere și tabăra binelui și adevărului va pierde, ca întotdeauna. Etc.Idioți.

2.02.26
Azi noapte a nins mai mult.

Ei spun în limba engleză că eu sunt proastă că am dat poza cu ceea ce văd în fiecare zi la fereastră sau în camera mea, fiindcă lumea e rea și fiecare om trebuie să se protejeze, să atace etc. Nu am perceput niciodată lumea drept rea și ostilă - ei zic că oamenii de aceea au crezut că eu aș fi nebună. Cum? Am fost un om bun și nu am avut nici cea mai mică bănuială că lumea ar avea ceva cu mine, niciodată - și totuși aveau și nu eu am construit ura lor (prin nicio idee și nici altfel) și toți m-au izolat întreaga viață și ei toți mint că eu aș fi nebună, deși am iubit mult oamenii cu gândul curat și am avut numai idei bune și drepte și curate. Am fost un om perfect bun și nevinovat și credeam deci că ceilalți mă respectă și mă vor respecta și nu m-am așteptat niciodată la ceva rău. E adevărat că familia m-a măcelărit de mică și poate tocmai de aceea, adică cu atât mai mult, fiind om total nevinovat și deștept, am crezut că ceilalți măcar nu erau ca familia mea. Întotdeauna am fost sinceră și deschisă și nu am ascuns nimic și nu am avut comportamente de evitare sau apărare, nu am crezut niciodată răul.

Indicibile

Repet ceea ce am mai scris mai demult despre familia mea, mai clar, pe curat, totul e adevărat. E vorba de o parte din adevăr, lucruri pe care oamenii le ascund sau le neagă, dar eu le-am povestit din motive pe care le cunoașteți - nu doar fiindcă am vrut să nu fiu omorâtă.

Iar au intrat unii în gândul meu cu aberația că ei trebuie să mă omoare și că toată omenirea vrea să mor fiindcă au înțeles că eu sunt Dumnezeu și ei nu pot accepta un dumnezeu femeie. ??? (Vă mai aimntiți de poezia Înger și demon?) Dar asta e aberant și absurd. Oamenii care mă lovesc sunt nebuni sau au fost plătiți în acest sens în mod sigur. Ei spun că nevasta vărului meu Cosmin e un monstru mult mai mare decât nevasta vecinului Marinică. Nu știu ce fel de monstru e nevasta lui Marinică și nimic despre nevasta lui Cosmin. Pe aceasta din urmă, Diana, am văzut-o de trei ori toată viața - prima oară la înmormântarea tatei, a doua oară la Colun, când trăia și bunicu și încă făcea țuică și a treia oară înainte să moară bunicul, la cuscra, când își alăpta bebelușul. Am fost încântată de acea scenă. Niciodată nu a vorbit cu mine și nu mi-a acordat nicio privire, probabil că Cosmin i-a spus că sunt nebună sau altceva rău. La priveghi, Genica, mama lui Cosmin, încă mai vorbea puțin cu mine și a zis cu satisfacție sau bucurie că e bine că Cosmin și-a găsit mireasă, chiar dacă e cu câțiva ani mai mare decât el (așa mi s-a spus când eram mică că era și cuplul Ceaușescu), că e mai bine așa, că are mai multă experiență și îl va învăța pe Cosmin ce trebuie. (?) Și că, în plus, fata are și zestre, are un apartament (în Berceni, unde e și spitalul de psihiatrie și pe care l-au vândut ulterior). Cosmin o prezenta pe nevasta lui ca pe un om labil și slab și influențabil psihic, fiindcă odată li se spărsese o țeavă la baie în apartamentul lor în Berceni și Diana plângea și el ținea țeava cu mâna să nu curgă apa etc. A doua oară când am văzut-o, adică la bunicul în curte, ea nu s-a uitat deloc la mine și s-a dus lângă butoiul cu mere strivite pentru țuică, cu bunicu și nu mai știu cine și mă trata cu dosul și cu palmele în șolduri. Atunci era gravidă. Tot cu un copil despre care ei spun că nu e al lui Cosmin, dar eu nu știu, nu l-am văzut, am explicat de ce există idei că ar fi al socrului ei, și la fel despre fiul sorei lui Cosmin, dar poate nu e așa, și e greșit să loviți copilul, cum au zis că unii de aceea m-au masacrat fiindcă eram rodul unui păcat sau al unui incest. (Ulterior au spus că acel copil seamănă clar cu vărul meu, nu cu unchiul meu, fapt pentru care vărul meu e mândru, fiindcă el nu este fiul natural al fratelui mamei, ca și mulți alți copii.) Au insinuat, nu foarte clar, că există acest obicei la multe nunți în România și în alte părți, anume ca mireasa să aibă copil cu tatăl ei și că altfel nu se poate, dar fetele nemăritate sau bărbații tineri nu știu acest obicei sau secret. Posibil, nici eu nu știu sigur, poate că altfel nu e posibilă fecundația sau ducerea sarcinii la bun sfârșit, poate că e așa din cauză că bărbații tineri sunt ierarhic inferiori și nu au cum să aducă copii la iveală în lume. La fel era și ideea dreptului senioral la nunta unei fecioare sau fete din popor, poate cu același scop și fiindcă altfel nu se putea, sau fiindcă era dezirabilă o unitate, un neam și o forță sporită al stăpânului în gospodăria sa extinsă, și astfel acumulare de putere (politică) și bani. La fel e și cu ciclul menstrual, fiind clar pentru toți că mamiferele – vaci și cățele - sunt duse la montă când intră în călduri, și poate că și fetele pot rămâne numai atunci gravide – numai că în manualul de biologie pentru liceu era scris ceva ciudat în ce privește ovulația și era oarecum de neînțeles, poate că era scris așa din cauza tabuului despre viața sexuală și apariția copiilor în lume, așa că l-am întrebat pe meditatorul acela care m-a sedus, deoarece el a insistat mereu să îl întrebăm tot ce nu înțelegeam și, fiindcă eu nu știam nimic, poate că el s-a amuzat și de aceea m-a f_t de la distanță, călcându-mă pe picior și fără să mă dezbrace, așa cum era un banc pe vreme aceea. Eu nici nu bănuiam că există așa ceva și nu am greșit nimic. Îmi cer iertare dacă am încălcat vreun tabu legat de viața sexuală, adică am spus ceva ce nu trebuie spus, dar nu am bănuit aceasta și era vorba de o crimă prea monstruoasă asupra mea și cu impact asupra altora, astfel încât era obligatoriu spun adevărul. La fel cum există tabuuri legate de viața sexuală, există și tabuuri legate de nebuni, fiindcă acești bieți îngeri (adică cei buni și deștepți, cum am fost eu) nu sunt decât sclavi ai unor familii monstruoase sau ai unor vecini și colegi răi și mincinoși și sunt mutilați și eventual omorâți fără nicio vină. Unii zic că au făcut copii prin incest ca să creeze ei alt Dumnezeu sau geniu (fiindcă altfel moare toată lumea în mod sigur) în locul meu etc. deși am fost perfecțiunea, sau că verii mei le-au dat copiilor lor numele Darius și respectiv Filip ca să inventeze aberații politice despre ei după moartea mea sau ca să creadă proștii că ei sunt dumnezei sau genii și să arunce răul asupra lor, iar ”adevărata”, care va fi după moartea mea și care nu poate să fie decât femeie, cum a fost întotdeauna, să fie protejată, ascunsă și apărată, astfel încât să nu o mai găsească și să nu mai mintă despre ea porcii politici (de fapt eu am fost proroc sau profet sau paredră, nu dumnezeu, spun ei) și nimeni să nu înțeleagă ce este ea și astfel ea să fie respectată și acceptată măcar un pic, nu cum am fost eu masacrată de mică și astfel să fie mai bine pentru toată lumea. Ea va fi crescută tot în Colun sau undeva în satele vecine. Repet, nu știu sigur nimic despre obiceiurile de nuntă ale oamenilor. Poate că aceste lucruri sunt legate și de doctrina imaculatei concepții în creștinism. Credința este că Isus era fiul lui Dumnezeu. Nu știu ce va fi, am explicat totul, ca întotdeauna nu trebuie să mă loviți și să mă omorâți - e greșit, repet a mia oară. Chiar dacă am fost măcelărită încontinuu întreaga viață. A treia oară când am văzut-o pe Diana, soția lui Cosmin, era la cuscra, când ea alăpta și nici nu s-a uitat la mine și au pus copilul aproape de mine și ulterior au făcut la fel, tot o singură dată, cu copilul Irinei, care, spre deosebire de Cosmin, seamănă foarte bine cu bunicul lui, și m-au lovit în cap monstruos (când a venit Irina cu copilul și cu soțul ei odată în vizită la mine). După aceea nu am mai văzut acești copii deloc. Pe perete, la cuscra, era poză de nuntă cu Cosmin și Diana și amândoi arătau rău și foarte rigizi și ea destul de bătrână și cu o privire vicleană, părea rea, nu știu cum e ea în realitate. Nu știu nimic despre ea, nici bun, nici rău. După ce am început să scriu blogul, meu mama mi-a spus că Diana a găsit întâmplător blogul meu pe internet în America și a citit totul și nu a crezut și m-a pârât restului familiei, deși am spus doar adevărul și am fost mereu bună și iertătoare, dar ei zic că familia îmi vrea moartea fiindcă am spus adevărul despre ei în întregime. Aducându-și copilul la mine în Voluntari, Irina sau cineva cu vocea ei mi-a spus în gând că tatăl ei a fost mai tare (mai tare decât ce?), atunci când am observat că copilul nu semăna cu soțul ei deloc și foarte mult cu tatăl ei. Nu știu de ce, ne-a explicat că ea și-a făcut, în timpul gravidității, analize pentru sindromul Down, pe care le-a trimis în SUA, că la noi nu sunt sau nu știu ce și deci americanii știu totul și era negativ și a dus sarcina mai departe. Apoi au fost împreună cu bebelușul la Viena și ea a alăptat 3 luni, timp în care a dormit cu el și apoi l-a lăsat singur, dar avea cameră video de supraveghere asupra lui. Atunci când au venit în Voluntari m-au torturat cerebral monstruos împreună cu mama, iar mama mă maltratează iar în acest moment și oftează ușurată, așa cum face când mă f_te așa. Ei spun că eu sunt un căcat și trebuie să mă omoare fiindcă nici măcar nu știu să f_t pe alții și mama știe totul și ea trebuie să trăiască fiindcă e monstru și eu zero. Repet, am fost om absolut normal și inteligent și nu trebuie să știu să f_t sau să f_t pe alții, am fost om foarte inteligent și bun și capabil și normal, dacă era adevărul mă lăsau să am dreptul măcar la studii sau la muncă, oricât de banală, cu certitudine, și aș fi reușit sigur. A intrat unul cu vocea acră și rea a lui Cosmin, cu un fel de ură și autoritate a răului, că eu nu am voie să îmi amintesc nimic de Colun, (că ei sunt stăpâni acolo și ei trebuie să fie mereu și eu sunt nebună și căcat). Din păcate eu nu prea am mai fost admisă să merg în sat după 1989 și oricum nu prea m-au mai lăsat mult acolo chiar după 1984, când m-am mutat cu părinții. Și nicăieri altundeva. Cum adică să nu îmi mai amintesc sau să nu mă mai gândesc - uneori e involuntar, alteori voluntar, dar se pare că nu au înțeles adevărul, am fost perfecțiunea în cele mai mici detalii, încă sunt așa, nu am fost niciodată răul sau nebună sau proastă, v-au mințit, în timp ce cu mine nu vorbea nimeni. Citiți tot ce am scris, inclusiv memoriile despre Colun și încercați să înțelegeți! Ei spun că bunicul meu era fostul dumnezeu și că el a fost manipulat de ei și păcălit despre mine și omorât în momentul în care a înțeles, după ce au făcut întâlnirea fiilor satului de ziua Irinei, după ce mai făcuseră odată în 1984, când au început să mă masacreze pe mine, și de atunci au dat vina mereu asupra mea. Eu am fost extrem de monstruos măcelărită întreaga viață de mamă și ei nu vor ca oamenii să înțeleagă ceva, așa spun ei mereu. Ei vor neapărat ca oamenii să nu înțeleagă nimic. Este ca la Catedrala (Mântuirii) Neamului, unde este un mozaic foarte mare (amintind și de religia mozaică și de Bizanț) unde sfântul Ioan Botezătorul (cum era numit bunicul) arată ca o fiară destul de urâtă care amintește vag de un om și este mic ca statură și Fecioara și Fiul sunt ca în tradiția ortodoxă românească, aspri și reci și fără omenesc în ei, doar linii dure, și fiul - amintind de mine și necazurile mele, este mic și copleșit de mamă, chiar mai rău ca în alte icoane, dar asta e, nu mai avem ce face. Fiul Fecioarei este și extrem de mic față de sfânta Maria și are chipul clar de adult, nu de copil, cum e în general la ortodocși în icoane, poate că un motiv este și această poveste tragică a vieții mele. În sat hramul este Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Pentru mine Colunul este și acum perfecțiunea și binele și am amintiri atât de calde și frumoase și pline de miez, încât e imposibil să uit. Pentru mine Colunul, de care ei își bat joc ca așa-ziși stăpâni scelerați, este altceva. Iar fratele mamei, Nelu, a scos toată via și Cosmin a clădit un foișor în grădină și nu m-au acceptat deloc, și au atârnat la un moment dat în grădină diverse obiecte șterpelite de la mine, din copilăria mea și de la mamaia din Voluntari. Nu e niciun delir, știu că e incredibil, dar erau acele obiecte și unele ale mele de când eram mică, pot explica totul cu exemple concrete, nu știu de ce făceau așa, ca și cum era un fel de exorcism sau invers, chemau acolo duhurile din copilăria mea. Verișoara mea îl mustra pe tatăl ei că agață acele obiecte acolo. Poate că diverse duhuri se întrupează în nou-născuți, se reincarnează, cum cred unii oameni și poate că astfel se propagă spiritul lumii. Despre Nelu, fratele mamei, unii spun că este complet nebun. Deci pentru mine Colunul e și acum sacru cu adevărat și pur, iar pentru ei totul e căcat. Eu am trăit acolo clipe de mare bucurie și frumusețe și numai acolo m-au acceptat și copiii la joacă mereu în copilărie, în timp ce aici erau doar porci politici, sau erau mințiți de familia mea, din câte mi se spune. Îmi cer iertare dacă am greșit spunând adevăruri neplăcute despre familia mea, eu nu aveam cum să știu totul și era vorba de o crimă prea monstruoasă și nu am fost deloc nebună, niciodată. Am scris toate aceste lucruri cu gândul bun, cu scopul ca aceia nevinovați și copiii să nu sufere și să nu fie omorâți, chiar dacă ei cred că așa trebuie și au făcut tot răul cu putință asupra mea. Una din ideile lor e că oamenii toți au mințit că sunt nebună și au ”instaurat-o” pe verișoara mea, stăpână peste satul vechi și peste lumea de dincolo de munți, fiindcă în ea au încredere. Că li s-a băgat în cap că aia e deșteaptă și eu nu și că trebuie să fiu omorâtă ca ea să domnească pe veci și că sunt nebună etc. Nu cred așa ceva. Eu nu sunt ca ei, eu am trăit bucurie și pace și sublimul cu adevărat și am înțeles stele și lună și am crescut spiritual și am iubit cu adevărat lumea și omul în general. Nu îi urăsc pe cei proști, căci responsabili sunt cei deștepți. Tot ce am scris, absolut totul e adevărat. Sunt binele, ca întotdeauna, și om matur, ei mă văd proastă și nebună și infantilă. Acum, în acest moment, mă lovesc ei iar în cap destul de rău - jur, eu nu am avut idee că ei credeau că bunicul era dumnezeu sau profet etc. Sau ceva spiritual și legat și de marea cultură a României, inclusiv de Lucian Blaga și de alții. Nici nu am bănuit. Dar pentru mine a rămas totul sanctuar și binele. Iar Diana - ea a început să vorbească cu mama după ce Cosmin mă toacă împreună cu mama cu aberațiile lor politice și mă lovește în cap - ore în șir și apoi vorbește și Diana. La un moment dat, după ce s-a născut copilul lui Cosmin, mi-am amintit cu precizie – sigur nu inventez – ceva din copilărie, care este în mod sigur originea numelui fiului lui Cosmin, adică Darius, e vorba de faptul că în copilărie, la biserica din sat, deși nu înțelegeam ce spunea preotul, mi-au atras atenția doar vorbele ”Darius al lui Istaspe”, singurele care mi s-au fixat puternic în memorie, alături de ”Ioachim și Ana” – cuvintele probabil erau rupte din Evanghelie (de aceea și numele lui Vanghelie, un politician sau sora șefă la secția 1 psihiatrie se numea Achim, și în sat era și un loc numit părăul lui Achim) sau altceva sacru. Eu nu știu a cui sunt biologic, dar îmi amintesc că, în copilărie, eram învățată să spun în sat că sunt a lui Sarafin, fiindcă oamenii de pe uliță întrebau a cui eram. Sarafin sau Serafim, Serafin, era vechiul nume al bunicului meu, care era evident un patriarh al satului și care, din înger, a devenit Popa, trecând prin faza intermediară sau hibridă de Serafin-Popa. Poate că sunt totuși a unui înger, îmi place mie să mă amăgesc. Dar asta nu contează. Unii spun adesea că eu am fost un copil nedorit de când m-am născut, dar eu cred că e mai important ceea ce am devenit și nu am devenit ceva rău, în ciuda suferințelor, acei oameni mint. Unii spuneau că mai puțin de 10 oameni au suferit datorită mie de-a lungul vieții mele (ei nu erau rudele mele) și totuși eu am fost masacrată peste 50 de ani încontinuu, aproape zilnic, poate și din cauză că proștii au fost păcăliți că eram ceva politic și astfel dădeau vina pe diverse puteri politice.


(aici iar au intrat în html, poate că au ascuns sau modificat o parte din ce am scris sau au pus linkuri etc.)

Ei spun că întregul sat a fost omorât cu scopul uciderii mele și ștergerii oricărei dovezi despre viața mea, cum au făcut cu toți cei câțiva din viața mea. Printre ultimii au murit bunicul meu și sora lui, preoteasa din București. Alții, cunoscuți ai verilor mei, și oricum necunoscuți mie cu două excepții, le-au luat locul și casele și au început să renoveze totul, căci totul era dărăpânat. Bunicul meu a clădit casa cea nouă în 1959 (data fiind scris pe casă) și după aceea totul a înghețat și a rămas așa, fără renovare, de-a lungul întregii mele copilării - și zugrăveala din afară și cea dinăuntru. Și mobila. Știu că pare incredibil, dar casa a rămas neatinsă și după 89 și mult în secolul 21, oricum până în 2017 cel puțin (deci 58 de ani) și se poate observa asta din poze de când eram copil și pare fantastică această conservare fără defecte. Un spirit foarte puternic a fost acest bunic. Un alt aspect e că, plecând de la ideea apartenenței și originii mele, unii nebuni au creat delirul politic că există diverse genii care sunt ale unor puteri politice străine sau care reprezintă ceva politic - inclusiv eu - și care trăiesc în România și sunt un fel de regi și regine sau sunt necesari pe lângă Dumnezeu care sunt eu, sau sunt un fel de guvern mondial absolut necesar sau au ocupat România și trăiesc pe spinarea mea și a poporului și îl omoară întotdeauna pe geniul din România, și mint poporul despre mine și asta se vede și din istoria scrisă etc. și multe alte aberații. În casele bunicului erau multe icoane frumos împodobite. În afară de anul de pe casă bunicul a mai însemnat și data construirii zidului de ciment din jurul gunoiului de grajd - nu mai țin minte când, dar tatăl meu sărea acolo și culegea râme pentru pescuit, iar pe gardul nou și cătrănit negru al grădinii de lângă curte a fost înscrisă cu roșu data 2007.
Proștii nu cred în religie, spuneau ei adesea, care e mai aproape de adevărul despre lume (ontologic) și despre bine și rău (etic și moral), dar cred în idei politice aberante, care sunt aproape toate minciuni și au fost create cu scopul păcălirii lor și omorârii mele.
Am revenit din nou ca să spun ceva evident: fiecare om e liber să aleagă dacă face binele sau răul, atât în politică, cât și în psihiatrie sau religie, nimeni nu obligă oamenii să facă binele sau răul. Nici legat de viața mea. Eu am ales binele mereu, nu am greșit nimic totuși, deși lumea m-a respins complet - acest lucru nu e nici acum necesar. Nu am fost nebună și nu am judecat greșit niciodată.

26.11.25

26.11.25

Alaltăieri am fost în oraș ca să schimb niște euro din chirie și am cumpărat o sticlă Rivex, produs pentru curățat geamurile, fiindcă trebuie să spăl geamul meu și produsul luat de mama miroase foarte urât. Mai întâi am luat cu vreo 7 lei o soluție ieftină, firma mega image, care era și la reducere de preț. M-am plimbat mai mult apoi pe Moșilor, fiindcă vroiam să profit de ocazie și să fac mișcare și mai vroiam și să mai văd lumea de acolo. Nici nu mi-am dat seama că din sacoșa mea a picurat soluție albastră, inclusiv pe pantalonii mei roz deschis, până s-a goliut sticla pe jumătate. Ei spuneau că probabil casiera de la mega iar și-a bătut joc de mine și că poate ea a desșurubat cu rea voință sticla de loțiune. Am aruncat-o și am cumpărat 2 sacoșe curate și altă sticlă, mai mare și cu prețul mare, 14-15 lei.

Ieri am fost la Gheață cu diverse treburi, inclusiv pentru tipărirea unui rezultat medical al mamei și mi s-a întâmplat un lucru foarte periculos: m-am împiedicat de unul din numeroasele obstacole înălțate pe asfaltul vechi de când eram copil (pe alocuri așa este, nici acum nu l-au înlocuit!) și era să cad sigur, dacă nu mă sprijineam puțin de un panou ușor cu reclamă pentru acel magazin de xerox și asigurări etc. Panoul s-a înclinat, fiind foarte ușor, chiar s-a deplasat, dar a opus o ușoară rezistență și astfel m-am redresat în ultimele fracțiuni de secundă. Dacă nu ar fi fost acel panou acolo, riscam fracturi grave și ședere la pat, închisă în casă, ceea ce ar fi dus la agravarea torturilor diverse asupra mea, căci poziția bipedă conferă vigoare și putere și prospețime și la fel și plimbarea zilnică sau treaba în casă. Paradoxal iar m-a slavat o firmă de asigurare, ca și atunci când am sărit pe geam la sfârșitul lui 98. M-am înpiedicat din mai multe motive, explic pe scurt - după ce am imprimat actul mamei cu rmn care era protejat cu parolă, și după ce operatorul de acolo s-a zgâit în telefonul meu mobil și e-mailul meu (nu mai explic totul) - am ieșit și am uitat acolo sacoșa mea cu cumpărături de la mega. Mi-am dat seama doar la casă la farmacia Dona alăturată. M-am îngrozit, fiindcă nu știam unde am lăsat-o - la mega sau pe drum, pe asfalt, căci m-am oprit să mai fac o poză cu fantasticul roșcov plin de fructe. Am ieșit în goană din farmacie, lăsând medicamentul și banii plătiți la casă, cu speranța că mai găsesc sacoșa pe asfalt și m-am uitat și am văzut că nu e și m-am gândit că poate că mi-au luat-o, căci am mai pățit destule lucruri de acest gen în viață. M-am repezit la dreapta și priveam pe trotuar înainte și astfel, în grabă, nu am văzut denivelarea și m-am împiedicat, am încercat disperată să mă redresez și abia apoi am văzut afișul de podea cu reclamă și m-am sprijinit în el și el s-a deplasat, dar am reușit să mă redresez complet. Riscul a fost foarte mare. Unul a spus în mintea mea că a fost un atentat la adresa mea. Operatorul de la asigurări mi-a spus că a văzut că i-am deplasat panoul și eu i-am ăspuns că era să cad și că m-am prins de acel carton/plastic. Eu m-am împiedicat de multe ori pe acest drum dus-întors la Gheață, fiindcă asfaltul, pietrele de trotuar sunt forte vechi și fiindcă mă împiedic dacă sunt obosită, căci comanda de înălțare a piciorului stâng, cel amputat, este corectă ca apreciere a înălțimii, dar bontul meu, fiind obosit și agățat de oameni care îmi vor răul, nu reușește să se ridice la înălțimea dorită. Dacă nu sunt obosită, merg bine, chiar dacă sunt obstacole și denivelări. Zilele trecute m-au și lovit cu dureri mari și îndelungate în bont, de multe ori. M-am întors spre casă și am intrat în curtea școlii, la intrarea profesorilor, ca să stau puțin pe o bancă să mă odihnesc. M-am așezat pe cea mai îndepărtată bancă. Acolo e puțin ciudat, căci este ridicat, nu știu de ce, bustul unui francez, individ de mică importanță culturală. A ieșit o femeie necunoscută din școală și m-a salutat în mod paradoxal și i-am răspuns totuși, mirată, și apoi ea s-a dus către mașina ei micuță și a început să ambaleze motorul, dar foarte mult timp, deși nu era frig afară, și mult fum urât mirositor îmi venea în nas. Apoi m-am mutat și a plecat și ea. Slavă domnului, am scăpat și sunt teafără.

27.11.25
Am uitat să notez că, în ultimele zile de curățenie, am dus afară, în garaj, toate dovezile concrete despre viața mea, care arată clar că nu am fost nebună niciodată și că am fost un om bun și inteligent etc. - adică diverse hârtii și alte lucruri intime, pesonale, scrise, desenate de mine cu mult timp în urmă, la 15-16 ani sau mai înainte chiar sau ulterior. Oricum acum vor fi distruse de șoareci și de condiții vitrege sau vor fi furate - dacă e să reușesc ceva, voi reuși și fără acele dovezi și lucruri dulci-amare în amintire. De-a lungul vieții am ținut la acele obiecte nu doar ca dovezi clare ale adevărului despre mine, fiindcă unii (de exemplu psihiatrii și mama) mințeau clar, dar am ținut la ele și fiindcă eram rănită sufletește și necăjită și ele îmi aminteau de binele și emoțiile luminoase și amintiri frumoase din copilărie și tinerețe. Acum nu mai am nevoie de ele, fiindcă oricum am regăsit fericirea, chiar și în izolare și tortură sau otravă. Oricum nimeni nu a fost interesat vreodată de adevărul despre mine și de aceste dovezi materiale clare. Am explicat că, de-a lungul timpului, am adunat și aveam în casă dovezi clare și suficiente că tot ce am scris pe acest blog e adevărul și dovezi clare despre cum am fost ca personalitate întreaga viață. Totodată, în cea mai mare parte, blogul conține adevărul concret, fapte adică și obiecte clare, astfel încât nimeni nu poate crede, dacă are gândire logică, că eu aș minți sau fabula, dacă mai adaugă și câteva date clare despre calitățile mele. Și toată povestea vieții mele este coerentă și logică ca întreg și în în mod cert eu nu înțelesesem totul când am început să scriu acest blog. E clar de tot și se poate dovedi că nu am încercat să manipulez pe nimeni. Oricum se vedea clar că eram mereu lucidă și orientată spre exterior și spre realitate, oricât de dură, nu spre mine însămi și spre imaginație. În timp ce unii mințeau fățiș despre mine timp îndelungat și eu eram izolată. Chiar și acum, din când în când, tot intră unii cu ideea că tot ce am scris e adevărul, ca și cum abia acum ar înțelege acest lucru și ar fi șocați, dar de fapt ei sunt ipocriți și vor doar să mă lovească și să îi manipuleze pe cei proști. Totuși, ei spun că absolut toți intelectualii cât de cât lucizi au înțeles clar că tot ce am spus e adevărul, dar toți vor să mor din alt motiv. Ce? Ei au spus în trecut că numai și numai faptul că i-au mințit pe proști despre mine întreaga mea viață. Și totuși, e greșit și poate că se vor răzgândi. Afară plouă.

17.12.25
La sfârșitul lui noiembrie mi-a fost întreruptă conexiunea cu internetul în timp ce mama nu avea nicio problemă, am crezut că trebuie reparat computerul, am încercat în toate felurile mai multe zile la rând în zadar; azi, 17.12.25 am deschis întâmplător internetul pe computer (stație) și am descoperit că s-a restabilit sau s-a reparat de la sine. Oricum nu contează foarte mult, căci nimeni de pe facebook și de oriunde nu mă contactează și nu are nevoie de mine. E mai bine poate că nu am mai intrat online mai mult timp, adică nu la pc, ci doar pe mobil sau tabletă.
Oamenii cei răi au continuat să mă lovească, să mă tortureze și să mă otrăvească, ca întotdeauna. Însă acum trei zile, deci pe 14 decembrie, duminică seara, au năvălit monstruos peste mine și m-au măcelărit cum nu s-a prea întâmplat niciodată sau foarte rar doar. Am crezut că mor și am suferit mult, m-au torturat extrem mai multe ore, s-a făcut frig tare și chiar ger, așa cum s-a făcut mereu când eram torturată groaznic și s-a făcut mereu cald dacă eram torturată doar moderat. Totuși e greșit și, în realitate, cum am explicat de mulți ani deja, ei nu trebuiau să mă tortureze deloc și nici să încerce să controleze vremea prin torturarea mea. Nu ar fi fost nimic rău. În următoarea noapte, pe 15 noiembrie, încă mă simțeam foarte rău, după ce am cam zăcut toată ziua și apoi m-au frecat în somn de vreo 5 ori, m-am trezit de multe ori și apoi adormeam iar și iar mă trezeau - astfel că m-am trezit obosită. Mi-am dat seama că, în prima zi de tortură oribilă, uitasem (poate chiar 2-3 zile) să iau un medicament important pentru inimă, fiind manipulată de o anumită femeie monstruoasă în acest sens și de aceea am fost lovită în inimă foarte tare. A treia noapte, aseară, nu am mai uitat medicamentul și nici somniferul, că și pe acela îl uitasem, și am dormit dusă, dar dimineața m-am trezit cu cearceaful făcut ghem, ceea ce nu mi s-a întâmplat niciodată, poate că m-au frecat în somn în așa fel încât să nu mă trezesc, că ei mă consideră ”legumă”, din câte au spus iar. Nu știu sigur ce a fost. Oricum, asta e, dacă vor să mă omoare, mă omoară, dacă vrea și Dumnezeu așa. Eu am spus demult adevărul tot și am înțeles că pe nimeni nu interesează faptul că sunt torturată și omorâtă - probabil că și pe dvs. v-au mințit că sunt doar torturi din partea unor medici sau altor potentați și că sunt nebună, dar de fapt e vorba de o crimă reală - care nu trebuia și nu trebuie să se întâmple, v-au mințit că e ceva necesar.
Aseară mi-au spus în gând că poporul, deși eu nici nu bănuiam nimic niciodată, a fost mințit că eu mă frec sexual și în acest fel îi omor sau îi torturez și îi îmbolnăvesc pe ei. Este ceva total exclus - ceva imposibil, nu avea cum să fie așa. Am explicat acest lucru foarte clar de multe ori și poate că voi mai repeta o dată. Iar în afară de acest lucru de asemenea nu am avut nici cea mai mică greșeală întreaga viață. Și nici defecte, deloc. Ei spun mereu că oamenii mint cu toții și simultan mă omoară. Nu știu nimic despre așa ceva. Oricum ei, aceștia care îmi vorbesc în gând adică, îmi vor moartea și de fapt mă lovesc, ei, și au diverse stratageme prin care îi manipulează pe proști, și în mod sigur și pe dvs., cei care citiți, astfel încât cu toții credeți că trebuie să fiu omorâtă. Ieri, pe 16.12.25, am fost la d-na Ghica și iar au ieșit multe mașini, bară lângă bară, în calea mea și am fost agresată oarecum, dar aseară, chiar și la ora 9 seara, mă simțeam mult mai bine ca de obicei, ieri seară nu m-au masacrat. Ei spun acum din nou că întreaga omenire e condusă de oameni extrem de răi și întunecați, de asasini monstruoși, care au plătit Mafia și mafioții învecinați cu mine întreaga mea viață ca să mintă despre mine și să mă omoare, cu scopul menținerii în vigoare a unor minciuni politice aberante, dintre care unele minciuni despre care eu nu știu nimic erau chiar despre mine. Ei spun că absolut toate puterile politice vor să mor, fiindcă niște politicieni proști și răi au mințit despre mine. ?!! Pe lângă aceasta, nimeni nu s-a apropiat de mine întreaga mea viață, spun ei, ca să nu fie și ei omorâți de mafioți. Iar toți proștii cred că trebuie să mor fiindcă li s-a băgat în cap că am suferit prea mult și mai ales că nu am greșit nimic niciodată și toți proștii s-au repezit la mine sau m-au izolat crezând în mpod absurd că eu am greșit ceva și preferă să mă omoare monstruos decât să recunoască că au fost păcăliți și că mi-au lovit capul prea mult timp și foarte monstruos, deși am fost mereu un intelectual normal și de valoare.

Nu mi-am imaginat niciodată că proștii ar crede că eu mă frecam și că le eram dăunătoare și că de aceea mă atacau mereu. Voi explica ultima oară de ce mâine și mai doar am acele bilețele vechi, din urmă cu mai multe luni, dacă mai țineți minte, unde am notat pe scurt câteva lucruri, nu știu dacă îmi voi mai aminti acum ce am vrut să scriu atunci, că atunci nu am apucat să termin din diverse alte motive.

24.12.25
Acum două nopți mi-au încolțit ghioceii sub geam, nu e vina mea că e un pic prea devreme poate. Cu mai mult timp în urmă a răsărit o nouă plantă fragedă, dicotiledonată, peste tot prin curte și pe stradă și în restul localității Voluntari. Am căutat pe internet identificare cu o aplicație de botanică și nu a reieșit clar ce era și aplicația mi-a înhățat pe loc 50 de lei, destul de mult pentru mine și am putut scăpa de o nouă taxare cu 50 de lei numai vorbind cu cei de la Orange, care au blocat de la centru orice aplicație de pe internet care ar lua bani prin factura mea Orange, căci, din păcate, degeaba am dezinstalat aplicația vinovată și în plus nu exista nicio altă metodă de a scăpa de plata recurentă. Poate că ei erau de vină, poate ei înhățau bani prin astfel de șmecherii.

25.12.25

Întotdeauna m-am rugat și pentru ceilalți, nu doar pentru mine. Eu nu am avut noroc, dar e complet greșit ceea ce fac ei asupra mea aproape zilnic. Îmi cer iertare că scriu încă o dată adevărul, chiar de Crăciun, nu vreau să vă amărăsc, dar, din câte s-a observat de mult timp, absolut nimănui nu îi pasă de mine oricum, sau toți cred că eu trebuie să fiu măcelărită încontinuu, ceea ce e greșit.
Aseară, în Ajunul Crăciunului, precum de multe ori în viața mea, m-au torturat cerebral înfiorător și mult timp. Unul a zis iar că ei m-au masacrat din nou, doar de dragul menținerii în vigoare a unui sistem social-politic vechi, complet monstruos asupra mea, care m-a măcelărit și persecutat din copilărie. Altul a zis că m-au căsăpit înfiorător numai de dragul creării unei brume de zăpadă, care de fapt nu era necesară și pe care au creat-o prin măcelul asupra mea. Unul zice că ei, în loc să masacreze în acest scop pe cei răi și păcătoși, m-au măcelărit pe mine, deși nu am mințit nimic toată viața și am fost numai binele și nu am greșit nimic și nu am făcut niciun rău etc.
Aseară mama a fost iar sunată de o negresă de-a ei, probabil din țara Congo Brazzaville la a cărei ambasadă a lucrat ea. Beatrice, cu care ea a vorbit în franceză . Azi iar s-a băgat peste mine una în franceză cu ideea că ”elle ne va agenouiller jamais” cu care probabil că i-au păcălit pe proști.

27.12.25
Așez aici 8 poze cu camera mea, așa cum este azi, așa cum am visat mereu să am o casă, cu mobilă și nouă și veche, cu motan și 2 tablouri cu mușama colorată numită de unii pânză, cumpărate online, alese de mine, cu circa 150-200 lei bucata. Poate voi mai trăi încât să am bani să schimb treptat toate vechiturile mai urâte care mai sunt în casă. În ansamblu nu am cheltuit mult și mai am încă 40 000 de euro în bancă, din moștenire, dar, deoarece pensia mea e de numai 1280 de lei, adică pensia minimă în România (am înțeles că unii nu vor să am nici atât, dar e greșit așa ceva) e necesar să completez din bancă ca să pot trăi, lunar o sumă de 200-300 de lei. Pentru medicamente și igienă și hrană, nu pentru mofturi. Abia anul acesta am reușit să îmi termin de aranjat camera cum am dorit. Deocamdată a fost posibil fiindcă viața mea a fost mai ușoară, fiindcă e încă mama în viață, care are și ea o pensie, nu cu mult mai mare, nici ea. Astfel am amenajat camera mea treptat, în mai mulți ani. Abia acum e totul bine. I-am propus mamei, în ciuda răutății ei, să îi cumpăr și ei mobilă nouă pentru cămăruța ei (camera ceva mai mare, din spatele casei mi-am lăsat-o mie), dar a refuzat cu încăpățânare. Am povestit totul despre mine și postez aici și camera mea, care de fapt mă reprezintă oarecum azi, care este o parte din viața mea, și sper că veți înțelege că e greșit să mă loviți profitînd de aceste poze cumva, în realitate eu le postez fiindcă sunt complet izolată de zeci de ani, din 1984, deci de 41 de ani, complet, complet izolată, deși nu am fost nebună niciodată și nu am greșit nimic și nu am avut nicio influență rea asupra nimănui. Omul are și o dimensiune socială, e normal să nu fii complet izolat, așa cum sunt eu, dacă ești om. Eu nu am fost robot și nici animal, sunt om și asta am fost mereu. Iubesc și am iubit oamenii frumos, țin la viață. Este vorba de o cruzime foarte mare, tot ce am scris e adevărul, în cele mai mici detalii. Nu e bine și nu e necesar să mă omorâți, nici acum. Ei spun adesea că absolut nimeni nu crede adevărul, și toți cred numai minciuni despre mine, în afară de ei, care dețin monopolul informației. Ei spun că niște oameni extrem de răi și nebuni au primit mulți bani ca să mă omoare și idioții se bucură și nu pot înțelege nimic. Voi mai scrie puțin doar, apoi voi închide și acest blog definitiv, absolut sigur, cam peste 2 săptămâni.

30.12.25
Am fost la d-na Ghica azi, cu treburi. Spicuiesc câte ceva din ceea ce au spus unii peste mine. A intrat unul iar în engleză cu ideea ”otherwise we can't kill her" - tradus ”altfel nu o putem omorî”. Și totuși nu trebuie să fiu omorâtă și niciodată nu a trebuit așa ceva, e greșit. Vă mai rog încă o dată, ultima oară - mai dați-mi doar 3 săptămâni să mai explic încă o dată câteva lucruri - poate că nu ați reușit să înțelegeți adevărul tot, deși de mult am explicat totul. Sunt din nou convinsă că de data asta veți înțelege și nu mă veți mai omorî sau nu veți mai vrea să mor și veți înțelege că e greșit să mă omorâți. A intrat altul cu ideea că eu sunt bunătatea absolută și altul în derâdere ”nebunia absolută”. Nu am fost niciodată nebună, nici în sens psihiatric sau psihologic și nici un om prost sau cu gândire greșită. Ei puneau că există unii idioți care cred, în mod ilogic și fără să se intereseze în sens concret, fără să știe nimic practic, că boala psihică și închiderea la spital a individului se datorează unor idei greșite sau unor sentimente anormale etc. Nu am avut niciodată gânduri rele sau greșite sau delir și încă se poate dovedi aceasta. Scrierile mele nu sunt ”periculoase”, și aproape toate scrierile (cu unele excepții, dar nu multe) ale celor acceptați și publicați sunt ceva întunecat și adesea rău și adesea stupid etc. Așa este literatura, mai ales proza, așa este istoria. În filozofie și în filologie și în unele creații lirice mai există și lumină și bunătate și frumusețe clară. Ceilalți nu sunt întunecați sau răi sau triști datorită mie. A intrat și una cu ideea lor repetată deja că ”cancerul ei nu mai poate fi vindecat”, ca să justifice că mă lovește sau eventual că voi muri cu otravă sau altceva. Probabil că minte ca să înhațe alți proști, au mai zis așa de mulți ani (10-15 ani). Nu mă interesează opinia ei în acest sens și nici nu mă mai deranjează. E unul care a intrat mai demult cu ideea că tot ce știe el despre lume și viață se datorează inteligenței mele și blogului meu și totuși crede că e îndreptățit să mă omoare, ceea ce e pur și simplu ridicol și complet greșit.

3.01.26
Ei au continuat să mă lovească și să mă amenințe mereu de moarte, inclusiv azi, nu mai notez cum. Acum mi-e cam rău, mi-au pus multă otravă de multe zile și au spus că mi-au vizat inima și simt că abia respir și abia merg chiar și pe drum drept. (Azi au început din nou cu ideea că el e foarte trist, fiindcă mama mea vrea neapărat ca ei să mă omoare, ceea ce ea spune și vroia de fapt de când eram copil, deși e ceva greșit și ei trebuie să asculte de ea.) M-am hotărât să mai scriu câteva zile, maximum 3 săptămâni de acum și să închei apoi acest blog, singura mea pâlpâire în lume și apoi nu voi mai scrie, orice ar fi. Nici nu voi mai vorbi deloc cu voce tare în camera mea. Am fost aproape complet izolată întreaga viață. Dacă nici acum nu vă voi convinge să nu mă omorâți, asta e, voi muri, dar e greșit, e ceva rău și nu e vina mea. Poate că totuși veți găsi ceva bun în ceea ce am scris de-a lungul vieții și veți înțelege de ce încă mai notez câteva lucruri încă o dată în finalul acestui blog. Nimic din ce am spus nu a fost vreodată iluzie, deja am scris totul de mult, dar vă mai, îmi mai, ne mai, acord o șansă de reușită. Am scris și foștilor mei colegi și profesori de la psihologie de mult timp tot adevărul practic, înainte de a începe acest blog, dar se pare că ei au ales să mă lase morții sau milei publice, dacă ea ar fi existat. Poate că mulți dintre dvs. nu cred ceea ce am povestit, unul din motive find acela că e vorba de fapte groaznice și eu am fost un om foate bun și foarte inteligent, deși respinsă de toți, deci pare incredibil și practic fără nici cea mai mică șansă nici pentru sine și nici pentru a face ceva pentru alții. Deși puteam, nu eram bolnavă psihic cu adevărat. Pare incredibil și fiindcă am fost un om foarte inteligent și bun și mama mea un om extrem de monstruos, ceva indicibil aproape, ceea ce vă face să credeți că mint sau delirez. Mai ales cei buni și proști nu pot crede sau cei îndoctrinați cu aberații psihologice despre relația mamă-copil. Sunt multe alte motive pentru care mă respingeți și nu mă credeți - unul fiind și că am repetat adesea anumite idei și asta le-a tocit treptat sensul și valoarea și nu le mai puteți vedea cu ochii curați, ca și cum ați citi prima oară și totodată societatea își modifica în rău percepția persoanei mele, pe căi uneori invizibile, astfel încât chiar și un om tânăr și pur m-ar citi probabil azi altfel decât m-ar fi citit acum 20-30-50 de ani, când erau alte valori și percepții ale vieții în societate. Fiindcă am tot repetat unele lucruri ați început să credeți greșit că e boală psihică. În cele ce urmează voi relua doar câteva din temele dureroase mai des rostite de mine. Repet, dacă ați citi - dacă sunteți câtva lucizi și mai inteligenți, veți înțelege cu claritate că nu am fost nebună în niciun fel, că tot ce am gândit a fost normal și bun și la fel și sentimentele mele, chiar dacă am fost monstruos torturată mereu și izolată. Nu am fost nebună din cauza unor traume psihice și nici altminteri. Veți vedea clar și că tot ce am spus a fost adevărat, mereu și mereu, și că nu sunt marcată prea mult de trecut, ci un om cu mecanisme normale de apărare și adaptare și cu reală bucurie a vieții. Puteți citi în ordinea în care am scris și veți vedea că nici eu nu am înțeles totul la începutul scrierii, dar treptat am completat ce nu pricepeam la început. Nu am modificat nimic, poate că sunt doar câteva mici greșeli de logică sau incertitudini de-a lungul întregului blog. Am specificat unde nu știam și m-am detașat clar de gândurile altora din capul meu. Nu aveți cum să găsiți niciun fel de delir al meu și nici măcar idei delirante - citiți cu atenție și veți vedea sigur că nu suunt decât fapte clare, nu sunt interpretări și că e exclus să fie ceva inventat sau visat sau delirant. În ciuda izolării, am fost un om deplin ca rațiune și gândire și frumusețe interioară. Repet, nu am greșit nimic, în afară de trei detalii, dar insignifiante de fapt în contextul în care au apărut, datorate ignoranței și tinereții - am început să înțeleg absolut totul pe la 35 de ani și de atunci nu mi-au mai lăsat contact cu aproape nimeni. Repet, deși nu credeți am fost numai binele mereu, în cele mai mici detalii, e greșit să fiu omorâtă, citiți tot ce am scris, cu atenție, și veți înțelege. Nu am mințit niciodată și nu am prezentat niciodată faptele într-o lumină falsă. Nu am greșit niciodată, nu am fost niciodată ceva rău, dimpotrivă. Puteam dovedi totul, absolut tot ce am scris. Cu certitudine nu am gândit răul despre nimeni, niciodată. Cu certitudine nu am uitat nimic esențial, absolut sigur nu am vrut niciodată răul nimănui, deși am fost incredibil de monstruos lovită și urâtă de oameni care nici nu au vorbit cu mine - nici ei, nici alții. Totodată nici nu am făcut răul niciodată. Aceste lucruri puteau fi și dovedite. Fiind complet izolată, nici nu aveam cum să fac rău cuiva și oricum afost clar că eram un tip umanistic de inteligență, acel tip care nu face răul și destul de inteligentă ca să nu fac răul cuiva. Era totodată exclus să fi fost nebună și se poate dovedi și acum. Încontinuu, peste 50 de ani, am fost binele și un om virtuos - deși nu am avut comunicare (decât puțin) nici măcar cu membrii familiei mele, care au murit unul câte unul, și nici măcar nu erau decât câțiva, iar mama începuse să mă chinuiască de când eram mică, la început doar ea și apoi și tata, când m-am mutat cu părinții (tata nu era, în mod evident, tatăl meu biologic, dar eu nu am observat asta clar și definitiv decât după moartea lui). Dacă ar fi să trăiesc iar, aș fi la fel, nu aș greși nimic și nu aș fi răul. În cele ce urmează nu voi adăuga alte fapte, că nu am ce, voi relua doar câteva teme des expuse anterior și voi puncta doar câteva lucruri care poate nu au apărut clar. Din păcate, unii spun adesea peste mintea mea că nimeni nu mă crede și toțăi vor să mor, fiindcă unii oameni au mințit pe față și grosier în permanență proștii despre mine, deși și acum sunt izolată și așa a fost mereu. Sunt și acum numai binele și un om deștept și nu cred că răul și minciuna sunt o cale bună de urmat, dar nu am cum să vă conving. Eu am dreptate, chiar dacă forța brută se îndreaptă asupra mea. Eu am gândit binele și nici măcar nu am gândit ceva rău despre alții, am spus doar adevărul, care era necesar. Adevărul nu face rău, nu are cum, cel mult dispar anumite lucruri rele și idei greșite, nu persoane sau ființe sau obiecte dragi. Adevărul nu face rău decât dacă e privit strâmb. Nu am ascuns nimic, nici nu am uitat, cu certitudine. Am iubit oamenii și viața și am iertat de mult timp absolut toul, nu am greșit nimic, nici în acest sens. Am spus totul din diferite motive, dar oamenii sunt îndobitociți sau manipulați să mă omoare. Unii spun mereu că nimeni nu vrea să renunțe la minciunile despre mine, fiindcă ei au profitat de necazul meu și m-au folosit drept propagandă și țap ispășitor politic, să îi mântuiesc eu de păcatele și vinile lor, și nu vor să renunțe la minciună și teatru și circ hidos, chiar dacă mă omoară, fiindcă acestea le oferă o anumită ordine socială, o anumită organizare la care ei nu vor să renunțe și anumite privilegii și putere asupra proștilor. Nu s-ar fi întâmplat nimic rău dacă nu mă omorau, e greșit ce cred ei. În mod foarte clar eu nici măcar nu am avut legătură, nici indirect cu politica, ceea ce era un atu în plus în favoarea acceptării mele în lume, fiind și mai nevinovată. Altfel, dacă nu aș fi fost așa, oricum nu aș fi reușit nimic, dat fiind contextul. Am fost evident orientată spre cultură, mai ales filozofie și filologie, nu aveam cum să fiu vreodată interesată de politică, decât în linii filozofice mari, teoretic. Am fost complet fără niciun interes politic, nici măcar în știrile din mass-media (o singură perioadă din viață m-am uitat, dar nu am fost vinovată de nimic). Nici măcar nu am vorbit în gând, numai de câteva ori m-au contactat, să mă întrebe dacă am greșit nimic și am spus adevărul, că nu am greșit nimic. M-au torturat cutremurător. Acum a intrat unul în engleză țipînd în capul meu că trebuie să mă omoare - repet, e greșit, și sunt iar monstruos torturată. El spune că eu am spus minciuni- nu, nici măcar una întreaga viață, e adevărul, nu mă înșel, nu mint. Sunt exact genul de om care nu minte niciodată, indiferent de orice. Și alții au observat asta. Minciuna e ceva rău, pe mine mă oripilează, și adesea poate duce la crimă, adevărul niciodată - adevărul înseamnă mereu iubire, înțelegere a tot, iertare, acceptare și pace. Acum sunt din nou torturată oribil în cap. Probabil monștrii care mă torturează au fost îndoctrinați întru rău, cum mi s-a spus adesea. Azi iar s-au referit la ce a fost cu vechiul Dumnezeu, cea care a fost omorâtă înaintea venirii mele pe lume - ei spun, dar poate nu e așa, că hippioții au fost îndobitociți că era ”corect” să fie ea omorâtă și credeau că trebuie să o f-tă și să o omoare și ea a fost de asemenea binele desăvârșit. Eu nu am gândit răul niciodată, practic nici nu am gândit despre alți oameni nimic, doar puțin despre familia mea, fiind oricum prea tânără ca să îi înțeleg și respinsă de mică. Iar despre mine nu am gândit la persoana a treia niciodată, nici bine și nici rău, așa cum alții poate au gândit și cei răi sau proști au fost mai mulți. Eu nu aș fi gândit răul în ruptul capului despre un om evident singur, ca mine, cu atât mai mult un om clar chinuit, foarte sărac o viață întreagă, singur mereu, și vorbit de rău de foarte mulți proști, deci era clar că are dreptate. Nu am avut probleme de autostimă, disprețul și ura lor nu sunt din cauza mea sau a faptelor mele.

Am notat faptul că vărul meu Cosmin, emigrat în SUA cu familia lui, are un băiat pe care l-a botezat Darius. Probabil l-a și botezat la biserica ortodoxă din țară. Am explicat clar cum ne naștem și cum suntem pomeniți și cum murim etc. - astfel încât nașterea unui copil e un travaliu de veacuri și un miracol întru toate. Unul din motivele mai importante pentru care acel copil se numește Darius este că în copilăria mea îi citeam vărului meu Cosmin povestiri istorice care îi plăceau mult și îi inventam povești cu cai și împărați, încercând să îi transmit ceva bun, nu rău! Odată, poate chiar înainte de nașterea vărului meu, în copilărie, am mers la biserica din sat și ascultam pomelnicul popii cu mirare, ca pe o litanie misterioasă, greu de înțeles și numele care m-a impresionat cel mai mult (din citirea Evangheliei probabil) a fost Darius al lui Istaspe, m-a impresionat numele Darius, dar și Istaspe și, fiindcă atunci nu era internet, am rămas cu nedumirirea mea - cine erau?, cine era Istaspe, acest om cu nume ciudat?
Unul din lucrurile pe care le reiau este nevinovăția mea totală -

4.01.26
Aseară iar m-au împroșcat cu ură și minciună și m-au torturat cerebral destul de rău și azi au început imediat ce m-am trezit, cu ideea că ea (eu nu știu cine este ea) nu vrea ca eu să reușesc cumva ceva bun și nu cumva să mă accepte oamenii. Am găsit pe Arte tv, un post fraco-german, un documentar despre România, cu un psiholog care a lucrat în domeniul imaginii publice a unui politician, care ulterior se internează benevol într-un spital de psihiatrie ca pacient și care, mai apoi, este angajat ca psiholog al acelui spital psihiatric și are o viziune inovatoare asupra practicilor terapeutice acolo. Eu am fost internată la psihiatrie acum 2 ani și cred că am uitat să menționez, nu mai țin minte dacă am menționat, că una dintre paciente, care stătea pe bancă cu alte paciente, semăna oarecum cu fosta mea profesoară, Iolanda Mitrofan. Cineva a intrat în mintea mea cu ideea ”cum, chiar așa mult ne-am schimbat?” ca și cum era chiar ea, dar eu nu o recunoscusem. Nu știu dacă era ea. Ea făcea aluzii la chestiuni psihologice din facultate și dormea sau avea drumuri în altă parte a clădirii, undeva dincolo de cabinetele medicilor și psihologului. Acolo era și o bibliotecă înaltă cu câteva cărți la vedere și un televizor pe perete, unde viziona o femeie singură. Nu știu dacă cealaltă pacientă era fosta mea profesoară, dar cert e că au vrut să mă facă să cred că era ea. Nu am întrebat-o cum o chema, fiindcă oricum ea nu a vrut să vorbească cu mine și situația acolo era ceva oarecum ciudat. Mai demult ea s-a purtat cam urât cu mine la facultate, exact cum am povestit, nici mai mult nici mai puțin, motivul aparent fiind faptul că fusesem pacientă la psihiatrie. Soțul ei s-a purtat relativ bine și normal cu mine când eram studentă. Unii indivizi, care mă atacau în gând în limba engleză când am intrat pe facebook cu mai mulți ani în urmă, spuneau ceva despre ea, adică o chemau să le vină în ajutor, ca și cum eu eram ceva rău și anormal sau îi loveam, ceea ce nu a fost niciodată adevărat, ei mă loveau pe mine, deși nu îi provocam și eu eram complet normală mereu. În zona cu rezerve - camere mici pentru pacienți, cu două paturi și ferestre zăbrelite și tavane înalte - la parter, unde stăteam și eu, prima cămăruță era cu confort sporit (și contra cost probabil), avea un singur pat și avea și birou cu calculator și baie personală.

