31.01.26

31.01.26

Azi a nins puțin, dar e cald, s-a topit repede. Am fost la farmacie la Dona în apropiere (Dona era numele colegei mele de bancă, Luiza) să cumpăr 2 medicamente importante pentru mine, care m-au ajutat mult. Acolo sunt trei trepte înalte și pentru mine e foarte greu de urcat, chiar periculos, fiindcă balustrada e joasă și nu am cum să mă ridic, efortul e mare și pot face chiar luxație sau entorsă la brațul drept. Există, ca în multe alte locuri, rampă pentru scaune cu rotile, inutilă și absurdă. Pe vremuri majoritatea magazinelor erau la nivelul solului, nu aveau trepte la intrare, acum toate au (și pe Moșilor de exemplu), ceea ce face viața handicapaților și bătrânilor foarte grea. Mai ales iarna. Aici la farmacie este și rampă, tot cu balustrada joasă, dar eu pot urca mai ușor pe acolo, dacă nu e apă și alunecuș (cum era azi), altă pacoste pentru bătrâni și oameni obosiți și singuri, fiindcă magazinele și-au făcut trepte din gresie alunecoasă. Și, dintre acestea, unele nici nu au balustradă. Eu mi-am făcut la ușa casei acum câțiva ani, fiindcă mama a pus gresie alunecoasă și ea și să sperăm că nu se ruginește și nu se rupe cuiul. Coa să. Fiindcă eu stau la numărul coasei pe stradă (7) dar au apărut încă trei proprietăți cu numărul 7 lângă mine și numerotate ilogic (în ordine: 7A, 7 simplu -eu, 7C și apoi 7B) și mama a adus în Voluntari una din coasele bunicului meu, așa cred, e în garaj, într-un colț. Sunt deci 4 de 7, ca la jocuri mecanice (tata juca foarte mult). În sat se folosea des un cuvânt vechi, arhaism și regionalism, adică se spunea coa să în loc de trebuie să. Sper și mă rog să nu aibă vecinii pretenția să îmi ia casa (nu coasa) prin fraudă și minciună sau furt (sau chiriașii din oraș, doamne ferește), oamenii sunt în stare de orice mișelie și totul a fost cum am povestit. La farmacie oricum accesul e dificil, fiindcă drumul pe șosea nu are nici treceri de pietoni, decât foarte îndepărtate una de alta (mama a fost bușită de o mașină traversând pe acolo) și aproape tot drumul nu are trotuar pe acea parte - e foarte îngust și pe alocuri abrupt și e periculos să merg pe el, trebuie să merg pe carosabil și ceilalți pietoni la fel. Mașinile au două benzi, dar șoferii trec în viteză și îi depășesc pe alții pe banda unu.

La întoarcere am fost la mega să iau mamei o bere, fiindcă m-a rugat, și nu aveam cum să mă uit în spate și, exact în dreptul bălții mai mari din stația de mașină, a venit un șofer cu viteză și m-a stropit toată, ceea ce pentru mine e periculos, fiiindcă, dacă se udă proteza sub pantaloni risc să ruginească și să cad din picioare, cum am mai pățit de vreo 3-4 ori (dar am avut noroc), și dacă cad rău în mers (nu am cum să merg într-un picior) risc să fac fractură gravă și chiar să mor din diverse motive. Am mai fost udată acolo în stație, nu mai știu dacă am notat rândul trecut, când stăteam jos pe bancă, în refugiul din stație. În general am pățit astfel de lucruri des, mereu am avut ghinion sau am fost vânată.
Au intrat iar cu amenințări de moarte și aberații în gândul meu, unul zicea că nu îl interesează că ei au fost mințiți despre mine și că vrea să mor. Etc. Altul iar își bate joc că va fi război fiindcă am fost eu masacrată și au mințit despre mine (ca și cum acesta e motiv și oamenii vor să meargă la moarte așa). Și că vor fi două tabere și tabăra binelui și adevărului va pierde, ca întotdeauna. Etc.Idioți.

2.02.26
Azi noapte a nins mai mult.

Ei spun în limba engleză că eu sunt proastă că am dat poza cu ceea ce văd în fiecare zi la fereastră sau în camera mea, fiindcă lumea e rea și fiecare om trebuie să se protejeze, să atace etc. Nu am perceput niciodată lumea drept rea și ostilă - ei zic că oamenii de aceea au crezut că eu aș fi nebună. Cum? Am fost un om bun și nu am avut nici cea mai mică bănuială că lumea ar avea ceva cu mine, niciodată - și totuși aveau și nu eu am construit ura lor (prin nicio idee și nici altfel) și toți m-au izolat întreaga viață și ei toți mint că eu aș fi nebună, deși am iubit mult oamenii cu gândul curat și am avut numai idei bune și drepte și curate. Am fost un om perfect bun și nevinovat și credeam deci că ceilalți mă respectă și mă vor respecta și nu m-am așteptat niciodată la ceva rău. E adevărat că familia m-a măcelărit de mică și poate tocmai de aceea, adică cu atât mai mult, fiind om total nevinovat și deștept, am crezut că ceilalți măcar nu erau ca familia mea. Întotdeauna am fost sinceră și deschisă și nu am ascuns nimic și nu am avut comportamente de evitare sau apărare, nu am crezut niciodată răul.

4.02.26
Un fenomen de azi, demn de a fi consemnat, de aceea am intrat iar pe internet. Eram în autobuz, mă întorceam din oraș și astfel nu am putut fotografia când am coborât din mașină. Apunea soarele, dar extrem de mare, blând și de culoare portocalie superbă - nu am văzut niciodată ceva așa mare și frumos. Și niciodată nu am crezut că soarele poate să fie așa mare. Ce s-o fi întâmplat? Unul din porcii care mă lovesc în gând cu tot felul de aberații și ură, încontinuu de peste 20 de ani (ei sunt oameni reali, nu fac parte din gândirea mea) a spus că e ceva rău (nu știu) și că acest lucru nu se datorează mie și că ”hiba” (apropo de satul bunicilor și de numele acelui individ ”Zăgrean Chiba Leon”), deci hiba, spun ei, sunt proștii, precum cei din jurul meu în autobuz. Eu nu cred că proștii sunt o hibă, e normal să fie proști, că fără ei probabil că lumea (cu toate bunele și relele, cu toate speciile naturale care se vânează între ele și multe alte lucruri și roboții pe care îi folosesc toți, nu doar telefoanele mobile etc.) ar fi poate imperfectă. Ei spun că toți proștii și mai ales proastele cred răul despre mine fiindcă așa au fost mințiți. Cum? Când m-am așezat pe scaun în mașină, femeia de lângă mine s-a tras spre geam cam fățiș și a spus cu voce tare - se pare că vorbea la telefon - că ea nu știe cum să se tragă mai departe de ”ea”, ca și cum se referea la mine. Ei au spus adesea că mama a reușit să îi ducă de nas pe toți despre mine întreaga ei viață, fiindcă ea e mai proastă decât mine și obișnuită să facă răul și să mintă, fiind ”veche” în circul politic din România și fiind obișnuită cu sacrificarea fecioarelor aici etc., fiindcă știa totul de când m-am născut iar eu nimic etc. Aceste lucruri rele asupra mea și altora ca mine nu sunt necesare nicăieri în lume. Ei au spus iar că toți oamenii cred că trebuie să mă omoare fiindcă am fost mult f_tă de alți oameni - e greșit, am spus de atâția ani. Proștii mereu au făcut figuri cu mine în autobuz, de zeci de ani - iar eu mereu am fost izolată. Ei spun că aceste proaste, ca și toți alții, cred minciuni despre mine, deși am fost mereu izolată. Femeia care mă omoară, spun ei, este foarte proastă și rea dar proștii o cred și m-a urât și mi-a vrut moartea deși nu știa nimic despre mine - și eram clar izolată de mică - și mare lucru nu știe nici acum. Ei au spus că aceea a ucis foarte mulți oameni și a distrus multe lucruri din ambiția greșită de a mă omorî. Eu nu pot crede așa ceva. Și nici nu știu cine e ea, era parcă aceeași voce și când eram în București. Niciun intelectual nu m-a acceptat, spun ei, pentru ca nu cumva poporul să înțeleagă adevărul, fiindcă poporul oricum nu ar putea înțelege și ei se temeau să nu intuiască poporul ceva parțial, căci ar fi înțeles răul - așa e mereu, logic. Dar exact asta s-a întâmplat, m-au masacrat întotdeauna, dar pare-se că izolarea a fost și mai monstruoasă și totală după moartea tatei și am fost groaznic otrăvită mult timp, în mod greșit, și m-au torturat în toate felurile, dar mai ales cerebral, deși meritam un loc cât de cât în societate. Azi au început iar că sunt tarată, uzată, consumată psihic ”prea mult” și de aceea ei trebuie să mă omoare, cum au zis din 2006-7. Porci și proști și idioți și oameni răi. Absolut nimeni nu m-a evaluat, niciodată, și medicii și psihologii au mințit în mod clar și ușor dovedibil. Ei spun că minciunile despre mine sunt subiect de bârfă de mulți ani și că oamenii s-au organizat în societate în acest sens și prin asta și s-au împrietenit unii cu alții prin aceste minciuni, unii spun că aproape că nu se mai gândește altceva, dar eu nu cred asta - există mai multe subsisteme ale societății rele, care interpretează greșit adevăruri parțiale despre mine, adică au diverse doctrine ale unor intelectuali care astfel s-au înțepat în societate dar pe mine nu m-au lăsat să creez mare lucru, deși puteam și eram binele mereu, și-au creat o nișă prin pretextul că eu trebuie să fiu distrusă, terminată, aranjată, consumată, omorâtă etc. Mare parte din literatură (și asemănător psihiatria, medicina, psihologie, politica, religia etc.) se leagă foarte strâns de povestea vieții mele, poate din cauză că alte femei sau genii au fost masacrate în mod similar în trecut. Nu era nevoie să fiu masacrată și nici omorâtă - nu am greșit nimic și nu sunt cauza vreunui lucru rău și nu am fost deloc nebună, niciodată. Cred că vă dați seama clar că tot ce am povestit a fost adevărul mereu și că nu am greșit spunând totul. Am terminat demult de spus totul. Nu am fost nebună sau rea și am fost chiar un om extrem de bun și frumos și capabil de studii și învățătură, capabil de dezvoltare, nu am fost ceva steril ca intelect, dar nu aveam cum înțelege totul mai devreme, prin urmare eram vulnerabilă, pasibilă de f_tere. Normal că dacă citiți cu atenție înțelegeți că am fost mereu cu gândul curat și bun, în cele mai mici detalii, mereu. Voi reveni cam peste 7 zile și voi mai scrie doar 4-5 zile, promit, și astfel voi arăta mai clar anumite lucruri. Poate că totuși nu e ceva rău această dimensiune relativ mare a Soarelui.

5.02.26
Seara, iar torturată, dar mai puțin ca ieri. De mâine nu mai scriu, circa o săptămână. Ei - cu aceleași vechi idei, greșite și acum: proștii nu se iau decât după aparențe, pe nimeni nu interesează interiorul, adevărul, esența, dreptatea, inteligența și sufletul - ei te lovesc și nu te respectă fiindcă văd că nu ai bani și nu ai avut niciodată. Nu ai bani fiindcă nimeni nu te-a vrut, dacă ai fi fost vrută ți s-au fi dat bani și ai fi putut face orice și nu ți s-ar fi luat drepturile. Nu te vor fiindcă ai fost mereu un om extrem de bun, chiar dacă ai fost foarte deșteaptă și nevinovată. Tu ești un om ținut în sărăcie toată viața, care trebuie să înțeleagă că trebuie să se lase omorât (mai ușor), fiindcă nu este dorit de nimeni. Repet, nu au dreptate și nu au avut niciodată. Unul din ei spune că numai în România totul este exact invers decât trebuie să fie, adică omul inteligent (de exemplu eu) este cel mai jos și omul prost și rău este pus cu forța cel mai sus. Nu cred nici asta.

6.02.26
Aceeași veche idee - ca să mă facă să scriu ceva și să îmi calc cuvântul - că ei vor să mă pomoare fiindcă toți medicii au mințit despre mine și fiindcă nebunele acelea care m-au măcelărit și vor să mor sunt medici (dar a fost și otrava, foarte multă și multe torturi nemedicale și oameni proști pe străzi zilnic lovind și scuipăndu-mă și izolarea completă și familia lovind de când eram copil etc.), deci ei vor să mor deși sunt perfect nevinovată și bună și deșteaptă și normală, fiindcă povestea mea e mult prea monstruoasă și ei vor ca oamenii proști să creadă orbește în medici și în alte autorități, chiar și atunci când le incită ura și îi aruncă asupra oamenilor săraci și singuri, evident agresiv și fără vreun motiv real și să nu creadă niciodată că astfel de lucruri sunt posibile totuși. Ei spun că toți vor ca eu să mor și acei medici monstruoși să rămână neapărat în viață. (?) Nu știu dacă așa este, dar mă rog lui Dumnezeu să nu le împlinească voia, dacă e posibil. Dar ei au vrut mușamalizare de mult, nu doar după moartea tatei! Deci orice om care e lovit și e victimă va fi pe veci măcelărit și omorât - chiar dacă e ceva foarte curat și bun și nevinovat, așa au spus ei. E greșit, e rău așa. Și nici măcar nu m-am plâns mult sau de mult timp (public, că altfel nu aveam cui, niciodată) și nu am fost inaptă de viață, ci doar singură. Acum, după 42 de ani de izolare, accept viața cu bucurie chiar și izolată.

