Iarăși vreau să notez o parte din ideile care plutesc în mintea mea de la ei. Spun adevărul din nou: Aceste idei sînt ale lor, dar o parte din ele sînt adevărul curat. Din fericire sau nu, ele acum m-au părăsit - aceste idei sînt foarte rare, chiar dacă vi se pare că sînt multe, așa cum le adun laolaltă. Oamenii au dreptul să gîndească, nu? Adică ei. Și eu am dreptul să gîndesc și eu. Deși aceste idei s-au rarefiat extrem, voi și lumea nu mă acceptați totuși nici acum, cînd încă nu e prea tîrziu. Spre deosebire de ei, eu am gîndit mereu corect, adică gîndirea mea a fost mereu perfectă și nu a avut nimic anormal sau patologic. Chiar ei au recunoscut. S-ar putea ca unii dintre dvs. să gîndească ideea că eu nu am fost acceptată fiindcă ei intrau cu idei peste mintea mea. E doar un fals pretext, o falsă justificare. Aceste idei sînt doar consecința și marca respingerii mele din societate. În realitate eu puteam fi acceptată, nu ar fi fost nicio problemă de gîndire și nici de afectivitate sau comportament al meu. Eu am gîndit mereu binele în zadar și am fost de fapt ce e bun și fericirea și pentru mine și pentru alții. Nu m-ar fi împiedicat ideile lor în ceea ce e bun în viață. Nu mai explic tot.
Noaptea trecută au venit mai aproape sexual de mine de la doistanță și unul m-a împuns în cord cu vorbele ”Mi-a șoptit o viorea/ c-ai să-mi dai inima ta/ Trurli, dragă”, amintindu-mi de cîntecul vechi, știut de la bunica care m-a crescut și care era bolnavă de inimă. E urît fiindcă sugerează că mă cred pe mine Truli, cum spunea fratele mamei în derîdere - ce, ești Truli?! Așa era vorba despre nebuni chipurile. Fratele tatei, fiul bunicii care m-a crescut, a venit la mine la spitalul de psihiatrie o singură dată după ce mi-am pierdut piciorul, și la radio tocmai puseseră acest cîntec în 1999 și el a zis cu nervozitate ”Închide-l dracu” , deci o tristă amintire pentru mine, legată de inimă și probleme cardiace și copilărie etc. Plus podul peste munții Carpați așa cum a fost - cei doi unchi și multe alte conexiuni. Azi din nou m-au luat în răspăr cu versurile din Podul de piatră s-a dărîmat... Au fost multe ”poduri” în viața mea, în spațiu, în timp, în biologic și anorganic, am înțeles și astea toate de mult, mult timp pentru o viață de om (doar de vreo 12 ani adevărul întreg, dar altele mai de mult)
Ați auzit poate de ideea de ”paranoia”. Unii dintre dvs poate credeți că eu eram paranoică (adică pe lîngă gîndire) fiindcă aveam gîndire independentă și chipurile gîndirea oficială, unificatoare, era pe altă lungime de undă, dată de creierul unei alte persoane, nu de mine, și că pe mine trebuiau să mă închidă fiindcă deranjam chipurile funcționarea sinergică a gîndirii populației muncitoare, fiindu-mi proprii un alt ritm și alte tipuri de unde alfa și delta, cu alte amplitudini etc. Cunosc teoria gîndirii unice, mulți încă mai cred asta, mulți afirmă că gîndirea nu poate fi decît unică fiindcă așa e logic (vezi diagrama cu sursa și periferia, care nu poate fi gîndită cu mai multe surse, așa se pare) dar totuși o pot demonta prin fapte și dovezi clare, care arată clar că nu era nevoie să mă omoare și că e tot un fals pretext. Că m-au abuzat concret, direct. Normal că am fost perfectă și normal că au făcut mereu mult rău clar, obiectiv, inuman, inutil, repet abominabil și crud dovedibil, nu doar prin ideile lor sau F_t.
Alții zic că eu sînt gîndirea aia unică și nimeni nu mă vrea și nimeni nu m-a vrut niciodată. Pentru ei nu contează conținutul bun și frumos și inteligent al gîndirii mele, ci doar caracterul ei fiziologic. Ei zic că eu sînt singura ”chestie” care nu poate fi schimbată de cînd mă nasc și că oamenii mereu vor să mă schimbe și să mă distrugă. Și ei recunosc că oamenii au fost proști să îmi facă răul, cînd eram ceva bun, și că ar fi trebuit să mă sprijine în ceea ce eram și puteam fi tot mai mult sau puteam susține constant. Era ceva într-adevăr frumos și bun. Nu, niciun fel de egocentrism etc. Este adevărat că ei aruncă minciună și ură asupra mea, în mod real, din 1984, dar eu nu m-am schimbat. Au fost și încă mai sînt multe, foarte multe lucruri bune și inteligente, dar ei refuză totul. Ei zic că oamenii fac mereu la fel.
Aseară ziceau că acum ”vor din nou să o f_tă toți și apoi să o...(omoare) și apoi nimeni să nu mai reaprindă flacăra. Îți dai seama ce proști sînt?” Eu îmi dau seama, dar ei nu.
”Tu ai trecut de zeci de ori prin asta și ei nici acum nu au înțeles”
”Confrații mei sînt extrem de proști,ei au înțeles doar că creierul tău e ceva mîncat, dar nu au înțeles și că...”
”trebuiau să te accepte ca om, nu doar ca creier de mîncat de ei”
”Noi la început nu înțelesesem totul”
”Tu ești centrul lumii și proștii cred că tu ești periferia”
”La sfîrșit rămîi mereu numai tu”
Unii dintre ei sînt profeți care consideră că ”de data” asta m-au chinuit prea tare. Parcă spuneau că ei știu că au fost 40-50 la fel înaintea mea (?) Unii dintre ei sînt cu adevărat spirite nemuritoare, nu mai explic. Unii recunosc că nu am greșit nimic și spun că eu am fost cel mai înalt spirit feminin care a existat (?) Ei spun că următoarea nu va mai reuși și că va greși mult și că oamenii se vor chinui să refacă chestia încontinuu și nu vor reuși.Că vor mai fi numai încă trei (sau două, nu mai țin minte) după mine și apoi omenirea va pieri, cum merită să piară. Alții spun că după mine va fi război.
”Împotriva acestei femei nu poate crește nimic în societate. Ea a înțeles totul și a fost numai ce e bun și a acceptat totul.”
”e din cauză că porcii nu vor să își calce pe coadă”
Ce stupid, mă gîndesc eu acum, ce clar era cum am fost mereu și ei doar loveau real în ceva evident bun și nevinovat - înțelegeți oare? - cu idei care erau doar elucubrații complexe că trebuiau să scape de mine etc. Oare înțelegeți acest lucru simplu? Ei spun că nu aveți cum, datorită îndobitocirii.
”Pe tine te-au distrus complet” - e pretextul lor în acest moment, dar a fost de mulți ani aceeași idee, deci nu eram încă distrusă complet.
oricum, ați văzut și din desenele ”underground” de pe ziduri, de atîția ani, porcii au coada scurtă și îmbîrligată.
Voi continua în postarea următoare.
"e inabordabilă”. Ei spun de mai mulți ani că eu sînt inabordabilă, fiindcă oamenii care sînt foarte sus pe scara socială și cei de foarte jos, precum sînt eu, nu pot fi abordați. Ei spun că eu sînt cel mai jos cu putință.
”Tu ești o adevărată doamnă și ei cred că tu ești idioată/proastă etc”
”Prea multe scroafe au fost tratate drept doamne”
”Tu ești singura doamnă pămînteană și ceilalți toți te-au mîncat”
”Ei credeau că ea era Evita și ea de fapt era..” Ce?
”Tu ești singurul geniu feminin, ei sînt genii masculine”
”Numai geniul feminin e purtătorul Spiritului”
”Tu nici acum nu înțelegi? Ei au aruncat toți răul asupra ta ca să se poată ei ridica în societate”
Azi am avut noroc că era un cerșetor cam obraznic și el în fața supermarketului, dar am avut 1 leu și am putut să stau un pic de vorbă cu el. Ceea ce oamenii nu cred și nu înțeleg e că astfel de momente de bucurie de fapt au fost foarte rare în viața mea și că de peste 34 de ani nu am avut aproape nicio șansă în viață și absolut niciuna după moartea tatei acum peste 13 ani. Ei nu au cum să înțeleagă că omul normal nu poate rezista izolat timp de decenii. Încă sînt om normal și inteligent.
În magazin era mare abundență de mărfuri și ei ziceau că au înțeles totul că e vorba de oameni îmbuibați și foarte răi. Vă amintiți desigur poezia lui Barbu
s-a-mbuibat/ și s-a dus/ceasul rău/ceasul tău/domniță Hus
Din nou au zis că oamenii cred că bunăstarea lor e din cauza minciunilor despre mine.
Apoi din nou ”Îți dai seama ce-ar însemna să recunoaștem adevărul?” Mă chinuiesc mereu cu ideea asta.
”Tu nu vezi cum te tratează toți?” ”Ei văd altceva în tine” E adevărat, și pe internet au făcut la fel. Mereu mă văd copil la grădiniță, cel puțin din 84. Și ceva rău, e adevărat și eu de fapt eram matură din 84, dar poate răul aruncat asupra mea îi face să mă vadă proastă în mod ilogic, deși nimeni nu a vorbit cu mine o viață.
”Ei credeau că tu ești sursa răului, îți dai seama ce au simțit cînd au înțeles că tu ești sursa binelui?”
”Noi le-am arătat adevărul de mii de ori și ei nu au înțeles”
”Ei nu cred în tine”
”Tu încă nu ai înțeles că pentru ceilalți se poate totul și pentru tine nimic” Nu e adevărat, am înțeles că numai așa a fost - dar am gîndit numai binele și mai ales pentru ceilalți, mereu către exterior, și ei tot nu m-au acceptat și m-au lovit continuu. Am fost cu adevărat altruistă și darnică, dar mi-au refuzat mereu minimul necesar. Vreau să spun că binele dăruit de mine nu s-a întors la mine deloc, a fost doar pace, dar și nu pentru mine, că toți mint și refuză tot ce sînt, și de fapt era o chestiune de viață și moarte. De-a lungul vieții mele chinuite, ei au avut exact ideile mele bune sau frumoase, dar s-au înfruptat din tot și au degenerat complet.
”Watch your step” Ei spun că și unii în limba engleză au făcut la fel și au aruncat răul și minciuna asupra mea.
”O să distrugă totul” Ăștia sînt mereu - ”Ei credeau că tu ești distrugerea, și tu erai de fapt creația/stîlpul lumii/un om foarte calm.”
”Îmi pare rău, dar nu se MAI poate face nimic” Ăștia de mulți ani au această idee.
vecinul de sus a tot bubuit și tărîit și zilele astea, cum face mereu. Aparent el a avut mai multe serii de copii, dar prefer să nu vorbesc despre asta, pot părea delirantă - eu stau în blocul ăsta de peste 12 ani și cel puțin de 10 copiii lui mă bombardează cu zgomot, nu știu cînd am notat și datat prima oară, oricum acum mai mulți ani, poate mai sînt unii în viață dintre cei care știau acum 10 ani, dar mă îndoiesc. ieri înjura, nu știu sigur dacă el, sau unul din afara blocului:
”Morții mă-sii. Băga-mi-aș pu.. în mă-sa” ”Îți dai seama ce crede ăla” spune altul.
”Nu ea vă mănîncă, ea e cea mîncată. Toate chestiile sînt create din creierul ei”. E oricum la mintea cocoșului că oamenii inteligenți, mai ales femeile, sînt ei mîncați, nu au cum să îi mănînce ei pe alții. Eu, de exemplu, ce aș putea mînca din voi, cei care reflectați idei sau lucruri din viața mea sau idei poetice sau altele pe care oricum le-am înțeles singură? Părticele din viața mea. Fiindcă am îmbătrînit, știu, și am înțeles mult, poate aproape tot ce puteam înțe-lege eu însămi. Foarte rar altceva...Și mi se refuză de fapt drepturile intelectuale de mult.
”Tu ai fost cea mai bună studentă și cel mai bun om, dar noi nu putem recunoaște adevărul, tu trebuie să te sinucizi.”
”De data asta medicii și psihologii sînt de vină”
Bine, dar de ce nu m-au putut accepta pur și simplu, fără recunoașterea adevărului? Nu aveau nicio probă că eram nebună. Nu m-au acceptat de fapt deloc. ”Au fabricat probe. Nu poți fi acceptată deloc și de nimeni, fiindcă simplul fapt că ei au mințit despre tine te exclude din societate” ??
”Oamenilor li s-au spus încontinuu minciuni despre tine”
”Tu mori fiindcă oamenii visau că tu...”?? Mulți mă atacă mereu cu propoziții incomplete, ca să creadă proștii ceva rău, să arunce nebunii asupra mea.
”Și încă nu s-a dat pe brazdă?” EI spun că prin datul pe brazdă ei înțeleg să devin proastă, să nu mai am conștiință și memorie.
”Nu pot să o termine” Ăștia au fost mereu. Nu toți știu că a termina sau aranja înseamnă a omorî de fapt, nu operație pe creier. I-au îndobitocit, ei folosesc multe cuvinte fără să le cunoască înțelesul. Și schizofrenie sau psihoză etc. Unchiul meu dni Ardeal și el spunea față de mine, referitor la mine, crezînd poate sincer că sînt nebună ”Și nu pot s-o gate?” ”N-au gătat-o?”
”Vecinii și familia ta nu vor să recunoască adevărul și de aia tu mori” ??!!
”Mecanismul constă în faptul că lor li se spală mereu creierul legat de ceea ce tu ții minte”
”Ăștia nu au dreptate”
”Și de ce nu pot să o omoare?”
”Tu mereu ai fost la fel și ei mereu au avut obsesia să te bage la balamuc”
”Tu NICIODATĂ nu ai fost nimic, tu întotdeauna ai fost tăiată și aruncată la cîini”
”El e hidos, Cristina ”
”Bine, dar e hidos. Hi-dos!”
Veți spune poate că eu sînt nebună acum de ziua națională, vorbind despre mizeriile umilei mele vieți. Nu am fost niciodată egoistă sau paranoică și mereu am fost orientată spre exterior, chiar dacă ei mă scuipă mereu. Nu am fost acceptată deloc din 84, dar am fost un cetățean bun și inteligent. De multe ori am spus La mulți ani! și foarte rar mi s-a spus mie. Voi continua în postarea următoare cu încă vreo cîteva vorbe de mizerie adevărate. Ei spun că oamenii cred sau că ei chiar sînt morți și nimeni nu îi crede pe ei.(??)
”Bine, dar de ce? De ce au făcut așa ceva?” Ăștia nu mă lasă în pace deloc, vin mereu cu aceeași idee. Oare vedeți cît e de stupid? Ei de fapt lovesc în mine la adăpostul curiozității mimate amestecată cu revoltă. Nu mai detailez. Ei par să fie nebuni care cred că toate lucrurile musai au un rost și că acel rost e mereu pe mîini bune, știu ei ale cui, dar eu chipurile nu știu. Poate se gîndesc la guvernarea politică, nu știu, fiindcă ei de fapt nu îmi pun întrebări țintite și clare, nu se prezintă și nu îmi spun pe nume etc. Deci tot răi sînt. Dacă ei îmi vor spune de ce omul are 5 degete la o mînă - ceea ce e mult mai interesant, atunci o să le spun și eu de ce un bărbat, semănînd clar cu Dumnezeu din capela sixtină, a ieșit pe stradă în calea mea împreună cu un bărbat semănînd leit cu răposatul Florian Pittiș, nu foarte demult, furioși nevoie mare. Și desigur, eu, numită ”înger” de ei de multe ori, am în familie neam de Sarafini sau Serafimi după numele lor vechi, cum e firesc, schimbat în Popa. (Sper că ați înțeles că rostul omului e legat și de nume și prenume, și chiar și al meu, nu doar al dvs., care vedeți paiul din ochii mei.) Este frumos să te gîndești că un prunc care gîngurește își suge degetul mare, asta pare a fi clar pentru orice om inteligent și pentru mine, dar nu știu, recunosc, de ce sînt exact 5 degete și nu 6 sau 4.
”Și-au bătut joc de o lume întreagă” Cine? Nimeni, decît ei înșiși poate și cei care m-au maltratat și respins.
”De tine și-au bătut joc toți” ??!! Aproape niciodată, a fost vorba de lucruri foarte crude, obiective și reale. Doar foarte puțin pe facebook.
Este adevărat, uneori am glumit din cauza suferinței, dar în general am fost un om foarte serios. Nu mi-am bătut joc de nimeni niciodată. Decît că am fost uneori, mai mult în tinerețe, autoironică, și asta nu le-a plăcut.
”Nu pot s-o închidă” Ăștia vin cu delirul lor că trebuie să îmi închidă delirul meu format din problemele psihice ale altora, adică aceia care vin cu idei peste mintea mea. Dar pe cine întreabă ei? Vedeți discordanța logică? Ei chipurile vorbesc între ei telepatic, dar mă consideră pe mine nebună, numai fiindcă m-au închis la balamuc și fiindcă am fost săracă și izolată. Poate ei avansează ideea că eu sînt nebună fiindcă ei se adresează altcuiva (telepatic?) și eu de fapt interceptez ideea lor care se adresa altcuiva, poate direct. Nu știu nici eu ce logică umblă în mintea lor. Sînt răi. De ce dracu vorbesc despre mine, cînd nici nu știu cum sînt eu? Acum de-abia am înțeles. Vor să îi convingă pe unii să mă închidă la balamuc. M-au închis în 2007, apoi m-au lăsat pînă în 2016, și acum iar i-a apucat. Rîndul trecut a fost tot otravă rea.
desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge
joi, 29 noiembrie 2018
miercuri, 28 noiembrie 2018
25 noiembrie
ei te-au torturat și chinuit și respins fiindcă sperau ca fetele rele să te depășească. Ei mereu cred că răul e mai puternic decît binele” ”Ei mereu aleg răul”
Ce aberație grețoasă au inventat iar! În plus, e și ilogic, dacă ei credeau că răul e mai puternic decît binele, atunci de ce m-au izolat și torturat și otrăvit groaznic, plus toată persecuția în fața adevărului curat și chiar frumuseții mari de suflet și caracter, pe care nici nu m-au lăsat s-o scriu măcar pe scurt în ce mai aveam de scris pe blogul meu?? oricum era evident cum eram - vă mai amintiți după revoluție avertismentul teatral ”au pus cătușe florilor”? Etc.
azi iar mi-au spus că povestea vieții mele e extrem de tristă, ceva gen ”fetița cu chibrituri” dar totuși încă sînt în viață - asta se pare că nu contează, da, pentru nimeni, e adevărat. Cînd eram copil, acea poveste era una dintre cele pe care ei insistau. Lucrurile nu s-au întîmplat fiindcă ei urzeau, ele au fost și sînt reale, din alte cauze. Este adevărat că am trecut în mod real, nu psihic, nu nebună, prin foarte multe, oarecum de fapt toate poveștile din cărți și muzică și teatru, dar încă mă miră că unii nu văd că, pe lîngă faptul că am înțeles de foarte mult timp asta, încă trăiesc, că am fost mereu vie și normală și om, nu supraom, cu sufletul imens și foarte frumos, dar normal...