Spicuiri: ”întotdeauna ai fost tu și numai tu și întotdeauna ei au crezut că sunt mai multe, printre care și tu” - acest lucru face parte din delirul politic al unor proști. Totuși nu se înțelege clar mai multe ce. "Poporul român te-a băgat la balamuc fiindcă a fost mințit de familia ta.” Și ce dacă? ”tu ești cea mai inteligentă femeie din lume, nu din România.” Și ce dacă? (asta se leagă de delirul unora că toate femeile inteligente trebuie omorâte și că femeile trebuie neapărat să fie controlate de bărbați, să nu fie deloc intelectuale.)
Azi au mai inventat un alt delir - dar, recunosc, au spus astfel de idei de multe ori în ultimii ani, adică au insinuat, că Francesca, verișoara mea, ar fi luat puterea în România prin minciună despre mine și m-a torturat și persecutat mai mult ca toți cei dinaintea ei, ca să mă distrugă și să mă omoare. Bineînțeles că nu am crezut deloc, niciodată, așa ceva - poate că v-au mințit că eu cred așa ceva, nu știu aceasta. Au zis că ea este complet nebună - eu nu cred. Ei spun iar că toate au făcut la fel - m-au masacrat ca să aibă ele o iluzie a puterii și au mințit grosolan poporul despre mine în permanență. Nici măcar nu știu dacă Francesca e în viață - ea m-a respins complet și nu a vrut să vorbească nici pe internet cu mine, deși atunci era încă în viață - de fapt nu știu ce s-a întâmplat, am văzut doar o poză cu ea pe internet mai demult că a căștigat nu știu ce loterie, un premiu, dar arăta rău în poză și nu am habar ce s-a întâmplat de fapt. Dentista aceea soție a unui arab semăna perfect cu ea și vorbea exact ca ea și nu prea m-a tratat bine. Mi-a luat proteza veche care se rupsese și a lăudat-o în mod insistent că e micuță și delicată și frumoasă și a reținut-o, ca să o taie și să o pună la loc. Când m-am dus să o repună mi-a pus în locul ei una urâtă și foarte mare, evident de altă culoare decât dinții mei, spre deosebire de celelalte proteze ale mele, care sunt drăguțe și finuțe, cum a zis și ea de ele. Aceasta iese în afară puțin, prima era perfectă și era făcută de același medic - care mi-a făcut pe trei părți. De când am fost pe mâna acelei femei am și eu un dinte urât, așa cum avea și Francesca. Am scris tot ce știam despre Francisca și Paul de mult timp. Cred că am scris și despre un lucru ciudat - că în 89, când au început să mă tortureze sexual, să mă violeze de fapt sexual de la distanță ore în șir zilnic, a venit la un moment dat Paul la mine în vizită - ceea ce era foarte ciudat, nu mai țin minte cu ce pretext a venit, nimeni nu venea la mine sau la părinții mei. Cu Paul nu mă mai vorbisem din copilărie. Unii spun acum că el a venit să se ”predea” mamei fiindcă mama luase puterea în 89 prin f_terea mea. Nu are nicio logică ceea ce spune acesta. Eu nu am avut idei greșite atunci legate de Paul, dar am reținut că a venit atunci, fiindcă era foarte ciudat; sentimentele mele erau bune și frumoase, ca și în copilărie, și nu am avut niciodată niciun gând sexual legat de Paul. Mi-am amintit atunci cu emoție frumoasă și puțină nostalgie de vremurile copilăriei, când el venea la Andronache, adică în Voluntari să ne jucăm împreună. Nimic rău, niciodată. Atunci nici măcar nu am legat vizita lui de faptul că eram f-tă sexual zilnic și că credeam că era acel medic-profesor. Ulterior de asemenea nu am făcut nicio legătură cu faptul de asemenea ciudat că, tocmai în 89, tocmai când a venit la Andronache un diplomat de la ambasada mamei ca să ne filmeze, a venit acolo și Francisca, sora lui Paul, în vizită - eu nu o mai văzuzem pe Francisca decât o singură dată acolo în Voluntari, când era tanti Ana din SUA în vizită, dar nu îmi amintesc precis momentul, am găsit poze în culori cu mine și cu ea, mai înainte de 89. Noi nu aveam aparat foto. E posibil ca Franci să fi fost mai mică în poza aceea decât era în 89, acesta e singurul meu indiciu, dar eu nu îmi amintesc să o fi văzut, parcă abia atunci era prima oară - dar absolut cert nu am văzut-o pe Franci decât o dată sau de două ori, nu mai mult, incluzând acel 89 când au ieșit în mod ciudat ambii frați în calea mea. În rest am fost complet izolată din 84 la bloc cu părinții, care mă masacrau monstruos zilnic. Apoi nu am mai văzut-o deloc până când m-am mutat la Perla, aproape de locul unde stătea tanti Piri, aproape de clădirea guvernului din Piața Victoriei, înghesuită cu Paul și Francisca în două cămăruțe mici, ei plecaseră de la părinții lor, unde aveau totuși spațiu mai mult. Abia azi mi-am dat seama că era ciudat că ei doi au apărut în viața mea în 89. Totodată a continuat să fie ciudat în anii care au urmat că și Cătălina a apărut în calea mea - Cătălina era fina lui tanti Piri. Mai întâi când era vânzătoare de pantofi și era vizitată de viitorul ei soț și apoi a venit cu fetița ei la tata (! singura dată când a venit la noi, ideea era că fetița era geniu) și apoi încă de două ori pe Moșilor a ieșit în calea mea - și ea, cu soțul ei, a locuit o vreme, în mod ciudat pentru mine, la colțul Căii Moșilor. Ea a ieșit în calea mea chiar în ziua examenului meu de admitere la medicină. Mi s-a spus că Paul a lucrat la un restaurant în zona Bucur Obor, deci un loc rău famat - unde am fost hăituită și scuipată adesea, și probabil nu doar eu. Francisca lucra în apropierea locuinței cu tanti, la o firmă de turism și a fost să viziteze Roma. Apoi s-a mutat cu nenea Feri când tanti a murit și apoi nu a mai vrut să vorbească cu mine. Eu am fost la nenea Feri o singură dată, când eram copil. El avea bani mulți, și avea două case, și nu făcea un secret din asta, spunea că a fost prizonier în Rusia mai mulți ani (?) și de aceea avea pensie foarte mare. Și că lucrase în construcții, de exemplu în Egipt. Oricum aveam o poză cu el pe cămilă lângă piramide, în costum alb de beduin, poate era doar turist. Nu am înțeles de ce Paul, fiul lui, pe care el îl disprețuia, locuia închis în casă cu el, total izolat, cum sunt și eu cu mama, și a murit la 50 de ani și ceva, deci oarecum tânăr, iar nenea Feri a trăit peste 90 - nu știu câți. Nu am avut niciodată gânduri rele sau sentimente urâte față de verii mei. Nici despre Paul, vărul meu, nu știu nimic și nici măcar dacă mai e în viață. Nu țin minte precis, dar s-ar putea să fie adevărat, se pare că nenea Feri locuia în zina în care a locuit și profesorul meu Vintilă Mihăilescu, profesor de ”etnopsihologie”, la care am fost în vizită după internarea mea la psihiatrie, legat de o lucrare pentru examen, despre țigani, despre țiganii din satul bunicilor mei. Nu este vorba de povestea aceea rușinoasă despre țiganii din nordul țării, când de fapt nu am fost vinovată, cum am povestit, atunci când am cunoscut-o pe Aurora Liiceanu, care s-a purtat rău cu mine - dar poate altcineva o manipula. Acest Vintilă Mihăilescu a murit de covid la Paris în 2021. Tot Vintilă și parcă tot Mihăilescu și tot profesor universitar, era și soțul Cătălinei, care era a treia lui soție. Tot Vintilă Mihăilescu era un vecin, tot profesor universitar, care a murit în urma unei lovituri și mama a fost martor la un proces din această cauză, deși ea nu a văzut cum a căzut el. Nu știu de ce, pe mama a dus-o o mașină a Poliției la Târgu Jiu, la un proces. Ea a mai fost acuzată de ceva ce nu era vina ei, ceva legat de pensia ei de urmaș după tata. Fiica acestui al treilea Vintilă a lucrat ca profesor asociat la facultatea mea de psihologie. Este adevărat, este vorba de o țesătură foarte strânsă, care poate că vi se pare incredibilă, halucinantă, de multe și nenumărate coincidențe și legături, - așa a fost întreaga mea viață, în acest fel sunt susținute în mod real diverse mecanisme biologice și sociale. Acest lucru nu e ceva anormal, este ceva firesc în viața intelectuală, numai că pe mine nu m-au acceptat defel ceilalți intelectuali și au mințit și ei, nu doar poporul. Poporul nu are de fapt nicio vină, dacă ne referim la proști. Toate aceste lucruri par să fie un fel de închisoare a mea sau o plasă în care stau prinși ceilalți oameni. De fapt sunt mecanisme naturale, nu e ceva rău și voi explica pe scurt totul din nou în zilele următoare.
Am remarcat acum ceva timp că Irina Nistor, persoană care s-a ocupat cu cronici de cinematografie, pare să fi îmbătrânit mult în timp scurt și una din monștri spune peste mintea mea că ea, ca și alți oameni, este în dizgrația poporului și este condamnată la moarte prin otravă și alte rele, ca și mine, numai fiindcă li s-a părut că ar fi sub influența mea și că toți oamenii bănuiți că ar fi ”influențați” de mine, deși eu sunt om bun și fără pată de fapt și foarte inteligentă chiar, și am suferit mulți ani enorm și fără nicio vină, toți acești oameni sunt condamnați la moarte și eliminați și mai spun ei că au făcut un adevărat geno-cid, adică ucidere de geniu, cum ziceau despre Ceaușescu, deci de multe milioane de oameni masacrându-mă pe mine, numai cu scopul aberant al omorârii mele, care nici nu era necesară, ci doar pentru a apăra nu știu ce aberații politice și faptul că poporul a fost mințit despre mine. Nu știu dacă au dreptate, dacă îi omoară arbitrar pe oameni, oricum am văzut că, din păcate, intrarea la facultate este condioționată de CV și dosare, deci e posibil ca aberațiile politice să distrugă astfel floarea României și să fie o piedică în calea unei meritocrații eficiente. Pare mai degrabă un act tiranic, dicatorial, o aranjare în functie de bani și poziții sociale. Această acuzație, de aranjare cu dosare a admiterii la facultate a fost pusă în cârca lui Ceaușescu, dar atunci nu era așa, știu că eu și colegii mei intram altfel, în funcție de examene de admitere, nu de trecut, ceea ce mi-a permis să fug la Cluj ca să scap de bătăi și ura părinților.. Azi am deschis tvr cultural și am văzut, dar nu știu dacă e adevărul public sau doar pentru mine - un documentar despre UMF Târgu Mureș, care poartă numele lui Pallade, cel care a luat premiul Nobel studiind interiorul celulei nervoase, a cărui statuie mi-a fost arătată în mod tainic la facultatea de mdicină în sala dinspre intrarea principală, un loc unde am ajuns întâmplător când mă plimbam pe acolo, îndrăgostită de acel medic, dar nu cu scopul unei întâlniri cu el, pur și simplu întâmplător (nu știu dacă el era acolo) și am intrat în clădire și, în mod ciudat, era gol, sau aproape gol peste tot și eu nu m-am temut și am intrat în mai multe locuri și am ajuns într-o sală goală, ca de bal, în care era doar bustul lui Pallade. Negru, din marmură. Bine că nu am pățit nimic acolo. Am mers la întâmplare prin clădire, fără să o cunosc defel, deoarece eram îndrăgostită (totuși! nu nebună) și parcă pluteam și mă simțeam extrem de mirată de și încântată, vrăjită de multe alte coincidențe și frumuseți în ce privește luminile, culorile, sunetele și nu înțelegeam cum e posibil așa ceva. Ușile înalte era deschise, am intrat la întâmplare și fără teamă și am găsit sala cu Pallade. Eu locuiam pe Moșilor unde era aproape de mine cea mai veche casă domnească cu putință, Muzeul Pallady. (conexiune: Pallade-Pallady - Palladium) Abia după zeci de ani am reușit să înțeleg că vorbele toate sunt responsabile pentru învârtirea noastră în lume și ce ni se întâmplă, facilitează fenomene neurolingvistice profunde și complexe. Și nu doar vorbele, ci și alte sisteme informaționale sau stimuli primari. Credeam cu tărie că mă iubea și că îl iubeam, cu atât mai mult după tot sacrificiul pentru el și toată împotrivirea mea inițială. O iubire curată de fapt, de ”fată mare”, cum zicea el despre mine și Luiza, care nu aveam 18 ani încă. Apoi am mers prin Cotroceni și m-am descălțat, cum făcea mama, chiar și în oraș, când ploua tare, în cazul meu erau străzile complet goale și era cald la nivelul solului și mi-era dor de sat și nu erau șanse să apară cineva, fiindcă aproape peste tot era vrajă în jurul meu și nu ieșeau oamenii. Ori poate în Cotroceni erau mai ”adormiți” sau mai complotiști la adresa mea ca în alte cartiere. Urmărind acea emisiune de la Târgu Mureș am văzut un bărbat măsurând cu șublerul o pietricică - poate arheologie? - și vă spun adevărul că ieri sau nu de mult mi-am amintit întâmplător de modul în care măsuram cu șublerul la școală și modul în care lucram la menghină la liceu și menghina care era în reclamă la trecerea de cale ferată între Voluntari și București. Acum s-a construit acolo și Hornbach mare și Kaufland. De aceea mi-a sărit în ochi filmulețul cu șublerul, fiindcă chiar recent de tot mi-am amintit. În viața mea adesea se întâmplă așa ceva și legat de conexiuni foarte apropiate, din aceeași zi sau oră și chiar instantanee. Apoi, una din studente, la medicină parcă, totodată îmbrăcată în uniformă de militar, a spus un sincer ”mulțumesc sistemului”, pentru oportunitățile ei de studiu și formare profesională pe mai multe planuri etc. etc. În Cotroceni, la grădina botanică, există o alee numită demult Aleea Sistemului, nu știu dacă și acum. Când eram copil tata își bătea joc de mine și de sistem cu ideea parodiată ”mulțumesc din inimă partidului”. (continuarea cântecului comunist era ”că-ntr-o zi de sărbătoare ne-a croit drum nou de pionieri”.) Întâmplător azi era vorba de medicii cardiologi și mai ales de chirurgia cardio-vasculară. Cărora le mulțumim tot din inimă. Și era și o invitată de la Bistrița, locul de baștină al acelui medic, unica mea iubire tinerească, și eu am cam fost bușită în inimă zilele acestea de așa-zis expreții care vor să mă distrugă și să mă omoare, plus otrava reală.

5.01.26
Aceste coincidențe la care m-am referit ieri din nou sunt extrem de numeroase și nu se petrec doar la distanță de ore sau de câteva zile, ci și aproape instantaneu - ceea ce nu înseamnă că aș fi nebună, ci că există numeroase cărări subconștiente de stabilizare psihofizică, psihonervoasă, mai ales datorită unor lovituri intenționate și inutile, chiar dăunătoare din partea altora. Am devenit conștientă de aceste conexiuni datorită maturizării și înțelegerii funcționării psihicului meu și al altora, datorită inteligenței - dacă m-ar fi lăsat în pace, probabil că aceste conexiuni și coincidențe nu ar mai fi fost la fel de vizibile - eu cred că ele apar accentuate ca mecanism de apărare și trec în fundal dacă individul e lăsat în pace. În mod sigur aceste lucruri nu sunt ceva anormal decât dacă sunt făcute intenționat de alții asupra mea și, în mod logic, cred că ele există la orice intelectual normal și deștept, așa mi se pare logic, numai că alții nu sunt atenți la ele sau nu sunt așa loviți - și e posibil ca unii să mintă că ele înseamnă boală psihică, dar nu este adevărat, ei poate spun așa ca să fiu eu lovită. În ce privește ideea lor că întotdeauna am fost eu și numai eu, ei se referă la funcționarea psihicului meu și totodată la idei greșite că eu eram ceva ”politic” în raport cu România sau cu alte popoare și asta nu a fost niciodată adevărat - sau un fel de dumnezeu-geniu sau stăpânire, nu conducere politică - deci că aș fi putere, dar nu conducere sau dirijare a cuiva, un fel de baterie electrică, dar nu întrerupător sau dinam care acționează asupra electricității, adică cap (acitate), nu membre. Întotdeauna se referă la faptul că eu am fost același lucru din naștere, ceea ce e adevărat și așa sunt cei inteligenți (cred eu) și aceste conexiuni sunt datorate psihismului întregii lumi și moștenirii genetice și ele există încă de la început, când copilul deschide ochii, când simțurile sale încep să aibă ecou și să funcționeze în lume, deci înainte de achiziția limbajului și toată această ”putere” este firesc preluată din mers, încă de la începutul vieții și individul crește în mod normal ca un copac. Totuși ei cred în mod greșit că eu aș fi condusă de alții, mai ales de ceva politic, sau că trebuie să fiu distrusă sau controlată complet de alți indivizi. Sunt încă om normal și capabil și acest lucru nu e necesar. Este posibil ca aceste conexiuni strânse și numeroase să fie și din cauză că sunt izolată complet de mult timp și nimeni nu mă acceptă. Ca un fel de compensare.

Am mers la Troiță și a intrat iar o brută peste mine cu durere de cap și idei aberante. Unii au spus adesea că acele femei care mă omoară sunt brute proaste, femei foarte rele și proaste, la fel cu mama. E adevărat, violența lor e monstruoasă și fără rost, fără motiv, nedreaptă. Simultan cu vorbele ei nebune, ea a intrat iar cu durere de cap, deși nu era încă noapte, era între ora 4 și 5. Azi, la fel ca în trecut, monstrul a spus că de aia îi este ei ciudă că... explic ce spun ea sau altele din când în când: că îi este ciudă că eu am înțeles anumite lucruri și că sunt mai deșteaptă și i se pare că sunt așa în mod nedrept, că mă aflu asupra lor în mod fraudulos, aranjat de alții, fiindcă anumite lucruri au fost aranjate special pentru mine pentru ca eu să strălucesc. Ea spune că ei nu îl suportă pe el, cel care a țesut plasa în care mă aflu eu în centru și în care sunt și ei prinși, ca niște supuși ai mei. Aceste idei urâte ale ei sunt la fel cu multe idei delirante ale proștilor legate de politică, în special ideile centrate de motivul furtului, jafului, ca și cum eu eram un fel de hoață și trebuia să fiu pusă jos, ca să se ridice alte femei mai adevărate, mai românce. Nu are dreptate, vă explic. Este exact invers. În viața mea hoațele au fost celelalte femei, citiți tot ce am scris cu atenție, a fost așa nu doar prin tehnicile psihiatrice. Lucrurile nu au fost aranjate ca eu să strălucesc, ci ca eu să fiu respinsă și să nu fiu lăsată să fac nimic. Tot ceea ce am înțeles, în mod firesc, adică după 35 de ani, am înțeles singură, absolut nimeni nu mi-a spus și nici arătat nimic, ba chiar mai mult decât atât, am explicat întregi lumi totul fără nicio intenție rea, în sens curat și frumos și drept. Drepturile mi-au fost luate în mod nedrept și am fost în permanență masacrată și izolată total nedrept, fără vreo greșeală și fără vreo minciună și nu a fost nici măcar vreo lege a juglei, a naturii, niciun fel de competiție normală, ci omor cu forța. Am fost cu adevărat un om normal și de o mare și perfectă bunătate și am avut adevărate virtuți, sigur nu am greșit și nu am mințit nimic și am avut idei pozitive și bune despre oameni. Nu am avut nici vreo legătură cu politica. Nu am fost acceptată peste 50 de ani și nu am avut nici drepturi bazale, darmite privilegii. Am fost foarte săracă de mică și chinuită mult în mod real. Evident unii au mințit și despre aceasta. Nu a fost nicin teatru și nici o ”țesere” cu intenție rea și nu știu la ce țesător se referă ei. Nu am de unde ști așa ceva, nimeni nu a comunicat cu mine și nici ”el” - dacă m-a creat cineva, atunci acela este Dumnezeu. Am explicat că o naștere se datorează unui travaliu de secole și că fiece inteligență se naște însoțită deci de o aură personală - poate eu am fost ceva mai bună decât alții și am avut un fel de strălucire din leagăn, ca în poza aceea a mea. Deci meritele acelea tot ale mele erau, erau parte din mine și ulterior s-au developat oameni și situații prin faptul că am muncit mult și minuțios și cu răbdare și că am reușit să nu mor prea tânără și m-am maturizat și am devenit un întreg și am înțeles totul singură. Eu am fost persecutată de mică și lovită zilnic, exact cum am povestit, nu invers. Dar asta nu are nicio importanță. Contează rezultatul, ceea ce am devenit, ceea ce am fost cu adevărat, nu ceea ce cred oamenii despre mine, căci am fost mereu singură și nimeni nu mă cunoaște. Eu am fost în mod clar de mică un om inteligent și foarte bun încă din copilărie și clar de tot eram înclinată spre filologie și filozofie, era vizibil de atunci ușurința mea în lectură și abstractizare, teoretizare, preferința pentru descrieri de natură și meditație. Acest gen de copii sunt capete, nu mușchi sau picioare etc. Cei care sunt orientați spre teorie și, din câte se spunea odinioară, ei se pot dezvolta creativ mai ales la maturitate, cam după 35 de ani deci, sau măcar peste 30 - dacă nu, niciodată. De aceea ei sunt priviți drept încurcă-lume și nu sunt acceptați de mici și sunt eclipsați de cei vioi și strălucitori, de cei cu tupeu și siguranță în ceea ce de fapt gândesc adulții și de geniile superficiale, efectorii, de cei care funcționează la suprafața scoarței cerebrale, de copii geniali sau minune care sunt calculatoare matematice performante sau genii muzicale. Eu nu eram așa ceva și oamenii nu mi-au acordat credit niciodată, deși evident eram inteligentă și citeam mult și aveam clar înțelegere și memorie bună totodată. Eram însă un cap tânăr, și am fost respinsă în special din această cauză, fiindcă eram de fapt un om foarte serios, profundă, nu superficială precum cei cu succes și faimă, dar nu mai trăisem niciodată în mod sigur și nu aveam cum să știu sau să înțeleg totul de la început și nimeni nu îmi spunea nimic, iar oamenii mă batjocoreau fiindcă vroiau să fie mușchii și picioarele unor genii deja acreditate, acceptate, mai norocoase și care se născuseră cu lingurița de argint în gură, cum se zicea că se spune în Anglia. Eram un fel de ”dumnezeu” foarte tânăr, care pare ridicol și este respins de toți fiindcă e tânăr și ceilalți care îl lovesc chiar sunt în mod real sunt influența unora mari și tari și răi. A existat și ideea că numai geniile din alte țări erau acceptabile în România, inclusiv politic, iar despre mine au mințit în mod confuz și complex și ilogic că eram nebună și că trebuie să fiu omorâtă și masacrată continuu ca să fie la putere numai capetele străinilor, care aveau anumite tradiții deja, care nu mă acceptau fiindcă vroiau ca românii să fie mai proști decât ai lor etc. Se pare că eu am avut cu adevărat amintiri încă dinainte de un an, de când mergeam în patru ”labe”, deși încă nu știam a vorbi, dar deja gândeam, deși poate vi se pare anormal - nu era ceva rău, era doar ceva excepțional pe vremea aceea. Am avut chiar mai multe amintiri clare de atunci și obiecte din jurul meu și diverse alte senzații, anumite camere, ferestre și covoare și propriocepție, nu cred că mi-au fost plantate ulterior. Îmi amintesc clar cum mă târam pe sub masă și mă loveam de picioarele oamenilor și de scaune și masă și priveam cu atenție covorul și motivele lui colorate, imaginându-mi bariere și uși și ziduri între diverse fragmente, suprafețe din covor. Deci aveam o mare capacitate, fiindcă pot fi copii f_ți de adulți și care spun ce le sugerează alții, ca niște maimuțe, dar puțini au proprie gândire și conștiință și puțini reușesc să țină minte mult timp fapte așa timpurii în viață. Ulterior, după cutremurul din 77, după ce m-am refăcut din boală, am învățat să citesc singură, literă cu literă, nu este o iluzie, a fost adevărul, dovedind încă o dată caapacitate. Nu știu exact de ce m-au respins, mulți spun că numai pentru distrugerea României, dar eu nu cred așa, cred că de proști. A intrat iar unul gen Lucica Ș. cu ideea că ”Europa moare, Cristina, și noi odată cu ea.” E o idee aberantă politică și nu are legătură cu mine sau cu viața mea, cu certitudine. Și mi-a spus iar așa cu reproș în tonul vocii, ca și cum eu mă bucur că e așa sau că sunt de vină, la fel cum au spus des cu ideea că eu mă bucur de ceea ce e rău și că eu sunt cauza unor lucruri rele. Genul - ”ești mulțumită Cristina.. că etc.” În realitate e invers și eu am fost binele desăvârșit și am fost monstruos torturată mereu și nu am avut niciodată ciudă sau invidie sau ură sau alte sentimente josnice, cum au spus unii mereu. Întreaga viață am fost așa, așa sunt toți oamenii peste un anumit nivel intelectual, mai ales cei din științe „umaniste” sau artă. Se putea dovedi totul, dar am fost izolată. Tot această persoană spunea și că ”el putea să orchestreze totul, Cristina, tu nu poți nimic. ” E tot delir, în mod cert. Poate se referea la tatăl meu vitreg. În aparență el a fost doar un nebun aproape izolat din orașul împăraților, cum erau în cartea Povestea fără sfârșit, adică cu delir politic și aparentă regizare sau orchestrare prin faptul că mă aveau pe mine la mână și eu eram geniu feminin etc.

A intrat unul cu ideea poporul crede că eu sunt o nebună manipulată de ruși. (!?) Totuși nu pot ei și nimeni, nici medicii, dovedi nici măcar că aș fi nebună - cu excepția faptului că am diagnostic și internări la psihiatrie.
Dacă vreun domn sau doamnă sau dacă vreo doamnă sau domn doresc să susțină că sunt nebună manipulată de nu știu ce ruși monstruoși care vor să mă manipuleze din motive obscure, deși sunt singură mereu, complet singură și nu comunic pe internet cu aproape nimeni și nici cu mama aproape deloc (și nu am crezut niciodată că mama e rusoaică, mai știi, poate este; nici măcar nu am citit Rusoaica de Gib Mihăescu). Deci dacă vor să susțină această idee aberantă, îi rog să găsească un termen de comparație - o altă persoană nebună și manipulată de ruși (sau măcar de altă putere politică și să noteze cum se manifestă fenomenul în cazul celeilalte persoane, adică cum o manipulează rușii și cum se manifestă simptomul și ce câștigă rușii manipulând-o. Dacă nu există astfel de cazuri de nebunie, înseamnă că ei susțin că eu am o formă foarte rară de nebunie și că nu îmi dau seama că sunt manipulată de ruși, ca toți nebunii (sau proștii, care nici ei nu pot observa așa ceva). Atunci să îmi explice ei cum cred că eu sunt manipulată de ruși deși sunt izolată de mai multe decenii.
Sunt și izolată , nu ies în lume că nu am bani și nici cu cine să mă văd, viața mea activă constă în plimbări și puțină gimnastică și lecturi în limba română, franceză rar și engleză rar și uneori mici scrieri, ascult muzică clasică și operă și mă informez puțin despre fenomenul cultural din România așa cum apare la tv sau alte media.
Alt personaj a spus că bustul negru al lui Pallade era de bronz negru, nu de marmură - da, îmi amintesc că am uitat din ce era, am scris în goana degetelor; repet că pe întreg blogul meu de memorii există doar mici detalii și rare cu neasemănare, din neatenție cu ceea ce a fost real. Eu cred că mai puțin de 10 astfel de erori, neintenționate.

6.01.26
Ei spun adesea, și ieri, că absolut nimeni nu crede adevărul, fiindcă, dacă credeau adevărul, nu mă măcelăreau așa monstruos și nu o lăsau nici pe mama să mă măcelărească de mică și nu mă izolau complet, cum au făcut viața toată și nu mă tratau ca și cum nu aș fi om etc. Ei spun că poporul nu este așa monstruos, că a fost mințit și că doar greșește. Doar familia mea și alți monștri care se află la putere și mint poporul știu adevărul despre mine, așa spuneau ei. Ba chiar aveau ideea că acest secret monstruos despre cum m-au masacrat de mică le conferă putere asupra proștilor în România și în chiar și în restul lumii și de aceea toți vor să mor și să perpetueze aceeași minciună și organizarea lumii și ierarhiile lor sociale să rămână la fel. Și minciunile cultural-artistice și religioase și psihiatrice să rămână și ele la fel și ei să masacreze altă femeie absolut la fel.
Eu nu știu sigur dacă e așa, dacă într-adevăr nimeni nu crede adevărul, dar oricum toți cred în mod greșit că trebuie să mă omoare. Am de adăugat ceva oarecum ciudat: de un timp, de vreo 2-3 săptămâni adică, mama mea se poartă aproape exemplar cu mine, ceea ce s-a întâmplat foarte rar, cu mult timp în urmă, când eram copil sau adolescentă, dar de fapt nici atunci tot timpul. De fapt juca teatru că e om bun sau normal și poate de aceea nimeni nu m-a crezut. Acum mă înțeapă și vorbește anormal sau rău extrem de rar, s-a schimbat în mod brusc. Cei care nu știu adevărul nici măcar nu pot observa schimbarea și nu pot crede adevărul. Deși glasuri în gândul meu sunt rare în ultimele zile, de obicei numai când mă trezesc dimneața și seara, dar mai rar, mă gândesc că e posibil să fie unii oameni inocenți în preajma mea (dar poate că nu sunt), oameni care urmăresc viața mea fiindcă nu au crezut ceea ce am povestit eu și vor să se convingă dacă așa este sau nu. Așa a fost mereu, tot ceea ce am povestit. Mama a fost ceva monstruos, incredibil, cum spun ei. Nu cunosc cauza acestui fenomen, de ce sau în ce scop s-a schimbat ea complet de o vreme. Dacă e din cauză că mă urmărește cumva cineva, eu îmi doresc să mai țină așa, e mult mai bine și oricum nu am greșit nimic toată viața, merit și eu puțin respect.

Am fost la mega de la troiță, unde am fost tratată destul de urât, adică pe un ton ca și cum aș fi nebună, fiindcă nu aveam bani și calculasem greșit și îmi lipseau 20 de bani etc. Mulți oameni nu cred adevărul despre sărăcia altora sau îi batjocoresc și cred în mod greșit că toți săracii sunt răi sau proști sau nebuni. Ei spun din nou că eu sunt cel mai mare geniu al omenirii (feminin) și totodată sunt cel mai bun om din lume și absolut nevinovat în cele mai mici detalii întreaga viață, dar am fost măcelărită încontinuu întreaga viață, din copilărie de fapt, nu doar din 84 și de aceea absolut toată lumea vrea să mor, ca să nu înțeleagă proștii - adică oamenii buni, care trebuie să fie supuși de cei răi (?!) - adevărul. Ei spun că toți m-au masacrat toată viața din același motiv, și mai ales ”nemții” din blocul 3, care m-au măcelărit monstruos și incredibil și m-au otrăvit înfiorător, și aerul de respirat. Asta s-a întâmplat de la jumătatea lui 2006, când m-am mutat acolo, și, în 2007, România a aderat la UE și în acest fel au avut alte pretexte pentru a mă omorî și a mușamaliza totul. În felul acesta ei spun că au omorât foarte mulți oameni, fiind proști și crezând că trebuie să mă omoare pe mine. Repet, nu am avut vreo înrâurire asupra politicii și am fost numai binele întreaga viață - așa cum și poetul Prevert, care a scris la scurt timp după al doilea război mondial, cerea lui Dumnezeu să nu se amestece în misterele politice ale omenirii și nici în războaiele ei etc. Repet, am fost mereu binele și dreptatea și normalitatea - am refuzat întotdeauna răul, fiindcă am fost un om inteligent. Nici nu am privit știrile măcar, ca să nu se repete fenomenele negative. Mulți proști cred că politica se poate face numai prin cruzime monstruoasă și minciună și inumanitate și propagandă mincinoasă și detenție a celor nevinovați, inclusiv la psihiatrie (așa scrie în istoria recentă) și crime de război și gulaguri sau ghetouri și că interesele politice cer mușamalizarea infamiilor și porcăriilor sexuale și crimelor sau nedreptăților monstruoase. Ei cred așa adesea fiindcă așa a fost scrisă istoria recentă. Poate că și mai demult la fel era, cu o mică diferență, care a permis alternarea unor diferite blocuri politice, fie prin războaie, fie prin alte evenimente marcante (război rece, revoluții, lovituri de stat, război civil etc.) Cât am stat în blocul acela de locuințe mi-a fost pusă multă otravă și în aer. De când stau cu mama, de asemenea au pus uneori ceva care mirosea în aer, când plecam de acasă sau noaptea. În ultimele zile este oribil, când vin acasă miroase oribil și parcă nu se poate respira, e oxigen puțin - veniți dacă nu credeți, poate că veți găsi urme, sau poate că mama măcar se va opri un timp să facă așa ceva, ca să nu înțelgeți dvs. Eu deschid geamul, dar nu e suficient și poate și de aceea am arsuri și mi se aprind obrajii rău. Acum mi-e și greu să respir - ei spun că voi fi omorâtă peste 5 zile - dar poate nu e așa. Repet, în maxim 18-20 de zile de azi voi termina de scris și poate că atunci veți înțelege totul. Mai acordați-mi aceste zile, vă rog, nu mai mult, eu nu am greșit nimic și am fost mereu lovită și otrăvită oribil când am mai rugat, ca să nu pot să exprim tot ce era necesar sau perfect clar. Totuși am reușit, dar mereu toți au considerat că trebuie să mor. E ceva rău și greșit. E ceva bun și frumos ce am scris eu și voi mai scrie, dacă nu voi muri. Sete înfiorătoare, poate tot de la otravă. Unii au spus că e o rușine faptul că am cerșit bani pe stradă, că ei nu ar fi făcut așa ceva, că e o rușine, chiar dacă nu ar fi aut bani de pâinea zilnică. Nu au dreptate, oamenii inteligenți mereu cerșesc. Eram un om foarte capabil și bun, dar nu aveam cum să am bani, nici măcar pentru o pâine pe zi, chiar dacă nu și alte alimente. Oamenii inteligenți sunt conștienți de valoarea lor și de faptul că dacă ei nu mănâncă și se lasă omorâți sau suferă prea mult, suferă și mor mulți alți nevinovați și oameni capabili și știu adevăruri despre cutremure și altele și prin urmare vor cerși, chiar pe stradă, fără rușine, mai ales dacă nu au greșit nimic și nu au mințit dar ceilalți da, și dacă li s-a luat dreptul la muncă în mod nedrept, deși nu sunt nebuni. Este o rușine să nu cerșească, mai ales dacă sunt izolați complet cu forța, ceea ce este inuman și monstruos și astfel cerșitul înseamnă o interacțiune cu alte suflete. Ceilalți oameni care cerșesc sunt răi și chiar nebuni unii și proști adesea, plătiți de alții ca să cer - șească (adesea m-au scuipat și m-au hărțuit și pe mine) - priviți în ochii lor și veți înțelege acestea și apoi priviți în ochii mei.

Spre deosebire de toți anii trecuți în care m-au masacrat cerebral - de fapt intenționat, nu fiindcă eram tarată cerebral și nu eram nici proastă, dar ei sunt oribil de proști și cruzi - acum, de vreo 2-3 luni, am și amețeală ușoară când ei mă f-t la cap. E greșit și nu e deloc bine sau normal. Ei spun din nou că chinezii i-au plătit să mă omoare, alții că europenii, alții că americanii, alții că toți, de-a lungul întregii mele vieți.

7.01.26
Au început din nou să lovească și acum au inventat iar, ca și în alte dăți, ca pentru nebuni, că spusele mele adevărate sunt interpretate drept declarație de război. Repet, nu am avut nicio legătură cu politica și nici cu vreun război, niciodată. Totodată am fost unul din cele mai bune spirite pacifice întreaga mea viață, deși lumea care mă înconjoară cu ostilitate de mică a fost ceva rău și cu gânduri de războaie mereu. Mi s-a mai spus că oamenii au fost mințiți că eu ”reprezint” altceva decât sunt - deși evident sunt eu însămi mereu și numai eu - sau mințiți că în spatele meu, al gândirii mele adică, se ascunde ceva politic sau alți oameni, alți intelectuali etc. Nu e adevărat deloc. Acei ei care intră peste mintea mea, inclusiv acum, sunt doar câțiva oameni nebuni, proști și extrem de răi, mai ales câteva femei brute, una din ele ceva oribil și incredibil, sunt doar câțiva oameni care mă lovesc zi și noapte și ei știu adevărul despre cum sunt otrăvită. Cu mai mulți ani în urmă au fost încă câțiva care spuneau uneori adevărul, care demult au fost înlocuiți de aceste câteva brute. Ei spun că ei nu au cum să explice proștilor că dumnezeu/un geniu - e complet neajutorat, neputincios. Nu sunt deloc neputincioasă, în afară de faptul că sunt șchioapă. Ce ar vrea ei să fac? Să lovesc, să omor?! Eu nu aș face așa ceva. Nu am cum să îi conving să nu mă lovească, să nu mă otrăvească așa monstruos, să mă lase măcar puțin în pace sau să nu mintă despre mine, să nu mă f_tă în cap etc. Sunt izolată de mică deși am fost mereu normală și bună și nu am mințit și nu am făcut niciun rău. Nu am pe cine să conving - și, în plus, ei sunt foarte proști și fanatici, îndoctrinați greșit, și sunt plătiți să mă omoare și nu am cum să îi fac să gândească ceeea ce nu au cum gândi.

Aseară m-au masacrat din nou cerebral înfiorător și azi noapte din nou și azi dimineață din nou și în cursul zilei din nou, astfel încât a fost ceață mare și ziua și a continuat (mama a vorbit cu vecinul în preajma casei mele și am fost iar lovită și iar s-a accentuat ceața și ea a spus că s-a diminuat, mama de obicei minte despre orice), iar după ceață a urmat o atmosferă și cu ceață și cu ploaie fină, îmbăcsită de umezeală și urâciune în înalt. Am și ușoară amențeală, nu de mult timp, cum am explicat. Mușchiul din curtea mea, pe pietre și sub iarbă și umezeeala din curtea mea și după ce m-am mutat în Voluntari în 2018 este datorat în primul rând torturilor cerebrale și otrăvii cu care m-au tratat. Nu este datorat incapacității mele sau nebuniei mele. Au mințit, la fel cum au mințit celelalte lucruri. Lovind în mine ei nu influențează doar cutremurele, ci și starea vremii (ceea ce e logic și normal), regimul pluviometric și mediile temperaturilor minime și maxime. Și viața în general, nu doar viața oamenilor. Când m-am mutat în Voluntari în 2018 creierul meu era încă normal și bun. Monștrii au spus de mult timp și de mai multe ori, ca aseară, că, în ciuda perfecțiunii mele, normalității și bunătății și geniului meu, nevinovăției mele absolute, ei trebuie să mă omoare fiindcă creierul meu a fost f_t. Chipurile de aceea au mințit ei mereu, ca să câștige suportul proștilor să mă omoare - dar nu e bine și e greșit, ei au mințit și asta, la fel cum au mințit mereu. Este psibil, chiar probabil, că chiar și acum pot să mă refac cerebral dacă sunt lăsată în pace și că aș putea chiar să mă refac și intelectual, deși, din păcate, ei m-au distrus în ultimii ani și în acest sens și eram un om foarte frumos în acest sens.

Am fost până în zona Bucur Obor, cu treburi. Ei au zis din nou că vărul meu a fost și cumpărat să mă distrugă și să mă omoare și convins, îndoctrinat treptat că așa e bine să fie. Nu cunosc asta. Am fost la mega și am luat un dero lichid de vase, cum a cerut mama și a curs pe jos, cum am mai pățit cu alt produs mega, cum am povestit. Parcă am pățit ceva și la această clădire - și am pățit și la farmacia alăturată etc. Ea a spus, ca și în trecut, că mie mi s-au făcut intenționat astfel de șicane de mii de ori (e adevărat), am fost mereu hărțuită și persecutată, deși nu am greșit absolut nimic toată viața, și totodată am fost obligată să cerșesc, astfel încât am devenit cocoșată și umilă și chipurile de aceea mă respinge lumea complet - că nu impun respect prin atitudinea mea, modestă și servilă etc. și că nu m-aș putea impune și adapta la viața liberă și de aceea ei toți vor să mă omoare. Este un fleac hidos și nu trebuie să mă omoare din această cauză. Normal că m-aș fi adaptat, eu nu sunt albul luat drept negru în cartea Wilson zevzecul. Dacă voi reuși în sfârșit să slăbesc, ceea ce eu încă cred că așa va fi nu peste mult timp, ținuta mea se va îndrepta. În ce privește servilismul, nu au dreptate. Unii au inventat că mi s-au dat teste, că am fost pusă la încercare și nu am îndeplinit condițiile - nu au dreptate, testele de genul acesta sunt situații anormale și artificiale, care nu pot constitui criterii de caracterizare sau cunoaștere a unui om. Ei nu au cum să mă judece. Mi s-a întâmplat așa ceva foarte des, dar atitudinea mea e demnă și normală și nu mă agit (ceea ce e inutil) și nu mă enervez din cauză că sunt foarte deșteaptă și calmă mereu ca toți cei deștepți, nu proastă. Și total nevinovată. La întoarcere mi-au dat, ca adeseori, un autobuz extrem de murdar, îmbăcsit de praf și cam urât mirositor - aș făceau și cu troleibuze în București și ea intra peste mintea mea ca și cum știa că așa se procedează etc. Ei spun că psihiatra mea e considerată om normal și eu nu și de aceea sunt omorâtă. Nici ea nu a fost real ”considerată” și nici eu și asta nu are nicio legătură cu viața mea sau cu modul în care sunt tratată. Cum credeți că ea, din norii ei de cărți și practică psihiatrică, ar putea înțelege adevărul despre mine? mai ales că psihologul ei a ieșit în calea mea odată exact când am mers la Doamna Ghica? Ei zic iar că eu nu sunt dumnezeu, ci unul din geniile României, un geniu f-t și izolat întreaga viață, încontinuu, despre care toți mint.

Sunt lovită din nou înfiorător în oase, în bont, în coloană și șolduri, coccix, articulația șoldului posterior, nu știu denumirea, dar mai ales în cap și am amețeală ușoară, cum am spus. Ca în fiecare zi, de un timp, ei îi asmut pe oameni asupra mea cu ideea că ei vor muri toți, nu eu. Fuga de realitate nu are niciun rost - repet, dacă oameni inteligenți ar citi blogul meu ar înțelege cu certitudine că tot ce am spus e adevărul, că nu am fost niciodată nebună - nici idei delirante, și nici altfel de tulburare psihică, absolut deloc, în afara unor probleme sexuale cu mult timp în urmă, vor înțelege că am fost mereu un om extrem de bun și foarte inteligent și că nu am mințit nimic niciodată și nici nu aveam acest interes, niciodată. Aceasta e baza despre blogul meu și am fost otrăvită monstruos, nu așa cum sunt otrăviți oamenii în mod obișnuit. Blogul meu este adevărul crud, dar nu e deloc ceva urât sau rău, e numai binele și frumosul chiar, dar cei mai puțin educați sau deștepți nu au cum să judece asta. În afară de adevărul despre viața mea veți găsi și multe alte lucruri. Niciodată nu m-au lăsat în pace când am rugat. Aș dori măcar 15-16 zile și voi termina definitiv de scris totul și nu voi mai reveni, oricât m-ar tortura - dar ei au profitat de orice intrare a mea pe internet ca să se agațe de mine și să mă lovească, mereu.
Unii spun că oamenii credeau că mamaia mea, care m-a crescut, era Ceva sau ”era ea” când eram eu mică etc. sau că era tata sau mama și că era mai bine atunci și că Ceaușescu a construit și eu nu etc. Sau că părinții mei au fost regență fiindcă eu eram copil și apoi am fost înlocuită fiindcă eram inaptă și nebună. Tot așa au inventat că bogații de peste drum, străini de vatră, chinezi și arabi și nu mai știu ce, au fost obligați să fure moștenirea mea și că acum trebuie să mă omoare, fiindcă sunt nebună și inaptă să ”conduc”, ceea ce e minciună - nu am fost niciodată nebună și nici ei nu conduc nimic, ei doar îi conduc adică îi organizează pe oameni să mă omoare, ceea ce nu e necesar și să lovească, niciun alt fel de conducere și niciodată nu vor conduce ceva cu adevărat, în afara unor specialiști în diverse meserii. Au lovit înocntinuu de când eram copil și am fost mereu izolată, dar nici acum nu e prea târziu să fiu lăsată în pace și acceptată. Au mințit clar de când eram copil, așa cum am povestit. Nu am fost înlocuită, acest lucru e imposibil (adică nu pot fi ”uzurpată”, cum au crezut alții povești că au făcut unii) și mereu am ”fost eu”. S-a construit mai mult și era mai bine pentru mulți poate fiindcă atunci nu eram încă f_tă oribil, adică nu din afara mea, decât dinăuntrul corpului, numai prin boli, mereu infecțioase, și în niciun caz în cap sau sexual și nu era mamaia, ci eu am fost acel lucru pe care ei nu știu să îl numească, de când eram mică - voi explica definitiv și foarte clar. Nu eram f-tă monstruos și nu eram încă închisă la psihiatrie. Acum iar a intrat una să lovească și îmi arde fața înfiorător și iar lovește în cap și mă doare și inima - ea face lucrul acesta intenționat, conștient și ar putea să nu facă, nu o obligă nimeni. Eu îmi revenisem complet din tortura psihiatrică din tinerețe și înțelesesem totul și ei lovesc și mai monstruos, din ce în ce. Dacă m-ar fi lăsat în pace, inclusiv acum, totul ar fi fost mai bine, inclusiv construcțiile și viața intelectuală. Normal că nu am avut niciodată legătură cu politica.

8.01.26
Azi ninge acum la mine, dar deocamdată, totul s-a topit. Repet, marea majoritate a crimelor, omorurilor (dacă nu toate) se datorează în ultimă instanță prostiei agresorilor sau lipsei de informații. Și sinuciderile la fel. Aduceți-vă aminte că, poate, și dvs. credeați așa în tinerețe sau poate că și acum credeți așa, dar, din motive obscure, credeți că eu sunt o excepție și că trebuie să fiu omorâtă. Sau credeți că sunt unii oameni mai deștepți ca mine, care știu că trebuie să mor și că trebuie să mor ca să trăiască ei netulburați sau ca să ”conducă” ei omenirea. Nu este așa. Nu am greșit nimic spunând adevărul, poate veți înțelege în zilele următoare - voi explica din nou anumite lucruri. De fapt m-am pripit: cred că totuși cele mai multe crime sunt motivate de jaf - de bani și obiecte, de spațiu și imobile și chiar de anumită poziție mai bună în societate - motiv pentru care, spuneau unii, vor să mă omoare și pe mine, pentru a dobândi nemeritat și fără muncă o anumită poziție strategică și centrală sau ierarhic superioară - alții spun că asta nu e și că toți vor să mor pentru a ascunde că ei sau alții mi-au făcut răul și că s-au înșelat în judecarea mea.

11.01.26

Deci voi continua cea ce mai vreau să scriu și să rescriu pe acest blog, pentru ultima oară și apoi voi închide blogul, oricât mă vor tortura și orice vor spune. Chiar dacă va fi sigur că mor, fiind prea multă otravă și deci cancer, nu voi mai scrie despre viața mea, eventual altceva. Marin Sorescu a scris poezii despre moartea sa, din cauza ficatului, a scris multe, ca un fel de jurnal, în finalul vieții, când suferea, dar eu nu voi face așa ceva. Eu nu îl disprețuiesc, le-am citit și eu. Însă pe mine m-au atacat în mod nedrept și m-au acuzat că am scris adevărul tot și uneori și lucruri frumoase. După ce voi termina de scris va fi absolut clar totul, e imposibil ca să nu înțeleagă totul cei inteligenți, dar e posibil doar ca cei proști să nu creadă adevărul, atâta tot. Eu chiar am fost perfecțiunea absolută, binele în cele mai mici detalii, deși izolaăt cu forța și masacrată înfiorător, fără nicio greșeală. Afară sunt bălți mari și ninsoarea a stat, zăpada continuă să se topească și se simte cam peste 0 grade - dezic prognozele și datele meteo de pe unele site-uri de meteorologie, care spun că sunt acum -3 --5 grade și că se simte și mai rece. 2026, ianuarie, 11, fosta zi de naștere a mamaiei mele. Unii zic că am îmbătrânit prea repede, asta e din cauza otrăvurilor nemeritate și rele, nu din ”inimă rea”. Ei spun că cei mai mulți oameni îmbătrânesc prin otravă și f_tere facilitată de otravă. Nu știu. Azi, pe la ora 15 era slujbă la biserică, cea ce pare ciudat, unii spun că e din cauză că proștii cred aberații și lucruri rele despre mine, și, fiind proști, au crezut mereu răul și eu am fost binele în cele mai mici detalii. Și am fost și otrăvită pe deasupra și izolată, deși am fost perfecțiunea. Nu aveam cum să îi conving să nu mă omoare, cum au zis mulți.

11.01.26 Azi voi scrie din nou, acum sigur pentru ultima oară, totul despre viața mea sexuală. Scriu din nou tot ce a contat, restul lucrurilor nu au importanță deloc sau sunt minciuni ale proștilor despre mine, lucruri la care eu nici nu m-am gândit vreodată. Viața mea sexuală a fost extrem de pură, lipsită de patimi sau păcate, de fapt chiar inexistentă și niciodată ceva anormal. Este normal ca unele femei să nu aibă viață sexuală, să nu fie dorite de bărbați, să rămână fecioare și eu apară dreptul femeii de a rămâne întreaga viață fecioară, chiar dacă nu se călugărește (ortodocșii și catolici mi-au refuzat acceptarea drept călugăriță, deși am fost un om bun și fără păcate, deși aveam necazuri mari și voiam să trăiesc, fiindcă instituțiile lor țin cont de diagnosticul psihiatric și această ordine socială laică contează pentru ei mai mult decât credința și curăția sufletească a unei femei abuzate fără vină de propria familie, amintiți-vă poezia lui Eminescu ”Făt-Frumos din tei”) și eu cred că o femeie, chiar tânără, trebuie să aibă dreptul să rămână virgină, chiar dacă familia ei vrea să o mărite (ceea ce nu a fost cazul meu). Eu am avut o puternică iubire maternă cam față de toți oamenii, mi-am dorit foarte mult să am copii, dar nu am avut visul de avea un bărbat ca soț sau tată al copiilor mei, și oricum am fost izolată toată viața, nu au existat nici femei ca prietene caste ale mele, darmite vreun bărbat. Știu foarte puține lucruri despre sexualitate și despre bărbați (mai nimic, e adevărul, nu aveam de unde) și nu știu sigur dacă există diferențe intelectuale între femei și bărbați. Eu nu am avut dorințe sexuale toată viața deloc, ceea ce unii spuneau că oamenii nu au crezut, și probabil că nu au crezut fiindcă au mințit despre mine, dar de fapt era normal să nu am dorințe sexuale deloc fiindcă am fost mereu izolată chiar, nu doar singură și nu cunoșteam senzația actului sexual, deci era normal să nu am dorințe sexuale. Să fi avut vreun fel de poftă sexuală era imposibil, pentru femeile singure nu e normal să aibă pofte și nici eu nu am avut. În realitate nici nu știu dacă femeile pot avea astfel de dorințe, unii cred că numai bărbații au așa ceva, eu cred că poate și femeile căsătorite sau aflate într-o relație cu cineva. Pe de altă parte, este adevărat că eu, de felul meu, am fost ceva cast și pur și nu prea aveam tendința să fiu interesată de plăcerile sexuale, în primul rând fiindcă am fost un om foarte inteligent și aveam foarte puternice și multe plăceri intelectuale ale gândirii și înțelegerii unor lucruri complexe, ale sistemelor de gândire ale altor oameni și ale simțurilor pure, ale văzului și auzului, fără conotație sau senzații sexuale. Vă asigur că femeile de acest gen, eventual și bărbații, cu cât sunt mai inteligente (și eu evident și dovedibil eram și încă sunt), cu atât sunt mai puțin atrase de plăceri sexuale și nu pot fi ușor impresionate de plăceri, oricât de imense sau cutremurătoare orgasme etc. Adică acolo unde proștii cad în nas, deștepții se țin tari, ca și în alte chestiuni, dureri mari, alcool, medicamente psihiatrice și alte droguri etc. Am înțeles foarte târziu în viață că lumea proastă și rea, lumea de rând, cum spun unii, a mințit despre mine și a scuipat noroi cum se spune, adică idei sexuale urâte legate de viața mea, pentru a justifica tratamentul monstruos pe care mi l-au aplicat, izolarea forțată zeci de ani și ura lumii și otrava și faptul că vor toți să mor și lovesc tot timpul în mine. Acuzațiile acestea absurde se pare că erau de mult timp - aceasta din mai multe motive. De exemplu motivul că unii cred că oamenii închiși la psihiatrie și izolați se masturbează și că masturbația e un păcat. Habar nu aveam că ei așa inventează despre nebuni și că uneori e adevărul - am înțeles greu și târziu. Un alt motiv e că mulți percep plăcerea sexuală, mai ales f-terea mea sexuală (de la distanță) sau masturbarea, a mea sau a oricui, drept fructul oprit, o plăcere sexuală ascunsă și interzisă, un păcat. Nu știu singur dacă masturbarea e un păcat, dar cred că nu este, atât timp cât nu devine viciu și ceva exagerat, un abuz care slăbește sănătatea celui care se masturbează, deci un viciu la fel ca alcoolul sau fumatul, un păcat în sensul că face răul asupra sieși sau a altora. Am avut o profesoară la psihologie, d-na H, care mi-a făcut cunoștință cu un pacient la psihiatrie și apoi am auzit-o vorbind cu cineva despre ”masturbiciu” și am înțeles abia recent că se referea la masturbație, că acel bărbat de aceea a fost închis la nebuni. Unii proști poate credeau și de mine așa ceva. Abia recent am înțeles că unii gândesc complet greșit și agresiv că eu am făcut răul oamenilor masturbându-mă pentru a îi lovi. Eu nu puteam ghici că unii aveau astfel de idei și poate nu le-au avut, poate credeau altceva. Era clar de tot mereu ce fel de intelectual și om eram. Eu cred că viața sexuală în general, inclusiv masturbarea, nu este păcat decât dacă este ceva exagerat și deci dăunător persoanei în cauză. Este greu de stabilit însă ce înseamnă exagerare - nu se pot fixa limite precise, acest lucru diferă de la om la om. Deci poate să fie ceva normal și natural chiar mai mult la un cuplu anume, dar mai puțin la alt cuplu. Nu știu dacă actul sexual în general poate să ducă la lovirea altor persoane, neimplicate în acel act, și, dacă așa este, atunci actul sexual este păcat numai dacă este efectuat cu scopul premeditat de a lovi sau de a omorî. Eu nu am dorit niciodată răul nimănui și nu am făcut niciodată răul, citiți tot ce am scris. Prima oară când m-am gândit la acest lucru, deci prima oară când m-am gândit că poate asta credeau unii despre mine, a fost abia acum câteva luni, când am recitit cartea americană ”La răsărit de Eden”, care face din titlu aluzie la păcatul originar. Prima oară când o citisem nici nu observasem că doi tineri erau supărați că bunica lor dragă și nenorocită, pe care o respectau, murea lângă ei în timp ce ei făceau dragoste și ei nici măcar nu bănuiau aceasta. Poate că actul lor sexual îi agravase starea și îi cauzase moartea. Dar ei erau căsătoriți și tineri și nu păcătuiseră, căci nici nu aveau habar. Acest gen de lucruri este ceva normal și natural, și nu este păcat, chiar dacă unii mor mai repede dacă alții fac sex. Este logic că, fiind o specie cu toții, ne influențăm reciproc, inclusiv sexual, că suntem ca un copac cu mai multe ramuri, că depindem unii de alții și stăm uniți și organizați în familii, care ne ajută să ne naștem, să aveam copii și să murim, împăcați cu soarta noastră de trecători. E logic că unii sunt mai inteligenți și alții mai puțin inteligenți, și cel mai adesea sexul e ceva normal și nu e normal să acuzăm pe alții că ne mor bătrânii din cauza vieții lor sexuale - ea este păcat numai dacă răul este făcut intenționat și țintit, fie prin masturbare, fie prin actul sexual propriu-zis. Poate că așa m-au masacrat pe mine, inclusiv în ultimii ani. Eu nu am făcut niciun rău toată viața, cu certitudine, și nimic rău nu a fost din cauza mea. De asemenea, sexul mai este păcat și ceva rău în cazul în care este abuz sau viol, când este făcut asupra minorilor sau celor bolnavi și slabi la minte sau la trup, aflați în situație dificilă, material sau spiritual, forțați să facă acest lucru. Oamenii proști consideră de exemplu curvele păcătoase și vinovate, dar, din câte se spune, ele sau ei sunt adesea obligate să se prostitueze, din lipsă de loc de muncă sau bani ca să trăiască, sau ca să își crească copiii, sau fiind în captivitate, fiind copii etc. Ele sunt cel mai adesea victime, nu păcătoase. Păcatul este al celor care le folosesc trupul. Este uneori poate meseria curvelor ceva normal și poate chiar pozitiv în societate, în cazul în care ele sunt respectate ca persoane și nu sunt abuzate sau omorâte și dacă activitatea lor reduce riscul delincvenței în general, ceea ce eu nu știu sigur, dar unii așa cred. E posibil, mai ales dacă actul sexual nu este violent sau pervers, ca acest lucru să reducă anumite acte violente, așa pretind unii experți. Eu nu știu, dar cred că uneori curvia nu este păcat, cum am explicat. Pe de altă parte, unii spun că crește riscul bolilor venerice și altor rele în lume. Aceste lucruri rele pot să fie datorită ignoranței proștilor, dar, din câte am înțeles eu, femeile în general nu au sau au o foarte mică vină în problemele legate de sex. Chiar și acel medic fără scrupule din viața mea spunea că femeia este partea pasivă în actul sexual. Bărbații în cauză și alte femei, dar rele și în putere, pot fi uneori vinovați. Sincer nu prea știu cum au putut crede răul despre mine oamenii, eu fiind evident foarte tânără odinioară, evident fecioară, evident izolată, evident intelectuală. Am povestit în detaliu cum, fiind foarte tânără și brutalizată foarte rău cu medicație la psihiatrie, am fost folosită sexual - de fapt aproape violuri, de 2-3 bărbați și apoi eu însămi am provocat ejacularea a doi bărbați, am explicat totul exact cum a fost, în detaliu și am explicat toate motivele, fiindcă au existat sigur 10-15 motive importante implicate clar și eu nu am fost nici nebună și nici proastă sau păcătoasă, ci doar inocentă și nici nu aveam de unde să știu anumite lucruri. Eu nu am avut niciodată plăceri sexuale în urma vreunui act sexual direct, dar nu sunt tristă din această cauză, nu regret că nu am avut și nici nu mi-am dorit vreodată și nu mă afectează deloc și nici nu voi dori niciodată. Un aspect similar cu cel legat de preacurvie este păcatul adulterului, în care proștii acuză uneori greșit femeia și nu bărbatul. Cel mai adesea însă femeia nu este vinovată, este victimă, chiar și a soțului ei, este doar proastă sau forțată, păcălită, la fel ca și curvele care nu au bani sau fetițele mici și inocente, la fel ca și fetele abuzate de persoane care au autoritate sau bani sau putere în societate, rudele mai în vârstă, preoții sau profesorii sau medicii - așa cum mi s-a întâmplat și mie de câteva ori, numai așa cum am povestit. Nu voi enumera toate aceste cazuri, ele sunt studiate de jurisprudență sau criminologie și chiar și de psihologie și psihiatrie. În ce privește cele 10 porunci, una, chiar a 10-a, fiind legată de adulter - ”Să nu râvnești la femeia altuia!”, se datorează de fapt orânduirii sociale și politice vechi, în care un bărbat mai destoinic, înzestrat sau miruit ca șef, ca rege, ca om bogat sau nobil, avea dreptul și chiar obligația să aibă mai multe vite și totodată mai multe femei. Acest drept al patriarhului odinioară a avut sechele, se spune, în dreptul senioral al primei nopți, al dezvirginării viitoarelor mirese, dar poate nu era așa și aceeași idee este regăsită în fantasmele sau realitatea unor incesturi, sau obiceiuri de nuntă (pentru menținerea unor organisme sociale, a puterii și pentru puritatea etniei etc.) - vezi și Nunta lui Figaro, lucruri pe care au vrut unii să mă facă să le cred adevărate în familia mea în conceperea mea și a altor copii și nu numai în familia mea - poate au fost adevărate, poate nu. Cum știe toată lumea, Biblia este un corp de cuvinte și idei învechite, greu adaptabile prezentului și această a 10-a poruncă a plecat de la faptul că, în vechime, femeia avea puține drepturi și era considerată proprietatea unui bărbat, femeia era considerată numai pe jumătate om și omorârea sau violul și abuzul sexual asupra unei femei (fiică și mai ales soție) erau pedepsite doar ceva mai aspru ca omorârea unor vite ale patriarhului în cauză, iar răul asupra bărbatului era considerat mai grav. Această mentalitate vede femeia exclusiv ca un obiect pasiv, inclusiv sexual, ca în codul lui Hammurabi din Mesopotamia, fiind profund sexistă, cum s-ar spune azi. Pe de altă parte, cel puțin atunci femeia nu era considerată responsabilă pentru ceea ce făcea bărbatul, era considerată supusă lui și reprezentând voința lui. Așa mi s-a spus că cred toți proștii despre mine, anume că tot ce sunt și ce gândesc, inclusiv ceea ce am conceput și scris eu însămi ar fi rodul minții altora, că proștii cred că eu nu am creat nimic, că nu exist practic deloc ca om, ca ființă autonomă și de sine-stătătoare. În realitate totul a fost mereu conceput de mine - adică viața mea, inclusiv tentativa mea lucidă de sinucidere, și ei spun că proștii cred că altcineva m-a împins să sar pe geam și viața mea nu a fost ceva lipsit de valoare fiindcă am fost femeie. Unii sunt așa de nebuni, mi se spune, încât au crezut că eu reprezint conștiința și gândirea unui mort, de exemplu tatăl meu vitreg sau bunicul meu, căci am scris acest blog după moartea lui, și unii oameni, inclusiv eu, l-au apropiat pe bunicul meu de spiritul culturii românești, adică constelația lui Lucian Blaga, cu care am avut mai multe tangențe, așa cum am povestit. Nu, niciodată nu a fost altcineva decât eu însămi și asta se poate dovedi, inclusiv că eu am conceput ceea ce am scris, atât adevărul despre mine, cât și creațiile mele literare. Niciun fel de Blaga în ceea ce am scris, nici măcar influență literară, decât puțin de tot. Și eu nici măcar nu am bănuit deloc, până nu demult, că unii credeau că bunicul meu, sau spiritul lui, era cumva legat de acel om de cultură, numit Lucian Blaga. Una din femeile monstruoase care mă lovesc mereu a spus că mai demult ei chiar îi plăceau unele scrieri ale mele, fiindcă ea credea că ”El” le-a scris. E hidos, puteam dovedi ușor că eram perfect normală și că eu am fost sursa scrierilor mele, și e logic că trebuie să conteze în primul rând obiectul artistic, opera individului și dacă e ceva frumos și bun și inteligent nu contează mult de tot cine a scris-o - ba chiar e incredibil de jegos, dat fiind că în cazul meu a fost cumva invers, și eu am fost imaculată și perfectă în mod clar, deci nu avea nimeni niciun motiv să respingă ceea ce am scris cu pretextul că eu eram nebună sau ceva rău. Dar femeia în general trebuie să fie respectată ca om liber și responsabil, în măsura în care chiar este și nu mai mult decât este, fiindcă adesea femeia nu este vinovată, ci bărbatul, cum am explicat. În Mesopotamia (care acum a venit la Bucur Obor în persoana unui restaurant fast-food!) femeia era lipsită de drepturi și proprietatea bărbatului, iar dreptatea era păguboasă și dură, ”dinte pentru dinte”, dar nu era deloc dreaptă pentru femei, care erau doar cetățeni de ordin secund, așa cum sunt și alții - sclavii sau oamenii închiși la psihiatrie, sau deținuții din închisori și lagăre etc., ceea ce creștinismul nu acceptă teoretic, fiind ceva complet nedrept și rău. În Grecia antică, în Iliada lui Homer, răpirea unei femei duce la altă pacoste și exagerare, la declanșarea unui război de nimicire, sau este doar pretextul acestuia, căci războiul a fost mereu pentru jaf și moarte, care duc la concentrarea puterii și averilor, căci femeia în general era doar cu puțin mai respectată și devenea din regină sclavă în urma înfrângerii în război a soțului. Însăși Penelopa era obligată să suporte să fie pețită de zeci de bărbați lacomi de vin și de avere și putere și este salvată in extremis de soțul ei, vrăjit zeci de ani de mai multe alte femei, pe mare. Există o piesă de teatru cunoscută, ”Războiul troian nu va mai avea loc”, care dă un glas celei mai frumoase femei din lume, care spune că ea, personal, nu este un obiect și nu vrea să fie premiu la concursul unor zeițe îngâmfate și rele și nu vrea să fie răpită de Paris, un băiat rău, care nu era francez, ci grec. În filmul Nașul și în alte idei despre mafioți, ”necinstirea” sau batjocorirea femeilor este pedepsită cu moartea și este cauza unor lanțuri interminabile de acte violente. În baletul Corsarul și alte povești, este un grup de marinari/bărbați și o singură femeie, fapt ce duce la bătăi violente ale acelor bărbați proști care astfel aduc prăpădul cerului și naufragiul corabiei, căci e logic că cerul e oglinda omenirii, că există o logică strictă a întregii organizări a lumii și a vieții, adică există un Dumnezeu, căci asta este de fapt Logosul lumii. Deci, revenind la povestea vieții mele, am înțeles foarte greu că oamenii mă acuzau de ceva sexual, fiindcă eram un om foarte pur și nu aveam motive să bănuiesc așa ceva, o asemenea idee a altora despre mine. Am explicat totul în detaliu și nu mai revin. Punctez doar câteva lucruri importante. Probabil că unii m-au acuzat de așa ceva în contextul în care eram foarte tânără și sedusă de un medic-profesor, care era respectat. Repet, nu am avut nicio greșeală, niciun păcat, nu știu de ce s-a ”dat” la mine și mi-a produs acele senzații sexuale puternice, cu alți bărbați nu mi s-a întâmplat. Unii spun că a făcut așa fiindcă era plătit să facă așa, din motive politice. (?!) Nu știu așa ceva și nu am bănuit așa ceva. Am fost mereu total nevinovată și nu am premeditat nimic, nu am anticipat măcar niciun fel de sex cu acel bărbat și nu am fost provocătoare și aveam numai 17 ani și el avea 36 și nu am avut nicio greșeală și nici măcar nu am realizat că era vorba de ceva sexual, exact cum am povestit, fiindcă m-a păcălit prin foarte multe minciuni. Nu am avut nicio greșeală, dovadă și faptul că m-am îndrăgostit de el. Dragostea aceasta fără vină, fără consumare trupească, fără gânduri legate de bani sau ceva material este o visare a naivelor fecioare cu sufletul frumos și bun, ele nu au nicio vină, decât că nu pot înțelege totul și țin la niște barbari care fură sabinele în lipsa bărbaților și taie pe oricine vor ei. Așa am fost și eu. Da, adulterul este un păcat, mai ales dacă femeia și bărbatul sunt cu adevărat vinovați și sunt responsabili, dacă e ceva rău care atentează la ordinea socială și naturală a lucrurilor. Dacă ne gândim logic la porunca biblică, putem vedea că instituția căsătoriei, cu important rol social și economic, apără femeia și copiii de abuzuri și conferă demnitate bărbatului, nu puteri absolute. Este poate mai bine decât în poligamie, e mai bine să fie un bărbat legal cu o femeie legală. Poate că uneori, dar nu totdeauna, adulterul înseamnă haos și condamnarea unor copii nevinovați care apar ca bastarzi sau chiar orfani, poate că uneori adulterul dăunează cu adevărat sănătății soțului prejudiciat - și atunci clar e păcat. Eu nu mă pricep la aceste lucruri, dar cred că gelozia unora indivizi are la bază ceva concret biologic, o afectare a trupului, nu doar a onoarei individului și așa ceva e rău și nedrept. Altfel însă, recunosc că eu nu pot judeca perfect, că există și excepții poate, situații în care adulterul nu este o crimă reală și nu duce la ceva rău, mai ales dacă nimeni nu îl cunoaște. Aproape la fel e și situația homosexualității, considerată de mulți o perversiune, despre care eu nu știu nimic - și, sincer, nu mă interesează, nu mă erijez în apărător al lor și nici nu îi condamn. Personal nu prea îmi plac, dar și ei sunt copiii noștri, și ei pot fi inteligenți și buni, ceea ce contează mai mult. Eu personal nu prea cred în existența lor reală și presupun că și ei pot fi un fel de păcăleală, într-o lume în care cei mai mulți joacă diverse roluri toată viața, ca să îi păcălească pe proști despre chestiuni politice, militare, religioase și economice, în care există mulți guru și șarlatani, multe tarabe cu minciuni și șmecherii și baloane de săpun, mulți magicieni, la fel ca în orice știință și artă. Numai cei inteligenți și care știu anumite lucruri pot judeca corect, eu de exemplu nu, fiindcă nu știu aproape nimic, dar nu sunt de acord, repet, cu tratarea femeilor și fetelor drept obiecte pentru târguri ieftine. Totuși, proștii au nevoie să existe o lege în toate - cred că e mai bine să fim prudenți. Nu cred că femeia e de vină în general, așa cum în ”Zorba grecul” o mică comunitate omoară cu pietre o păcătoasă, o văduvă, nici măcar soție, care se culcă cu un bărbat singur și tânăr. Uneori însăși comunitatea e vinovată de crearea acestor situații, nu individul. Sunt desigur și culturi diferite, eu însămi am invidiat uneori femeile musulmane, pentru că credeam că vălul pe față și diverse interdicții de circulație, închiderea lor în gineceu ca în antichitate și cu drepturi mai puține ale lor, ar însemna o oarecare protecție a binelui în fața răului, ar însemna protejare a femeilor mai ales de ochi nedoriți, de f_tere de la distanță. Dar și acei oameni, musulmanii, au delictele și crimele lor. Nu cred că se poate spune că o religie e net superioară alteia, nici în trecut (de exemplu monoteismul față de politeism, despre care nu știm nimic) și nici azi. Religiile în general pot spune și lucruri care acum nu mai sunt importante și pot impune reguli care nu sunt eterne sau perfecte pe veci. Dar omul poate să fie bun sau rău în funcție de faptele sale. Acesta e lucrul pentru care se zice că sunt omorâtă, fiindcă am fost f_tă, adică eu sunt victimă, nu păcătoasă, dar între timp, în ultima jumătate de secol, oamenii au tot mințit și m-au acuzat sau au inventat că mint și că sunt nebună sau că eu am atras răul asupra mea și sunt impură sau ceva rău, defectă ca personalitate sau ca gândire. Eu nu am greșit absolut nimic toată viața, citiți totul cu atenție. Nașul meu spunea că am fost un fel de ”măgarul de aur”, după o carte de Apuleius din antichitate. Nu. Unii spun de zeci de ani că mă omoară fiindcă am avut sex oral - e greșit și nedrept și rău. Normal că eu nu am ”avut” practic nimic, nicio senzație sexuală și am explicat totul în detalii, cum și de ce s-a întâmplat, acum aproape 35 de ani. Nu am fost nebună niciodată. Am fost doar izolată și torturată aproape încontinuu și nu aveam cum să înțeleg totul la început, eram foarte tânără. Unele deviații sexuale sunt cu adevărat anormale sau ceva rău, perversiuni precum unele aspecte sadice-masochiste, nedorite de ambii parteneri, și unele precum zoofilia, în cazul în care există cu adevărat, eu nu știu. Am explicat că iubirea aceea absurdă dar normală și frumoasă, fragilă și pură, feciorelnică, a mea, nu a fost ceva păcătos și nu a fost vina mea - unii spun că proștii nu pot înțelege așa ceva - el m-a păcălit să țin la el foarte mult, și l-am văzut altfel decât era, asta e tot, nu a fost o poftă de sex niciodată. Asta pățesc multe fete cuminți, pure și naive, așa se spune, și vina o poartă doar familia lor sau bărbatul respectiv. El nu m-a atins sexual direct niciodată, dar a fost singurul bărbat aproape de mine și care mi-a vorbit mult și care mi-a dat, în mod clar intenționat, puternice senzații sexuale la apropiere. De ce fac bărbații așa ceva? Pot fi multe răspunsuri, pot fi mai multe cauze. Unii cred că ei poate că vor să se răzbune pe tații și mamele acelor fete necinstite sau să câștige putere asupra acelora, să îi șantajeze etc. Alteori mama sau soția păcătosului bărbat sunt și ele de vină etc. Nu trebuie să te iei după aparențe. Cum spuneam, Petrarca au scris o mare capodoperă și este apreciat pentru sonetele lui despre iubirea lui pentru madona Laura, ”soarele” lui, pe care nu a iubit-o fizic și era respectat ca om al Bisericii, deși avea și copil ilegitim, chipurile. Deci iubirea aceasta de tip curtenesc era considerată acceptabilă, cum a fost și povestea dintre Tristan și Isolda și multe altele. Însă povestea îl arată de fapt pe Petrarca scuzat numai fiindcă era bărbat, altminteri pare ceva necurat, fiindcă Laura, marea lui iubire preacurată, moare exact în data calendaristică în care el o văzuse prima oară - și ce vină avea biata femeie, care poate nici nu știa de iubirea lui, sau care e omorâtă de cineva care știa, de cine oare? Așadar și eu am fost, se pare, acuzată de vreo vină sexuală, fără ca măcar să bănuiesc. Acest lucru s-a întâmplat probabil cu scopul justificării abuzurilor (inclusiv psihiatrice) asupra mea și cu scopul scuzării adevăraților vinovați, practic cu scopul omorârii mele, ceea ce e ceva rău și nedrept și greșit. Este și din cauza prejudecăților unor bărbați proști și vulgari care cred că numai ”cățeaua e de vină”, fiindcă ea ridică coada, cum era și acel bărbat întâlnit de mine în nordul țării, singura dată în viață când m-am purtat cu un om ca cu un obiect. Este și din cauza obsesiei unora legat de sex și păcătoșenii, ideii că oamenii păcătuiesc des sexual, ideii de fructul oprit sau de păcatul originar. Mulți cred astfel că eu aș fi condamnată și că aș fi avut nu știu ce ”vină” sexuală, e mai ușor să păcălești proștii cu așa ceva. Eu nu am avut nicio vină sexuală și este evident așa pentru oricine m-ar cunoaște. Totodată nu am avut în mod sigur niciun alt fel de vină, întreaga viață, și nu am fost, repet, nebună. Eu am fost violată de la distanță, cum am explicat, adică f_tă , cum spun unii. Aceasta s-a întâmplat fiindcă atunci eram foarte tânără, nu proastă - probabil că acum, când am înțeles aproape totul, nu mai pot fi f-tă așa ușor. Această așa-zisă f_tere este de fapt un viol cu senzații sexuale de la distanță pe care nu l-am dorit, personal, niciodată și nici nu credeam că există așa ceva. Unii au spus că oamenii proști au fost mințiți că eram curvă și că lucrurile acelea monstruoase se întâmplau în realitate, adică trup lângă trup. Nu știu ce au fost mințiți oamenii proști despre acele lucruri. Unii au spus că acesta e motivul pentru care am fost făcută să cred în acel medic și să îl iubesc, să țin mult la el, pentru ca alți bărbați să poată să mă f_tă, fără să mă sperii și fără să mă împotrivesc prea mult. Am crezut în ”iubire” din multe motive, inclusiv că nu puteam crede că el e așa monstruos și totuși acceptat în lume, sau cel mai mult, că am fost amăgită de foarte multe senzații delicate și frumoase, de multă lumină ca mierea și ca vinul și umbre voluptoase și transformări magice și mistice în jurul meu încontinuu și poezii și muzică cu versuri amăgitoare, nu am avut nicio vină, nu aveam cum înțelege așa ceva. Bineînțeles că el nu era un bărbat bun și inteligent și nici frumos, dar eu am fost o Titania și totodată o Gilda perfectă. În anul 1989 am fost foarte mult f-tă sexual, zi și noapte. Unii spun că asta s-a întâmplat fiindcă eu eram Dumnezeu sau geniul României, eu, nu tata, și că familia mea și restul lumii m-a f_t și m-a chinuit și folosit de mică de fapt, fiindcă ei toți erau diverși indivizi care credeau că așa se face politica, care încercau disperați să schimbe ceva politic ca să fie ei mai sus în ierarhie, adică în sistemul meu nervos. De aceea au început așa ceva de când eram mică, spun unii, absolut toți au încercat să mă împartă între ei, diverși ”zei și zeițe” rapace și răi, inclusiv politicienii din România, și tot din cauza asta au încercat să mă prindă diverse posturi de radio și teve, și m-au obligat de mică să ascult telejurnale cu mamaia și radio Europa liberă (trăiam sărace, într-o cameră), de la Berlinul de Vest(e), care intenționa schimbarea ordinii în URSS și în așa-zis ”războiul rece”, căci de fapt era ceva fizic adevărat, concret, fiind eu însămi ”dumnezeu” sau geniu între proști, iar undele radio și teve inventate nu de mult pe spinarea mea și peste creierul meu, fără de care ar cădea toți și toată politica și școlirea lor și recentul internet, fiindcă toți au nevoie de trei lucruri: substanță, energie și spirit de organizare al acestora - lucruri pe care și eu le-am oferit, chiar dacă doar novice. Că fără creierul meu și inteligența mea se pare, din anumite fapte clare, că nu ar fi avut oamenii nici tv și nici internet și altele etc. Oricum eram un om perfect nevinovat și era rău în mod clar să fiu omorâtă, fiind și inteligentă și clar ruperea mea din lume ducea la diverse lucruri rele, ca o spărtură într-un zid. Nu este o chestiune de idee de libertate și idei democratice și nici judiciare etc., ci e vorba de electricitate și energie și materie organizată, de care toți au nevoie. Este vorba de spirit și de intelect, nu de carne, de fapt. În 1990 la fel, m-au f_t, dar mult mai dur și groaznic de pervers, tot felul de perversiuni sexuale monstruoase și sado-masochiste, la care nu aveam cum să mă împotrivesc, de la distanță. Multi-orgasme, pluri-orgasme, pe care nu eu le-am vrut, desigur. O foarte violentă și puternică viață sexuală care mă consuma în mod automat, chiar dacă eu nu eram păcătoasă și nu îmi doream și mă împotriveam și nu aveam nici măcar fantezii erotice – aceste lucruri monstruoase erau ca în filmele despre fenomene paranormale, puteau fi măsurate cu aparatură medicală și erau chiar vizibile pe burta mea, de exemplu contracțiile vaginale sau uretrale. Exact cum am văzut ulterior într-un film cu o femeie violată de la distanță, pe care oamenii de știință o ”studiază”. Același lucru apare și în cartea ”Despre dragoste și alți demoni” de Isabel Allende, în care femeia în cauză este ridicată cu dificultate de poliție și apoi este omorâtă și îngropată într-o groapă comună, în contextul unor evenimente politice tumultoase. Cu toate acestea, eu nu eram nebună și nu eram ceva rău, chiar dacă eram mereu izolată. Mulți scriitori au spus adevărul, ca și mine, dar ei au fost acceptați de lume. În realitate ceea ce am scris eu e adevărul curat și este binele, este mult mai puțin întunecat sau rău decât ceea ce au scris alți scriitori drept ficțiune. Eu eram mereu, în mod clar, ceva frumos de tot ca suflet și delicat și blând. Se pare că, spuneau unii peste mintea mea, oamenii proști au crezut că era vina mea și că se întâmpla ceva rău din cauza mea - unii credeau că mă masturbam. Acești indivizi care au pătruns în mintea în mod telepatic, doar după moartea tatei, m-au lovit mereu cu idei urâte și ură și totuși ceva era legat de realitate, eu fiind izolată complet și oamenii dovedindu-se agresivi – necunoscuții pe stradă și multe acte agresive și evident persecuție și otravă exagerate, țintite și evidente minciuni psihiatrice despre mine și alte lucruri clare, nu erau doar în mintea mea. În ce privește masturbarea, adică frecatul - așa ceva e exclus, încercați să gândiți logic: de ce să fi făcut eu așa ceva, în ce scop? Habar nu aveam că frecatul sexual ar lovi alți oameni și poate nici nu e așa. Eu, în ruptul capului nu aș fi lovit pe nimeni și nu aveam idee că sunt urâtă de oameni și că oamenii nu mă vor, cum zic unii mereu în ultimi ani. Nu greșisem nimic și nu am bănuit așa ceva despre alți oameni. Vă reamintesc adevărul despre tentativa mea de sinucidere. Aproape întotdeauna acțiunile mele au fost determinate de iubirea față de lume și oameni, nu au fost egoiste niciodată, numai că, la început sau atunci când am sărit pe geam, nu înțelesesem totul, nu aveam cum. Eu nu aveam cum să vreau ceva numai pentru mine, eram prea inteligentă pentru așa ceva. În niciun caz plăcere sexuală. Țineam enorm la oameni și la ce e bun și drept. Eu nu aveam cum să mă frec pentru plăcere, eu nu aș fi făcut probabil nimic pentru plăcerea sexuală, probabil fiindcă așa m-au educat, oarecum greșit, voi explica imediat. Plăcerea sexuală e sursa unei energii pozitive și a fericirii trupești. Să nu uităm că plăcerea sexuală este necesară în lume și este sursa bucuriei și iubirii adevărate față de un partener, un soț, un prieten și totodată ea este guvernată de un instinct pe care nu toți oamenii îl controlează perfect și poate că așa trebuie să fie. Poate că oroarea pe care au aplicat-o unii monștri asupra mea de la distanță extrem de mult timp i-a determinat pe proști să creadă că trebuie să mor sau să fiu izolată, fiindcă mă văd a fi impură și murdară sau ceva trist și întunecat. Nu - eu sunt ceva pur și luminos și frumos, ca întotdeauna, și nu semăn cu acei bărbați sau ce or fi fost ei, care m-au masacrat. Și roboții pot să aibă nevoie de energie și pot să se replice și pot să stimuleze scoarța cerebrală a unui om sau a unui animal și pot să creeze și să îi păcălească pe oameni, dar roboții nu pot înlocui un om și nu pot să simtă sentimente ca oamenii și nu pot înțelege omenește ca geniile umanității. Poate de aceea unii, mai slabi de înger, cred că scrierile mele ar influența lumea negativ, când, de fapt, eu am rămas la fel de dreaptă și pozitivă și pacifică, cum am fost întotdeauna, întreaga mea viață. În ce privește frecătura sexuală, am explicat totul foarte clar. Unii cred că frecatul este ceva normal, așa cred și eu - dar nu știu dacă dăunează sau nu cuiva. Nu am de unde ști așa ceva, unii cred că masturbatul în general dăunează numai celui care face așa ceva. Eu nu m-am masturbat propriu-zis decât o dată, fiind păcălită că astfel voi obține drepturi în lume. Poate masturbarea e rea pentru individ numai dacă e în cantități mari. Oricum, eu eram un copil foarte bun și cuminte și mi s-a întâmplat accidental, eu nu am explorat cu mâna niciodată zona sexuală, cum se zice că fac uneori copiii - și este evident că s-a întâmplat așa datorită influenței adulților, poate chiar intenționat au făcut ei așa ceva - eu fiind crescută de nașii mei și bătrâna mamaia. Este posibil ca nașul meu sau altcineva să fi determinat acel lucru - în orice caz eu am avut o relație dificilă cu el, țineam mult la el, ca tată și educator, dar am avut impresia unui incest oarecum și mă simțeam vinovată și păcătoasă. Din păcate el m-a molestat oarecum, m-a atins de mai multe ori pe la spate, la ceafă, și în acest fel mi-a impus cu forța, normal că fără să vreau eu, anumite senzații sexuale și nici acum nu știu dacă a fost intenționat din partea lui sau nu, dar asta mi-a crescut sentimentul de vină greu de exprimat. Frecatul sexual mi s-a întâmplat mai demult, în prima copilărie, dar poate că el m-a influențat, oricum e clar copiii mici sunt complet nevinovați și totul depinde de adulți. Eu nu am fost acceptată ca psiholog, dar am fost un om perfect normal și am înțeles totul bine și nu am avut probleme psihice și tot ce am judecat și analizat e corect gândit, în timp ce psihologii au mințit despre mine fățiș și evident. Ei vă vor minți că cei mai mulți nebuni cred că nu sunt nebuni, dar e vorba doar de minciuna lor, ei afirmă că aș fi nebună fiindcă sunt la putere și acceptați în lume. În copilărie a fost singura dată din viață când am avut pofte și plăcere sexuală autoerotică. Da, eram copil, dar nu înseamnă că eram spurcată sau să trebuie să fiu omorâtă din cauza asta, fiindcă încă nu se știa ce urma să fiu ca om și ca intelectual și puteam deveni ceva foarte bun, cum am și devenit de fapt. Mamaia m-a prins odată și m-a luat la rost și a spus că asta numai fetele stricate fac - lucrul nu mi se întâmpla foarte des, dar simțeam plăceri sexuale destul de mari - probabil că eram f_tă, ceea ce am înțeles abia în ultimii ani. Dacă vedeți un copil inteligent, care citește mult, o premiantă, că se freacă, puteți trage concluzia aproape certă că e abuzată și nedorită de familie. Copilul nu are nicio vină și, dacă vă deranjează acest lucru, dacă vă dăunează, trebuie să vorbiți deschis cu copilul, fiindcă acești copii sunt foarte buni și responsabili și să le explicați că e un lucru care îi poate cumva afecta pe alți oameni sau pe dragele lui rude în vârstă etc. și copilul sigur va avea el însuși tăria să renunțe la acel viciu, de la o anumită vârstă. Când eram copil mă credeam păcătoasă din cauza marii plăceri sexuale, simțeam că era ceva rău, ceva pe ascuns - așa este cultura în care trăim, chiar dacă nimeni nu ne spune asta. Nu am avut tăria să renunț o vreme și mă rugam lui Dumnezeu să mă ajute și mă închinam în fața icoanelor de pe pereți în sat, în acest sens. Am ajuns la pubertate la 12 ani, se spunea că eram precoce și imediat am renunțat la acel obicei, fiindcă m-am temut ca acest obicei să nu mă mutileze sexual și să nu mai pot avea copil, ceea ce îmi doream mult. Cu certitudine am renunțat complet și apoi, după un an și jumătate, m-au luat părinții în oraș, fiindcă trebuia să merg la liceu. Unii cred că toate nenorocirile mele și faptul că sunt otrăvită și că toți vor acum să mor este din cauză că m-am frecat când eram copil, deși nevinovată complet - eu cred că nu e așa, citiți tot ce am scris. Oricum, nu prea are logică - și, oricum, gândiți puțin logic: dacă m-aș fi căsătorit, oricum s-ar fi putut freca pielea acolo în mod legal, dar oricum același lucru de fapt. ”Abstinența” mea sexuală a fost de fapt definitivă de atunci și a durat în mod aparent cel puțin doi ani. Unii cred că eu eram ceva politic și că mă frecau rudele ca să aibă unii dominanță politică în lume - repet, nu am fost legată de politică. Imediat ce am venit în București au început toți să mă împungă, să mă lovească, și părinții să mă tortureze, să facă scandaluri monstruoase și să mă bată fără motiv. A fost ceva extrem, extrem de monstruos, deși nu am greșit nimic și abia după mai mult timp am cedat și m-am frecat din nou, numai din cauza torturii psihologice inumane din partea lor. Era vorba doar de un confort psihologic, tot ce am povestit despre părinții mei a fost adevărul, deși era probabil incredibil. Își schimbau dispoziția și se opreau brusc, atunci când își atingeau scopul și credeau că m-au torturat destul și poate că proștii (adică vecinii sau alții care pătrundeau în spațiul virtual al prinților mei, așa cum intră acum peste mintea mea) nu vedeau ce se întâmplase și îi credeau pe părinții mei care jucau teatru și mințeau în mod monstruos sau vedeau doar că eu plângeam fiindcă nu înțelegeam nimic și nu aveam nicio vină și proștii credeau că eram nebună sau că eu îi provocam pe părinți și mă vedeau uneori că mă frecam. Nu am recurs mult la acest reconfortant, adică frecatul, care îmi amintea de vremea liniștită și fericită a copilăriei, și oricum nu mai era decât o plăcere sexuală ușoară, nu ca în copilărie și nu era nicio poftă. Era aproape un act nevinovat, aproape pasiv, antrenat de furia nebunilor mei părinți, iar eu eram o victimă neputincioasă și evident o fată cu o imensă frumusețe sufletească. Mi-era încă teamă să nu pierd o viitoare sarcină și șansa de a fi mamă și mă abțineam, absolut cert. La numai 17 ani am reușit să renunț complet și mă simțeam liberă și fericită, căci libertatea e mai degrabă o stare de spirit, cum se și zice, atât spiritul lui Dumnezeu, cât și al marilor oameni de cultură, dincolo de toate frustrările și lipsurile drepturilor și liniștii, lipsurile genetice (dotarea cu care ne naștem), financiare sau vârsta părea fragedă, sau obligația să creezi o capodoperă cu oameni puțini și cam proști. Aut Caesar, aut nihil, deviză morbidă și greșită, uneori un adevăr crud al predestinării, adică al unei crime inutile, complet, voi explica în altă zi. Da, mi-a plăcea și mie să am un soț, mai bine spus un partener, bărbat sau femeie, ca între frați, fără relație sexuală, dar în care să am încredere și cu care să duc o viață mai bună, nu singură, și cu ceva mai mulți bani, eu am 1281 lei pe lună, ca un fel de ședere împreună ca leac al singurătății și antidot la otravă măcar parțial (unde-s doi puterea crește) mai mulți bani, oricât ar avea el sau ea, tot ar fi mai bine. Dar ar trebui să cunosc bine acel om și eu am fost aproape izolată mereu și ar lua ceva timp să am câțiva prieteni (relații), dacă aș fi acceptată cât de cât. Pentru ceea ce sunt, și am fost mereu binele. Cred că oamenii pot fi și prieteni între ei, că pot fi oarecum în relații egalitare și fraterne între ei, deși asta se întâmplă de obicei sub tutela unui spirit patern și matern. La numai 17 ani am renunțat ușor la frecat fiindcă m-am maturizat, atât a durat maturizarea cu astfel de monștri cum erau părinții mei - din nou precoce. De atunci nu, mi s-a mai întâmplat nici acel lucru rușinos, și nici nu mai sufeream când mă chinuiau părinții, eram perfect calmă și nu mai aveam lacrimi ca în trecut și acest lucru a durat și în trimestrul trei din clasa a XI-a, dar și întreaga clasă a XII-a, cu îndrăgostirea mea și cu acele acte sexuale telepatice puternice, și abia în ultimii câțiva ani m-am gândit că poate erau și alții asupra mea, nu doar acel medic, poate clasa mea de colegi, de mediciniști la liceul Mihai Viteazul despre care unii spuneau că a fost ales așa pentru mine ca să se spună că îmi voi pierde capul, poate erau și vecinii medici din blog, poate erau rude ale mele diverse. După 17 ani frecatul nu mi s-a întâmplat decât rar, mulți dintre anii vieții aproape deloc, și din nou, dar rar, în câțiva ani în care am fost de data asta torturată sexual fizic, nu psihic și în care mă frecam, nu des, numai dacă eram excitată sexual mărunt mult timp, chiar ore,- fiartă la foc mărunt, cum zic unii - și această ușurare dura numai câteva secunde, probabil că și bărbații simt ceva neplăcut în timpul unei erecții spontane, mă gândeam eu. Aceste secunde nu creează plăcere aproape deloc, ci doar o senzație de ușurare, de calm, eliminare a tensiunii. De când am venit în Voluntari, în 2018 toamna, nu am mai făcut acest lucru, care mie nu îmi place. Și îmi strică buna dispoziție. Am fost frecată în somn, când nu pot să mă controlez, numai de vreo 4-5 ori în 7-8 ani. Poate mama sau vreo vecină sau alta, nu știu cine, nici nu bănuiesc pe nimeni cu adevărat, sincer. Habar nu am cum mă fac ele să mă frec sau cum mă f_t ele sau alții de la distanță în cap sau în sex, burtă, inimă etc. Eu nu am lovit deloc niciodată și nu știu cine mă lovește, ca să mă pot apăra, dar nici nu știu cum. Repet, acest mic viciu sexual nu a existat în tinerețea mea, după 17 ani, înainte de spitalul de psihiatrie, decât sub 10 ori sau chiar 5 ori, încă țin minte detalii, iar după spital încă și mai puțin și trecând anii chiar deloc. Nu m-am frecat deloc sau aproape deloc nici când eram studentă la psihologie și nici la medicină. Închiderea mea la 21 de ani la psihiatrie a fost explicată prin aceste ”trăiri” sexuale puternice ale mele de la distanță, cum spunea medicul, adică nu de frecat, ci din cauză că fusesem f_tă, oricum medicul a vorbit cu mine așa și doar succint și m-a închis, în 92, primăvara. Ideea a fost că medicamentele acelea îngrozitor de suportat mă vor ajuta să nu mai fiu posedată sexual de la distanță. În privința aceasta au avut dreptate. Numai după moartea tatei nu au mai avut rol protector ca mai demult, dar nu am îndrăznit să renunț la ele, de teamă că va fi mai rău. Deocamdată, anul acesta 2026, totul e bine, și fizic e acceptabil, dar și mental și cred, simt că va fi mai bine un timp. Nu am mai fost posedată sexual decât rar, în anumite perioade, ultima fiind prin anii 2009-2010. Apoi, rar și uneori eram torturată și mă frecam câteva secunde doar, deci ceva ce nu putea influența decât vreun gândăcel mic sau un fluture din curte eventual. Unii din cei de peste mintea mea mă ironizau cu ”bicicleta”, termen legat de onanism la fete. Eu nu am fost nebună sau cu adevărat vicioasă. Am fost păcălită să merg la ginecologie, fiind groaznic otrăvită și fiindcă nu urinam - deși am fost mereu abuzată, totuși am crezut în oamenii mereu și în medici și în mine însămi. Am povestit cum m-a mutilat sexual acea femeie cu numele Dușmanu Alina, un nume ciudat sau oarecum conspirativ, ca mulți oameni din viața mea. Nu știu de ce. Mi-a distrus organul sexual extern cu o lingură și multă forță dură și durere încât am țipat mult, așa cum mă temeam în copilărie că aș putea păți dacă mă frec. Apoi a zis că nu se vede colul uterin și să mă duc la un medic pentru ecografie transvaginală și a durut rău și acolo, am nimerit la un arab - și apoi m-au agresat oarecum pe străzi și voiau să mă îndrume către cimitirul Bellu, zis Șerban Vodă, numit ca ruda bogată a mamei, vărul ei. Or fi mințit că m-am dus să fac avort. La Urgență cu câteva zile în urmă, mi-au agresat probabil clitorisul și poate ginecologul acela m-a mutilat crezând că mă frec, ceea ce eu nu făceam - dar nu avea dreptul, chiar dacă m-aș fi masturbat, ea nu știa despre mine nimic și nici adevărul clar, nu era un caz în care să se aplice forța și să mă mutileze - ceea ce a dus la necesitatea de tampoane și băi mai dese, ceva foarte dificil pentru mine - costisitor și greu, dar și pentru că, fiind obeză și cu un singur picior, durează pregătirea băii și ordinea și curățenia după baie. Repet, nu am avut nicio greșeală sau răutate sexuală toată viața, dar nu am avut nici vreo greșeală de altă natură.