7.02.26
Repet, mi se pune foarte mult praf și posibil chiar și păr de pisică în cameră. Și cei de pe mintea mea au recunoscut că și aici mi se pune mult praf, ca și în oraș, ca să îmi distrugă plămânii și inima și să mor mai repede - ca oamenii să nu înțeleagă că nu am greșit nimic toată viața, că nu am fost nebună, că sunt extrem de bună și deșteaptă etc. Toți vor să mor, spun ei, cum a vrut mama de când eram copil. Repet, e greșit. Am fost totuși perfecțiunea și e rău să lovești un om bun, înseamnă că lovești și pe ceilalți. Ideea lor e că proștii nu pot crede nimic, nici măcar faptul că mi s-a pus mereu praf și alte mizerii; ei sunt complet vulnerabili în fața răului și creduli, adică îi cred pe cei răi și sunt manipulați, simple bărcuțe de hârtie cu care cei răi fac ce vor, ei nu pot crede adevărul niciodată. Repet, tot ce am spus a fos mereu adevărat. Repet, fereastra mea e departe de stradă și strada oricum e puțin circulată. Fac curat des, la o săptămână-două. Am făcut azi din nou. Apar mereu fișicuri de praf pe parchet și extrem de mult praf și în rest. Nu am decât o pisică neagră și un motan, pe care îi periez, și numai motanul iese în curte. A fost și anotimpul rece, cu pământul înghețat și fără praf și fără vânt, sau cu ploi și zăpadă, dar nu praf. Preșurile mici sunt extrem de pline de praf mereu și le scutur foarte bine și pe periez cu perie de cauciuc minute în șir și devin roșu curat, dar în numai câteva zile sunt pline de păr și animalele nu stau pe ele deloc. S-ar putea ca ei să vă păcălească dacă vă uitați acum sau săptămâna asta, dar în rest așa a fost mereu, curăț degeaba. Una din ele spune iar și mereu că toată lumea vrea să mor fiindcă tot ce am spus e adevărul, dar oricum, dacă nu scriam adevărul, tot mă omorau, poate chiar și până acum, mai înainte eram groaznic otrăvită și torturată, că eu de aceea am scris de fapt.

Din ideile de azi - singurul motiv pentru care toți oamenii te resping și vor să mori sunt credințele greșite ale poporului - proștii de rând - despre tine. Se pare că au dreptate și împotriva mea s-au ridicat nenumărate basme și superstiții și acuzații nerostite și minciuni ale lumii de rând, care crede că eu aș fi altceva (eu nu știu ce) și ale cărei credințe greșite sunt speculate și susținute de politicieni și intelectuali rapace, egoiști, cărora nu le pasă decât de ei înșiși și de alte popoare, nu de români, din câte spun unii. Toate aceste credințe rele și greșite sunt transmise mai ales oral, de la prost la prost, uneori sunt susținute de literatură și chiar de științe cu teorii mincinoase sau religii interpretate greșit etc. Aceste credințe mai mult nescrise nu se bazează pe nimic, și, între timp, vreme de peste 50 de ani, am fost ținută izolată tot timpul și complet de tot în ultimii 21 de ani și nimeni nu a știut nimic despre mine și aceste credințe și minciuni au continuat să înflorească și tot în lipsa oricărei informații despre mine înfloreau și anterior. Una din credințele greșite ale poporului, spun ei, este că eu aș avea peste 100 de ani sau chiar secole de existență și eu am fost mereu doar un copil, un copil de 55 de ani acum și doar o pruncuță de 17 ani și crescută izolată, când am fost sedusă de acel medic, primul și singurul bărbat care s-a apropiat de mine întreaga mea viață. Îmi amintesc că unii spuneau că poporul credea că eu renasc din cenușă și de fapt eu am fost mereu alta și mereu tratată de oameni la fel, fiindcă ei sunt aceiași sau fiindcă repetă aceleași cărți și filme și teorii sau religii și aceleași linii directoare de comportament politic și social în general. Perfecțiunea mea nu contează, fiindcă ceilalți au fost mereu răi și imperfecți. Iar eu, repet, izolată cu forța. Unii spuneau că oamenii cred că aș fi mereu aceeași fiindcă semăn cu cele dinaintea mea - ceea ce se poate explica prin mai multe aspecte, poate că am avut aceeași origine, strămoși comuni sau poate că și repetarea condițiilor formează fizionomii similare. Au spus din nou că în România au venit mulți din alte țări cu scopul omorârii mele, distrugerii mele (sau eventual să se împărtășescă din ”geniul” meu sau creierul meu, să creeze, să inventeze altceva prin coexiune cu acest popor și cu mine) -- dar nimeni nu m-a acceptat, nimeni nu a vorbit cu mine toată viața, toți au vrut să mor și să mintă și îmi amintesc că am văzut pe străzi chipuri de universitari din alte țări, pe care i-am zărit în reviste sau pe internet.

8.02.26
Una din ideile lor vechi, și de ieri, este că eu nu sunt eu. Ei susțin că proștii cred că eu nu am cap, că aș fi un fel de titirez al altor oameni și că scriu sau vorbesc doar ce îmi sugerează sau dictează alții. Această idee nu are nicio bază reală și nu poate fi dovedită, dar ei spun că proștii cred despre mine mai multe idei din acestea aberante, care nu pot fi dovedite, sau interpretări greșite ale realității. Ei susțin că proștii cred că eu sunt un fel de papagal și nu am merite creative în ce privește ceea ce am scris. Nu e adevărat, se poate dovedi clar că numai eu am scris aceste bloguri ale mele. Chiar și povestirea trecutului sau jurnalul zilnic dovedesc gândire și creativitate și amprentă psihologică proprie. Pe lângă faptul că am notat și explicat aceste diverse idei ale unora despre mine (fără a fi papagal, cum spun unii), am scris și anumite încercări literare, inclusiv poezii, și am scris povestirea vieții mele cursiv - memorii, ceea ce necesită concentrare și atenție. Desigur că se vede clar că eu, personal, am scris toate acestea. În același timp e clar că întreaga viață am fost lucidă și mereu eu însămi și în alte aspecte ale vieții. Nu prea cred că proștii cred așa ceva despre mine- eventual cei foarte proști, căci ceilalți, majoritatea, cred eu, în mod sigur se prefac și mă lovesc făcând pe proștii, ca să fie în acord cu ostilitatea generală a lumii față de mine.

Azi, pe stradă, un individ, cu aparență de prost, când a ajuns în fața mea, a rostit: ”armata română” - nu știu de ce, dar presupun că acești oameni (și chiar și mama poate, chiar din copilărie) au credința că ei comunică cu alți oameni care se află în capul meu, nu cu mine. Ceea ce e trist e că absolut nimeni, niciodată, (în afară de colegele mele cu numele Irina din liceu și din facultatea de medicină, care păreau să mă trateze mai normal, una a murit în accident la 50 de ani și celelalte două au emigrat în Canada) nimeni nu m-a acceptat și pentru toți pare să fie ceva important cine se află în mintea mea, care sunt respectați, deci practic corpul meu, și nu ceea ce sunt eu ca om - pare că uneori unii au vorbit ca și cum ar fi vorbit cu mine - dar mă tratau vulgar și urât, ca și cum aș fi fost proastă și incultă. Toată lumea știe că toate armatele lumii sunt alcătuite din oameni vânjoși și proști sau doar profesioniști ”de geniu”, fără înțelegere prea bună a lumii sau autonomie de gândire. Ei spuneau iar că oamenii mă văd invers decât sunt și toți cred în mod aberant că eu aș fi rea sau ceva rău - nu știu asta, adineaori au intrat iar în engleză cu ideea ”you're not good”, după ce am fost lovită extrem de rău în cap. Deci ei iar lovesc cu pretextul că sunt ceva rău și nu funcționez bine și că trebuie să mă omoare. Am fost ceva bun, dar nu aveam cum să mă dezvolt mai repede. I se pare că nu sunt bună fiindcă au fost mințiți și fiindcă am fost lovită extrem de monstruos în cap, dar nu în mod drept și am fost mereu izolată și otrăvită clar și închisă și fără drepturi, cum spuneau de când eram copil.

A sunat iar vărul meu să vorbească ore în șir cu mama. Ei spun că nici cei deștepți și nici cei proști nu acceptă ca ”masteri” geniile provenite din pătura de jos a societății și practic îi omoară. E o concepție greșită. Încă mai sper că peste 2 săptămâni, în care voi scrie ultima oară despre mine 4-5 zile, veți înțelege în detaliu că am avut mereu dreptate și poate nu mă veți mai lovi, în caz că făceați acest lucru. Am impresia că mai demult am explicat un lucru important și ușor de văzut în ce privește psihicul meu: eu am fost mereu așa cum sunt acum și dispoziția mea de fond și trăsăturile mele psihice în general au variat foarte puțin de-a lungul vieții. Dacă citiți, puteți face efortul să înțelegeți, chiar dacă am fost torturată și complet izolată mult de tot: am fost mereu un om bun și normal și lucid și cu judecată bună, nu am fost deloc ipocrită și nu am jucat teatru niciodată. Tot așa sunt și acum. Am avut mereu drag de voi toți, de oameni și de viață, din rădăcină până în creștetul capului. Am gândit și am simțit binele, nu ceva rău și poate că o parte din mine e și în dvs. și nu e ceva rău.(unii cred că toți sunteți ca mine dar mă omorâți fiindcă nu puteți înțelege nimic, este posibil ca afectivitatea mea să fi influențat lumea, așa cum oamenii care mă torturau modificau starea meteo, stările mele psihice, actual, sunt pozitive în general, am reușit să mă împac și cu izolarea aceasta monstruoasă, fiindcă nu am ce face, nu am cum să schimb aceasta. Se poate vedea cred că personalitatea mea nu are discordanțe și e ceva armonios, ceva coerent și fără conflicte sau trăsături incompatibile una cu alta. Un lucru pe care te poți baza, mereu neschimbat. Mereu bunăvoință și iertare și gânduri bune, dacă acceptați să nu mă mai loviți. Mi-aș dori măcar 2-3 persoane cu care să vorbesc, cum are mama, dar nu am unde să îi găsesc. Iubesc și acum nu doar culoarea și forma noastră de pământeni ci și obiceiurile (cele bune) de copii ai pământului, scoicile cu perle, colibele cu soarele în geam, iarba unduitoare, spuma laptelui și imensitatea mării, albastră - lumea simplă și cea complexă a minții omului și dumnezeului. Vă mulțumesc pentru tot ce mi-ați dăruit și eu niciodată nu mi-am bătut joc de nimeni, nu am persiflat: pentru haine bune și utile, pentru mobilă și cărți și muzică - acum am tot ce e necesar că acum 7 ani nu aveam decât 2- 3 și proaste oricum și încălțăminte deloc, dar mi-am vândut apartamentul din moștenire. Mulțumesc pentru cărți și pentru poezii și pentru imagini de pe facebook deexemplu. Azi am văzut garoafe roșii cu 2 lei și lalele destul de marii cu 5 lei, la Bucur Obor, dar pe partea cu blocul ACR.

9.02.26
Am descoperit că sunt unele siteuri unde îmi este interzis accesul. În mod bizar, pe mega image online - poate din cauză că sunt otrăvită cu alimente sau apă, nu știu dece. Dvs. aveți acces? Sunt și diverse site-uri - de exemplu Milano, programul actualei olimpiade de iarnă, căci am vrut să văd o parte din patinajul artistic. Mi-am amintit că Rusia nu participă de mult timp la jocuri sportive, fiind interzisă din cauza războiului (considerat de agresiune, eu nu știu, nu m-am interesat) din Ucraina. Unii spuneau mai demult, chiar mult mai demult, că toți proștii și nebunii și idioții credeau că eu eram Rusia sau România sau altă putere politică și încă mai cred asta - nu că aș fi țap ispășitor politic - deși, dacă ei cred că am legătură cu politica, cu orice putere sau conflict politic, atunci asta sunt, țap ispășitor politic. Cum pare a fi fost și Isus Hristos, oricum sunt multe indicii în acest sens, nu le repet acum. Totuși valoarea mea intelectuală și ca om în general a fost mai mare decât nu știu ce rol de mântuitor de vină. Ei spun că e exclus ca ei să recunoască adevărul, fiindcă eu am fost așa oribil masacrată, încât nici a fi Rusia sau România nu justifică așa ceva și eu nu am avut nici cea mai mică greșeală și nici legătură sau gânduri legate de politică. Toți vor să mor, spun ei mereu.
Ideea e că nu e vorba de SUA sau de Rusia, ci de Europa, și că ei m-au chinuit de mică și Uniunea Europeană e la modă acum și place poporului și numai de ei se aude (europocentrism clar și ostentativ de mulți ani sau un fel de fortăreața și închisoarea, izolaționismul european și chiar și manulele de istorie și altele similare nu prea scriu de restul lumii în toți anii de liceu, iar când eram eu copil în anii 70 era clar vorba despre întregul glob, acum eu nu știu deloc ce e dincolo, poate noi sau poate nu noi suntem închiși) și sunt șefi peste România din 2007 (tot la fel m-au chinuit de mică, din anii 70 încontinuu) și oferă fonduri și experiență/expertiză (și în general know-how) acestei țări așa cum un suzeran oferă vasalului în cărțile de istorie și deci Europa a girat/certificat aberațiile și minciunile psihologice și psihiatrice depre mine și deci se acoperă unii pe alții - statul român și europa în sens politic și ceilalți toți și li se pare cu sens și omenește acceptabil și scuzabil să mă omoare, că ideile și reputațiile politice contează, dar omul singur nu (așa gândește omul simplu mereu, ceva gen mușamalizare sau trădare/cumpărare/vânzare a țării/sufletului/pactul cu diavolul (/te faci frate cu dracul până treci puntea” etc.) ca să nu ”răsufle nimic” și nimeni să nu fie blamat pentru uciderea mea și tot ce a fost, și în niciun caz vreo putere politică. Voi scrie în continuare acele 4-5 zile, cum am promis, pentru ultima oară despre viața mea și tot adevărul despre mine. Va fi totul și mai clar poate decât este acum - dar nu știu dacă ați citit tot sau dacă veți fi lăsați, uneori unii intră în blogul meu și schimbă codificarea pe html - ca și cum pun linkuri pentru nu știu cine. De data asta chiar ultima oară scriu. Unii spun iar că cazul meu e un caz social, nu politic, dar proștii politici s-au băgat și au mințit despre mine și de aceea toți vor să mor sau să fiu distrusă complet, ca să nu mai reușesc nimic vreodată și ca să fie proștii politici apărați de orice acuzație.

