13.06.21 - un cântec nostalgic

Am constatat că mi-am pierdut parțial vocea, acum 10 ani puteam cânta anumite sunete - oricum nu are importanță.

ce mai poate fi de spus?

Multă inimă, dar și picături de suflet. Asta tocmai am ascultat.
Azi, concertul numărul unu pentru pian și orchestră și simfonia numărul unu de Beethoven pentru mine.(am cumpărat un disc cu Martha Argerich și Seiji Ozawa). Ieri sonata kreutzer și numărul 10.

desen al meu cu mâna peste poza autoportret

Mâine e ziua mea și adevăratul cadou a fost o pereche de ochelari de citit, cei vechi erau rupți în două locuri mai de mult și aveau alte dioptrii. Ghioceii au rezistat sub zăpadă și sunt încă în floare în grădină.

Rusalii 2018

Bun, știu că nu prea am nici voce, nici ureche muzicală – atunci care e problema? Păi este, că m-apucă dorul să plec pe păduri cîntînd, cum spunea Ducu Bertzi. Și îs singură și de data asta vreau să vă dau din suflet un cadou de Rusalii – pe mine cîntînd. Deși toți mi-au spus că eu cînt prost - de cînd eram copil - un lucru știu sigur, încă îmi place să cînt și știu că mi-am pierdut din voce o mare parte datorită fumatului, asta e adevărat cert. Este chiar vocea mea cu foarte mici modificări sau efecte, că nici măcar nu mă pricep

Deoarece nu e elegant să ragi ca un măgar pe propriul blog, postarea va deveni privată după ce obișnuiții blogului o vor degusta – nu e chiar incredibil de rea, merge cu puțină dulceață pe deasupra…

Vă doresc sărbătoare luminată!

mă gîndeam și eu, că poate veți înțelege gîndul meu bun – de exemplu la sărbători în familie sau între prieteni, la zile de naștere, uneori se cîntă… eu nu am avut parte de sărbători niciodată, îmi cer iertare dacă am deranjat cu cîntecul meu – acum nu știu sigur cînd o voi șterge postarea, azi am fost cam bolnavă, dar poate mă voi înzdrăveni

Pentru prima oară în viață azi am avut un vertij mare care a durat vreo 2 minute poate - nici în spitalul de psihiatrie nu mi s-a întîmplat - și m-am speriat....

showtime din nou 2

prea ostenită să mai scriu și cum nu am cu cine vorbi, m-am apucat să cânt din nou ca nebuna, singură...improvizație cu mine și versuri improvizate în engleză (poate voi face unul și în română):

showtime din nou

Câteva poze cu mine sau făcute de mine pe care le-am postat pe facebook de-a lungul anilor, trebuie să opriți sonorul la cel puțin unul din ele

Cristina-Monica Moldoveanu's Slidely by Slidely Slideshow

Cristina-Monica Moldoveanu's Slidely by Slidely Slideshow

recidivez cu încă un cântec... Mona Lisa

Am încărcat de data aceasta interpretarea mea direct pe blogger, nu ştiu ce iese, computerul meu e cam virusat...în fine, pot să vă spun că dacă mai cânt uneori vreun cântec, mă simt mai în formă după aceea :)

E un cântec frumos, cam urât interpretat de mine - e vorba de blamarea unei femei, Mona Lisa, numai fiindcă era singură, așa cum au făcut și cu mine, și în epoca vieții mele era încă mult la modă Gioconda de la Louvre. Îmi amintesc și de altul de-al tatei, în care se spune că dacă singurătatea ar face faimos un om, atunci fiecare om ar ști numele meu... aș fi o legendă în timpul vieții mele. Bineînțeles că nu mi-am dorit așa ceva:

Blowing in the wind...interpretarea mea

Azi 8 mai 2014 trebuie să vă anunţ cu părere de rău că iar am descoperit că toate interpretările mele pe youtube au fost virusate...am cântat în zadar, nu am voce grozavă, dar nici chiar aşa...doar cea mai slabă interpretare dintre toate este acum încă intactă...acesta a fost motivul pentru care mai demult am şters totul de pe youtube, poate voi şterge din nou, mi se pare o oroare şi un abuz totodată ca lumea să creadă că am altă voce şi cânt mai slab decât cânt, în general detest minciuna asupra mea fiindcă unii îmi tot spun că din cauza asta trebuie să mor, fiindcă unii oameni răi mint despre mine...linkul spre interpretarea încă asemănătoare cu vocea mea, dar cea mai slabă, este:

http://youtu.be/x5u861FaVMo

Să explic acum mai clar, azi 7 ianuarie 2021 - e normal să fie așa, de-a lungul timpului, de pe youtube se șterge calitatea pozelor sau sunetului încărcat acolo. Pe mine m-a deranjat, fără să știu sigur dacă cineva intenționase să mă lovească numai pe mine, fiindcă de fapt, în mod real, adesea am pățit așa ceva - adică corupere de fișiere, dispariții din memoria calculatorului sau apariții ciudate, cum ar fi de exemplu filmulețe porno, la care vă dați seama că nu m-am uitat niciodată și nu aveam niciun interes să le țin în calculator. Deci da, sunetul nu e la fel cu cel înregistrat și eu nici măcar nu cânt bine - am cântat în baie, unde acustica mi se părea mai bună, sau în dormitor - am înregistrat mai multe cântece și le-am postat pe acest blog tot din cauza aceleiași izolări înfiorătoare, ca un semn de dăruire și bunăvoință. Prin urmare, îmi cer scuze dacă nu cânt bine, măcar era o emoție și un gând frumos. celelalte interpretări ale mele - colinda 3 păstori: one day at a time, mai demult: Hi Lili - cântec de-al mamaiei mele:

mai recente - cu sunetul doar puțin prelucrat, Ploaia și noi:

Cântece despre cântece

COLAJ DE MELODII VECHI CARE VORBESC DESPRE CÂNTECE

“sing a song sweet music man…”

“something about a jukebox…”

“play me a little traveling music…”

“ love, this is my song…”

“ song, sung blue…”

“ the world needs a melody…”

“killing me softly with his song…”

“the snowbird sings the song he always sings…”

“ a melody d’amour…”

“ sing little children…”

“then the music stopped…”

“it’s the same old song

but with a different meaning…”

And I

“I say thank you for the music, the songs I’m singing…”

Sunt melodii vechi, unele mai puţin audiate din trecutul meu, mai puţin interesante pentru publicul de azi. Ştiam desigur mai multe  cântece despre cântece... Vă ofer şi un cântec mai vechi de pe casetele tatei, cu titlul Cristina, despre o fată Cristina care căuta faimă şi succes şi povestea se termina cu bine (eu nu am avut vise de glorie niciodată) - tata spunea că e cântecul meu, nu l-am găsit pe net şi înregistrarea mea e proastă:

 Şi încă un cântec prost...adică un cântec interpretat de mine, cântec celebru cu vocea mea slabă şi lipsa urechii muzicale, numai dacă sunteţi curioşi, dar vă rog să nu râdeţi, mereu mi-a plăcut să cânt, chiar dacă nu cânt bine (e şi înregistrarea proastă, bâzâie):

Vă rog să nu mă înţelegeţi greşit, am fost un om foarte chinuit pe nedrept şi adevărul întârzie...din cauza singurătăţii şi suferinţei mai cântam şi eu din când în când de durere...ştiu că nu cânt bine!
Un alt cântecel interpretat de mine:

Vorbe-n vânt...

Ce să mai spun? Prea multe vorbe-n vânt adupra mea. Mă atacă zi de zi. Spun din nou adevărul, deşi cred că îl ştiţi. Unii zic că m-au f--t atât de mult încât eu mi-am pierdut memoria sau m-am schimbat. Nu e adevărat. Nici nu am uitat nimic, nici nu m-am schimbat din 1984 ca suflet sau gândire, ca om în general.

Alţii zic că azi am câştigat libertatea (cum adică zic eu?) dar mâine o voi pierde că ei inventează mereu minciuni despre mine sau oamenii se schimbă mereu.

Alţii, şi în română şi în engleză spun că nu se poate face nimic fiindcă eu am fost un fel de Cristos şi toţi oamenii m-au sacrificat ca să aibă ei putere fiindcă puterea lor în societate se bazează mereu pe minciuni şi pe sacrificiul unor oameni ca mine, din timpuri străvechi până azi. Şi eu pot da exemple din literatură sau istorie în acest sens. E foarte trist. Până şi de un animal ai milă unoeri, dar ei nu au milă de un om adevărat şi bun, deşi implor în genunchi. De 30 de ani...

Alţii spun că crudul adevăr e că oamenii au înţeles tot, chiar dacă unii au crezut eventual că eu aş fi altceva, şi anume că oamenii au înţeles că eu nu sunt nici nebună, nici ţigancă, nici rea, etc. dar totuşi îmi vor pielea.

Între timp eu fac pipi pe mine, cred că am mai povestit asta şi sufăr cumplit. Ei mi-au spus că mi-au distrus prin torturi de la distanţă sfincterul uretral, de aia fac pipi pe mine, nu în mod exagerat.

Şi cât de frumoasă e viaţa...de ce vor ei să o trăiască în păcat şi minciună? Vă mai amintiţi poate unii dintre dvs. poezia lui Păunescu, cu mesaj puternic omenesc:

Ce s-a ales din toţi oamenii care credeau în dreptate şi bine cum am crezut şi eu?
Sper să nu mai scriu vorbe din acestea aruncate asupra mea, oricum le puteţi bănui.

Pentru cei care ştiu franceza, un poem al lui Prévert cu mesaj asemănător...pe care eu îl ascultam în tinereţe. Ei sunt torţionarii şi ceilalţi monştri din această poezie, cei care m-au chinuit mereu până azi...Putem trăi cu toţii pe pământ, dar când? Vreau şi eu să trăiesc! Cu adevărat am aşteptat destul şi cred că merit.

 

Şi pentru cei care cunosc engleza, un cântec celebru pe tema celor spuse de mine (imaginea unei dive, dar cuvintele unui înţelept):

 

Viaţa...

Nu mă pot abţine şi postez azi aici un cântec potrivit mesajelor mele, pe care îl apreciam mai demult: (poate voi posta şi traducerea dacă voi avea timp şi cititori interesaţi, ceea ce mă îndoiesc)

La fel cum am mai pățit, și acest video a fost șters de pe blogul meu.
Postez altul, tot despre viață: