Aseară am fost masacrată extrem de monstruos ore în șir și azi, după ce mama a venit acasă după ora 11 dimineața, am fos tiar torturat în cap urât, aparent de mama. Ei au spus de nenumărate ori, inclusiv ieri, că eu am scris degeaba adevărul, că nimeni nu a crezut adevărul (nici în prezent), fiindcă ei nu pot crede că pot exista lucruri așa de monstruoase, asupra unui om așa bun și deștept și nevinovat etc. Alții, printre care și ei și dvs. poate, cred cu tărie că eu trebuie să fiu masacrată și omorâtă, deși nu sunt motive, doar că sunt ei proști și au fost mințiți. De foarte multe ori au spus, ca și ieri, că eu trebuie neapărat să fiu distrusă și omorâtă, fiindcă am suferit prea mult sau extrem de mult și oamenii de genul acesta nu pot fi acceptați, că sunt deșeuri și ar distruge bunul mers al lumii etc. Dar nu e adevărat, ei sunt monștrii și lucrul rău în lume, nu eu, și, până acum câțiva ani doar, evident nu era prea târziu să fiu acceptată și poate nici acum. Oricum sunt totuși un om fericit ;i echilibrat care a înțeles totul și nu are ranchiună sau resentimente și pot simți și gândi binele și nu aș influența pe nimeni în rău, important e ceea ce sunt, nu cât am suferit. E greșit ce fac ei, eu sigur aveam încă resurse de bine și creativitate. Azi voi continua în sfârșit ultimele lucruri pe care vreau să le scriu despre mine (termin în câteva zile). Absolut nimic, niciodată, spune una din monștri, cum vrei să cred așa ceva? Se referă la greșelile mele. Și totuși e adevărul, nu am greșit nimic cu certitudine și nu am fost sursa vreunui rău și nu am dăunat nici inconștient altora. Probabil că au fost mințiți sau mint - citiți tot ce am scris și veți înțelege că am fost mereu la fel, binele curat și inteligență reală, nicio minciună.
8.03.26
Azi noapte iar am fost torturată în cap în timpul somnului, probabil de mamă, cum a mai făcut. Ea are și un anumit program ciudat de somn de foarte mult timp, doarme seara devreme pe la 6-8 seara sau altfel tot ciudat și stă noatea și nu doarme și se scoală dimineața în zori - a să mă tortureze în somn, din câte mi s-a spus - posibil, dar e ceva rău și greșit. Dacă cumva mă scol eu mai devreme, ea insistă pe un ton de voce destul de urât ”mai culcă-te”, posibil tot ca să îmi facă rău. Am uitat să notez zilele trecute un lucru pe care l-am observat cu mult timp în urmă: numele vechi, de origine greacă, Ioan Gură de Aur, de asemenea are prefixul Cris/Hris - legat de aur - anume Hrisostomul, unde stom provine tot din greacă, fiind prefix legat de gură, ca în stomatologie și altele. Azi voi scrie o parte din ce a rămas de scris.
Deci, spuneam, că intelectualii - femei sau bărbați - care cugetă, meditează, filozofează, înțeleg și curpind, concep prin gândire, sunt și ei importanți și utili, nu doar cei care sunt mai degrabă iuți, superficiali, partea superficială și efectorie a minții. Acești gânditori, de obicei, dar nu mereu, introvertiți, sunt un fel de stâlpi de susținere și centre vii, nervoase, ale unor diverse subsisteme psiho-sociale. Ei pot fi ca un fel de paingi (necesari) în centrul propriei lor plase, fără de care toți ar cădea în gol și haos, iar oamenii din jurul lor țin firele din aproape în aproape, până către margini. Astfel, cei care sunt plasați mai departe, către margini, au mai mare libertate de mișcare și cei care sunt aproape de centru au mai mare putere de influențare a marginilor, dar nu se pot mișca mult, ca să nu se rupă plasa și să nu sufere toți ceilalți. Din păcate astfel cei din apropierea centrului pot să îl lovească pe acesta, și astfel periferia poate să le confere o putere de lovire, deci ei pot lovi prin cei apropiați, chair dacă sutn mai proști, așa cum au fost mama și vecinii mei, în timp ce eu mă luptam să mă echilibrez. Astfel e logic că cei de la periferie sunt mai inteligenți și mai buni ca verigă efectorie. Păianjenul e în echilibru perfect, e stăpânul lumii sale, dar nu o poate deloc influența. El trebuie să stăpânească cât mai fix, cât mai dur, cât mai eficient, pe cei din apropierea lui. Era și cântecul pentru copii cu elefantul în plasa de păianjen - până se rupea. Acest model de sistem poate fi gândit și ca sferă și ca ierarhie sau piramidă cu sau fără vârf, și ca un cerc sau ca un șarpe care își înghite coada (ouroboros), fiindcă ceea ce este sus, superior este și jos, și ceea ce este alfa este și omega (amintind și de Hristos). Desigur pot și alte modele, de dragul exercițiului logic și fiecare descrie diverse fațete ale realității. Teoretic, orice intelectual deștept, care a muncit și a înțeles singur totul, ca mine de exemplu, poate să fie așa ceva. Ei au ambiția deșartă să fie numai ei, furând adevărul și înțelegerea lucurilor de la mine, dar nu era necesar să fiu distrusă, am fost numai binele și foarte deșteaptă, dar izolată cu forța, nu puteam dovedi nimic. Prin uzurparea și uciderea celor deștepți, adevăraților gânditori sau intelectuali, un popor de fapt renunță la libertate și suzeranitate și mai ales suveranitate, de dragul unei iluzorii demo-crații (adică putere a poporului), care să înlocuiască ”tirania”. Astfel poporul își pierde cultura proprie, spiritele proprii și vrea ca marginile să înlocuiască și să domine centrul - și astfel impostorii, hoții și mincinoșii, devin bogați și respectați. În istoria unor popoare perioadele lungi de tiranie/autonomie pot să fie succedate de perioade lungi de democrație și tot așa, dar, să nuuităm că uneori democrația apare în haine false de tiranie și reciproc. Aceasta se întâmplă deoarece în mijlocul poporului există mulți așa-ziși vânzători de țară, care pot fi extrem de deștepți dar fac pe proștii și păcălesc poporul, sau oameni deștepți ținuți drept nebuni, cum am fost eu, sau un fel de spioni sau diverși conectori cu alte popoare prin industria turismului etc. Nu trebuie să devenim patrioți habotnici sau să xenofobi, ceea ce clar e că orice mare nedreptate și minciună pot să ducă la corupție generalizată, minciuni politice și pierdere a independenței - dacă exista - și astfel și mai multă nedreptate și minciună și stăpâni din restul lumii, nu din țară, care pot fi rău intenționați (uneori) și pot fi nedrepți cu poporul, pot destabiliza lumea și pot să nu ne ofere tot ce e mai bun sau eficient (tot numai uneori). În definitiv, gândiți puțin logic: putem și chiar trebuie să ne împăcăm bine și cu vecinii și cu restul lumii chiar, suntem de mult într-o epocă a globalizării informaționale, accesăm internetul (dar nu știm mereu sigur cine și ce vede) și suntem beneficiarii multor firme comerciale și producătoare multinaționale. Dacă suntem intelectuali nu avem cum să fim xenofobi, ar însemna să ne tăiem craca de sub fund.
De mai multe ori, unii au spus, pe un ton de voce sigur, că România este în lanțuri, findcă eu, spiritul ei, sunt mereu în lanțuri, de o viață întreagă. Deci e vorba de ceva spiritual, intelectual, nu de ceva politic. Se știe că regii odinioară sau chiar și azi aveau sceptru și orb (un glob cu cruce), dar erau unși, împuterniciți de Dumnezeu, puterea spirituală, aceea din centru care nu se poate de fapt mișca. Aceea care este de fapt stăpânirea, nu puterea, în niciun caz executivă. Se pare că mai mulți cred așa ceva - dar eu nu mă credeam spiritul României. Sunt unii care cred așa, dar dau vina pe mine și chiar cred, în mod greșit, că răul din România și chiar din lume este fiindcă eu, spiritul României sau chiar Dumnezeu/zeu/geniu, aș fi nebună și aș destabiliza sistemul. Nu este adevărat, ei lovesc în mod greșit încontinuu, nu mi s-a dat nicio șansă și au început să lovească de când eram copil mic și era și atunci greșit. Unii au inventat că aceasta e din cauză că am fost înhățată și ținută închisă și izolată întreaga viață de puteri politice străine. Au inventat că acest lucru s-a petrecut de multe secole în România și că numai aici e așa. Au inventat tot felul de aberații politice, după cum bine știți. Au inventat despre multe nume sonore de puteri politice, nenumărate idei așa-zis politice. Nu de mult de exemplu, despre Germania - că unii oameni m-au condamnat împreună cu nemții, când, de fapt, eu am fost victima lor și a altora și foarte bună și nevinovată și deșteaptă și e dezgustător etc. Alții, destui, m-au văzut drept locomotiva civilizației, logic mai puțin iute sau detailată, fiindcă eu împing totul mai departe, și unii mă văd drept ”mecanism”, despre care ei cred că e pus în funcțiune și creat chiar de nemți, mereu și mereu de-a lungul istoriei. Alții cred că sunt Dumnezeu, cel mai bun și nevinovat și chiar inteligent om. Dar puterile politice, care de fapt au rădăcini tot în mine, promit mereu proștilor să mă măcelărească (inclusiv Hitler, Napoleon) și mint mereu că eu aș fi ceva rău ca să se lupte între ei și să vândă oamenilor o moarte cu sens. De exemplu pentru ideea adesea greșit înțeleasă de libertate. Liber-tate - amintește clar de Liebe, iubirea în germană și se leagă de acest lucru, iar libertatea nemților (Frei) este legată de fapt de fraierii din România și de călugării (friar) din Anglia.
Așadar, revenind la adevărul clar despre mine. Adesea, unii au spus că eu am fost geniu - ceea ce nu are cum să fie chair așa, cine e geniu așa rămâne și eventual așa moare. Pe de altă parte, pe unii îi deranja că sunt geniu nebun și chipurile de aceea mă loveau, dar asta nu e posibil, adică nu există genii nebune. Geniile, dacă sunt genii, nu au cum să înnebunească și nu au cum să delireze - și la fel și oamenii peste un anumit nivel și cu un anumit conținut/funcționare a intelectului și în cazul meu se poate demonstra clar că eram foarte inteligentă și nu puteam delira și clar un om bun și nevinovat și frumos, și nu puteam minți. De nenumărate ori mi-au spus că poporul a fost mințit că eu mint și că delirez, deși era imposibil așa ceva, sunt clar lucruri reale, concrete, și puteam dovedi clar totul (multe dovezi clare pentru o mare parte din ce am scris și restul sustenabil logic) și nu am omis nimic, cum am explicat de mii de ori. Unul din mai multe motive pentru care am scris totul e că am fost monstruos torturată și otrăvită și oricum m-ar fi omorât monstruos de nedrept și fără vreo șansă și eram ceva bun întrutotul, nu greșisem nimic, eram foarte deșteaptă și complet izolată de o viață întreagă, om perfect normal și observasem o legătură a cutremurelor și condițiilor meteo cu mine, deci era rău să fiu omorâtă și torturată - erau mai multe lucruri la un loc, pe care eu nici nu le înțelegeam cu totul atunci, dar nu trebuia să fiu omorâtă oricum și, dacă ar fi continuat așa, m-ar fi omorât oricum, mi se dădea multă otravă. Oricine în locul meu ar fi scris adevărul, chiar și numai pentru restul oamenilor. Eram un om echilibrat psihic și capabil, nu trebuia să fiu omorâtă. Deci unul din motive era legitima apărare, nu am greșit nimic toată viața în mod sigur, și numai așa exista o șansă să fiu acceptată măcar să trăiesc și să nu mai fiu otrăvită și masacrată de moarte, măcar. Pe de altă parte povestea vieții mele este adevărul exhaustiv despre un om inteligent și bun și poate servi drept îndreptar moral și de-onto-logic, pentru bine și moralitate a binelui și iertării, nu pentru rău și ură și minciună. Și poate să explice lucruri care pot folosi oamenilor în sensul de a judeca bine înainte să facă ceva, în sensul de a alege corect ceva pentru viitor, în sensul de a nu mai repeta greșeli, în sensul de a înțelege fără să mai trebuiască să sufere ei înșiși. Mai este totodată și o parte din ceea ce e frumos și înțelept în lume, ceva liric și adevărat pentru unii dintre dvs., cei care iubesc poezia. Așadar, revin la mine însămi: ce am fost eu? Ce sunt?
Să zicem că am fost geniu/dumnezeu cu d mic, cum preferați. Deși poate nu am fost, dar veți înțelege mai încolo de ce am făcut această asumpție. Se poate considera că orice geniu - ceea ce nu înseamnă doar minune tehnică, interpretare muzicală sau capacitate aritmetică, aceștia fiind mai degrabă copiii minune, nu genii, adesea (dar nu mereu) doar prestidigitatori, verigi efectorii ca niște roboți performanți, ca animalele născute să zboare și să cânte, dar nu creatori sau gânditori. Orice geniu deci este o monadă ca acelea ale lui Leibniz, este un microcosmos în relație cu ceilalți, centrează o bisericuță a sa. Deci orice geniu, se zice, se naște ca rezultat al întregului parcurs al unei civilizații, în relație cu restul geniilor și cu trecutul, sau cu mediul și poartă în sine germenii viitorului. Este o sinteză, o emergență, o eminență sau o somitate, chiar dacă numele său nu are legătură cu religia și respectiv cu munții. Orice geniu este un copil la început, un copil teribil al lui Dumnezeu.
Iar a intrat unul cu ideea că azi am început să scriu ceva ce el nu vroia să scriu, fiindcă oamenii sunt proști și nu pot gândi și crede decât minciuni și fantezii politice și numai politica mă poate omorî în numele unor pretexte puerile, fără legătură cu viața mea și, dacă eu nu sunt omorâtă, se întâmplă o mare nenorocire. Nu se întâmplă nicio nenorocire, spune altul, este vorba doar de niște nebuni și proști politici, care vor să își perpetueze viața și se tem că vor fi omorâți dacă lumea înțelege adevărul despre mine. ??? Deocamdată lumea încă crede că eu am fost legată de politică, deși niciodată nu am fost legată de așa ceva sau crede că oricum trebuie să fiu omorâtă (?) chiar dacă nu am legătură cu politica, dar cu scopul protejării unor interese politice (care de fapt, în mare parte, nu sunt ceva real, nu înseamnă nimic, ci numai convenție poate). Voi continua mâine probabil. Noi vrem ca tu să mori pentru ca porcul care ne conduce să nu sufere nimic. ?? Azi au început iar să spună că vor să mă bage la balamuc - de ce credeți că e nebună? Fiindcă e singură. Nu e un motiv, atâția oameni singuri sunt considerați normali și sunt singuri fiindcă nu au avut de unde să aibă pe cineva, ca și ea. Etc. Un alt idiot a început iar cu aberația că altcineva îmi creează textele, eventual Lucian Blaga, care s-ar fi întrupat în mine. Nu, eu le-am creat, absolut sigur, pe toate și se poate dovedi. Nici măcar nu am bănuit - se poate dovedi și aceasta, și oricum nu aveam cum să ghicesc așa ceva - că ei așa ceva credeau sau mințeau. Una a spus că, atunci când a înțeles că eu am creat totul nu i-a mai plăcut ce scriam - poezii sau altceva! Și totuși am fost un om normal și perfect, nu am greșit nimic, de ce crede ea că textele mele nu au valoare fiind ale mele?
M-au măcelărit din nou, înfiorător, și în seara aceasta. Azi am început să scriu mai mult și mâine aș fi continuat, dar din păcate m-au lovit extrem de rău, durere de ochi extremă și usturime mai mult ca în alte dăți, timp îndelungat, apoi lovită foarte puternic în cap, în mijlocul creierului, cu amețeală cu tot, ceea ce mi se întâmplă numai din toamna trecută, mai înainte nu mă otrăveau chiar așa rău și nu am avut deloc amețeală și mă loveau în cap mai superficial, nu adânc ca acum. Nasul curge din nou brusc ca în alte seri mai demult, azi mi-au și amorțit ambele mâini, ceea ce nu mi s-a întâmplat de mai mulți ani. De mai mult timp nu am avut sete și s-a declanșat brusc la psihiatră vineri. Și iar mi-au crăpat vineri buza de jos, acolo (parcă și în alte locuri) așa mi-au făcut de mai multe ori. Ei spun iar că poporul român preferă să moară decât să mă lase în pace. !? Repet, e greșit. E ceva rău și greșit, se pot răzgândi. Le-au băgat în cap aceasta, nu e vina poporului și nu există voință colectivă. Li se pare că vor toți același lucru - e mai mult contagiune sau hipnoză colectivă, mintea poporului e puțină. Chiar și ei, oamenii simpli, dacă ar fi luați la întrebări fiecare, nici măcar nu ar avea exact aceeași idee despre nebunie sau schizofrenie sau politică sau orice aspect despre viața mea, adevărul e scindat în milioane de capete, dar eu sunt încă o unitate, nu sunt schizoidă cu adevărat și nici paranoică, și nu mă descompun de vie, eu sunt cea care gândește corect. Iar ei sunt doar proști.
9.03.26
Am fost în oraș. Iar a intrat acea brută oribilă și m-a scuipat cu idei de demult, adesea repetate, ca și cum vorbea altora: că și-au bătut joc de mine înfiorător, că toți au mințit mereu, că eu nu am greșit absolut nimic, că niciun om nu trebuie să înțeleagă adevărul, că poporul nu vrea ca ei să recunoască adevărul. Nu are dreptate. Și oricum poporul nu știe nimic despre mine și nu are cum să înțeleagă adevărul și faptul că nu trebuie să fiu omorâtă și că nu am greșit nimic viața toată. Poate că ea a insuflat unor proști ideea că ei nu vor să se recunoască adevărul. Nu este ideea poporului. De ce să ascundă totul despre mine? Este evident că ei m-au masacrat viața toată în izolare. Nu este nevoie de minciună sau de omorârea mea, această brută nu are dreptate. Alții au ideea că ei au jurat credință oarbă nemților, adică indiferent de orice, deși poate că aceia care îmi vor moartea și mint nu au dreptate, poate sunt mai proști ca mine, poate nu au înțeles totul sau au înțeles greșit. Indiferent de orice, poporul a crezut numai minciuna, nimeni nu le-a spus adevărul etc. Apoi ideea ei că cancerul meu a intrat în fază terminală - pentru proști care nu știu, dar de fapt mereu a fost otravă, foarte multă în oraș și din toamna trecută încoace mai ales. A intrat unul iar că pe mine trebuie să mă bage la sanatoriu, că eu nu am ce căuta între oameni normali. Am fost mereu un om normal. O altă idee e că unii idioți au crezut chiar că trebuie să fiu omorâtă fiindcă aș avea concepții anti tot ce e bun, retrograde etc. și le-a fost teamă să nu îi influențez pe alții, când de fpat era clar de tot că eu nu i-am influențat deloc, că nu am putut nici măcar să mă apăr, că am fost mereu binele în cele mai mici detalii și toți oamenii din jur, pe străzi, toți cei care mă loveau, erau aproape opusul meu, erau ceva rău, evident erau proști și gândeau greșit și rău, se exprimau altfel decât mine, aveau intonația, cântecul lor propriu și diferit de mine, care arată că nu sunt lucizi și că sunt adormiți de altcineva etc. Deci ei cred că e rezonabil ca un om foarte inteligent să fie masacrat oribil și omorât numai și numai pentru opiniile lui, indiferent câți oameni mor pentru acest scop și câte lucruri bune sunt distruse. Tot ce am gândit a fost mereu corect, bun, adevărat, normal, bun întrutotul, adevărat etc. La întoarcere zbura o pereche de porumbei albi pe lângă Hornbach - ceea ce pentru mine este simbolul bucuriei și păcii. După cum poate ați obeservat, în București cel puțin, sunt pe alocuri stoluri de porumbei pe asfalt sau pe sârme, și adesea ei sunt centrați de câte un porumbel alb, aproape mereu unul singur. Porumbeii sunt mai degrabă simbolul războiului și agitației și luptei în numele câte unui șef, între armate centrate de șefii lor albi. Doi porumbei albi, pașnici și împreună și fără stolurile lor sunt simbolul păcii, înțelegerii, prieteniei.
Spuneam că, din păcate, depind financiar de stăpâna mea monstruoasă și proastă, psihiatra Cârlig Raisa, deși este vizibil și clar că am fost un om foarte bun, nevinovat și inteligent. Medicul acesta trebuie să îmi facă referat pentru pensie și să completeze ”din burtă” diverse rubrici, să mintă și să screi că m-a băgat în programul de recuperare, deși a fost exact invers, medicul acesta psihiatru a refuzat să merg chiar și la fundația Estuar, deși am implorat-o, fiind complet izolată de zeci de ani. Referatul ei care trebuie să îl prezint medicului Coțofană, singurul om din așa numita comisie pentru pensionare. Am stat mulți ani fără niciun ban, nu din mândrie, ci fiindcă nu am vrut să fiu considerată nebună cu pensie și am sperat că voi fi acceptată să muncesc, orice, și eram încă în stare. Nu au vrut să mă accepte și mi-au spus că nu îmi pot da adeverință, nici pentru studii de masterat sau altceva, deși eram încă tânără, fiindcă a venit Uniunea Europeană în România și reglementările sunt foarte stricte, față de anterior lui 2007, când mi-au dat adeverință ilegală. Totodată inițial, medicul psihiatru de la spital, doamna Căpraru, mi-a spus și că nu am nici cum să fiu pensionată. Nici cum să lucrez, deci trebuia să fiu la mila părinților, iar mama era ceva cutremurător de monstruos, este posibil ca doamna Căpraru să nu fi crezut așa ceva. Nu am greșit nimic toată viața și nu am fost nebună și eram încă în stare de muncă și am fost un om extrem de bun și deștept. Puteam învăța multe lucruri. În dățile trecute când am fost la medicul Coțofană, de trei ori mai precis, am refuzat propunerea lui insistentă de a mi se permanentiza statutul de pensionar, i-am spus că aș dori extrem de mult să muncesc și că încă sper și că încă mai eram în stare și m-am plâns că sunt complet izolată de mică. O dată m-a amenințat cu ton urât că dacă devin salariată îmi pierd statutul de pensionar, insinuând că eu aș vrea să muncesc ilegal, deși anumite venituri din muncă știu că sunt acceptate, dacă pensia e foarte mică, iar a mea este cea mai mică cu putință în țară. Acum nu mai pot munci și m-am dus anul trecut la el cu intenția de a accepta propunerea lui de definitivare, dar el nu a mai vrut și mi-a cerut să merg din nou peste trei ani de atunci. Lucrul acesta mă îngrijorează. În cabinetul medicului Cârlig este un loc cu reclamă la ceva din gama de medicamente (parcă) Himalaya - și sunt unii care consideră că eu nu sunt vârful Moldoveanu, ci Everest, dar nu am motive să cred așa ceva. Voi continua mâine povestirea. Sunt încă un om viabil și bun, sunt pensionară, dar nu proastă și orice intelectual deștept și educat - și eu sunt clar așa ceva și funcționez normal - are un rol pozitiv în lume, chiar dacă e izolat. Există un profil pe facebook care are fotografie de profil un tablou printre creațiile de pe pereții cabinetului de psihatrie de la policlinica Vitan. Acum câteva zile medicul mi-a spus că de acum înainte o voi întâlni la alt cabninet, aproape de centrul Bucureștiului și de zona unde locuiam pe Moșilor, unde îmi va fi mai ușor să mă deplasez și nu voi mai cheltui pe taxiuri. E poate mai bine așa.
Mâine voi continua povestirea de ieri.
10.03.26
Adineaori au început iar cu ideea lor veche că ei trebuie să mă lovească și să mintă și implicit să mă omoare, fiindcă poporul are nevoie de ”lideri” puternici, nu de mine. Repet, e o aberație totală: ei nu au de unde să știe că nu sunt puternică și ceva pozitiv, dar rezultă totuși că ei se tem să nu devin sau să nu continuu să fiu lider, deci pentru ei sunt totuși ceva puternic (și deci eventual bun și necesar, apărut în mod natural ca atare din cauza unor condiții sociale vitrege, eu sunt o consecință pentru stabilizarea și evoluția pozitivă a sistemului, nu invers, nu sunt o pacoste și în mod evident ei sunt sursa răului) dar ei vor totuși să mă omoare și nu mă respectă și mă scuipă ca și cum aș fi nebună și proastă, deși evident mulți au mințit despre mine - poate că ei chiar cred că sunt nebună deși nu au cum să știe și să judece aceasta, sau profită de îndoctrinarea proștilor că aș fi nebună, ca să mă lovească. Pe de altă parte eu nu sunt lider și nu voi fi și nu am fost niciodată și am fost mai degrabă un om de cultură. Oamenii inteligenți și nevinovați nu trebuie omorâți pentru fantezia fără fond a unor proști că ei sunt ceva politic, după toate că prin ceva politic ei înțeleg aproape exclusiv pe cei care lovesc mârșav, pe la spate, în mine. În plus, ei nu au de unde ști nici măcar ce are nevoie poporul și chiar dacă ar ști nu există motiv pentru omorârea mea. Brutele care mă omoară sau vor neapărat asta și lovesc, sunt extrem de proaste și fanatice, nu este din cauză că eu nu sunt puternică, ele lovesc de o viață în mine în mod organizat, absolut nedrept și nenatural, împotriva firii, fără nicio luptă dreaptă, împotriva spiritului dreptății, cu multă putere și mulți indivizi, un fel de armate, în timp ce eu, deși foarte inteligentă și puternică, am fost ținută cu sila izolată, fără vreo apărare, fără vreun motiv real și lovită încontinuu din copilărie, și au mințit mârșav și mi-au luat drepturile, fără nicio șansă pentru mine, fără vreo greșeală. Când voi termina de scris veți înțelege mai bine tot ce nu ați înțeles încă clar. Părintele care își iubește copiii nu îi răsfață mereu și nu îi laudă mereu pentru ceea ce ei nu sunt, ci știe și să îi mustre și să îi îndrepte. Știu că nu mă vedeți drept mamă sau tată, ci drept nebună și copil, dar de fapt am fost și mamă și tată în felul meu, ca orice om inteligent și bun cu adevărat. Una din brutele care mă măcelăresc este extrem, extrem de monstruoasă, incredibil - fiind probabil și proastă și nebună și unii spuneau că ea este cea mai sau una din cele mai monstruoase femei din lume și istorie, ceva incredibil, ca și mama, sau un medic monstruos. Ieri seară iar m-au masacrat oribil și s-au ținut de mine și în timpul somnului și azi dimineață m-au scuipat cu ură și și s-au înfipt în capul meu cu amețeală și cu durere de ochi și dureri osteoarticulare, ceea ce aproape mereu mi s-a întâmplat numai seara până acum. Ea a spus că vrea neapărat să nu mă lase să scriu continuarea de care vorbeam. Aseară ziceau că sunt o femeie monstruoasă și fără căpătâi. Nu sunt monstruoasă și poate că voi avea și căpătâi, ceea ce de fapt nseamnă capăt, sfârșit. Totuși, ei nu trebuie și nu a trebuit niciodată să îmi cauzeze sfârșitul și poate că era normal să devin nemuritoare chiar (cum par să fie unii) sau să trăiesc mai mult, ca oamenii inteligenți. Mi-am amintit iar de Teotolinda, poezia lui Coșbuc, care lipsea din edițiile comuniste, cu care mamaia m-a amenințat și m-a pus să i-o citesc de multe ori, cu ideea că e o tragedie foarte frumoasă (!) și implicit că seamănă cu mine, cum a făcut și cu alte povești din literatură, spunând clar că seamănă cu mine (Maria Stuart chinuită de verișoară, atunci nu era încă Irina și poate nici Francesca, Crimhilda și Brunhilda, Gilda din Rigoletto și altele). În acea poveste hidoasă un împărat nebun își închidea în carceră pe viață unica fiică, fiindcă fusese îndrăgostită de un băiat sărac, deși era deci nevinovată și nu era vina ei că era îndrăgostită și nu făcuse nimic rău, nici sex măcar și apoi o ține închisă și hrănită rău și chinuită rău fără lumină și curățenie și căldură, izolată zeci de ani în spațiu mic etc. și după mult timp îi vine vremea să moară și o cheamă pe ea atunci la el și îi cere iertare, ea îl iartă și mor amăndoi aproape simultan, ea de epuizare fizică și tortură. Și mie mi-au făcut toate aceste torturi și au negat realitatea, ca și cum eu mințeam sau deliram. Coșbuc, sau cineva în numele lui, a scris această hidoasă povestire gotică întunecată, morbidă și de fapt un fel de kitsch, nu ceva superb și frumos. Tatăl meu a părut să facă și el la fel în ochii proștilor. Eu nici nu am realizat la început și nu mi-am amintit povestirea, nici atunci când, la câteva zile înainte să moară, mi-a cerut iertare și am spus că îl iert, la fel ca în acea poveste. Voi continua ce era important de spus ceva mai încolo. Spuneam că puteți face un exercițiu logic că aș fi Dumnezeu sau dumnezeu sau geniu sau spiritul României, sau un fel de profetesă în relație cu Dumnezeu, care poate există, ca să înțelegeți cât de cât ce sunt de fapt și ce am fost, după ce voi termina de scris totul. Cei care cred că aș fi dumnezeu etc. nu comit nicio greșeală și nu fac niciun rău prin faptul că cred binele și că nu mă lovesc, fiind pașnici - acest gen de ei idei nu sunt periculoase și nici sursă a ceva rău, decât dacă conduc la războaie religioase, ceea ce nu e cazul meu și nu e necesar, din câte știu eu - oricum și celelalte religii recunosc ideea de zeu sau divinitate și de obicei toți propovăduiesc binele, nu răul, și se completează ca filozofie între ei. Iar au început cu ideea că am fost crescută de nemți (?!), că am fost ”nebuna nemților” (?!) și că în România au fost și sunt crescute mereu nebunele altor popoare (?!) din scopuri politice. Nu are nicio logică ce spun ei, citiți tot ce am scris. În ultimă instanță și capodopera națională mult aclamată mai demult, Luceafărul, este o fantezie gotică relativ întunecată, dar cu sfârșit relativ pozitiv, inspirată de idei ale gânditorilor germani, întunecată mai ales în detalii precum faptul că peste noapte prințesa nespus de frumoasă este suptă, vampirizată, de extraterestru și se trezește cu buzele vinete și supte și apoi el vine la ea în iatac și poartă pe umeri un vânăt giulgi.
A intrat un porc cu ideea că oamenii care spun adevărul nu sunt acceptați niciodată, sunt omorâți. A zis de mult așa și probabil că se referă acum la faptul că am scris adevărul despre poemul Luceafărul. Nu are dreptate. Atâția alții au spus și publicat adevăruri de acest gen, inclusiv Călinescu în istoria literaturii române și au au fost aclamați și respectați. Are ceva cu mine doar și minte, ca să îi ațâțe pe proști asupra mea. Eu am fost obligată să scriu tot adevărul despre mine și despre cum am fost masacrată și nu aș fi putut fi acceptată decât în adevăr și dreptate și a fost și este vorba de o crimă oribilă. (Mi-am amintit de Horia Gârbu, mic de statură și semânând cu poetul Minulescu, poate era un avatar al lui, care și el m-a respins). Scriind tot adevărul despre mine, a trebuit să scriu și adevărui conexe, cum ar fi acum legat de Luceafărul, iar eu am locuit pe Moșilor la intersecția Eminescu. Am văzut pe internet că au pus la categoria capodopere naționale lucruri mai mult legate de mine în mod distructiv decât altele, cum ar fi Miorița (demascarea dezbinării națiunii și mârșăvia crimei asupra unui om bun și merituos, dar și totodată funcționarea societății în continuare în același mod), O noapte furtunoasă (demascarea absurdului politicii, dar totodată și funcționarea ei în același mod, în timp ce eu am fost profesoară la Caragiale etc.), am scris tot adevărul despre mine în primul rând din motive altruiste, cum am explicat, oricine ar fi făcut la fel în locul meu. La fel au pus și Ion, dar și Rusoaica, probabil fiindcă au inventat ceva sexual urât despre mine și totodată că aș fi fost ceva legat de ruși, că tot aveau ei ceva mereu cu rușii. Nu știu sigur, dar e posibil ca ei să fi mințit că eram ceva rusesc, am depistat câteva tendințe de acest gen. Nu am citit Rusoaica, dar, în general, am fost strâns legată de mică de cultura literară întunecată sau nu (un fel de suflet al ei) și am fost eroina aproape identică sau cu multe conexiuni a nenumărate opere literare, atât românești, cât și din multe alte țări, adesea eroina sau eroul pozitiv și nenorocit, dar uneori legată de aproape toate personajele unei cărți, nu e fantezie sau exagerare, e adevărul. Am supraviețuit multor tragedii și piese de teatru întunecate (cum ar fi Arsenic și dantelă veche), am înțeles logic că toate există în realitate, mai mult sau mai puțin, fie că au fost, fie că devin ceva real și concret și sunt încapsulări reale ale unor persoane sau povești sau fenomene naturale și sociale - ele creează ordine în haos și sunt puse în acțiune, aduse în lume prin perpetuarea lecturii sau prin jucare pe scenă. Pe de o parte persoanele sunt protejate, pe de altă parte sunt consumate astfel. Acum sunt puternic lovită în ochi și cap și scuipată de o femeie rea și proastă cu aberații. Din motive de acest gen nu este scrisă, cu oarecare excepții, o istorie (critică sau nu) a literaturii universale, iar când sunt totuși scrise fac afirmații cât mai atemporale (românul Ovidiu Drimba e tot ce am găsit, iar istoria picturii de exemplu este altceva, și nu poate duce la mîndrie greșită, însă literatura e o artă acuvântului și e legată de problema independenței și superioriorității unora asupra altora) pentru a nu apărea nevoia unor comparații și judecăți de valoare sau despre filiație, care ar putea tulbura miturile și minciunile naționaliste ale unor popoare și ar putea ațâța orgoliile altor popoare. La noi în țară așa zis naționalismul e mai degrabă legat de nemți și simbolurile și orgoliile lor (legionari etc.) Ceea ce eu am scris și voi mai scrie despre aceste lucruri sunt adevăruri culturale care poate nu sunt mereu expuse, dar pe care orice filosof sau istoric al culturii le cunoaște. În acest fel, eventual, câteva persoane poate că vor face în mintea lor o mai bună și neutră și dreaptă valorizare și prețuire și respctare a valorilor atemporale și apolitice ale literarurii și artei și gândirii romînești și ale literaturii și artei și gândirii în general. Regret că am fost măcelărită așa mult timp și așa oribil fiindcă aș fi reușit să aduc și eu puțină poezie sau filozofie sau altceva în peisajul culturii românești. Poate că nu aș fi creat o capodoperă sau poate da, dar mai degrabnă o capo-d-operă, nu ca sfârșit, ci ca început a ceva. Sau o simplă continuare, poate doar lirică, a unor demersuri pozitive.
Am fost la troiță. A intrat unul/una cu ideea că f-terea este de fapt a vorbi în gând peste creierul cuiva. Zic: vrei să îmi distrugi inocența și deci dovada nevinovăției mele absolute? Așa cum ginecoloaga aceea nebună mi-a distrus fecioria? Zice: da. Fiind izolată toată viața, nu aveam cum să știu ce este f_terea. Și totuși la 18 ani m-au f_t sexual în toate felurile de la distanță și nu rosteau niciun cuvânt în mintea mea, niciodată. Chiar și acum se poate dovedi că încă nu știu cum. Și nu înțeleg nici ce spui tu: cum adică să vorbesc în capul cuiva? Pot să vorbesc doar în gândul meu. Dar nu am cu cine și ce. Și chiar dacă aș încerca, nu am cum să verific dacă lovesc cu adevărat pe cineva, dacă am efect rău, cum fac ei cu mine. Și nici nu am intenția să lovesc pe nimeni, nu am de ce și sunt complet izolată.
În altă ordine de idei, legat de ce spuneam mai înainte, cu cărțile, piesele de teatru și personajele lor, cred că vă dați seama că multe nume de străzi și multe alte simboluri culturale, denumiri geografice etc. sunt sau au fost legate de subiecte așa mult dezbătute și strâns legat de viața mea și suferința mea de-a lungul vieții și de evoluția vieții mele (și eventual a altor martiri - Bulevardul Geniului, Șoseaua Virtuții, Aleea Sistemului în grădina botanică etc.) Un anume individ este acest lucru de când se naște până moare, el se obișnuiește cu lucrurile și numele lor și numele se obișnuiesc și ele cu el. Altfel ar fi haos. Individul nu poate fi, logic, înlocuit, așa cum cred proștii, asta nu se poate, e imposibil. Când moare, lucrurile sunt preluate din mers de alții care sunt același lucru de când se nasc, nu ulterior. Poate că sunt și alții ca mine - ei spun că eu aș fi singura, așa cum spunea și tata răspicat că gândirea nu poate fi decât una, numai una, cum era o poezie alui Coșbuc și că toți așa cred și că ei cred că alta este, nu eu și de aceea mă masacrează, pentru ca alta/altul să funcționeze mai ușor și că toate geniile celelalte trebuie omorâte și distruse și sunt numiți para-noici, adică pe lângă gândirea centrală și astfel fac ei tot ce e rău. E o prostie, sunt nebuni, nu trebuie să fiu lovită și nici alții. Alții zic că sunt în mod cert cea mai deșteaptă și așa am fost mereu, dar proștii nu pot crede asta. În mod cert am fost din naștere așa ceva - așa cum se spune că aveam aură și că ei de aceea știau, dar eu nu știu asta sigur. Că acest rol îl are mereu un bebeluș, care este Hristos ca în religia creștină și apoi închis masacrat toată viața pentru minciuni și puteri politice, fiindcă cel mai simplu mod de a înhăța putere în societate, pentru porști, este de a înhăța un geniu și a te da pe lângă el, astfel tot ce gândești și vrei transformi în realitate, iar bietul geniu îl omori cum vrei tu, căci el oricum este doar impulsul, scânteia care aprinde focurile și apoi e lăsat în urmă și sărac și respins de cei care fac avere prin el, care gândesc tot prin el, ei fiind doar efectori și ramurile și frunzele copacului viu, dar se cred șmecheri, dar societatea nu e perpetuum mobile și deci el este până moare și apoi alt bebe etc. Și cum centrează? E simplu, prin simțuri, încă înainte să învețe vorbirea și să gândească, senzațiile sale se amplifică ca mass-media, se oglindesc în pereții lumii și lumina crește; el preia locul central în plasa veche. Și, fiind bebeluș sau copil mic mai apoi, doarme mult și se autoprotejează și cei câțiva care știu adevărul nu îl f_t în somn. Iar ulterior, pe măsură ce viața și intelectul lui se dezvoltă, el poate să stea treaz mai mult și să ofere mai mult lumii, dar dacă e considerat nebun e f-t foarte mult și respins și nu are drepturi și bani și el tot rezistă și încă luminează, fiindcă deja știe totul și nu mai este copil și, vrând-nevrând, poate mai mult decât alții. Apoi îmbătrânește... ei spun brutal: cum crezi tu că, după ce te-au masacrat continuu în copilărie și tinerețe te vor lăsa să respiri la bătrânețe?! Eu abia acum încep să fiu în vârstă...
Ei au spus uneori că cele mai grave crime sunt acelea de deicid, regicid și genocid. Îmi amintesc că Ceaușescu, înainte de a fi executat ...eu așa am crezut atunci, dar nu știu cine știe sigur asta, căci în politică există multe scene și actori și cortine și am înțeles și am văzut cu ochii mei câteva, adică unii îi mint pe proști ca la un spectacol, există și efecte militare și artificii și uneori câteva victime reale sau oameni sau tineri care suferă și care nu știu anumite lucruri, dar ceilalți mint și îi țin drept fraieri și pun cenzură și bruiaje ca să îi păcălească și omoară câțiva tineri, uneori unul singur, ca să îi revolte și să îi scoată în stradă, există hoți și martiri etc. Deci domnul Ceaușescu stătea demn în fața plutonului de execuție și vorbea normal și liniștit, exact cum era de așteptat și era acuzat de genocid, care înseamnă omorârea unui popor sau grup etnic, neam, care de obicei este centrat de un geniu, și de aceea și numele de genocid, pe lângă celălalt sens - un geniu e protopărinte al neamului respectiv. M-am întrebat pe moment, atunci, ce o fi însemnând asta. Nici acum nu știu, așa au zis, dar, la pomelnicul ulterior al victimelor comunismului, nu am descoperit la ce se refereau atunci: ce geniu sau ce grup etnic a ucis Ceaușescu? Să nu vă supărați pe mine: poate chiar a murit atunci, Dumnezeu să îl ierte, mie îmi pare rău dacă așa a fost, și atunci tatăl meu urla tare în dormitor ”să moară!”, dar eu nu mai cred niciun fel de scenă din acestea, mai ales la televizor.
(Ei spun din nou că dvs. și restul lumii ați crezut orbește că eu sunt nebună sau ceva rău, fiindcă ați fost mințiți și pe cei care v-au mințit, culmea, despre un om singur și sărac, un om, nu o vită, pe aceia i-ați crezut. Și deși eu izolată complet și inuman toată viața și zi de zi masacrată pe străzi și acasă de mamă de mică, deși foarte mulți oameni proști ridicau glasul împotriva mea și deci bârfeau, deci erau mari șanse ca eu să fiu nevinovată și să am eu dreptate, totuși dvs. și alții tot pe cei răi îi credeți. Și ei spun că intelectualii, care m-au respins și izolat mereu complet, sunt cei care i-au mințit pe proști. Și că se consideră că nebunii, cei declarați nebuni, toți trebuie omorâți și de aceea nimeni nu are voie să vorbească deloc cu ei. Dar de fapt eu sunt singura în această situație, ceilalți nebuni sunt proști și răi și nu sunt singuri.)
11.03.26
Ieri au început să mă tortureze de dimineață, m-au scuipat și apoi m-au chinuit întreaga zi și seara foarte monstruos. Azi iar au început de dimineață, imediat ce m-am trezit, să arunce diverse idei negative și să facă zgomote afară metalice și mama mi-a pus politica la televizorul ei, ceea ce de obicei nu face dimineața, decât foarte rar. Durere de cap și amețeală, durere în oasele bazinului. Sunt obligată să nu mai intru pe internet - vreo 10 zile, încercând să mă protejez, ei lovesc mult mai rău dacă intru pe internet. Au început iar, cu ideile vechi de cel puțin 20 de ani că am dus țara de râpă etc. Nu e adevărat. Nimic din ceea ce spun ei nu e adevărat. Ca întotdeauna, și ieri și azi, au intrat și m-au lovit fiindcă vor să nu mă lasesă termin acest blog. Sau să mintă și să conteste ceea ce am scris, să nu se înțeleagă că am avut mereu dreptate și proștii să piardă firul logic. Așa au făcut mereu și nu au dreptate, am scris lucruri frumoase și bune și aș fi evoluat și progresat și în acest sens. Absolut sigur nu mai am mult de scris și apoi nu voi mai scrie niciodată despre mine, știu clar ce mai este de scris. De data asta absolut sigur ați fi înțeles ce sunt și ce am fost mereu și că e greșit să mă omorâți și să mă torturați, ceea ce de fapt faceți. Absolut cert am fost ceva foarte bun și frumos mereu și acum la fel și mai am lucruri importante și adevărate și frumoase de scris, nimic rău. V-au mințit și v-au făcut să percepeți altfel decât este și a fost mereu ceea ce am scris. Femeile acestea monstruoase de pe mintea mea sunt extrem de proaste și rele, opusul meu. Eu nu am fost ceva rău sau blestem, ci binecuvântare. Am fost un om fundamental pozitiv mereu, în ciuda faptului că m-au masacrat de mică, cu gânduri și emoții bune, cu cuvinte bune și normale, cu atât mai mult acum, în ultimii 10 ani, când am înțeles totul. Numai oamenii care au vrut răul pentru poporul român sau pentru oameni în general au lovit în mine în mod greșit. Nu am fost nebună sau rea. Veți înțelege, dacă nu voi fi măcelărită între timp, că am fost mereu binele și nu am fost ceva inutil și încă sunt în stare să mă dezvolt și să evoluez (cel puțin un timp) și să fiu ceva foarte bun, chiar mai bun, și în viitor. Din păcate ei mi-au masacrat creierul mereu, ca să distrugă mereu ceea ce era bun și adevărat, mai ales după ce gândeam ceva bun și inteligent și adevărat, și în felul acesta eu nu mă puteam dezvolta ca persoană în societate, adică să culeg roadele vieții și intelectului meu, și astfel rămâneam puchinoasă și erau loviți și alții, binele, nu răul, și nu se puteau construi multe lucruri bune, nu din cauza mea, ci din cauza celor care lovesc în mine, fără motiv.
Unii au spus că o parte din ei se tem că le va ”zbura creierul” și că vor înnebuni și vor uita totul când voi muri eu și de aceea au lovit în mine etc. Bine, spun eu, adică ei ar distruge planeta și milioane de oameni și ar face cutremure și alte cataclisme numai pentru sfințenia lor de creier?! Eu nu aș fi făcut așa ceva și m-aș fi sacrificat, logic, dacă era absolut sigur adevărul, pentru cei mulți sau pentru binele lumii, cu certitudine și absolut sigur nu aș fi lovit un om evident nevinovat și bun și inteligent despre care nu știam nimic, decât eventual adevărul, binele și frumosul din ceea ce scrie acela, nu aș fi omorât nedrept pentru viața mea sau a familiei mele, și, dacă ei nu au înțeles tot adevărul, de ce nimeni nu m-a întrebat nimic toată viața? Ei spun că oamenii sunt foarte josnici și nu doar că ar fi distrus lumea pentru interesele lor meschine, nu doar că ar minți despre genii bune pentru uciderea lor de dragul banilor, dar chiar m-au lovit pe mine și au făcut rău în lumea toată doar de dragul unor tulburări sexuale ale lor, sau de dragul sănătății unor proști și oameni răi, fiindcă medicii sunt și ei foarte răi și corupți și consideră că oamenii nu sunt egali în fața medicinei și că sănătatea unor oameni e mai importantă decât a altora, mai ales a celor cu bani din diverse țări sau chiar români, iar pe mine m-au considerat deșeu și m-au etichetat drept nebună, adică totodată materie primă de consumat pentru vindecarea și ridicarea forțată în slăvi a altor oameni, inferiori mie ca intelect.
Ei au făcut acest lucru cu forța, nenatural, împotriva naturii și adevărului, și a binelui, spun eu, prin minciună și închidere și izolare completă forțată zeci de ani și urmărire și otrăvire, ceea ce animalele nu ar fi făcut, prin armate și instituții organizate intenționat, premeditat, iar eu nu am avut răni ca ei să mă lovească din cauza aceasta (cum se spune că fac oamenii răi și fiarele) și nu am fost proastă sau bătrână (și nici rea și sigur nu am fost nebună) și nu a fost nicio luptă sau competiție dreaptă vreodată, sau legea junglei, ci doar tâlhărie și nedreptate asupra celui bun și deștept (eu și alții eventual), deși nu am mințit și nici nu am greșit vreodată și cert nu am cauzat răul niciodată.
A intrat iar bruta aceea lovindu-mi creierul și aruncând veșnica ei idee că mă urăște înfiorător, deși e imposibil să mă urască cineva, tot ce am spus e adevărul. Probabil că crede altceva și mă vede altfel decât sunt. Am fost perfecțiunea absolută și nu am mințit deloc. În timp ce scuipă ura ei, bruta mă înțeapă ritmic în anus. Zilele trecute m-au atacat sexual grețos prin rana pe care tot ei au făcut-o și au întreținut-o aproape zilnic în buza mea inferioară. Ei fac aceste lucruri intenționat, nu este o boală automată, dar nu toți oamenii cunosc aceste tehnici ale lor.
Ei spun că nici acum oamenii nu au înțeles adevărul și încă mai cred că eu am greșit, chiar de mai multe ori, și eu nu am greșit nimic, sau că sunt altceva decât sunt sau că am mințit. Și toți continuă să creadă minciunile unor monștri cutremurători, nu pe mine. Nu mai zic nimic, puteți fi siguri de asta, cel puțin 10 zile, orice vor spune și orice se va întâmpla - mai aveam ceva destul de important de spus, dar, dacă mă vor omorî, asta e, nu am ce face. Ea spune din nou că viața mea a fost cea mai monstruoasă poveste care s-a petrecut vreodată și ea vrea să mor pentru ca oamenii să nu înțeleagă că absolut tot ce am povestit a fost adevărat.
5.04.26
Continuă să mi se dea otravă zilnic, destul de mult și sufăr mult, pielea are erupții pe pomeți și în rest a îmbătrânit mult, cam brusc, plus durere de cap, amețeli, sete, dureri foarte mari și adânc în ochi. Etc. Rog inca o dată în genunchi, dacă e posibil, sa fiu otrăvită mai puțin sau deloc. Nu am greșit nimic întreaga viață și am fost mereu un om perfect normal, chiar dacă psihiatrii au mințit mereu. Am fost in permanență un om foarte bun, fara defecte sau greșeli și nu am mințit deloc, fiind foarte inteligenta. Sunt continuu fericita, iubesc mult viața. Ei inventează mereu că politicienii au inventat minciuni despre mine, de exemplu Mircea Geoană?! Mă rog iar și lui Dumnezeu să nu fiu otrăvită dacă se poate. Huligani violenți vin și fac garagață de mult timp in apropiere, unii spun că de aceea mi este rău și că și aceia sunt mințiți și plătiți?! să îmi facă rau. Am căzut acum vreo 4 zile în vârful tibiei tăiate la piciorul amputat cu peste120 kg și încă nu a trecut inflamația. Iertare că mă plâng, sunt singură de cam 50 de ani de fapt, dar vă transmit gânduri de bine și bucurie.
6.04.26
Am uitat să spun ieri că sunt f_tă înfiorător în cap și în ochi absolut în fiecare noapte și dimineață, în timpul somnului, când nu am cum să mă apăr deloc. Unii spun că e vorba de o doctoriță nebună, monstroasă, sau de vecini și de familia mea de porci, care m-a masacrat de mică, alții că vor să mă tortureze noaptea, pentru că nu cumva să mă vindec de cancerul dat de otravă sau de alte lovituri și f-terea din timpul serii. Ei spun iar și iar că vor neapărat să mă omoare, pentru ca nu cumva să înțeleagă, să se deștepte poporul, adică să priceapă că absolut tot ce am spus, întreaga viață, a fost adevărul, că nu m-am înșelat în nimic și am avut mereu dreptate. Au spus așa de 20 de ani. Au insistat mereu că toți vor să mor ca să nu fie cumva adevărul și ca nu cumva să înțeleagă poporul cum am fost eu ca persoană întreaga viață, fiindcă ei cred orbește și în mod greșit că eu sunt altfel decât sunt (oare?) și eu am fost mereu un om extrem de bun, nevinovat, inteligent și normal întotdeauna. Arsură și sete mereu și de aceea, fiindcă sunt masacrată noaptea, mă trezesc zilnic extrem de greu, între 10-12 ziua și ei mă iau în primire cu ură zilnic. Mai am de scris, cum am explicat, dacă va fi posibil, numai 5-6 zile lucrătoare mai importante și apoi nu voi mai intra pe internet, nici măcar pentru vreun joc de cuvinte sau puzzle decât rar și nu voi mai scrie nimic despre mine, oricât de monstruos mă vor masacra. Ei spun că degeaba, căci dvs. și toți credeți orbește că eu trebuie să fiu omorâtă și că sunt nebună. Mama vorbește des și ore în șir la telefon, timp în care sunt torturată în cap oribil. Eu nu am avut pe nimeni niciodată. În fiecare zi ei spun că trebuie să mă omoare, fiindcă întreaga lume a mințit despre mine în mod monstruos și am fost torturată mai mult decât toți nevinovații laolaltă, și ei mereu fac această oroare la fel în România, și mereu cred că așa trebuie să fie și că mereu trebuie să sacrifice monstruos un om nevinovat și bun, dar nu e așa, nu e necesar, în mod sigur, poate nici acum. Buza inferioară îmi crapă extrem de des, deși dau cu strugurel neotrăvit mereu când crapă și unii mă atacă mereu în crăpătură, cu senzații sexuale grețoase simultan. Ideea e că și Iisus, cum știe toată lumea, a spus pe cruce că îi e sete și că Eminescu a spus „pe-al meu propriu rug mistuit mă vaiet” - dar nu există nicio asemănare între mine și aceste persoane fictive sau reale. Am fost mereu total nevinovată și foarte inteligentă. Ei spun aproape în fiecare zi, de mult timp și oricum de mulți ani, că ei vor muri, ca să îi păcălească pe proști, dar numai pe mine m-au măcelărit și ei nu au murit deloc. Arsură extrem de mare și sete. Ei spun că toți cei buni așa au fost masacrați de ei.
Ei spun iar că, pe lângă minciunile cusute cu ață albă ale psihiatrilor și psihologilor, ei au inventat că este război (?!ceea ce nu a fost așa?) și astfel li se pare scuzabil sau justificat să fiu măcelărită și omorâtă, deși am fost unul dintre cei mai pacifici oameni și evident persoană singură, complet izolată și civilă, fără nicio legătură cu politica, nici cea mai mică legătură, toată viața. Oamenii buni nu pot înțelege, spun ei adesea, și nu au cum să creadă că tot ce am spus e și a fost adevărat, fiindcă ei au multe prejudecăți și sunt proști (spun ei) și nu sunt măcelăriți așa monstruos încontinuu toată viața și despre ei nu se minte încontinuu și suferă mult mai puțin. Pe de altă pate, cum au spus și ieri seară ei înșiși, oamenii nu pot crede că există asasini așa scelerați și cruzi precum aceia care mă omoară în mod conștient și mă masacrează conștient și mint conștient și tot ei înșiși spun adevărul crud despre ei înșiși - de aceea toți porștii cred că eu sunt nebună și ”ei” nu există sau că ei ar încerca să mă sprijine sau să mă salveze etc. sau că s-au convertit la ceva bun și că ei spun adevărul ca să mă salveze și de fapt e invers și ei de fapt sunt monștri cu chip de om și fac rău oricui fără scrupule. Ei sunt ceva așa de monstruos (mai rău ca în cartea Procesul de la Nurn - berg sau alte numeroase povești cu scelerați) și eu ceva așa bun și normal și inteligent încât nimeni nu poate crede și tot eu sunt lovită și cu toții mă omoară fără niciun rost...Nu sunt pătată în niciun fel și nici ceva rău din cauza acestor cruzimi incredibile ale acestor monștri, care sunt numai asupra mea, dar astfel ei lovesc întreaga lume. Întreaga mea viață proștii nu au crezut nici măcar adevărul despre cruzimea monstruoasă și inutilă a mamei, din câte se spune.
Au făcut din nou caniculă ieri și azi mai ales, au pârjolit totul, ceea ce e rău și nu e necesar. Au făcut adeseori așa ceva. Acest lucru nu e datorită nebuniei sau inaptitudinii mele, ci datorită prostiei și torturilor inumane din partea lor. E total greșit și dăunător să fiu măcelărită, mai ales când nu am cum să mă apăr, în somn sau situații similare. E greșit să fiu otrăvită. Ei spun că proștii au fost mințiți că aceste tulburări sunt doar temporare și că trebuie să fie așa, inclusiv caniculă, și că ei trebuie să sufere, pentru ca eu să fiu aranjată sau terminată, consumată de tot ca energie psihică și astfel ei să fie numai ei la putere și intelectuali acceptați, profitând de geniul meu și tot ce am înțeles eu prin muncă și suferință, fiindcă ei cred că ei sunt apți să conducă lumea și eu sunt nebună și nu pot. Gândirea lor e greșită, ei delirează cu adevărat, nu eu. Nu eu am inventat aceste idei. Eu nu trebuie să fiu ”terminată”, am fost mereu perfecțiunea și aș fi devenit aptă și să conduc proștii, aș fi putut învăța diverse meserii sau discipline artistice, științifice etc. deci aș fi fost și eu un mic dirijor ca toți intelectualii și aș fi putut sigur să creez și eu ceva inteligent și bun și frumos. Să am totodată un autocontrol și mai bun, deși oricum am acest lucru, dar oamenii au mințit. Citiți tot ce am scris. Terminarea nici nu există, înseamnă de fapt omorâre și eu nu trebuie și nu a trebuit niciodată să fiu omorâtă. Ei nu au cum să aibă vreo dovadă că trebuie să mă omoare, chiar dacă au mai omorât oameni singuri și săraci și închiși, evident în mod greșit, la balamuc. Este sigur ceva greșit și rău și ei au făcut foarte mult rău în acest scop. Aranjare de asemenea nu există, e un mit despre oamenii închiși la psihiatrie, complet buni și complet nevinovați și deștepți - măcar dacă ar fi vrut să-i termine pe cei răi și proști, nu pe mine... Cei care vehiculează astfel de idei grețoase, create de alții, nu pot să dea nici măcar un singur exemplu concret și clar de om terminat și nici că e bine așa, deci cred bazaconii. Ei cred că terminarea e un fel de degradare intelectuală cu forța, astfel încât să fie așezați în mod forțat în societate, la putere, niște psihiatri și niște impostori și șarlatani mincinoși și niște hoți ai muncii altora și asasini lipsiți de cap și inimă, care devin astfel mai inteligenți decât geniul autentic pe care ei vor să îl măcelărească în mod nedrept ca să fie ei deasupra. În scopul acesta ei mă măcelăresc cu diverse armate și arme, cu instituții conduse de alții, deci cu oameni proști integrați de alții în aceste organisme și sisteme sau corpo-rații, uneori formate ad-hoc în vederea lovirii mele. Ideea aceea asta circulă de mult și oamenii cred că așa sunt românii, că ei vor să fie conduși de pseudopolitică și pseudoromâni, de prinți din alte țări, adică de picioarele, partea de jos a unor puteri politice din străinătate, astfel încât România să fie incultă și menținută în coada lumii comparativ cu acele puteri cu tradiție. Unii cred că proștii au crezut mereu așa fiindcă acest mare martir, adică mereu alta ca mine, a existat mereu în România și poporul a fost mereu mințit și a devenit nebun și fanatic și îndoctrinat. Porcii politici cred că așa trebuie să fie pe veci, pentru ca ei să conducă cum vor lumea în mod politic, deși nici asta nu e necesar. Nu cred așa ceva. Ei spun că, deși am spus absolut totul și am explicat clar totul, ei tot vor să mă lovească ca să mă coboare mai jos de gîndirea lor și să nu mă mai dezvolt în bine și ceva frumos, pentru ca ei să conducă lumea peste cadavrul meu sau capul meu degradat de ei cu forța, prin tot ce eu am descifrat singură, deci cu tot adevărul, deși ei au fost mereu mai proști și extrem de de răi. Și după ce mă vor omorî, să poată ei să crească alta, pe care să o chinuiască la fel, cum au făcut toată istoria - dar nu e necesar sau bine. Au fost păcăliți că trebuie să sufere și să creeze fenomene meteo și seismice periculoase ca să mă chinuiască și să mă omoare după ce reușesc să mă distrugă complet, dar e greșit acest lucru. Pe vremuri lumea știa că verbele a termina și a aranja au și sensul de a ucide. Conducerea pe care o vor ei este doar o iluzie, nu a existat și nu va exista niciodată, chiar dacă eu mor. Nu era prea târziu să fiu acceptată, încă eram capabilă de progres, chiar dacă mai puțin ca acum 10 ani de exemplu.
M-am cântărit, am 114 kg. Vă dați seama că doare când merg cu cârjele sau dacă din nefericire cad în vărful tibiei amputate.
7.04.26
”A găsit orbul brailla.”
L'amour est un enfin de beau aim...
8.04.26
Cum spuneam, vărul meu se numește Cosmin, ca să nu se numească Cosmic, adică aerian. Viața lui a fost în întregime determinată de mine și de viața mea, și poate că, fiind ceva mai prost, și nu trebuie să se rușineze că a fost așa, a prins o ură degenerată și greșită m-a lovit tocmai pe mine, cea pe care trebuia să o respecte. Chiar și demult, când era la Academia de Poliție și eu nici nu bănuiam de ce mă simțeam așa rău noapte de noapte. Vorbea ore în șir, în camera alăturată mie, noaptea, la telefon, cu un ton cam ciudat, nu vorbea normal. Fiul lui se numește Darius, fiindcă eu am fost impresionată la biserică în sat de acest nume, cum am povestit. Când era mic aveam grijă de el destul de mult timp, mă jucam cu el, îmi sacrificam timpul cu el, care era cu 9 ani mai mic, îl învățam să se cațere în copaci, îi citeam povești și îi inventam povești, fiindcă îi plăceau, cu cai și împărați de culorile pe care le voia el. La un moment dat m-a șocat spunând furios că sunt ca o veioză, ceea ce m-a nedumirit și mama lui l-a luat imediat la rost. Poate aveam aură,cum spun unii și el, fiind copil... Cosmin nu seamănă mult cu tatăl lui, poate deloc. Părinții lui au fost ceva mai normali cu mine decât alți oameni când eram copil, poate fiindcă nu știau cât de monstruos mă masacrau pe mine părinții.
Când era încă în pântecele mamei sale, Nelu, fratele mamei, tatăl lui, își tachina nevasta de față cu mine destul de dur și spunea că ea îi va face un american și tot pocea numele viitorului Cosmin - și îl numea Freddy și încă un nume pe care l-am uitat. După ce s-a însurat și a avut un fiu, el a emigrat cu familia chiar în SUA. Așa zis vărul meu de demult din SUA, Freddy, a murit otrăvit tânăr cu litiu, se zicea că făcea tratament cu litiu, care se oricum e o otravă și se dă în ”tratarea” psihozelor așa-zis maniacale grave și în nu mai știu ce boli, parcă era și una nepsihiatrică, dar nu mai caut acum. Îl atenționez pe Cosmin să aibă grijă pe cât posibil, dar nu să facă răul. După ce a vizitat SUA și acea familie, tanti Piri a spus că Freddy, atunci în viață, a întrebat insistent ceva despre mine la un moment dat, ceea ce părea ciudat, căci nu am comunicat cu el deloc și nu știa nimic despre mine. Când era copil, Cosmin mi-a recitat o poezie de la grădiniță în germană:
Eins Zwei Polizei... acum au introdus una cu papagal în loc de polițist, atucni era, o am încă înregistrată pe Cosmin:
1, 2, Polizei./3, 4, Grenadier./5, 6, Alte Hex./7, 8, Gute Nacht! și mai departe nu mai știu.
El chiar a fost la început polițist, apoi a fost soldat în SUA, în Alaska, apoi ceva care vorbea - și acum, foarte mult cu mama mea la telefon, mama fiind în această poezie exact Alte Hex, vrăjitoarea bătrână.
foarte multe lucruri sunt determinate de cuvinte, și destul de multe lucruri sunt determinate de forma sonoră a cuvintelor, de pildă în sat se spunea copchil (cop-kill) în loc de copil și copchilă (cop-killer) în loc de copilă, fetiță.
La Paștele din 1990 au venit vizitatori - năvălitori - în sat, unde eu eram deja cu bunicii, anume Angelica, fina mamei și singura ei prietenă, un fel de turcoiacă sau așa ceva cu craniul chiar mai mare ca al meu, singura pe care o știu de acest gen, al cărei șoț cu adevărat bun și blând în vorbire a murit de diabet de mult (și acum am și eu simptome de acest gen probabil și din cauza ei, nu doar de la otravă, dar el poate că nu a bănuit adevărul când a murit) și care e chiar opusul a ceea ce e angelic și părinții mei și primul secretar de la mica ambasadă Congo - Brazaville, la care lucra mama. El era deci din Africa francofonă (Afrique, în condițiile în care satul era aproape de Avrig) și apoi au venit francezii să se ”înfrățească” cu noi și s-au întâmplat multe lucruri rele, pe care nu le mai repet. Tatăl meu avea mereu o atitudine de o extremă curtoazie față de negrul acela (Dumnezeu să îl odihnească, avea două neveste) și chiar și eu, fiind foarte tânără și naivă, eram cumva prea politicoasă. Preotul l-a invitat să filmeze și în biserică, încă există dovada despre tot ce a filmat atunci. La scena cu șipotul minunat și curat, distrus apoi de francezi, tatăl meu se gudura exagerat pe lângă diplomat, și spunea că este vorba de ”l'eau de vie...” apoi s-a bâlbâit, ca și cum vroia să spună altceva (tata avea un accent groaznic în franceză), căci eau de vie înseamnă de fapt alcool tare, țuică sau rachiu deci, care îl atrăgeau, și a spus apoi: ”l'eau de la vie", ceea ce înseamnă apa vieții, ceea ce și era acel șipot, cum este în unele povești despre nemurire... Ulterior sătenii s-au stins unul câte unul. Trebuie să notăm totuși și că, în altă transcriere fonetică asemănătoare, l'eau de la vie înseamnă și că „l'au-delà vit/vie”, adică lumea de dincolo trăiește, e vie, și da, ea este vie prin noi și prin tot ce e viu. Acest gen de homofonie este extrem de important, nu e doar sursa unor minunate bucurii lirico-filozofice, probabil că toți cei care studiază semi-otica știu aceasta.
Numărătoarea din copilăria mea era în limba franceză:
1, 2, 3, je vais dans le bois,/4, 5, 6, cueillir de cerises/7, 8, 9, dans le panier neuf,/10, 11, 12, elles sont bonnes et rouges
Pe de altă parte, eu chiar am devenit boiteuse, dar nu sunt un Ro-botte. Acest defect e unul din motivele pentru care bunica mea din sat era Olimpia, zisă Limpi, limp înseamnă a șchiopăta în engleză. este adevărat că am înțeles totul de mult singură și totul ar fi fost bine și m-aș fi dezvoltat intelectual și ca persoană, dar am fost încontinuu torturată nedrept pe la spate, noaptea etc. și otrăvită inuman, deși nu am greșit nimic niciodată.
Poate era vorba doar de copilărie, vremea cireșelor și pădurii din ”Revedere”, poemul eminescian, fiindcă am ajuns la pubertate la 12 ani și vremea copilăriei a fost cu adevărat magică și superbă. Au început iar în engleză că trebuie să fiu neapărat omorâtă nu știu cum și zilele trecute iar cu ideea lor lătrată cu ură că trebuie să nu mă scape din mână și să mă tortureze până mor... Nu au dreptate. Capul îmi arde oribil și e roșu tot mult în fiecare zi și tot corpul arde și am amețeli uneori și adesea ochii dor înfiorător. Mereu cu ideea că ei mă omoară fiindcă nu am greșit nimic și fiindcă li s-au dat mulți bani. Ei spun de multe ori că eu sunt unul dintre cele mai mari genii, dar ei vor neapărat să mor, că nu înțeleagă poporul adevărul despre ei. Poporul crede că nu sunt eu și că îmi dictează alt geniu (eventual Blaga, dar de fapt am fost, dovedibil, mereu numai eu și am scris lucruri frumoase și de valoare și bune, nu doar adevărul) și crede că sunt proastă și intelectualii toți vor să mor, ca să continue minciunile lor politice, spun ei mereu. Proștii nu cred că există oameni așa de cinici, spun ei adesea.
Repet, am rugă să citiți cu atenție tot ce am scris întreaga viață, inclusiv povestea vieții mele, inclusiv finalul pe care îl voi așterne după Paști definitiv, poate că veți hotărî să nu mai fiu omorâtă. Ei sunt extrem de obsedați de ceea ce am scris și spun mereu că nimeni nu crede ororile spuse de mine și că ei au avut grijă să fie așa și că oameni proști, toți, cred că am fost nebună din când în când sau mereu - ceea ce nu a fost niciodată adevărul, că toți cred că am fabulat sau că am mințit sau că sunt mitomană, deși am spus numai adevărul întreaga viață, că toți cred că eu sunt ceva rău deși am fost binele absolut, că toți cred că trebuie să fiu degradată intelectual ca să fiu mai proastă decât porcii care m-au masacrat și au mințit despre mine, ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani și că toți, inclusiv tinerii, cred că eu trebuie să fiu izolată și distrusă și să se mintă în continuare despre mine și să fiu prada unor oameni nebuni și extrem de brutali, masacrată zilnic ca un fel de hrană a lor, că toți cred că sunt nebună și că toți cred că trebuie să fiu omorâtă. Ei spun că despre mama ei nu pot crede adevărul (oare?) fiindcă mama e cea mai monstruoasă femeie din lume cu adevărat și oricum cea mai oribilă mamă din istorie și mintea celorlalți oameni nu poate concepe o mamă așa monstruoasă, deși în cărți se spune că au mai existat (poate că unii cred că doar în cărți) și că toți acești porci care roiesc în jurul meu vor să mor eu și să rămână mama cu ei triumfali, și cu secretele lor comune monstruoase despre mama și despre ce au făcut ei, fiindcă proștii și cei buni nu vor crede niciodată și astfel ei, mari porci și monștri reali, vor fi pe veci stăpâni peste oamenii buni care, în opinia lor, nu merită nimic, și ei vor înstăpâni pe veci o lume nedreaptă și în care nu va mai exista niciodată înțelepciune și bunătate și umanism sau spiritul renascentist bun, cum am fost eu și alți câțiva. Savanți nebuni care pot distruge lume vor mai exista poate, dar oamenii adevărați de cultură sau artiștii luminoși și morala bună nu.
Ei spun de exemplu că întotdeauna oamenii deștepți închiși la balamuc trebuie omorâți, fiindcă e o mare rușine pentru familia lor și pentru societate, ei fiind clar nevinovați și buni etc. Nu e nicio rușine și nu trebuie omorâți. După Paști voi scrie ultimele lucruri pe care mai vreau să le scriu și apoi nimic, chiar dacă mă omoară sau orice lucru grav s-ar întâmpla.
Iar au început, a nu știu câta oară, că poporul român nu trebuie să înțeleagă (niciodată) ceea ce au făcut ei, sau cum m-au masacrat pe mine toată viața.??? Nu știu ce vor să spună, dar absolut sigur nu au dreptate, din niciun punct de vedere. Sunt nebuni și proști și vor să mă chinuiască iar, simultan cu aceste idei. Ieri m-au masacrat înfiorător, în cap și ochi întreaga zi și m-au scuipat din nou cu milioane de astfel de idei, cu adevărat.
Am fost la farmacie și unii nebuni de pe stradă iar și-au bătut joc de mine și mi-a fost scârbă și probabil că se vedea pe chipul meu și ei au avut o reacție și mai urâtă, ca și cum aveam pretenții absurde de respect, ca și cum credeau ceva rău despre mine. Au intrat unii din nou cu ideea că poporul e și a fost în permanență mințit că eu am avut mai multe greșeli și că sunt nebună și merit să fiu omorâtă și de fapt e invers și nu am avut nici cea mai mică greșeală. Au zis că psihiatra mea va muri și va duce cu ea în mormânt adevărul că nu am fost niciodată nebună sau proastă sau rea și adevărul despre ce mi-a făcut ea mie rău. Altul a spus iar, cum au zis de mii de ori, că, spre deosebire de celelalte femei pe care ei le-au masacrat (despre care eu nu știu nimic, poate că nu au existat), eu nu am aut nici cea mai mică greșeală sau păcat sau răutate sau minciună în peste 50 de ani de viață, deși am fost persecutată și torturată încontinuu din copilărie. Din cauza aceasta, spun ei, eu nu pot ”înțelege” de ce ei m-au izolat complet și mă torturează și mă omoară cu otravă și multe altele. Și ce dracu vrea ăsta să spună? cum adică nu înțeleg, ce importanță are asta? vrea să spună, zice ea sau el, că nu mai țin minte, că eu nu mă ”resemnez” cu tortura și faptul de a fi omorâtă nedrept și greșit. Este fals, întotdeauna am fost un om rațional și normal și sunt perfect resemnată cu ceea ce nu am cum să schimb, oricât de rău ar fi acel lucru. M-am agitat degeaba de câteva ori doar, mai mult din cauza torturilor inumane (practic numai de 2 ori), când eram tânără și proastă și astfel apoi m-au închis, cum fac ei de obicei, la psihiatrie să mă tortureze, acum sunt perfect resemnată, de mult, chiar și cu izolarea totală, deși sunt izolată practic de 42 de ani. Nu mai fumez de necaz, orice se întâmplă, chiar de doi ani și jumătate, și alcool sau droguri nu am consumat deloc. Înțelegând totul de mult timp, nu am cum să greșesc nimic și sunt fericită în sfârșit și mă pot delecta cu frumusețea și logica naturii și a omului în general, a omului bun și treaz desigur, nu a gunoiului. Ei insistă a treia oară - că nu e vorba nici de resemnare, că pe ei îi deranjează de fapt că eu nu joc teatru că aș fi nebună și proastă, ceea ce eu nu am făcut niciodată și nu aș face asta nici dacă aș trăi 1000 de ani. A intrat și una care seamănă sau imită pe Lucica Șerban foarte agitată și fără rost, cu ideea că eu voi fi omorâtă și că trebuie neapărat să mor, să mă omoare ei cu toții, fiindcă poporul a omorât întotdeauna pe cei f_ți și despre care s-a mințit, adică despre care ei (poporul) au mințit, pe care ei i-au f-t în mod nedrept și barbar, absolut pe toți și toate și așa vor face și cu mine. Poporul a mințit că eu sunt ceva rău, spune ea, așa au procedat cu orice geniu f_t, spun ei, poporul nu recunoaște niciodată dacă greșește ceva. Mai ales că ei respectă bogații, și că eu sunt o sărăntoacă, o calică izolată care nu a avut niciodată bani sau bărbat și care nu a dorit niciodată așa ceva și perfect pură și nevinovată, fără vreo ambiție sau poftă sau delir întreaga viață, un bastard care nu poate fi tolerat de societate, adică de lumea așa-zis ”bună”, adică rea și îngâmfată, lumea, nu eu. Toți cred că sfinții și oamenii buni sunt un căcat, spun ei. Nu sunt de acord cu aceste idei, ei sunt căcatul, cei care spun așa.
Ceva mai înainte au intrat unii care spuneau în franceză că simbolul cireșelor din poezia dată mie în copilărie este ceva vulgar și se leagă de testicule, ceea ce eu nu aveam cum să îmi dau seama la prima vedere fiindcă am fost un om extrem de pur și nu am avut legătură cu oameni de genul acesta, nu a fost nimeni practic în viața mea, nici femeie nici bărbat cu care să interacționez și am trăit mereu doar într-o lume paradiziacă, a ideilor pure și a iubirii frumoase față de toți și toate și de viață și lume. Oamenii care mă măcelăresc de o viață sunt extrem de monstruoși - azi au spus iar că francezii (?) au fost cei mai porci în viața mea întotdeauna și că ei au fost sursa celor mai urâte bătăi de joc din viața mea, încă de când eram copil, despre care am povestit o parte și mai știu și altele - francezii sunt oamenii de origine franceză, care învață franceză în țară și care mă batjocoresc fiindcă așa le-au poruncit stăpânii lor din Franța. Nu am dovezi de așa ceva, nu cred. Este adevărat că poate de aceea m-au pus să învăț franceză din clasa a doua și m-au tocat la cap cu cântecul acela scabros ”savez-vous planter le choux?”, care face aluzii pentru porci la sex pervers cu diverse părți ale corpului, cântec pe care l-au cântat și puținii copii de țigani din sat cu învățătoarea lor când au venit în vizită în sat francezii ”înfrățiți”. Tot de aceea ei au zis în franceză că eu am fost le ”chou-choux” de tout le monde. Tot la fel era și cântecelul de la grădiniță, pe care îl știau și țigănușii, în care ne puneau să facem pu-pu-pu și să ducem palmele la ochi ca să imităm un fel de bufnițe, eu am și poză cu mine așa - asta era din cauză că ei știau ce sunt și că în viitor nu urma să pot să spun cuvintele vulgare altfel decât pu și pi și f..., căci pur și simplu nu îmi plac, e dreptul meu, e ceva vulgar care nu îmi place și eu am suferit foarte mult fiind masacrată sexual, deși nu am avut nicio poftă de niciun fel toată viața și niciun păcat. De aceea ei au educat poporul că înjurăturile de mamă și vorbirea vulgară sunt pe ”românește”, deci că eu as fi altceva din moment ce eu nu vorbesc așa ceva, deși ideea asta o avea nașul meu, un porc care iubea nemții și americanii, sau Verona, o falsă mătușă care vorbea porcos și avea fiul ”fugit” în Germania. În sfârșit, poate că câteva dovezi există, dar desigur nu e de vină Franța sau marea cultură franceză, care a dăruit lumii câteva genii bune, nu mă refer la tragedii urâte și monstruoase precum creația lui Hugo. Deși tu ai fost un om perfect nevinovat și bun și respectabil, un om deștept, totuși întreaga lume, nu doar francezii, te-a masacrat și te-a lovit întreaga ta viață. Alții au spus sau au insinuat și mai demult că poporul român este un popor schizoid, adică descompus, alcătuit din fragmente din alte țări, un popor fără intelectuali proprii, unde valoarea recunoscută sunt epigonii altor popoare care fac circ politic, popor și limbă care au fost create artificial de marile puteri politice ale lumii, cu scopul împărțirii lumii, cu scopul învărtirii unor plăci turnante politice, unor uși turnante precum cea din clădirea veche a ASE-ului, cu scopul unor lupte de interese politico-miliare, unor jocuri și teatre și minciuni care duc la împărțirea lumii și a oamenilor. Poporul român nu are identitate, spun ei, marii români sunt închinați altor popoare, descind din toate celelalte popoare și românii nu cred decât în politică și oameni răi care trebuie să le dea ceva, să le aducă ceva - prin relații chipurile cu străinii, prin ”vânzarea” țării etc. și eu nu am ce. Nu este adevărat ce cred ei, fiindcă deasupra zeilor lor politici și nebuni există altceva întotdeauna: cultura și spiritul, ceva ce niciodată nu poate fi îngenuncheat, ceva unitar, mult mai presus de politică, e adevărul, chiar dacă proștii nu au cum crede. Mama mea a jucat mereu teatru și m-a masacrat, ei spun că ea a reușit să îi păcălească pe toți cei așa-zis buni și pe proști, care nici acum nu au înțeles adevărul. Chou-chou și toate celelalte existau laolaltă cu poezia lui Gellu Naum pentru copii despre pinguinul Aliodor care trăia în Labrador (!) sau cu poezia distinsei Constanței Buzea (căreia i-am scris o scrisoare cu poeziile mele fiindcă lucra la Romînia literară și apoi ea a murit, dar nu din cauza mea) despre ”cum amu-i” (poezie cântată și de Anda Călugăreanu), ceva ciudat care amintește de mu..., un alt cuvânt vulgar despre ”speri-ma-ta-dar speri degeaba”, cum zicea nașul meu. Această poezie merită menționată și fiindcă poeta, în loc să fie lirică și frumoasă în versuri luminate, spune așa: ”să ai un plop în care să te sui... un cuib al păsărilor fără pui, tăcut ori simplu, după cum amu-i...târziu, când nu-ți mai pasă de culori, să ai un plop din care să cobori”. Această creație face multe aluzii, dar cea mai importantă este cea referitoare la speciile de plopi populus alba și populus nigra, iar însuși cuvântul populus este originea cuvîntului popor în limba română. Probabil că cel mai bine mă înțeleg cei care au studiat la filologie jocul dintre text și context. Mulți așa-ziși poeți au încercat să facă două lucruri deodată și nu le-a ieșit niciunul - în loc să cânte și să încânte ei au încercat să păstreze în textele lor diverse mesaje subliminale și secrete - un fel de bibliotecă de mesaje de SOS și subversive sau politice, un fel de semne prin care ei să se mențină treji sau să se trezească în relație cu anumite adevăruri, ca să nu adoarmă sau să nu înnebunească (asta e un fel de boală psihică reală, obsesia asta pe care eu nu am avut-o nici pe aceasta) - devenind astfel unii un fel de activiști politici și poeți nesinceri, nu poeți, într-o țară în care spiritul adevărat nu are cum dormi, de exemplu eu, și în care ei, supuși zbuciumărilor politicilor din diverse țări, orgolioși și înfuriați că alții, care ”aparțin” altor puteri politice sunt mai tari și îi adorm pe ei, sau fiindcă se luptă ei să îi ”adoarmă” pe alții, se leagă toți ciopor, ca niște muște lipite de fășii de plastic cu miere, ca niște țurțuri atârnați, din care pică mereu ceva din vârf, se țin toți ciopor și legați unii de alții prin sensuri și idei superficiale - exact de oamenii martirizați care rămân întregi la minte și îi mențin pe toți în spinarea lor chinuită, îi cară cu nebunia lor cu tot, eifiind întotdeauna, marii martiri, conștiințe și memorii vii, în carne vie, întotdeauna sinteza adevărurilor și conștiințelor lor parțiale sau sensurilor mai importante și miezului cu sens al lumii. Dar ei de obicei nu merită... ei devin așa-ziși câini politici sau religioși, pe când locul mai important în lume revine celor ce nu trădează arta și poezia, celor ce creează ceva holistic, întreg și adevărat, nu celor care zgârie cu grafitti poetic pereții închisorilor și peșterilor lor strâmte, bântuiți de ideea că nu trebuie să uite sau să adoarmă... eventual din motive politice! Greșeala pe care o fac unii intelectuali români este, cel puțin în viața mea, aceea că ei nu recunosc și nu cred poate întrutotul ceea ce sunt ei de fapt: români, nu slujbași ai străinilor, dar nici naționaliști sau extremiști.
9.04.26
Acum e ora 8 și jumătate. De obicei nu mă scol așa devreme. Mai scriu numai acum ce mi-au făcut azi și apoi nu mai intru cel puțin 2 săptămâni, oricât mă vor masacra, și chiar dacă mă vor închide la balamuc. Apoi voi intra și voi scrie tot puținul care a mai rămas de scris și eventual vă voi convinge, în 5-6 zile, dacă mă vor lăsa să scriu, să nu mă omorâți. Și apoi voi ieși sigur definitiv de pe net. Una din scroafe a spus ieri din nou că ea mă lovește fiindcă poporul ”vrea” din nou să mă închidă la balamuc. Asta e ceva greșit și rău. Ei au spus de zeci de mii de ori că tot poporul crede că sunt altceva decât sunt, și că de aceea sunt omorâtă, dar nu au vrut niciodată să spună ce. După toate că m-au torturat nopțile înfiorător (posibil mama), azi dimineață, în zori, mama a intrat în camera mea și s-a apropiat de geam și m-a trezit în zori întrebându-mă de mai multe ori dacă să deschidă jaluzelele mele. I-am spus că nu. Mi-a zis, în mod absurd, că suferă motanul meu care vrea să stea la geam și să se uite pe fereastră, deși asta nu contează față de necesitatea unui om obosit și bun să doarmă și motanul avea multe alte geamuri și putea ieși în curte, fiind cald afară. După ce i-am spus calm și categoric că nu vreau să deschidă jaluzelele mele, ea a insistat din nou, ba chiar a deschis și închis jaluzelele ca să facă și zgomote, eu iar am rugat-o să nu și tot așa până m-am trezit, chinuită, și atunci a renunțat și a ieșit din camera mea. Apoi am reușit totuși să adorm din nou. După un timp, dar înainte de ora 8 dimineața, mama a apărut din cealaltă parte a camerei și m-a trezit iar, întrebându-mă nu mai știu ce și am fost obligată să mă scol. Simultan, a intrat în mintea mea un porc în engleză, cu ideea că e obligat să mă omoare. Mama m-a torturat de nenumărte ori trezindu-mă din somn (Unii zic că ea face așa fiindcă e nebună și nu vrea să ”adoarmă” adică să își piardă bruma de conștiință lucidă sau simte ea ceva rău psihic, ca nebunii, dacă nu mă chinuiește pe mine, ca să îmi stoarcă energia, fiindcă eu sunt mai deșteaptă decât ea. Alții zic că ea are dreptul să mă măcelărească cum vrea ea, fiindcă ea, deși îmi este mamă și deși eu nu am greșit nimic și nu am fost nebună cu adevărat deloc, ea este ”aparținătorul” meu, cum se spune la psihiatrie, iar eu sunt sclavă fără drepturi, fiindcă ea a reușit să păcălească toți proștii că eu sunt nebună, proastă rea și că ea are dreptate, deși m-a masacrat oribil de mică.) Obosită și scârbită de chinuri, când m-a sculat a doua oară am ridicat glasul la ea și ea imediat și-a luat un aer de victimă și m-a privit cu ură mocnind în ochi și ca și cum eu eram nebună, nu ea, și m-a amenințat etc. Simultan mi-au ras memoria de moment, încât nu mai știu ce pretext absurd au găsit ca să mă trezească și a doua oară din somn. Absolut cert adormisem din nou și prima oară a venit prin partea cealaltă și era lângă geam și a mișcat și jaluzeaua cu zgomot, pe lângă faptul că a vrut să mă scoale chipurile ca să nu sufere motanul care voia să privească pe fereastră. Ea s-a uitat din nou la mine ca și cum eu mint și sunt nebună și mi-a vorbit urât și a negat că m-a trezit și a doua oară. Pentru a mă chinui, ea a utilizat extrem de des astfel de tehnici de tortură directă, pe lângă f_tere și multă otravă și minciuna ei fățișă și clară. Apoi s-a dus să facă zgomote la cămară. Camera mea comunică fără ușă cu holul unde e ușa cămării și astfel ea m-a trezit des când trebuia să dorm și era somnul mai dulce, deschizând și închizând de mai multe ori ușa cămării cu zgomot, inutil și ținând-o mult deschisă, ca să vină la mine damf urât din cămara care pute a ceva toxic și astfel să mă trezească. Și eu am fost binele absolut și nu am lovit-o deloc nici pe ea și nici pe alții. Deși am rugat-o de nenumărate ori, ea a refuzat să nu lase deschise geamurile devreme, când e încă răcoare, la bucătărie și la baie, ca să mă trezească cu gâdilare rea de aer rece, deși există uși la baie și la bucătărie sau la camera ei și le poate închide când aerisește. Azi, abia trezită și chinuită a doua oară, am ridicat glasul la ea cu reproș și ea a pozat iar în victimă și ca și cum eu sunt nebună. După tot ce a făcut! M-au mai torturat așa de multe ori ca să mă chinuiască sau să mă închidă la balamuc și ei consideră că au drept de viață și moarte și vânzare și viol asupra mea, cum fac cu toți „sclavii”, pacienții inteligenți. Eu nu am mai cunoscut alții. E absolut sigur greșit și rău ce fac ei. Întreaga țară minte, spune unul acum, ca și cum e normal să mă tortureze mama, care e unicul om din viața mea, fiindcă țara minte.
Mama a început iar să vorbească singură, bodogăne și bombăne în camera ei, ceea ce a mai făcut în trecut, poate că printre altele vrea ca poporul să creadă că eu sunt ea și să arunce iar răul asupra mea și prin această tehnică. Niște idioți în engleză au intrat cu ideea că ei vor să distrugă ceea ce am țesut eu prin propria mea gândire - dar e greșit, am fost mereu un om perfect și nu trebuiau să distrugă. Mereu și mereu ei au fost obsedați de distrugerea mea - deși aș fi reușit ceva foarte frumos și aș fi gândit mereu pozitiv despre tot și toate - și așa voi face și în continuare. Ei spun iar o aberație hidoadă - că americanii (?) au făcut o greșeală monstruoasă și au crezut și ei că eu aș fi altceva, și de aceea toți cred că eu trebuie să mor, pentru că poprul român trebuie să creadă în niște minciuni politice pe care nu știu ce porci le-au legat de viața mea, deși nu era nicio legătură. Cei care știu adevărul consideră toți că ei sunt obligați să mă omoare și că așa e normal să procedeze mereu cei care au mințit popoarele prin politică, că ei nu își pot permite așa ceva - adică să trăiesc eu - și preferă toți să moară decât să trăiesc eu.(?) Repet, nu am și nu am avut nici cea mai mică legătură cu politica cu certitudine și nu voi avea niciodată. Când eram tânără am crezut că lipsa mea de interes politic mă va apăra de rele, nu a fost așa. De fapt chiar nu trebuia să am astfel de idei - adică politice și nu am avut. Am fost un om perfect întreaga viață în cele mai mici detalii și capabilă să creez și să fiu ceva foarte bun și frumos și inteligent și util, nu a fost o iluzie și se putea dovedi asta. Sunt extrem de monstruos torturată iar și întreaga piele îmi arde și ochii mă dor și capul e amețit.
Trivial: m-au scuipat iar ieri cu ideea veche - ”și nu își duce niciodată mâna la pi...?”, probabil fiindcă i-au mințit pe unii proști că eu aș fi ceva legat de ceva sexual, ceea ce nu a fost niciodată adevărat.
Am fost iar în oraș, la farmacia Ana Maria. Mama e nebună și monstru, pe lângă multe alte aberații și azi, înainte să plec s-a luat de mine de vreo trei ori, deși i-am răspjns clar, că de ce mă duc la Ana-Maria, ce are această Ana-Maria cu mine, probabil fiindcă așa era numele soției acelui monstru care m-a f-t etc., când de fapt eu merg acolo fiindcă e mai convenabil ca mers pe jos decât la orice altă farmacie și mai și găsesc unele lucruri necesare. Am încă inflamație la bont, așa că acolo trebuia să merg, unde este și supermarketul mega aproape. Am fost ieri la farmacia Dona din apropiere (numele fostei mele colege de bancă) și din nou nu mi s-au dat medicamentele cu pretextul că nu intră rețeta lunară compensată în sistemul electronic, în internet. La fel am pățit și la Ana-Maria azi, deci dacă pacientul nu intră în sistem electronic nu poate avea ajutorul medical numai de la medic și farmacist. Mai e și Paștele în curând și mai multe zile libere sau cu orar scurt. Voi merge să iau doar câteva pastile contra cost, numărând câte zile mai îmi ajung, dacă e nevoie. Din păcate, din nou, cum mi s-a mai îmtâmplat de nenumărate ori în diverse frmacii (nu doar A-M) și în diverse magazine, clienta de lângă mine a vorbit tare și mult în momentele când eram obligată să vorbesc cu farmacista, care mă întreba diverse lucruri și farmacista mea era foarte congestionată și deci ele toate mă f-teau iar, mi-era tot mai rău și ele continuau etc., iar clienta respectivă a spus că ea mai are puțin și termină facultatea de medicină. În supermarket, ca adeseori, am stat foarte mult la coadă și cu toții (poate și farmacistele, iar casierul era cam morocănos, nepoliticos) au început să mă lovească oribil cu durere de cap și de ochi și fierbințeală cam peste tot. Eu am fost izolată mereu și nu am avut pe nimeni să vorbesc cu el/ea și nu am f-t pe nimeni și nu aș fi făcut nici moartă așa ceva. În cida persecuției și torturii monstruoase și izolării, nu am făcut nici cel mai mic rău toată viața și nu aș fi făcut niciodată, indiferent de orice. Nu am făcut nici măcar inconștient rău nimănui, nu am fost sursa niciunui rău. Am fost izolată mereu, evident cu forța și nimeni nu a fost evident vreodată cu mine și nimeni nu a vorbit vreodată cu mine. Dacă ar fi vorbit, în mod evident ar fi observat cu ușurință inteligența mea frumoasă, bunătatea și puritatea mea și faptul că nu sunt defel nebună. Ei au spus că da, în mod evident am fost persecutată și izolată, dar ei (?) toți preferă (?) să mă omoare decât să fie cumva puși în situația să recunoască adevărul despre mine. Spune-ți-le că nimeni nu îi va pune în această situație. Au inventat că o fostă colegă, Geanina, a spus adevărul despre mine fără să ghicească că poporul vroia ca ea să mintă ca și toți ceilalți și a avut sau va avea probleme. Sper să nu. Au fost de fapt în viața mea extrem de puține întâlniri cu alți oameni, nu a fost din vina mea așa. Ei spun iar că oamenii, în ciuda faptului că am spus și am explicat și dovedit absolut totul, nu pot crede adevărul și binele, fiindcă au fost mereu mințiți de alți oameni. Tu, adică eu, spun ei, ai fost din naștere capul acestei țări/capul omenirii/un geniu mare și bun etc., dar oamenii au fost foarte încăpățânați și au crezut chiar că ești ceva politic sau ”folosită” în acest sens și au crezut orbește că nu ești om (?) deși ai fost un om extrem de uman, sau că ești ceva rău și că e bine să te țină izolată și să te omoare etc. Lovind în tine s-au lovit, în mod natural și firesc, pe ei înșiși, și s-au procopsit cu boli și alte neplăceri numai fiindcă au lovit în tine și au crezut ca proștii că tot tu erai cauza acestor lucruri rele. Tot răul a fost din cauza lor, au spus ei adesea. Bineînțeles, lovindu-mă ei ca azi în oraș, a început ploaia, ca și în alte dăți, deși nu era nevoie absolută. Puteau să lase să vină lucrurile de la sine, totul ar fi fost mai natural și mai bine. Acum iar mă scuipă că sunt o nebună așa de ridicolă - fiindcă au mințit poporul că eu gândesc absurd sau greșit - și de fapt am gândit mereu frumos și bine și normal și întrutotul adecvat situației și realității. În autobuz, la ducere, m-au flancat niște negrese nesimțite și niște arăboaice și încă ceva, nu mai țin minte ce. Mi-am amintit - celelalte erau vecine de la răsărit.
11.04.26
Azi am fost iar în oraș, pe Moșilor, unde locuiam mai demult. Repet, nu am avut absolut niciodată delir politic sau religios sau legat de istorie. Am fost binele absolut de mică și un om fără pată întreaga viață și foarte inteligentă. Nu trebuie să fiu masacrată și omorâtă, întotdeauna am fost exact cum sunt acum și mama a fost mereu răul, ca și acum - și eu nu am fost absolut niciodată nebună și nu am mințit deloc și nu am visat nimic din ceea ce am povestit și nu mi s-a părut și nu am dormit niciodată și nu am mințit - ci voi ați dormit sau ați mințit sau alții. Oricând de-a lungul vieții mele se putea dovedi că tot ce am povestit a fost adevărat și că nu am fost nebună niciodată și mereu am fost o femeie extrem de inteligentă, chiar dacă la început nu aveam cum să știu totul și nimeni nu mi-a spus nimic și am fost izolată cu forța, fiind ceva extrem de frumos ca suflet și gândire și deșteaptă clar. Am fost mereu un om de o foarte mare puritate și fără niciun păcat și fără nici cea mai mică poftă sexuală toată viața, acesta e adevărul. Este adevărat că am fost masacrată sexual imediat după majorat, prin viol de la distanță, ceea ce ei numesc f_tere. Am fost masacrată sexual extrem de sălbatic și orgiastic, cu foarte multe perversiuni și orori despre care nu știam că există. Vă spun din nou adevărul: acest lucru nu m-a înrăit și nu m-a făcut impură sau nebună și nu trebuie să fiu omorâtă pentru asta, așa cum spun proștii peste mintea mea. Ceea ce am fost ca intelectual din naștere sunt și acum, nu am dobândit sau pierdut nu știu ce putere prin f_tere, probabil că unii delirează așa. Vă spun încă un adevăr: niciodată nu e necesar ca o fecioară bună și cuminte și deșteaptă, nicăieri în lume, nici în România, fecioară cum evident eram, să fie f_tă și măcelărită sexual monstruos și apoi omorâtă cu acest pretext. Nu trebuie măcelărită nici prin f-terea cu dureri mari în tot corpul, cu sete și durere de cap etc. ca să fie distrusă și omorâtă. Îmi amintesc cu precizie oroarea și poftele nemăsurate și atrocitățile sexuale perverse cu care nu știu cine mă f_tea sexual în 89-90 sau în 2007-2010. Mi-e greu să înțeleg așa ceva, ei sunt ceva monstruos, animalic și barbar. Un fel de Vlad Țepeș sau Barbă Albastră. În prezent de exemplu, cineva îmi crapă buza de jos intenționat, destul de des, ei au aceste puteri și simultan mă f_t și sexual în mod grețos cu excitații sexuale chiar în acea crăpătură a buzei.
Azi și ieri, mergând în oraș, am fost iar înghesuită și la dus și la întors de mulți străini care vorbesc tare, repede și mult în limbi necunoscute mie. Un fel de venetici (ceea ce înseamnă și străini de loc și neam, dar și ceva rău), cum cânta Florian Pittiș într-un cântec odinioară celebru. Venetici printre care cauți în zadar un Om. Cuvântul ”venetici” înseamnă și străini și ceva rău. Ideea a fost mereu că românii nu sunt un popor, ci un grup mare de persoane (morți sau vii, buni sau răi, nebuni sau altceva, condamnați sau liberi) care se întâmplă să vorbească aceeași limbă. În acest popor se naște întotdeauna un Dumnezeu, care este întotdeauna cea mai inteligentă femeie din acest popor (nu știu). De data aceasta am fost eu - dar poporul român nu există și e condus în întregime de intelectuali din alte țări care mint că eu am fost ceva legat de politică și are încredere numai în aceia. Din această cauză istoria României - care e o poveste mincinoasă la fel ca și alte povești în diverse științe, în religie sau în politică, este scrisă astfel, aproape întreaga poveste, nu doar episoade despre Mihai Viteazul sau povestea lui Suplex Libellus Vlachorum, care este tot o poveste despre mine, fiindcă eu am suplicat, am implorat viața și drepturile în scris etc. Foarte multe alte lucruri sunt la fel și mulți proști și oameni răi sunt manipulați cu ajutorul urii și învrăjbirii lor datorate istoriei scrise urât de diverși istorici. Medicina este ceea ce fac medicii, istoria e ceea ce scriu istoricii. Din această cauză, alte popoare nu m-au acceptat, fiindcă sunt un geniu/dumnezeu femeie, născut în România și crescut aici, și ei cred că de aceea sunt căcat. Li s-au spus mereu minciuni despre acest dumnezeu din România, ca și cum am fost ceva rău și trebuie să fiu omorâtă, chiar dacă nu am delirat și nu am fost păcălită de povești etc. Românii sunt considerați un fel de pleavă sau gunoi al omenirii, spun ei și de aceea sunt înlăturați și nu prea au drepturi și cam toată bruma lor de cultură sau arhitectură veche sau măreață este ca total în întreaga țară mai puțin decât tot ce găsești în câte unul din orășelele multe ca număr dintr-o singură altă țară - și multe țări din străinătate sunt așa. Mai mult decât atât, aproape totul e imitație ieftină a altor popoare, Voronețul e numele unui orășel în Rusia, ucrainienii încondeiază ouă, norvegienii au biserici din lemn cam ca la noi de mult, turcii au mâncare națională sarmalele, etc., iar românii se laudă că toate sunt ale lor. Eminescu scria că „ai noștri tineri la Paris învață la gât cravatei cum se face nodul și-apoi ne vin de fericesc norodul, cu chipul lor cu chipul lor isteț de oaie creață~. La noi oile au chipul isteț. La noi sunt codri verzi de brazi și câmpuri de mătasă, spunea un naționalist și politic poet demult, probabil mătasea venea de la chinezi și atunci. Ba chiar și mama natură nu a fost prea darnică în realitate cu românii, comparativ cu alte regiuni geografice, deși se minte că e invers și după toate acestea, au mai pârjolit și distrus și ei ceea ce era bine și frumos, lovind hidos în mine. Totuși, puteau să fie oameni, puteau să fie valoroși ca intelect și suflet și caracter, nu au vrut, că normal că totul ar fi înflorit. Din această cauză unii români (!) au dezvoltat o autostimă exagerată sau un orgoliu disperat, și mint de îngheață apele că totul e extrem de frumos sau, tot atât de rău, își plâng soarta de românie (ceea ce în dicționar, ”românie” sau rumânie adică, înseamnă un fel de bir plătit unor stăpâni străini, un fel de datorii externe) și delirează că România e frumoasă dar păcat că e locuită - (fiindcă loc seamănă cu cuvântul ”loca”, ce înseamnă nebună) sau, încă și mai urât, dau vina și înjură și lovesc pe biata nefericită nebună care este în capul lor, adică eu, deși nu am fost niciodată, și deloc nebună. Foarte mulți au spus în capul meu că, dacă străinii, sau românii chiar, ar fi înțeles adevărul, nu aș fi fost măcelărită sau torturată deloc. Totuși celelalte popoare, prin brutalitate și cruzime și minciună, spun ei, fură și cămașa de pe Hristos sau de pe poporul prost sau bun, în România.
12.04.26
Cristos a înviat! După cum vă puteți da seama, eu sunt de acord cu ideea ”cristos a înviat”, ca bucurie față de renașterea naturii sau lăudarea binelui adevărat și dreptății și fericirii creștinești în sens bun, dar nu sunt de acord cu ideea unor proști că eu trebuie și e necesar să fiu masacrată și să înviu mereu de Paști, până mor, și că asta e creștinismul, când, în realitate, am fost masacrată și în restul zilelor, aproape zilnic, și nu am fost cristos și nici Cristos și am fost izolată încontinuu, spre deosebire de El. Repet, nu a fost niciodată necesar să fiu masacrată și nici altă femeie din altă țară eventual. Irina care a murit în ajunul Căciunului la 50 de ani (și care părea legată de francezi, apropo de delirul politic al unora) avea tatăl istoric și m-a căutat, câțiva ani, numai de Paști, și nu prea mi-a fost bine. Tatăl ei (Ioniță, apropo de Ioniță cel Frumos și de Ionii din România etc.) era acel gen de intelectual brunet, cu ochelari puternici, cum a fost și Mircea Eliade, care a scris hidoasa carte ”Domnișoara Cristina” și avea o prietenă Cristinel (Cristinel mă numea acel medic hidos, care și el a fost în Franța, la Lyon, fiindcă îl chema Leon, să se instruiască) și tot el a întemeiat sau a continuat cu succes istoria religiilor. Tot ca aceștia era și domnul Fulga, care preda farmacologie la medicină etc. Tatăl Irinei a lucrat, după Revoluție sau cum vreți să îi spuneți, la Secretariatul de Stat (care pentru unii înseamnă secrete de stat) pentru Ministerul Cultelor. Tot genul acesta era și soțul Angelicăi, fina mamei. Aseară m-au măcelărit extrem de monstruos și mai multe ore la rând - ei fac asta intenționat și conștient în mod sigur - mai rău ca în alte dăți și cu foarte puternică arsură cerebrală și rău și amețeală în adâncul capului și fierbințeală și în rest, nu dar pe obraji și tâmple. În aparență vecinii, căci m-am întâlnit iar cu vecina Mădălina și fiul ei Igor.
Spuneam ieri despre sărăcia țării noastre și că ea nu are nici măcar frumuseți naturale, precum multe alte țări. Nici măcar munții etc. Dar mai importantă este valoarea oamenilor care o locuiesc, care pot face să înflorească și deșertul sau măcar să prezerve natura. În România nici nu există castele, poate doar două, poate doar unul ceva mai frumos. Dar se minte en gros. Nenumărate case obișnuite și urâte față de cele din restul lumii sau ceva mai răsărite doar sunt numite palate sau sunt ”reabilitate” sau numite ”case de patrimoniu”, protejate. Legat de ceea ce am spus eu ieri despre diverse valori ale poporului român, repet: adevărata dragoste și adevăratul respect al unei mame/tată față de copii este cea care vede adevărul și răul și corectează, cea care este lucidă și dreaptă, nu doar fanfaronadă goală, lipsită de sens. Nu mă deranjează faptul că ei mint și cred că diverse minciuni despre lucruri românești sunt adevăratul patriotism, când de fapt e invers, dar uneori ei exagerează și alte țări nu fac așa ceva la ei acasă. Uneori ei exagerează, ca la Cântarea României când eram copil - cam așa ceva e și acum - doar ca să înrăiască sau să îndoctrineze poporul și proștii legat de niște fleacuri. La fel ca și iubirea unei mame, adevărata iubire a copilului este cea simplă și curată și sinceră, care gândește adevărul și binele, așa cum este și în binecunoscuta tragedie shakespeariană Regele Lear, și totodată la fel și în povestea Sarea în bucate din copilăria mea.
Una din brute care mă scuipă des spune că străinii (?! adică unii spioni din România?) m-au măcelărit pentru că nu cumva să îmi dobândesc nemurirea. E greșit și acest lucru, voi explica. Tot ea, sursa unor deliruri hidoase și originea reală a multă ură și dispreț și agresivitate la adresa mea, spune acum că abia acum începe ”cultul personalității” mele ( dar de fapt acel cult din copilărie etc.) și un timp totul va fi bine (?), dar mai apoi... etc. Ea inventează așa și creează alte intrigi și idei negative, așa cum face zilnic, cu scopul lovirii mele în continuare (ceva absolut greșit și rău), cu scopul de a mă lovi în viitor și de a îndobitoci poporul cu alte minciuni despre mine, de a îi păcăli că răul e din cauza mea. Ei spun că nu vor să fie conduși de o nebună. Nu am fost niciodată nebună, absolut cert, și nu am condus niciodată pe nimeni, nici acest popor. Ei au fost conduși și aruncați asupra mea în mod greșit, rău, inutil, de niște monștri nebuni și proști. A conduce înseamnă a influența, a ordona, a determina cumva acțiunea sau activitatea altor oameni - ceea ce eu nu am făcut niciodată și nici nu aveam cum. Poporul sau/și alte popoare au fost conduse de alți intelectuali în diverse sensuri și totodată au fost conduse și îndrumate și convinse în mod greșit și inutil să mă măcelărească încontinuu. În mod real politicienii sau alții nu prea i-au condus în niciun alt sens, în afară de acțiunile ostile și inutile, ba chiar destructive, asupra mea.
Eu nu mai pot accesa nici video-uri, nici reel-uri, nici fotografii de orice fel pe Facebook. Adică le văd în feed, diversele postări ale altora, dar, dacă apăs cu click asupra lor, nu se mai vede decât negru, imaginea dispare - aș vrea să știu dacă și dvs. ați pățit așa ceva. Poate e tot un fel de persecuție, cum mi-au făcut întreaga viață. Unii spun că oamenii au înnebunit complet și cred numai aberații și răul despre mine, fiindcă mereu au mințit despre mine, deși nu am greșit nimic și m-au izolat întreaga viață mințind că aș fi nebună. Ca exemplu de nebunie - ei au interzis oamenilor să mai asculte muzică clasică, fiindcă am ascultat eu. Nu știu asta, nu cred așa ceva. Toți au crezut mereu că sunt altceva,spun ei mereu, deși nimeni nu a fost cu mine și nu a vorbit cu mine întreaga mea viață, în afară de puțin de tot în copilărie. Chiar și acum ei cred că nu sunt om și că aș fi fost/sunt ceva politic și de aceea vor să mor, că nu cumva să fie ei sub influența altor state sau grupări politice - și absolut cert am fost mereu nomală și fără vreo legătură cu politica.