Voi începe aici ultimele adaosuri și repetări. Circa 4-5 zile și termin tot. Întâi despre mama - adevărul despre ea e extrem de oribil, adică despre modul în care m-a masacrat întreaga viață. Încă de când eram copil eram tratată ca și cum ceea ce îmi făcea mama nu exista sau nu era chiar la fel. Am înțeles și mi-au pus toți în vedere indirect, de mică, faptul că acest tratament din partea mamei este considerat boală psihică a copilului dacă este expus cu voce tare și am înțeles că proștii spun mereu că sângele apă nu se face și că o mamă e mamă cu sufletul, cu inima, mereu (pilda din Biblie cu judecata lui Solomon și multe alte lucruri similare) sau ideea că un copil rămâne copil pentru mama lui și când e bătrân, ca să justifice o parte din mizeriile mamei și după ce eu am împlinit 30-50 de ani. Era foarte clar de când eram copil că părinții vroiau să mă tortureze și să mintă și să nege adevărul să mă închidă la psihiatrie. Eu am sperat totuși că voi reuși să rămân în viață și să fiu acceptată prin merite intelectuale proprii, fiindcă eram un om inteligent și foarte bun. Am observat și am intuit, ca orice om inteligent în situație similară, că psihiatria și psihologia sunt scrise în așa fel încât copiii nevinovați, dar chinuiți de mamă și tată, dar mai ales de mamă, să fie considerați schizofreni sau purtători de diverse alte tulburări psihice. În plus, eu eram un om extrem de bun în mod evident și foarte inteligent și era și mai puțin probabil sau plauzibil, mai bine spus, ca proștii să creadă adevărul despre ce îmi făcea mama. Tata (el doar până în 84) și nașii și bunica țărancă neroadă dar cu inimă bună din sat s-au erijat în apărători ai mei când eram copil și mama părea și în ochii lor un om foarte nervos și chiar rău. Nici ea nu prea comunica cu nimeni, dar avea câteva, doar câteva cunoștințe mai vechi, care păreau să o respecte și să o vadă drept persoană bună și de încredere. De curând am văzut reclamă la șoseaua Fundeni că vor întemeia în București un spital de psihiatrie infantilă fără egal în sudestul Europei, și bineînțeles că ei s-au grăbit să spună că bietul copil, următoarea fată care va fi crescută în România după ce mă vor omorî, va fi tratată și închisă acolo sau altundeva și controlată perfect încă din copilărie. Unii spun de mulți ani că ei vor să mă controleze și nu pot. Nu este necesar deloc ca următoarea să fie controlată. Nici eu. Nu știu cum au suferit alții, dar în cazul meu mama era ceva extrem de monstruos, uneori multe zile la rând, ore întregi zilnic. Încercați să înțelegeți că detaliile s-au pierdut din poveste, dar ea a fost mult mai monstruoasă decât tot ce am putut scrie și mereu a jucat teatru, mereu a mințit și eu oricum nici nu aveam cui spune, nu doar că era riscant. O singură dată am încercat să spun colegei mele de bancă Luiza - persoană cu pretenții de intelectual (dar medic, deci meseriaș, un fel de parte efectorie mai degrabă, specialist deci, unealtă sau expert, poate chiar parte din știu eu ce armată, nu neapărat cap), dar, întâmplător sau nu, singurul om din viața mea practic și care susținea că omul trebuie să pară prost ca să fie considerat normal de proștii din popor, și să nu aibă preocupări intelectuale fine sau sentimente rafinate, fiindcă atunci nu e înțeles de proști și e considerat nebun. Ea intra oarecum în jocul politic - intenționat sau nu - al colegilor mei de clasă din liceu și fusese crescută în Iran o vreme și apoi în Rahova sau Ferentari, cartiere despre care unii spuneau că sunt rău famate și conțin mulți oameni proști sau țigani sau oameni vulgari. Vecina mea de bloc, Marina, colegă de bancă în clasa a 8-a, fusese crescută în Siria, deci tot țară arabă. Aceasta din urmă a emigrat în SUA, dar și Luiza tot asta a vrut. Ea părea doar să fie diferită și totuși la fel cu ceilalți colegi ai mei, cum s-a văzut în filmulețele rușinoase de la absolvire, ea era clar împreună cu ei într-un fel de conspirație politică centrată de mine (”clasa politică”, ca idee, era cea mai importantă bază lingvistică). Ceilalți colegi mă respingeau find uniți într-un fel de gașcă la modă împotriva fetelor cuminți - unii spun că acest gen de bullying cu găști împotriva celor buni și tocilari sau care citesc și învață e tipic și generalizat în România. Era și ciudată Luiza - avea idei de genul că ce m-aș face eu dacă m-aș întâlni cu domnia sa Ceaușescu în persoană și eu i-am spus că m-aș purta normal că și el săracul e om, și tot ea mi-a scris, după revoluție, că, unul din colegii ei de la medicină, Mihnea, era fiul unui medic care făcuse parte din echipa de medici care îl îngrijea (nu știu cum îl gestionau) pe ”defunctul Ceaușescu”. Și el a plecat în SUA. Tatăl meu spunea că nu o vrea pe Luiza, spunea că avea fruntea îngustă ca nu știu ce maimuțe și mă îndemna să o resping fiindcă era o ”intrigantă” și intenționa să îmi facă rău - dar nu am respins-o și nu avea niciun sens ce spunea el. Cum adică intrigantă? Viața mea nu avea nicio legătură cu politica nici atunci, deci nu avea sens. Dar oricum se știe că și Iago era intrigant și tata mereu mă interpela cu ”davai zdreanța Des-de-mona?”. Nu știu rusește decât 2-3 cuvinte, tata spunea că știe și avea des ideea ”tu nieznaie șto tacoio liubov” (sau ”cac pișăt na gazeta?”), ca și cum mă f-tea, dar eu nici nu am bănuit așa ceva. Oricum, abia în ultimii ani am înțeles un lucru hidos: mama mă f-tea încă de mică, adică mă chinuia fizic, pe fond nervos, încă de mică, mă irita, mă storcea de energie și mă și chinuia să nu dorm bine - plus tot ce am povestit în rest. Iar nașii sau alții poate că mă foloseau sexual și nu numai. Poate și tata oarecum, oricum el a fost monstruos când eram adult. Unii spun că mama nu m-a suportat și nu m-a vrut de mică fiindcă eram un copil nedorit, că au obligat-o să îmi dea viață, și fiindcă eram cu mult mai deșteaptă decât ea și se temea să nu moară ea prima, înaintea mea. Și de aceea, spun ei, m-au aruncat la gunoaie și boli în Voluntari și mai spuneau că nașul meu mai omorâse și alți copii. Mi s-au dat jucării vechi și Fibel și cărți vechi, erau în antreu, și bicicleta unui băiat cel puțin din vremea interbelică. De ziua lui în 77 eram tare bolnavă cu otită și febră și mulți au încercat să mă omoare și să taie răul de la rădăcină (și bucureștenii credeau că eram cea dinaintea mea sau că trebuie să fiu omorâtă ca să nu fiu ca aceea - ceea ce era și atunci greșit) și atunci a fost cutremurul și ulterior nu au mai încercat din nou sau nu au mai putut. Mama Luizei se numea tot Lucia și semăna puțin cu mama. Luiza mi-a spus destul de urât, deși nu i-am spus decât foarte puțin, că copiii nu au voie să spună nimic rău despre părinți, deci se exprima așa cum fac unii oameni cu multe prejudecăți și îndobitociți de religie - dar e greșit, părinții nu trebuie să aibă dreptul să omoare copilul, cum spunea indirect mama, cum am mai povestit. Uneori copilul trebuie să spună adevărul și unele crime să fie oprite și copilul să nu fie închis totodată la balamuc, că ar fi traumatizat săracul sau altceva. Uneori copilul e foarte inteligent și bun și merită o șansă. Ei spun că această oroare e doar pentru mine, doar eu am fost crescută cu scopul de a fi un fel de dumnezeu utilizat, mâncat de toate popoarele și gestionat brutal deci de așa-ziși medici sau reprezentanți ai lumii întregi. Idioții au fost păcăliți mereu că eu sunt diverse forțe politice, simultan sau pe rând. Eu fiind de fapt centrul multor subsisteme sociale, inclusiv politic? Oricum de mică m-au tot înconjurat de mulți oameni foarte diferiți între ei, în timp ce eu eram respinsă mereu, mereu fiind diverse găști diabolice. Cel puțin vreo 10 de-a lungul vieții. Unii au spus că colegii mei, cu excepția câtorva, erau deja medici când au intrat în viața mea, și erau legați de politică și au vrut un alt sistem și au conspirat împreună cu lumea întreagă și au mințit despre mine. Au vrut să mă gestioneze ei cel puțin o vreme. Deci eu, care eram unul din puținii oameni adevărați, nu eram considerată om. Sau că ei, colegii mei, erau ”vechi” sau instruiți de părinții lor sau reincarnați și eu eram prospătură și ei un fel de vampiri care mă foloseau și ei ca și alții și rămâneau astfel tineri sau erau înghețați de sistem și trăiau mai mult ca oamenii simpli, ca mai toți intelectualii deștepți. Unora nu le pasă, spuneau unii, și torturează omul oricât de monstruos, oricât de nevinovată și bună și deșteaptă e victima, cu scopul menținerii tinereții lor și vieții lor și privilegiilor lor în societate. Poporul de rând e prostit și mințit ca în poezia Nebuna a lui Coșbuc și multe alte cărți. Nu știu sigur adevărul despre colegii mei. Nu am bănuit ceva rău, niciodată, dar mulți spun că așa a fost. Oricum ei erau politizați și repetau idioțenia politică a proștilor de atunci, eu niciodată. Revenind la povestea despre mama, repet, era monstruoasă de când eram copil - nu mai repet tot ce am povestit. Era ceva extrem, extrem de monstruos și spunea că îmi este superioară etc. am fost cu ea la spectacole în copilărie și la cumpărături de câteva ori, am povestit. Mă bătea și mă chinuia de fiecare dată, chiar și în public și la spectacole vorbea tare și nepoliticos și ca un om incult și simțeam cum toți ochii și mustrarea cu voce tare cădeau asupra mea și, recunosc, fiind copil, mă simțeam rușinată. Eu nu eram ca ea.

A intrat iar un porc cu ideea că niciodată nu s-a mai creat ceva așa monstruos fiindcă, spune el, eu sunt omorâtă și masacrată pe față, dar unii proști încă mai cred că e o conspirație politică și că o parte din ce am scris e creată de mine sau de alții, adică minciună, fantezie, și de fapt totul e adevărat. Totuși, nu e necesar să mă omorâți, nici măcar în scopul distrugerii acestor lucruri urâte și rele.
Mama a lucrat la o ambasadă francofonă - o mică țară africană, numită Congo (Brazzaville, noi avem Brazi, Breaza și brazii, la ei nu știu ce înseamnă brazza). Mama era deci om de bază. Oricum, vă reamintesc că Institutul francez era pe Bd. Dacia nr 77 , apropos de cutremur - tata zicea să nu merg acolo că mă va lua Securitatea la ochi, dar m-am dus) și oricum limba franceză e sursa a cam 90% din cuvinte în Dex-ul meu. Oricum date importante din viața mea erau și săpate în piatra bisericii Armenești unde au bătut clopotele în 22 decembrie 89, la Revoluție, unde chipurile copilărise tata, și statuile de la Universitate și multe alte lucruri, nu doar multe cărți binecunoscute, erau strâns legate de mine, nu mai explic totul acum.

Acum mi s-a interzis și accesul la propria mea țară - vă dați seama că am fost mereu româncă și niciodată cu atracție/respingere față de străini - pe internet nu pot accesa anumite site-uri legate de localități din țară. Vroiam doar să învăț puțină geografie și îmi place, am nvoie de ea, trăiesc în țara mea și trebuie să știu anumite lucruri, e vital. De ce alții au voie gratuit? Poate fiindc[ ei sunt masa mass-mediei, iar eu am fost și emițător, dar nu știam. Dar pe internet scrie că nu am voie. Nu tot ceea ce se întâmplă e drept - poate că în cazul meu se vor schimba unele lucuri în bine. Am avut sentiment patriotic normal și autentic și bun și nimic rău față de nimeni, întreaga viață - citiți tot! Nu am fost nebună și nu am gândit nimic rău și nimic greșit, poate că v-au mințit și e greșit. Tot ce am spus a fost mereu adevărul, dar nu trebuie să mă omorâți, e greșit. Am fost merue binele desăvârșit, e adevărul, și nimeni nici nu a vorbit cu mine. După revoluția din 89 mi-au ecranat radioul românesc, că mai ascultam. În schimb toate posturile străine erau tot mai tari. De ce?

10.02.26
Din păcate și azi noapte și de multe ori în această iarnă și în altele, mama îmi umblă la calorifer și mărește căldura. Și azi. Unul din principalele motive pentru care m-am mutat în Voluntari (forțat) este că în București nu aveam bani să schimb caloriferele vechi și rudimentare, care nu puteau controla căldura, și blocul meu nu a vrut să pună repartitoare (am auzit că unii vecini aveau și plăteau mai puțin), astfel încât multe ierni la rând, după 89, am fost fiartă de vie cu căldură oribil de mare în oraș - cel puțin 26 degrade în casă, iarna mai ales, înseamnă mult și mai era și aerul otrăvit ceea ce accentua disconfortul respirator și astfel dormeam cu geamul deschis iarna și am ajuns la spital cu penumonie gravă. În majoritatea spitalelor, într-o vreme, aerul fierbea, era disconfort termic și pacienții erau deci chinuiți cu ceva mult peste temperatura de confort și igienică. După cum spuneam, șeful de la gaze era cunoștință a părinților mei, dinainte de 89. Înainte de 89 eram chinuită cu frig (sub 18 și chiar sub 15 grade), ca mulți alții. Aici în Voluntari mama a schimbat caloriferele și a pus calorifere cu robinet mobil și posibilitate de diminuare a căldurii. Din păcate ea sau alții mă torturează intenționat prin lovire în cap, astfel încât adesea, zilnic în orele serii simt fierbințelă, arsură a feței, mă înroșesc și ard foarte tare, uneori în tot corpul, alteori numai capul și transpir brusc, dar puțin și mi-e rău în general. Diminuarea căldurii mă ajută și mă simt mai bine în tot corpul. Mama însă nu vrea să mă lase să mă simt bine și lovește zilnic, mai ales când mi-e rău și crește căldura dacă eu o diminuez și îmi și spune dimineața și insistă că trebuie să stau cu căldură chiar dacă îmi e rău, fiindcă e frig afară - și astfel își bate joc de mine, după tot ce a făcut întreaga mea viață și deși eu nu am greșit nimic, absolut cert, niciodată. Am rugat-o frumos în zadar.

Azi am descoperit că mai multe site-uri din UK îmi opresc accesul - iarăși ceva ciudat, ca și cum au ceva cu mine. Azi unul comercial, acum câteva zile am văzut altul, nu mai țin minte ce.
Voi continua ce am spus că voi scrie, încă câteva zile.
Oricum, este foarte clar pentru toți oamenii inteligenți modul în care eu, dar și omul în general, este legat de toate semnele și simbolurile, în special de cele exprimate prin limbă. Absolut cert și clar toate limbile pământului sunt legate între ele, inclusiv cu limba română și cu mine și cu literatura și întreaga cultură. Ceea ce este frumos și bine, nu este o pacoste. Absolut fiecare cuvânt acționează asupra noastră pe foarte multe planuri și chiar și silabele (cel puțin cele mai importante) au o viață independentă. Bunica mea din sat era, după nume, Olimpia și acest lucru este legat și de faptul că sunt șchioapă și am sărit pe geam (limp în engleză înseamnă și a șchiopăta și a sări), cu toate că acest handicap l-am dobândit cu 2-3 ani după ce bunica a murit.
Britanicii nu au niciun motiv să aibă ceva cu mine, absolut sigur am fost un om perfect. Nu am avut greșeli și am avut o evoluție normală și am înțeles singură totul despre viața mea, nimeni nu mi-a explicat nimic și nici nu mi-au sugerat măcar, în afară de 2-3 lucuri. Această înțelegere, inclusiv a acestei inserții a intelectualului și omului în general în lume, prin relație cu toate lucrurile vizibile și invizibile, inclusiv relația cu limba engleză și toate celelealte, cum ar fi și numele bunicii și multe altele, nu m-a distorsionat și nu m-a amărât deloc, ci m-a făcut și mai înțeleaptă și mai valoroasă decât eram - era imposibil să fi înțeles totul mai devreme, probabil chiar dacă eram geniu, căci am fost complet izolată.
Ca oameni suntem legați de lume nu doar prin gândire și vorbire ci și prin toate simțurile - și este clar că întreg continuumul spațio-temporal nu există doar datorită văzului, pixel lângă pixel, ci și prin formarea și istoria fiecărui sunet sau zgomot, care, și ele, definesc lumea, o condensează sau o dilată, o clădesc ca pe o casă de chirpici pai cu pai și la fel și celelalte simțuri. Filozofii (și nu doar ei) probabil știu ce vreau să spun.

Azi a venit la mine, chemat de mamă, vecinul Marinică, despre care umblă veste și aparențe în cartier că ar fi ”ma-fille-haute”, angajat să mă omoare la fel cum a fost și nașul meu, care de aceea se numea naș, dar eu nu știu adevărul despre ei, nu am cum ghici. Mi-a făcut iar stricăciuni, mi-a împușcat peretele pentru a agăța un ceas cu pendul cumpărat de mine cadou pentru mine de ziua mea. Ceasul a fost cam scump, dar îmi plac pendulele de mică. Este creat în Olanda, fabricat în China și comercializat în Polonia, pe o stradă cu grafitti care era, se zice, ceva important în comunism, care e aproape de ambasada României și chiar de un spital psihiatric. Am povestit deja că el mi-a stricat mai multe lucruri în curte și în casă, intenționat, deși el e pensionar plin de bani (probabil un fel de ”pensie specială”) și eu nu am avut niciodată. De exemplu mi-a stricat clar copaci la care țineam (acum nu prea mai am), mi-a tăiat evident intenționat și cu răutate (grimasă urâtă) trandafirul cățărător abia cumpărat, mi-a ras iarba cu păsările lui în spate, dar, hai să zic, asta nu contează, mi-a pus asimetric un cuier, după ce am măsurat mijlocul, obișnuiește să nu mă salute și să se facă că nu mă vede chiar dacă eu îl salut etc. Mama m-a luat la rost că nu m-am purtat cu el destul de politic-os. Da, azi a așa a fost, m-a iritat că a stricat peretele și toate din trecut. Legat de forma cuvintelor, este sigur adevărat, acest lucru ne determină viața în mare parte, poate chiar mai mult decât înțelesul cuvintelor, dar oamenii nu vor să recunoască asta, fiindcă li se pare un lucru prea dur sau lipsit de noimă - însă e ceva logic, nu mai explic. Tocmai de aceea contează și mai mult să fim buni și drepți (voi explica mai încolo pe scurt), oameni, nu animale - că și animalele sunt influențate de sunete fără înțeles. Am dat exemplu numelui Olimpia - Limpi, bunica mea. La fel și cuvântul cruci, seamănă cu cărjă în engleză (crutch) și în viața mea a contat în mod sigur fiindcă acestui gen de martiri li se spune de obicei că au de purtat o cruce. La poarta bunicului era troiță mare și în restul satului și satelor nu erau, pe vremea aceea, din ce am văzut eu, era puțin ciudat. Troiță au făcut și aici în Voluntari și e cruce de piatră mică în vecinătate. Pe vremea copilăriei mele era o solistă Melania Cîrje, pe al cărei nume tata insista mult înainte să ajung eu în cârje - iar eu eram lăsată să cresc lângă bătrânul lui tată paralizat, care umbla în cârje. La fel sunt și cârjele mele, nu am apucat să cumpăr unele moderne, tot axilare desigur. Din viața mea au plecat multe stoluri de cuvinte în lumea toată - dar eu sunt binele, nu sunt umbra acelor cuvinte și am fost așa mereu și asta conta mai mult, sunt o orgine a binelui, nu a răului și încă pot crea ceva frumos și curat și bun, și pot trăi bine și fericită. Doar cu cuvinte bune - acum accept și izolarea cu drag - dar chiar acum mama a început o sacadă oribilă de înjurături. Asta e - dormi cum îți așterni, dacă ei îmi vorbeau frumos și normal era mai bine pentru toți. Mereu am fost așa, e greșit faptul că ei m-au distrus parțial, dar abia în ultimii ani, după multă otravă - au spus mereu că vor să mă degradeze intelectual, dar e greșit și puteam dovedi aceasta. Nu trebuie să mă omoare sau să mă distrugă nici acum. Am mers azi la BCR și a intrat iar una din femeile monstruoase, cu ideea că nebuni sunt oamenii despre care ei spun că sunt nebuni și acești oameni trebuie izolați și distruși. Am intrat la un magazin mic și, în timp ce mă hotăram după un raft ce dulceață să cumpăr, una din vânzătoare a început să facă pe nebuna și să spună lucruri rele cu voce tare, inclusiv despre nu știu ce moarte clinică. (nu știu dacă dulceața nu e otrăvită rău) Un alt porc a spus că ei nu pot și nu vor să accepte adevărul și de aceea mă omoară și faptul simplu că ei îmi dau moartea înseamnă că ei resping tot adevărul care îi acuză și pe care eu l-am spus din altruism mai ales, nu pentru mine, în ciuda tuturor torturilor, terorii și urii și izolării și otrăvii. Eu vă spun lucrurile acestea, nu ei. Ci pentru voi și pentru ei - gândiți logic ce s-a întâmplat și ce am putut eu crede și gândi în mod logic, dată fiind situația și mai multe cutremure și fenomene meteo negative, create clar în mod intenționart și greșit, inutil, de cei care mă loveau. A intrat iar un porc în engleză (sau tot acea scroafă) cu ideea că de ce ei puncte puncte - fac nu știu ce legat de mine sau îmi spun ei mie ceva. Un altul chipurile a spus că nu e așa, că nimeni altcineva nu e cu mine, adică nu există acei ei pe care unii îi cred dușmani, absolut întotdeauna au fost numai ei, cei care mă omoară și cu mine și nimeni nu a fost vreodată de partea mea. Da, confirm și eu, în afară de Dumnezeu, dacă El există, nu au mai fost alții în mintea mea și nici în fața mea deloc, decât acești porci care mă masacrează și se păcălesc și se omoară între ei tot ca să mă lovească pe mine sau să dea vina pe mine, se luptă între ei pentru un loc mai bun în creierul și trupul meu, fac coaliții ca să mă măcelărească tot pe mine și mă țin de fapt izolată de mică și fură totul de la mine și mint că eu aș fi nebună sau că am greșit ceva. Eventual, dar e discutabil, au existat unii, doar câțiva, în mintea mea demult, când locuiam încă în București, care aveau gânduri mai normale și mai bune față de mine și spuneau adevărul mai curat, dar ei nu erau împreună cu mine. Poate au murit sau au fost înlocuiți sau au devenit ceva rău și ei.

Măcelărită cutremurător și azi, ore în șir, multe ore și azi. În ultimii 20 de ani și ceva m-au masacrat absolut cert ore în șir, extrem de monstruos, zi și noapte,aproape fără excepție. Se pare că acum 20 deani lumea nu vroia să mor, sau nu toți, dar între tmpm--au căsăpit înfoiorător și au mințiut și mai montruos zi d ezi în toimp ce eu am spus numai adevăurl, binele și frumosul. Ei spun că poporul nu respectă defel intelectulaii, ci numai banii șoi puterea. Și că verii mei au gândit mereu răul și că vor ăs mor și astfeltreptat toaăt lumea vvea să mor,fiindcă ei mi-au săpat mormântuo în tompo ce eu erasm închisă și torturată și izolată d emică. Iar au îcneput că vor sămor fiinddcpă am fost măcelărită toaăt viața și ei trebie să trăiească și să meargă mai departe fiincă ei nu au fost masacrați. nu au dreptate. Azi a fost cumplit,chiar și acum mă arde fsța și mă doare un pic capul. Am avut arsuri înfiorătoare d ecap, durere foarte mar eîn colon și repsiune pe cao și la sfârști durere în sotmac și arsură stoamcacală și, în timp ce îmi ardea fața să mor am început să simt și greață și să ameructații, poate a fost iar otravă. Vecinul a adus iar icre. În final iar a intra to brută, care merue fzce așa, urlînf isteirc penste mintea mea că vrea să mor și voece aie seamănă cu a soției lui Mrainiă, dar nu ști cine este, poate nu e ea. Dyrere de cohi iar și degete foarte amroțite. Astfel nu am putu scrie, corectez m]ine - acum ve'i analiza desigur ce nervi ;si ce zone din creier sutn afectate, dupa greșlelile typo de aici. Din nou îmi curge nasul.
am omis să spun că la un monet dat mi-au tăiat boxele mele Philips - firle lor, e exclus să le fi rupt moranul, credf eu, erau rtăiate, nu avea cum - care au bluetooth și puteam asculta youtube sau viziona un DVD muzical pe calculator- eule-am reparat și apoi mi-au stricat programul de bluetooth și nu îl pot repara...

A oinceput acum s[ ning[, nu demult și iar urlă copii l asla desport, deșki e aproapeora 9 seara.

11.02.26
Aseară am fost măcelărită din nou înfiorător și azi, imediat ce m-am trezit, m-au abordat din nou verbal și au început să mă lovească iar. Când am fost plecată m-au agățat pe drum etc. Azi nu voi adăuga decât câteva cuvinte, legat de ceea ce am scris ieri - însă abia când voi termina totul peste câteva zile va fi complet clar. Spuneam că în aparență oamenii sunt influențați mai mult de forma cuvintelor, nu de noima lor. Acest lucru e evident vizibil și referitor la ceilalți oameni, nu doar la mine. Numai că pentru ei sensul contează mai mult decât pentru mine, probabil fiindcă ei nu sunt izolați zeci de ani și torturați etc. Sau nu sunt inteligenți și nu așa lucizi. Cu absolută certitudine nu sunt (încă) nebună și acest lucru legat cuvinte nu s-a întâmplat din cauza bolii mele psihice sau vreunei funcționări incorecte, anormale a psihicului sau gândirii mele. Tot așa de mult am fost determinată și de foarte multe obiecte concrete, legate strâns de viața mea, și care funcționează ca niște cuvinte și țes o poveste. Însă acest lucru e posibil să se fi întâmplat în mod exagerat (față de alți intelectuali) fiindcă sunt copil pe lângă ei. Sau fiindcă România depinde de alte puteri politice și este dominată de acelea, ceea ce creează o ordine a cuvintelor nedreaptă, datorită dominanței spirituale a altor popoare cu limbile lor - însă acest lucru e discutabil. Nedrept și rău e faptul că ei lovesc prin f_tere în cap și nu îmi lasă nicio șansă, așa cum odinioară m-au lovit sexual, tot fără vină. (love = iubire în engleză, lovele = bani în română) Totodată eu am fost mereu torturată și respinsă și izolată de propriul meu popor (de-a dreptul ridicol, tragic și chiar monstruos), care nu m-a prețuit, după cum spun unii. Dar uneori se pare că alte popoare au plătit sau ”împuternicit” acest popor să mă lovească. Adică oile sau măgarii sau proștii au fost furați de intelectuali din alte țări și cei de aici, inclusiv eu, au fost îndepărtați. (Poate e doar o poveste, nu adevărul.) De multe ori au spus că eu eram geniu sau dumnezeu, ceea ce e mai aproape de adevărul despre mine ca om, despre individualitatea mea unică și irepetabilă, mai aproape de condiția mea de om respins de toți, dar inteligent. Eu aș fi oferit cuvinte bune, dar și sensuri luminoase și bune întotdeauna și probabil că aș fi reușit ceva intelectual, sau aș fi fost măcar ceva artistic. Aș fi reușit și eu propria mea psihodramă și organizare a lumii și proștilor, ca toți ceilalți, căci nu am fost incapabilă sau proastă, ceilalți intelectuali au mințit. Poate că aș fi devenit unul din oamenii de cultură sau scriitoare - ceva ce e oricum de dorit în orice țară, fiindcă oricum cultura și civilizația nu pot exista una fără cealaltă. Fiind eu astfel călcată în picioare, probabil că unii au politizat martirajul meu, după cum s-a văzut. Nu doar limba ne este dată din născare, ci și povestea istoriei, care este de fapt ceva scris de savanți numiți istorici. Din cauza aceasta unii m-au comparat cu Cuza, fiindcă eram un om drept și nevinovat, respins de o ”monstruoasă coaliție”. Ulterior, din motive care îmi scapă, pare oarecum ciudat că România a cerut cu insistență și clar un principe străin pentru a deveni regat, un om dintr-o familie cu o deviză menținută de Voluntari, locul unde stau eu acum. Se spune chiar în manuale că istoria contemporană, recentă, minte parțial din cauza politicii și este instrument al politicii, dar tot așa bine poate să mintă și istoria veche - ca și alte științe sau arte. Spuneam de cuvinte - poate că așa este mai pregnant dacă omul e respins și lovit de toți, în aparență și de mulți străini. (ieri iar au apărut mai mulți asiatici în calea mea) Astfel cuvintele și ordinea cuvintelor par să fie legate de structura și funcțiile și organizarea sau ordinea mecanismelor social-politice. Repet, pe mine nu aveau motiv să mă masacreze, am fost mereu normalitatea și binele și foarte inteligentă. Tot ce spun ei e minciună și nu am greșit spunând adevărul. Azi nu pot continua, au lovit monstruos și aproape zilnic și mai ales când aveam ceva mai important de scris. E logic că există un sistem al limbilor lumii și o evoluție de ansamblu a acestuia, e logic că etimologia e o știință de graniță care arată cum se intrică spiritele lumii ca sfere și cum se determină unele pe altele limbile vorbite. E logic că nimeni nu spune adevărul, că este ceva tabu oarecum, ca și unele tabuuri sexuale sau altele. Probabil că și etimologia (vezi dex la noi și altele pe internet) minte, câteodată cel puțin, din cauze politice (fiindcă proștii vor neapărat anumite minciuni confortabile deci sensuri, idei, nu vorbe și fiindcă altfel nu se poate, fiindcă științele sunt scrise de unii mai deștepți care se ascund în spatele unor teorii și vor să domine pe alții), dar oricum nu este o știință perfect coerentă în ansamblu (ca multe altele). Eu chiar am creat mult sens prin ceea ce am scris, nu doar cuvinte - și oricum nu aș fi spus adevăruri care nu plac dacă aș fi fost cât de cât acceptată. Oricum nu am făcut niciun rău. Am făcut ce trebuia făcut și oricine ar fi făcut la fel la vârsta mea, de dragul umanității, nu neapărat al propriei vieți.

De mult timp, de 10-15 ani, intră una rea în mintea mea cu ideea că eu sunt un om perfect bun și foarte inteligent și perfect nevinovat, deci ei trebuie neapărat să mă omoare, fiindcă ei nu pot ”justifica” faptul că m-au maltratat toată viața și că au spus că sunt nebună. Ei spun mereu că de aceea sunt omorâtă, că vrea aia și că susține că eu nu puteam fi lăsată în viață dacă ei nu justificau ceva și ei nu pot justifica. Apoi iar una cu o lozincă urâtă, cum fac ei adesea, ca să imprime anumite idei poporului, chiar dacă ideile sunt greșite șli ilogice - ele se erijează în voci ale poporului și îi ațâță la ură și omor. Azi zicea. ”poprul român nu se închină niciodată unui om f_t.” Adică vor neapărat să f_tă în continuare, motivul fiind caraghios: anume că deja am fost f_tă. Dar orice om, chiar și geniu și om perfect ar fi fost f_t în tinerețe - nu a fost vina mea și nu aveam cum să înțeleg totul atunci, nici un geniu nu ar fi putut. Deci dacă un om bun devine în mod firesc ceva la maturitate, că mai devreme nici nu era normal, ei vor să distrugă toată construcția de o viață și intelectul omului bun, numai fiindcă a fost practic f_t în tinerețe, când nu avea oricum nicio vină. E total ilogic și greșit. În felul acesta practic niciun geniu sau om deștept nu are cum reuși și poate că unii merită să trăiască și să se dezvolte, poate nu trebuie omorâți numai fiindcă au fost maltratați, deși nevinovați. Cum adică să se ”închine”? (în mod sigur unii se gândeau la China) Nu am vrut închinarea nimănui și nu a fost vorba niciodată de închinarea nimănui, darmite a poporului român. Oamenii sunt oricum închinați din naștere, sau oricum dela botez, se nasc și apar într-o limbă și un spirit tutelar. Asta e natura omului, nu poate fi schimbat acest lucru. Vă spun sigur că eu am fost exact același lucru ce sunt acum, din naștere. În mod ilogic, deși nu am provocat pe nimeni, ei prin închinare înțeleg dreptul la viață, primul și cel mai important din carta drepturilor fundamentale ale omului. Ei spun că nu se închină, adică nu vor să se oprească din tortura zilnică și otravă și din omor. Aceasta nu înseamnă închinare. Nu e vorba de nimic altceva - nimeni nu le cere vreun crez ca la biserică. Și ei spun că e vorba de popor, care de fapt e îndobitocit de aceste walkirii și menade jegoase - ca și cum eu aș fi fost altceva, nu româncă și ca și cum aș fi avut vreo pretenție. Nu, mă bucur de viață așa cum este, chiar și izolată de o jumătate de veac, și cu adevărat sunt fericită, fiindcă nu am greșit nimic și am făcut tot binele cu putință, nu răul. Nu mă deranjează foarte tare dacă mă omoară, nu mă agit, nu e mare lucru, dar aș prefera să trăiesc și fac tot ce pot în acest sens. Aș prefera ca, după ce termin de scris totul definitiv în câteva zile, să mai reușesc să scriu și să creez și altceva. Nu depinde de mine - ci de aceste femei oribile. Deci e posibil ca ei de aceea să pună problema închinării - fiindcă sunt un om inteligent și bun și am înțeles totul singură și am devenit ceva mult mai bun ca intelect la maturitate, adică m-am dezvoltat, ca toți oamenii normali și deștepți, și, deși izolată de mulți ani, totuși nu am murit și nu am înnebunit și probabil că îi deranjează că sunt mai deșteaptă ca ei și mai greu f_tubilă. Această femeie, care seamănă cu Maricica, nu este poporul român. Au spus că ei lovesc simultan, se urcă mulți indivizi din vecini și familia mea peste capul meu, eu find izolată complet, și mă torturează cumplit și manipulează poporul în acest sens. Unii spun ceva hidos - că ei visează ca la un moment dat, suiți toți în capul meu, să mă distrugă complet și să vorbească ei toți prin gura mea și să fiu o umbră vie a lor, așa cum unii credeau că era mamaia mea care m-a crescut. Acest lucru nu e necesar și nu are legătură cu închinarea, e omor - eu nu știu exact ce era și cum era mamaia mea. Dar cui s-au închinat ei? De fapt închinarea e logică exact în fața omului bun, inteligent și curat, cum am fost eu, cu atât mai mult dacă a suferit mult.

Unul din motivele pentru care se pune în mod artificial problema închinării este binecunoscutul vers eminescian - ”despre partea închinării însă, doamne, să ne ierți”, cu care și tatăl meu nebun mă interpela. Ulterior, în poezie, poetul face referire la coroana de spini - deci la Isus Hristos. Prin expresia ”ramură cu spini”, ceea ce amintește de roșcovii din viața mea etc. Continuumul spațio-temporal, cu toate obiectele și fenomenele sale e legat strâns cu continuumul psiho-fiziologic. Ca orice intelect, am fost forță de coeziune a lumii, nu mă autodistrug fiindcă ar fi ceva rău și ar suferi și alții. Dr ei lovesc în mod greșit. Mă bucur și eu de viață cum pot. În librării există actual o carte cu titlu complet absurd: ”Noi, cei care ne luptăm cu Dumnezeu”.

Iar au intrat în engleză cu ideea delirantă că voi fi restaurată, fiindcă ei spun că poporul încă crede că eu am fost ceva ce nu am fost niciodată, sau că idioții se tem că voi fi restaurată sau cred că eu sunt nebună și vreau să fiu restaurată etc. (ceea ce face parte din delirul clasic al unor nebuni, care poate că există numai în cărți) eu fiind total neacceptată și izolată încă din prima copilărie, în mod vizibil, și până azi. Cu toate acestea, am înțeles singură totul și m-am dezvoltat frumos ca suflet și intelect și am ieșit singură la lumină, poate chiar de aceea toți mă măcelăresc zilnic monstruos de atâția ani, fiindcă au mințit despre mine.

Am fost în oraș și m-au lovit cu diverse idei și m-au f_t în picioare pe stradă - și ea chiar remarca aceste lucru, presiune pe cap, pe ochi, greață la întoarcere, fierbințeală de vreo două ori și brumă de sudoare pe frunte. Unul spunea în engleză că ei mă vor omorî, fiindcă nu vor să riște ca proștii să înțeleagă ce sunt ei. Altul, în română, spunea că ei au restaurat sănătatea mamei și mi-au distrus-o pe a mea, fiindcă așa vor proștii și astfel mama mă măcelărește și mai monstruos zi de zi, cu multă durere și mă omoară mai ușor, după tot ce a făcut din copilăria mea, și proștii cred că așa e bine și normal. Tu i-ai iubit pe toți și ești geniu și nu ai greșit nimic și ești binele în cele mai mici detalii, dar ei cred altceva și vor să mori. Propriu zis ei nu vor să să te omoare pe tine, cu tine nimeni nu a vorbit vreodată și nimeni nu e interesat de ce ești și de calitățile tale, ei vor să omoare de fapt minciunile despre tine, nimeni nu se gândește la tine pentru ce ești cu adevărat, ei cred că e bine să fii omorâtă și torturată. Noi vrem ca proștii să continue să aibă aceleași idei greșite - au spus ei adesea. Tu să mori și să fii pe veci considerată nebună. ??? Eu nu știu cine sunt ei. Mama ta și-a câștigat un ”loc de veci” în societate prin multă minciună și răutate cutremurătoare, spun ei. Ea te batjocorea și te bătea mereu fără vină din partea ta și în acele momente era acoperită de tatăl tău și de alții, spun ei și astfel poporul era mințit încă de când te-ai născut și mama ta i-a păcălit în continuare pe toți. Am intrat la farmacie și farmacista mi-a vorbit ne-politicos (poate e mai bine așa, e un semn că nu îi place politica) adică ceva de genul bănuții, punguța (cu doi bani, adică poveștile) etc. Pe mama ta toți au tratat-o mereu în același timp cu respect, deși și ea e săracă (poate fiindcă ea e milenară, cum cred unii?). Nu am arătat niciodată a proastă sau nebună, nici azi. Nu, spun unii, ei te văd altfel decât ești fiindcă au fost mereu mințiți și fiindcă ai diagnostic psihiatric. Despre tine au mințit absolut toți, spun ei, acum de exemplu sunt desființate pe Moșilor magazinele în care tu ai pus piciorul, ceea ce ei au făcut foarte des, și apoi au venit asupra ta alte și alte invazii și toți au mințit despre tine ca să aibă suportul proștilor și totodată au mințit și despe cei dinaintea lor, ca și cum ăia au fost cu tine (cum ?!), în timp ce de fapt cu tine nu a fost nimeni nicidoată și toți te-au torturat și f-t și chinuit monstruos (în izolare fiind tu mereu). La un moment dat au spus, așa cum spunea nașul meu, că ”ești conștient că la un moment dat va ajunge să borască/va borî pe sradă? (din cauza otrăvurilor)” Nașul meu așa vorbea cu mine și cam așa aveatonul vocii și a murit de cancer și mi s-a spus că bora mult și mult sănge negru etc. Ei spun că nașul meu a fost cel mai mare/monstruos porc al omenirii și mama este cea monstruoasă viperă/cel mai mare monstru etc. și eu binele perfect ca întotdeauna, dar unii idioți încă cred că e invers (oare?) - și ce dacă ei au fost așa? eu am spus totul clar demult și mereu când s-a putut și nu am greșit nimic, dar oamenii pe mine nu m-au acceptat deloc și mă masacrează de zeci de ani în izolare - era evident că eu nu eram ca ei și că eram izolată și masacrată de ei, că nu am avut nicio relație mai apropiată sau discuție cu vreunul din ei niciodată și am crezut mereu în bine și viitor și dreptate și nu am greșit nimic - de ce să fiu lovită pentru ce erau ei - eu nu aveam cum să lovesc sau să îi schimb ca oameni - ce rezolvă ei dacă mă omoară? Am fost totuși, mereu, perfecțiunea.

Acum nu mă mai lasă deloc să mă uit la patinaj artistic, singura mea plăcere de vizonare la tv, nu doar programul scris e blocat, dar și eurosport și e blocat și youtube pentru unele videouri.