”toți mint și procurorul minte ” Au inventat în ultimii ani că eu am fost judecată și condamnată in absentia pentru o crimă pe care nu am comis-o eu. Nu mai explic ce nebuni sînt. Nu au vrut să îmi spună ce crimă.
”totul e din cauza intelectului ei supradimensionat” (idioți care consideră că inteligența e ceva rău sau că eu TREBUIA să fiu mai proastă, dat fiind mediul meu social, dar că ei au VOIE să fie deștepți chipurile)
”Tu nu ai înțeles de ce te lovesc ei”
”Ei CREDEAU că ești nebună fiindcă CREDEAU că tu știi ceva ce tu nu aveai cum să știi și PRESUPUNEAU că trebuia să te comporți altfel, din moment ce știai acel lucru pe care de fapt nu îl știai” Nu are cum să fie adevărat. Orice aș fi știut, nu aveam cum să devin nebună sau să mă port altfel decît sînt în realitate și nu aveau de ce să mă respingă, orice aș fi știut, fiind un om perfect, bun și inteligent. La fel, orice nu aș fi știut și știau ei, nu aveau motiv real să mă respingă sau să mă lovească. Și mai era și evident că nu eram nebună. Nu asta e cauza răului asupra mea.
Iar au venit unii care urlă în fața blocului.
”Ei sînt așa de proști încît, în loc să o sprijine, o f_t.”
”tot ce cred ei despre ea e o iluzie din mintea lor”
”ei au înțeles că ea e perfect lucidă mereu, dar au inventat o altfel de nebunie a ei”
repet:
”ei te acuză că au înviat morții din cauza ta” (în ultimii ani) ”tu ai fost și Hristos și Dumnezeu și Viața, și cel mai bun om și Adevărul și singurul om luminat și pur și singurul om rațional într-o lume de nebuni” ”ei vor să mori și spun invers că tu trebuie să mori ca să poată trăi ei” ”De aia vor să mori și după ce vei muri vor muri ei pe capete pînă se va naște alta cum ai fost tu” ”va fi foarte rău după ce mori tu” Bine, dar DACĂ așa e, dacă e lăsat de Dumnezeu să învie morții - așa scrie direct sau indirect în foarte multe creații literare, religioase, artistice etc., atunci de ce să mă condamne? Era cert dovedibil că am fost mereu binele și un om inteligent și normal, eu cred că, dincolo de teatrul gen Fîntîna tinereții a lui Lucas Cranach cel Bătrîn și de multe alte aspecte similare, din mitologie, religie și absolut toate ariile culturale (și ștințifice chiar), mai presus de toate învierile posibile și imposibile, stau valoarea binelui și lumina adevărului și dreptății. Ele nu sînt lucruri derizorii și nu pot fi eludate nici de nihiliști, nu mai explic, oricum am avut și o structură psihică perfectă. Eu evident am fost un om perfect și fără pată și trebuie să fie dreptate, cum am spus din 84, era evident necesar, altfel eram doar omorîtă în chinuri, nu aveam cum evita sau face ceva. După cum spunea și Eminescu
Cu glas adânc, cu graiul de Sibile,
Rosteşte lin în clipe cadenţate:
"Nu-nvie morţii - e-n zadar, copile!"
”pe mine nu mă interesează adevărul sau dreptatea, eu vreau să am ce băga în oală”
Ei nu înțeleg și condamnă faptul că tu ai spus că ești și ai fost perfecțiunea, la fel cum neagă tot restul realității. Este însă adevărat și logic că toți oamenii care nu au greșit nimic, sau extrem de puțin, cum în mod dovedibil am fost și eu, au o structură psihică perfectă. Cu conținut bun și frumos, de care ei și-au bătut joc. La fel și eu, și am ajuns să explic asta. A fost chiar sublimul sufletesc mereu, dar și echilibru și valori spirituale și de caracter. Între timp, gaițele și brotacii și paparudele și hahalerele taie frunza la cîini și mă acuză de megalomanie și alte aberații fetide, despre care toți oamenii înțelepți știu și e scris clar în cărți că sînt doar scuipatul fără esență al celor josnici și proști asupra celor buni și deștepți. La fel e și ideea de paranoia pe care au aruncat-o asupra mea, toate evident minciuni și lucruri inconsistente (am pățit și pe facebook sau situri literare, eu niciodată, toată viața, nu am lovit pe nimeni și nu am făcut niciun rău). Ei toți aruncă rahatul fără sens asupra mea, în timp ce evident aproape toată viața nu am avut nici ce mînca și nici cum să evit asta sau să muncesc ceva și am fost izolată cu forța și otrăvită și torturată dovedibil peste 34 de ani, deci o crimă urîtă și ei în plus mai și rîd de ceea ce era perfect bun. E absolut imposibil ca un om inteligent să aibă orgoliu sau orgolii sau să fie rău.
”ei toți mint despre tine ca să ascundă ce sînt ei”
”proștilor le-a intrat în cap idioțenia că trebuie ca tu să uiți tot, ca ei să îți șteargă memoria ca lor să le fie bine” ??!!! Total absurd.
”tu ai fost un om incomod pentru cei răi și păcătoși, de aceea te-au distrus cu toții” ”de aceea vor să mori” ”ei sprijină minciuna și corupția celor care te-au distrus” ??!! total absurd și greșit.
”cum dracu vrei să explic unor idioate că ea e geniu?” (nimeni nu trebuie să explice nimic de genul acesta, oamenii trebuie respectați chiar dacă sînt femei, chiar dacă nu sînt genii, adevărul despre mine a fost mereu clar - toți oamenii cu adevărat inteligenți, cum am fost și eu mereu, sînt oameni mereu buni)
”mereu a fost ea și numai ea și ei mereu au lovit-o și astfel au distrus tot ce era bun”
”cînd ea moare se naște alta, numai că pînă cînd aia va crește va fi foarte rău” ?? Nu doar că m-au lovit, ei nu m-au acceptat deloc din 84.
”pe ei îi doare cplm”
În orice caz, pluralul la o moară este mori.
Iarăși ei spun că ”nu pot s-o controleze” Știu, sînt nebuni, dar acest gen de delir și agresivitate ar fi dispărut dacă ar fi spus adevărul că sînt și am fost mereu un om normal și bun, ca orice om inteligent. Nu am avut niciun fel de ”episod” psihotic și e normal că trebuie să fie adevărul, să am dreptul de a munci și învăța, cum am sperat frumos din 84. În limba engleză au intrat unii care spuneau, mai corect, ”Ce rost are să controleze o persoană perfect normală, care nu face niciun rău?” Aveau dreptate. Alții, tot în engleză, spuneau că porcii nu sînt în România, ci în alte țări. De atunci s-au schimbat și spun și în engleză că România e o țară de porci.
”Cei care intră peste tine cred că tu ești foarte proastă și foarte rea și tu ești opusul, cum vrei tu ca ei să înțeleagă?” ???
În ultimii ani unii ziceau că proștii erau impresionați de faptul că ei toți tranzitează tubul meu digestiv, un lucru la care eu nu mă gîndisem, fiindcă nu gîndisem în niciun fel bazele fiziologice ale digestiei, mai bine zis din punct de vedere ontologic, bazal. Poate e adevărat (nu știu sigur, nu mă gîndisem la asta) și poate că așa este pentru orice om inteligent, treaz, ei fiind nebuni și proști evident. Poate din cauza asta m-au otrăvit atît de mult timp. Și m-au și îngrășat cu forța și cu otravă, nu doar prin necazuri și sărăcie oricum forțată. Ar fi trebuit să fie adevărul și să înțeleagă că eram un om perfect bun, nevinovat și inteligent, fără drepturi sociale. Nici acum nu știu sigur de exemplu de ce omul are 5 degete, sau de ce are auzul binauricular, fiindcă nu m-au lăsat să citesc după pofta inimii, altfel, fiind un om logic și inteligent, aș fi înțeles eventual, dar poate nu, nefiind eu geniu, ci doar o femeie dotată mai mult pentru gramatică, filozofie etc. Mi-au pus multe piedici, dar am fost genul curat și pur, care se bucură de înțelegerea prin sine însăși a lucrurilor. Lumea este un loc fantastic de frumos și încă mai cred că și oamenii sînt, și că unii se pot trezi să fie buni.
Legat de ideea lor cu tubul meu digestiv, poate de aceea un unchi al meu repeta (și azi mama) față de mine ”caca-maca” cînd eram copil. Unii spun că ”le-au trebuit 30 de ani ca să înțeleagă că puterea și chestia nu constau în pi..dă sau burtă, ci în creier” Nu prea înțeleg: dacă voiau să înțeleagă un lucru așa simplu, sau altele, atunci de ce nimeni nu m-a întrebat nimic pur și simplu toată viața? Ei mereu spun că nimeni nu are voie să vorbească cu mine. Și totuși mă acuză de lucruri rele și inexistente. Deci de fapt nu vor să înțeleagă nimic, vor să mă omoare, prin izolare, minciună și lipsuri. Ei spun că ”un idiot a vrut să distrugă chestia și întreaga lume”.
Tot nu de mult mi-au spus : ”În copilăria ta ei au spus adevărul despre tine, au spus oamenilor că tu erai o fetiță bună, cuminte și inteligentă și după aceea i-au mințit pe toți” ?? ”Proștii credeau că adevărul despre tine era o minciună a rușilor sau că dacă te acceptau ar fi revenit comuniștii/rușii etc.” ”Rușii doar au creat cadrul creșterii tale, fiindcă viața nu se poate altfel” Sînt tot felul de idioți care, mi se spune, și asta cred și eu, au politizat martiriul tău și viața ta. Unii credeau că tu erai Rusia etc. Nu e adevărat, nu am fost Rusia și nici Franța, România etc, cum au tot aruncat ei mereu aberații asupra mea.
Am fost mereu un om matur și respectabil, nu e vina mea că ei mă tratează drept copil idiot. Chiar dacă ei au mai multe vieți anterioare (prin absurd, nu mai explic) eu am fost în mod clar un om inteligent și înțelept și matur și respectabil, fără orgolii (cei inteligenți nu au așa ceva, fiindcă înțeleg totul și pe ei înșiși deplin și ordinea și armonia lumii și locul lor) și viața mea a fost o minune de bine și frumusețe, cu atît mai mult la maturitate, după 34 de ani, cînd aveam și fericirea și gingășia etc. și baza înțelegerii sintetice a lumii și a oamenilor. Era ceva frumos. Eu nu am vină că ei abuzează psihologic și psihiatric cu teorii și asumpții pentru idioți, cînd adevărul despre mine era clar și ei dau impresia și semnează aberații criminale că se cred mai deștepți și că ei mă cunosc pe mine și pe alții și eu chipurile nu mă cunosc nici pe mine!! Încă mai e ceva, chiar dacă m-au izolat și respins mereu, ca să distrugă conținuturile frumoase ale memoriei și mersul înainte. Încă mai am nevoie și mai pot citi din nou mai mult și studia ceva pentru un pic de plăcere și bucurie, dar e și ceva absolut necesar, chiar dacă ei mi-au interzis în mod abuziv. Măcar dreptul la muncă tot îl meritam și aș fi studiat oricum singură în casă, fiindcă am cărți și internet deocamdată. Dar erau clare, dovedibile obiectiv (chiar și acum), tortura, izolarea, sărăcia, otrava, tortura și teroarea din partea vecinilor, incredulitatea oamenilor, furturile din casa mea, ciudata batjocură asupra mea, hăituirea mea pe străzi, de mașini foarte multe și pietoni răi etc.
Tot evident era că, în tot aceste timp de martiriu și efort dificil pentru mine, eu am dăruit mereu binele și am primit răul în mod grețos. Unii idioți, care nici măcar nu înțeleg ce e un sistem social în linii mari, care nici măcar nu înțeleg în linii mari problematica libertății în filozofie, au aruncat asupra mea ideea că oamenii mă loveau ca să scape de mine și să fie liberi! Culmea! Ei probabil nu au înțeles nici că nimeni nu poate fi dușmanul sistemului, chiar dacă e încă pe altă lume, îndrăznesc eu să spun. Mai citiți o dată poezia Singurătate de Supervielle, pe care eu am ales-o ca exemplu mai demult. Societatea, așa cum apare în mass-media, inclusiv internet, m-a urmărit nu doar prin hăituire și bășcălie indirectă sau directă, ci și prin urmărire a conținuturilor bune ale vieții mele, deci în mod sigur eram unul dintre spiritele timpului, poate numai în mod indirect, dar tot eram legată de aceste fluxuri psiho-informaționale. În fine, încerc să nu fiu evazivă și redundantă. Un exemplu doar e că diverse mode vestimentare și ideologice erau legate de mine și celelalte la fel, e un lucru normal cînd omul inteligent, cît de cît, se maturizează. Dar eu eram singură și supusă distrugerii continuu. Pe facebook s-a observat cum la Maria Tirenescu de exemplu, la Cugir, unde am fost eu odată în vizită la o colegă care ulterior, nu știu de ce, m-a părăsit, spre marea mea tristețe, erau adunate deci la Maria Tirenescu, autoare de haiku, cum am fost și eu, multe dintre speciile de plante, copaci și flori din copilăria mea și multe alte lucruri ale mele, cum am văzut din pozele d-nei. Șitu că și la alții au fost răspîndite aceleași specii preferențial, în timp ce mie mi-au distrus și pustiit grădina copilăriei. Ei spuneau că așa au ”furat” ei totul din viața mea, fiindcă voiau să realizeze o redistribuire a puterii. Chiar așa nebuni erau? Nu cred. Maria, unul dintre puținii oameni care au vorbit cu mine real, poate nici nu șite acest lucru. Oricum în ultimii ani au dat merelor de pe piață din jurul meu gustul merelor din copilăria mea, un fenomen de asemenea normal. Ceea ce proștii nu știu e că madlena lui Proust din ”în căutarea timpului pierdut” nu e doar un stimul pentru anumite arii corticale ce cuprind tabloul copilăriei ca întreg, ci ea există real, ea se întoarce real și de la sine la origine, adică la maturitate se întorc miraculos la om chiar lucrurile și obiectele montate în copilărie pe diverse arii corticale, în timp ce aceste arii încă nu sînt consumate complet la oamenii inteligenți. Știu că pare doar misticism de doi bani, dar e adevărul. Nu doar alimente, ci și obiecte sau obiecte foarte similare sau idei foarte apropiate începuturilor. E vorba de un sistem și legăturile dintre părțile componente și de ierarhia sau stratificarea sistemului. La fel, Violeta Deminescu a promovat, împreună cu alții, costumele populare din zona de origine a mamei mele, care au reprezentat atît de mult în viața mea și în scrieri ale altora și în scrieri și mărturisiri ale mele. La fel, diverși prieteni de pe facebook, cum am mai spus, deși nu mă cunosc și nu m-au acceptat, par să fi încercat să imite în mod distorsionat, ca un fel de tilleulenspiegel, lucruri legate de viața mea, insinuînd că eu, sursa chipurile, aș fi rea și urîtă, cu vicii de gîndire sau simțire pe care nu le am. Presupun că înțelegeți - ca și cum voiau să mă ”spargă” în bucățele urîte și altfel decît eram, cînd în realitate eu eram perfecțiunea. Nu am vină că ei au văzut altceva sau că mintea lor a absorbit numai minciuna și ce era inferior. Între timp, eu tot respinsă și singură și ei tot mă tratau, fără motiv, ca și cum eram idioată sau copil prost. De asemenea mass-media în sens larg, cu toate bîrfele urîte și vidul de valoare era conectată la tot ce eram. Vă dați seama ce simțeam cînd, obiectiv, citind o pagină dintr-un oarecare roman, găseam rînd cu rînd lucruri din imediata mea apropiere sau din sufletul meu, sau ceea ce tocmai se întîmplase în acea zi sau urma să se întîmple. Acest lucru funcționează bilateral între viitor și trecut și e, de asemenea, un fenomen normal. Știu că nu mă credeți, dar eu pot să iau cartea aceea și să vă explic cuvînt cu cuvînt, cu referire la realitate cum a fost, atît cît mai țin minte. Trebuie să priviți totul dintr-o perspectivă largă, socio și psiho- lingvistică și de asemenea să luați în considerare puțină metafizică și gnoseologie, în mod logic, și să judecați corect contextul lexical și lexico-logic și științele care studiază fiziologic creierul. Și altele... gen Povestea fără sfîrșit a lui Michael Ende, relația dintre orice poveste și ”atomizarea” ei în alte obiecte și sensuri. E adevărat, mi s-a întîmplat de multe ori. Prima mea experiență mai stranie cu o carte a fost, cum povesteam, cam la 18 ani. Apoi m-am enervat cînd, în facultatea de psihologie, am învățat parapsihologie și am citit în cartea lui Seracu despre experiențe similare cu cărți. Ceva gen - intru în casă și văd o umbrelă străină la cuier pentru prima oară - apoi deschid o carte necitită la întîmplare și dau peste o umbrelă similară și apoi citesc și despre nu știu ce ploaie în carte și apoi, fără să fi citit starea vremii, începe să plouă neașteptat cînd închid cartea. Astfel de lucruri. Poate că o fi o experiență limită, dar nu e ceva psihotic, cum ar spune idioții răi, cînd de fapt eu puteam fi și pot fi acceptată în lume cît de cît ca om liber, adică cu dreptul de a munci și studia, pentru ceea ce sînt ca om, nu pentru minciunile voastre. Prea mult timp mi-au furat viața aproape total. De mult nu mă mai enervează nimic, atunci eram tînără și credeam în dreptul meu normal la viață în alt fel, mai pătimaș, mai trist.
Nu doar cărțile, cred că vedeți logic că nu sînt cărțile blestemate cum credeau idioții în Evul Mediu, nu sînt nici femeile vrăjitoare, ci toată lumea este vrăjită și legată necesar de oameni și totul e spirit și materie în sens clasic. Vă pot arăta simplu legătura cu viața mea pe stradă oriunde sau în parc, poate chiar și în miezul naturii - oare cît de sălbatică și liberă sau nemonitorizată în epoca noastră? Mai mult sau mai puțin ca înainte?
Toate lucrurile moarte - pietre, lumină, au și ele o structură și o logică internă, un fel de program înghețat, oricine înțelege lucrul acesta simplu.
Alții spun: ”voi nu vreți doar să o omorîți pe ea, vreți de fapt să vă dezbinați”
”tot mereu au vrut mai mult și tot mereu au vrut schimbare, pînă cînd au distrus-o”
”ea e acel ceva care ține lucrurile laolaltă”
Ei spuneau că eu sînt dintre marii inițiați. Nu m-am lăudat niciodată cu experiențele mele și oricum totul a fost deja scris de alții și eu nu am fost proastă să spun lucruri pe care voi să le considerați nebunie. Dar oricum asta ați făcut, cu lucrurile obișnuite și normale și simple și clare din viața mea. Nu am fost gură spartă. M-au torturat uneori și m-au privat de toate cu ideea că erau un fel de pseudoinchiziție (adică oameni de știință reduși mental) care mă vedeau pseudovrăjitoare, adică schizofrenă cu diagnostic, torturată pentru pseudocunoașterea acelora care nu vor înțelege nimic niciodată. Și eram normală pînă în vîrful unghiilor, inclusiv ”afectiv”. Spun mai simplu: cărțile sînt materie și cuvintele din cărți cerneală. Nu am avut niciodată halucinații, oamenii sînt amestecuri de spirit și materie. Tot ceea ce vedem sau simțim, inclusiv cărțile sau muzica, sînt proiecții ale materiei și spiritului în noi. Toate relațiile sînt bilaterale prin definiție. Punct.
”Lor nu li se arată nimic niciodată. Lor li se spune că ești nebună și ei asta cred.” Cine? Cum naiba?
”ei cred că tu ești personajul negativ dintr-o poveste frumoasă” ?
”le-am dat toate indiciile, mură-n gură, și ei tot nu au înțeles” (spuneau mai demult)
Colegii tăi te-au distrus de dragul unor idioate”
”ceea ce ți-au făcut ei este inuman și de aceea nu vor să te accepte, fiindcă ar însemna să recunoască adevărul. Tot de aceea au inventat că tu ești rea sau nebună”
”nu se mai poate face nimic, au inventat milioane de minciuni”
”Nu se poate face nimic. Nimic? Absolut nimic.” mereu vin cu această replică.
”ei țin la onoarea lor de porci”
”ei nu vor să renunțe la lumea lor de iluzii pentru imensa ta frumusețe interioară” Ăștia sînt ironici și nu prea au dreptate, dar lumea mea ”interioară” a fost și încă e luminată și de mult bine și frumusețe.
”la un moment dat ei vor uita adevărul despre tine și atunci...” Atunci ce?
Ce aberație grețoasă au inventat iar! În plus, e și ilogic, dacă ei credeau că răul e mai puternic decît binele, atunci de ce m-au izolat și torturat și otrăvit groaznic, plus toată persecuția în fața adevărului curat și chiar frumuseții mari de suflet și caracter, pe care nici nu m-au lăsat s-o scriu măcar pe scurt în ce mai aveam de scris pe blogul meu?? oricum era evident cum eram - vă mai amintiți după revoluție avertismentul teatral ”au pus cătușe florilor”? Etc.
azi iar mi-au spus că povestea vieții mele e extrem de tristă, ceva gen ”fetița cu chibrituri” dar totuși încă sînt în viață - asta se pare că nu contează, da, pentru nimeni, e adevărat. Cînd eram copil, acea poveste era una dintre cele pe care ei insistau. Lucrurile nu s-au întîmplat fiindcă ei urzeau, ele au fost și sînt reale, din alte cauze. Este adevărat că am trecut în mod real, nu psihic, nu nebună, prin foarte multe, oarecum de fapt toate poveștile din cărți și muzică și teatru, dar încă mă miră că unii nu văd că, pe lîngă faptul că am înțeles de foarte mult timp asta, încă trăiesc, că am fost mereu vie și normală și om, nu supraom, cu sufletul imens și foarte frumos, dar normal...
”toți mint și procurorul minte ” Au inventat în ultimii ani că eu am fost judecată și condamnată in absentia pentru o crimă pe care nu am comis-o eu. Nu mai explic ce nebuni sînt. Nu au vrut să îmi spună ce crimă.
”totul e din cauza intelectului ei supradimensionat” (idioți care consideră că inteligența e ceva rău sau că eu TREBUIA să fiu mai proastă, dat fiind mediul meu social, dar că ei au VOIE să fie deștepți chipurile)
”Tu nu ai înțeles de ce te lovesc ei”
”Ei CREDEAU că ești nebună fiindcă CREDEAU că tu știi ceva ce tu nu aveai cum să știi și PRESUPUNEAU că trebuia să te comporți altfel, din moment ce știai acel lucru pe care de fapt nu îl știai” Nu are cum să fie adevărat. Orice aș fi știut, nu aveam cum să devin nebună sau să mă port altfel decît sînt în realitate și nu aveau de ce să mă respingă, orice aș fi știut, fiind un om perfect, bun și inteligent. La fel, orice nu aș fi știut și știau ei, nu aveau motiv real să mă respingă sau să mă lovească. Și mai era și evident că nu eram nebună. Nu asta e cauza răului asupra mea.
Iar au venit unii care urlă în fața blocului.
”Ei sînt așa de proști încît, în loc să o sprijine, o f_t.”
”tot ce cred ei despre ea e o iluzie din mintea lor”
”ei au înțeles că ea e perfect lucidă mereu, dar au inventat o altfel de nebunie a ei”
repet:
”ei te acuză că au înviat morții din cauza ta” (în ultimii ani) ”tu ai fost și Hristos și Dumnezeu și Viața, și cel mai bun om și Adevărul și singurul om luminat și pur și singurul om rațional într-o lume de nebuni” ”ei vor să mori și spun invers că tu trebuie să mori ca să poată trăi ei” ”De aia vor să mori și după ce vei muri vor muri ei pe capete pînă se va naște alta cum ai fost tu” ”va fi foarte rău după ce mori tu” Bine, dar DACĂ așa e, dacă e lăsat de Dumnezeu să învie morții - așa scrie direct sau indirect în foarte multe creații literare, religioase, artistice etc., atunci de ce să mă condamne? Era cert dovedibil că am fost mereu binele și un om inteligent și normal, eu cred că, dincolo de teatrul gen Fîntîna tinereții a lui Lucas Cranach cel Bătrîn și de multe alte aspecte similare, din mitologie, religie și absolut toate ariile culturale (și ștințifice chiar), mai presus de toate învierile posibile și imposibile, stau valoarea binelui și lumina adevărului și dreptății. Ele nu sînt lucruri derizorii și nu pot fi eludate nici de nihiliști, nu mai explic, oricum am avut și o structură psihică perfectă. Eu evident am fost un om perfect și fără pată și trebuie să fie dreptate, cum am spus din 84, era evident necesar, altfel eram doar omorîtă în chinuri, nu aveam cum evita sau face ceva. După cum spunea și Eminescu
Cu glas adânc, cu graiul de Sibile,
Rosteşte lin în clipe cadenţate:
"Nu-nvie morţii - e-n zadar, copile!"
”pe mine nu mă interesează adevărul sau dreptatea, eu vreau să am ce băga în oală”
Ei nu înțeleg și condamnă faptul că tu ai spus că ești și ai fost perfecțiunea, la fel cum neagă tot restul realității. Este însă adevărat și logic că toți oamenii care nu au greșit nimic, sau extrem de puțin, cum în mod dovedibil am fost și eu, au o structură psihică perfectă. Cu conținut bun și frumos, de care ei și-au bătut joc. La fel și eu, și am ajuns să explic asta. A fost chiar sublimul sufletesc mereu, dar și echilibru și valori spirituale și de caracter. Între timp, gaițele și brotacii și paparudele și hahalerele taie frunza la cîini și mă acuză de megalomanie și alte aberații fetide, despre care toți oamenii înțelepți știu și e scris clar în cărți că sînt doar scuipatul fără esență al celor josnici și proști asupra celor buni și deștepți. La fel e și ideea de paranoia pe care au aruncat-o asupra mea, toate evident minciuni și lucruri inconsistente (am pățit și pe facebook sau situri literare, eu niciodată, toată viața, nu am lovit pe nimeni și nu am făcut niciun rău). Ei toți aruncă rahatul fără sens asupra mea, în timp ce evident aproape toată viața nu am avut nici ce mînca și nici cum să evit asta sau să muncesc ceva și am fost izolată cu forța și otrăvită și torturată dovedibil peste 34 de ani, deci o crimă urîtă și ei în plus mai și rîd de ceea ce era perfect bun. E absolut imposibil ca un om inteligent să aibă orgoliu sau orgolii sau să fie rău.
”ei toți mint despre tine ca să ascundă ce sînt ei”
”proștilor le-a intrat în cap idioțenia că trebuie ca tu să uiți tot, ca ei să îți șteargă memoria ca lor să le fie bine” ??!!! Total absurd.
”tu ai fost un om incomod pentru cei răi și păcătoși, de aceea te-au distrus cu toții” ”de aceea vor să mori” ”ei sprijină minciuna și corupția celor care te-au distrus” ??!! total absurd și greșit.
”cum dracu vrei să explic unor idioate că ea e geniu?” (nimeni nu trebuie să explice nimic de genul acesta, oamenii trebuie respectați chiar dacă sînt femei, chiar dacă nu sînt genii, adevărul despre mine a fost mereu clar - toți oamenii cu adevărat inteligenți, cum am fost și eu mereu, sînt oameni mereu buni)
”mereu a fost ea și numai ea și ei mereu au lovit-o și astfel au distrus tot ce era bun”
”cînd ea moare se naște alta, numai că pînă cînd aia va crește va fi foarte rău” ?? Nu doar că m-au lovit, ei nu m-au acceptat deloc din 84.
”pe ei îi doare cplm”
În orice caz, pluralul la o moară este mori.
Iarăși ei spun că ”nu pot s-o controleze” Știu, sînt nebuni, dar acest gen de delir și agresivitate ar fi dispărut dacă ar fi spus adevărul că sînt și am fost mereu un om normal și bun, ca orice om inteligent. Nu am avut niciun fel de ”episod” psihotic și e normal că trebuie să fie adevărul, să am dreptul de a munci și învăța, cum am sperat frumos din 84. În limba engleză au intrat unii care spuneau, mai corect, ”Ce rost are să controleze o persoană perfect normală, care nu face niciun rău?” Aveau dreptate. Alții, tot în engleză, spuneau că porcii nu sînt în România, ci în alte țări. De atunci s-au schimbat și spun și în engleză că România e o țară de porci.
”Cei care intră peste tine cred că tu ești foarte proastă și foarte rea și tu ești opusul, cum vrei tu ca ei să înțeleagă?” ???
În ultimii ani unii ziceau că proștii erau impresionați de faptul că ei toți tranzitează tubul meu digestiv, un lucru la care eu nu mă gîndisem, fiindcă nu gîndisem în niciun fel bazele fiziologice ale digestiei, mai bine zis din punct de vedere ontologic, bazal. Poate e adevărat (nu știu sigur, nu mă gîndisem la asta) și poate că așa este pentru orice om inteligent, treaz, ei fiind nebuni și proști evident. Poate din cauza asta m-au otrăvit atît de mult timp. Și m-au și îngrășat cu forța și cu otravă, nu doar prin necazuri și sărăcie oricum forțată. Ar fi trebuit să fie adevărul și să înțeleagă că eram un om perfect bun, nevinovat și inteligent, fără drepturi sociale. Nici acum nu știu sigur de exemplu de ce omul are 5 degete, sau de ce are auzul binauricular, fiindcă nu m-au lăsat să citesc după pofta inimii, altfel, fiind un om logic și inteligent, aș fi înțeles eventual, dar poate nu, nefiind eu geniu, ci doar o femeie dotată mai mult pentru gramatică, filozofie etc. Mi-au pus multe piedici, dar am fost genul curat și pur, care se bucură de înțelegerea prin sine însăși a lucrurilor. Lumea este un loc fantastic de frumos și încă mai cred că și oamenii sînt, și că unii se pot trezi să fie buni.
Legat de ideea lor cu tubul meu digestiv, poate de aceea un unchi al meu repeta (și azi mama) față de mine ”caca-maca” cînd eram copil. Unii spun că ”le-au trebuit 30 de ani ca să înțeleagă că puterea și chestia nu constau în pi..dă sau burtă, ci în creier” Nu prea înțeleg: dacă voiau să înțeleagă un lucru așa simplu, sau altele, atunci de ce nimeni nu m-a întrebat nimic pur și simplu toată viața? Ei mereu spun că nimeni nu are voie să vorbească cu mine. Și totuși mă acuză de lucruri rele și inexistente. Deci de fapt nu vor să înțeleagă nimic, vor să mă omoare, prin izolare, minciună și lipsuri. Ei spun că ”un idiot a vrut să distrugă chestia și întreaga lume”.
Tot nu de mult mi-au spus : ”În copilăria ta ei au spus adevărul despre tine, au spus oamenilor că tu erai o fetiță bună, cuminte și inteligentă și după aceea i-au mințit pe toți” ?? ”Proștii credeau că adevărul despre tine era o minciună a rușilor sau că dacă te acceptau ar fi revenit comuniștii/rușii etc.” ”Rușii doar au creat cadrul creșterii tale, fiindcă viața nu se poate altfel” Sînt tot felul de idioți care, mi se spune, și asta cred și eu, au politizat martiriul tău și viața ta. Unii credeau că tu erai Rusia etc. Nu e adevărat, nu am fost Rusia și nici Franța, România etc, cum au tot aruncat ei mereu aberații asupra mea.
Am fost mereu un om matur și respectabil, nu e vina mea că ei mă tratează drept copil idiot. Chiar dacă ei au mai multe vieți anterioare (prin absurd, nu mai explic) eu am fost în mod clar un om inteligent și înțelept și matur și respectabil, fără orgolii (cei inteligenți nu au așa ceva, fiindcă înțeleg totul și pe ei înșiși deplin și ordinea și armonia lumii și locul lor) și viața mea a fost o minune de bine și frumusețe, cu atît mai mult la maturitate, după 34 de ani, cînd aveam și fericirea și gingășia etc. și baza înțelegerii sintetice a lumii și a oamenilor. Era ceva frumos. Eu nu am vină că ei abuzează psihologic și psihiatric cu teorii și asumpții pentru idioți, cînd adevărul despre mine era clar și ei dau impresia și semnează aberații criminale că se cred mai deștepți și că ei mă cunosc pe mine și pe alții și eu chipurile nu mă cunosc nici pe mine!! Încă mai e ceva, chiar dacă m-au izolat și respins mereu, ca să distrugă conținuturile frumoase ale memoriei și mersul înainte. Încă mai am nevoie și mai pot citi din nou mai mult și studia ceva pentru un pic de plăcere și bucurie, dar e și ceva absolut necesar, chiar dacă ei mi-au interzis în mod abuziv. Măcar dreptul la muncă tot îl meritam și aș fi studiat oricum singură în casă, fiindcă am cărți și internet deocamdată. Dar erau clare, dovedibile obiectiv (chiar și acum), tortura, izolarea, sărăcia, otrava, tortura și teroarea din partea vecinilor, incredulitatea oamenilor, furturile din casa mea, ciudata batjocură asupra mea, hăituirea mea pe străzi, de mașini foarte multe și pietoni răi etc.
Tot evident era că, în tot aceste timp de martiriu și efort dificil pentru mine, eu am dăruit mereu binele și am primit răul în mod grețos. Unii idioți, care nici măcar nu înțeleg ce e un sistem social în linii mari, care nici măcar nu înțeleg în linii mari problematica libertății în filozofie, au aruncat asupra mea ideea că oamenii mă loveau ca să scape de mine și să fie liberi! Culmea! Ei probabil nu au înțeles nici că nimeni nu poate fi dușmanul sistemului, chiar dacă e încă pe altă lume, îndrăznesc eu să spun. Mai citiți o dată poezia Singurătate de Supervielle, pe care eu am ales-o ca exemplu mai demult. Societatea, așa cum apare în mass-media, inclusiv internet, m-a urmărit nu doar prin hăituire și bășcălie indirectă sau directă, ci și prin urmărire a conținuturilor bune ale vieții mele, deci în mod sigur eram unul dintre spiritele timpului, poate numai în mod indirect, dar tot eram legată de aceste fluxuri psiho-informaționale. În fine, încerc să nu fiu evazivă și redundantă. Un exemplu doar e că diverse mode vestimentare și ideologice erau legate de mine și celelalte la fel, e un lucru normal cînd omul inteligent, cît de cît, se maturizează. Dar eu eram singură și supusă distrugerii continuu. Pe facebook s-a observat cum la Maria Tirenescu de exemplu, la Cugir, unde am fost eu odată în vizită la o colegă care ulterior, nu știu de ce, m-a părăsit, spre marea mea tristețe, erau adunate deci la Maria Tirenescu, autoare de haiku, cum am fost și eu, multe dintre speciile de plante, copaci și flori din copilăria mea și multe alte lucruri ale mele, cum am văzut din pozele d-nei. Șitu că și la alții au fost răspîndite aceleași specii preferențial, în timp ce mie mi-au distrus și pustiit grădina copilăriei. Ei spuneau că așa au ”furat” ei totul din viața mea, fiindcă voiau să realizeze o redistribuire a puterii. Chiar așa nebuni erau? Nu cred. Maria, unul dintre puținii oameni care au vorbit cu mine real, poate nici nu șite acest lucru. Oricum în ultimii ani au dat merelor de pe piață din jurul meu gustul merelor din copilăria mea, un fenomen de asemenea normal. Ceea ce proștii nu știu e că madlena lui Proust din ”în căutarea timpului pierdut” nu e doar un stimul pentru anumite arii corticale ce cuprind tabloul copilăriei ca întreg, ci ea există real, ea se întoarce real și de la sine la origine, adică la maturitate se întorc miraculos la om chiar lucrurile și obiectele montate în copilărie pe diverse arii corticale, în timp ce aceste arii încă nu sînt consumate complet la oamenii inteligenți. Știu că pare doar misticism de doi bani, dar e adevărul. Nu doar alimente, ci și obiecte sau obiecte foarte similare sau idei foarte apropiate începuturilor. E vorba de un sistem și legăturile dintre părțile componente și de ierarhia sau stratificarea sistemului. La fel, Violeta Deminescu a promovat, împreună cu alții, costumele populare din zona de origine a mamei mele, care au reprezentat atît de mult în viața mea și în scrieri ale altora și în scrieri și mărturisiri ale mele. La fel, diverși prieteni de pe facebook, cum am mai spus, deși nu mă cunosc și nu m-au acceptat, par să fi încercat să imite în mod distorsionat, ca un fel de tilleulenspiegel, lucruri legate de viața mea, insinuînd că eu, sursa chipurile, aș fi rea și urîtă, cu vicii de gîndire sau simțire pe care nu le am. Presupun că înțelegeți - ca și cum voiau să mă ”spargă” în bucățele urîte și altfel decît eram, cînd în realitate eu eram perfecțiunea. Nu am vină că ei au văzut altceva sau că mintea lor a absorbit numai minciuna și ce era inferior. Între timp, eu tot respinsă și singură și ei tot mă tratau, fără motiv, ca și cum eram idioată sau copil prost. De asemenea mass-media în sens larg, cu toate bîrfele urîte și vidul de valoare era conectată la tot ce eram. Vă dați seama ce simțeam cînd, obiectiv, citind o pagină dintr-un oarecare roman, găseam rînd cu rînd lucruri din imediata mea apropiere sau din sufletul meu, sau ceea ce tocmai se întîmplase în acea zi sau urma să se întîmple. Acest lucru funcționează bilateral între viitor și trecut și e, de asemenea, un fenomen normal. Știu că nu mă credeți, dar eu pot să iau cartea aceea și să vă explic cuvînt cu cuvînt, cu referire la realitate cum a fost, atît cît mai țin minte. Trebuie să priviți totul dintr-o perspectivă largă, socio și psiho- lingvistică și de asemenea să luați în considerare puțină metafizică și gnoseologie, în mod logic, și să judecați corect contextul lexical și lexico-logic și științele care studiază fiziologic creierul. Și altele... gen Povestea fără sfîrșit a lui Michael Ende, relația dintre orice poveste și ”atomizarea” ei în alte obiecte și sensuri. E adevărat, mi s-a întîmplat de multe ori. Prima mea experiență mai stranie cu o carte a fost, cum povesteam, cam la 18 ani. Apoi m-am enervat cînd, în facultatea de psihologie, am învățat parapsihologie și am citit în cartea lui Seracu despre experiențe similare cu cărți. Ceva gen - intru în casă și văd o umbrelă străină la cuier pentru prima oară - apoi deschid o carte necitită la întîmplare și dau peste o umbrelă similară și apoi citesc și despre nu știu ce ploaie în carte și apoi, fără să fi citit starea vremii, începe să plouă neașteptat cînd închid cartea. Astfel de lucruri. Poate că o fi o experiență limită, dar nu e ceva psihotic, cum ar spune idioții răi, cînd de fapt eu puteam fi și pot fi acceptată în lume cît de cît ca om liber, adică cu dreptul de a munci și studia, pentru ceea ce sînt ca om, nu pentru minciunile voastre. Prea mult timp mi-au furat viața aproape total. De mult nu mă mai enervează nimic, atunci eram tînără și credeam în dreptul meu normal la viață în alt fel, mai pătimaș, mai trist.
Nu doar cărțile, cred că vedeți logic că nu sînt cărțile blestemate cum credeau idioții în Evul Mediu, nu sînt nici femeile vrăjitoare, ci toată lumea este vrăjită și legată necesar de oameni și totul e spirit și materie în sens clasic. Vă pot arăta simplu legătura cu viața mea pe stradă oriunde sau în parc, poate chiar și în miezul naturii - oare cît de sălbatică și liberă sau nemonitorizată în epoca noastră? Mai mult sau mai puțin ca înainte?
Toate lucrurile moarte - pietre, lumină, au și ele o structură și o logică internă, un fel de program înghețat, oricine înțelege lucrul acesta simplu.
Alții spun: ”voi nu vreți doar să o omorîți pe ea, vreți de fapt să vă dezbinați”
”tot mereu au vrut mai mult și tot mereu au vrut schimbare, pînă cînd au distrus-o”
”ea e acel ceva care ține lucrurile laolaltă”
Ei spuneau că eu sînt dintre marii inițiați. Nu m-am lăudat niciodată cu experiențele mele și oricum totul a fost deja scris de alții și eu nu am fost proastă să spun lucruri pe care voi să le considerați nebunie. Dar oricum asta ați făcut, cu lucrurile obișnuite și normale și simple și clare din viața mea. Nu am fost gură spartă. M-au torturat uneori și m-au privat de toate cu ideea că erau un fel de pseudoinchiziție (adică oameni de știință reduși mental) care mă vedeau pseudovrăjitoare, adică schizofrenă cu diagnostic, torturată pentru pseudocunoașterea acelora care nu vor înțelege nimic niciodată. Și eram normală pînă în vîrful unghiilor, inclusiv ”afectiv”. Spun mai simplu: cărțile sînt materie și cuvintele din cărți cerneală. Nu am avut niciodată halucinații, oamenii sînt amestecuri de spirit și materie. Tot ceea ce vedem sau simțim, inclusiv cărțile sau muzica, sînt proiecții ale materiei și spiritului în noi. Toate relațiile sînt bilaterale prin definiție. Punct.
”Lor nu li se arată nimic niciodată. Lor li se spune că ești nebună și ei asta cred.” Cine? Cum naiba?
”ei cred că tu ești personajul negativ dintr-o poveste frumoasă” ?
”le-am dat toate indiciile, mură-n gură, și ei tot nu au înțeles” (spuneau mai demult)
Colegii tăi te-au distrus de dragul unor idioate”
”ceea ce ți-au făcut ei este inuman și de aceea nu vor să te accepte, fiindcă ar însemna să recunoască adevărul. Tot de aceea au inventat că tu ești rea sau nebună”
”nu se mai poate face nimic, au inventat milioane de minciuni”
”Nu se poate face nimic. Nimic? Absolut nimic.” mereu vin cu această replică.
”ei țin la onoarea lor de porci”
”ei nu vor să renunțe la lumea lor de iluzii pentru imensa ta frumusețe interioară” Ăștia sînt ironici și nu prea au dreptate, dar lumea mea ”interioară” a fost și încă e luminată și de mult bine și frumusețe.
”la un moment dat ei vor uita adevărul despre tine și atunci...” Atunci ce?
sâmbătă, 24 noiembrie 2018
24 noiembrie 2018
peste mintea mea sînt niște nebuni infecți, care repetă din cînd în cînd aceleași oribile idei. Poate voi, ceilalți, cum am mai explicat, nu mă acceptați, cu ideea că eu sînt nebună și nu fac doi bani și nu pot face nimic bun fiindcă acești porci repetă asupra mea aceleași idei, de parcă ar fi niște sateliți care orbitează cu anumite perioade în jurul meu. Nu știu, am mai spus acest lucru mai demult. Uneori vin unii cu idei noi sau formulate diferit, dar, în general, ele sînt de asemenea răul. Problema e într-adevăr că nu m-au acceptat intelectualii, nu acești idioți sau alți porci.
Iată acum, idei repetate de ei.
”Nu putem face o întreagă țară de rîs fiindcă ea e nevinovată”
”Ajunge” zi de zi uneori
”nu se mai poate nimic fiindcă tu ai devenit un caz public”
E minciună, așa a fost mereu din 84. Și m-au respins și lovit direct, nu doar că nu am găsit eu de lucru. Mama a fost acceptată să muncească pînă la 70 de ani fiindcă avea o cunoștință undeva și era respectată, eu nu am pe nimeni. Omul singur nu găsește nimic, nu mai explic, așa este.
”nu o să ne mai respecte nimeni, absolut nimeni”
”Cum adică, toată munca mea de o viață va fi distrusă/ a fost degeaba etc.” ”Da, proasto, fiindcă te-ai bazat pe o minciună”
ceva nou: ”religia României e minciuna despre această femeie”
”vor să te bage din nou la 9, de aia te otrăvesc” ăștia nu au înțeles că am fost otrăvită mereu, poate vreo 20 de ani, și în ultimii ani foarte rău uneori. E adevărat că o parte din internările mele psihiatrice ei le-au făcut dîndu-mi otravă
Azi cel puțin cozonacul sau altceva era precis amestecat cu ceva toxic. Am înghițit destul, de data asta pișca sigur, mai rău ca piperul. Am mestecat cu atenție și într-adevăr cred că nu putea fi un cancer al meu, fiindcă în mod clar celelalte produse aveau gustul normal. Acum am greață și reflux, dar nu pot vărsa.
”Au îndobitocit o lume întreagă, lumea toată crede că tu ești ceva rău ce trebuie omorît”
”Deși adevărul e evident și tu mereu ai fost bună, singură și săracă și lovită, ei cred că tu ești ceva rău
”i-au uns pe toți” mereu au spus și asta, cu ideea că oamenii erau corupți să mă lovească și să mintă despre mine
”Îți dai seama ce prost o să picăm noi” Și ăștia au mai fost, ei vin tot cu ideea că nu vor adevărul și dreptatea în cazul meu, deși e normal să fie și așa e frumos și așa trebuie.
realitatea e evidentă și unii vor să facă din mine un caz general, un exemplu că ordinea socială e nedreaptă și comuniștii aveau dreptate sau ei au dreptate că sistemul e greșit !! Au fost de mult și din ăștia, fără să vadă realitatea, vor să mă transforme în simbol, ca să ”tragă spuza de partea lor” cu alte minciuni societale. Realitatea mea e și a fost individuală și obiectivă, fără probleme psihice și niciodată nu am avut probleme psihice și ei vor să facă să pară altceva.
Tot porci ca și ceilalți, ca și cei care spun că eu sînt un caz social nu psihiatric, deci ideea că eu sînt săracă și nimic altceva. Da, am fost mereu săracă, dar nu sînt caz social în sensul spus de ei.
”ca tine sînt mulți alți oameni deștepți și săraci care sînt distruși la fel cum au făcut cu tine” Înțelegeți acum ce spun?
Încă din copilărie, în anii 70, îmi făceau la fel - spuneau ”mănîncă, că tu ai ce mînca, alții nu au nici ce mînca” deci făceau din mine un caz public și generalizau legat de condiția mea. Eu nu am avut bani aproape nici de mîncare întreaga viață și ei mințeau și despre asta. Copiii unor rude sau cunoștințe (vreo cîțiva) aveau mulți bani și lucruri încă de cînd eram copil (pe lîngă mine), dar rudele tot jucau același teatru. Eu nu am greșit nimic, nu am avut nici invidie față de cei bogați, am fost perfecțiunea toată viața. Și un om inteligent am fost și meritam și merit dreptul la muncă și la studii, cum am spus mereu - niciodată nu am fost altfel. Realitatea despre mine nu e ca toate celelalte cazuri de oameni săraci distruși, cum zic ei. Realitatea e obiectivă și individuală - m-au chinuit și otrăvit real încontinuu, am fost un om izolat cu forța, fiind numai binele și capabilă de fericire perfectă, m-au lovit cu minciuni criminale reale și privarea abuzivă de dreptul la muncă, familie și studiu, fiind un om perfect, ceea ce încă se poate dovedi că sînt și am fost mereu. M-au lovit cu viclenie și teatru hidos încontinuu și au aplicat încontinuu tortură. În plus, sînt deja decenii de izolare și internarea mea la pshiatrie e doar o îmbunătățire tranzitorie, adică bucuria de a vedea și auzi alți oameni pentru timp scurt, după care oricum mă vor lovi în izolare din nou, nu e o soluție. Trebuie să fie tot adevărul și dreptatea, nu mai pot aștepta. Am spus mereu adevărul, clar dovedit. E adevărat că am fost mereu săracă, că acum hrana costă și mai mult și e foarte deprimant și greu.
Iar sete oribilă, poate m-au otrăvit din nou.
Unii spun iar că e doar o crimă jegoasă sau cam așa ceva.
este adevărat că medicul de familie m-a tratat monstruos și mi-a refuzat ajutorul, și alți medici la fel, cum am povestit numai parțial. Repet un ultim exemplu - negarea bolii mele de inimă și a ajutorului necesar, de mult. Mama îi sugerează să nu mai iau medicamente, deși posibil avusesem infarct și ea nega și apoi ea preia sugestia mamei - nu era normal, ea trebuia să îmi spună ea ce trebuie să fac, nu după spusele mamei.
Aproape tot ce spun mama și ceilalți despre mine e minciună, tot ce spun eu e adevărul.
Să vă explic pe scurt. Avînd foarte puțini bani de hrană, eu a trebuit să verific cardul meu la bacomat de multe ori, fiindcă era greu de suprtat și nu știam cînd intră cei 500 de lei ajutor de la primărie pentru handicapuri. Oamenii pe stradă au foarte mulți bani, ei consumă adesea peste 100 lei la supermarket. Mama l-a chinuit mult pe tata cu scene și scandaluri că nu aveau bani. Tata a murit de inimă și mama îl acuza mereu că nu se consultă și nu se caută la medic și nu ia medicamente pentru inimă etc. El mirosea foarte urît și anormal în mod sigur, posibil era și el otrăvit odinioară. Juca jocuri de noroc, dar nu era tatăl meu biologic și asta nu se moștenește. Eu abia am avut ce mînca toată viața, dar am fost un om perfect normal și inteligent, nu ca tata. Deci anii ăștia mama și alții au înscenat că eu sînt cheltuitoare și mi-au făcut de nenumărate ori scandal. E minciună. Inclusiv azi, cînd am chemat-o pe mama să îmi dea 100 lei a făcut scandal, nu mai explic, eu luasem din contul ei din bancă mai puțin decît spune ea (parcă) dar oricum era vorba și de niște bani ai mei acolo, nu mai explic. Ea a mințit mereu despre mine și m-a maltratat mereu cu ideea că mă omoară, reală, nu în fantezia mea. Față de oameni străini mă vorbește de rău, și mă acuză că nu fac aia sau ailaltă sau că am fumat (nu mai explic) sau că nu mă descurc în viață (chiar față de străini mă vorbește de mică de rău), ca și cum aș fi copil idiot și nebună cumplet la aproape 50 de ani cît am. Nu am avut cum să intervin în astfel de discuții și cum să o controlez și astfel, dacă aveam musafiri, ei laolaltă rîdeau de mine pe față. Aproape de fiecare dată. Eu nu o pot controla, dar și eu și ea nu am avut bani niciodată. Nu am fost cheltuitoare, e o minciună a ei. Acum am fi fost amîndouă foarte fericite dacă aș fi acceptată să muncesc ceva, oricît de puțin. Sau o altă activitate măcar. Totul ar fi bine și numai bucurie, cum și trebuie să fie. Azi ea a cam înjurat cînd a venit și iar m-a împroșcat și a mințit. Chiar a spus din nou să nu mai merg la medic - deși vreau și merit control cardiologic - și a spus să mor!! Niciodată, de mică nu am avut voie să îi spun nimic, nici bine nici rău despre mine. Niște porci au inventat sau au spus acum cîțiva ani că rudele ei bogate i-au promis totul dacă mă omoară și au lăsat-o deocamdată cu fundul gol. Ea stă în frig și întuneric cu mobilul în mînă (i-au dat unul gratis, mie nu, am tot din ăla mic, după vreo 20 de ani de abonament) și se uită pe net la filme, fiindcă nu are bani, frigiderul ei e mereu gol. Ea nu îmi dă bani, dar nu are cum să îi ajungă pensia și mi-a făcut mereu scandal deși eu nu am de unde scoate bani și zicea că ea nu poate suporta să ajungă un căcat fără bani. De curînd nu știu ce face cu banii, că nu are la scurt timp după pensie deloc, poate îi consumă pe filmele de pe net, nu știu.
Ieri nu am reușit să iau pastilele de inimă și mi-a fost tare rău noaptea - poate din altă cauză - oricum mîna stîngă durea enorm din cauza circulației proaste - am mai pățit rău și cu strîngerea degetelor puternică etc. dar durerea nu a fost așa mare ca azi noapte. Șitu că pot paraliza ușor și vreau să merg la medicul cardiolog, în ciuda mamei sau altora.
ceea ce nu credeți dvs. e că eu eram în stare să muncesc și am fost mereu inteligentă și niciodată nebună, deci trebuie adevărul și dreptatea, absolut cert. Ei zic că oamenii toți nu dau 2 bani pe mine și toți cred că eu sînt căcat, dar eu meritam să am ce munci și studia măcar pentru hrană și cîteva haine, niciodată nu aș fi visat mai mult, în afara nevoilor stricte. Am spus mereu și oricum era clar adevărul. Consider că meritam, chiar dacă sînt femeie, nu mai explic în detaliu. Absolut sigur am dreptate. Ei însă zic invers, că oamenii iau bani ca să îmi facă rău, așa zic și unii în engleză.
Acum ideea mamei e că trebuie să vindem apartamentul închiriat, care era singura mea sursă de venit și bucurie după moartea tatei - dacă aș fi avut de lucru l-aș fi dat cu bună voie, așa e ca și cum e clar că voi muri și e prea tîrziu să mai sper acceptarea într-un grup. Oricum nu aveam cum să mă căsătoresc să mă mut acolo, dacă trebuie sînt de acord cu vînzarea, care va ajunge vreo cîțiva ani poate pentru nevoi și medicamente. Mai demult nici mama nu a vrut. Eu mai demult speram. Chiriașul ne-a îndatorat cu 3000 de euro fără să ceară voie etc. a făcut îmbunătățiri proaste sau inutile (absolut sigur așa erau unele, nu mai explic) și nu prea cred că putea să coste atîta, cum și mama a zis și el a promis facturi, dar nu am mai trimis cum a zis etc. El dă 250 de euro pentru 4 camere semimobilat.
Usturimi rele de stomac din nou și durere și greață și gust rău, am luat 2 pastile antiulcer degeaba. Deci am avut dreptate că m-au otrăvit din nou, cum spuneau și ei azi. Am mai povestit: cînd mă otrăveau, începeam să am usturimi de stomac groaznice uneori, alteori aveam colici extrem de rele mult timp, alteori ambele, anul ăsta vreo 2 săptămîni oligoanurie cum cu greu au recunoscut și medicii. Ați văzut că mama insista să mă interneze la psihiatrie fiindcă nu mai urinam aproape deloc în timp ce unii spun că eu voi muri la azil. Alteori aveam picioarele extrem de umflate, tromboză venoasă clară. Alteori dureri mari de cap combinate cu toate cele digestive. Alteori foame și sete groaznice de tot, motiv pentru care m-am și îngrășat mult, printre alte motive. Acum ei zic că mi-au distrus și inima deși am avtu o inimă foarte puternică și un stomac foarte bun, așa zic ei. Ficatul în stadiul 2 steatoză, pancreasul gras etc., cu greu au recunoscut. De cele mai multe ori nu m-au tratat, cînd simptomele erau clare și se putea. Ei zic că am fost condamnată la moarte grea și dureroasă și tortură îndelungată fiindcă nu puteau să mă omoare deodată. Este absurd fiindcă absolut sigur nu am greșit nimic. Intrau unii care spuneau că mie mi-au dat kilograme de otravă și nu am murit încă și chipurile proștii nu înțeleg de ce eram eu așa puternică și de aia mă otrăveau din nou. Toată lumea știe că spiritul întreține viața, și că omul inteligent e mai rezistent la tortură și otravă, deci nu înțeleg de ce urau ei inteligența mea, fiind eu și un om cu mare frumusețe de caracter și suflet, altruistă perfect, ca orice intelectual de valoare. Alții zic că au citit blogul despre viața mea pe care nu m-au lăsat să îl termin, și sînt îngroziți, fiindcă totul e invers decît cred proștii despre mine. De ce să creadă proștii minciuni despre mine, pentru numele lui Dumnezeu? Minciuna omoară, nu adevărul.
Ei nu au dreptate deloc, vă mai explic odată. Ei spun că viața e o junglă și săracii trebuie omorîți sau sînt vînați. Am să explic din nou că nu e așa. Intelctualii de valoare, chiar săraci, pot face ceva bun pentru ceilalți, chiar numai prin studiu sau muncă, oricine știe asta. Eu am fost un om inteligent și bun mereu. Obiectiv ei mă f_teau mai rău datorită minciunilor, și mai ales otrăvii. Vecinii torturează monstruos din vara lui 89, puteam dovedi totul, familia din 84. Degeaba Dumnezeu mi-a dat daruri intelectuale frumoase, este vorba de crimă. Chiar dacă eram săracă, aveam toate șansele dacă ei nu loveau murdar, ca nște asasini plătiți indirect. Nu e nicio lege a junglei, ci aceia proști și răi țin omul bun și inteligent între gratii și în tortură reală FĂRĂ NICIUN MOTIV, nu e vorba de slăbiciune psihică sau fizică sau intelectuală. Închisoarea psihiatrică de asemenea, dar mai rău aberațiile și calomnia lor. Ei au puterea de a omorî, dar nu au cap. Și mai mult decît atît, deși adevărul era evident, eu nu aveam nici dreptul la căsătorie sau muncă sau studii superioare, deși eram capabilă, nu e vorba de faptul că oamenii nu mă plăceau și că nu aș fi găsit oricum. M-au respins direct mereu, eram chiar un om capabil, nu înțeleg ce au cu mine și de ce întîrzie dreptatea. E vorba de abuzuri oribile și crimă. Nu, absolut nicio greșeală, chiar ceva foarte frumos a fost viața mea, nu m-au lăsat să termin tot de scris. E adevărat că am fost crescută în sărăcie, dar lipsa hranei adecvate oricum îmbolnăvește pe oricine. Plus izolarea îndelungată și restul torturilor.
iar vin să facă bășcălie în fața blocului, nici iarna puțină odihnă de atîția ani...
Iată acum, idei repetate de ei.
”Nu putem face o întreagă țară de rîs fiindcă ea e nevinovată”
”Ajunge” zi de zi uneori
”nu se mai poate nimic fiindcă tu ai devenit un caz public”
E minciună, așa a fost mereu din 84. Și m-au respins și lovit direct, nu doar că nu am găsit eu de lucru. Mama a fost acceptată să muncească pînă la 70 de ani fiindcă avea o cunoștință undeva și era respectată, eu nu am pe nimeni. Omul singur nu găsește nimic, nu mai explic, așa este.
”nu o să ne mai respecte nimeni, absolut nimeni”
”Cum adică, toată munca mea de o viață va fi distrusă/ a fost degeaba etc.” ”Da, proasto, fiindcă te-ai bazat pe o minciună”
ceva nou: ”religia României e minciuna despre această femeie”
”vor să te bage din nou la 9, de aia te otrăvesc” ăștia nu au înțeles că am fost otrăvită mereu, poate vreo 20 de ani, și în ultimii ani foarte rău uneori. E adevărat că o parte din internările mele psihiatrice ei le-au făcut dîndu-mi otravă
Azi cel puțin cozonacul sau altceva era precis amestecat cu ceva toxic. Am înghițit destul, de data asta pișca sigur, mai rău ca piperul. Am mestecat cu atenție și într-adevăr cred că nu putea fi un cancer al meu, fiindcă în mod clar celelalte produse aveau gustul normal. Acum am greață și reflux, dar nu pot vărsa.
”Au îndobitocit o lume întreagă, lumea toată crede că tu ești ceva rău ce trebuie omorît”
”Deși adevărul e evident și tu mereu ai fost bună, singură și săracă și lovită, ei cred că tu ești ceva rău
”i-au uns pe toți” mereu au spus și asta, cu ideea că oamenii erau corupți să mă lovească și să mintă despre mine
”Îți dai seama ce prost o să picăm noi” Și ăștia au mai fost, ei vin tot cu ideea că nu vor adevărul și dreptatea în cazul meu, deși e normal să fie și așa e frumos și așa trebuie.
realitatea e evidentă și unii vor să facă din mine un caz general, un exemplu că ordinea socială e nedreaptă și comuniștii aveau dreptate sau ei au dreptate că sistemul e greșit !! Au fost de mult și din ăștia, fără să vadă realitatea, vor să mă transforme în simbol, ca să ”tragă spuza de partea lor” cu alte minciuni societale. Realitatea mea e și a fost individuală și obiectivă, fără probleme psihice și niciodată nu am avut probleme psihice și ei vor să facă să pară altceva.
Tot porci ca și ceilalți, ca și cei care spun că eu sînt un caz social nu psihiatric, deci ideea că eu sînt săracă și nimic altceva. Da, am fost mereu săracă, dar nu sînt caz social în sensul spus de ei.
”ca tine sînt mulți alți oameni deștepți și săraci care sînt distruși la fel cum au făcut cu tine” Înțelegeți acum ce spun?
Încă din copilărie, în anii 70, îmi făceau la fel - spuneau ”mănîncă, că tu ai ce mînca, alții nu au nici ce mînca” deci făceau din mine un caz public și generalizau legat de condiția mea. Eu nu am avut bani aproape nici de mîncare întreaga viață și ei mințeau și despre asta. Copiii unor rude sau cunoștințe (vreo cîțiva) aveau mulți bani și lucruri încă de cînd eram copil (pe lîngă mine), dar rudele tot jucau același teatru. Eu nu am greșit nimic, nu am avut nici invidie față de cei bogați, am fost perfecțiunea toată viața. Și un om inteligent am fost și meritam și merit dreptul la muncă și la studii, cum am spus mereu - niciodată nu am fost altfel. Realitatea despre mine nu e ca toate celelalte cazuri de oameni săraci distruși, cum zic ei. Realitatea e obiectivă și individuală - m-au chinuit și otrăvit real încontinuu, am fost un om izolat cu forța, fiind numai binele și capabilă de fericire perfectă, m-au lovit cu minciuni criminale reale și privarea abuzivă de dreptul la muncă, familie și studiu, fiind un om perfect, ceea ce încă se poate dovedi că sînt și am fost mereu. M-au lovit cu viclenie și teatru hidos încontinuu și au aplicat încontinuu tortură. În plus, sînt deja decenii de izolare și internarea mea la pshiatrie e doar o îmbunătățire tranzitorie, adică bucuria de a vedea și auzi alți oameni pentru timp scurt, după care oricum mă vor lovi în izolare din nou, nu e o soluție. Trebuie să fie tot adevărul și dreptatea, nu mai pot aștepta. Am spus mereu adevărul, clar dovedit. E adevărat că am fost mereu săracă, că acum hrana costă și mai mult și e foarte deprimant și greu.
Iar sete oribilă, poate m-au otrăvit din nou.
Unii spun iar că e doar o crimă jegoasă sau cam așa ceva.
este adevărat că medicul de familie m-a tratat monstruos și mi-a refuzat ajutorul, și alți medici la fel, cum am povestit numai parțial. Repet un ultim exemplu - negarea bolii mele de inimă și a ajutorului necesar, de mult. Mama îi sugerează să nu mai iau medicamente, deși posibil avusesem infarct și ea nega și apoi ea preia sugestia mamei - nu era normal, ea trebuia să îmi spună ea ce trebuie să fac, nu după spusele mamei.
Aproape tot ce spun mama și ceilalți despre mine e minciună, tot ce spun eu e adevărul.
Să vă explic pe scurt. Avînd foarte puțini bani de hrană, eu a trebuit să verific cardul meu la bacomat de multe ori, fiindcă era greu de suprtat și nu știam cînd intră cei 500 de lei ajutor de la primărie pentru handicapuri. Oamenii pe stradă au foarte mulți bani, ei consumă adesea peste 100 lei la supermarket. Mama l-a chinuit mult pe tata cu scene și scandaluri că nu aveau bani. Tata a murit de inimă și mama îl acuza mereu că nu se consultă și nu se caută la medic și nu ia medicamente pentru inimă etc. El mirosea foarte urît și anormal în mod sigur, posibil era și el otrăvit odinioară. Juca jocuri de noroc, dar nu era tatăl meu biologic și asta nu se moștenește. Eu abia am avut ce mînca toată viața, dar am fost un om perfect normal și inteligent, nu ca tata. Deci anii ăștia mama și alții au înscenat că eu sînt cheltuitoare și mi-au făcut de nenumărate ori scandal. E minciună. Inclusiv azi, cînd am chemat-o pe mama să îmi dea 100 lei a făcut scandal, nu mai explic, eu luasem din contul ei din bancă mai puțin decît spune ea (parcă) dar oricum era vorba și de niște bani ai mei acolo, nu mai explic. Ea a mințit mereu despre mine și m-a maltratat mereu cu ideea că mă omoară, reală, nu în fantezia mea. Față de oameni străini mă vorbește de rău, și mă acuză că nu fac aia sau ailaltă sau că am fumat (nu mai explic) sau că nu mă descurc în viață (chiar față de străini mă vorbește de mică de rău), ca și cum aș fi copil idiot și nebună cumplet la aproape 50 de ani cît am. Nu am avut cum să intervin în astfel de discuții și cum să o controlez și astfel, dacă aveam musafiri, ei laolaltă rîdeau de mine pe față. Aproape de fiecare dată. Eu nu o pot controla, dar și eu și ea nu am avut bani niciodată. Nu am fost cheltuitoare, e o minciună a ei. Acum am fi fost amîndouă foarte fericite dacă aș fi acceptată să muncesc ceva, oricît de puțin. Sau o altă activitate măcar. Totul ar fi bine și numai bucurie, cum și trebuie să fie. Azi ea a cam înjurat cînd a venit și iar m-a împroșcat și a mințit. Chiar a spus din nou să nu mai merg la medic - deși vreau și merit control cardiologic - și a spus să mor!! Niciodată, de mică nu am avut voie să îi spun nimic, nici bine nici rău despre mine. Niște porci au inventat sau au spus acum cîțiva ani că rudele ei bogate i-au promis totul dacă mă omoară și au lăsat-o deocamdată cu fundul gol. Ea stă în frig și întuneric cu mobilul în mînă (i-au dat unul gratis, mie nu, am tot din ăla mic, după vreo 20 de ani de abonament) și se uită pe net la filme, fiindcă nu are bani, frigiderul ei e mereu gol. Ea nu îmi dă bani, dar nu are cum să îi ajungă pensia și mi-a făcut mereu scandal deși eu nu am de unde scoate bani și zicea că ea nu poate suporta să ajungă un căcat fără bani. De curînd nu știu ce face cu banii, că nu are la scurt timp după pensie deloc, poate îi consumă pe filmele de pe net, nu știu.
Ieri nu am reușit să iau pastilele de inimă și mi-a fost tare rău noaptea - poate din altă cauză - oricum mîna stîngă durea enorm din cauza circulației proaste - am mai pățit rău și cu strîngerea degetelor puternică etc. dar durerea nu a fost așa mare ca azi noapte. Șitu că pot paraliza ușor și vreau să merg la medicul cardiolog, în ciuda mamei sau altora.
ceea ce nu credeți dvs. e că eu eram în stare să muncesc și am fost mereu inteligentă și niciodată nebună, deci trebuie adevărul și dreptatea, absolut cert. Ei zic că oamenii toți nu dau 2 bani pe mine și toți cred că eu sînt căcat, dar eu meritam să am ce munci și studia măcar pentru hrană și cîteva haine, niciodată nu aș fi visat mai mult, în afara nevoilor stricte. Am spus mereu și oricum era clar adevărul. Consider că meritam, chiar dacă sînt femeie, nu mai explic în detaliu. Absolut sigur am dreptate. Ei însă zic invers, că oamenii iau bani ca să îmi facă rău, așa zic și unii în engleză.
Acum ideea mamei e că trebuie să vindem apartamentul închiriat, care era singura mea sursă de venit și bucurie după moartea tatei - dacă aș fi avut de lucru l-aș fi dat cu bună voie, așa e ca și cum e clar că voi muri și e prea tîrziu să mai sper acceptarea într-un grup. Oricum nu aveam cum să mă căsătoresc să mă mut acolo, dacă trebuie sînt de acord cu vînzarea, care va ajunge vreo cîțiva ani poate pentru nevoi și medicamente. Mai demult nici mama nu a vrut. Eu mai demult speram. Chiriașul ne-a îndatorat cu 3000 de euro fără să ceară voie etc. a făcut îmbunătățiri proaste sau inutile (absolut sigur așa erau unele, nu mai explic) și nu prea cred că putea să coste atîta, cum și mama a zis și el a promis facturi, dar nu am mai trimis cum a zis etc. El dă 250 de euro pentru 4 camere semimobilat.
Usturimi rele de stomac din nou și durere și greață și gust rău, am luat 2 pastile antiulcer degeaba. Deci am avut dreptate că m-au otrăvit din nou, cum spuneau și ei azi. Am mai povestit: cînd mă otrăveau, începeam să am usturimi de stomac groaznice uneori, alteori aveam colici extrem de rele mult timp, alteori ambele, anul ăsta vreo 2 săptămîni oligoanurie cum cu greu au recunoscut și medicii. Ați văzut că mama insista să mă interneze la psihiatrie fiindcă nu mai urinam aproape deloc în timp ce unii spun că eu voi muri la azil. Alteori aveam picioarele extrem de umflate, tromboză venoasă clară. Alteori dureri mari de cap combinate cu toate cele digestive. Alteori foame și sete groaznice de tot, motiv pentru care m-am și îngrășat mult, printre alte motive. Acum ei zic că mi-au distrus și inima deși am avtu o inimă foarte puternică și un stomac foarte bun, așa zic ei. Ficatul în stadiul 2 steatoză, pancreasul gras etc., cu greu au recunoscut. De cele mai multe ori nu m-au tratat, cînd simptomele erau clare și se putea. Ei zic că am fost condamnată la moarte grea și dureroasă și tortură îndelungată fiindcă nu puteau să mă omoare deodată. Este absurd fiindcă absolut sigur nu am greșit nimic. Intrau unii care spuneau că mie mi-au dat kilograme de otravă și nu am murit încă și chipurile proștii nu înțeleg de ce eram eu așa puternică și de aia mă otrăveau din nou. Toată lumea știe că spiritul întreține viața, și că omul inteligent e mai rezistent la tortură și otravă, deci nu înțeleg de ce urau ei inteligența mea, fiind eu și un om cu mare frumusețe de caracter și suflet, altruistă perfect, ca orice intelectual de valoare. Alții zic că au citit blogul despre viața mea pe care nu m-au lăsat să îl termin, și sînt îngroziți, fiindcă totul e invers decît cred proștii despre mine. De ce să creadă proștii minciuni despre mine, pentru numele lui Dumnezeu? Minciuna omoară, nu adevărul.
Ei nu au dreptate deloc, vă mai explic odată. Ei spun că viața e o junglă și săracii trebuie omorîți sau sînt vînați. Am să explic din nou că nu e așa. Intelctualii de valoare, chiar săraci, pot face ceva bun pentru ceilalți, chiar numai prin studiu sau muncă, oricine știe asta. Eu am fost un om inteligent și bun mereu. Obiectiv ei mă f_teau mai rău datorită minciunilor, și mai ales otrăvii. Vecinii torturează monstruos din vara lui 89, puteam dovedi totul, familia din 84. Degeaba Dumnezeu mi-a dat daruri intelectuale frumoase, este vorba de crimă. Chiar dacă eram săracă, aveam toate șansele dacă ei nu loveau murdar, ca nște asasini plătiți indirect. Nu e nicio lege a junglei, ci aceia proști și răi țin omul bun și inteligent între gratii și în tortură reală FĂRĂ NICIUN MOTIV, nu e vorba de slăbiciune psihică sau fizică sau intelectuală. Închisoarea psihiatrică de asemenea, dar mai rău aberațiile și calomnia lor. Ei au puterea de a omorî, dar nu au cap. Și mai mult decît atît, deși adevărul era evident, eu nu aveam nici dreptul la căsătorie sau muncă sau studii superioare, deși eram capabilă, nu e vorba de faptul că oamenii nu mă plăceau și că nu aș fi găsit oricum. M-au respins direct mereu, eram chiar un om capabil, nu înțeleg ce au cu mine și de ce întîrzie dreptatea. E vorba de abuzuri oribile și crimă. Nu, absolut nicio greșeală, chiar ceva foarte frumos a fost viața mea, nu m-au lăsat să termin tot de scris. E adevărat că am fost crescută în sărăcie, dar lipsa hranei adecvate oricum îmbolnăvește pe oricine. Plus izolarea îndelungată și restul torturilor.
iar vin să facă bășcălie în fața blocului, nici iarna puțină odihnă de atîția ani...
vineri, 23 noiembrie 2018
22-23 noiembrie
iar au intrat unii răi care spun că ”Un întreg popor de nebuni vrea să mori”
alte idei:
”sînt atît de proști încît nu au înțeles nici că binele iese la lumină mereu, nu răul”.Corect, am trecut prin asta toată viața, spun eu, de pildă în ultimul timp au intrat mereu cu ideea că ”mereu iese asta”. Nu am înțeles ce au cu mine.
”Noi nu aveam cum să știm că tu ești cea adevărată”
”Ei te percep drept nebună. ” Cine? întreb eu. ”Proștii. De aia nu te acceptă nimeni. ” Bine, dar... mereu am fost la fel și niciodată nebună, deci vor să mor. Nu am avut nicio șansă.
”Ea nimic toată viața și toți vor să moară. ” Ăștia au dreptate, nu am făcut sau gîndit niciun rău, ba chiar am fost puritatea absolută, cu deschidere spre lume și ceilalți mereu, fără să rumeg gînduri în mintea mea niciodată, numai binele a fost întreaga mea viață, ceva cu adevărat frumos și bun, fără orgolii sau alte defecte. Cu sentimente frumoase de asemenea. Disponibilitate spre viitor și orice fel de muncă sau activitate. Mereu un om normal.
Vă amintiți (unii dintre dvs.) cîntecul ”Let your love flow” al lui Bellamy Brothers? Chiar și după mulți ani de tortură și temniță am fost la fel, binele curat.
”Ei nu au niciun motiv, absolut niciun motiv să o omoare.”
:(((
”pe tine nu te acceptă fiindcă te-au băgat la balamuc și oamenii băgați la balamuc sînt considerați căcat”
”Tu ești prea bolnavă ca să mai faci ceva” ăștia sînt total nebuni, nu mai explic, de mult ei spun așa
Nu înțeleg, absolut sigur am fost mereu un om de valoare și nu m-aș fi gîndit la trecut, absolut sigur. Mereu am fost la fel. ”dacă nu o acceptă și se omoară, cei mai mari porci ai umanității, pe care ea i-a depășit, vor fi liberi” Nu știu asta, dar știu precis că ar fi rău.
”Pur și simplu ei nu vor să recunoască adevărul și preferă să mori” ???
”e din cauza mîndriei lor” ???!
”ei toți au greșit și nu te pot accepta, preferă să mori, gîndește-te logic de ce ei nu pot accepta adevărul. ???
De ce naiba vreți toți numai corupție și minciună? Și idei greșite precum cele pe care ei le zic mereu că trebuie să mușmalizeze adevărul deoarece eu am dreptate 100%
E total greșit și monstruos.
Cum adică, vor să fie ciminali cu adevărat, încă și mai monstruoși?
”ei nu sînt creaturi logice” ”ei nu au cum să înțeleagă”
pnld, cine ar vrea să omoare un om bun din mîndrie? Înseamnă că e minciună și poate fi pur și simplu adevărul și toți ar înțelege.
”tu încă nu ai înțeles motivul pentru care ei toți te resping mereu”
”tu ai fost un om mult prea inteligent”
”concluzia lor e că nu au tratat-o bine” ???!!! au înnebunit iar, poate că în mintea lor seacă eu sînt nebună, deși încă se poate dovedi că am fost un om inteligent și fără defecte psihice toată viața, absolut mereu la fel, evident sînt izolată cu forța și nu fiindcă nu știu să comunic și să iubesc și să respect oamenii cu drag și au spus că nu vor să fie adevărul, de aia mă țin ascunsă din 84. Bineînțels că știam teoriile psihiatrice și în plus le înțelesesem, fără vreo tulburare psihică a mea, și nu înțeleg de ce ei pretind că eu eram proastă. M-am și exprimat corect, nu am avut probleme de comunicare etc.
”lumea toată e o lume de porci și porcii ăștia nu vor să trăiești”
”tu ai fost toată viața tot ce e mai bun în cele mai mici detalii și ei te-au tratat drept tot ce e mai rău, cum crezi tu că ei te pot accepta?”
”ei neagă absolut totul mereu”
”bine, dar e hidos”
”eu cînd am înțeles m-am îngrozit”
”eu am crezut că numai gura e de ea (??) și, cînd am înțeles că e geniu, m-am îgrozit”
”tu ești cel mai bun om care a existat vreodată”
”tu ești cea mai inteligentă femeie”
”cel mai nenorocit om din lume e omul cel mai bun”
”trebuie așezată între cei drepți” au zis asta de mulți ani, din cînd în cînd
”tu ai avut un cap de păpușă și asta i-a îndobitocit pe toți” - ăsta nu știe că nu e vorba doar de batjocură și respingere, ci de lucruri grave
”n-are dreptate” ???
Poporul nu are absolut nicio vină Cristina, stăpînirea nu te vrea. ”
”Lumea e în ghearele unor porci care vor să mori.”
”ei nu au cum să te accepte, e o țară de idioți care au fost mințiți despre tine”
”proștii credeau că cineva vrea să te impună cu forța” ??!!! total absurd.
”ei cred foarte multe prostii”
”Adevărul nu mai are nicio putere, toți cred numai minciuni”
”ei la început credeau că ești doar un om bun și au vrut să te ajute, cînd au înțeles că ești de fapt un om foarte bun și că nu ai greșit absolut nimic, nu doar nimic, s-au îngrozit că nu pot face nimiic. ”
??!! doamne! Sînt nebuni, de ce îmi tot spun ei lucruri fără utilitate, evident am fost mereu un om normal și era simplu să fie adevărul. Și ce era necesar vieții, minimal măcar.
”Nu se poate fiindcă e mult prea inteligentă, ea a înțeles totul, ar fi o diferență prea mare”
”dacă poporul nu vrea, nu se poate”
”toți sînt porci, Cristina”
și așa au trecut mulți ani, acum nu mai am cum îndura izolarea și restul, dar desigur doar izolarea contează - ei au impresia abjectă că nu eram om
ei nu pot să înțeleagă un lucru foarte, foarte simplu despre tine. Ce? Că sînt om normal și nu pot trăi izolată și fără bani? Nu. Că tu ești tu însăți. Ei mereu cred că tu ești altcineva.
Și precis nu i-au umblat la cutiuță? (așa vorbea un coleg de lliceu, Lucian) Vezi? Ei cred că tu erai/ești proastă și rea/nebună și atunci cînd văd cum ești tu cu adevărat, ei cred că ești nebună sau teleghidată.
Eu nu cred așa ceva. Dar și ei spun uneori la fel că ei nu pot crede așa ceva. Dar e total ilogic să creadă că eu sînt altfel decît sînt, din moment ce oricine poate constata că sînt izolată, deci era imposibil să dovedesc oricui ceea ce sînt, nu aveam cum. Nu au cum să creadă nimic rău sau că sînt altceva, e prea ilogic, omul poate dovedi ce este numai în relație cu alții, măcar cu cîțiva. Mai mult decît atît, omul nu poate subzista în izolare, nici drept ceea ce este, după cîteva decenii, nu chiar de la început, NU SE MAI POATE. Nu e și nu a fost niciodată un episod psihotic, este monstruos, nu sînt animal în grajd, sînt om.
tu ai fost singura care nu a greșit nimic și singura pe care nu au acceptat-o”
”tot ce a fost frumos a fost considerat urît și tot ce a fost bun a fost considerat rău”
”ei știu exact cum ești, dar nu te vor”
”tu ai fost un om inteligent care nu a fost dorit” Bine, dar nu asta e problema, ei chiar abuzează groaznic și eu nu am avut nicio șansă, ei iau de la început drepturile complet fără niciun motiv ”Tu te-ai ridicat de zeci de ori și ei mereu te-au doborît” ???
”Noi nu știam care ești tu dintre toate”
”Binele și adevărul ies mereu la lumină” spune altul.
”Tu ai fost numai ceea ce e bun și ei cred că tu ai fost ceva rău”
”Proștii cred că tu ești moartă”
”Și nici acum nu au înțeles?” ”Tot nu au acceptat-o?”
”O să rîdă o lume întreagă de noi”
”Ei nu vor înțelege niciodată răul ce l-au făcut”
”Tu ai fost cel mai mare martir al umanității”
”Țara te vrea proastă”
”Ei sînt orbi și surzi”
”Ei nu știu nimic” ”Au înțeles totul pe dos”
”Omenirea întreagă e o grămadă de nebuni”
”Tu ai fost un om foarte inteligent”
”E cea mai monstruoasă crimă din istorie”
”Tu ai fost mereu la fel și ei mereu te văd altfel”
”Ei nu aud decît ceea ce le bagă în cap un idiot”
”Idiotul acela te urăște și vrea să mori”
De unde știu SIGUR cei care tot vor să mor că va fi bine pentru ei așa? Au oare ei clar dovezi sau amintiri sau probe sigure că atunci cînd au mai omorît un om nevinovat și martirizat de fapt, a fost precis mai bine pntru ei??
Mă tem că ei nici nu știu pe ce lume trăiesc ei și nici faptul că trăiesc într-o civilizație. Memoria vie este ceva, memoria inscripționată alt-ceva. Se intercondiționează. :( asta e realitatea, nu politica doar.
Absolut cert am fost perfecțiunea, deși am și spus acest lucru, fiind forțată de împrejurări și mi se pare logic, știam de mult, că dacă ei fac răul unui astfel de om rezultă și mai mult rău pentru ceilalți. Am explicat și am dovedit totul despre mine și ei tot moartea mea au vrut, deși era clar că nu aveam nevoie decît de dreptul la muncă și cîteva relații cu alții măcar toată viața. Ei și dvs nu veți înțelege niciodată că nu am fost niciodată proastă sau nebună și nici cît de mult v-am iubit pe toți, cu întreg sufletul curat și o imensă bogăție de frumusețe spirituală reală, nu furată din cărți, ci înțeleasă per se.
E adevărat că am fost femeie, dar consider că și femeia are spirit, prin spirit înțeleg integrarea suflet (afectivitate) și intelect și în plus încă un lucru. E adevărat, spirit înseamnă și lumină pură. Nu știu dacă eu aveam lumină pură, dar știu că am înțeles singură o imensitate de lucruri frumoase și bune, și idioții au inventat că am citit sau că mi-au spus sau ghidat revelațiile alte spirite. Întotdeauna ei nu m-au recunoscut drept om, cum au și spus. Ei văd în mine doar pe alții, fără să știe că... etc.
construcții interogative dureroase, jocurile mele habituale de cuvinte :
DOAR nu vrei să...?
AU nu vrei să...?
(din categoria mea de integrare socio-lingvistică sau prolegomene la interogațiile lui Living-stone et.comp. et.col. (etc. adică), sau nefastele clovnerii ale unei persoane singure cu stare fizică subfebrilă datorată plămînului)
E adevărat, vorbesc singură. Mîine mă apuc de citit și de studiu chiar din nou. Trăiască Fănuș Neagu și librăriile CLB și toți ceilalți. Acum sînt tot Maria Antoaneta, printre altele fiindcă încă citesc istoria muzicii în engleză. Mîine poate voi fi Nostra-damus, poimîine vreun vicerege în India. Acolo cel puțin avem multe ”pur”- ități.
Pe noapte, numai vise luminate vă doresc - cu ape line, cristaline, cu mori de vînt și de cuvînt, cu cerul înalt pînă la cer.
Spirite nefaste nu există, e logic. Dumnezeu știe ce constelații erau cînd am ieșit și eu la lumină și ce însemnau ele pentru adevărații și vestiții astrologi de la capela dodecaedrică a poligonului de proiecții luminoase. Oricum erau hărți bune. Oricum, eu nu cred că poporul îmi vrea moartea, fiindcă nu sînt nebună. Un grup nu are voință, ci impuls, spus în mod simplist. Refuz ideea complexă de voință de grup fiindcă e un sofism care mă deranjează dacă spun adevărul - ceea ce mulți fac, dar nu comunică. Oricum e clar că intelectualii mă lovesc de-o viață, cum oare alte fiare? Dumnezeu să îi ierte dacă poate, dacă încă sînt în viață și nu sînt răi. Mama zice că la librăria Cărturești de pe Lipscani era un citat postat acum cîteva săptămîni: O casă fără cărți este ca un corp fără suflet. Alde Cicero cică. Zic eu:
1. evident îi verifică pe cei neadormiți de sistem și îi iau la ochi fiindcă ei percep imediat paradoxul că nu erau tiparnițe pe vremea lui Cicero. Așa am pățit și eu mereu de-a lungul vieții, fiind inteligentă și judecînd corect și bine zi de zi, în ciuda faptului că mă tratau drept nebună sau proastă, pînă cînd am înțeles sistemul din aproape în aproape și datorită lucidității am intrat în contact cu spirite alese, perfecte ca lumină. Eu cînd intram într-o clădire aveam ochii deschiși și încercam să știu unde e nordul etc. Ciudat că ei ziceau că eu sînt visătoare.
Uneori mi se pare straniu, nu doar monstruos, că toți îmi vreți moartea direct sau indirect, deși am vorbit normal și sincer cu omaenii, dar m-au izolat, cu ideea mîrșavă să nu înțeleagă lumea că sînt nevinovată și normală...
2. Cicero se leagă de cică al meu de mai sus etc.
3. etc
Ei zic: ”e imposibil să recunoaștem adevărul despre tine Cristina, nu din reavoință, ci fiindcă nu se poate” ??
Dimpotrivă, am explicat clar încontinuu din 84 că se putea adevărul tot și era necesar pentru a evita o crimă oribilă - și evident am fost așa cum sînt acum mereu și meritam mereu și acum de asemenea dreptul necesar și vital la muncă și chiar dreptul la studii pe care nu le-am avut, fiind mereu un om capabil și normal. Nu e vorba doar de fericirea mea, e vorba de dreptul la viață, după cum spun toți niciun om normal nu poate îndura izolarea totală forțată - se poate încă dovedi că tot ceea ce am spus mereu a fost mereu adevărul. A spune că nu vreți să recunoașteți adevărul înseamnă că îmi vreți moartea fără niciun rost, deși am fost mereu un om perfect și abia aștept să muncesc și să studiez ca om liber, nu mai pot îndura fiind deja 34 de ani și ceva de cruzime diabolică reală pe care nu o puteam evita măcar - vă implor în genunchi să recunoașteți adevărul și să mă lăsați să trăiesc, mai ales că nu am avut nici cea mai mică greșeală și am făcut numai binele o viață întreagă.
”Ei au devenit monștri” ”Ei s-au adîncit pe o cărare greșită” Îmi amintesc și eu, la început lumea credea ceea ce era bun.
”Tot ce a fost bun și frumos a fost aruncat la gunoi” (se referă la mine)
”Lumea toată crede că tu ești nebună, de aia te-au închis în izolare și te chinuiesc, otrăvesc etc.”
Deci trebuie să fie adevărul. Evident nu am fost niciodată nebună și încă se poate dovedi totul. Am fost chiar perfecțiunea ca normalitate și bine. Ei spun că eu am fost sursa lucrurilor bune, asta nu știu dacă e adevărat, chiar dacă lumea seamănă cu mine în afară de cruzimea și defectele lor, dar că oamenii nu mă acceptă.Cum adică ei cred că eu sînt nebună? Evident nu sînt nebună și am dreptate absolută fiind și izolată cu forța de atîta timp și mereu constantă. Ce simptome au văzut ei la mine? oare faptul că am spus adevărul curat despre cum am fost și sînt chinuită? dar asta nu înseamnă nebunie și chiar se putea dovedi ușor de-a lungul anilor că absolut tot ce am spus e adevărul și că nu am omis sau ascuns nimic. Nu am avut niciodată niciun simptom care să justifice ideea lor de a mă omorî prin izolare și sărăcie și otravă și minciună. Nimeni nu poate sta singur zic ei - cam 35 de ani e limita zic ei.
”Societatea e un mecanism ipocrit, de aceea nu se poate adevărul despre tine” ?? Meritam de la început și acum la fel să fie adevărul și dreptatea - și atunci precis m-ar fi acceptat să muncesc și să studiez și m-ar fi respectat.
”Tot ce faci sau spui tu este interpretat drept altceva decît este” ”Și în plus toți mint despre tine ” .Vrea să spună că toți ceilalți sînt nebuni și au toate simptomele și bolile psihice - inclusiv delir sau interpretativitate etc.
”Tu ești singurul om normal din societate” Asta mi-au spus de multe ori. ”Tu ești singura rațiune, ei ceilalți visează” ”Totul se sprijină pe tine, ei nu au cap” Etc.
Atunci de ce îmi vreți totuși clar moartea? Dacă m-ar fi acceptat măcar între pacienți psihiatrici, măcar o dată pe săpătmînă - dar nici asta nu au permis, cu cruzime inutilă.
”Tu ai fost condamnată la moarte fiindcă ai făcut ceva ce ei nu pot înțelege” ??
”Ceea ce nu vor ei să recunoască este că ei au înnebunit cînd te-au închis la spital, nu tu. Psihiatria e un mecanism punitiv atît pentru victimă cît și pentru agresor.”
”Întotdeauna la spital e închis cel mai bun om dintr-un grup.”
E adevărat că după spital mă vînau cu dorința să mă facă să nu mai iau medicamentele, pentru a putea să mă folosească sexual de la distanță. În ultimii ani au reușit să vină sexual peste mine în ciuda tuturor medicamentelor. Din 2007 m-au dispensarizat (aveam 36 de ani) și au refuzat să îmi dea alte medicamente pentru a nu mai avea acele senzații sexuale, deși am cerut, fiindcă la început spuneau că medicamentele nu sînt decît pentru asta. Pînă în 2007 mi-au schimbat de multe ori medicamentele. Din 2007 m-au otrăvit mai mult și mi-au refuzat ajutorul medical pentru probleme de sănătate fizică, nu psihică. Și m-au torturat mult, pe multe planuri, așa cum mai am încă de scris pe blogul meu, pe lîngă ceea ce am scris. Totuși aș fi putut munci și studia cu adevărat. Ei zic că îmi vor moartea fiindcă m-au f_t și fiindcă m-au băgat la balamuc și că aceste două categorii de oameni sînt mereu omorîți. Păcat, fiindcă într-adevăr am fost un om perfect și inteligent, eu nu sînt de vină că ei mă tratează drept proastă. ei spun că asta e, ”nu te-au prețuit”
A propos, mama mea a fost într-adevăr o persoană foarte rea și nebună, care se considera superioară de zeci de ori mie (așa chiar spuinea) și voia să mă omoare în suferință nu știu de ce, cel puțin din 84 cînd am început să stau cu ea și eu eram chiar perfectă și inteligentă, dar nu aveam cum să o controlez, aveam 13 ani și tata era și el monstruos. Ei, fiind nebuni, nu ascultau deloc de vorbă bună, erau foarte violenți și eu calmă și cuminte și ar fi fost ideal să îi controlez, dar nu puteam. Unii zic că așa este, dar că lumea NU TREBUIE (?) să înțeleagă adevărul despre mama și că trebuie să creadă că eu sînt sau am fost nebună și proastă sau rea. Dar eu cred că vina o poartă societatea, nu mama, chiar dacă era nebună.
Erau unii care îmi aduceau aminte de legătura inerentă dintre viața mea și simbolurile religioase sau de cărțile lui Carl Gustav Jung sau alții care studiau religii și mituri - de pildă ideea de arhetipuri și de copil divin și fecioară divină.
Unii zic că ”ei cred că viața se poate fără fecioară, dar nu se poate”. Nașul meu mă numea cu emfază ”fecioaro”. În ultimii ani pe stradă mă întimpinau cu ideea rostită tare că pi..da mea i-a făcut pe ei și alte idei gen ”e rîsul pi..” (vorbă a tatei) sau că eu eram un fel de mamă pentru ei și că am fost pizdoasă.
Acum din nou despre problemele intime ale femeii fără bărbat. Eu nu am cunoștințe legate de sex deloc și exact de asta mă temeam cînd am dat examen la facultatea de psihologie, fiindcă știam că bărbații nu mă doresc și că am șanse extrem de mici să aflu ceva despre viața sexuală, prin urmare nu voi putea fi un psiholog practicant, nu doar ”terapeut”, ci nici măcar altceva, fiindcă nu puteam avea baza cunoașterii sexuale deloc, cunoaștere necesară oricum pentru diverse lucruri. Dar, deși am fost tratată drept idioată, am avut desigur inteligență autonomă, mereu am fost eu însămi și cred că vă puteți da seama că ștințele cognitive, inclusiv filozofia, mi-ar fi fost extrem de ușor de memorat și înțeles. În timpul facultății de psihologie m-am îngrozit unoeri cît de simple erau teoriile. Orice om logic le poate înțelege și ghici imediat.
Deși nu mă credeți poate, există această anormalitate a violului de la distanță, care e etichetat drept schizofrenie în mod eronat, și duce la eliminarea din societate a oamenilor buni și săraci, cum am fost eu. Este în mod clar tulburare sexuală, nu altceva, și la mine era datorită unui medic profesor universitar, eu nu am avut fantezii erotice sau boală psihică. El s-a dat la mine și eu nu am avut cum să scap de el, asta e tot. Am făcut tot posibilul să scap și nu s-a putut. Nu am greșit nimic, nici prin faptul că m-am îndrăgostit de el datorită insistențelor lui mari. Și acum unii zic că oamenii m-au sacrificat din cauza lui, ca să îl sprijine pe el (?) Nu știu. În perioada primelor violuri sexuale asupra mea el făcuse să am ciclul menstrual fix la 3 săptămîni, nu știu de ce.
Eu am avut ciclul normal în ultimii ani, dar într-adevăr m-am speriat puțin cînd sîngele a început să îmi curgă (acum cîțiva ani) mai întîi prin partea din față a chilotului și abia apoi uneori sau deloc pe acolo pe unde curgea mai demult, ceea ce eu presupun că era vaginul. Unii mi-au zis că sînt proastă că nu înțeleg că e sîngele prin clitoris, fiindcă m-au f_t rău de la distanță. Azi s-au luat de mine altfel, că anume sînt proastă că i-am crezut pe ăia, fiindcă nu îmi iese prin clitoris, ci prin uretră sau așa ceva. Poate am 2 uretre, nu știu. Îmi amintesc cu precizie că ei spuneau acum cîțiva ani că ”i-au făcut canal comun. Da, asta e normal, așa trebuia” deci ei vorbeau peste mintea mea de un canal urogenital poate și mi-au zis că m-au chinuit mult pînă l-au făcut. e adevărat, am suferit. Nu înțeleg de ce trebuiau să îmi facă canal comun, din moment ce eu oricum nu puteqam avea bărbat, fiind săracă și considerată nebună cum zic ei. Oricum evident nu mă masturbam și nu mă frecam și fusesem un om bun toată viața. Pe de altă parte nu erau șanse să am bărbat, avînd o viață închisă cu forța și oricum au existat numai cîțiva bărbați în viața mea cu totul, printre care acel medic profesor libidinos rău de față cu mine. În plus nimeni nu mă f-tea de la distanță în vagin ca în tinerețe, decît foarte rar și puțin. Oricum ei zic se pare că niște medici mi-au făcut acest canal, fiindcă știți că ei au puteri de f_t la distanță, încît m-au închis cu forța la psihiatrie, unde erau și alte femei schizofrene care fuseseră f_te sau hăituite de medici, cu diferența că acelea erau proaste, dacă nu mă înșel. În blocul meu de locuințe erau mulți medici și m-au chinuit mult ca vecini, cum au făcut și altor pacienți la psihiatrie. Mulți mi-au zis că eu am fost doar un sacrificiu al medicilor, dar asta e doar o parte a problemei. În realitate doar o parte mică.
În ansamblu nu știu de ce m-au chinut toți, fiindcă am fost mereu la fel, și calmă și bună și inteligentă, dar nu aveam bani.
"lumea toată e creată după creierul tău, dar oamenii nu te vor”
”oamenii au respins tot ce e uman frumos și bun, au devenit monstruoși”
”În România toți cei săraci sînt considerați nebuni”
”așa au zis și au făcut și rîndul trecut”
”Lumea toată e legată de creierul tău și de aia vor să te omoare, ca să nu te sinucizi” ??!
”tu nu ai fost nimic NICIODATĂ (!?) tu ÎNTOTDEAUNA ai fost tăiată și aruncată la porci și cîini”
”pe cea dinaintea ta au lobotomizat-o fiindcă au vrut să înțeleagă totul și noi am sperat că dacă vor înțelege te vor lăsa în viață”
”tu nu ai niciun ban, de aceea tu nu poți face nimic” ??!!
”pe tine te-au distrus toți porcii și nebunii din lumea toată”
”Tu ai fost un bastard nedorit, periculos”
”tu nu poți fi împreună cu oamenii fiindcă ei toți te-au f_t”
”Un accident cerebral ar fi fost mai bine”
”Ea trebuie să moară de inimă”
”Noi vom muri împreună Cristina”
”Îți voi dărui o căsuță” (asta doar azi)
”Tu ai fost o minune și porcii te-au distrus.” Ei sînt obsedați de mulți ani de distrugerea mea și nu eram distrusă. Și acum sînt în viață și aș putea studia și munci ceva și m-aș putea vindeca în parte cel puțin, dar ei refuză, inclusiv cu ideea că sînt deja distrusă, cum au făcut mereu.
”europenii au fost foarte porci”
”așa sînt europenii întotdeauna”
”Eu vreau să rămîn cu tine”
”Cînd au înțeles că nu are nimic rusesc ÎN EA au hotărît s-o omoare”. Nebunii ăștia au fost doar azi, eu nu aveam cum să am limbi străine în mine oricare o fi fost originea mea, am învățat singură la școală franceza și engleza și aveam la început accent îngrozitor, apoi ureche muzicală un pic. Alții au zis că francezii nu au suportat să am eu accent bun, crezînd că etc. și că proștii nu acceptau că eram pur și simplu inteligentă și că alți proști credeau că etc. nu mai explic. Eu de fapt am avut de mică o inteligență orientată spre lingvistică și științe conexe și incluse și oarecare talent la limbi străine în general. Așa a fost felul meu de-a fi, nu au fost alții vorbind prin mintea mea, cum cred idioții, care inventează că eu eram un fel de robot și ei nu erau. La fel, la 13 ani am fost 2 săptămîni în URSS și desigur am învățat singură alfabetul literă cu literă, la fel cum la 6 ani am învățat să citesc singură literă cu literă, îmi amintesc cu precizie cum s-au legat literele în cuvinte. Eram eu însămi, așa eram dotată, oricare or fi fost spiritele pe care le moșteneam, în mod natural. Cînd am intrat la liceu, dirigintele ne-a pus la prima lecție alfabetul grecesc pe tablă și eu m-am bucurat intelectual. Georges Sand a avut o biografie similară cu mine, parțial.
”Vom face corp comun cu tine și te vom proteja”
”Tu ai avut minte de lexicolog, lingvist etc. ” ăștia sînt aproape de adevăr oarecum, asta mi-era ”vocația”, pe lîngă faptul că îmi plăcea filozofia mult și conexiunea dintre ea și lingvistică. Nu e din cauză că aș fi citit Noica. Era poate cel mai dezvoltat aspect al performanței creierului meu de om simplu, crescut în sărăcie, fără bibliotecă, muzică, jucării multe etc. și în lipsuri materiale. Era lucrul ce îmi producea cele mai mari bucurii intelectuale.
”proștii rămîn mereu proști, progresul moral și intelectual al omenirii este mereu nul”
... etc.
Ei au repetat aceste idei de multe ori și chiar și acum mai sînt unii. Totuși acum e liniște, dar ei tot ”nu mă vor”.
acum, poate datorită tratamentului cu antibiotice, am făcut o infecție urogenitală (candidoză poate, fiind cu mîncărimi și după antibiotice, așa am citit eu) și mă storc mîncărimile de energie chiar dacă nu mă scarpin, dar nu am bani de antifungic... asta e. Îmi pare tare rău uneori că am suferit așa mult, fiind totuși capabilă de muncă și mereu respinsă cu minciuni evidente. Dacă m-ar fi acceptat cît de puțin, nu aș fi fost doar fericită, ci, în mod sigur, nu m-aș fi îmbolnăvit de toate cele. Acum e 5 și ceva dimineața și e grea singurătatea. Absolut sigur am fost perfecțiunea și ca suflet și moral și intelectual, atît și cum am avut intelectul meu feminin.
Sînt unii care, de fiecare dată cînd e vorba de bucuriile vieții mele intelectuale, exact așa cum am fost eu, ei spun ”îți dai seama, el săracul...” și tot repetă ideea aceea ”el săracul”. Ăștia sînt nebuni și rău intenționați totodată, un fel de spirite distructive, care răspîndesc un gen aparte de delir. Nu explic totul, ei insinuează că el săracul (nu știu cine) ar fi suferit prin mine și ar fi încercat, confuz și amărît, să funcționeze intelectual prin creierul meu slab... dar vezi Doamne suferea că nu poate fi liber. Ei nu au logică, fiindcă eu mă refer în general la lucruri real ale mele și ei nu analizează acele lucruri în sine cîtă valoare aveau și exact ce însemnau. Încă o dată explic: e ilogic. Dacă acele lucruri erau slabe intelectual, fiindcă el săracul era chinuit de trupul meu (ceea ce de fapt ei nu consideră!), atunci de ce ei i le atribuie lui, ca și cum el, săracul, era sursa lor și autorul lor și le ridică în slăvi totodată ca fiind ceva ce eu nu puteam gîndi, evident cu intenția de a îi păcăli pe proști. Absolut sigur acești nebuni exprimă această idee dovedind prostie, nu mai explic tot. Unii au recunoscut adevărul despre asta.
Numai în ultimii ani intelectul meu a slăbit datorită otrăvii în primul rînd și multor lipsuri materiale și torturi reale, puteam dovedi. Mai pot încă dovedi că eu eram autoarea amărîtei mele vieți intelectuale de cititor și învățăcel modest și comprehensiv. Mai pot încă gîndi diferite baze sintetice ale diferitelor discipline și uneori fiindcă ei săracii se chinuiau să iasă din creierul meu eram obligată ca eu, cu propriul meu bagaj semantic, să gîndesc diverse arii ale cunoașterii cum puteam, sintetic în cîteva secunde, adică atît cît putea mintea mea să aibă o bază și un înțeles în caz că aș fi studiat real problema respectivă. Am adresat cele de mai sus celor care pot înțelege gîndirea neofiților, novicilor etc. Adică mi-a rămas desigur structura logică bună, adaptabilă, a intelectului.
În afară de ăia care îl plîng pe el săracul cînd e vorba de mine, mai sînt cei care spun că ei săracii au căzut în mintea mea fiindcă eu eram o lumină mai puternică decît ei sau fiindcă lumea mă f_tse.
Mai sînt și ăia care spun că ei au înțeles că eu sînt eu, dar că lumea nu poate și nu vrea să mă accepte pentru ceea ce sînt eu ca intelectual și că proștii delirează că eu aș fi el săracul sau alții. Ei recunosc că eu nu am fost recunoscută deloc toată viața și că pentru alții contează numai valoarea mea de fideicomis, de gestantă a lor săracii, că adică mă chinuiau cu ideea ca eu să îi aduc pe ei săracii la lumină, cînd de fapt ziceau că îi aduceam la lumină atunci cînd reușeam ceva intelectual cît de cît eu singură, deci cînd era invers și mă lăsau în pace să pot gîndi eu însămi. Tot ei spun că niciodată ei nu m-au recunoscut ca om, deci ca intelect și că au inventat ideea asta grotescă din 84 cel puțin și mi-au spus astfel de lucruri, e adevărat, încă din copilărie - în mod direct în față.
Mai sunt chiar acum cei care spun mereu că nu m-au recunoscut fiindcă eu am supt mu.. deși mă torturaseră 8-9 ani pînă atunci și acel lucru a fost înscenat și s-a întîmplat deci cu peste un sfert de veac în urmă din multe motive pe care le-am explicat de mii de ori și apoi au continuat să mă tortureze la fel, continuu pînă azi, cum ar fi continuat și dacă acel lucru grețos și perfect predictibil nu s-ar fi întîmplat.
Sînt alții care consideră că el săracu nu știa cum e înmulțirea la oameni și de aia a supt mu.., ei fiind din categoria celor care cred că eu aș fi spirit masculin sau că el săracu e o civilizație extraterestră sau foarte veche în mine și că omenirea l-a respins (!!)
tot felul de nebuni și proști cu spirit distructiv.
Eu am fost mereu inteligentă și modestă, dar nebunii, ”săracii”, continuă să lovească, după tot ce au făcut peste 34 de ani, și au jusitficare că eu nu sînt eu, ci chipurile el săracul!!
Alții, din aceeași categorie adesea, mereu spun ”fugi de-aici, că cine ar crede așa ceva” exact cum vorbea nașul meu în copilărie.
etc.
Ei în permanență mi-au ros intelectul de conținuturile din cărți, care contează totuși și ele pentru fericire, deși toți știu că ele sînt superficiale și tranzitorii și iluzorii, dar nu aveau cum să îmi distrugă logica și eu mereu o luam de la cap și intelectual, nu doar fizic, după ce ei mă chiuretau și citeam din nou, pentru că altfel nu aș fi supraviețuit. Dar lumea mă lovea tot mai rău și nebunii erau tot mai nebuni. Și izolarea monstruoasă. Mi-am mai pierdut energie multă și timp cu explicarea corectă a adevărului, cînd ei nu mă vor deloc și nu vorbesc cu mine, cînd ei lovesc tot mai rău, cînd ceara trupului meu abia îmi mai ajunge... Unii zic din nou ”tu mai ai foarte puțin de trăit”, dar ei zic așa mereu. Abia în 2015 am înțeles că și structurile intelectului, nu doar conținutul, pot fi zdruncinate de ei - poate un alt fel de otravă sau altceva.
Foarte mulți mă consideră numai ghindă sau nucă - prin care ei săracii excavau pentru diverse structuri ale tectonicii cerebrale, unde ei săracii aveau situri arheologice sau ale cunoașterii, dinspre scoarță spre structurile profunde, astfel regăsindu-și conectarea într-o altă formă, vreau să spun legătură spirit-materie cum sînt toate cele cunoscute de om. Dar și cei care erau săracii în centrul meu săpau mereu să urce ca să se întîlnească cu ceilalți săraci... Sau, altfel spus, devenirea sinelui prin cunoaștere inductivă, deductivă și sinteză. Deci e firesc că în cele din urmă mie mi-e tare obositor să mai rostesc sau să scriu cuvinte, fiindcă sînt și urmărită, în timp ce lectura în gînd încă mă reface oarecum, dar acum am nevoie de mult și trupul mi-e slăbit prin tortură. E firesc că am nevoie să îi ascult pe alții, dar nu am pe cine. Muzica are mereu funcție curativă, dar recunosc că miracolul ei nu l-am înțeles deplin. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru darul imens al simțurilor, am încă văzul și auzul bune. Mai văd încă și fără ochelari, dar abia anul ăsta mi-au dat voie să îmi iau ochelari mai ieftini, mulțumesc mult. Eu consider că am fost om nu Ființă sau homo universalis, cel puțin femeie și om în primul rînd, orice uz consideră ei că mi-au dat. Ei iar spun cu răutate că ”Pe tine te-au uzat și fizic și mental” ”Tu ai suferit PREA mult”, alte justificări grețoase pentru crimă.
”Da de ce dracu au făcut așa ceva?” ”De proști” Ăștia sînt mereu, mereu întreabă la fel.
Alții zic că e simplu - toți au fost porci și m-au f_t fiindcă eu eram mai deșteaptă și ei nu suportau asta și preferau să mă chinuiască. Nu înțeleg deloc, nu are nicio logică, cine și de ce să fi vrut să îmi facă răul, din moment ce eram evident un om muncitor și altruist și aș fi făcut mult bine fiind inteligentă? Nu cred. Eu de exemplu, cum aș fi putut să f pe cineva și de ce? etc. Adică ei spun de fapt că f_tul înseamnă că oamenii proști îi omoară pe cei deștepți? Cum, în afară de otravă? Sînt aproape convinsă că este doar o iluzie a celor proști, că nu are cum să fie adevărat ce cred ei, anume că aceia mai proști decît mine îmi vor moartea fiindcă am fost mai deșteaptă decît ei. Ei zic că i-au îndobitocit pe oameni că gîndirea mea e ceva monstruos și chipurile de aceea îmi vor moartea, cînd era așa simplu să mă accepte să muncesc ceva sau să am o oarecare activitate, inclusiv în prezent. Probabil unii idioți cred că eu nu am încercat să găsesc de lucru sau să fiu acceptată de oameni oriunde, cînd în realitate mă resping și mă respingeți și nu am cum să găsesc nimic. Și încă nu era prea tîrziu.
”tu nu ai nicio sămînță de rău sau zîzanie și ei nu te acceptă”
”Ei te percep drept nebună. ” Cine? întreb eu. ”Proștii. De aia nu te acceptă nimeni. ” Bine, dar... mereu am fost la fel și niciodată nebună, deci vor să mor. Nu am avut nicio șansă.
”Ea nimic toată viața și toți vor să moară. ” Ăștia au dreptate, nu am făcut sau gîndit niciun rău, ba chiar am fost puritatea absolută, cu deschidere spre lume și ceilalți mereu, fără să rumeg gînduri în mintea mea niciodată, numai binele a fost întreaga mea viață, ceva cu adevărat frumos și bun, fără orgolii sau alte defecte. Cu sentimente frumoase de asemenea. Disponibilitate spre viitor și orice fel de muncă sau activitate. Mereu un om normal.
Vă amintiți (unii dintre dvs.) cîntecul ”Let your love flow” al lui Bellamy Brothers? Chiar și după mulți ani de tortură și temniță am fost la fel, binele curat.
”Ei nu au niciun motiv, absolut niciun motiv să o omoare.”
:(((
”pe tine nu te acceptă fiindcă te-au băgat la balamuc și oamenii băgați la balamuc sînt considerați căcat”
”Tu ești prea bolnavă ca să mai faci ceva” ăștia sînt total nebuni, nu mai explic, de mult ei spun așa
Nu înțeleg, absolut sigur am fost mereu un om de valoare și nu m-aș fi gîndit la trecut, absolut sigur. Mereu am fost la fel. ”dacă nu o acceptă și se omoară, cei mai mari porci ai umanității, pe care ea i-a depășit, vor fi liberi” Nu știu asta, dar știu precis că ar fi rău.
”Pur și simplu ei nu vor să recunoască adevărul și preferă să mori” ???
”e din cauza mîndriei lor” ???!
”ei toți au greșit și nu te pot accepta, preferă să mori, gîndește-te logic de ce ei nu pot accepta adevărul. ???
De ce naiba vreți toți numai corupție și minciună? Și idei greșite precum cele pe care ei le zic mereu că trebuie să mușmalizeze adevărul deoarece eu am dreptate 100%
E total greșit și monstruos.
Cum adică, vor să fie ciminali cu adevărat, încă și mai monstruoși?
”ei nu sînt creaturi logice” ”ei nu au cum să înțeleagă”
pnld, cine ar vrea să omoare un om bun din mîndrie? Înseamnă că e minciună și poate fi pur și simplu adevărul și toți ar înțelege.
”tu încă nu ai înțeles motivul pentru care ei toți te resping mereu”
”tu ai fost un om mult prea inteligent”
”concluzia lor e că nu au tratat-o bine” ???!!! au înnebunit iar, poate că în mintea lor seacă eu sînt nebună, deși încă se poate dovedi că am fost un om inteligent și fără defecte psihice toată viața, absolut mereu la fel, evident sînt izolată cu forța și nu fiindcă nu știu să comunic și să iubesc și să respect oamenii cu drag și au spus că nu vor să fie adevărul, de aia mă țin ascunsă din 84. Bineînțels că știam teoriile psihiatrice și în plus le înțelesesem, fără vreo tulburare psihică a mea, și nu înțeleg de ce ei pretind că eu eram proastă. M-am și exprimat corect, nu am avut probleme de comunicare etc.
”lumea toată e o lume de porci și porcii ăștia nu vor să trăiești”
”tu ai fost toată viața tot ce e mai bun în cele mai mici detalii și ei te-au tratat drept tot ce e mai rău, cum crezi tu că ei te pot accepta?”
”ei neagă absolut totul mereu”
”bine, dar e hidos”
”eu cînd am înțeles m-am îngrozit”
”eu am crezut că numai gura e de ea (??) și, cînd am înțeles că e geniu, m-am îgrozit”
”tu ești cel mai bun om care a existat vreodată”
”tu ești cea mai inteligentă femeie”
”cel mai nenorocit om din lume e omul cel mai bun”
”trebuie așezată între cei drepți” au zis asta de mulți ani, din cînd în cînd
”tu ai avut un cap de păpușă și asta i-a îndobitocit pe toți” - ăsta nu știe că nu e vorba doar de batjocură și respingere, ci de lucruri grave
”n-are dreptate” ???
Poporul nu are absolut nicio vină Cristina, stăpînirea nu te vrea. ”
”Lumea e în ghearele unor porci care vor să mori.”
”ei nu au cum să te accepte, e o țară de idioți care au fost mințiți despre tine”
”proștii credeau că cineva vrea să te impună cu forța” ??!!! total absurd.
”ei cred foarte multe prostii”
”Adevărul nu mai are nicio putere, toți cred numai minciuni”
”ei la început credeau că ești doar un om bun și au vrut să te ajute, cînd au înțeles că ești de fapt un om foarte bun și că nu ai greșit absolut nimic, nu doar nimic, s-au îngrozit că nu pot face nimiic. ”
??!! doamne! Sînt nebuni, de ce îmi tot spun ei lucruri fără utilitate, evident am fost mereu un om normal și era simplu să fie adevărul. Și ce era necesar vieții, minimal măcar.
”Nu se poate fiindcă e mult prea inteligentă, ea a înțeles totul, ar fi o diferență prea mare”
”dacă poporul nu vrea, nu se poate”
”toți sînt porci, Cristina”
și așa au trecut mulți ani, acum nu mai am cum îndura izolarea și restul, dar desigur doar izolarea contează - ei au impresia abjectă că nu eram om
ei nu pot să înțeleagă un lucru foarte, foarte simplu despre tine. Ce? Că sînt om normal și nu pot trăi izolată și fără bani? Nu. Că tu ești tu însăți. Ei mereu cred că tu ești altcineva.
Și precis nu i-au umblat la cutiuță? (așa vorbea un coleg de lliceu, Lucian) Vezi? Ei cred că tu erai/ești proastă și rea/nebună și atunci cînd văd cum ești tu cu adevărat, ei cred că ești nebună sau teleghidată.
Eu nu cred așa ceva. Dar și ei spun uneori la fel că ei nu pot crede așa ceva. Dar e total ilogic să creadă că eu sînt altfel decît sînt, din moment ce oricine poate constata că sînt izolată, deci era imposibil să dovedesc oricui ceea ce sînt, nu aveam cum. Nu au cum să creadă nimic rău sau că sînt altceva, e prea ilogic, omul poate dovedi ce este numai în relație cu alții, măcar cu cîțiva. Mai mult decît atît, omul nu poate subzista în izolare, nici drept ceea ce este, după cîteva decenii, nu chiar de la început, NU SE MAI POATE. Nu e și nu a fost niciodată un episod psihotic, este monstruos, nu sînt animal în grajd, sînt om.
tu ai fost singura care nu a greșit nimic și singura pe care nu au acceptat-o”
”tot ce a fost frumos a fost considerat urît și tot ce a fost bun a fost considerat rău”
”ei știu exact cum ești, dar nu te vor”
”tu ai fost un om inteligent care nu a fost dorit” Bine, dar nu asta e problema, ei chiar abuzează groaznic și eu nu am avut nicio șansă, ei iau de la început drepturile complet fără niciun motiv ”Tu te-ai ridicat de zeci de ori și ei mereu te-au doborît” ???
miercuri, 21 noiembrie 2018
jurnal de noiembrie
14 noiembrie
E extrem de rău. Nici în 2013, cînd am fost internată la urgență, nu a fost așa de rău. Mama e cu mine și e împotriva internării mele la spital. :( Nu știu ce va fi, cum va vrea Dumnezeu. Am fost, cu foarte mare dificultate, oprindu-mă din 10 în 10 metri, pînă la medicul meu de familie și a zis că e viroză și m-a auscultat și mi-a dat Zinnat. :( E imposibil să mă așez în poziție declivă, doare prea rău. Durerea în piept e sfîșietoare și continuă, nu știu dacă e numai plămînul. M-a durut toată ziua azi, a început luni seara. Luni spre marți m-am tot trezit noaptea și un timp am dormit în fotoliu, pentru prima oară în viață. Eram la Voluntari, m-am întors la mine acasă și aici nu am fotoliu. Mama e la mine. Mi-am cheltuit aproape toți banii pe medicamente și chiloți pamperși, fiindcă urinez cînd tușesc, deoarece m-au chinuit sexual de la distanță. Respir extrem de greu, elasticitatea plămînului e redusă, tot tmpul simt că nu am aer. Nu am febră. Tușesc dureros, cu puțină expectorație. Cefalee, durere în gît. Fiecare mișcare a corpului, oricît de mică, îmi cere efort imens. De pildă mi-a trebuit o oră ca să îmi schimb chiloții pmaperși și pantalonii.
Poate totuși îmi va trece, acum mă vait singură în casă. Gînduri de bine pentru toți cei care mă știu.
azi, miercuri, e mai bine, deși nu am dormit azi noapte - toate simptomele s-au ameliorat destul de frumos - nu credeam să îmi revin așa de repede
poate a fost un atac de inima mai dureros, durerea si incapacitatea de miscare au durat peste 1 zi
Azi, 20 noiembrie 2018, din nou adevărul despre suferință și cum ei vor, în mod greșit să mă omoare prin calvar și tortură
Din vorbele lor repetate, inclusiv azi
”Ne-am jucat cu focul” ăștia mereu zic aceste vorbe atunci cînd e vorba de adevărul despre mine, ca și cum au ceva de ascuns. ”Complimentele mele Cristina.” spun ei cu răutate, cu ideea că vor să mușamalizeze adevărul - deși trebuie să fie adevărul, evident că așa trebuie - și tot zic ”Oamenii nu trebuie să înțeleagă niciodată” ”Unul singur dintre noi a greșit”, ”Ei spun numai minciuni, ea spune numai adevărul” ”Toată lumea crede în minciuni și nimeni nu crede în ea” ”Trebuie să mori ca poporul să își spele rușinea” ”Nu pot să îi spele creierul” etc. etc. Totul e rău și nu au dreptate absolut deloc.
Am mers la medicul de familie și i-am spus, din nou că eu cred că de vină e inima mea, fiindcă mi-a trecut relativ repede, dar mă durea și nu puteam face niic cîțiva pași. Am avut simptome cardio-vasculare de mult și nu mi s-a dat ajutorul cerut - eram încă tînără, sub 40 de ani și mi se umflau și picioarele adesea și numai un medic de pe salvare a spus tromboză venoasă profundă, dar nu m-au ajutat nici atunci, nici în continuare. Am fost otrăvită și puteam dovedi că era adevărat și că nu era fantezie sau delir. Au refuzat mereu ajutorul.
Am povestit ce am pățit în vară la urgență și le alți medici și cum m-au tratat, deși era clar că nu formam urină și mi-era rău din această cauză și ei negau realitatea cum au făcut cu mine și cu viața mea încă din 1984. Cum m-au chinuit sexual cînd trebuia să îmi pună sondă. Cît de urît și nepoliticos s-a purtat și ginecologul, ca și cum insinua pentru proști că eu aș fi greșit ceva sexual (eventual) sau că sînt nebună, fiindcă nu îmi lăsa opțiuni de conduită și înscena că eu nu eram compliantă și că nu știam să mă port, deși nu am avut nicio relație sexuală toată viața și nici nu m-am masturbat, dar, în urma violurilor sexuale de la distanță, pe care ei le numesc schizofrenie (!), eu am început acum 3-4 ani să am ciclu prin partea din față a chilotului și m-am speriat puțin - iar ei au rîs în mintea mea că sînt proastă fiindcă trebuia să înțeleg că ei mi-au distrus clitorisul sau așa ceva de la distanță, și de aceea curge prin față, deși eu nu aveam cum să ghicesc asta. De asemenea, în urmă cu vreo 7-8 ani poate, mi-au distrus prin sex de la distanță uretra în așa fel încît dacă tușesc am mulți bani de cheltuit, eu neavînd practic decît de hrană mai ieftină (numai la tuse) pe chiloți pamperși că fac pipi pe mine. Desigur aceasta nu m-ar împiedica să muncesc în societate, fiindcă se întîmplă numai cînd tușesc, dar în ultima vreme și dacă nu tușesc dar foarte puțin și pot purta tampoane parfumate, pentru ciclu. În viața mea au existat foarte puțini oameni, și cei mai mulți mă tratează complet drept nebună sau idioată, îmi înscenează diferite lucruri, făcîndu-i pe proști să creadă că eu sînt proastă eventual.
”Tu trebuie să mori pentru onoarea unui porc”. Am fost azi la medicul de familie și i-am spus din nou că cred că e inima. M-am programat săptămîna viitoare și atunci o să îi cer eu insistent o trimitere la cardiologie. Poate îmi voi face din nou ekg și poate o ecografie cardiacă. Vreau să am diagnostic normal de boală de inimă, dacă e boală de inimă. Nu am avut cum să merg mai devreme, medicii au refuzat adevărul și ajutorul necesar. ”Era inima, dar nu avem voie să spunem adevărul”. ”Despre tine nimeni nu are voie să spună adevărul”. ”Asistenta încă nu a înțeles”. La urgență mi-au făcut ekg, dar nu mi-au dat rezultatul. Aveam și edem al gleznei, în general am, chiar cu tratament cu tot.
Am fost la urgență acum o săptămînă, fiindcă nu mă puteam deplasa. Inițial parcă nu prea voiau să mă primească, dar m-au primit fiindcă tușeam oribil evident. Și atunci, cred că, pe lîngă viroza pulmonară, fusese atac de inimă sau tulburare acută cardio-vasculară cu dureri mari și incapacitate de efort minimal. Și ar fi putut să mă trateze din timp, de acum 10 ani! M-au întrebat la urgență ce medicamente iau și am uitat să spun Tertensiful, care mi-a fost dat nu pentru tensiune, ci pentru edeme membre inferioare. Mai iau încă trei pentru inimă și vase de acum un an jumătate și unul pentru stomac, de vreo 10 ani. Medicul iar m-a insultat indirect, spunînd că eu iau medicamente pentru boală cronică de stomac, dar nici nu știu ce diagnostic este și că iau medicamente pentru inimă și vase și nici nu cunosc diagnosticul. Nu e vina mea, nu au vrut să îmi spună! Ea insinua astfel că eu sînt nebună și zăpăcită sau că nu am memorie bună deja sau că eventual iau fără să fiu bolnavă. Așa s-au purtat toți oamenii cu mine viața toată, nu doar medicii. ”Societatea nu are nimic cu tine, doar porcii ăia care sînt peste mintea ta vor să mori sau nu te vor” ”Toată lumea minte despre tine” "Nimeni nu are voie săspună adevărul despre tine” ”Proștii cred că tu ești moartă”.
”Tu o să mori la azil”. Nu trebuie să îmi dorească nimeni moartea și chiar poate fi adevărul și anume că niciodată nu am avut tulburări psihice și că tot ce au spus psihologii și psihiatrii în scris despre mine e minciună. Ce spun eu e adevărul. Normal că trebuie să fie adevărul, ca să am dreptul la muncă și studii și merit aceste lucruri, am așteptat peste 34 de ani și am avut mereu dreptate, nu am greșit absolut nimic și nu am avut niciun păcat și chiar am fost un om inteligent. ”Tu ai fost un om foarte bun, darei au interpretat tot binele drept răutate și prostie”. Nu înțeleg de ce să nu fie adevărul, am fost chiar un om perfect, în cele mai mici detalii. M-am cunoscut pe mine însămi perfect. Nu am fost niciodată nervoasă sau agitată, cum inventează psihiatrii. Încă din tinerețe am fost un om înțelept și cu o dragoste imensă de oameni. La maturitate m-au acuzat că aș fi prea candidă, fără să înțeleagă complexitatea și lumina iubirii adevărate față de oameni. Dacă aș avea, cum trebuie, dreptul de a munci și de a studia, cum trebuie de fapt, totul ar fi dovedit foarte ușor, mereu am fost la fel. Toți recunosc că omul normal nu poate suporta mult timp izolarea și nici eu nu mai pot, au trecut peste 34 de ani și 13 și ceva de la moartea tatei complet izolată. Încă sînt aptă de muncă (diverse lucruri) și de învățătură și altfel desigur mor. E adevărat că am fost binele și iubirea desăvîrșite față de oameni, dar am și exprimat perfect acest lucru, nimeni nu avea cum să creadă altceva, cum spun ei. În tinerețe am fost și mai bună, nu am avut nicio boală psihică niciodată, nici defecte de comunicare sau expresie de sine. Am fost un om perfect adecvat și adaptat, ei doar mint, și mă izolează forțat. Oricum nici pe internet nu m-a acceptat nimeni, nici ca poetă de internet, nici pentru orice altă activitate - iar celelalte femei au fost acceptate. Am fost mereu un om de încredere și de cuvînt. Am explicat că pot face multe activități voluntar, benevol. Nimeni nu m-a acceptat, ba chiar m-au lovit , cu excepția a 4-5 persoane, tranzitoriu. În prezent mulțumesc din suflet Mirelei pentru comunicare și interes. Adevărul despre mine trebuia să îl spun, era necesar, nu e nicio indiscreție.
Întotdeauna am fost un om discret, cu mult bun simț și respect. M-am dedicat oamenilor cu bunătate caldă și calmă și dragoste senină, frumoasă, fără nici un defect psihic sau de caracter. Totuși ei întîrzie adevărul din 1984 și eu nu mai pot suporta izolarea și luarea abuzivă a drepturilor. Ei spun că adevărul nu va fi niciodată. Dar nu era nevoie să fie tot public! Ci prin faptă, cum am spus de atîtea ori. Am fost perfecțiunea, puteam fi utilă, am fost toată viața orientată numai spre exterior și spre alți oameni, dar conștientă de realitatea întreagă și de persoana mea de asemenea. Toți m-au izolat cu forța, eu nu am avut defecte de relaționare, am fost doar un om sărac, respinsă din copilărie numai din această cauză. Cînd stăteam cu alți oameni de vorbă nu i-am deranjat niciodată cu gînduri în mintea mea, îi priveam cu respect și iubire blînde și calme și cu înțelegere a tot ce spuneau și simțeau, cu bucuria de a îi asculta. Ei, fără motiv, au crezut că sînt proastă și nebună sau cel puțin așa se purtau. E adevărat că am trecut prin foarte multe abuzuri, dar, de felul meu, în societate aproape mereu am preferat să vorbesc despre altceva, nu am fost genul care să se plîngă. Am făcut complimente cu sinceritate și am ascultat mereu cu răbdare. Asupra mea s-au comis abuzuri și minciuni pentru care trebuia să fie adevărul pe scurt, pentru a avea dreptul să muncesc măcar. Am așteptat, cum spun mereu, peste 34 de ani. Nu puteam obține dreptul de a munci și studia singură.
”Bărbatul acela era nebun și i-au mințit pe oameni că a înnebunit din cauza ta” ??
În ultimii ani au fost unele idei că nu știu cine îi minte pe oameni (care oameni?) despre lucruri INVIZIBILE din viața mea. Nu îmi vine să cred.
Chipurile m-au respins și m-au chinuit pentru lucruri nevăzute și neînregistrabile și indescriptibile !! Ca și cum proștii ar crede de exemplu că aș avea vini sau greșeli sau defecte ”psihologice” inventate de psihologi nebuni. Cum naiba să crezi răul despre un om pe care nu îl cunoști și mai ales răul ”psihologic” sau parapsihologic?! Cum naiba să lovești de moarte un om pentru niște greșeli imperceptibile, practic doar niște idei răutăcioase? Îmi amintesc de bolnavii psihiatric care mă respingeau și ei ca toți ceilalți, cu idei șocante gen ”toate gîndurile astea urîte/rele” ca și cum erau idioți să creadă că eu gîndeam răul ce intra în mintea lor - eu nici nu știam că ei percep gînduri, dar ei nu aveau niciun motiv să creadă că eu gîndeam urît și nu altcineva.
Nu știu sigur dacă nu au otrăvit și apele (altele precis au fost otrăvite), fiindcă de mai mult timp manifest o intoleranță la apă, poate de cauză organică - în vară aproape că nu mai urinam pentru 2 săptămîni și medicul a spus clar că nu mai formez urină, deși am prediabet. Poate și altă cauză. De mai mult timp cînd beau apă - de diverse sortimente - simt o astringență ciudată pe gît și în gură și mi se usucă gura și limba rău, cu fiecare strop băut mi-e și mai sete. Plus alte simptome cerebrale. Niște nebuni au intrat peste mintea mea cu ideea că ei au otrăvit alimentele cu ideea de a scăpa de jigodii. Pentru numele lui Dumnezeu, nimeni nu trebuie să otrăvescă nici măcar ”jigodiile”, sper că nu ați înnebunit! Apoi ei zic că ei m-au condamnat la moarte. Ceea ce e imposibil. Mai jos analizele mele din toamnă - am rămas nelămurită, în afara faptului că am ”prediabet” și că trebuie să țin regim alimentar - dar bani ioc. Azi mi-am luat niște sucuri și de la ele nu mi se face rău ca de la apă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)