Internetul în viața mea, partea 8

Așadar, de-a lungul a 10 ani, centrul vieții mele așa-zis sociale pe internet a fost în special site-ul de poezie agonia, unul dintre puținele site-uri românești de poezie accesibile mie, dar prima parte a scrierilor mele – din 2010 în 2012 – le-am șters eu însămi, nemulțumită fiind de ele. Celelalte site-uri sau blogurile mele personale nu au avut mare importanță pentru mine, neavând decât câțiva cititori și fiind eu izolată ca persoană. În ultimi ani au crescut vizionările pe blogul meu de haiku și haiga, dar nu știu de unde – fiindcă odinioară, când blogger arăta locația, cei mai mulți proveneau de pe site-uri pornografice, ce nu au nicio legătură cu blogul meu de haiku.
Pe site-ul agonia s-a organizat în 2014 un concurs de poezie și am câștigat, primind în dar o carte de istorie a artei, care mi s-a adus acasă, un domeniu care mă atrăsese cândva. Chiar visasem temporar să dau examen la facultatea de istorie a artei.

Tot pe site-ul agonia am avut și surprize neplăcute, despre care am povestit și încă vreo câteva, publicând eu memoriile mele psihiatrice și social-politice și o serie de poezii și poeme în proză. Ceea ce a fost destul de neplăcut a fost atitudinea maternă negativă și dominiatoare a celorlalți, adică – un lucru care s-a repetat și pe facebook – mă tratau, cum era de așteptat, drept nebună sau copil prost, ceea ce tot e mai bine decât nimic. Aveau, cum s-ar spune idei preconcepute despre cum și de ce scrie un nebun sau un martir, în cazul în care unii cunoșteau adevărul trist despre închiderea și torturarea mea. Mă tratau conform acestei etichete sau convenții de respingere, lucru care fusese la fel și înainte de închiderea mea psihiatrică (unii spun că oamenii credeau că eram nebună datorită modului în care mă trata familia mea). Una dintre persoanele care au avut bunăvoința sau atitudinea de acest gen a fost de exemplu Nache Mamier Angela, despre care am înțeles că trăia în Franța. Această doamnă afirma public că pentru mine scrisul e ca un fel de a respira de sub o povară și părea să mă ”apere” în fața criticilor, care erau din abundență, mai ales la începutul scrierilor mele. În sfârșit, era destul de jenant pentru mine și asta putea oricine ghici, și mai erau astfel de doamne vajnice apărătoare ale cauzei drepte a artistului hulit și respins! Ulterior am avut totuși încredere și am comunicat în scris cu doamna Nache și ea s-a oferit să îmi trimită un mic ajutor când a aflat că nu aveam bani deloc și nici de cele necesare, nu eu am cerut. Este adevărat că îmi doream și puteam să muncesc și îmi fusese spus că nu aveam dreptul și răbdasem mult de lipsuri de alimente și haine sau încălțăminte, încât, cum spuneam, cerșisem pe străzi. Totuși doamna Nache, voit sau nu, m-a tratat aparent cu dispreț și batjocură, ca și cum nu înțelesese nimic, sau poate îmi transmitea mesajul să nu mănânc nimic și eu nu înțelegeam! Mi-a trimis un pachet conținând o eșarfă mică și inutilă din material foarte subțire, o cafea nu pentru ibric, ci pentru cei care au bani să aibă filtru de cafea (era logic că eu nu aveam), o bancnotă de mică valoare în carte – 10 sau 20 euro, o scrisorică (nu mai știu dacă era), încă un obiect inutil precum cafeaua (nu mai știu ce) și un borcănaș cu foie gras – pe vremea când eu nu aveam încă simptome de ciroză așa pronunțate, care era stricat și prezenta vizibil mucegai gros, care nu era din rețetă – parcă îmi amintesc că era expirat. Și o carte a dumneaei. Oricum era logic că nu mințeam și că normal era să îmi fi trimis, dacă trimitea, ceva alimente de bază – o conservă de pește sau fasole, un mălai sau paste, fiindcă, după cum știa, dar poate nu credea, nu aveam nici câțiva lei zilnic pentru masă. În fine, aventuri...

Tot la începutul activității mele pe internet am găsit Cenaclul de seară, unde am activat – adică am fost prezentă și am asistat la câteva ședințe, împreună cu oameni în aparență săraci ca mine, bătrâni și tineri. Unul dintre ei a avut un gest frumos față de mine, dăruindu-mi o carte a lui – probabil debut în poezie. I-am uitat numele, cartea nu e la Voluntari cu mine.

ei spun din nou că oamenii au mințit atât de mult despre mine încât nimeni nu mă mai crede...
că sunt omorâtă bestial, spun ei, că toți mă f..., toți mint și toți mă otrăvesc, dar eu spun că tot așa rău e și faptul că sunt izolată din 84, și încă un om normal... aș putea dovedi.
Poate se vor răzgândi și voi trăi...
dacă dumnezeu vrea să trăiesc, voi continua povestirea abia poimâine, și chiar o voi termina, fiindcă mâine e ziua României și voi petrece citind istoria țării din nou.
La mulți ani anticipat!

ei zic că li s-a spus oamenilor că adevărul nu este ceea ce am scris eu pe blogul meu, deși este adevărul complet și numai adevărul și au inventat că li se vor arăta omaenilor dovezi false, sau scrieri incomplete lăsate de mine în casa mea ??!!
"În cazul tău ei fac o mistificare ca în cazul lui Ceaușescu" ??!!
Am și o veste bună din viața mea, ca fapt de jurnal, dar nu am cui să împărtășesc bucuria mea - mi s-a făcut o proteză destul de bună pentru piciorul amputat!

S-ar putea să fie adevărat ceea ce spun ei - anume că unii oameni răi au creat o imagine monstruoasă și falsă despre mine deși e total imposibil, fiindcă am fost izolată din 1984 aproape complet - deci probabil că ei au inventat că gândeam ceva rău când nu am avut decât gânduri frumoase întreaga viață - și tot acesta e motivul pentru care au inventat că eram în programul de reeducare. Deși am scris foarte puțin despre mine pe blogul meu, fiindcă am povestit mai ales faptele petrecute și răul asupra mea în sens concret, exact cum a fost, totuși, dacă citiți cu atenție, în final veți înțelege că am fost perfecțiunea, așa cum consider că toți oamenii inteligenți sunt și se poate dovedi că am fost un om inteligent. Am scris foarte puțin despre mine personal, fiindcă ar fi durat mult prea mult dacă scriam ce gândisem și tot ce simțisem. Am scris faptele curat, fără nicio distorsiune.
Nu e vorba de orgoliu, fiindcă niciun om inteligent nu poate fi orgolios, eventual cei proști mint despre el așa, ci este vorba de perfecțiune adevărată, ceea ce poate veți înțelege dacă termin, în curând, acel blog. Din cauza aceasta unii au spus că oamenii au inventat chiar fapte care nu s-au petrecut despre mine, nu doar gânduri ale mele, în scopul creării unei imagini negative despre mine. Nu știu de ce. De aceea unii spun că nu pot fi acceptată, fiindcă ar fi un scandal prea monstruos. Eu cred că putea fi de mult adevărul și atunci în mod sigur aș fi avut dreptul la muncă și la studii chiar, mai demult. Și totul ar fi fost bine.
Ei mai spuneau că, deși am suferit NUMAI 50 de ani, am fost un mare martir, fiindcă ... etc. Adică tot ce am suferit în acești 50 de ani de închisoare și tragedie și tortură. Lucruri pe care de fapt nu le-am notat, și asta ar fi durat enorm, dar le puteți ghici, privind din perspectiva binelui și perfecțiunii ca om și adevărului curat. Bineînțeles, pentru mine faptul că am fost un mare martir nu înseamnă aproape nimic.

Spuneam că am fost un om perfect, asta însemană că nu am avut defecte sau vicii de caracter sau psihice în general, în afară de câteva minore, fără importanță. În același timp, nu am avut nici măcar greșeli minore în 50 de ani, ceea ce e foarte simplu pentru oamenii inteligenți în general.
Ei spun că mama mea e un om prost și rău, care mă urăște enorm, fără motiv. Nu știu, nu am dovezi, dar tot ce am spus despre ura ei aparentă și inexplicabilă odinioară și faptul că îmi făcea răul de mică, fără să o provoc deloc, în mod sigur, e adevărul. Abia în ultimii ani ei au spus că familia nu m-a acceptat de la început, datorită originii mele.

Azi, 1 decembrie 2020
Din păcate proteza nouă s-a dovedit din nou impracticabilă - am dat în total 18 milioane jumătate în 2 ani, fără tijă, adică numai pentru cupă, fără să obțin nimic bun. Am făcut din nou rană deschisă, mare, dar superficială. Ei spun că oamenilor li s-a spus că eu sunt nebună și nimeni nu vrea să spună adevărul că nu am fost niciodată nebună și de aceea nu mi s-a făcut proteză.
Poate va reuși de data asta s-o lărgească puțin local, în acel punct unde a ieșit rău. Pe vremuri îmi făceau proteze bune, e adevărat, mai ales când am fost studentă la medicină. Oricum, cum spuneam, se pare că toți vor să mă sinucid și așa va trebui să fac, deși nu vreau, poate se vor răzgândi. Ei spun că absolut nimeni nu crede binele și toți cred răul încă de la început, acum de pildă i-au îndobitocit că trebuie să mă distrugă și apoi să mă omoare.

acum scriu din nou adevărul despre ce simt și gândesc despre politică -
azi am văzut întâmplător pe internet că președintele țării a depus coroană de flori în numele eroilor țării, azi de ziua națională, dar și pentru victimele virusului epidemiei actuale
desigur știu de mult că politica a avut mereu exagerări urâte și chiar monstruoase, absurde sau ridicole - așa e ea mereu, am înțeles absolut tot și știu că așa a fost mereu și chiar înainte de a mă naște eu, nu au apărut lucruri rele din cauza dezgustului meu față de politică
omorârea mea nu rezolvă nimic
am dobândit de mult timp - de fapt chiar din 84 multă înțelegere și acceptare și a oamenilor pasionați sau nebuni de politică, fiindcă sunt mulți și eu nu pot să îi trezesc la realitate, așa e felul lor și așa au fost educați, nu au vină și pot fi oameni buni, cu condiția să nu fie manipulați de forțe politice rele

ieri, 1 decembrie seara
Probabil fiind 1 Decembrie, au intrat din nou peste mine cu ideea că toți vor să mor. Sau toți cred că trebuie să mor, sau că sunt prea bătrână etc. Nu au dreptate.
e posibil ca tendința lor de a mă lovi de sărbători naționale sau religioase, sau de ziua mea, să fie din cauză că m-au respins total încă din 1984 și atunci probabil că mă consideră un fel de apatrid, deși am ținut la limba și cultura tării noastre și poate că ei chiar cred că eu eram ceva rău, iar dacă nu, atunci vor să de aimpresia că ei așa cred.

ei zic că de data asta i-au îndobitocit pe toți, absolut pe toți - cred că se referă la oameni foarte proști, nu la dvs. Este posibil să fie adevărul, absolut nimeni nu a vorbit cu mine întreaga mea viață, cu ideea că sunt nebună periculoasă de exemplu, de curând ! Puțin, doar cele 5 persoane menționate de mine.

Pete roșii, mâncărimi, usturimi, poate e tiroida sau altceva, dau au refuzat să mă ajute, deși nu am greșit nimic... Obrazul stâng era chiar mai roșu decât cel drept din pozele acestea:

Internetul în viața mea, partea 7

Rămăsesem cu povestea la faptele neplăcute de pe rețeaua ning Rețeaua literară. Au existat și câteva persoane care s-au purtat destul de frumos cu mine, lăsându-mi o amintire frumoasă, cum ar fi d-na Sânziana Batiște și alții, care vorbeau frumos cu mine, nu neapărat despre poeziile mele. Eu nu am înțeles nici acum de ce au fost atât de enorm de mulți de poeți de internet la începutul mileniului trei, cel puțin în România. Printre care și eu, dar eu respinsă complet. Cum spuneam, pe rețeaua literară mi-au închis contul fără avertisment. Am mai activat și pe o rețea unde era editor Mioara Băluță, care ulterior a intrat în grupul prietenilor mei de pe facebook. Și ea a publicat o antologie.

Am activat pe mult prea multe site-uri și grupuri din țară sau din lume, în română, engleză, franceză, pentru a povesti totul în detaliu. De aceea menționez doar faptele mai importante. În general am fost respinsă peste tot. În general la început se purtau bine și dădeau impresia că mă acceptă și apoi deveneau bizari sau mă atacau – prin fenomene de cyberbullying, ca și cum li se spunea între timp ceva rău despre mine, chiar dacă eu nu spuneam nimic despre condiția mea socială, deși eu nu greșeam nimic și nu gândeam nimic rău și nu mă schimbam deloc.

Datorită activității mele pe site-uri de haiku și poezie am avut câteva texte proprii publicate în antologii ale grupurilor respective, acea culegere de haiku a mea și o cărticică de poezii proprii – așa zis debut în 2016 în urma câștigării unui concurs la Zalău în 2015 – dar din păcate insuficient de bune, astfel încât scrierea de poezii trebuia să o abandonez de mult, dar nu am făcut asta din cauza singurătății. Oricum am scris tot mai puțin, sperând să reuișesc ceva, dar nu am reușit. Pe facebook eram în legătură cu autori și critici de haiku din lume, mai mulți din SUA, în limba engleză, din 2010. (primul meu cont de pe facebook a fost șters). Vă dau exemplu de fapt petrecut odinioară, pe care nu știu cum să îl interpretez – la un moment dat în 2010 sau 2011, la începutul activității mele pe facebook, am fost atacată, cum se întâmpla des, sexual, fiind eu singură în cămăruța mea la bloc ca întotdeauna și unii atacatori ai psihicului meu, în limba engleză, vorbeau în gândul meu ca și cum ei voiau să mă f-tă și ei erau poeții de pe facebook sau voiau să dea vina pe aceia – să dea impresia că aceia erau și că ei puteau pătrunde în viața oricui prin internet. La un moment dat spuneau că da, cum să nu fie ei de acord, mai ales ”with such a woman”, dând din nou impresia că ei voiau să mă atace, practic să mă violeze sexual, fiindcă credeau povești spuse lor de alții, deși nu mă cunoșteau și eu eram izolată, ca și cum credeau ceva rău – că aș fi eu doritoare de sex sau nebună, încât să își permită să mă f..tă. Oricum nu știu sigur dacă erau ei, dar, după un timp, ei m-au izolat complet pe facebook, la fel cum mă izola și mă respingea de fapt și comunitatea românească. Este posibil, mă gândeam eu, ca ei să fi avut un sentiment neplăcut față de mine dacă ei mă violau, sau dacă greșiseră cumva, mai ales dacă au înțeles mai târziu că eram otrăvită și foarte săracă, închisă în casă și total singură din 1984, practic într-un ghetto de exterminare și medicii mă refuzau, deși nu grșeisme nimic. S-ar putea ca ei să fi știut că femeile violate mor omorâte în acest fel, dar s-ar putea și ca ei să nu fi crezut inițial că eram un om foarte pur și bun, capabil și de muncă și de anumite studii creative intelectual, chiar dacă toți intelectualii mă respingeau și mi se spusese direct, nu în gând, că nu am drepturi deloc. Dacă aș fi avut măcar dreptul la muncă...

Ieri, alaltăieri și azi mi-am revenit îndeajuns pentru a scrie penultimul capitol din povestirea vieții mele pe blogul meu. Azi dimineață era încă bine și am crezut că azi voi reuși să termin acest capitol.
Dar după masa s-a acutizat cancerul sau ce boală o fi sau m-au otrăvit din nou - azi nu știu sigur, dar atunci cu cartofii era clar și mama a avut și ea simptome. Unii zic că eu sunt total nevinovată și mama mă omoară cu otravă, după ce i-a omorât pe toți ceilalți din familia mea. (?)
Acum e destul de rău în mod brusc - greață, eructații, reflux, stare generală proastă, gust tare rău în gură, respirație dificilă și senzație de apăsare pe inimă - plus fenomene de astenie nervoasă și neuropatie periferică accentuată.... tastez greu. În plus, fierbințeală prelungită și înroșire și arsură a obrajilor plus durere de cap ușoară. Transpirație accentuată.
Va trebui să renunț la povestire azi din nou, dar voi continua imediat ce îmi voi reveni. (29.11.20)

Ei zic că eu am fost otrăvită și conștientă de aceasta mai mult de 10 ani până când am început să scriu adevărul tot despre viața mea pe blog. În realitate am fost singură întreaga viață, din 1984. Aproape izolată. Ei mai spun că oamenii cred că eu sunt vinovată de un lucru despre care eu nu am habar și nicio vină. Ce? Din nou mi-au spus că oamenilor ”li se spun” încontinuu minciuni despre mine!
Alții spun din nou și din nou că nu se poate face nimic, fiindcă eu nu am fost niciodată nebună. În realitate, ei vor să îmi facă rău și, de obicei, când intră cu ideea că nu se poate face nimic, atunci mă lovesc cel mai tare.

acum am din nou edem al picioarelor... cred că voi lua un furosemid, nu iau decât la nevoie Transpirație accentuată. Un număr mare de scaune foarte moi și urât mirositoare și ieri și azi, cum nu am mai pățit. Îmi cer scuze că am spus adevărul, dar m-au ținut cum zic ei total izolată de la 13 ani, închisă și fără drepturi sau bani - dar singură de tot. Dacă vedeam oameni sau auzeam era mai ușor de îndurat în tăcere chiar și otrava fiind eu om nevinovat... complet nevinovată și niciodată bolnavă psihic. Mi se spune mereu că toți mint... E greșit ce cred ei, nu trebuiau să mă omoare...

Urmează continuarea.

azi, 30 noiembrie 2020
legat de ieri am omis să spun că, datorită faptului că ieri și alaltăieri am fost posibil otrăvită din nou și am avut scaune moi și numeroase, în stația de tramvai au venit unii agresivi care vorbeau despre o femeie căcăcioasă cu ură irațională, lucruri absurde. Mereu mi s-a întâmplat și așa ceva, probabil că oamenii cred ceva greșit (fals) despre mine și mă caută sau mă urmăresc, fie conștient, fie inconștient.
Mi-am revenit aproape complet. Azi ninge, dar se topește în timp ce ninge. Sper să continuu capitolul cu internetul și eventual să îl termin, acum e ora 1, poate după masa.

Azi, 30. 11.2020, am început din nou să tac. După 36 de ani și jumătate de izolare, după 15 ani de izolare aproape continuă singură (cu mama) în casă, tac în singurătate și ei totuși încep din nou să scuipe - ”dacă nu o distrug total, nu se poate nimic.”
Probabil așa gândeau și înainte de acești 15 ani, dar eu nu percepeam gândurile lor și între timp i-au îndobitocit pe toți că trebuie să mă distrugă. Nu au niciun motiv să creadă asta!
Am îndurat otrava vreo 20 de ani, dar acum e prea rău și medicii nu m-au ajutat și probabil că mă voi sinucide cu voia lui Dumnezeu, dacă va fi posibil, cum vor toți, după ce voi termina de scris restul blogului - mai e puțin - și voi mai aștepta puțin, poate cineva va răspunde mie ca om, să mă accepte pentru ce sunt, nu ca martir, căci nu am fost altceva decât ființă umană și nu trebuiau să mă distrugă, fiind și un om nevinovat în cele mai mici detalii și chiar de valoare. Nimeni nu trebuie omorât. Voi trimite ce am scris peste tot, nu doar în Europa, fiind om căruia i s-au interzis drepturile bazale din 1984, de la 13 ani și jumătate, când trebuia să merg în București, la părinți.
Nu am fost un om încurcă-lume, am avut multă discreție, delicatețe și capacitate de a conviețui cu alții, nu e așa cum mint oamenii proști sau răi despre mine. Citiți tot blogul meu cu atenție și veți înțelege că am avut mereu dreptate, și despre mine, și despre restul lucrurilor.

Îmi amintesc de titlul cărții lui Gabriel Garcia Marquez - ”A trăi pentru a-ți povesti viața” - și repet că am înțeles de foarte mult timp toate asemănările mele cu simboluri diverse și diverse fapte de cultură și artă și modul în care apar și am depășit toate acestea de mult.
Încă nu am fost la preotul local și voi face asta cât de curând pot, el fiind singura persoană oficial angajată din jurul meu cu care aș putea pretinde să schimb 2-3 cuvinte, 5-10 minute poate. Niciodată nu am ratat nicio șansă și era de așteptat că voi merge la el. De fapt nu am avut nicio șansă toată viața. Sunt un om fără niciun păcat toată viața, în afară de cele trei menționate, dar acelea fără vina mea personală și fără să trădeze ceva rău despre mine, dar am credința neschimbată în bine și Dumnezeu, în ciuda a tot ce am suferit. Îl voi implora, dacă e posibil, să îmi recomande un loc sau pe oricine ar avea nevoie de mine să îl ascult vorbind sau să îl ajut oricât de puțin. Din păcate nu am un picior și nu pot ajuta bolnavii paralizați. Un copil, o bătrână, orice, cum am rugat o viață întreagă, chiar dacă dvs. m-ați izolat. Am vrut să trăiesc și să am și eu puțin viitor și rost în lume, pe oricine. Nu am avut niciodată, în viața mea au fost, în afară de o familie mică, numai cele 5 persoane la care m-am referit.

29.11.2020

29 noimebrie 2020
Voi continua azi în sfârșit povestirea din care mai am de scris din penultimul capitol, apoi voi scrie și ultimul - de concluzii - și apoi voi încheia. Este un fel de ecce mulier care deranjează poate și pare puțin exagerat, scris din cauza torturii, dar e adevărul curat.
Ei spun că unii oameni proști au crezut că sunt proastă sau nebună și de aceea mor eu. Alții spuneau că eu nu știam, dar am fost condamnată la moarte mai demult. Am întrebat cum și mi-au spus că au înscenat un proces despre care eu nu am știut nimic - lucru care mi se trage și de la piesa de teatru al absurdului pentru copii ”Procesul apei” din copilărie - în care m-au judecat și condamnat la moarte. Totuși nimeni nu m-a întrebat nimic, am spus eu și ei au zis că au adunat martori ai acuzării care au mințit absolut toți.
Încep să mă întreb dacă nu cumva e adevărul acest lucru.
Azi dimineață iar am avut sete rea și m-am trezit din această cauză. Am și mâinile uscate adesea, nu doar gâtul. Poate e o tulburare a tiroidei, dar nu înțeleg de ce nu au vrut niciodată să mă ajute medicii - sau nu au putut, deși m-am plâns mereu. Ei spuneau că toți au mințit că sunt nebună (deși eram total singură mereu) și deci ei cred că sunt eu ceva rău, când în realitate eu sunt doar binele. Și dvs., cei de pe facebook, gândiți probabil la fel. Îmi amintesc că cineva dintre dvs., mai demult, îmi ura, în urma plângerilor mele, să fiu împreună cu cei de felul meu, sau cu cei ca mine! Nu aveam de unde să găsesc oameni, iar pacienții psihiatrici m-au respins și ei, cum am povestit, și nu am fost primită la Trepte sau Estuar, cum am povestit.

27.11.20 - fotografii simple, seara, îmbătrânind singură

multe poze cu mine azi - acum cu aparatul, în realitate arăt mai bătrână un pic, aici era lumina slabă, nu eu am netezit ridurile:

26.11.2020 - medic de familie

Azi ar trebui să merg la medicul de familie să îmi fac vaccin antigripal, nu anti-covid, care încă nu a fost introdus. Mi-e frică și nu mă duc și mama a început să îmi facă reproșuri de dimineață. Mi se pare foarte bizar să îmi reproșeze, din moment ce eu am acționat mereu normal. Fiindcă ei mă resping cu toții, eu nu mai am cum să merg la medicul de familie să îmi facă vaccin. Îmi pare rău, dar nu am cum să merg.

Mama spune că oamenii se bat pe acest vaccin, care e rar și greu de găsit în farmacii și medicul de familie i-a făcut o favoare oferindu-i șansa de a ne face vaccin (ea deja și-a făcut ieri) și în plus nu a primit decât 15 doze de vaccin pentru întreaga policlinică și deci pare ciudat că tocmai pe noi ne-a ales pentru vaccin. Mama iar spune că vrea să meargă la Lidl să ia două cadouri de lux (!) pentru doctoriță și asistentă.

Acum vă rog să judecați corect. A intrat unul iar pe mintea mea cu ideea că eu sunt ”inculpat” și altul ieri că ”nimeni nu are interesul să te mai țină în viață”. Eu nu pot merge la medicul de familie din alte motive, nu din cauza acestor gânduri ale altora care mă invadează, acum din nou mai răzlețe, mai rare. Mănânc puțin și nu mai vorbesc cum spuneam singură în casă și mă simt mai bine - vorbitul singură a fost practic singurul meu simptom, dar era un lucru perfect normal, dată fiind izolarea din 1984.
Eu nu pot merge la medicul de familie din cauza modului în care m-au tratat medicii de-a lungul anilor, cu respingere totală și refuzându-mi dreptul la muncă și la studii, pe care le meritam. Citiți cu atenție blogul meu și veți vedea că ceea ce am povestit despre medici sunt fapte reale, concrete, niciodată delir sau interpretări delirante, așa cum e de altfel întregul blog. Medicii, inclusiv medicul de familie, nu doar că mi-au refuzat cererea de ajutor când puteau să mi-l dea, dar chiar m-au lovit cu brutalitate - mai ales în 2018, dar și în rest, fiind evident totul exact așa cum am povestit. Destul de mulți medici, dacă numărăm și psihiatrii, care și ei mințeau, deși nu greșisem nimic și nu eram tulburată psihic.

Adesea, unii au spus că povestirea mea e incredibilă, fiind vorba de foarte mult rău asupra unui om perfect bun și fără apărare. Eu am descoperit de vreo doă ori ideea că pacienții psihiatrici erau urmăriți de medici în trecut (deci poate și azi) pentru a fi sterilizați și omorâți - e posibil să fie adevărul.
Oricum, eu am mers cu încredere la medici atâția ani, nu am bănuit pe nimeni de rău, le-am dat mereu o șansă să se trezească la realitate și să gândească corect. Îmi pare rău că, dată fiind situația, nu mai pot merge, mi-e prea frică, fiindcă nu doar psihiatrii au mințit și mi-au făcut rău. E logic că trebuia să fie adevărul și atunci m-aș fi dus cu deplină încredere. Ei spuneau că, din cauza gravității abuzurilor, inclusiv medciale, asupra mea, toți ”se fac că plouă” și mă tratează ca pe un copil prost sau nebună, negând astfel realitatea și tot adevărul povestit de mine. Repet, fiind un om inteligent, am înțeles totul în detaliu de mult timp, inclusiv că, dacă povestesc adevărul, oamenii răi sau proști au prilej să spună că eu sunt nebună sau paranoică și că nu e bine să spui că ești otrăvit, fiindcă proștii nu cred și alții pur și simplu se prefac că nu e adevărat, deși ei știu că eu nu am spus decât adevărul. Totuși am fost forțată să spun adevărul prin diverse torturi și chiar prin otravă și era de fiecare dată clar, și puteam dovedi concret în cazul în care nimeni nu credea - de exemplu povestea despre cârpa otrăvită din care păstrasem o bucățică și toate celelalte similare. Eu nu am absolut pe nimeni în afară de mama, nu există deloc cineva în viața mea și normal că m-aș fi dus la vaccin dacă aș fi fost acceptată în societate, așa cum e normal. Ei spun că oamenii cred că eu aș fi nebună, deși nu au nicio dovadă. Dimpotrivă, din acest blog al meu rezultă clar - și evident e adevărul - că am fost un om chiar inteligent și cu diverse virtuți.
Acum mi-e tare sete, e dimineață, gâtul tot e uscat după ce am băut apă. I-am spus medicului de familie de multe ori și despre agravarea acestor simptome vechi sau a celor de amorțeală a mâinilor - acum două nopți m-am trezit din nou cu amorțeli puternice de tot, foarte dureroase. Nici nu mi-a dat vreun medicament niciodată și nici vreun diagnostic.

Într-un mod foarte dureros ei neagă complet adevărul și realitatea de peste 36 de ani, deși eu am fost doar ceea ce e bun și nu am greșit nimic. În același timp, adevărul despre otravă sau toxice continuă să fie evident - de exemplu, printre altele, apa de la chiuvetă nu topește normal niciun săpun și nu face clăbuci deloc - a fost schimbată în rău brusc de 2 ori, apa era bună și normală când m-am mutat eu aici. Sunt și alte multe semne despre faptul că sunt omorâtă și că unii oameni îmi vor răul, de pildă faptul clar că mama (și eventual vecinii din oraș) mi-au găurit pantalonii de casă sau de pijama, evident intenționat, cu găuri mici rotunde numai la piciorul stâng. Etc. Reamintesc mărturisirea mea că nu am greșit nimic din 15 noiembrie 2020, când am explicat că nu am făcut cutare și cutare lucru niciodată. Când am spus niciodată exact asta am vrut să spun - precis nu am greșit un lucru sau altul nici măcar o dată, cel mult neintenționat de maxim 2-3 ori întreaga viață. Sau deloc. Așadar mărturisirea mea e asemănătoare cu fragmente din Cartea egipteană a morților, unde cel care murea mărturisea, pe rând, într-un mod hilar pentru omul de azi, că nu a făcut o serie întreagă de fapte care erau considerate greșite.

Repet, vreau să îi dau medicului de familie adresa bloglui meu să citească și să înțeleagă. Unii spun că ea m-a omorât, ca și cum aș fi deja moartă. Am fost totuși un om perfect și eram tânără încă la moartea tatei și meritam dreptul la muncă și la studii (puteam amândouă și era absolut necesar) și ea a refuzat, spunând că am un diagnostic psihiatric grav și regulamentele Uniunii Europene nu permit. Oricum, nu mai pot, trebuie să îi spun că nu mai pot suporta izolarea, sunt deja peste 36 de ani, nu peste 15! Repet, am fost un om perfect, chiar dacă eram șchioapă și asta nu mă împiedica. Oricum ar fi normal să citească și ea, mai ales că am scris exact adevărul. Ar fi trebuit să insist pe lângă medicul psihiatru Cârlig să îmi dea adeverință, dacă se putea, ca să înțeleagă medicul de familie că merit drepturile respective. Dar Cârlig, deși a spus că aș putea să muncesc, să mă angajez la Kaufland, ceea ce înseamnă că aveam drepturile, totuși a refuzat cum am spus mersul meu la Estuar și eu mă sufoc și plâng zilnic de izolare de așa mulți ani. Nu am nevoie să vorbesc eu cu nimeni, dar am tare mare nevoie să ascult și să văd oameni, pe oricine.

23.11.2020 - 24.11.2020

Azi am fost din nou otrăvită din câte se pare, zilele trecute fusese mai bine, mai ales că nu am mai vorbit aproape nimic și nu am mâncat mult. Acum e 11 seara și e tare rău. Ei spun că și artiștii, dintre care făceau parte sau cu care aveau legătură cei de pe facebook, sunt la fel de nebuni ca și restul și au fost mințiți la fel, în esență crezând că răul nu există în societate și eventual că eu eram nebună, când în mod clar nimeni nu a vorbit cu mine întreaga viață, darmite să fi fost cineva cu mine.

Vă implor în genunchi să vă deschideți inima și ochii și să accepteți cererea mea în genunchi - mă puteți accepta, fiindcă efectiv nu am avut nici cea mai mică greșeală întreaga viață și totul a fost mereu așa cum am povestit pe acest blog. Am trimis adresa blogului în mai multe locuri și nimeni nu a răspuns încă - măcar prin câteva scrisori să fi fost acceptată. E evident că sunt omorâtă și nu am cerut și nici visat niciodată ceva imposibil.

Încă mai sper să fiu în stare să termin blogul și să îl trimit peste tot unde găsesc vreo adresă de mail, așa cum e normal de fapt. Destui nu au răspuns deloc. Unii dintre cei care sunt peste mintea mea spun că ei încă mai speră că oamenii se vor trezi la realitate și nu mă vor omorî. Alții zic că nemții nu mă pot omorî (deocamdată), că americanii sunt de fapt cei care mă omoară fiindcă ei au mințit, că unii încă mai cred că eu eram China sau Rusia etc. Au luat-o razna, probabil cu ideea să îi păcălească pe proști că eu am ideație politică, ceea ce nu am avut deloc, fiind un om perfect normal.

Ei spun din nou că eu am fost condamnată la moarte, dar eu nu am greșit nimic.

24.11.2020
Mi-am adus aminte acum că am scris ieri că am fost otrăvită din câte se pare - dar nu pot de data asta să spun cu certitudine, e posibil ca de data asta să fie doar efectul agravării unei boli care oricum apăruse dn cauza unor otrăvuri certe în trecut. Întreg blogul meu e scris cu acribie, cu scopul de a nu omite nimic și de a spune adevărul exact. Dacă ați fost atenți în trecut, era clar vorba de otravă și erau semne clare de otrăvire, cum am explicat mai demult. Din cauza asta unii mă numesc ”inculpat” în gând, deși nu am greșit nimic toată viața. Totuși și ieri aveam reflux numai cu gust de cartofi, gătiți de mama ieri, și altceva nu îmi venea în gură.

18 noiembrie 2020 - 20 - 22 noiembrie 2020

E o greșeală să fiu omorâtă, am mai explicat. În mod sigur a fost otravă, chiar dacă acum ați spune că e ciroză doar și eventual cancer. Una din idei e că ei omoară cu otravă ca să aibă putere prin secrete, inclusiv după moartea mea, mai ales că nu am greșit nimic toată viața. Proștii nu pot crede nimic, spun ei, din cauza aceasta cei răi au și vor avea putere prin ceva rău mereu. Părul mi-a albit mult de la tortura și otrava din ultimii doi ani, înainte nu era așa. Medicii de mult nu au vrut să mă ajute, deși am cerut ajutorul când încă mă puteau accepta și salva. Azi buzele sunt din nou palide-cenușii... Sete puternică, nu trece cu apă. Alții spun că trebuie să mă omoare, fiindcă, dacă aș fi bătrână, le-aș dăuna celorlalți. Nu au dreptate, au început oricum să lovească de moarte din 1984. De atunci încontinuu, poate voi termina blogul și veți înțelege. Am avut toate dovezile că tot ce am spus era adevărat. Ochiul drept mult mărit față de stângul, durerile oculare au fost persistente.

Azi 18 noiembrie 2020
Tocmai am mai scris ceva despre viața mea și ei au șters fragmentul, îl voi rescrie, deși în felul acesta ei mă pot lovi mai tare, și voi salva din când în când, că altfel ei șterg totul.
Am povestit despre relația mea dificilă și dureroasă cu familia mea și despre faptul că am fost un om foarte sărac, respins complet de familie din 1984, deși am fost un copil foarte bun și cuminte, inteligent și plin de iubire și bunătate față de toți.

În realitate, cum am mai povestit, am fost sclavă întreaga mea viață, dar o sclavă care a fost monstruos masacrată de la 13 ani, în scopul de a fi omorâtă, și nu a contat pentru nimeni faptul că am fost un om inteligent și cu capacitate de muncă și studiu și de creație chiar intelectuală, anumite lucruri mai feminine, deși nu am reușit, din cauza otrăvii, decât câteva poezii slabe.
Vă rog să vă reamintiți din cultura dvs. despre cărțile care descriu suferința și situația socială a oamenilor singuri și ostracizați de societate, izolați de familie, la fel cu situația mea, cum ar fi ”Să ucizi o pasăre cântătoare” sau ”Jan Eyre”, și în general cărțile cu simboluri gotice întunecate, cu mistere de talcioc, în general cele cu imagini romantice tulburi și strigoi etc. și vă reamintesc ce am mai scris - că mama, încă de la începutul calvarului meu, în 1984 sau la un timp, mi-a declarat că ea mă va distruge și psihiatric, și că toată lumea o va crede pe ea, fiindcă ea știe să mintă etc. De asemenea, ea mi-a declarat că îi plac foarte mult romanele englezești cu nebune închise în casă singure și izolate etc. Eu nu am auzit decât de Jane Eyre din această categorie. Mama citea rar, dar spusese că citise în tinerețe, naiba știe când.
Tot ea spunea că părinții au voie să își omoare copiii dacă doresc și că societatea e de acord cu acest lucru, și dvs puteți fi de acord, fiindcă cunoașteți probabil că psihologia și psihiatria au avansat teorii (deci cadre de interpretare a realității) despre mamele schizofrenicilor, sau despre diverse complexe maternale sau paternale, prin care toți proștii sunt păcăliți că victima e nebună și nu pot să vadă nici măcar că e vorba de oameni, de indivizi, nu de teorii fără substrat real.
Este important de repetat din nou că, înainte de 2007 dar nu mai țin minte anul, Paul Szocs, fiul fratelui mamaiei mele (eu nu știu sigur asta, dar mamaia oricum nu era bunica mea adevărată) era încă în viață și tatăl lui aproape nonagenar, care o vizita pe tanti Piri, vorbea despre el cu aparent dispreț (așa mi s-a părut mie) - despre faptul că fiul lui nici nu iese din casă etc. - nu îmi amintesc exact vorbele lui. Se știe că oamenii singuri și izolați crunt au mare nevoie să vadă sau să audă alți oameni și apoi eu am regretat că nu am întrebat cel puțin dacă Paul acela avea nevoie să vorbească cu cineva, deși proabil el sau tatăl lui ar fi refuzat, dar eu trebuia să încerc pentru a fi cu conștiința complet fericită, fiindcă nu mi-aș permite să trec pe lângă o crimă fără să încerc să ajut. Paul, ca și mine, nu avea cu cine să vorbească nimic. Era foarte bolnav, normal, find izolat și a murit la 50 și ceva de ani, nu mai știu în ce an, singur și uitat de lume, așa cum fac ei și cu mine. Unii spuneau că Feri era geniu și fiul lui nu, deci situația li se părea normală! Francisca și Paul cel tânăr, care îl cunoșteau pe Feri, așa ziși veri cu mine de gradul doi nu l-au ajutat și nu știu dacă vreodată au vorbit cu el. Mereu e aceeași atitudine a omaenilor când un om e total singur și ținut ca sclav și masacrat de familie și de alții. Ei spuneau că e evident că am fost un om normal, dar am fost ținută într-o cușcă și chinuită toată viața.
Eu încă nu am 50 de ani, dar e foarte greu... poate nu mai am mult, și într-adevăr nu am avut nicio șansă de viață din 1984, poate la fel și acel Paul, Dumnezeu să îl ierte. Pe mine m-au otrăvit monstruos.
Ei au spus adesea că familia mea a fost o familie de porci, dar oamenii toți nici măcar nu au înțeles adevărul, sau sunt toți păcăliți sau de acord cu uciderea mea. Nu știu sigur dacă Feri l-a omorât pe fiul lui sau dacă îl chinuia.

Tot mama spunea odinioară, spre dezgustul meu, că ei îi plac sau că citise despre legende sau povești cu otrăvitori, mai ales despre familia Borgia. Eu nu știam atunci că mă vor otrăvi.
iar au intrat unii proști peste mine cu ideea ”cum pot să fie așa proști?” fiindcă i-au păcălit pe unii că mai mulți oameni, eventual forțe politice, mă manipulează să scriu adevărul și că ar fi proști că nu înțeleg ce să scrie și ce să nu scrie, când în realitate, în mod sigur, nu am fost proastă și am fost un om singur - normal că am înțeles că nu credeți ce spun eu - ba chiar că în mod clar credeți exact opusul adevărului.

Toți idioții cred că, prin omorârea ta, (a mea) scapă ei de monștri, când, în realitate, e invers. Nu, spune altul, ei toți vor reluarea ciclului de la început.

e posibil, cum spun ei, ca oamenii să mă omoare fiindcă își imaginează că eu am fost ceva rău sau nebună, nu din cauza poveștilor sumbre din viața mea, fiindcă, slavă domnului, sunt întreagă încă și zemoasă de gânduri curate și capacitate de a dărui iubire și puritate și căldură, și ceva frumos și bun - oricum mereu am fost așa, în ciuda poveștilor rele și adevărate din viața mea, nu sunt marcată de ele - dar nimeni nu vorbește și nu a vorbit cu mine deloc toată viața și eu am fost mereu fapte, nu vorbe goale, dar mi s-au lăsat doar cuvintele, pentru ca, eventual, să vă conving să nu mă omorâți - și dacă oamenii m-ar fi acceptat într-o activitate comună cu ei, chiar dacă cu vorbe mai puține, tot aș fi putut dovedi binele și adevărul că nu trebuia să fiu omorâtă
e posibil ca proștii să creadă că eu am mințit sau că era delir tot ce am spus, sau o parte, dar nu e vina lor că nu pot vedea adevărul, deși am fost complet izolată zeci de ani

Azi m-au torturat înfiorător multe ore la rând, ieri a fost mai bine, și nu am avut arsură la obraji, acum încă continuă să mă lovească.
Otrava a crescut și aici și acum mă chinuiesc și cu căldură exagerată, ca în București. În primele 2 ierni a fost bine, așa cum trebuia - azi a venit iar bărbatul cu reparatul centralei, chemat de mama și apoi mi-au pus forțat căldură infectă. Ei spun că între timp au îndobitocit și Voluntariul. M-au torturat apoi mai monstruos, așa cum au făcut și rândul trecut când a venit acest bărbat și apoi a venit Carmen, asistenta de psihiatrie, și m-au torturat și cum făceau mereu când venea Carmen. În plus mama a avut 2 conversțaii lungi la telefon, ca să mă tortureze și așa cum au făcut mereu când mama vorbește la telefon - o apucă așa din când în când și atunci îi sună pe toți cei câțiva prieteni ai ei (eu nu am pe nimeni) și vorbește enorm și râde urât la telefon și eu sunt torturată cerebral, iar ei spun că mama mă f-te. Eu nu am lovit pe nimeni niciodată.
La fel au spus că mă f_te cu ajutorul lui Carmen și a acelui bărbat și că au păcălit-o și pe Carmen. Au mințit că aș avea bufeuri și de aceea mi-e cald.
Altă idee a lor e că, odată cu mine, va lua sfârșit unul dintre cele mai frumoase vise ale omenirii. (?)
Apoi, o altă idee a lor e că oamenii nu au dat încă de rău și de aceea mă lovesc pe mine încontinuu și că peste un timp, lovind în mine, vor vedea că nu se mai poate pentru ei și atunci vor încerca în zadar să mă refacă, fiindcă va fi prea târziu. (??)
ideea lor e din nou că poporul nu poate vedea că eu sunt binele și mama răul (??)
alții spun că unor oameni li s-au dat bani ca să mă omoare

azi m-au măcelărit înfiorător
mereu au făcut așa de fiecare dată când reușeam să tac, să nu mai mă plâng, să nu vorbesc deloc singură în casă în urma torturii am vorbit iar de una singură
eu m-am întrebat de ce fac ei așa, din moment ce puteau obține vorbe bune și frumoase din partea mea cu binișorul și dându-mi libertatea
un răspuns posibil e că astfel i-au îndobitocit pe proști că eu aș fi nebună sau că aș fi un fel de dictator, furer etc
exact din același motiv sunt străzile Horia, Cloșca și Crișan lângă casa mea

Vă rog din nou în genunchi să îmi lăsați viața dacă e posibil.
Acum ei spun că poporul ”vrea” să mor - deși din câte am înțeles eu nu există ”voință” a întregului popor, orice popor ar fi - fiindcă poporul a fost mințit în cele mai mici detalii despre mine. Voința poporului e o iluzie, în realitate doar indivizii au voință. Eu da, nu am avut nicio greșeală și am făcut destul de bine față torturii, încă din 1984, find clar, încă de la început că mă loveau de moarte. Dar am rămas un om bun și inteligent, deși poate mă vedeți idioată din cele spuse în acest fragment.