12.02.26
Deși îmi este foarte greu, voi explica de ce, mai scriu azi câteva lucruri importante - sigur adevărate, la fel ca și restul. Puteți fi atenți puțin. Niciodată nu am scris ceva periculos și nu aveți de ce să vă temeți de adevăr, adevărul nu omoară și nu face răul niciodată, dar minciunile da. Unii spun iar că toți cei care înțeleg adevărul înnebunesc,dar nu e așa, cei care înțeleg adevărul nu au cum să înnebunească niciodată. Desigur, proștii nu pot înețelege decât o parte și de aceea fac confuzii și fac răul și omoară oamenii buni fără vreun motiv sau rost, făcând și mai mult rău în continuare. Ei spuneau azi că pe nimeni nu interesează valoarea mea intelectuală sau perfecțiunea mea ca om, toți sunt hipnotizați de aberații politice pe care nu le înțeleg și care nu au avut niciodată legătură cu mine. Ei sunt un fel de arme aruncate asupra mea de șefii lor politici sau militari sau medicali etc. Și e logic că militarii și politicii și medicii fac parte dintre intelectualii mai proști și cei mai puțin lucizi (creațiile lor sunt reduse ca intelect, nu cer multă flexibilitate, creativitate, erudiție etc. și se pot folosi chiar și de calculatoare), deci ei nu pot procesa, concepe, înțelege în mod real, lor li se bagă mai mult în cap diverse lucruri la modă în alte țări sau create și implementate aici, eventual. Intelectul lor e ca iarba obligată să se aplece în vânt sau după alte fire, de exemplu și oamenii de știință se apleacă la fel în ceea ce scriu, cresc într-un lan, cu excepția marilor genii - adesea multilaterale, care pot crea altfel de grâu sau cereală și alt lan. În orice caz acele genii au consecințe pe mai multe planuri, gândirea lor se reflectă și în gândirea altora, și în natură și în societate. E vorba de diverse tehnici și organizare, de aspecte mărunte și analitice și deci ei sunt experți și specialiști, un fel de maimuțe care imită pe creatorii lor. Nu sunt genii renascentiste, ci specialiști - sunt fie copii minune, care deci pot calcula repede și pot cânta perfect ca niște mașini, dar nu pot gândi practic autonom. Nu pot înțelege nebunia sau rațiunea filozofilor. Oricum orice gândire necesită și prezența celorlați oameni. Spre deosebire de ei, eu am fost mai degrabă un gânditor, și un om mereu lucid și am avut putere de creație, de aceea ei mă lovesc, fiindcă eu sunt un ”cap” și fiindcă ei nu vor să fie brațele și picioarele mele, sau organele mele etc. (Voi reveni în curând să adaug ceva aici.) Pe nimeni nu interesează bunătatea, nevinovăția perfectă și intelectul meu - pe toți îi interesează numai funcționarea mea ca mecanism, spuneau ei. Și da, spune unul, tu ești chiar și acum și ai fost mereu un mecanism perfect, dar ei cred că nu e așa și că ești nebună fiindcă ai fost băgată la balamuc. Poporul a fost mințit mereu de străini sau a fost cumpărat de străini spuneau ei sau pur și simplu așa crede - eu nu cunosc nimic despre așa ceva. Azi au fost mulți străini în calea mea și unii vorbeau la telefon lângă mine, poate ca să mă lovească, cum au mai făcut. Ei spuneau că poporul mă otrăvește și mă măcelărește monstruos fiindcă a fost mințit mereu și crede că sunt nebună. Și credecă dacă mă omoară se vor simți ei mai bine și societatea va merge mai bine. M-au torturat încontinuu în izolare și azi la fel - nu m-au lăsat deloc în pace din copilărie, iar în ultimii 20 de ani nici măcar două-trei zile, find și mai izolată. Li se aruncă mereu idei agresive și false, de genul că sunt iresponsabilă (și azi) sau handicapată sau schiloadă, ca să fie ațâțată agresivitatea proștilor asupra mea. În realitate tu ești cel mai inteligent și responsabil om, spunea unul și așa ai fost mereu. Handicapul fizic nu era un motiv să fiu masacrată și psihicul meu nu a fost bolnav. Vă rog mult, nu îmi mai dați așa multă otravă, dacă se poate. Nu mai măcelăriți chiar zi de zi. S-ar putea să fie adevărat că am fost cea mai responsabilă, oricum citiți tot ce am scris. Iar ei cred ceva opus, că sunt ceva rău și de distrus. În ultimii 20 de ani m-au măcelărit ca azi de sute de ori - dar nu au făcut ceea eau făcut azi în trecut. Au ieșit din nou, ca adesea, puhoi de pietoni și mașină după mașină, mai ales în zona Bucur Obor și m-au împroșcat cu multă idei veninoase, de data asta în engleză, dar poate sunt tot români. Imediat ce am plecat în oraș s-au prins de nasul meu, cum au mai făcut de multe ori și, ținându-mă de nas și lovind în vârful nasului meu încontinuu, mi-au atacat violent coloana vertebrală lombară, în mod continuu. Am fost obligată să mă îndoi cât puteam pe stradă în flexie forțată în față, și în extensie mai ales. Dacă nu făceam așa, riscam poate să mor sau tetraplegie, dar oricum exista riscul să fiu tăiată sau lovită în măduvă rău și să ajung să urlu pe stradă, fiindcă am mai trecut prin asta, este o durere feroce și nu aș fi putut să mă abțin de a urla, se întâmplă automat, cine nu cunoaște acea durere personal nu crede. Au continuat să mă lovească în coloană și eu am încercat să atenuez șocul prin mișcare și concentrare pe locuri diverse. E greșit că lovesc, am fost și om și mecanism perfect și sigur nu am greșit nimic- și în afară de scena aceea jalnică cu sex oral acum 34 de ani, plus tentativa de sinucidere, nu am avut nicio greșeală. Au mai fost doar câteva mici lucruri care de fapt erau greșeala altora, nu a mea. Acum iar sete și durere de ochi. În interiorul Târgului Moșilor m-au lovit în așa fel încât au început să curgă multe broboane de transpirație pe obraz, ceea ce nu mi s-a întâmplat de mult timp și parcă niciodată chiar așa și femeile de la raionul de genți unde mă oprisem se uitau cam ciudat și mi-au ruat sănătate, poate că au văzut și s-au speriat să nu mor cu ele acolo. Mi-am cumpărat o geantă neagră ieftină, cam grosolană, de 90 de lei, dar merge în mediul în care mă aflu și nu am bani de una bună. Eu nu am obsesia cumpărării de genți ca mama, care le schimbă foarte des, deși nu are nici ea bani și își ia uneledestul de solide și oarecum bune. Eu aveam doar una veche, ieftină și urâtă și puțin roasă și nu le-am schimbat decât când erau vechi și uzate, le-am aruncat și nu mai am de rezervă. Niciodată nu mi-a fost pe stradă așa rău, nu aveam cum prevedea - ei spun că unii au uneltit să îmi facă așa acolo cu mai mult timp în urmă. În mașină, la întoarecere printre mașini multe, a intrat una în mintea mea cu ideea că ”dacă ar fi fost doamnă, înțeleg, (nu am fi omorât-o?), dar așa...”. E adevărat,am fost adesea tratată urât de țațe și bestii, dar tot doamnă am rămas. Sau poate am devenit, căci înainte eram copil - și pot deveni doamne (spiritual și intelectual) și femeile sărace. Unul a zis, probabil exagerat, că eu am fost singura doamnă pe care a avut-o vreodată România - eu cred că au fost și altele, dar eu nu am avut norocul să le cunosc. Ei spun că ei cred că au dreptul să mă lovească, fiindcă am spus adevărul și o doamnă adevărată nu spune adevărul și nu se plânge dacă suferă. Nu e așa - și oricum, dacă nu scriam totul sau deloc, oricum m-ar fi omorât și torturat. Nu toate culturile au dezvoltat acest stereotip de gândire, legat de doamna serafică și tăcută și blândă, care suferă orice și moare în tăcere și devine o mare sfântă. Chiar și eu am fost de fapt tăcută și blândă, de felul meu. Această idee că doamnele nu spun adevărul e dezvoltată ca să fie ponegriți marii martiri din România în prezent (acum eu, dar poate au mai fost) și totuși uneori e benefic ca ei să spună adevărul sau să scrie ceva frumos și cu sens, într-o lume de violență și lipsă de suflet. Lângă banca din stația de autobuz era pe jos o cruce foarte mică argintie. Am luat-o. Când au început să mă f_tă în oraș (ei de obicei făceau asta când eram acasă) au făcut ploaie prin torturarea mea (și e greșit) și de aceea mi-am luat o umbrelă - singura mai mare în magazinul dm - fără să știu că era simbolul LGBTQQIAAP - 10 culori, adică umbrela curcubeu. Nu contează, eu nu am bani de aruncat și o voi purta chiar și așa - mai aveam una veche de vreo 20 de ani acasă, grena, reparată cu sfoară, dar încă bună. După ploaie au continuat să mă masacreze și au făcut ceață mare. Nu trebuie atâta umezeală. Când am coborât în Voluntari și m-am oprit să îmi aranjez hainele, a trecut iar un tir mare cu inscripția Jilăveanu, cum am tot pățit. Aparent aceste tiruri mă satirizează sau mă ironizează cel puțin, cu un fel de sarcasm dureros. Nu eu port vina acestei umezeli, acestor lucruri jilave - ei lovesc în mine în mod greșit. Dacă m-ar lăsa în pace, ar fi frumos și soare destul de mult - nu știu cum de știu ei că nu, e greșit ce fac, ei mint! Prin astfel de tortură ei au distrus mediul natural aici și nu au milă și toți copacii au mult mușchi verde și s-au înmulțit iedera și mușchiul de pădure excesiv, e păcat, ei nu au nici milă și nici respect față de mama natură. Acesta e motivul apariției tirurilor care și seamănă cu numele meu și mai sunt două. Unul e că Mold din Moldoveanu în engleză înseamnă și matriță (gen matricea culturală a lui Blaga, care sigur se referă și la capacitatea de modelatori de spirite a profesorilor și oamenilor de cultură, sau matrice pentru lingouri de aur etc.) și însemană și mucegai, care se leagă de umezeală și de antibiotice. Cel de-al dolilea motiv e că a existat închisoarea Jilava, unde se spunea că au suferit cei care au fost închiși fiindcă erau membri ai partidului comunist, printre care și foarte tânărul Nicolae Ceaușescu. Aceasta fiindcă unii spun peste mintea mea uneori că eu m-am născut și am trăit toată viața, din copilărie, în închisoare, deși nu am avut nicio legătură cu politica. Lucurile acestea sunt factori cauzali cu adevărat și reprezintă diverse ochiuri ale rețelelor de socializare (nu doar internetul) sau enculturație.

Lucrarea mea întreagă, pe care am pus-o la picioarele dvs. este opus, ad litteram. Nu mai am mult de scris, dar ei lovesc hidos și nu știu dacă mai apuc - au spus că le e teamă să nu scriu ceva ce ei vor să ascundă, dar așa au făcut mereu, niciodată nu m-au lăsat, deloc. Din păcate, au început să aibă efectul de amețeală când îmi lovesc capul. Nu trebuiau să mă lovească, nu sunt nici inutilă, și nici rea.

13.02.26
Aseară am fost masacrată înfiorător și am avut dureri mari. Azi, de dimineață, m-am trezit în durere (multe oase și mușchi etc.) și au început iar să mă scuipe cu diverse lucruri rele. Dureri și acum. De aceea este ceață mare și acum, deși a trecut de ora 9 dimineața. Din cauza torturii, ieri am scris ceva despre închisoarea Jilava și tirurile Jilăveanu. E vorba uneori de ”tiruri” militare. S-ar putea să fi greșit din cauza durerii, ceea ce mi s-a întâmplat extrem de rar pe întregul meu blog și întreaga mea viață, fiind un om inteligent. S-ar putea să fie vorba de închisoarea Doftana - nu am verificat pe internet și nu verific nici acum. În orice caz, ceea ce am explicat eu, ca și în alte dăți, că sunt cauze, sunt cu adevărat cauze, chiar dacă tirul respectiv a fost mereu adus în calea mea în mod intenționat. (Adică oamenii care l-au adus intenționat au vrut acest lucru din cauza conexiunilor cu psihicul meu, fie că le cunoșteau, fie că nu.) A intrat iar, înainte să scriu aceste rânduri, în mintea mea un porc cu voce asemănătoare cu vecinul, cu ideea spusă de el de zeci de ori - ”persiști în aceeași greșeală”. Nu, nu am greșit nimic, el zice așa probabil ca să îi mintă pe proști. Poate că se referă la faptul că încă am scris adevărul. Nu nu e o greșeală și, dacă nu mă omoară, mod sigur voi termina în câteva zile și nu voi mai intra pe blog sau pe internet, mai ales pe facebook sau pe acest blog, decât dacă trebuie să cumpăr ceva. Ei nu m-au masacrat ca să nu scriu adevărul sau fiindcă a fost ceva rău din cauza mea, ci fiindcă vor să mor sau să mă distrugă, așa cum au spus adesea. Ei m-au măcelărit și otrăvit cu mult înainte să scriu adevărul și era greșit și atunci. Habar nu aveam că au ceva cu mine. Apoi, chiar și după ce am început acest blog, adesea, în perioadele în care nu scriam nimic, ei tot m-au masacrat în mod monstruos. A intrat iar o femeie monstruoasă cu ideea că Uniunea Europeană va dispărea, fiindcă eu sunt Uniunea Europeană, zice ea. Nu sunt nicio Uniune Europeană și nu am fost niciodată ceva politic - poate asta e fiindcă mi s-a spus că am fost folosită ca țap ispășitor politic sau că poporul chiar a crezut sau a fost mințit că am fost ceva ”politic”. Absolut toți intelectualii și oamenii toți de fapt au în mod automat legătură cu politica (adică psihicul lor) dar implicați sau vinovați cu adevărat sunt numai cei care greșesc - care gândesc sau vorbesc sau fac ceva greșit și legat de politică în mod real (conspirații, războaie etc.) Deci eu nu am avut decât o legătură normală cu politica, de nevinovăție și niciun fel de idei politice măcar - nici nu am urmărit zeci de ani politica, pentru că nu îmi place răul și nu am vrut ca psihicul meu inconștient să fie sursa, chiar și nevinovată, a unor circuri sau teatre politice din lume. Nimic rău nu a fost din cauza mea. De asemenea, neparticiparea mea politică completă nu a fost o belea sau ceva rău, ci binele de fapt, și nu era necesar să fiu interesată de politică, nici măcar pentru binele oamenilor. Am fost ceea ce trebuia să fiu. E un lucru normal că am fost apolitică, fără legătură cu politica, fiindcă familia mea era monstruoasă și totodată pasionată de politică ca de un meci de box. Discuțiile lor interminabile și stupide și inutile și absurde mi-au creat de mică repulsie față de politică, în mod normal, și politica de genul acesta a fost mereu pentru proști sau oameni răi. Probabil că cea mai mare parte a circurilor politice sunt simple teatre și minciuni (inclusiv revoluții și războaie) și oricum e clar de mult timp că politica e o invenție rea și urâtă care mereu a dus oamenii la moarte (Napoleon, Hitler etc. și se spune că acei oameni erau chiar entuziasmați de astfel de crime și o astfel de moarte). Din păcate, în diverse țări și deci legat de diferite motive de conflict, o parte din populațiile respective, nu toți, suferă cu adevărat și cred că cauza lor e dreaptă, că trebuie să moară oamenii în războaie sau alte fenomene social-politice, când ei de fapt sunt manipulați de alții și habar nu au că sunt bufoni sau pioni de sacrificiu. Mama și acum ascultă mereu politică (uneori nopți întregi și mă chinuiește cu sonorul televizorului nopțile și ascultă și indivizi cu voce rea și dușmănoasă și vicleană, gen Cristoiu, despre care ea crede că e destept și educat, ore în șir la telefonul mobil pus pe pernă) și am observat că în România există multe canale de radio și tv (poate prea multe) cu oameni care activează politic, chiar în mod exagerat - așa zis talk-show-uri și confruntări și ”analiști” politici și certuri urâte ore în șir. Toate aceste banalități adesea vulgare sunt vorbite într-un jargon sau limbă de lemn politică destul de simplă, mereu se repetă și se insistă pe aceleași idei și cuvinte - cum ar fi milioane de euro etc. etc. Diverși oameni care taie ”frunza la câini”, în general proștii. Nu am nimic cu ei - nu au decât să existe în continuare, au și ei viață și un rost oarecare. Dar e greșit să mă lovească, să mă masacreze pe mine. Chiar și eu, deși nu am ascultat și nu am făcut studii politice, înțeleg tot ce spun ei și aș putea ușor să vorbesc și eu ore în șir idei de genul acesta, care sună bine și par ceva important pentru proști. De fapt sunt lucruri ieftine și nu sunt chiar absolut necesare și oricum se vor schimba mereu și mereu în istorie și nu e necesar ca oamenii inteligenți și buni și nevinovați, cum am fost eu în mod clar, să fie omorâți sau masacrați din cauza politicii, care de fapt nu e o cauză stricto sensu. E uneori o cauză secundară. Nu există niciun alt motiv să fiu măcelărită. Repet, nu am perceput glasurile lor în mintea mea decât după moartea tatei, din 2005 - dar ei scuipă aceste cuvinte în mintea mea intenționat. Nu înseamnă ceva grav psihic, nu trebuie să fiu omorâtă și chiar și psihiatrii spun că e ceva psihotic și grav numai dacă pacientul aude voci tare în jurul său, nu în capul său și că doar acelea sunt halucinații clare - eu nu știu dacă ele chiar există, nu mi s-a întâmplat niciodată. Foarte mulți oameni cred în telepatie și, din câte am înțeles din vorbele acestor monștri în mintea mea, chiar și ei vorbesc între ei în gând. E posibil, telepatia e plauzibilă, deoarece se știe clar că diverse unde electromagnetice se propagă, că există un fel de emoții și vibrație colectivă la spectacole, că există dragoste la prima vedere și se pare că oamenii influențează în mod psihic mediul înconjurător în cazul unor evenimente extreme în viața lor - sau așa cum m-au torturat ei, în mod greșit și intenționat și fără rost, și aceste influențe sunt plauzibile fiindcă oamenii sunt uneori grupați și organizați în mulțimi mari și au și ei proprietăți electrice, deci și magnetice și trăim într-o lume sau pe o planetă vie etc. Cu atât mai mult dacă am trăi înăuntrul planetei ar fi și mai logic că totul se transmite și că există efecte catoptrice și că trebuie să ne respectăm reciproc și să nu omorâm oamenii în mod greșit - cel mult pe cei răi și proști și vinovați, în legitimă apărare. După cum am mai explicat, bontul meu există și se numește ”bont” ȘI din cauza faptului că mulți au fost impresionați de marea mea bunătate (bonte în franceză), după cum mi-au tot spus în ultimii ani. Repet, dacă nu aș fi scris adevărul - tot - m-ați fi acuzat că nu am spus nimic.

Iar au intrat porcii peste mine - ei spun iar și iar că poporul a crezut întotdeauna totul exact invers decât a fost (despre mine sau despre politică, cu care nu am avut deloc legătură) și toți oamenii politici, din lumea întreagă, vor ca poporul meu să nu înțeleagă deloc adevărul despre mine și de aceea ei mă omoară, ca să facă acelora pe plac. Trist. Au intrat iar unii în engleză că nu cumva să înțeleagă poporul sau lumea faptul că eu am fost în ciuda calităților mele și nevinovăției și normalității etc. în permanență măcelărită, zi și noapte după moartea tatei și mai înainte din copilărie cu foarte mult rău, fiind tot fără nicio greșeală. Totuși nu era prea târziu să fie adevărul - totul a fost mereu cum am spus, puteam fi acceptată, am fost numai binele, nu am greșit nimic. Eram încă tânără la 35 de ani când au început să mă masacreze încontinuu în deplină izolare, și de aceea încă m-am dezvoltat ca intelect - și nu am ținut adevărul și dreptatea doar pentru mine, v-am explicat totul și astfel, dezvoltându-mă încă până la deplină maturitate, așa cum e normal, fiindcă nimeni nu mi-a spus nimic, și fiind foarte deșteaptă, am rezistat mai mult și mai bine ca alții, în ciuda otrăvurilor și torturii. Poate că a fost și Dumnezeu sau vreun înger cu mine - dar nu armate sau duhuri necurate, cum cred proștii. Se vede tot și în ceea ce am scris. Și când eram mică era mult rău, dar eram în plină creștere și am reușit să învăț singură să citesc, nu eram doar un copil minune sau un fel de maimuță sau roboțel eram ceva inteligent și bun, un omuleț care gândea. Unul din cei mai fericiți copii. Ei spun că poporul meu nu suportă oamenii buni și îi măcelărește pe toți și îi omoară. Nu cred că e chiar așa. Alții cred și spun că poporul a înțeles de mult totul, dar vrea ca restul lumii, din afara țării, să nu înțeleagă niciodată și de aceea vor să mor. Eu cred altceva: că poporul e manipulat în acest sens de porci diverși și din țară și mai ales din alte țări care speculează și mizează pe mândria absurdă și lipsită de sens, total ilogică în cazul meu a unei părți din popor, care astfel să fie manipulat să mă omoare deși nu are rost și oricum cei din alte țări știau și ei adevărul. Oricum au intrat unii în engleză - poate tot români, cu ideea că ei mă omoară pentru acea ”pride” a lor, care în engleză înseamnă și mândrie și haită de lei sau tigri de exemplu. Pentru lupi e alt cuvânt. Pe strada Cocorilor unde am făcut școala sunt multe cuvinte și lucruri care au fost legte de mine și de povești din lumea toată - cum ar fi origami, arta și scrierea haiku-ului - am povestit cu ce rol în viața mea, legat și de fostul magazin Cocorul etc. etc. Nu au dreptate să mă omoare și nici să mă masacreze, dar ei și dvs. toți probabil, cred că ei au dreptate. Au început iar cu aberațiile că să mintă poporul că am fost ”aranjată” sau că poporul cere să fiu aranjată și aranjare nu există, eu nu sunt aranjată în acel sens, e un mit, o minciună, aranjarea înseamnă omorâre, nimic altceva și eu nu am fost deloc deranjată psihic, niciodată. A fost totul în detaliu cum am povestit deja.

Indicibile

Repet ceea ce am mai scris mai demult despre familia mea, mai clar, pe curat, totul e adevărat. E vorba de o parte din adevăr, lucruri pe care oamenii le ascund sau le neagă, dar eu le-am povestit din motive pe care le cunoașteți - nu doar fiindcă am vrut să nu fiu omorâtă.