Aici, în acest punct al blogului meu, imediat după cele scrise ieri despre cum am fost maltratată sexual, deși fiind eu om perfect nevinovat și inteligent, așa cum au mai făcut uneori, au intrat azi noapte și au modificat html-ul. Poate că nu vor ca oamenii să vadă adevărul, fiindcă de această ultimă dată am sintetizat mai bine totul și am scris toate explicațiile mai importante, mai bine ca în trecut. Adesea au spus, mai ales în limba engleză, că ei nu pot risca ca proștii și lumea în general să înțeleagă adevărul despre mine, că ei vor să mor pentru ca lumea să nu cumva să înțeleagă cea, că ei nu pot risca așa ceva. Și poate tot de aceea modifică html-ul și nimeni sau numai unii văd exact și tot ce am scris eu.

12.01.26
Bună dimineața, mai am doar câteva lucruri esențiale la ceea ce am scris ieri. Azi au intrat cu o idee șuie - anume că Ioan Gyuri Pascu a înțeles adevărul. Ei au spus adesea că toți cei care înțeleg adevărul despre mine sunt omorâți. Nu cred. Poate spun așa ca să nu citiți dvs. E greșit, încercați să gândiți puțin logic. Deci am scris deasupra că unii iar au intrat în html-ul meu în această postare și nu am cum să pun semne pentru spații între rânduri așa cum puneam de obicei.
Deci, spuneam că ultima oară când m-au mai violat sexual de la distanță a fost în 2009-2010. De fapt, în acest sens au existat numai două perioade mari în viața mea, în 89-90 și mai puțin în 91-92 și apoi după psihiatrie aproape deloc - am povestit în blog în detaliu și apoi în anul 2004-2005, când eram profesoară, doar puțin și la fel în 2006, dar am fost iar f_tă sexual monstruos în 2007, când ”lucram” (adică ștergeam praful doar) la biblioteca ASE și am fost monstruos torturată și abuzată, iar în anii de după 2007 doar foarte puțin. Totodată în 2007 România intra în UE și în 89 și 90 au fost alte schimbări politice în toată Europa. Totuși, în acești ani când am stat în blocul trei pe Moșilor (al 4-lea de fapt în viața mea), m-au f_t în așa fel încât mi-au distrus sfincterul uretral, fiindcă această formațiune anatomică este delicată, fragilă și poate fi mai ușor distrusă de la distanță decât altele (forța cu care ei pătrundeau sexual în mine era foarte mare) și am început deci să am mici scurgeri de urină, și pentru mine era și este foarte scump, trebuie să port zilnic și mai ales când merg în oraș un tampon zilnic și oricum am miros cam urât tot timpul, ca babele (deși eram tânără) și, fiind șchioapă, este mai dificil să mă îmbăiez des. Ulterior m-a distrus anatomic acea ginecologă și poate și acel ginecolog - cred că realizați că nu am mințit. Un alt aspect este suportabilitatea torturilor și violurilor. Violul din apropiere sau f_terea sexuală propriu-zisă, în carnea femeii, carne lângă carne, este ceva care mie nu mi-a produs nicio senzație sexuală, dar proștii, care poate că nu știu cu toții cum este violul sau f_terea de la distanță, în mod telepatic, acei proști incriminează uneori victima, ca și cum ea ar fi de vină și cred că acest tip de viol carnal este mai puternic. Am povestit totul, eu nu am simțit aproape nimic. În schimb în mod telepatic am fost violată și torturată monstruos și am suferit fizic și sufletește de mii de ori mai mult. Medicii au numit în mod greșit acest lucru schizofrenie și, în mod sigur, nu a fost decât o tulburare sexuală, nimic delirant și nici altceva rău. Nici de la distanță femeia nu are vreo vină sau cel puțin nu eu, poate există unele femei vinovate, dar rar, și pare ciudat că tocmai despre mine ați crezut răul și că eram vinovată de ceva. Pare ciudat că tocmai despre mine, fiindcă eram clar masacrată de părinți și izolată de toți, deci rezulta clar că toți erau vinovați, din moment ce mă considerau excepție, când toată lumea știe că femeile, în general, nu sunt aproape niciodată vinovate. Un alt aspect menționat de mine ieri e că mulți au scris adevărul despre abuzul și molestarea sexuală, în special a copiilor, dar și a fetelor și femeilor, este adesea vina unor persoane investite cu autoritate - preoți, tutori, profesori, medici, psihologi, șefi etc. - cu care victima e obligată să întrețină relații formale și despre care toți mint cu condescendență. Ca un fel de convenție. Tot la fel a fost și în 1986, când aveam 15 ani și eram în clasa a 9-a și am fost la Padina în tabără cu elevi de-a 12-a, care și-au bătut joc de mine, împreună cu profesorul-maistru Pavelescu, un libidinos scârbos care m-a forțat să dansez cu el, ceea ce m-a îngrețoșat. Totuși în cazul meu putea fi adevărul și oamenii se puteau îndrepta față de mine și puteam să nu fiu omorâtă. Foarte mulți indivizi, și specialiști din domeniul sănătății mintale și alții, inclusiv oameni de litere, au scris adevărul despre aceste fapte reprobabile și le-au analizat în mod științific. O carte hidoasă - Lolita, despre așa ceva, a fost, poate în mod just, interzisă de sovietici (fiind în opinia mea ceva rău și porcos) și a devenit din păcate obiect al disputelor politice, deși e posibil ca acea interdicție să nu fi fost deloc legată de politică sau de religie. Acea carte continuă să fie citită de mulți, dar ceea ce am scris eu, lucruri clare și uneori frumoase și drepte, nu doar adevărate, lucruri care nu pervertesc și nu lasă ceață morbidă și te fac să vezi clar binele și răul, deci ce am scris eu, am înțeles că nici nu vor unii să citească ca nu cumva să îi convertesc eu sau să mă lase în pace. Și unii mai și pun semne în html, cu care manipulează cine citește și ce citește și cine nu. În sfârșit, un ultim aspect pe care îl mai menționez este judecarea mea. Ei au spus adesea că proștii și oamenii în general m-au judecat greșit și m-au condamnat la moarte, deși nimeni nu m-a întrebat nimic niciodată, deși am fost mereu izolată și nimeni nu vrea nici măcar să citească adevărul scris de mine și deși nu am avut nici măcar cea mai mică legătură cu politica niciodată. Nu știu cine și când și pentru ce m-a judecat in absentia, adică în lipsa mea. Absolut sigur am fost binele și nu am greșit nimic și am rămas un om foarte pur și normal și bun, exact așa cum am povestit în acest blog. Să ne reamintim ideea lui Dostoievski și a unor buni creștini că nimeni nu are ”căderea” să îi judece pe alții - eventual doar cei ca mine, curați la suflet, pot uneori să judece anumite lucruri pe care le cunosc ei clar, chiar și mai sus am specificat că nici eu nu cunosc anumite lucruri, deci nu pot să judec și să condamn homosexualii de exemplu. Ceilalți oameni, probabil cei mai mulți mai proști ca mine, m-au judecat și m-au lovit aproape zilnic și m-au izolat zeci de ani și mă otrăvesc oribil și eu nu am avut nicio șansă să dovedesc ce eram și cum eram și ce puteam face ca intelectual. Sau faptul că e greșit să fiu omorâtă și torturată monstruos așa des. Ei mă acuză, ca și cum aș fi nebună sau proastă, sau cu rea voință, deși nu au vreo dovadă. Ei aruncă asupra mea vina, deși logic nu am greșit nimic, ca și cum aș fi monstru și aș gândi și simți altfel decât se întâmplă, anormal și rău. Îi conjur să încerce următorul lucru: În momentul în care mă acuză pe mine de ceva rău sau anormal, în momentul în care își imaginează că eu fac sau gândesc ceva rău, oricând de-a lungul vieții mele, să se întrebe pe ei înșiși dacă ei ar fi făcut așa ceva dacă ar fi fost în locul meu, dacă ei ar fi gândit sau făcut așa ceva - vor vedea că nu, și că ei se consideră în general buni și normali pe ei înșiși. Să se întrebe de ce cred ei sau proștii despre mine răul, deși nimeni nu mă cunoaște și nimeni nu a vorbit măcar cu mine vreodată. Probabil că vor răspunde că e așa fiindcă eu sunt nebună și nu sunt ca ei - ei nu au cum greși sau face ceva anormal, dar eu da. Repet, nu am fost nebună și nu am mințit niciodată, este vorba doar de minciuna cusută cu ață albă a unor ticăloși. Dincolo de toate acestea, se poate vedea clar de tot că mulți cred doar că eu trebuie să fiu f_tă și distrusă și omorâtă fiindcă am fost foarte mult f-tă sexual (sau chiar în cap, dureros) și în felul acesta am devenit ceva periculos pentru oameni, deci ei trebuie să continue să mă f_tă și să mă omoare prin otravă și altele. Am înțeles că cei mai mulți cred așa, și mă privesc nu ca pe un om, ci ca pe un animal de sacrificat, indiferent de nevinovăție, de intelect și spirit. Aceasta însă nu i-a împiedicat să mintă încontinuu despre mine. Este tot minciună și această idee, că trebuie să fiu omorâtă fiindcă am fost f_tă și această putere pe care o văd ei în mine nu este ceva negativ, deși nimeni nu m-a acceptat vreodată - nu este ceva pentru care să trebuiască să mor și nu se datorează faptului că am fost f_tă, ci inteligenței mele și eu am fost același lucru de când m-am născut, nu e așa din cauză că nașul meu sau alții m-au f_t în mod intenționat de mică. Voi continua și voi termina totul de scris definitiv în 2 săptămâni. Repet, dacă ei mă judecă și cred că ei nu ar fi făcut așa ceva și nu ar fi gândit sau simțit așa ceva, atunci de ce cred ei că eu da? Sau: cu cine mă compară? Cunosc ei cu adevărat pe cineva (un nebun eventual) care să fi fost cu certitudine la fel cu mine?

Nu foarte demult, din câte spune mama, s-a închis azilul de bătrâni Anacris din vecinătate. Era situat la numărul 18A, cum era și locuința mizeră și mică a lui tanti Piri, bătrâna mătușă - strada Paris, numărul 18A.
Eu am scris din nou tot adevărul esențial despre cum am fost molestată sau abuzată sexual de-a lungul întregii mele vieți, în ultimele două zile, din mai multe motive - unul fiind acela că sunt încă în viață și las un sem despre ce e bun și drept și frumos, și despre ceea ce încă sunt și am fost mereu. Despre dreptate, bine și bunătate și adevăr și drag de oameni și umanitate, colțul meu preferat din univers. Nu sunt vorbe mari și toate acestea există cu adevărat. Am scris și din perspectiva moralității, căci am observat de-a lungul întregii mele vieți că, deși oamenii mint și vor să mă omoare mereu, de când eram mică, nu au avut niciodată dreptate și întotdeauna răul a fost produs de cei răi, nu de mine, de minciună și de imoralitate, nu invers - în acest context demersul meu de condamnare a răului e corect și bun. Și apoi era vorba de faptul că am fost inuman izolată complet zeci de ani și că nu am greșit chiar nimic și scrisul e o formă de activitate și comunicare. Nu v-am oferit decât adevărul și frumosul și mințile oamenilor normali și deștepți nu au cum să sufere dacă citesc adevărul, decăt cel mult să se lumineze și să se îmbogățească sufletește și în cunoaștere. Și mai este vorba de faptul că într-adevăr nu am fost nebună și nu am greșit absolut nimic și oamenii chiar mă omoară în mod monstruos, cu otravă și multe altele. Vă mulțumesc că ați citit și că existați.
Asta este, fiecare om trăiește cum poate și face tot ce poate mai bun. Mulți trăiesc în boli și sărăcie, cum am trăit și eu. Regret că nu am reușit să vă transmit ceva bun și util mai eficient, mai clar, dar am făcut ce am putut. Poate că voi reuși ceva anul acesta, ceva mai încolo. V-am arătat numai adevărul, v-am arătat și calea dreaptă, nu am fost dușmanul nimănui și nu am greșit nimic. Acum am vrut să transcriu aceste ultime considerații asupra slăbiciunilor sexuale și imoralității sexuale pe site-ul agonia, dar văd că nu mai pot să îl accesez - era ceva mai înainte și ieri. Poate mă vor lăsa totuși să îl postez, acest text și mai vreau să postez și fragmente din jurnalul meu din toamna lui 2025.
Își bat din nou joc de mine cu ideea că ”ăia răi” au dat toți vina pe tine, Cristina - pentru ce?, întreb eu. Iar au început că toți au mințit și de aceea ei trebuie să mă omoare. ??? Să fie cum o vrea Dumnezeu.

13.01.26
Din nou sunt lovită în cap - nu voi mai scrie câteva zile, ca să îmi revin. Legat de ceea ce am scris în ultimele două zile, mai am de adăugat un singru lucru important, pe care de fapt l-am mai scris. A intrat ieri unul în capul meu cu ideea că oamenii nu trebuie să înțeleagă niciodată că absolut tot ce am scris eu este adevărul. Aceasta este o idee prin care ei îi atrag pe proști să mă lovească și îi mint, așa cum hârtia încleiată și dulce atrage muștele. Absolut tot ce am scris - cu numai câteva mici excepții probabil în tot blogul - este adevărul, dar, fiind mereu torturată, în goana condeiului, am explicat uneori prea puțin sau m-am exprimat mai confuz. La fel s-a întâmplat și zilele trecute într-o singură privință: ideea că eu eram necesară ca substrat energetic, material și spiritual, inclusiv pentru invențiile mass-media, internet și alte lucruri similare. Unii au profitat de astfel de exprimări confuze și au susținut că delirez și că mint și în celelalte privințe. Chiar și teoriile mele de acest gen au fost corecte. Explic puțin ce am vrut să spun: totul pleacă de la premiza că specia umană a apărut (sau a fost creată) și există dinaintea apariției radioului, mass-mediei și altor invenții. În mod cert oamenii în general, omenirea, participă la crearea mediilor virtuale, nu doar eu. Unii sunt utilizatori și alții sunt ingineri și inventatori etc. și pot crea (teoretic) și alte invenții de acest gen. În mod cert oamenii au o organizare complexă și inteligentă a sistemelor lor nervoase. În mod cert ei sunt legați unii de alții în numeroase și complexe sisteme psiho-sociale (și organizați prin numeorase sisteme de semne și simboluri) și, din punct de vedere biologic, sistemele lor nervoase sunt în relație cu mediul înconjurător și au proprietăți bio-electro-magnetice, dovedite și studiate de biologi. Aceste energii sunt amplificate de întreaga rețea, devin mega-mega-pixeli și biți și volți (tensiune înaltă) etc. atunci când e vorba de întreaga omenire sau de părți mari ale acesteia. Cu toții suntem animale electrice și electronice. Împreună creăm totul și tot împreună reprezentăm mediul înconjurător fizic sau virtual pentru diverși alți oameni. Eu am fost izolată - și, într-o vreme, am fost deci mediu înconjurător pentru cei care mă izolau și ei au fost mediu înconjurător pentru mine, dar poate că eram și în aceeași oală cu toți ceilalți în raport cu alți oameni, în raport cu Dumnezeu sau cu alți oameni foarte inteligenți, un fel de părinți ubicuitari, universali, care ne țin împreună, uniți și protejați în mantiile lor, ca pe niște frați care astfel pot comunica între ei, la același nivel. Am atâtea lucruri, proprietăți, însușiri în comun cu ceilalți oameni, chiar dacă ei m-au izolat complet de mulți ani. Psihicul meu a continuat să integreze lumea, să înțeleagă și să unească diverse lucruri pe care le cunosc și ceilalți oameni și este format în aceeași școală, aceeași matrice culturală. Unii proști și-au însușit munca mea, care a fost mereu doar a mea, ceea ce e nedrept și greșit sau chiar păgubos și dăunător în ordinea întregii lumi. Este ca un fel de pat al lui Procust, ceea ce este fals și deci nu se potrivește adevărului universal este tăiat sau distrus - orice intelectual cât trăiește învață și seamănă din ce în ce mai mult ca gândire cu întreaga lume și cu adevărurile ei fundamentale, începe să se confunde cu ceilalți, să rezoneze cu ei. Eu am fost un astfel de sistem evolutiv, și eu. La un moment dat am observat de mai multe ori o legătură între mine și cutremure, pe care nu caut să o explic acum. La fel, am observat legătura dintre mine și mass-media, cum am povestit, de mică, dar am realizat conexiunea abia în ultimii ani. Nu pretind că numai eu am fost importantă sau necesară în acest sens, este evident că e vorba și de toți ceilalți, intelectualii într-un anumit sens specific, căci unii sunt un fel de noduri concentrate, care integrează diferite alte medii sociale - toată lumea omului este oricum o rețea de nervi și creiere, animale și omenești. Oricum, în mod logic, observând această conectare la sistemul meu nervos, în mod firesc am spus adevărul despre mine public, căci mă gândeam că ar trebui evitate cutremurele și schimbările meteo periculoase. De fapt nu am greșit spunând adevărul. Probabil că nu trebuia și nu trebuie să mă omorâți sau să mă otrăviți, să mă distrugeți, dar nu am reușit să vă conving, mai explic vreo două săptămâni și apoi nu mai scriu, cel puțin nu despre mine. Orice celulă vie creează o diferență de potențial electric. Arhimede spunea ”dați-mi un punct de sprijin și voi învârti Pământul” și acest lucru e legat de conceptele de incluziune și excluziune socială. Chiar și oamenii marginalizați sunt utili - fiind o contraparte care menține în funcțiune o parte din mecanismele lumii majoritare, cele care se bazează pe diferențe de potențial, pe diferențe de polaritate sau alte contraste. Dacă loviți un om marginalizat, cu atât mai mult dacă este deștept și bun - cum ați făcut și cu mine - e clar că loviți întreg sistemul și mai ales anumite aspecte care țin de organizarea comună, care rezultă din ordonarea sinergică a diverselor sisteme nervoase. Acest lucru e legat și de organizarea politică a lumii și de multe alte subsisteme. Fiecare om e important. Totuși, nu era nevoie să mă omorâți și nici să mă torturați monstruos și să mă izolați complet în mod nedrept, prin tortură și minciună și nedreptate. Am fost numai binele și un om inteligent. Dacă eram acceptată (măcar minimal) nu se întâmpla nimic rău. Oricum, toți oamenii foarte inteligenți, care înțeleg și integrează totul sau mare parte din tot (și ei există în mod sigur) sunt implicit un fel de mediu (intern sau extern) pentru marea majoritate a celorlalți și au poziție aparte față de sisteme psiho-sociale, precum mass-media. Mass-media sunt mediu virtual, dar are o coajă concretă, bio-electro-magnetică, ca și viața și este deci ceva material, energetic și spiritual sau informațional. Adică Fiu, Spirit și Tată, dacă e să ne raportăm la o binecunoscută trinitate, ceea ce au făcut și alți gânditori înaintea mea. Desigur, ar fi mai mult de scris, dar unele lucruri le-am scris de-a lungul anilor și oricum nu am scris absolut tot ce am gândit, în general nu m-am înșelat în aspecte filozofice de aceste tip și oricum nu am delirat, dar uneori m-am exprimat confuz și de câteva ori am scris ca o ficțiune, dar în ce privește viața mea tot ce am scris a fost adevărat. După aceste două săptămâni ce urmează probabil că voi scrie altceva, nu despre viața mea sau despre suferința mea, ci lucruri mai generale, poezii sau alte texte în proză, dacă voi avea zile și nu voi fi prea bolnavă.

Au intrat iar să mă împroaște cu ura lor hidoasă și m-au păcălit să spun câteva cuvinte ca răspuns, și, ca urmare, au intrat mai mulți să mă lovească. La fel fac ei mereu când intru pe internet, tot cu scopul comsumării creierului meu. Totuși mai spun odată adevărul, în seara asta, legat de ceea ce au mințit ei acum și apoi ies de pe internet căci ei lovesc extrem de dur. Pe ei nu îi intereseză decât să mă măcelărească cerebral, pe nimeni nu interesează adevărul curat și bun, sau nevinovăția mea absolută sau înțelepciunea și bunătatea și frumusețea mea sufletească. E vorba doar de niște vampiri și asasini monstruoși, așa a fost mereu, ei nu mai sunt oameni în sensul bun de foarte mult timp și toți proștii mă lovesc și mă otrăvesc și mi-au luat drepturile fiindcă au fost păcăliți de acești monștri. Ei cunosc tehnici de lovire a omului singur și sărac, cum sunt eu de o viață întreagă, mai ales le este ușor să facă așa dacă individul intră pe internet, sunt un fle de vampiri cibernetici și câștigă energie prin atacarea și prinderea psihicului și implicit creierului omului bun și singur care intră pe internet. Din păcate, pentru oameni adevărul și dreptatea și ideile frumoase nu mai contează defel, ba chiar nici înțelesul cuvintelor și cărților, adică tot ceeea ce e omenește și dumnezeiește frumos și bun, ci doar tehnicile reci și inumane de distrugere și de luptă, războaiele intentate oamenilor săraci, civililor care nici măcar nu se uită o viață întreagă la știri. (Tot așa au spus ei despre o doamnă în vârstă de pe facebook, din lista mea de preteni care pare să fie păcălită de extra tereștri, adică vrea să intre mereu pe internet cu orcei preț, atrasă de aparențe și idei și minciuni ca niște steluțe strălucitoare și false și este de fapt distrusă de vampiri cruzi, care au îmbătrânit-o exrem în timp scurt. Ea spune că e foarte afectată dacă nu intră pe internet, adică în civilizație, și de fapt e vorba de barbarie. E extrem de afectată dacă nu merge jucăria, dacă nu are semnal. Postează poze îngrijorătoare cu flori care înfloresc precoce an de an și culori ale cerului care par să arate că ea e monstruos f-tă și consumată. Nu știu sigur asta. Oricum sunt și unii bătrâni și oameni cumsecade care au fost păcăliți de cuceririle tehnicii și au devenit prada unor rechini monstruoși. Probabil că mulți cred asta și despre mine, că m-am dat pradă monștrilor pe net fiindcă m-am încăpățânat să scriu absout tot adevărul și să explic totul clar, fiindcă eram ce e drept izolată cu forța din 84 și masacrată monstruos zilnic, fără nicio greșeala toată viața.) Doar mărunțișurile psihologice ca tehnici de supraviețuire și acțiune psihică agresivă și foarte dură par să conteze, dar pentru nimeni nu contează binele și logica și gândirea profundă, umanistă, sau filozofia. Nici creația lirică frumoasă și bună, a omului curat, ci doar literatura pe care ei o pot uza și abuza ca tehnică de dominație politică și a detașamentelor ”de geniu” ale armatelor unor idioți politici, care lovesc geniile adevărate, umane. Lipsa meritului adevărat, persecuția binelui și altele. Mi-e destul de rău, am greață puternică, dureri de ochi și de stare generală destul de rea, sete groaznică și ei zic că am fost iar otrăvită. Au intrat unii cu ideea absurdă că niște monștri vor să mă omoare și să îmi fure capodopera scrisă. Au intrat alții, mai mulți, cu ideea că adulterul este ceva rău și că eu sunt prea laxă în judecata mea morală asupra vieții sexuale. Nu este adevărat, e o minciună, poate că nu au înțeles ce am vrut să spun. Nu este adevărat, dar în realitate pe ei, ca și pe toți ceilalți sau pe dvs. nu îi interesează deloc adevărul și binele, ci doar să se prindă de creierul meu și să sugă energie și să mă lovească brutal ca ei să se urce pe mine ca pe scândură în ocean. Am să vă dau un exemplu: ei sunt exact ca toți porumbeii care f-t laolaltă mult timp o porumbiță moartă, cea ce am observat că se întâmplă chiar și la mult timp după moartea femelei uneori, pe acoperișe - ceva brutal și inutil în esență, un instinct sexual degenerat. Și ei mă lovesc oribil în cap, aproape zi de zi de atâția ani, nu în sex, dar e același lucru. De aceea există sensuri ale cuvintelor și idei zemoase și frumoase și înțelepciune, ca să trăim omenește frumos și bine și așa cum se cade (în sens bun). Creatorii de cultură sunt ceva foarte bun, pentru ca noi să nu devenim roboți insensibili și animale crude. Au intrat iar cu rău și minciună - au insinuat că eu am susținut mai sus că adulterul e scuzabil și de fapt nu este. Mai citiți odată cu atenție, nu am spus așa ceva și nu am gândit așa ceva. M-am mai referit la acest lucru. Eu întotdeauna am gândit corect și frumos, în cele mai mici detalii. Am explicat clar că în cazul meu nu a fost nicio iubire păcătoasă și nu am greșit nimic. În afară de faptul că nu am greșit nimic, repet, gândirea mea a fost întotdeauna perfectă, dreaptă și frumoasă și corectă logic, citiți cu atenție tot acest blog, mereu a fost așa. După 35 de ani nici cea mai mică greșeluță, iar în tinerețe tot numai binele și puritatea, dar atunci nu înțelegeam totul și nici nu aș fi avut cum. Am explicat clar mai sus că adulterul nu e ceva bun și sănătos, dar există probabil și excepții și femeia, mai ales, de obicei e nevinovată. Din câte știu eu. Adulterul e pardonabil uneori, am spus, dacă nu dăunează, dacă femeia sau bărbatul nu poate subzista, nu are alte mijloace de trai - și uneori e nevoie să supraviețuiască, având copii sau din alte motive. Eu, personal, cred că nu aș fi făcut așa ceva pentru bani, în ruptul capului - mai bine aș fi cerșit la biserică și aș fi murit dacă nu mi s-ar fi dat. Dar pentru distracție, în niciun caz și nici pentru putere politică sau alte lucruri nedrepte și rele. M-am gîndit că poate există o rațiune concretă, materială sau energetică, vitală, pentru care adulterul e interzis de legea religioasă în special. M-am gândit că e posibil, dar eu nu știu sigur, deci nu pot judeca clar, ca adulterul să ducă la dezordine și haos social și politic, la destrămarea unor subsisteme necesare civilizației - eu cred că pare logic că e așa și că oamenii nu sunt ca animalele și că trebuie să asculte de o lege, și să își înfrâneze pornirile brutale. Pentru ca lucrurile să aibă un rost și o rânduială, pentru ca un lucru să determine altul și alstfel să fie posibile anumite lucruri necesare vieții civilizate, fiindcă comportamentul omului se leagă de toate celelalte lucruri, inclusiv de creșterea și descreșterea plantelor și animalelor și de climă și de plăci tectonice chiar, poate și de stele și de soare și de mare. (Cum spunea Eminescu: ”Niște cetăți/ plutind pe marile/și mișcătoarele/pustietăți”) Nu eu am făcut legile și am spus clar ce cred. Tot așa este și obiceiul vieții sexuale premaritale sau interzicerea acesteia în cărți despre viața de odinioară - eu nu știu dacă așa a fost. Mai ales pentru femei, la bărbați era acceptabilă și de dorit chiar, dar atunci cu cine? Cu curvele, spun unii - deci acum venea condamnarea curvelor, adică ipocrizia societății. Amintiți-vă de Dostoievski (părea că el era o persoană din viața mea, dar poate că nu, acel Mihai, fiul dirigintei mele din școala generală, și totodată nepot al patriarhului României, despre care tatăl meu spunea că e nenorocit săracul fiindcă l-a citit pe Dostoievski, de care eu m-am îndrăgostit oarecum când eram încă o copilă, despre care unii spun și acum că era singurul care știa adevărul despre cum mă maltratau părinții, dar poate că nici el nu văzuse totul, căci ai mei erau extrem de cruzi și nebuni), Dostoievski, al cărui înger feminin se prostituează pentru a își salva familia de foame și de care se îndrăgostește un asasin și ai cărei bani din prostituție sunt consumați pentru băutură de tatăl ei vitreg (cum era și tata și bețiv era și el) și nebun, cum și el era. Valahia e posibil să fie un fel de Walhalla și poate că lucrurile seamănă puțin cu ceea ce a scris așa frumos Blaga în poeziile lui. Repet, nu știu sigur dacă acela era Dostoievski, dar el juca acest rol, era desemnat așa, la fel cum și actorii politici (state, președinți, grupări, partide), de exemplu, cântă partituri prestabilite și se organizează la fel mai mult timp. În ce privește sexul premarital, poate că asemenea lucruri sunt unoeri normale sau scuzabile, la ambele sexe. La fel, unele opinii interzic avortul sau au interzis, din diverse motive - eu nu mă pricep la așa ceva și nu am cum să mă pronunț clar. Probabil că există și excepții, și totul trebuie judecat mereu în funcție de situație. Poate că și chinezii au dreptate să limiteze creșterea populației, în funcție de situația lor concretă. Tot la fel se spunea că, odinioară, în timpuri întunecate, nici divorțul nu era acceptat și chiar și regii nu aveau acest drept în mod legal. E cam același lucru pentru mine ca și adulterul sau legile legate de avort. Eu cred că legile nu e nevoie să fie nedrepte și crude pentru ca oamenii neapărat să fie loviți în ceea ce au ei mai bun și mai frumos, ceea ce e normal, ceea ce e în rostul firii. Legile pot fi drepte și sănătoase, pentru binele comun al omenirii, pot să fie o balanță dreaptă între latura animalică de necontestat a omului și civilizație. Oamenii nu sunt barbari și poate nu au fost niciodată.

14.01.26
Am mai notat, dar încă mai scriu o singură dată. Vă mai amintiți cântecul ”Tata și caii?” al folkistului Socaciu? ”și țăranul acela ce-i mână (calul negru și calul alb) dumnezeule parcă e tata... lunecând sub copite e cai”. Eu nu am făcut nicio conexiune între bunicul meu și acest cântec și nici nu m-am gândit la mama și la mine ca rai și iad și nici măcar nu am făcut conexiune între numele căii Moșilor unde locuiam și faptul că în satul bunicilor bunicii erau numiți moși și bunicile mame. Cred că vă dați seama că mai toată viața mea a fost la fel conectată cu restul lucrurilor, dar, dacă citiți cu atenție tot blogul meu, cred că veți realiza că am fost un om inteligent, nu doar un utilizator, cum pare a fi mama (mama e cu schemele și subsistemele proștilor, fascinați mai toți de politică, în care toți cred mai mult ca în Dumnezeu parcă), iar eu eram capabilă de câteva aspecte creative, ba chiar am creat câteva lucruri, ceea ce mi se pare mai important, dar am fost masacrată înfiorător în cap, aproape zilnic și cu mari dureri asesea, deși nu am greșit nimic toată viața - ce să mai spun de izolarea completă și lipsa drepturilor zeci de ani la rând. Cei mai mulți oameni sunt vrăjiți de confortul civilizației și devin utilizatori perfecți ai minunilor create de alții și nu respectă oamenii care iubesc poezia sau filozofia. Eu am fost și utilizator, dar năpăstuit și mereu a ieșit bila ghinionistă pentru mine. Spuneam de țăranul cu doi cai - bunicul a fost la mama în Voluntari înainte să moară și făcea plimbări până la Troiță. Pe drumul principal sunt două semne (anacronice și absurde) cu interzis accesul căruțelor și în altă parte nu am văzut și aici nici nu trec căruțe deloc - doar mai demult era un țigan care traversa și mergea cu căruța pe Mihai Viteazul. Mi s-a spus că una din minciunile cu care au ațâțat proștii împotriva mea era că ei nu pot să rămână de căruță - ceea ce se spunea la țară și legat de tren și nu însemna a rămâne în urmă sau în ceva lent, precum căruța, ci însemna a rămâne neurcat în căruță, a-și pierde șansa, rândul sau trenul.

16.01.26
Aseară și azi noapte am fost măcelărită înfiorător cerebral, timp de mai multe ore. Am avut și junghiuri la coloană, noroc că m-am întors în pat cu capul unde țineam picioarele. Azi dimineață m-a trezit iar mama vorbind singură ca adeseori cu voce tare și, ca adesea, a lăsat mult timp ușa la cămară deschisă ca să îmi vină eventual miros rău sau iz de ceva tixic, căci acolo miroase urât și eu nu am ușă înspre holul cu cămară. Apoi au început să mă lovească iar, imediat ce m-am trezit și mama iar și-a pus politică la televizor.

18.01.26

Iar au intrat în blogul meu și au modificat semnele pe html și acum nu mai pot accesa propriile mele postări pe blog și să completez. Probabil că ați înțeles de mult de tot că tot ce am scris e adevărul. Unii spun în mintea mea din nou și din nou că eu sunt un om perfect bun și nevinovat și normal și extrem de inteligent și așa am fost întreaga mea viață, dar toți oamenii sunt îndobitociți că trebuie să mă izoleze, după tot ce au făcut, și să mă omoare. Încetul cu încetul, fir cu fir, spun ei, le-au turnat fiere în gânduri și i-au făcut să creadă că sunt nebună sau ceva rău, deși am fost ținută în lanțuri și izolare și tortură, ușor dovedibil, de mică, încontinuu. A intrat și unul în franceză că el nu vrea să fie supus sau să aparțină unei asemenea femei - deși nu am decât defectul că sunt șchioapă și obeză, dar voi slăbi. cred totuși că intelectul bun și virtuțile contează mai mult. Ei spun iar că toți vor să aparțină unor stăpâni răi și că toți disprețuiesc bunătatea, chiar dacă persoana în cauză e un om foarte deștept. ??! Ei mai spun iar că eu sunt închisă între nebuni foarte răi, deși sunt om normal și acești nebuni au fost plătiți mult ca să mă omoare, cu toții împreună cu lumea îndobitocită despre mine. Toți cred că trebuie neapărat ca lumea să nu înțeleagă adevărul despre mine, findcă ei cred că eu aș fi inversul aceeace sunt și ei nu vor ca cineva să bănuiască că nu am greșit nimic, că am fost mereu normală și un om foarte bun și extrem de inteligent - și pe deasupra măcelărită așa oribil, fără nicio șansă. Otrăvită etc. E un lucru urât, spun ei, și toți vor să mor. Lumea e condusă de astfel de nebuni, spun ei, cosmetizarea societății li se pare cel mai important lucru, nu esența lucrurilor și ceea ce e autentic bun și curat. Oamenii buni, cred ei, sunt extrem de proști și se încăpățânează să creadă că nu există ce spun eu, atâta josnicie, mârșăvie etc. și se alintă cu ideea că eu sunt altceva decât sunt sau că am mințit /fabulat/delirat. În fine, poate totuși au înțeles dar nu au cum să mă vrea sau să comunice cu mine. Mulți cred aberațiile ilogice ale psihiatrilor, care sunt un fel de zbiri ai stăpânirii, din câte spun mulți - și medicul meu actual a fost plătit să mă omoare, spun ei. Voi încerca să vă îndulcesc viața cu câteva poezii noi, dacă voi putea scrie. Am rugat să fiu lăsată 2-3 săptămâni maxim să închei încă câteva lucruri de scris - și aș fi încheiat, nu aș fi stat mai mutl înmod sigur, dar au intrat în blogul meu și acum nici nu mai pot adăuga ceva. Poate mâine voi reuși să accesez, să curăt cumva ultima postare. Dacă nu, asta e.
Câteva ore de durere de cap și mai ales de ochi. Sincer, mă bucur că sunt încă în viață. Ochiul stâng îmi curge, lăcrămează zilnic de o vreme, de 2-3 ori pe zi, dar nu abundent; dreptul nu.
19.01.26
Oamenii continuă să mintă că eu am mințit, spun ei, și în realitate am spus numai și numai adevărul și nu am omis nimic.
21.01.26

Nu îmi amintesc în ce zi am scris că voi termina de scris despre mine definitiv. Poate aceste zile sau într-o săptămână. Nu am terminat fiindcă nu am mai fost lăsată să scriu, am fost torturată cerebral înfiorător aproape zi de zi. Aseară mai puțin, aseară a fost bine și nici nu m-au împroșcat decât cu puține vorbe în gând. Pe blogul meu au intrat acum câteva zile, cum am scris deja, încât acum nu pot derula postarea până la ultimul rând ca să pot scrie mai departe. Poate voi începe alta, ultima, sau voi găsi un mijloc să o repar. De 20 de ani și ceva mă amenință de moarte încontinuu, m-au și torturat și otrăvit aproape încontinuu, aproape zilnic. E ceva rău și greșit, iar eu nu am greșit nimic toată viața și nu am mințit nimic și nu am avut nicio șansă să obțin dreptul la studii și să creez ceva intelectual, dar am fost perfecțiunea cu adevărat și un om foarte inteligent, niciodată nebună, așa cum mint unii de zeci de ani - deși am fost izolată mereu! Azi am fost - abia acum am reușit - la medicul de familie să îmi fac vaccin antigripal. Mirosea oribil a materii fecale pe holul de așteptare și era plin de pacienți care așteptau în acel miros. Am mai pățit așa de mai multe ori - pacienți așteptând în spitale sau policlinici în mirosuri grele, nimeni nu se plângea. A ieșit asistenta medicului meu și a deschis un geam să aerisească.
Azi au insistat iar mult că trebuie să mă omoare neapărat, fiindcă poporul român (mai ales acest popor, dar și altele) nu trebuie să înțeleagă niciodată adevărul, că, dacă poporul înțelege adevărul, adică ce au făcut ei, îi omoară, că ei se consideră mai importanți decât mine și de aceea vor să mă omoare, că dacă poporul înțelege adevărul se întâmplă o mare nenorocire etc. Zilele acestea zicea iar că ea nu a realizat (crezut) mai demult că eu nu am greșit absolut nimic, că altfel ... probabil că m-ar fi omorât mai demult. Oricum de 20 de ani toți asta spun că vor - anume că mor ca să poată ei să scape de orice acuzație și să nu înțeleagă proștii nimic. E ceva rău și greșit, eu nici măcar acum nu cred așa ceva sau nu pot să mă dumiresc, la fel cum proștii cred că eu sunt paranoică și că fabulez aceaste idei, în timp ce monștrii chiar mă otrăvesc rău și mă omoară și mă țin izolată și fără drepturi de o viață. Unii au spus mereu că oamenii nu pot crede așa ceva, din două motive - că am fost măcelărită extrem de monstruos și ei nu cunosc și nu pot înțelege atâta suferință și cred că eu sunt nebună fiindcă medicii, psihologii și alții mint acest lucru și ei au autoritate și bani și teorii mincinoase de mulți ani și mereu m-au introdus cu forța în idei legate de boli psihice, deși nici măcar nu semănam cu acele lucruri, dar ei mințeau pe mai multe planuri.
Al doilea motiv e că sigur nu am greșit nimic toat viața și am fost un om foarte bun și inteligent și unii au mințit și în acest sens și eu cred că oamenii proști cred că eu mint dar nu îmi dau seama fiindcă sunt nebună, sau își imaginează că mi-am pierdut memoria și nici asta nu e adevărat.
Nu au dreptate să mă omoare. Voi încerca să termin totuși de scris ce mai aveam (nu mult, dar voi face o pauză, să îmi revin dacă pot, măcar parțial.) Cred că voi termina totul în mod cert până la ziua mea pe 16 februarie 2026.

23.01.26

Aseară m-au măcelărit înfiorător de tare. Azi a fost din nou ceață toată ziua și înnorat. Adesea, înainte să se bage în corpul meu ca să mă maltrateze, ei par să fie de acord între ei, să propună și să accepte mereu să mă tortureze, mereu cu ideea că ei ”sunt de acord”. Niciodată, întreaga mea viață, nu am fost măcelărită așa de monstruos și mai ales așa dureros ca aseară. Chiar am crezut că mor la un moment dat, ceea ce nu mi s-a întâmplat de mult. Durerea a fost oribilă, extrem de violentă, de data asta nu a fost tortură cerebrală, ci în restul corpului. M-au înunghiat extrem de puternic și mult timp în tibia incompletă a piciorului amputat, cum au făcut adesea în ultimul timp. M-au înjunghiat iar de câteva ori și puternic în mâna stângă, la oasele metacarpiene și carpiene, cum mi-au făcut de mai mult timp, mai ales la anumite mișcări - normale, nu exagerate sau prea iuți. Apoi durerea a urcat pe antebraț, apoi pe braț și umăr, tot pe stânga, feroce, ca niciodată. Apoi m-a durut sfâșietor în burtă, în toată burta, atât pe stânga, cât și pe dreapta. Am crezut că mor și a venit și mama la mine în cameră, așa cum face aproape mereu atunci când mi-e tare rău și a început iar să mă chinuiască verbal și să mă facă să repet ceea ce spuneam, ca să mă lovească, fiindcă extrem de des ea se face că nu aude. Ei spun că nu toți oamenii cunosc tehnicile de lovire psihică și nu înțeleg ce îmi și cum îmi face mama zilnic și nu pot sesiza aceste lucruri ascunse vederii și toți proștii cred că eu sunt ceva rău și nebună și că mama e om bun și normal. De fapt mama mă torturează fizic și psihic din copilărie și pare să îi fi păcălit pe toți, așa cum chair zicea ea de atunci. Au spus indirect că mama a învățat diverse tehnici (mai multe) de distrugere psihică și le-a aplicat asupra mea de când eram copil. Deși am fost perfecțiunea, deși eu nu am lovit pe nimeni. Aseară ea a vrut cu dinadinsul să îmi stingă lumina, deși eu nu puteam să mă mișc din pat și mi-era extrem de rău și am rugat-o mult și de vreo 4-5 ori să nu o stingă măcar până îmi revin puțin, căci mi-e tare rău și lumina mă ajută să mă simt mai bine. Mereu face astfel de lucruri. Cruzimea mamei e foarte mare, tot ce am povestit pe acest blog e adevărul. Tot așa a fost și fratele ei și, cu toții, i-au omorât la fel și pe bătrânii și bolnavii lor, cum am explicat. Ei spun iar că toți oamenii cred că răul e superior binelui și de aceea mă omoară. (?) Azi au spus din nou că ei se spală pe mâini, că ei nu sunt vinovați și responsabili, fiindcă ”europenii” (în sens de ceva politic) nu vor ca ei să recunoască adevărul și prin urmare sunt omorâtă. Au mai spus că eu ”am fost” (adică toată viața mea în trecut - ei, și ce dacă?! ce contează trecutul?, nu trebuie să fiu omorâtă în prezent!) un ”sacrificiu” (adică o crimă inutilă de fapt) ”politic” (adică ceva ce nu înseamnă nimic concret și nu există vreun motiv real să fiu omorâtă). !? Aseară iar au început cu ideea că blogul meu valorează 4-5 milioane de dolari și ei vor să mă omoare de aceea. Mereu găsesc alte și alte pretexte. Am rugat în scris acum câteva zile să fiu lăsată să mai scriu numai puțin, că mai am doar vreo câteva lucruri de spus, și voi termina sigur în 2-3 săptămâni, așa cum am promis și absolut cert nu voi mai intra pe blog (și probabil nici pe internet) chiar dacă sunt măcelărită mai rău ca oricând. Dacă citiți tot ce am scris - blogul fiind început în 2013 - veți vedea că am cerut să fiu puțin lăsată în pace să termin de scris de mai multe ori și niciodată nu am fost lăsată în pace, deși am spus numai adevărul și încontinuu ei au lovit foarte puternic și eu am scris în condiții înfiorătoare și cu toate acestea blogul conține multe lucruri bune și inteligente, nu doar adevărul. Și oricum adevărul este ceva bun, nu este niciodată răul și eu mereu am iertat și am avut gânduri frumoase și bune, niciodată ceva rău, citiți totul și gândiți corect! Nu am scris pentru a mă lăuda și nici cu pretenții literare, ci fiindcă într-adevăr eram omorâtă cu foarte multă tortură și otravă, deși nu am greșit nimic și acest lucru era rău și greșit și foarte nedrept și lovea simultan mulți oameni și lucruri bune, nu doar pe mine și aveam dreptate absolută mereu, inclusiv că trebuia să scriu public totul. Era oricum normal să scriu tot adevărul, am fost mereu om, nu am fost robot/animal. Nu a fost niciodată necesar să fiu omorâtă și nici torturată monstruos, dar ei spun că oamenii toți au fost îndobitociți și despre mine timp de milenii, deși eu nu am mai trăit alte vieți în trecut, și toți gândesc în cu totul alt cadru de referință și toți cred că trebuie să mă omoare, deși am fost mereu izolată, deci nimeni nu știe ce sunt și nici nu am avut vreo șansă să creez ceva bun intelectual când încă puteam, și să dovedesc ce eram. Nu am irosit nicio șansă. Nu am fost inaptă sau lipsită de valoare, am fost masacrată cu forța, fără motiv, și izolată tot cu forța și nedrept, eu nu am avut influență rea asupra nimănui. Desigur, dacă ați citi tot ce am scris, ați înțelege că am fost mereu și încă sunt un om foarte bun și inteligent și că nu am greșit absolut nimic toată viața. Veți înțelege că tot ce am scris e adevărul în cele mai mici detalii și că medicii și psihologii au mințit pe mai multe planuri, nu doar faptul că eu am idei delirante și de fapt eu am fost un om normal în cele mai mici detalii.

25.01.26
Au intrat vreo 3 sau 4 în engleză cu ideea că mă vor omorî în curând. E greșit și acum, chiar mai mult acum și această înverșunare a unora de a mă omorî a fost cu adevărat aproape încontinuu de când eram copil și mereu a fost la fel de greșit, și în copilărie. În plus m-au ținut cu forța aproape complet izolată întreaga viață. Ei spuneau că eu nu am fost nicidoată trupul sau sexul, ci am fost mereu capul și astfel, lovind în mine, oamenii s-au lovit pe ei înșiși. Unii spun că și otrăvirea mea a lovit mulți alți oameni sau lucruri. A intrat una din acei monștri că vrea să mor fiindcă ea nu vrea să asculte de o nebună care... Nu am fost niciodată nebună și nici acum și nu am cerut nimănui nimic (și nu aveam cui, doar demult am cerut dreptul la muncă și la studii și probabil că le meritam) și nu am dat ordine nimănui și nici nu am vorbit toată viața în gând, deci nimeni nu a avut vreodată de ascultat de mine. Nimic. Astăzi am avut iar greață destul de puternică și sete mare și puțină amețeală chiar. Unii spun că cafeaua mea e foarte otrăvită, de mult timp. Posibil să fie așa - oricum azi mi s-a făcut cam rău și greață după ce am băut-o. Totodată e cafea proastă, are gustul rău, fiind ieftină poate. De mâine cu certitudine mă voi lăsa definitiv și complet de cafea. Am stat mulți ani fără strop de cafea și m-am mai lăsat complet înainte să mă internez la psihiatrie acum doi ani - dar aveam tensiunea mică și pulsul rar și cineva de acolo, din personal sau medic, mi-a recomandat să mă apuc iar de cafea - și m-am apucat, în mod greșit. De mâine va fi deloc, pentru totdeauna. De țigări m-am lăsat acum 2 ani și alcool nu am consumat niciodată. Dar, așa cum s-a mai întâmplat, probabil că ei vor crește procntul de otravă în alimente și apă sau chiar aerul încăperii, cum au mai făcut. Deci nu e mare scofală, important era să fiu acceptată, și să reușesc să fac ceva bun în viață, și astfel să îi conving să nu mă mai otrăvească mult măcar. Au spus din nou că proștii sunt și au fost încontinuu mințiți că eu aș fi altceva și altcumva decât sunt, inclusiv alte popoare, nu doar românii. Nimeni nu crede adevărul, spun ei, oamenii cred că tu minți fiindcă ești nebună sau fiindcă așa te-a manipulat altcineva și alții încă cred că suferința ta nu contează și că tu trebuie să mori, fiindcă a fost nu știu ce plan politic diabolic al nu știu cui și ei ar pierde nu știu ce dacă ar avea milă și te-ar trata drept om, după ce familia ta și mulți alții te-au tratat numai ca obiect. Deși e greșit, ei așa cred. Cel mai adesea, de-a lungul întregii vieți, proștii sau oamenii simpli m-au tratat la pertu dur (m-au și înjurat cu voce tare pe stradă) și mi-au vorbit pe față urât și fără politețe, ca și cum eram nebună sau proastă, dar nu am fost și vă asigur că nu inspir așa ceva, am fost mereu binele și puritatea și o inteligență destul de fină, rafinată și nu arăt a nebună și nu vorbesc și nu am mimică de proastă sau nebună. Unii au spus mai demult că sunt o persoană pe a cărei față se citește bunătatea. Iar în ochi mi se citește inteligența și faptul că nu sunt nebună. Poate că această conduită a unor proști e un indiciu real că oamenii au fost mințiți cu adevărat despre mine. Sau plătiți, cum am spus unii. Mulți au spus că am fost chinuită mult prea monstruos și de aceea nimeni nu crede - nici cum m-au masacrat și nici puritatea mea absolută și inteligența superioară.

În rest, să auzim numai de bine. E o zi cenușie, dar nu foarte rece. Am scris mult pe acest blog și abia aștept să îl termin. Repet, nu sunt ceea ce credeți, pot scrie multe lucruri bune și frumoase și pot munci și face diverse lucruri și nu mă obsedează otrava sau trecutul dureros, veți înțelege, dacă nu voi fi omorâtă. Nu depind de acest blog și nu am compulsia scrisului. Va fi tăcerea și în scris. Vreau cu adevărat să adaug numai câteva lucruri și apoi sigur nu voi mai scrie nimic despre mine, chiar dacă sunt omorâtă. 2 săptămâni doar, vă rog, dacă e posibil.

Au intrat iar unii care au spus (iar) că mama mea e un monstru care vrea să mă omoare și pentru care aceasta este sensul vieții, un om care a păcălit întreaga lume despre mine și care mă lovește zilnic și care crede că ea e importantă și eu nu, un monstru brutal și rău, atât de rău încât nimeni nu mă crede pe mine. Unii oameni, puțini, par să o fi cunoscut pe mama nu se știe când și unde (căci pe mine nu mă cunoșteau, eu am fost mereu izolată) și par să aibă încredere oarbă în ea și, fără vreun motiv real, cred că eu trebuie să fiu omorâtă sau că sunt nebună sau că am mințit despre mama, fiindcă ei nu pot crede că ea este așa monstruoasă și deci vor să mor eu și să trăiască ea.(?!) Nu știu nici eu sigur - probabil că mama e nebună și așa a fost mereu. Ei spun că aceia care cunosc adevărul despre mama nu pot înțelege de ce eu o tratez așa respectuos și frumos și nu o lovesc, nu o omor. Nu știu cum să omor și nici nu așa face așa ceva. Nu am lovit pe nimeni și nici pe ea, ea mă lovește. Întotdeauna m-am purtat la fel cu ea, și mereu am ajutat-o, i-am cumpărat câte ceva, i-am vorbit frumos, dar uneori mă chinuiește prea rău și o rog degeaba să mă lase în pace. Ei spun că unii proști de aceea cred că aș fi nebună, fiindcă mama mă calcă în picioare și eu nu reacționez. Dar eu nu am pe nimeni altcineva.

Oricum, fiind un om inteligent, nu aveam cum să mă agit sau să îmi pierd calmul, toți oamenii inteligenți așa sunt, nu au cum să se enerveze. Repet, nu am fost niciodată nebună. În plus, ca orice om inteligent, eu nu reacționez la cauze, ci acționez în funcție de scopuri. În plus, dacă aș urla sau m-aș enerva, mama ar avea dreptul să mă închidă la spital, deși nu e drept de fapt, ceea ce nu e întotdeauna plăcut. În plus, dacă aș țipa, mi-aș pierde și buna dispoziție și energia psihică și nu sunt nebună să mă las călcată în picioare. Unul, în engleză, spune iar că mama mea e foarte proastă și deci eu trebuie să găsesc ceva ca să o păcălesc. În ce sens să o păcălesc, și de ce? Nu sunt nebună și nu am fost deloc, nu am încercat să păcălesc pe nimeni niciodată. Probabil că acest individ crede că aș fi nebună și că era un ”război” între mine și mama, ceea ce nu a fost niciodată și eu nu am gândit aberații ca acestea nicicând.

Au inventat alt delir - că, de-a lungul vieții, am fost supusă, fără să am știință, unor teste numeroase - ? - și persoanele care m-au observat (?) sau au vorbit cu mine (asta nu prea s-a întâmplat) au mințit toate despre mine. ?!! oricine ar fi vorbit chiar numai cu mine ar fi înțeles că nu am cum să mint despre mama și că nu delirez și că mereu am fost lucidă și nu am exagerat deloc. Ei spun că e incredibil ca o mamă să fie ceva așa de monstruos (deși istoria notează multe crime de acest gen), că nimeni nu poate crede. E adevărul, take it or leave it - poate că nu au crezut și din cauză că mama e o actriță perfectă, inclusiv în prezent. Ea a mințit mereu în mod monstruos și și-a schimbat conduita foarte des, incredibil de brusc. Ea chiar s-a lăudat cu talentele ei de prefăcătorie încă de când eram copil. Unii spun că bunicul meu a înțeles adevărul abia în ultimii ani ai vieții și de aceea plângea și își sufla mucii când o chema pe nume la despărțire în 2009 și 2011. Nu știu. Unii spun că odinioară bunicul fusese păcălit de ambii mei părinți și crezuse răul despre mine. Și nu știu ce aberații politice. Nu știu, nu cred. Din câte s-a spus, oamenii care cred că mama e om normal și relativ bun pot să o ia razna când ea își dă arama pe față și ei descoperă cruzimea ei monstruoasă față de mine. Inutilă și rea. Eu v-am prevenit de mult, dar chiar și așa, probabil că unii din dvs. tot nu pot crede adevărul, ci doar schemele rigide ale psihologilor și pshiatrilor, care au mințit complet despre mine. De mult mama nu a fost așa cuminte și bună cu mine și rar a avut voce așa mieroasă. E drept că mă mai cicălește, dar cam atât. Să sperăm că va fi așa mai mult timp.

Seara. Am fost din nou torturată destul de puternic, de data asta nu doar corpul și oasele, ci și arsură puternică în tot corpul de lungă durată, inclusiv acum, și durere de cap, nu foarte îndelungată.

27.01.26
înainte să scriu ce mai vroiam să scriu în acest blog, după care voi închide acest blog definitiv, orice s-ar întâmpla, în circa 2 săptămâni, cum am promis, mai scriu odată despre mama. Astăzi iar m-a chinuit, împreună cu alții. A venit de la cumpărături și a început să îmi vorbească urât, să ridice glasul la mine, dșei nu am provocat-o și nu am deranjat-o cu nimic. Ea mereu neagă realitatea pe față și se poartă înfiorător, deși niciodată nu am lovit-o și nu am greșit nimic altceva. Ea mereu vorbește în așa fel - și cu un așa ton încât - pare să simuleze că eu insinuez ceva rău, deși nu a fost niciodată așa. De asemenea adesea vorbește ca și cum ea e victima și eu o cert, și nici asta nu e așa, ea minte mereu că eu o cert și că ea nu îndrăznește să vorbească cu mine - e invers, eu nu pot vorbi cu ea, căci mă lovește de fiecare dată. Totodată ea arată clar lipsa de respect față de mine și faptul că mă crede proastă sau nebună. Unii spun adesea că eu nu am fost în stare să o pun pe mama la punct sau să îi câștig respectul - dar de fapt e anormal că era cu mine așa încă de când eram copil. Nu aveam cum să o pun la punct, nu aveam cum să țip la ea, cum am explicat, și ea nu ascultă niciodată de ceea ce e bun și blând, poate că unii proști cred că eu mint, nu ea. Totodată nu aveam cum să îi câștig respectul fiindcă ea m-a închis la psihiatrie și are mână liberă să mintă și să facă orice rău, după tot ce a făcut de când eram mică. Mi s-a luat dreptul la muncă și orice ocazie de integrare și de câștig de bani, societatea e de vină, căci evident eram un om normal pishic și astfel, fiind complet izolată zeci de ani, nu aveam cum să câșig respectul mamei sau să o domin sau să o pun cu botul pe labe, cum spun unii că așa trebuia să fac. Era imposibil. Ea nu ascultă decât de forța fizică sau a banului, pentru ea nimic altceva nu are sens. Eu nu am avut pe nimeni altcineva cu care să vorbesc întreaga viață - adică o relație stabilă, decât câteva persoane când eram tânără. După ce m-a bruftuluit, mama a vorbit la telefon cu vecina Maricica, cu care a vorbit ca întotdeauna cu mult respect și o voce relativ bună, în contrast cu modul în care îmi vorbise mie - urât și răstit și răuvoitor, ca mai mereu. Cineva din mintea mea chiar a remarcat în gândul meu - și vezi, vezi cum vorbește cu fi-sa și cum vorbește cu alții? Mama așa a făcut întreaga mea viață și ceilalți o respectau, dar, pe la spate, ea își manifesta ura și disprețul față de toți - iar pe față îi lingușea și părea om normal. După ce a vorbit cu Maricica, am încercat să o rog și să o întreb ceva - și iar mi-a vorbit urât, ca și cum aveam ceva cu ea, a insinuat altceva, nu a vrut să mă asculte și să mă lase să vorbesc 2-3 fraze și aproape că țipa și, simultan, mă lovea în cap oarecum, avea efect rău, și apoi a țipat ca adesea de-a lungul vieții, acum, în timp ce eu vorbeam și astfel mi s-a agravat răul cerebral și s-a îndesit ceața afară. Nu este anormal că lovirea mea duce la ceață și alte lucruri rele, asta e logic să fie așa fiindcă sunt om normal și deștept, anormal e că sunt lovită așa monstruos, absolut cert nu trebuie să mă loviți sau să mă omorâți. Și astăzi și întreaga viață i-am vorbit mamei calm și frumos, cu vorbe normale și bune, fără ifose, fără prefăcătorie. Cu iubire de fapt și cu respect. Iar ea întotdeauna mi-a vorbit urât și m-a torturat și a mințit. Eu nu pot vorbi cu ea nici măcar despre starea vremii, din orice ea găsește sămânță de scandal. Totuși nu am abandonat speranța, am continuat să îi fac cadouri și să îi vorbesc frumos, să spun măcar câteva lucruri necesare, dar ea interpretează totul în rău și la orice lucru oricât de neutru și benign, ea răspunde cu răul. Mi s-a spus că unii proști încă mai cred că mama se poartă așa fiindcă eu am greșit ceva, și de fapt nu am greșit niciodată. Sau că am lovit-o și de fapt numai ea m-a lovit. Ei spun că foarte mulți au mințit că sunt nebună și nu mă pot controla și dăunez altora și de aceea m-au izolat complet cu toții. Alți proști crd că mama mă chinuiește așa de la moartea tatei și de fapt ea a fost mereu așa, de când eram mică. Alții au avut ideea că proștii au fost îngroziți când au văzut cum era mama față de mine, evident de când eram mică și proștii o iau razna când înțeleg chiar și numai asta, dar în general ei nu pot crede mai nimic din povestea vieții mele, fiindcă mi s-a fîcut extrem de mult rău deși am fost foarte inteligentă și extrem de bună și delicată etc. Repet, citiți blogul meu și veți înțelege că mama minte, că eu nu am mințit deloc toată viața, că tot ce am scris e adevărul și că nu am greșit că am povestit totul. Nu mi s-a șters din memorie nimic esențial sau cât de cât important, am scris absolut totul și exact așa a fost. Că sunt multe lucruri bune și frumoase în ceea ceam scris și în ceea ce încă mai sunt. Poate că în viitor, dacă nu mă vor omorî, poate voi reuși să scriu ceva suficient de bun și frumos și inteligent, astfel încât să fiu acceptată sau să nu mai fiu omorâtă monstruos, cel puțin. Încă mă pot dezvolta, încă aș putea scrie ceva util sau frumos. Ei spun că degeaba, fiindcă psihiatrii au mințit despre mine și ceilalți oameni nu mă pot accepta peste cuvântul psihiatrilor (?) și numai medicii îmi puteau da adeverință pentru studii sau muncă etc. Știu și că psihologii, nu doar psihiatrii, au inventat teorii evident mincinoase sau absurde, aberații despre complexe psihice materne/paterne etc. care neagă din start orice drept sau șansă de viață pentru victime și care nu se potrivesc deloc adevărului despre mine, mai ales că am fost evident un om foarte inteligent. Am scris, am creat unele lucruri ceva mai frumoase și mai inteligente, și o parte din poeziile mele, unele texte în proză și poate aș fi devenit cândva scriitoare sau poetă sau aș fi reușit să scriu unele eseuri - oricum aș fi studiat chiar și singură și aș fi scris. Dar am fost respinsă complet, după cum bine știți și dvs. la fel, nu ați găsit vreun folos în a îmi scrie și mie câte o scrisoare măcar. Ideea unora este că eu nu aveam cum să fiu acceptată ca artistă sau scriitoare, fiindcă am scris tot adevărul despre mine și ei toți poartă măști și joacă tearu sau circ și sunt ipocriți la fel ca în romanele lui Dostoievski față de cei săraci și obidiți - și numai răul e deasupra, spun unii, dar eu continuu să sper ceva bun. Nu există scriitori acceptați care să fi fost măcelăriți așa monstruos de mamă, acest lucru nu poate să stea în CV-urile lor, victimele nu sunt acceptate, oricât de buni ar fi în arta lor, cv-urile celor acceptați sunt comsetizate și pe wikipedia nu e acceptat vreun om masacrat de părinții săi. De aceea, acești oameni sunt omorâți, nu doar păcăliți să se sinucidă (în tinerețe). Nu mă deranjează să mințiți și despre mine ce vreți, dacă mă veți accepta sau nu voi mai fi măcar ortrăvită monstruos. Am fost un om bun și inteligent mereu, niciodată nu am fost obsedată de ideea expunerii adevărului și de faptul că mereu am avut dreptate. Cred că meritam să trăiesc. Niciodată nu am dorit glorie sau faimă, mi-era teamă de așa ceva încă de când eram copil, dar cred că aș fi putut să mă dezvolt și să fiu unul dintre creatorii/profesorii anonimi din lume. Ceea ce e neplăcut, spun ei, e că medicii au mințit, că m-au transformat în pacientă, eu fiind oricum măcelărită de familie de mică. Poeții și prozatorii și filozofii închiși la balamuc se spune că nu sunt acceptați și că pe nimeni nu interesează arta sau intelectul lor (există destule exemple), fiindcă oamenii sunt ipocriți și vor să îi țină în sclavie, că asta e de fapt. Ar fi trebuit să conteze. Deși în cazul meu adevărul era evident, mai mult ca în alte cazuri.

28.01.26
Azi am făcut iar curat, nu am putut face când era gerul mare, nu aș fi putut curăța și scutura, fiind gheață și zăpadă în curte și eu fiind șchioapă, aș fi alunecat etc. Chiar și așa, nu e foarte mult de când am făcut curat și de fiecare dată fac curățenie foarte bine. Cu toate că fereastra mea e departe de stradă și strada e mică și necirculată, a fost extrem de mult praf, ca aproape întotdeauna, ceea ce nu se explică doar prin praful adus în casă de pisicile mele și numai motănelul castrat se plimbă din casă afară și înapoi iar pisica neagră stă înăuntru. În plus a fost totul înghețat și nu era în curte praf mult. Vă reamintesc că nu am greșit nimic întreaga viață și e greșit oricum să fiu omorâtă. Ei au spus uneori că mi se pune praf ca să sufăr la plămâni și la inimă, să fiu omorâtă. Era, de mai multe zile, așa de mult praf în camera mea, încât se vedea în aer foarte mult la cele mai mici mișcări, chiar și dacă stăteam pe loc. Deci încă o armă a călăilor de a mă omorî. Vă reamintesc că nu am avut halucinații niciodată și nu aveam cum, am făcut și poze, în oraș făceam curat destul de bine și des și, chiar și la numai o săptămână interval, erau mereu fișicuri, gheme de praf în multe locuri din apartament. Apartamentul nici nu era stradal. Am avut mereu obiceiul și plăcerea să spăl vasele foarte bine (aici în Voluntari mama le spală superficial, nu îi mai place curățenia ca în tinerețe) și, deși aveam mâini de aur și în oraș și curățeam totul foarte bine, aproape toate vasele mele din oraș mi-au fost mânjite. La fel, mi-au fost mânjite obiectele sanitare și mobila și mi s-au furat unele lucruri. Mi se punea otravă în aer cu mirosuri rele, inclusiv de usturoi (posibil ceva cu arsenic). Carpetele erau făcute praf și aveau multe pete negre, deși le aspiram des și întotdeauna mă decălțam în hol la intrare și, în prezența mea în casă, nu a intrat nimeni la mine, nici încălțat și nici desculț, cu excepția a 3-4 vizite în toți anii în care am stat acolo. Ei au spus că și acolo, ca și aici, sunt omorâtă de vecini și de mama, care sunt o trupă de călăi. Ei spun că și cei din blocul unu și cei din blocul doi erau tot călăi și că proștii credeau că am greșit ceva. Eu nu aveam habar ce credeau ei că am greșit și nu știu nici acum și nici nu bănuisem niciodată că lumea avea ceva cu mine. Probabil că unii cred că oamenii care explică cum li se pune praf sau li se fură sau li se murdăresc lucrurile sau povestesc despre orori sau abuzuri din partea părinților sau medicilor sau preoților sau profesorilor etc. sunt nebuni și trebuie să fie închiși la balamuc. Știu asta, așa e circul medicilor și psihologilor și unii cred că medicii au absolută nevoie să f-tă pacientele, așa cum povestesc mai multe femei închise la psihiatrie, și eu am auzit așa ceva. Este unul dinmotivele pentru care nu am spus adevărul mult timp și în plus nu aveam pe nimeni (de încredere) să îi spun și nu am vrut să deranjez în zadar oamenii sau nu cumva să îi închidă și pe alții, dacă înțelegeau că am spus numai adevărul mereu. Eu nu am intenționat niciodată distrugerea psihiatriei, am cerut o excepție în cazul meu. Cazul meu a fost complet nedrept și am fost un om foarte bun și inteligent, nu ca altele. De ce credeți că trebuie să fie închiși la balamuc astfel de oameni, care povestesc niște lucruri fizice, concrete și care au și dovezi concrete suficiente care arată că nu au mințit și nu au delirat? Sunt unii proști care chiar cred că pacientul minte și că tratamentul mai dur l-ar trezi la realitate. Sau că trebuie să i se șteargă memoria. Chiar dacă omul nu suferă psihic și e fericit și deștept. De ce credeți că acești oameni ar fi nebuni sau ar trebui închiși, cu ce credeți că i-ar ajuta ”tratamentul”, adică tratarea lor prin altfel de f_tere, sub supraveghere medicală? Eu cred că acești oameni sau măcar o parte din ei, dacă sunt deștepți și complet nevinovați, nu trebuie închiși fiindcă așa li se scoală pe chelie unora din vecinii lor, care vor deci să îi închidă cu forța, de obicei prin otravă sau microbi, chiar dacă ei își iau conștiincioși tratamentul zilnic. Repet, e greșit să fiu omorâtă, din multe puncte de vedere. Asta e, probabil nici dvs. nu aveți cum să îi convingeți ce e bine sau nu ați înțeles totul sau practic nu mă vreți, așa cum spun unii mereu. Ei spun că porcii care f_t ”nebunele” sunt considerați mai importanți decât ele și sunt respectați de proști și de societate în ansamblu - poate, dar eu chair am fost evident un om de valoare și foarte bun și inteligent, nu doar că nu am greșit nimic și era rău să fiu omorâtă sau torturată și din cauză că asta ducea la rău și asupra multor alți oameni.

Ei spun că medicii sunt un fel de călăi plătiți de stat (sau de alte organisme sociale) și psihologii la fel și ei se află deci la cheremul poporului sau al unor forțe politice, oameni bogați etc., iar spitalele sunt instituții care pot lovi chiar și intelectualii care le centrează, care le domină prin înțelegere și intelect superior - în cazul meu și instituția familiei m-a lovit și apoi alții și alții, încă de mică. Unii medici pot fi angajați de asasini care îmi vor răul, din câte se pare. Ei spun că medicii lovesc oamenii care nu sunt doriți de societate. Nedoriți, ne-vruți, ne-plăcuți. Și tot asta sunt și eu, spun ei, nimic altceva. Ei spun din nou că ei vor să mor fiindcă toți (cine?) au mințit despre mine. Acestea sunt o parte din motivele pentru care am pus mâna și am început să scriu - pe de o parte așa este adevărul clar în întregime, cu atât mai mult fiindcă era clar că unii mințeau depre mine (cel puțin medicii) și, pe de altă parte, eu chiar am fost ceva foarte frumos și bun și puteam, eventual, să dovedesc ce pot încă, sau chiar să scriu ceva frumos și bun și foarte inteligent, deci puteam să devin ceva foarte util și inteligent, eram încă tânără și puteam progresa în cunoaștere și memorie și înțelegere și încă și acum pot să mă dezvolt, și nu am greșit nimic toată viața și am fost clar mereu normală, deci nu sunt înghețată, mă pot schimba, și pot învăța, pot deveni ceva și mai bun și pot evolua, așacum pot evolua numai oamenii normali, și ca gândire și ca personalitate, și atunci poate m-ar accepta măcar câțiva oameni. Poate că a fost o greșeală faptul că niciodată, din copilărie, nu am fost acceptată și am fost complet izolată, cu câteva mici excepții. Și de aceea am scris totul. (Nu numai medicii, ci și artiștii depind din vechime de sponsori și de diverse stipendii și mecenați.)