Azi 19.11.2020
Aseară m-au torturat monstruos și azi dimineață am avut o mare surpriză neplăcută - cineva, poate mama, mi-a luat din punguța mea galbenă medicamentul psihiatric Abilify de 15 mg, pe care trebuie să îl iau dimineața. Nu aveam cum să îl arunc din greșeală și mereu l-am ținut acolo. Au intrat unii peste mintea mea cu ideea că oamenii consideră că eu îi torturez pe ei, nu ei pe mine. A fost mereu clar că ei mă torturau, începând cu 84. E posibil ca mama să fi spus aceste cuvinte? Și tatăl meu vitreg a spus la fel, era probabil nebun și spunea că eu îi chinuiesc pe ei. Aseară a fost atât de rău încât am luat mai multe pastile de seară, respectiv Seroquel. Această persoană nu are dreptate, oricine ar fi. Probabil că oamenii au fost mințiți că ei suferă din cauza pastilelor mele psihiatrice, ceea ce nu e adevărat și pot explica, dar nu mai explic acum, e puțin mai complicat. Am fost un om bun și meritam viața, și deci și pastilele, care nu îmi fac rău, ci mă ajută împotriva torturii. Tortura nu a fost doar f-t și otravă, ci multe altele evidente, de exemplu zgomotul - deși nu credeți, chiar foarte monstruos, nu era doar fleac. În plus, ei sunt cei care intenționat mă torturează și ies în calea mea de mulți ani pe stradă cu atitudine dușmănoasă - citiți tot ce am povestit, dacă credeți cumva că mint. Ei sunt cei care încep și eu nu i-am provocat niciodată. Ei torturează monstruos și otrăvesc, chiar dacă eu nu iau multe pastile. Ei sunt criminalii și mama la fel, nu eu - de ce ați crede că mama are dreptul să îmi ia pastilele și eu să nu am niciun drept? Absolut sigur am fost un om perfect și nevinovat și chiar cu intelect superior, nu avea nimeni interesul să mă omoare. Unii spun tot timpul că oamenii cred că sunt nebună și de aceea mă omoară, dar nu e adevărat - sunt un om perfect normal și puteam dovedi asta și ei nu au cum să creadă așa ceva, fiindcă am fost mereu singură.

Noroc că mai aveam o cutie de rezervă de Abilify, dar Seroquel nu am de rezervă. I-am telefonat lui Carmen, asistenta de psihiatrie, dar ulterior mi-am dat seama că mai am pentru o lună. Oricum, în ultimele zile începusem să iau doza normală de Seroquel, și astfel, peste acest progres al vieții mele, mama m-a lovit ieri monstruos, cu cele 4-5 aspecte cu care mă putea lovi.

Totodată sunt și otrăvită, posibil cu apă, sau e boală cronică rea, cum spuneau unele gânduri ale altora. Poate că e adevărat că acești porci de peste mintea mea sunt experți și asasini plătiți să mă omoare. Azi dimineață am remarcat că una din apele pe care le aveam lângă pat mirosea urât și celelalte nu. Totodată, repet, apa mea plată îmi crea sete, în timp ce alte ape din magazine mai îndepărtate, la întâmplare, îmi potoleau setea. Azi noapte am luat să beau dintr-o sticlă desfăcută deja cu apă Tușnad minerală de pe hol, și dimineața mama mi-a reproșat că i-am luat apa ei (”apa mea”).
Am constatat azi că au pus un virus sau altceva - un link - aparent pe facebook, link care apare dacă copiez cu copy-paste pe facebook.

Slavă domnului, s-au liniștit. Întâmplător acum ei tac, nu mai sunt peste mintea mea.

Înainte să dispar temporar sau definitiv de pe facebook, vă mai spun doar câteva cuvinte.
Bineînțeles că am ținut mult la voi, și la oameni în general, gândiți-vă puțin logic, chiar dacă m-ați hulit sau ignorat sau lovit și uneori, ajutat. Mi-e și acum drag, dar numai de ce e bun.
Nu știu dacă mă vor lăsa să termin blogul meu (mai e doar puțin) - acolo mă veți găsi, dar, dacă da, mai apoi voi srie probabil lucruri mai frumoase, mai bune, deși aptitudinile mele intelectuale sunt puțin diminuate, dar nu mult, datorită vârstei și torturii și otrăvii.
Voi trimite adresa blogului unde găsesc, unde apuc. Deși am aproape 50 de ani, poate va fi cineva să mă accepte pentru ceea ce pot face și pentru ce sunt, oricât de puțin, și să aibă nevoie de mine, dându-mi o șansă și salvându-mi viața. Regret faptul că nu m-au acceptat în tinerețe, dar asta e - nu am avut noroc.

Unii spun că eu nu am înțeles că v-au îndobitocit pe toți și că încă cred în oameni... deși am fost singură toată viața. La revedere, dacă veți voi, mă ptueți căuta. Eu nu știu dacă v-au îndobitocit, sunteți doar oameni necunoscuți, care nu au fost în relație cu mine mai mult decât oamenii de pe stradă.

Azi, 20.11.2020
Abia azi mi-am dat seama, deși era foarte simplu, de motivele pentru care unii oameni intrând peste mintea mea spun adevărul frumos și bun despre mine, din moment ce cei mai mulți lovesc cu minciuni. Trei dintre motivele posibile sunt următoarele:
1.ei chiar descoperă că am avut mereu dreptate și am spus mereu adevărul și astfel spun și ei adevărul, dintr-o nevoie psihologică personală
2.intră cu gândul de a îmi face răul, de a mă f-te sau lovi cerebral, fără să vorbească practic cu mine deloc, fiindcă cei care vorbesc aberații peste mintea mea în același timp mă lovesc, e posibil ca ei nici să nu creadă ceea ce declară bun și adevărat
3. sunt așa proști sau au fost păcăliți de diverși alți proști, încât ei chiar cred că eu am fost sau sunt legată de vreo forță politică sau altfel de grup, sau că aș fi manipulată de politicieni(deși nimeni nici nu a vorbit cu mine deloc, dar ei cred că eu sunt legată de politică inconștient și nici asta nu e adevărat), încât ei imită gândurile celor au spus adevărul în trecut, cu intenția de a îi lovi sau doborî sau de a lua locul celor care au înțeles binele cu adevărat, și astfel să mă lovească pe mine, sau voiau să îi păcălească pe alții fără să înțeleagă că eram doar eu și că pe mine nu puteau să mă păcălească, sau credeau că nu eram chiar eu însămi, când, în realitate, am fost mereu eu însămi

e un lucru monstruos să otrăvești un om, mai ales un om nevinovat și bun și inteligent, am fost acestea - ei spun că oamenii toți cred altceva
azi din nou setea s-a declanșat după ingestia de apă minerală, dar la sucuri nu a apărut
Ei ziceau că și pe tata l-au otrăvit la fel, până a murit
acum nu mai știu sigur dacă e otravă sau boală, dar în trecut m-au otrăvit sigur
deoarece nu mai vorbesc singură în camera mea cu voce tare decât puțin, mă simt mult mai bine

22 noiembrie 2020
Azi a fost foarte frig afară; am fost la lacul de la stația Colentina și era plin de păsări - lebede către malul celălalt, pescăruși albi mulți și multe păsări negre, nu știu cum se numesc, plus câțiva porumbei și vrăbii.

Din nou vechea poveste - ideea că eu ”eram” un anumit lucru, nu membrii familiei mele, încă de când eram copil, dar că oamenilor li s-a spus invers. Și de aceea unii îmi vorbeau din copilărie ca și cum nu eram eu, sau ca și cum vorbeau ”prin” mine sau cu alții, dar nu cu mine. Alții credeau că familia mea era compusă din spioni sau urzitori de politică, sau indivizi în legătură cu politica, care dădeau vina pe mine sau îi făceau pe proști să creadă că eu eram ceva în acest sens, ca să aibă ei acoperire. Logic, era posibil și invers. Totuși eu eram în mod sigur ceea ce sunt din naștere, nu de la moartea tatei și nu fiindcă m-au f_t, și e posibil ca unii să se fi înșelat, iar în ultima vreme ei au mințit grandios că eu sunt nebună sau proastă, ca să justifice faptul că mă resping total în ciuda cererilor mele și mă chiar omoară. Oricum, unii au venit din nou cu ideea că oamenii nu m-au tratat niciodată drept om și nu m-au respectat fiindcă unii cred că eu sunt un fel de forță brută a naturii, ceva primar și sălbatic, ceva util doar ca energie, precum resursele energetice, nu ca intelect și suflet sau capacitate de muncă și comportament normal. Și eu eram de fapt om normal și inteligent.
Am găsit pe internet - sunt lișițe - fulica atra. Parcul se numește Fabrica de gheață.

eu am folosit imaginea lișiței într-o poezie a mea, mai demult.
S-ar putea să fie adevărul ceea ce spuneau ei mai demult - că unii, lovind în mine, fac răul asupra altor oameni și, în plus, ei au aruncat asupra mea vina, păcălindu-i pe proști că răul se întâmplă din cauza mea. Ei nu aveau de ce să lovească în mine și eu nu aveam cum să mă apăr.
Ei spun că (în ciuda faptului că eu sunt închisă, izolată, săracă și torturată din 1984), proștii mă urăsc fiindcă li s-au spus încontinuu minciuni și de aceea mă lovesc pe mine și astfel răul se întoarce împotriva lor sau a altor oameni nevinovați.

16 noiembrie 2020

Azi, 16 noiembrie 2020
Am spus că nu voi mai scrie pe facebook deocamdată, adică nu voi mai scrie mici fragmente, cum ați observat că am scris mereu, și că voi reveni când voi termina blogul, dacă nu voi fi otrăvită sau prea bolnavă – amorțeli etc. Totuși mai revin și azi, cu încă câteva cugetări statice despre viața mea, într-adevăr o viață martirizată, dar poate că veți desprinde sensul bun al povestirii, în niciun caz ideea că în viață trebuie să fii om rău și nepăsător, cum eu nu am fost niciodată.

Azi am fost, cum spuneam, în oraș la medicul de familie pentru a lua antibiotic. E posibil, m-am gândit eu, ca infecțiile mele dentare să fie produse de sângerarea pe care am constatat-o, a gingiilor. Am luat vitamina C mult timp anul acesta și am folosit pastă de dinți Parodontax pentru sângerări, dar nu a trecut – poate o fi din altă cauză, sau datorită otrăvurilor.

Stând în holul de așteptare la medicul de familie, pacienții de acolo, oameni îmbrăcați mai prost, ca întotdeauna, au făcut brusc liniște și mie mi-era tare rău, amețeală și durere de cap. Acest lucru s-a întâmplat de multe ori în viața mea în grupulețe mici. Pe moment, azi mi-am adus aminte și am retrăit clipa curată de dragoste față de oameni, deși ulterior unii spuneau că eu am simțit doar duioșie. Aș vrea să vă concentrați puțin și să mă înțelegeți – am povestit pe blogul meu că am fost un om animat de o frumoasă dragoste față de oameni – este desigur și duioșie și altceva încă în plus. De fapt multe lucruri în plus. Nu are nicio legătură cu sexul sau cu interese meschine. E ceva curat și frumos, care dă bucurie sufletească. La fel a fost și iubirea mea față de un anumit bărbat, pe care am povestit-o – un lucru extrem de delicat, frumos, limpede și foarte complex – era sufletul meu tot revărsat în acel sentiment pe care el l-a vrut, era altfel decât în dragostea de oameni, fiind totul dăruit unui singur bărbat, dar nu avea legătură cu sexul decât așa cum am povestit – fără păcat sau dorințe, că oricum nu știam nimic despre sex, dar era un erotism de dăruire și credință greșită în acel om, fiindcă nu aveam ce face și nu mă puteam împotrivi.

După ce am ieșit de la medicul de familie cei de peste mintea mea mi-au spus prima oară că acolo, ca și în alte dăți, oamenii mă f_teau, fiindcă ei cred tot felul de minciuni pe care alții le-au spsu despre mine, de exemplu extrăgând mici fragmente din ceea ce spusesem eu în tinerețe și interpretând greșit. Eu nu mă gândisem niciodată că mă f-teau și de aceea mi-era rău. Ei spun că eu, mergând în oraș, le-am dat viață și energie, ca întotdeauna, și ei fac exact ceea ce nu trebuiau să facă – adică mă storc energetic. După ce am ieșit de la policlinică temperatura a scăzut de la 12 la 10 grade la termometru stradal electronic, nu știu dacă real, dar am mai pățit așa – ei însă spuneau 1 grad celsius dimineața și era deci minciună, se vedea clar că era cald. De aceea poate unii sunt obsedați că trebuie să mă „termine”, adică să termine creierul meu. Adică să mor, spun eu. Ei spun că oamenii m-au tratat toată viața drept carne și eu am fost spirit (mai ales).

Nu am mințit niciodată și nu am fost niciodată ipocrită toată viața, fiindcă nu aveam niciun interes și fiindcă îmi repugnă foarte mult minciuna, care aproape mereu e ceva foarte rău. Probabil că unii credeau că eu scriu minciuni despre mine – sau li se părea că aș fi ipocrită fiindcă unii au mințit despre mine și păream căzută din lună, fiindcă ei credeau altceva decât realitatea, dar eu nu bănuiam că ei aveau ceva cu mine, fiindcă nu greșisem nimic și fiindcă nu auzeam în mintea mea gândurile lor și ei erau ipocriți o vreme, fără să arate vreun fel de ură sau repulsie față de mine, cum au făcut de-abia în ultimii 10-15 ani. Ei spun adesea că oamenilor li se spun încontinuu minciuni – eu nu știu nimic despre aceasta.

Alții spuneau că ei cred că eu sunt singura putere și că mă omoară cu toții ca să împartă puterea și ariile lor de influență între ei. Dar așa ceva e imposibil, nu au cum să împartă nicio putere prin omorârea mea și pot să aibă doar o iluzie a puterii, probabil din cauza minciunilor politice. E posibil ca ei să îmi vrea răul fiindcă li s-a părut că nu aș fi un spirit bun și că nu aș reuși să dăruiesc mai multă fericire lumii, fiind eu nenorocită. Dar de fapt ei sunt de vină și tot ce am povestit eu despre necazurile mele e ceva real și chiar e vorba de crimă, nu doar de f-t sau rejecție, dar mai aveam puțin de scris - ei au refuzat minimul condițiilor de viață și drepturilor umane de mulți ani. Oricum eu mai sunt încă în stare de bucurie și emoții pozitive în general, și nu sunt instabilă psihic, dar am fost mereu om rațional și lucid, foarte calmă și în esență fericită.

Bineînțeles că am înțeles diversele semnificații asociate cu blogul despre viața mea, cum ar fi și faptul că am trecut prin lucruri groaznice și proștii au fost mințiți că eram ceva rău sau că erau invenții sau coșmaruri deși eram complet singură de viață și puteam dovedi totul prin intelect superior și destule dovezi concrete. Acum au intrat unii în engleză, cu ideea ”the sooner the better”, ca și cum îmi vor moartea. Au spus asta de mulți ani și unii zic că britanicii au fost dintre cei mai mari porci.

Azi am nimerit apă Bucovina cu lămâie extrem de rea la gust și cu miros rău – foarte probabil ceva toxic, deși poate nu credeți. Sunt unii care cred că eu trebuie să mor fiindcă am suferit prea mult și deci aș fi un fel de deșeu, după folosirea mea decătre oameni răi, dar în realitate și sufletul mi-e luminos și fericit și gândirea bună și capabilă de sinteze. Aș fi fost foarte fericită dacă oamenii m-ar fi acceptat, am așteptat dn 1984... am implorat și am fost o valoare umană, fără greșeală sau pată...

ei mai spun că întreg poporul minte sau că întreg poporul a fost mințit - dar oricum oamenii de rând sau mai proști nu au cum să mă ajute, dar ar putea să mă lase în pace
o femeie din autobuz m-a călcat azi pe piciorul drept, și eu am spus ”au” involuntar, iar ea și-a cerut scuze de două ori

azi, ora 7 dimineața, 17 noiembrie 2020
m-a trezit ceva la ora 3 noaptea și sunt cam obosită
mai adaug câteva fapte la jurnalul meu:
au intrat iar cei cu ideea că ”o să distrugă absolut totul” și vă pot spune cu certitudine că nu am distrus nimic, că ei spun de mult aceste cuvinte și că nu voi distruge nimic, chiar dacă aș vrea, ceea ce e exclus
ieri am așteptat un troleibuz și iar a venit unul dintre cele foarte murdare pe scaune. Nu am povestit până acum ce am pățit cu mijloacele de transport în Bucureștiul european secolului 21, continuare după persecuția din anii regimului trecut - când așteptam 1-3 ore și erau aglomerate. Eu am fost lovită aproape mereu în mijloace de transport, adesea murdare și cu miros oribil. Adesea goale. Totuși, există și tramvaie moderne și uneori oamenii sunt bine îmbrăcați și încălțati în tramvai față de mine.
Ei spun că nimeni nu mă respectă.
Aceasta e din cauză că am fost și sunt femeie singură și săracă. Altfel absolut sigur nu am avut nicun defect și nici greșeală toată viața și nici măcar nu am fost plângăcioasă - adică să mă plâng mult și în zadar și am fost mereu plină de tonus viu, pozitiv, de drag de viață și oameni și precis nu am fost îngâmfată sau proastă niciodată. Demnitate, bunătate, răbdare, respect față de alții: așa am fost mereu.
E posibil ca ei să nu mă respecte și din cauza minciunilor despre mine, dar sărăcia e cauza primă, pe care ei o neagă poate.

12 -15 noiembrie 2020

12 noiembrie 2020, seara
M-am întors din oraș, am fost acolo ca să iau medicamentele mele și ale mamei și hrană specială pentru pisica mea. Am mai cumpărat câteva alimente de la supermarket.
Pe drumul spre oraș am simțit că începe neplăcuta durere la măseaua stricată de sub lucrare, am arătat mai demult radiografia. E posibil ca cineva să fi vrut să îmi provoace durerea, fiindcă a apărut brusc exact în urma otrăvirii mai puternice de acum câteva zile cu conopidă și altele, despre care am scris deja.

Ei spun mereu că întreaga lume a înnebunit și vor să mor și că eu ar trebui să conving nu doar România, ci întreaga omenire că e mai bine să fiu lăsată în viață. Repet, nu doar că nu am greșit nimic, dar în plus am fost un om de valoare, chiar perfecțiunea aș spune și oricum un om intreligent, nu am vină că m-au tratat drept proastă.

Ei au conturat azi din nou ideea veche că toți vor să mor fiindcă am fost un țap ispășitor politic (?) și că toți politicienii și-au mințit propriile popoare - proștii adică, din câte spun ei - despre mine, inclusiv că trebuie să mă omoare sau că aș fi cu totul altceva decât sunt. Dentista mea e căsătorită cu un arab și mai demult și azi spuneau că eu am gândit corect (despre conflictul Israel-Palestina) dar arabii și/sau evreii au fost toți mințiți, ca și cum eu eram vinovată de ceva. Am întrebat dacă s-a întâmplat ceva rău - fiindcă eu gândeam despre pace și favorizând puțin Palestina, fiindcă așa erau știrile, singura dată din viața mea când am urmărit știri politice - și ei spun că nu s-a întâmplat nimic rău, dar că oamenii au fost mințiți că eu gândeam invers. Eu nu m-am interesat ce s-a întâmplat ulterior, dar mă voi uita pe internet. Absolut sigur nu s-a întâmplat nimic rău din cauza mea și atunci era normal să gândesc așa. De atunci nimic și nici înainte de acel moment.

Mă tem de otravă la dentist, care poate fi dată de oricine, nu neapărat de arabi sau români. Oricum, dacă nu otrăveau acum câteva zile, probabil că nu s-ar fi declanșat durerea la măsea. Poate să fie otravă cu efect întârziat sau orice alt lucru rău.
Altfel, și azi, vechile lor idei repetate, aproape de adevăr - ”au măcelărit-o peste 36 de ani și nu pot înțelege” etc.

Atunci, pe moment, uitasem ceea ce deja știam deja - că știrile sunt mereu doar un scenariu, mereu un teatru pentru cei creduli, și am crezut povestea de la BBC despre evrei și palestinieni, în care, ca întotdeauna, ambele tabere erau actori pe o scenă, dar palestinienii păreau năpăstuiți și evreii ticăloși și răi. Dar oamenii simpli cred adesea în ce e prezentat la știri. Am explicat mai demult de ce atunci m-au păcălit că e ceva real.

Când eram copil, dacă jucam v-ați ascunselea, unii numărau - ”din Oceanul Pacific/ a ieșit un pește mic/ și pe coada lui scria/ ieși afară dumneata”. Sau ”pace pace pace/între două dobitoace/ dobitocul cel mai mare/ ești chiar tu” și se întâmpla adesea să fiu eu pusă la zid și eu credeam că copiii mă respingeau fiindcă eram mai bună și cuminte și alergam mai încet, în timp ce ei fugeau iute și voiau mereu să iasă ei afară și eu să mă pun la zid și să număr.

în fiecare seară aproape - roșeață, arsură și durere de cap - nimeni nu mă știe, nimănui nu îi pasă și medicii nu vor sau nu au cum să mă ajute

13.11.2020
ei spun că oamenilor care nu înțeleg de ce alții vor să mă omoare li se servește o tonă de minciuni și elucubrații și astfel sunt îndobitociți
Și astfel nimeni nu a vorbit cu mine deloc, întreaga viață. Era mai mult decât evident că nu am greșit nimic și că am fost un om perfect normal și inteligent, dar ei cred invers - azi și farmacistele insinuau că au fost mințite despre mine, luându-mă la rost în farmacie (indirect) că eu îmi distrug organismul prin medicamente. Practic mustrau clar și nu aveau dreptate. Am cerut doar câteva antibiotice și ele așa credeau, deși am dureri la măsea și trebuia să iau măcar 3-4 zile, fiind și weekend acum, deci nu puteam ajunge la medic și am mai avut această problemă. Și nu am nici bani luna aceasta, findcă a trebuit să plătesc o altă proteză. Au fost mințite, mi s-a spus - ele fiind de fapt categoria de vânzători care trateză oamenii săraci cu idei gen ”punguța”, ”cărdulețul”, ”bănuții”. Așa sunt ele - dar ele nici măcar nu au perceput blîndețea și acceptarea din partea mea...
Sunt simple fleacuri, dar ele, fiind îndoctrinate, cred lucrurile invers decât au fost și sunt. Este ceea ce cred toți despre oamenii buni - faptul că ei nu pot crede că există răul în lume și astfel dau mereu vina pe victime. Cei mai mulți cred că oamenii așa zis buni sunt marionetele celor răi - dar nu e de fapt așa simplu.

Mi se spune din nou că oamenii cred totul despre mine exact invers decât a fost mereu - inclusiv că ei cred că eu aș fi fost ceva rău - sau măcar parțial - și eu am fost numai binele. Eu nu cred așa ceva, nu a existat niciun motiv, și am fost evident izolată din 84, deci nu aveau cum să creadă răul. Azi s-au luat de mine că eu simțeam mereu milă față de orice om năpăstuit și proștii credeau invers - de pildă azi când am întâlnit un bărbat obez în calea mea, șezând pe o bancă - și lor li se părea ciudată mila mea. Plus aceleași idei ale lor - că au fost desemnați să mă omoare și că eu sunt chiar numai binele și sunt descumpăniți că lumea vrea să mor în numele minciunilor despre mine și apoi iar spuneau că lumea crede invers, dar eu am psihicul foarte stabil (asta au spus de mai multe ori) și puternic (și normal).
vreau acum să continuu și să termin povestirea despre viața mea, dar din păcate trebuie să mai citesc - tot la Trilogia cunoașterii sunt, după ce am citit celelalte două - să citesc și să fac diverse treburi măcar 2 zile, ca să pot avea destulă energie pentru terminarea poveștii - dar astfel ei pot lovi din nou foarte tare și iar să nu mă lase să scriu... sper că voi reuși de data asta

Mai notez încă o dată 2-3 idei pe care deja le-am explicat de multe ori.
Ei spun mereu de 15 ani că eu am suferit așa de mult încât proștii nu pot crede adevărul sau nebunii cred că eu eram ceva rău sau greșisem ceva. În realitate, răul mai monstruos atunci a început și aceștia sunt asasini care vor să mor. Alții spun mereu că proștii nu pot crede nici măcar adevărul că eram otrăvită monstruos și, prin incredulitatea lor, contribuie la menținerea mea în carceră și tortură, cum mi se spusese în copilărie.
Ei nici măcar acum nu pot vedea că, deși un om normal și bun mereu - și puteam dovedi și asta - eram ținută izolată cu forța din 1984 și total din 2005, ca să fiu omorâtă, așa spun ei mereu. Cât despre otravă, normal că puteam dovedi totul, mai ales în trecut, dar și acum. În final m-au forțat să spun și despre otravă, deși eram conștientă că proștii cred că nu există așa o crimă monstruoasă. Când eram copil, mamaia mi-a spus de mai multe ori că eu mă voi plânge mereu deși nu era nimic rău și apoi va veni lupul cu adevărat, eu fiind cioban, și mă va omorî, fiindcă nimeni nu va crede. Povestea a fost însă invers - am spus numai adevărul, dar medicii și psihologii au mințit - de exemplu când chemam salvarea la mine - mi-era foarte rău și eram foarte umflată la picioare, probabil din cauza otrăvii, nu a medicației, și nu aveam nici 40 de ani sau puțin peste și nu mi-au recomandat nici măcar trombostop și mințeau negând realitatea, cum face mama mereu.

14 noiembrie 2020
zilele acestea am început să mă întreb dacă nu cumva e adevărat ce spun ei, deși nu are logică - că, deși am fost un om foarte bun și inteligent, oamenii cred că aș fi ceva rău și de aceea mă omoară.
Atunci e foarte simplu - poate fi adevărul

Am scris ieri un mesaj Irinei, fosta mea colegă, cu rugămintea să îmi recomande un dentist și nu răspunde nici măcar negativ... poate veți spune că nu răspunde fiindcă o deranjează faptul că am scris adevărul tot, inclusiv despre ea - forțată fiind, fiindcă oricum m-ar fi omorât - dar nu e numai atât, am avut oricum dreptate în cele mai mici detalii și e mai bine că am scris adevărul tot, era singura mea șansă și e un lucru bun, nu rău. Oamenii m-au respins în aproape cele mai mici detalii din 1984, pas după pas, și totuși am fost perfecțiunea cu adevărat. Mi se spune mereu că oamenii toți au fost îndobitociți și de aceea mă omoară, în loc să mă accepte și să mă salveze. E posibil să fie adevărul, voi continua povestirea azi și după ce termin - în curând probabil - trimit peste tot... Ibi Nicolau nu a răspuns la telefon nici ea - așa a fost din 84, închisoare și martiriu și izolare, zi de zi și totodată multe necazuri, chiar dacă nu am greșit nimic, cum recunosc și ei.
Iar au intrat cu una dintre ideile lor preferate că ”vezi ce porci sunt?” fiindcă ei credeau și i-au făcut pe oameni să creadă că în spatele meu este o forță politică sau altfel de putere. Ei bine, e o minciună. Absolut sigur nu e și nu a fost. Am avut impresia că, fără să aibă nicio dovadă, fiind eu și izolată, ei au crezut că există acea forță proscrisă din două motive - unu că eram inteligentă și ei nu credeau că sunt eu și doi că eram așa monstruos nedreptățită și omorâtă, încât ei au crezut că e vorba de altceva, nu de un om singur și sărac.

azi durere și mai mare de dinți și s-a umflat și după ce am luat 3 pastile de antibiotic, noroc că am câteva, că altfel farmaciile nu mi-ar fi dat și ieri s-au luat de mine când nu eram încă umflată, chiar cu ideea că nu sunt încă umflată și că vineri aș fi mai găsit medic, ceea ce nu aveam cum - luni dimineața voi merge, sper să folosească antibioticul, să nu fie germenii rezistenți
Vă doresc un weekend plăcut și bucurii în suflet.

m-am plâns de atâtea ori - azi din nou - durere de cap oribilă, durere de dinți, sete amarnică, dureri de ochi, presiune pe globii oculari și unii care scuipă idei în mintea mea - cum ar fi despre otravă și altele - poate că nu înțelegeți de ce, deși eram omorâtă, adică lovită grav, m-am plâns așa mult, vă spun doar că e o greșeală să mă acuzați că m-am plâns prea mult, așa cum au spus destui

15 noiembrie 2020
Azi sunt mai umflată ☹️, infecția a progresat, deși am luat Augmentin la 12 ore de 5 ori până acum. Poze cu telefonul, unii au intrat azi cu ideea că sunt fălcile mele și că nu sunt umflată - mereu au negat orice adevăr din viața mea, eu știu numai din 84, dar e posibil dinainte de 84. Pe partea stângă nu e obrazul umflat deloc.

Bună ziua. Azi e ultima postare deocamdată pe facebook și pe blogul meu literar. Dacă oamenii nu se vor răzgândi. Regret că am fost și sunt otrăvită și nu pot termina blogul cu memorii și explicarea vieții mele. Dacă veți citi, veți înțelege că am fost numai binele și normalitatea și că e păcat să fiu omorâtă. Nu am avut nicio greșeală, dacă citiți cu atenție totul, în ordinea în care am scris, veți înțelege că nu mi-am căutat scuze, ci cu adevărat nu am greșit nimic. Ideea lor e că au supus la vot cazul meu și au hotărât să mă omoare. Unii zic că oamenii proști au fost păcăliți că aș fi avut diverse greșeli iar cei inteligenți au fost păcăliți că trebuie să mă omoare.

Vă rog în genunchi, dragi oameni de oriunde ați fi, să îmi salvați viața dacă vă stă în putință, să mă lăsați să trăiesc și eu un pic. Este, cum spun unii peste mintea mea, cea mai josnică și monstruoasă crimă din istorie. Toate crimele sunt așa ceva, nu mă consider altfel.

Anul acesta am fost chinuită cerebral enorm de mult, zi de zi, posibil prin otravă sau datorită unui cancer sau unei boli grave pe care medicii refuză să o trateze. I-am spus nu de mult medicului de familie (și altor medici) din nou, în zadar, despre setea groaznică și continuă, care se accentuează când beau apă din sticlele cumpărate special pentru mine de mama – ea bea alte sticle, fiindcă apa de la puț s-a schimbat brusc, astfel încât săpunurile se topeau repede și aproape de tot – apoi s-a mai schimbat brusc încă o dată, astfel încât săpunurile nu se mai topesc și e greu să mă spăl pe mâini. Astăzi au spus din nou că otrava e în apă – setea a fost continuă și creștea când beam din sticlă, amețeala și durerea de cap continuă, fenomene de atacare a nervilor periferici destul de puternice, abia mai scriu acum cu 2-3 degete. Oricum am fost în mod cert otrăvită de mulți ani și aveam dovezi, cum veți găsi pe blogul meu. Am reușit să merg la Carrefour și am cumpărat apă și câteva sucuri și am băut în hala supermarketului apă minerală (un litru) și mi-am revenit apoi, spre deosebire de apa băută acasă. În fiece seară fierbințeală puternică și înroșire a obrajilor, usturime.

Sunt foarte slăbită și mi-e rău, nu e doar infecția dentară.

Acum nu am mai scris poezii de ceva vreme și probabil nu voi mai putea scrie dacă nu se răzgândesc și mă omoară. Ei spun că familia mea minte și toți ceilalți la fel. Unii intră cu ideea că pe proști i-au păcălit că sunt inculpată și de aceea m-au condamnat la moarte. Moartea mea nu e necesară, e o eroare, ei poate nu au înțeles. Unii spun în gândul meu că sunt otrăvită cu apa și că i-au îndobitocit pe toți și apoi au adus experți care să mă otrăvească să mor științific.

Nu am avut nici cea mai mică greșeală toată viața. Nu m-am gândit nici măcar în tinerețe la alți oameni, nu am f_t pe nimeni niciodată. Nu m-am gândit nici la trecut, în afară de vremea petrecută scriind blogul meu. Nu am vorbit în gând, cum fac nebunii, fiindcă nu aveam cu cine și nicio treabă, și am răspuns celor care vorbesc în mintea mea numai în ultimii câțiva ani, numai dacă mă chinuiau rău. Nu am mințit niciodată. Nu știu ce însemană f_tul. Nu am avut activitate sexuală și nici vreun prieten sau amant (citiți cu atenție blogul meu). Nu m-am gândit niciodată la sex și nu am avut niciodată pofte sexuale. Am gândit și simțit binele față de familie și oameni și nu am avut niciodată gînduri rele, întunecate, invidie, gelozie, sete de răzbunare etc. Am crezut mereu în bine și lumină și am făcut binele și am ajutat mereu când am putut. În plus, absolut sigur am fost inteligentă și chiar înțeleaptă și nu am avut nici cea mai mică anormalitate psihică, cum au mințit psihologii – cineva a scris minciuni în fișa mea de psihiatrie și o femeie psiholog de asemenea a scris minciuni. Am avut o mulțime de calități și virtuți și niciun viciu moral. Nu am gândit rău, nu am vrut răul nimănui și nu am bârfit. Nu am fost lacomă și nu mi-am dorit niciodată bani mai mult decât strictul necesar, fiind oricum săracă lipită pământului. Mulți ani nu am avut practic nici bani de hrană sau haine. Am cerșit pe stradă, ceea ce nu e o greșeală. Nu am avut niciodată vreo legătură cu politica și absolut nicio forță politică sau altfel de grup nu a fost ascuns în spatele imaginii mele publice urâte și mincinoase. Nici nu m-am uitat la știri aproape deloc toată viața. Nu am vorbit vulgar sau porcării. Nu m-am drogat, nu am băut alcool. De anul ăsta nu mai fumez, din nou. Etc.

Ei spun că toți cred că eu sunt un fenomen periculos și de aceea mă omoară. Puteau să mă accepte și nu s-ar fi întâmplat nimic rău. Ei nu au încercat niciodată invers, mereu am fost respinsă complet, dar poate au mințit despre aceasta. Am fost singură complet întreaga viață, din 1984, când m-au dus în oraș, să stau cu părinții. Au existat numai câteva persoane cu care mi s-a permis să vorbesc întreaga viață și de fapt una doar mai mult – Luiza Dona, care a trecut și ea prin tratament psihiatric, și poate că proștii credeau că e bolnavă psihic fiindcă eu eram un fenomen periculos. Nu am stat cu mâinile în sân, am încercat să obțin drepturile la muncă și la studii, dar mi s-au refuzat și mi s-a spus clar că nu le am – fapt pentru care singurătatea mea s-a prelungit până la inumana cifră de 36 de ani și câteva luni, cu izolare aproape totală după moartea tatei acum 15 ani – în afară de mama, încă câțiva și oamenii necunoscuți văzuți pe străzi. E monstruos și inuman și clar mi se vrea moartea, am implorat în zadar să fiu împreună cu alții, chiar cu pacienți psihiatrici sau handicapați sau alți bolnavi. Am implorat dreptul la studii superioare sau la muncă măcar, dacă le-aș fi avut nimeni nu m-ar fi otrăvit și nici nu aș fi fost singură.

Ei spun că m-au condamnat dar nimeni nu m-a întrebat nimic, numai de vreo două ori în gând, când mi-au spus că au înțeles și vor face tot posibilul să mă omoare și să mușamalizeze cazul meu. Ei spun că eu sunt omorâtă deși nimeni nu mă cunoaște, ba chiar nimeni nu știe nimic despre mine, findcă nu doar acuzatorii nu au vorbit cu mine, ci nimeni altcineva. În astfel de cazuri, omul în cauză nu este cunoscut deloc.

Îmi iau la revedere de la puținii cititori ai blogului meu de poezie și le las deocamdată blogul meu despre viața mea, dacă doresc cumva să îl citească. Eu am început să scriu poezie din cauza singurătății la sfârșitul anului 2006, deci am scris – cu pauze mari – destul demult. Oricum, nefiind eu nebună, nu am scris mult și mi-am schimbat voit stilul de câteva ori, înțelegând că nu sunt poezii utile, că nu am talent de a fi citită și că sunt singură complet și nimeni nu are nevoie de poeziile mele și nu le vrea. Am încercat să scriu ceva frumos, dar de fapt pe mine mă reprezintă mai mult textele în proză de pe acest blog – dar din păcate nu am reușit să las vreo carte mai de valoare lumii, fiindcă eram otrăvită și maltratată monstruos. Eu am fost închisă în zona Moșilor-Colentina-Voluntari cu puține ieșiri în afara zonei și puține excursii în țară în 50 de ani. Sunt încă un om bun, dar nimeni nu mi-a trimis nici măcar scrisori aproape deloc toată viața. Mail: Crismonimold1971@gmail.com. Telefon: 0747228311. Adresa – strada Aurel Vlaicu, nr 7, Voluntari. Vă mulțumesc pentru tot și vă doresc noroc și cele bune.

Blogul despre viața mea – Papalașcă de lumină – un fel de documentar. Problema nu sunt acești oameni care pătrund telepatic peste mintea mea, ci otrava. Pe ei pot să îi resping, dar apoi intră mai mult datorită otrăvii. Aceste gânduri telepatice eu le-am perceput începând cu vârsta de 35 de ani, înainte nu erau, și totuși m-au numit schizofrenică la 21 de ani, pentru ceea ce era doar o tulburare sexuală.

au intrat iar în engleză cu aceeași idee că ei au mințit încontinuu despre mine din copilărie, deci nu etc. DECI CE? Nimeni nu avea cum să creadă, fiind eu clar izolată din 1984, în afară de 5 oameni cu care am comunicat - Luiza, Irina, Lucian, Sorina, Ibi.
Despre medicul de familie ei credeau că e nebună și că m-a tratat drept armată, eu fiind un singur individ. Am observat tendința aceasta, metaforic vorbind, la alții, dar poate că se datorează minciunilor politice despre mine. Absolut sigur am fost doar individ. Eu nu am gândit greșit nici despre medicul de familie și mâine merg la ea din nou dacă trăiesc până mâine. Infecția mea s-a agravat, gingia e foarte umflată și capul mi-e tare greu și ochii... Îi voi da mâine adresa mea de blog medicului de familie și îi voi spune că nu mai pot îndura singurătatea, sunt deja peste 36 de ani.

”oamenii pur și simplu cred (?) că tu ești ceva rău și tu ești numai binele” Cum naiba cred ei așa ceva?
”puteau să aibă totul și au preferat căcatul” poate din categoria delirul proștilor despre mama și mine.
Nu voi mai scrie, sper să termin blogul poate, nu mai scriu mai mult despre aberațiile lor. Dacă pot voi reveni să termin, dacă nu - mă căutați dvs, deși niciodată nu ați avut nevoie de mine.

Azi, 16 noiembrie 2020
M-am trezit la ora 7 să iau antibioticul și am constatat că, în sfârșit, după 3 zile, infecția s-a retras parțial azi noapte și voi merge la medicul de familie să îmi dea pentru încă câteva zile. Spuneam ieri că singurătatea e imposibil de suportat după mai mult de 3 decenii de singurătate și ea scade chiar și imunitatea, toată lumea știe asta. Intenționam să îi spun medicului de familie asta pentru că sunt foarte singură și chiar și numai câteva vorbe contează, dar probabil că nu voi putea, fiindcă acum acolo sunt măsuri anti-covid, și rețetele se dau la ”vorbitor”. iar adresa de blog aș putea să o dau pe o hârtiuță, dar oricum o pot da mai încolo sau o voi trimite altora pe internet. Iar mi-e sete, ca în orice dimineață, dar nu am delirat niciodată, nu știu sigur dacă ieri a fost otravă, dar așa părea și în trecut era sigur, mai ales în blocul 2 și 3 în care am stat.

Anul acesta m-aș fi dus în București să caut 2-3 persoane, că nu am pe cine altcineva să caut, locuri sau persoane pe care le puteți ghici dacă citiți tot blogul meu și ce mai am de spus - dar s-au instituit măsuri anti-covid din martie a.c.

Aberrare humanum est, partea 2

Astfel, modelul acesta al meu permite ipoteza că, la fiecare linie de longitudine, există mai mulți oameni-sori sau niciunul, în funcție de structura și fiziologia creierului individului și mai multe luni (la fiecare latitudine eventual). În același timp, ceea ce concentreză lumina pe discul solar nu este neapărat psihicul unei persoane în sens solipsist sau mediul ei înconjurător, ci modul de organizare a fenomenelor întrapsihice și relațiile psihicului persoanei cu celelalte substanțe gânditoare sau conștiințe, res cogitans sau alte substanțe. Fotografiile din aeroplane la mare altitudine despre care se spune că dovedesc curbura Pământului nu sunt dovezi suficiente pentru sceptici; dimpotrivă, ele arată o bandă tulbure la orizont, ceea ce poate susține teoria mea elucubrantă, a curburii concave. O altă probă a celorlalți este observarea unui răsărit sau apus, dar eu nu am văzut ce spun ei, dimpotrivă, uneori o calotă din soare părea despărțită de linia orizontului printr-o bandă clară, ceea ce pare a susține de asemenea ideea curburii concave. Totuși, să nu uităm că, în argumentarea unei idei, simple fapte de observație neclare, nesistematizate, nu pot fi temeiuri suficiente. După cum se poate observa la prima vedere, aceste model aberant al meu pare prea simplu și infantil, ceea ce îl face să pară improbabil pentru oameni înclinați spre științificitate. O anumită rezervă de incredulitate au unii oameni datorită legăturii presupuse dintre mecanica celestă și biologie, deși biologia recunoaște aceste conexiuni și determinări. Mai degrabă există forța de inerție a omului de a recunoaște faptul că și oamenii sunt animale vii, expuse radiațiilor și cauzelor cosmice ale fenomenelor psihice sau vieții socio-culturale. Acest model al meu e ca o poveste, care se poate înscrie în cursul sincretic al mișcării New Age. E inutil să trasăm concordanța și tangența cu diverse expresii literare sau artistice în general, chiar mai înainte de Teogonia lui Hesiod. Aici sunt de amintit desigur și teoriile sincretice asupra evoluției și diferențierii spiritului uman în general. Diversele idei care au axat gândirea astronomică și geologică de-a lungul veacurilor pot fi reinterpretate – de exemplu teoria Big Bang-ului sau teoria Pangeei. Probabil că unii dintre dvs. își amintesc că mai demult se spunea că Marele Zid Chinezesc e unica construcție omenească vizibilă de pe Lună.

O schimbare de paradigmă ar însemna deci o reașezare a distincțiilor și relațiilor dintre concepte și sisteme conceptuale. Un alt mod de integrare a datelor culturale. Mișcarea soarelui de exemplu ar putea fi asemuită cu stupele indiene sau cu forma minaretului spiral al Marii Moschei din Samarra. O astfel de viziune ca a mea ar putea fi explicată prin filozofia culturii a lui Blaga, unde matricea stilistică a unui popor sau grup etnic are anumite atribute care explică formarea și menținerea sau dispariția ei, care sunt fenomene legice, necesare și legate de tipul psihologic al personalității unui purtător de semnificații culturale într-un anumit timp sau spațiu. Ne amintim de turnul Babel, așa cum e pictat de Peter Breughel cel Bătrân sau de cercurile infernului în viziunea dantescă. Sau de lună și soare ca personaje alegorice în mecanismul ceasurilor vechi astronomice medievale cu păpuși automate. În spiritul acestui model toate simbolurile par să se alinieze ca fiind evident cu același sens, deci era imposibil ca eu să nu gândesc această fabuloasă eventualitate.

urmează continuarea

(7 noiembrie 2020
În curând voi termina explicarea rătăcirilor mele intelectuale de acum câțiva ani, legate de cosmos și astronomie. Iar au intrat cei care mereu vin cu ideea că ”ai văzut? Ai văzut ce porci sunt?!” pentru a îi păcăli pe proști că eu am fost legată de idei politice ale unora, în timp ce în realitate în culisele vieții mele nu a existat nimic politic niciodată, absolut cert.
Ei spun din nou că toți politicienii, care au sprijinul proștilor de pretutindeni, au mințit despre mine și mă omoară în numele acelor minciuni hidoase.
ei spun aceleași idei că eu am fost un geniu bun și luminos, dar proștii au fost mințiți că eu aș fi întunecată, nebună și proastă, rea etc.
Alții cu ideea clasică că ei credeau că mi-au furat deja toate secretele etc.

simplul fapt că e adevărat că am fost martirizată fizic și psihic, inclusiv otrăvită, ceea ce se poate dovedi încă, îi face să creadă trei lucruri greșite, deși nimeni nu a vrut să fie cu mine deloc sau să stea de vorbă cu mine, oricât de puțin:
1. că am greșit ceva sau că aveam vreun defect, fiindcă altfel nu s-ar fi întâmplat nimic rău !
2. că eu nu aș fi eu, ci proiecția gândirii și personalității altcuiva etc. !
3. că trebuie să mă omoare ca să evite rușinea sau să mă evite fiindcă aș fi monstru sau ceva rău!

8 noiembrie 2020
Acum, înainte de a continua povestea rătăcirii mele cosmologice, notez încă o dată adevărul despre aceste zile, deși am observat că dvs. ați înțeles greșit motivele mele de a scrie adevărul și credeți niște aberații fără legătură cu ceea ce sunt eu, și eventual mă considerați nebună, deși nu am fost niciodată.
Azi am fost din nou la Gheață în Voluntari. Pe drum fiarele care mă scuipă în gând și-au arătat din nou colții. Unii spun că eu am fost și sunt un om drept, care a crescut drept în societate. Alții au intrat cu ideea că ”au reușit să îi distrugă și oasele și tot nu cedează”. Am povestit deja pe blogul meu despre cum mi s-au deformat oasele genunchiului și că au refuzat să îmi facă RMN, așa cum un medic mi-a recomandat. Și altele. Eu am întrebat din nou de ce cred ei că trebuiau să mă distrugă și să mă omoare. Ei spun că fiindcă familia mea minte în cele mai mici detalii și poporul minte de asemenea despre mine și ar fi o rușine să recunoască adevărul, deci mă omoară. Și că deci toți sunt corupți să facă răul și nedreptate etc. Dar, am spus eu, eu nu am greșit absolut nimic în cele mai mici detalii întreaga viață și nu am avut niciun defect, dar, în plus, am fost un om de valoare ca bine și frumos, însoțite de intelect bun și superior, și absolut sigur nu am fost niciodată nebună. Mereu la fel. Dacă ar fi fost adevărul, nimeni, și nici dvs., nu ar fi dorit moartea mea și v-ați fi purtat toți normal cu mine. Probabil că veți înțelege că am dreptate și am avut mereu abia când voi termina de scris blogul meu, dacă ei mă vor lăsa. Mai sunt lucruri de punctat, dar nu multe. Ei au spus atunci că m-au băgat la balamuc și că absolut toți oamenii care au fost băgați la balamuc nu sunt acceptați decât dacă sunt proști. Poate, dar eu nu știu așa ceva și e absolut cert că m-ar fi acceptat și aș fi avut dreptul la studii și muncă dacă ar fi fost adevărul despre mine. În plus au intrat din nou cu ideea că eu sunt cel mai mare martir al umanității, dar proștii încă mai cred că eu aveam vreo legătură cu politica sau că aș fi vinovată de ceva, fiindcă cei care îmi făceau rău aruncau vina asupra mea. Sau ideea corectă despre nebunia și răutatea aparent monstruoasă a mamei față de mine și modul ipocrit în care se poartă cu alții, nici eu nu știu de ce. Încă nu știu sigur dar se pare că ea e chiar ceva rău, nu doar că mă lovește ca să îi păcălească pe alții.

Acum despre ieri seară. Azi noapte m-au torturat cerebral monstruos, cutremurător. Ei au spus că mama e cea care mă f-te în mod monstruos și că i-a păcălit pe toți. Azi ea – în aparență ea – a făcut din nou să schelălăie cățeaua noastră bătrână care a fost mușcată de niște câini răi pe stradă. E posibil ca ea să facă rău câinelui intenționat, cum a părut că face rău și altor câini din viața ei, ei sugerând că așa funcționează psihic mama, lovind sistemul nervos al altora. Pe de altă parte, mama spunea că ar fi bine ca câinele să moară acum, nu pe ger, când e greu de îngropat. Eu niciodată nu am făcut răul când am atins animale sau oameni, dimpotrivă, cel puțin odinioară, am observat că eram asociată cu binele și vindecarea animalului etc. Ca și cum eu eram viață și mama moarte. Ei spun că oamenii cred că eu aș fi monstrul și de fapt mama este. Am scris zilele trecute despre faptul că mereu se făcea lumină dacă ascultam muzică clasică și eu mă simțeam mai bine de asemenea. Oricum acest lucru e numit meloterapie. Unul a spus că e ceva anormal, în timp ce norii și furtuna și cutremurele erau normale, și că nu era normal că eu aveam așa o abilitate de a le opri. Nu au dreptate și am să explic de ce. Voi scrie și ce însemna muzica pentru mine și cum. Acum voi explica doar o parte.

Oameni răi sau greșit ghidați și mințiți în legătură cu mine mă loveau în mod paranoic, adică făceau lucruri pe care ei nu le recunosc ca fiind reale, și victima e închisă la balamuc sau e considerată nebună fiindcă proștii cred că acele lucruri nu există fiindcă nu pot exista, ei fiind îndoctrinați în acest mod. Victima în plus e și singură, încât nimeni nu poate oferi mărturie că acele lucuri existau în mod real. Ei spuneau uneori că lumea știe că nebunia și delirul nu există, dar că psihiatria e un sistem punitiv și că oamenii credeau că eu sunt pedepsită, deși întâmplător nu greșisem nimic și eram și un om perfect, cum am tot spus mereu. Loviturile lor asupra mea erau incredibile, nu doar nemeritate și, prin presiunea mulțimii asupra mea și prin diverse torturi inumane, se adunau nori grei asupra mea și numai uneori venea furtuna cu fulgere multe de tot – uneori și în cursul toamnelor reci. Era tot ce făceau ei prin același mecanism prin care eu detensionam creierul cu ajutorul muzicii, numai că invers. Ei erau barbaria, eu eram un om civilizat și calm, care asculta muzică când i-era prea greu și aducea doar seninul, nu răul și violența, inclusiv pe cer, cum făceau cei răi sau proști. Despre ce mi-au făcut ei – incredibil și paranoic – am scris mare parte, dar mai am puțin de notat pe blog – de exemplu – cozile infernale de mașini pe unde mergeam eu în orice zi și la orice oră asociate cu rău cerebral deși nu aveam simptome psihice, cum ar fi delirul legat de situație sau interpretări greșite sau agresivitate sau reacții nervoase sau idei preconcepute etc. Sau mulțimea agresivă de foarte multe ori pe strada mea în oraș, vorbele lor directe cu voce tare, oribile și absurde, grupurile de tineri greșit ghidate mulți ani, comportamentul bizar al vecinilor, otrava nemeritată, torturile continue cu zgomote, evidente și clar direcționate asupra mea, izolarea mea forțată peste 36 de ani, comportamentul foarte agresiv al mamei etc. Toate acestea au fost și încă mai sunt reale, în mod constant, zi de zi aproape, din 1984. Ele s-au datorat, cum spun și ei, minciunilor despre mine și ar fi dispărut dacă ar fi fost adevărul. Există adevăruri frumoase și bune, chiar mai rudimentare, care înseamnă ceva și pentru oamenii mai proști și ei nu m-ar fi omorât dacă era adevărul curat despre mine și pentru ei. Între timp eu nu am făcut nici cel mai mic rău, veți înțelege poate mai încolo. În plus, eu am ascultat muzica clasică curat și inocent, ca un copil, fără să știu că are un asemenea efect - și pe mine m-a surprins - și chiar și ei spuneau că eu reprezint civilizația și cei care mă persecută și mă împilează sunt barbaria. Am ascultat cum voi mai povesti pe larg, fără să fac 2 lucruri deodată - aproape mereu nimic în afară de muzică, normal că fără gânduri și fără imaginație.

Azi au intrat și cu ideea lor paranoică veche că toți o vor pe mama și de aceea trebuie să mă omoare pe mine. Probabil că proștii cred că eu am fost sursa acestui gen de delir, când eu pur și simplu eram prea inteligentă ca să creez idei paranoice și nu aveam niciun interes. Oricum, cum am explicat, mama și cu mine aveam structuri psihice de naturi diferite și nu se poate ca ea să îmi ia locul sau eu să iau locul ei în mod sigur, cel puțin nu acum.
Am omis să scriu despre modul paranoic în care a reacționat mai demult mama la muzica mea clasică - într-o noapte a venit și a urlat că nu e corect să fac lucruri de acest gen - adică să ascult muzică clasică - cu ideea că mă luam la luptă cu ea, că chipurile ascultam ca să o lovesc! Eu am ascultat muzică numai ca autoapărare, niciodată nu am făcut sau gândit răul. Ea îmi aprinde televizorul ei la emisiuni despre politică, și noaptea chiar, uneori, doarme cu el aprins și cu volumul mare. Ea mi-a smuls CD playerul din priză cu furie și năduf. Un detaliu insignifiant e că ei spun că proștii cred că eu îmi merit soarta, dar, în realitate, eu sunt exact opusul a ceea ce cred ei, deci, coform criteriilor lor, nu îmi merit soarta.)

Continuare text:

În prelungirea teoriilor opticii geometrice care explică cum se formează imaginile într-un sistem complex cu mai multe lentile, dar noi fiind părți componente ale acestui sistem, putem menționa sistemul filozofic al lui Platon, cu faimosul mit la peșterii și oamenii amăgiți de ecranul pe care îl privesc și cu demiurgul său, care transformă haosul în ordine, anume cosmos, prin imitarea unor modele imuabile, deci prin copierea unor matrițe preexistente. Așadar revenim la originea și rolul cuvintelor gen cosmos (care înseamnă ordine) sau haos, fiindcă trăim într-un mediu cu o grefă neurolingvistică și lumea nu poate fi cunoscută deplin fără acest altoi al limbii vorbite și scrise, parte din duala natură umană, la fel cum lumina poate fi explicată prin două teorii complementare – teoria ondulatorie și teoria corpusculară. Dar, în secolul trecut, fizica s-a înscris în orientarea anti-realistă prin fizicieni precum Niels Bohr și Werner Heisenberg. În mecaninca cuantică actul d ea observa realitatea modifică realitatea însăși. Antirealismul științific presupune asumpția că entitățile care nu pot fi observate de om prin simțurile proprii – cum ar fi electronii sau genele – reprezintă o non-realitate. Asemenea atitudine am avut și eu gândindu-mă că diverse fenomene celeste, inobservabile cu ochiul liber, devin reale doar prin observarea cu instrumente performante, la fel cum s-ar folosi un microscop extrem de sofisticat. În 1930 era descoperită a noua planetă a sistemului solar – Pluto și ea își pierde statutul de planetă abia în 2006, fiind redefinită drept planetă pitică. În ordinea faptelor care invită la scepticism în ce privește astronomia popularizată pentru masele largi ale populației, ar fi de notat că Jules Verne a publicat ”O călătorie spre centrul Pământului” în 1864 și oamenii de știință au stabilit numărul, compoziția și grosimea straturilor concentrice care alcătuiesc sfera terestră, deci fapte fantastic de frumoase, dar greu de crezut, mai ales de către oameni înclinați spre scepticism. Asemenea calculelor care au greșit în ce privește planeta Pluto, dar au stabilit numărul de ani lumină care ne despart de diverse corpuri celeste. Un alt semn de întrebare se pune în legătură cu natura duală a luminii, stabilită prin teoria electromagnetică (în acord cu erezia mea terestră) și corpusculară a luminii. Poate este nevoie în primul rând de o teorie asupra originii luminii, deci de un fundament ontologic al existenței luminii.

În definitiv, puteți spune, aceste text e o meditație asupra felului meu personal de a gândi, un fel de pagină de jurnal. Datorită condiției mele sociale, aceste rânduri pot fi încadrate în mulțimea extinsă a elucubrațiilor unor nebuni, de care nimeni nu se sinchisește. Un fel de Don Quixote în negativ, adică inversul persoanei credule și vrăjite de cărți a binecunoscutului hidalgo. Cu toții știm că noii don Quixote sunt opusul celui original. Explicarea pe care o încerc pare a fi sofistică și pe alocuri sofisticată. Este de fapt o pre-legere către înțelegere.

Un ultim lucru pe care îl voi nota e semnificația morală și afectivă pentru mine a acestui model fantezist. La prima vedere pare un model opac, sursă de emoții negative sau născut din emoții negative și reacționar, retrograd. După ce mi-a venit această idee ciudată legată de astfel de lume mi-am dat seama că pare doar ceva rău, fiindcă noi suntem obișnuiți cu o viziune deschisă, care oferă iluzia libertății și eventualei explorări și colonizări (un termen din știința popularizată) a spațiului cosmic. Modelul invers ar părea o închisoare și limitare a condiției umane, a omului mândru și dornic de experimente noi și aventură, în general membru al numitei culturi occidentale. Dar pericolul vântului cosmic, radiațiilor și meteoriților dintre stele și planete, cu o atmosferă terestră doar ca protecție, mie mi se părea o imagine și mai terifiantă. Omul are întotdeauna nevoia să își facă o casă, nu doarme sub cerul liber nici în condiții optime, ci în corturi sau colibe. Cât despre dorința de aventură – să nu mai spunem: este absurd să vrei mai mult decât ai, când de fapt planeta este mare, doar că omul circulă cu viteză mare la suprafața ei, dar fără să observe toate cele care sunt – infinite posibilități de combinare a factorilor materiali și psihici din lumea noastră comună. Acest gen de comuniune – oricum existentă între oameni – de data aceasta creată de spațiul sferic comun, conduce la ideea responsabilității comune și asumării responsabilității. O lume mai pașnică și mai bună pentru toți, o lume în care fiece colțișor și fiece om e respectat și acceptat pentru ceea ce este. O lume în care nu distrugem în mod iresponsabil și cercetăm lucrurile cu mirare, iubire și respect. Unde nu plecăm în aventuri inutile și fără a avea nevoie de ceva și nici date suficiente cunoscute. O lume cu infinite posibilități de cunoaștere totuși, prilej pentru acțiune și sentimente frumoase.

Așa am simțit eu că ar fi fost dacă lumea era invers. Dar, până una-alta, avem deja o lume frumoasă și poate că tot acest model al meu e doar o metaforă creată de un suflet trist și obosit. Lumea în care suntem poate fi și ea o lume a tuturor posibilităților și a asumării responsabilității în forma în care este și putem să fim oricum emoționați de frumusețea și prețuirea ei ca atare, fără orgoliu de conchistadori sau supermeni. Cu mintea deschisă pentru spațiul deschis, cu respect pentru natură și pentru strămoșii arhaici, care au descoperit forme geometrice precum cercul, pătratul, triunghiul cu mult timp în urmă, folosindu-le în construcții și alte îndeletniciri. Ori poate Dumnezeu însuși s-a deghizat sub chip de om și ne-a arătat calea cea bună.

Seara de 9 noiembrie 2020
Iar au intrat cu ideea că i-au păcălit pe toți - toți ce? - cu ideea că totul e invers decât am spus eu, în timp ce eu sunt omorâtă cu adevărat, fără nicio șansă și nici cea mai mică greșeală toată viața.
Azi am vrut să intru la biserică - era trist - o troiță pentru revoluția din 89 cu un steag rupt și unul întreg și un vultur negru sau pasăre de pradă neagră peste poartă și inscripția Nimic fără Dumnezeu, care a fost utilizată de familia regală de Hohenzollern-Sigmaringen. Decorația a fost instituită în 2009 de regele Mihai I. Poarta era încuiată, dar voi mai merge - preotul fusese în concediu și acum este în 2 zile ale săptămânii la cancelarie câteva ore - oricum nu mai pot îndura izolarea, sunt aproape 36 de ani și jumătate și m-aș bucura enorm să aud măcar un glas de om, cât de puțin.
Mâine sper că voi putea să continuu povestirea despre internet în viața mea ca să pot termina și blogul de memorii și să îl mai trimit.

Unii dintre cei care intră peste mintea mea îi imită pe verii mei Cosmin și Irina. Cel care o imita pe Irina spunea că ”nimeni nu vrea adevărul, Cristina, toți vor să mori în tăcere” - adică vor să spună că vor să mă omoare, să mă otrăvească eventual în continuare. Cel care îl imita pe Cosmin spunea ceva azi despre faptul că nu am avut nicio greșeală și nu am înțeles că oamenii chiar cred răul despre mine, fiindcă așa li s-a spus - deși am fost mereu singură, doar cu mama care oricum nu vorbește cu mine și e rea, cu câteva mici excepții, pe timp foarte scurt.

Ei spun că toată lumea m-a f-t în draci pe mine și că eu sunt cel mai nevinovat om din lume și ei se tem să nu ajungă de râsul lumii.
Oamenii cred o chestie hidoasă - că tu ai influențat lumea în rău și tu de fapt ai influențat doar în bine. ??? Cine să creadă răul?
ei spun mereu că unii mi-au făcut mie atât de mult rău și au îndobitocit întreaga omenire în așa fel încât nimeni nu mai crede adevărul
Azi fenomene digestive rele de tot- unii spun că trebuie să mor și că ei nu vor să mă trateze omenește ca pe alți bolnavi de cancer de exemplu
medicii nu au vrut să mă trateze și mint de atâția ani, am cerut de mult ajutorul peste tot și mint și refuză, exact cum am povestit

Nu știu sigur, dar s-ar putea să fi fost otrăvită mai tare azi - ei spun că toți mă urăsc, ceea ce nu e posibil, nu am greșit nimic și am fost singură mereu.
greață puternică, durere de cap, de burtă - colonul, etc. etc. de câteva ore după masă

ora 1 și 30 noaptea, 10 noi.2020
Păcat că m-au otrăvit... mai rău ca de obicei
încă greață puternică, amețeală destul de puternică, dureri de dinți, usturime la rădăcina scalpului (am făcut baie azi și apa noastră e tot otrăvită probabil, mama se spală pe cap în oraș) , limba greoaie și ustură puțin, dureri de ochi.

azi, 10 noiembrie 2020
m-am trezit, la ora 1 după masa, după răul de azi noapte, când am avut eructații până la 2 noaptea cel puțin. Acum e mai bine.
Nu mai mănânc, nu mai vorbesc, nu mai scriu azi cum am intenționat, poate mâine.
Ei spun că toți proștii credeau că e vorba de pi... și pu... și de fapt e vorba de creier. ?? vorba...?

ei spun din nou că buba e că oamenii vor să mor și mă otrăvesc fiindcă ei cred că eu sunt ceva rău și de fapt am fost mereu ceva bun și normal, dar nu am avut nicio posibilitate să dovedesc, fiind izolată și torturată și închisă întreaga viață, zi de zi
Ei mai spun că oamenii (și familia mea) au inventat despre mine minciuni fără nicio legătură cu realitatea și de aceea proștii chiar cred că eu eram ceva rău

întrebarea pe care o pun e de ce cred proștii că nu poate exista mamă monstruoasă, care să își omoare monstruos copilul nevinovat, dar ei cred totuși că se poate invers, să existe copil monstruos și nebun care să facă rău mamei sau să mintă
eu cred că una dintre consecințele acestui mod defectuos de gândire, și totodată cauză ulterior, este invenția psihiatrilor și psihologilor despre complexe materne ale copiilor, bastarzilor (cum auzeam la televizor de curând), schizofrenilor etc. Evident sunt invenții, iar invers nu există. Unii semidocți pleacă de la ideea a priori că teoriile acelea reprezintă ceva din realitate și lovesc viața oamenilor buni și nevinovați.
Ei spun că nu există absolut niciun motiv ca eu să fiu omorâtă, dar proștii toți au fost mințiți despre mine.

Alții spun din nou că oamenii au fost mințiți că aș avea legătură cu vreo forță politică și că acum e pe cale să apară adevărul la iveală - că nu am avut legătură cu nimic politic, nici cu România - și de aceea ei toți se grăbesc să mă otrăvească la repezeală. ??!
Și acum mi-e greață și râgâi. Dacă Dumnezeu mă va lăsa să termin blogul și să trimit adevărul peste tot, desigur veți înțelege că am avut mereu dreptate. Era mai bine, cum am spus de atâtea ori, să fie adevărul mai demult, fiindcă absolut sigur ar fi fost dreptatea, adică aș fi avut dreptul la muncă și la studii și absolut sigur aș fi dovedit totul prin muncă și/sau creație intelectuală și nu aș fi fost singură și nu m-ar fi otrăvit deloc. Aceste drepturi mi-au fost luate absolut sigur și medicul de familie și psihologi și psihiatri așa au spus și așa au acționat, refuzând să îmi dea adeverința necesară pentru muncă, deși eram capabilă de muncă și eram un om foarte bun și inteligent, care ar fi fost util și respectat și iubit în mod sigur în câțiva ani de la angajare - veți înțelege că am dreptate și am avut mereu când voi termina blogul, dacă mă vor lăsa.

Oamenii cred o chestie total imposibilă - ei cred că tu îi chinuiești pe ei și în realitate tu ești cea chinuită.

Azi au inventat că toți au mințit despre mine, inclusiv papa. ??!!
Vă spun încă o dată adevărul - am fost monstruos, monstruos masacrată încontinuu încă din 1984. Mult mai mult decât tot ce am scris. Dar evident nu eram narcisică sau nebună sau egoistă etc.
Evident am fost perfecțiunea - foarte mult bine, profundă înțelepciune, bunătate perfectă etc. Evident izolată cu forța, nimeni nu avea cum să mintă. Evident torturată, batjocorită și respinsă exact cum am povestit. Dacă nu m-ar fi otrăvit, aș fi dovedit absolut cert prin creație intelectuală - imensitate de bine și frumos era tot sufletul meu, dar eram și capabilă, niciodată nu am fost vorbe goale.
Acum iar mi-au amorțit degetele. Vă reamintesc că apa e probabil otrăvită, deșii unii cred că săpunul poate fi. Acum nu mai știu nici eu sigur. E inuman cum mă omoară și nici nu era necesar, de la început. 36 de ani și ceva de izolare forțată, fiind om normal și acum... și restul torturii.
repet, pe blogul meu e adevărul întreg, dar e scris ca fapte clare și nu am arătat desigur tot ce am suferit - adică și gândurile sau sentimentele mele și multe necazuri mărunte- ar fi durat prea mult
iar dacă aș fi scris totul - adică toate sensurile și înțelesurile, inclusiv psihologice, filozofice etc., ar fi durat poate 1000 de ani, deci nu se putea.

A început din nou durerea de măsea. Deși am bani puțini, știu că trebuia să merg la dentist... dar și ieri, și în multe alte dăți m-au otrăvit și răul s-a accentuat monstruos și sunt singură tot din 84 în afară de doar câteva excepții, dacă era adevărul m-ar fi acceptat și nu mi-ar fi fost frică să merg la dentist - ei zic că toți oamenii vor să mor fiindcă sunt proști, numai din cauza unor minciuni despre mine, fără niciun motiv real.
Am primit o cerere de prietenie pe facebook iar de la un necunoscut, din Cluj, el find născut în 1975 și absolvent de filozofie - i-am scris pe messenger normal și omenește, dar nu mi-a răspuns, așa că va trebui să șterg cererea lui. Absolut totdeauna am fost un om normal și bun.
am scris așa:
bună seara
cu ce ocazie am onoarea cererii de prietenie?
ce avem noi în comun?
mulțumesc oricum pentru semnul de viață

Mama iar vorbește la telefon... Acum văd că el a șters el sau rețeaua cererea de prietenie, deci nu mai e nevoie să o șterg eu. Când mama vorbește la telefon, mi-e tare rău și amețeală. Au intrat din nou cu minciuni că aș fi scroafă...

ei spun că acceptarea mea ar fi însemnat rezolvarea (tuturor) problemelor lor
apoi din nou că adevărul despre mine exact invers decât cred oamenii, și numai de aceea vor să mor

”tu ești un om despre care puterea politică minte sau a mințit”
nu mi-au mai spus asta - cum adică putere politică și de ce să mintă despre mine?

Ei spun că puterea (?) minte încele mai mici detalii despre mine, iar eu am spus adevărul în cele mai mici detalii - cum adică mint despre mine?
ei spun că ”vor distrugere totală”, deci mint din nou - fiindcă distrugerea mea nu va duce la distrugerea vreunei puteri politice iar lăsarea mea în viață de asemenea nu distrugea nimic - singurul lucru pe care îl fac ei e distrugerea unui suflet și unei minți foarte frumoase și a creației mele intelectuale, care de fapt putea să fie la o vârstă mai tânără, acum e cam târziu, dar nu trebuie să mă omoare
Încă o dată un lucru trebuie să fie foarte clar, fiindcă ei spun prea multe minciuni:
e adevărat că am început să percep telepatic vorbele extrem de monstruoase ale unora abia după 34 de ani și jumătate. totuși, ceea ce contează e că eu încă pot să izgonesc acele vorbe prin tăcere (inclusiv suspendarea scrisului), post, muzică, activitate manuală fără gândire dificilă, contemplare profundă etc.
În plus e important de reținut că niciodată nu am fost influențată în comportament de gândurile lor rostite peste mintea mea - decât eventual de cele din subconștient și prin urmare nu am vorbit sau scris niciodată ce spun gândurile altora și nu m-am comportat niciodată cum ar vrea alții