Iar au intrat unii în gândul meu cu aberația că ei trebuie să mă omoare și că toată omenirea vrea să mor fiindcă au înțeles că eu sunt Dumnezeu și ei nu pot accepta un dumnezeu femeie. ??? (Vă mai aimntiți de poezia Înger și demon?) Dar asta e aberant și absurd. Oamenii care mă lovesc sunt nebuni sau au fost plătiți în acest sens în mod sigur. Ei spun că nevasta vărului meu Cosmin e un monstru mult mai mare decât nevasta vecinului Marinică. Nu știu ce fel de monstru e nevasta lui Marinică și nimic despre nevasta lui Cosmin. Pe aceasta din urmă, Diana, am văzut-o de trei ori toată viața - prima oară la înmormântarea tatei, a doua oară la Colun, când trăia și bunicu și încă făcea țuică și a treia oară înainte să moară bunicul, la cuscra, când își alăpta bebelușul. Am fost încântată de acea scenă. Niciodată nu a vorbit cu mine și nu mi-a acordat nicio privire, probabil că Cosmin i-a spus că sunt nebună sau altceva rău. La priveghi, Genica, mama lui Cosmin, încă mai vorbea puțin cu mine și a zis cu satisfacție sau bucurie că e bine că Cosmin și-a găsit mireasă, chiar dacă e cu câțiva ani mai mare decât el (așa mi s-a spus când eram mică că era și cuplul Ceaușescu), că e mai bine așa, că are mai multă experiență și îl va învăța pe Cosmin ce trebuie. (?) Și că, în plus, fata are și zestre, are un apartament (în Berceni, unde e și spitalul de psihiatrie și pe care l-au vândut ulterior). Cosmin o prezenta pe nevasta lui ca pe un om labil și slab și influențabil psihic, fiindcă odată li se spărsese o țeavă la baie în apartamentul lor în Berceni și Diana plângea și el ținea țeava cu mâna să nu curgă apa etc. A doua oară când am văzut-o, adică la bunicul în curte, ea nu s-a uitat deloc la mine și s-a dus lângă butoiul cu mere strivite pentru țuică, cu bunicu și nu mai știu cine și mă trata cu dosul și cu palmele în șolduri. Atunci era gravidă. Tot cu un copil despre care ei spun că nu e al lui Cosmin, dar eu nu știu, nu l-am văzut, am explicat de ce există idei că ar fi al socrului ei, și la fel despre fiul sorei lui Cosmin, dar poate nu e așa, și e greșit să loviți copilul, cum au zis că unii de aceea m-au masacrat fiindcă eram rodul unui păcat sau al unui incest. (Ulterior au spus că acel copil seamănă clar cu vărul meu, nu cu unchiul meu, fapt pentru care vărul meu e mândru, fiindcă el nu este fiul natural al fratelui mamei, ca și mulți alți copii.) Au insinuat, nu foarte clar, că există acest obicei la multe nunți în România și în alte părți, anume ca mireasa să aibă copil cu tatăl ei și că altfel nu se poate, dar fetele nemăritate sau bărbații tineri nu știu acest obicei sau secret. Posibil, nici eu nu știu sigur, poate că altfel nu e posibilă fecundația sau ducerea sarcinii la bun sfârșit, poate că e așa din cauză că bărbații tineri sunt ierarhic inferiori și nu au cum să aducă copii la iveală în lume. La fel era și ideea dreptului senioral la nunta unei fecioare sau fete din popor, poate cu același scop și fiindcă altfel nu se putea, sau fiindcă era dezirabilă o unitate, un neam și o forță sporită al stăpânului în gospodăria sa extinsă, și astfel acumulare de putere (politică) și bani. La fel e și cu ciclul menstrual, fiind clar pentru toți că mamiferele – vaci și cățele - sunt duse la montă când intră în călduri, și poate că și fetele pot rămâne numai atunci gravide – numai că în manualul de biologie pentru liceu era scris ceva ciudat în ce privește ovulația și era oarecum de neînțeles, poate că era scris așa din cauza tabuului despre viața sexuală și apariția copiilor în lume, așa că l-am întrebat pe meditatorul acela care m-a sedus, deoarece el a insistat mereu să îl întrebăm tot ce nu înțelegeam și, fiindcă eu nu știam nimic, poate că el s-a amuzat și de aceea m-a f_t de la distanță, călcându-mă pe picior și fără să mă dezbrace, așa cum era un banc pe vreme aceea. Eu nici nu bănuiam că există așa ceva și nu am greșit nimic. Îmi cer iertare dacă am încălcat vreun tabu legat de viața sexuală, adică am spus ceva ce nu trebuie spus, dar nu am bănuit aceasta și era vorba de o crimă prea monstruoasă asupra mea și cu impact asupra altora, astfel încât era obligatoriu spun adevărul. La fel cum există tabuuri legate de viața sexuală, există și tabuuri legate de nebuni, fiindcă acești bieți îngeri (adică cei buni și deștepți, cum am fost eu) nu sunt decât sclavi ai unor familii monstruoase sau ai unor vecini și colegi răi și mincinoși și sunt mutilați și eventual omorâți fără nicio vină. Unii zic că au făcut copii prin incest ca să creeze ei alt Dumnezeu sau geniu (fiindcă altfel moare toată lumea în mod sigur) în locul meu etc. deși am fost perfecțiunea, sau că verii mei le-au dat copiilor lor numele Darius și respectiv Filip ca să inventeze aberații politice despre ei după moartea mea sau ca să creadă proștii că ei sunt dumnezei sau genii și să arunce răul asupra lor, iar ”adevărata”, care va fi după moartea mea și care nu poate să fie decât femeie, cum a fost întotdeauna, să fie protejată, ascunsă și apărată, astfel încât să nu o mai găsească și să nu mai mintă despre ea porcii politici (de fapt eu am fost proroc sau profet sau paredră, nu dumnezeu, spun ei) și nimeni să nu înțeleagă ce este ea și astfel ea să fie respectată și acceptată măcar un pic, nu cum am fost eu masacrată de mică și astfel să fie mai bine pentru toată lumea. Ea va fi crescută tot în Colun sau undeva în satele vecine. Repet, nu știu sigur nimic despre obiceiurile de nuntă ale oamenilor. Poate că aceste lucruri sunt legate și de doctrina imaculatei concepții în creștinism. Credința este că Isus era fiul lui Dumnezeu. Nu știu ce va fi, am explicat totul, ca întotdeauna nu trebuie să mă loviți și să mă omorâți - e greșit, repet a mia oară. Chiar dacă am fost măcelărită încontinuu întreaga viață. A treia oară când am văzut-o pe Diana, soția lui Cosmin, era la cuscra, când ea alăpta și nici nu s-a uitat la mine și au pus copilul aproape de mine și ulterior au făcut la fel, tot o singură dată, cu copilul Irinei, care, spre deosebire de Cosmin, seamănă foarte bine cu bunicul lui, și m-au lovit în cap monstruos (când a venit Irina cu copilul și cu soțul ei odată în vizită la mine). După aceea nu am mai văzut acești copii deloc. Pe perete, la cuscra, era poză de nuntă cu Cosmin și Diana și amândoi arătau rău și foarte rigizi și ea destul de bătrână și cu o privire vicleană, părea rea, nu știu cum e ea în realitate. Nu știu nimic despre ea, nici bun, nici rău. După ce am început să scriu blogul, meu mama mi-a spus că Diana a găsit întâmplător blogul meu pe internet în America și a citit totul și nu a crezut și m-a pârât restului familiei, deși am spus doar adevărul și am fost mereu bună și iertătoare, dar ei zic că familia îmi vrea moartea fiindcă am spus adevărul despre ei în întregime. Aducându-și copilul la mine în Voluntari, Irina sau cineva cu vocea ei mi-a spus în gând că tatăl ei a fost mai tare (mai tare decât ce?), atunci când am observat că copilul nu semăna cu soțul ei deloc și foarte mult cu tatăl ei. Nu știu de ce, ne-a explicat că ea și-a făcut, în timpul gravidității, analize pentru sindromul Down, pe care le-a trimis în SUA, că la noi nu sunt sau nu știu ce și deci americanii știu totul și era negativ și a dus sarcina mai departe. Apoi au fost împreună cu bebelușul la Viena și ea a alăptat 3 luni, timp în care a dormit cu el și apoi l-a lăsat singur, dar avea cameră video de supraveghere asupra lui. Atunci când au venit în Voluntari m-au torturat cerebral monstruos împreună cu mama, iar mama mă maltratează iar în acest moment și oftează ușurată, așa cum face când mă f_te așa. Ei spun că eu sunt un căcat și trebuie să mă omoare fiindcă nici măcar nu știu să f_t pe alții și mama știe totul și ea trebuie să trăiască fiindcă e monstru și eu zero. Repet, am fost om absolut normal și inteligent și nu trebuie să știu să f_t sau să f_t pe alții, am fost om foarte inteligent și bun și capabil și normal, dacă era adevărul mă lăsau să am dreptul măcar la studii sau la muncă, oricât de banală, cu certitudine, și aș fi reușit sigur. A intrat unul cu vocea acră și rea a lui Cosmin, cu un fel de ură și autoritate a răului, că eu nu am voie să îmi amintesc nimic de Colun, (că ei sunt stăpâni acolo și ei trebuie să fie mereu și eu sunt nebună și căcat). Din păcate eu nu prea am mai fost admisă să merg în sat după 1989 și oricum nu prea m-au mai lăsat mult acolo chiar după 1984, când m-am mutat cu părinții. Și nicăieri altundeva. Cum adică să nu îmi mai amintesc sau să nu mă mai gândesc - uneori e involuntar, alteori voluntar, dar se pare că nu au înțeles adevărul, am fost perfecțiunea în cele mai mici detalii, încă sunt așa, nu am fost niciodată răul sau nebună sau proastă, v-au mințit, în timp ce cu mine nu vorbea nimeni. Citiți tot ce am scris, inclusiv memoriile despre Colun și încercați să înțelegeți! Ei spun că bunicul meu era fostul dumnezeu și că el a fost manipulat de ei și păcălit despre mine și omorât în momentul în care a înțeles, după ce au făcut întâlnirea fiilor satului de ziua Irinei, după ce mai făcuseră odată în 1984, când au început să mă masacreze pe mine, și de atunci au dat vina mereu asupra mea. Eu am fost extrem de monstruos măcelărită întreaga viață de mamă și ei nu vor ca oamenii să înțeleagă ceva, așa spun ei mereu. Ei vor neapărat ca oamenii să nu înțeleagă nimic. Este ca la Catedrala (Mântuirii) Neamului, unde este un mozaic foarte mare (amintind și de religia mozaică și de Bizanț) unde sfântul Ioan Botezătorul (cum era numit bunicul) arată ca o fiară destul de urâtă care amintește vag de un om și este mic ca statură și Fecioara și Fiul sunt ca în tradiția ortodoxă românească, aspri și reci și fără omenesc în ei, doar linii dure, și fiul - amintind de mine și necazurile mele, este mic și copleșit de mamă, chiar mai rău ca în alte icoane, dar asta e, nu mai avem ce face. Fiul Fecioarei este și extrem de mic față de sfânta Maria și are chipul clar de adult, nu de copil, cum e în general la ortodocși în icoane, poate că un motiv este și această poveste tragică a vieții mele. În sat hramul este Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Pentru mine Colunul este și acum perfecțiunea și binele și am amintiri atât de calde și frumoase și pline de miez, încât e imposibil să uit. Pentru mine Colunul, de care ei își bat joc ca așa-ziși stăpâni scelerați, este altceva. Iar fratele mamei, Nelu, a scos toată via și Cosmin a clădit un foișor în grădină și nu m-au acceptat deloc, și au atârnat la un moment dat în grădină diverse obiecte șterpelite de la mine, din copilăria mea și de la mamaia din Voluntari. Nu e niciun delir, știu că e incredibil, dar erau acele obiecte și unele ale mele de când eram mică, pot explica totul cu exemple concrete, nu știu de ce făceau așa, ca și cum era un fel de exorcism sau invers, chemau acolo duhurile din copilăria mea. Verișoara mea îl mustra pe tatăl ei că agață acele obiecte acolo. Poate că diverse duhuri se întrupează în nou-născuți, se reincarnează, cum cred unii oameni și poate că astfel se propagă spiritul lumii. Despre Nelu, fratele mamei, unii spun că este complet nebun. Deci pentru mine Colunul e și acum sacru cu adevărat și pur, iar pentru ei totul e căcat. Eu am trăit acolo clipe de mare bucurie și frumusețe și numai acolo m-au acceptat și copiii la joacă mereu în copilărie, în timp ce aici erau doar porci politici, sau erau mințiți de familia mea, din câte mi se spune. Îmi cer iertare dacă am greșit spunând adevăruri neplăcute despre familia mea, eu nu aveam cum să știu totul și era vorba de o crimă prea monstruoasă și nu am fost deloc nebună, niciodată. Am scris toate aceste lucruri cu gândul bun, cu scopul ca aceia nevinovați și copiii să nu sufere și să nu fie omorâți, chiar dacă ei cred că așa trebuie și au făcut tot răul cu putință asupra mea. Una din ideile lor e că oamenii toți au mințit că sunt nebună și au ”instaurat-o” pe verișoara mea, stăpână peste satul vechi și peste lumea de dincolo de munți, fiindcă în ea au încredere. Că li s-a băgat în cap că aia e deșteaptă și eu nu și că trebuie să fiu omorâtă ca ea să domnească pe veci și că sunt nebună etc. Nu cred așa ceva. Eu nu sunt ca ei, eu am trăit bucurie și pace și sublimul cu adevărat și am înțeles stele și lună și am crescut spiritual și am iubit cu adevărat lumea și omul în general. Nu îi urăsc pe cei proști, căci responsabili sunt cei deștepți. Tot ce am scris, absolut totul e adevărat. Sunt binele, ca întotdeauna, și om matur, ei mă văd proastă și nebună și infantilă. Acum, în acest moment, mă lovesc ei iar în cap destul de rău - jur, eu nu am avut idee că ei credeau că bunicul era dumnezeu sau profet etc. Sau ceva spiritual și legat și de marea cultură a României, inclusiv de Lucian Blaga și de alții. Nici nu am bănuit. Dar pentru mine a rămas totul sanctuar și binele. Iar Diana - ea a început să vorbească cu mama după ce Cosmin mă toacă împreună cu mama cu aberațiile lor politice și mă lovește în cap - ore în șir și apoi vorbește și Diana. La un moment dat, după ce s-a născut copilul lui Cosmin, mi-am amintit cu precizie – sigur nu inventez – ceva din copilărie, care este în mod sigur originea numelui fiului lui Cosmin, adică Darius, e vorba de faptul că în copilărie, la biserica din sat, deși nu înțelegeam ce spunea preotul, mi-au atras atenția doar vorbele ”Darius al lui Istaspe”, singurele care mi s-au fixat puternic în memorie, alături de ”Ioachim și Ana” – cuvintele probabil erau rupte din Evanghelie (de aceea și numele lui Vanghelie, un politician sau sora șefă la secția 1 psihiatrie se numea Achim, și în sat era și un loc numit părăul lui Achim) sau altceva sacru. Eu nu știu a cui sunt biologic, dar îmi amintesc că, în copilărie, eram învățată să spun în sat că sunt a lui Sarafin, fiindcă oamenii de pe uliță întrebau a cui eram. Sarafin sau Serafim, Serafin, era vechiul nume al bunicului meu, care era evident un patriarh al satului și care, din înger, a devenit Popa, trecând prin faza intermediară sau hibridă de Serafin-Popa. Poate că sunt totuși a unui înger, îmi place mie să mă amăgesc. Dar asta nu contează. Unii spun adesea că eu am fost un copil nedorit de când m-am născut, dar eu cred că e mai important ceea ce am devenit și nu am devenit ceva rău, în ciuda suferințelor, acei oameni mint. Unii spuneau că mai puțin de 10 oameni au suferit datorită mie de-a lungul vieții mele (ei nu erau rudele mele) și totuși eu am fost masacrată peste 50 de ani încontinuu, aproape zilnic, poate și din cauză că proștii au fost păcăliți că eram ceva politic și astfel dădeau vina pe diverse puteri politice.


(aici iar au intrat în html, poate că au ascuns sau modificat o parte din ce am scris sau au pus linkuri etc.)

Ei spun că întregul sat a fost omorât cu scopul uciderii mele și ștergerii oricărei dovezi despre viața mea, cum au făcut cu toți cei câțiva din viața mea. Printre ultimii au murit bunicul meu și sora lui, preoteasa din București. Alții, cunoscuți ai verilor mei, și oricum necunoscuți mie cu două excepții, le-au luat locul și casele și au început să renoveze totul, căci totul era dărăpânat. Bunicul meu a clădit casa cea nouă în 1959 (data fiind scris pe casă) și după aceea totul a înghețat și a rămas așa, fără renovare, de-a lungul întregii mele copilării - și zugrăveala din afară și cea dinăuntru. Și mobila. Știu că pare incredibil, dar casa a rămas neatinsă și după 89 și mult în secolul 21, oricum până în 2017 cel puțin (deci 58 de ani) și se poate observa asta din poze de când eram copil și pare fantastică această conservare fără defecte. Un spirit foarte puternic a fost acest bunic. Un alt aspect e că, plecând de la ideea apartenenței și originii mele, unii nebuni au creat delirul politic că există diverse genii care sunt ale unor puteri politice străine sau care reprezintă ceva politic - inclusiv eu - și care trăiesc în România și sunt un fel de regi și regine sau sunt necesari pe lângă Dumnezeu care sunt eu, sau sunt un fel de guvern mondial absolut necesar sau au ocupat România și trăiesc pe spinarea mea și a poporului și îl omoară întotdeauna pe geniul din România, și mint poporul despre mine și asta se vede și din istoria scrisă etc. și multe alte aberații. În casele bunicului erau multe icoane frumos împodobite. În afară de anul de pe casă bunicul a mai însemnat și data construirii zidului de ciment din jurul gunoiului de grajd - nu mai țin minte când, dar tatăl meu sărea acolo și culegea râme pentru pescuit, iar pe gardul nou și cătrănit negru al grădinii de lângă curte a fost înscrisă cu roșu data 2007.
Proștii nu cred în religie, spuneau ei adesea, care e mai aproape de adevărul despre lume (ontologic) și despre bine și rău (etic și moral), dar cred în idei politice aberante, care sunt aproape toate minciuni și au fost create cu scopul păcălirii lor și omorârii mele.
Am revenit din nou ca să spun ceva evident: fiecare om e liber să aleagă dacă face binele sau răul, atât în politică, cât și în psihiatrie sau religie, nimeni nu obligă oamenii să facă binele sau răul. Nici legat de viața mea. Eu am ales binele mereu, nu am greșit nimic totuși, deși lumea m-a respins complet - acest lucru nu e nici acum necesar. Nu am fost nebună și nu am judecat greșit niciodată.