azi

La începutul lui 2017, anul trecut, au diminuat radical tortura asupra mea, nu mai explic tot, poate voi povesti mai încolo, dacă voi putea, totul. Anul acesta am avut în sfîrșit bani să îmi fac ochelari de aproape și distanță, dar avusesem nevoie de mult timp... Mulțumesc lui Dumnezeu. Doar vecinul de sus continuă zgomote dure și scîrțâie cînd merg la bucătărie, cînd mănînc ceva, sau la baie cînd fac pipi sau trage apa des cînd fac treaba mare. La bucătărie au avut un sistem urît - intermitent, unul din vecinii de sus lasă apa să curgă și o oprește mult timp, la intervale mici - nu e doar enervant, dar și transmite gaze urît mirositoare prin gurile de aer ale chiuvetei - și aerul fetid (poate și toxic) se acumulează, în special în holul de la intrare, nu în bucătărie, ci deasupra lăzii cu pantofi de pe hol, unde șed cînd mă încalț. Între timp au intrat în casa mea mereu și au deschis gurile de aerisire din debara (toate trei) și eu nu verificasem mult timp, desigur ca să mă sperie că bagă gaze toxice, fiindcă gurile alea nu au rost și nu m-au lăsat să renunț la ele și el sau alt vecin făcea fîsîit urît la baie noapte de noapte, și uneori și ziua, dar ziua rar, precis nu era apă sau ventilator ziceam eu și erau mai multe fîsîituri diferite ore în șir, ca și cum avea presiuni diferite și aerul urît mirositor, precis nu era tutunul meu și putea intra pe la debara. Am descoperit mirosul groaznic când am stat mai mult la Voluntari și am venit acasă cu nasul și mirosul purificate. Putea fi ceva și din țigări e drept, dar puteau fi și alte variante, poate mi-au pus ceva cît timp am lipsit. Poate nu vecinul, poate el fîsîia din altă cauză, nu ca să mă otrăvească. Sau era un ventilator (???) inutil, mereu, cu zgomote pe care eu nu le puteam cunoaște, cu trepte de viteză diferite. Oricum, chiar dacă nu era otravă, era un stres enorm. Anul trecut a încetat, anul ăsta l-am prins numai o dată noaptea cu fîsîială, trezindu-mă. A închis repede. La bucătărie continuă.
După toate că mi-au furat destule poze și lucruri dragi, mi-au luat din nou din balsamul de rufe. Deoarece martie a fost cu ninsori anul ăsta, au aruncat de sus pe pervazul geamului meu o grămăjoară destul de mare de păr negru ras cu lama, care a aterizat intactă ca grămadă (fie au pus-o pe geam intrînd să fure sau să îmi murdărească casa, fie au aruncat-o într-un bulgăr și a apărut cînd s-a topit neaua. Au fost două căderi mai masive de zăpadă.
Acum iar mi se spune că eu am fost condamnată la moarte, dar nu se poate, înseamnă că e crimă, fiindcă nu am greșit nimic și am fost femeie perfect normală și caracterul perfect și chiar inteligentă. Abia anul acesta am constatat că dacă le răspund ideilor lor aberante și degenerate, dar numai în gînd, atunci mă protejez și nu mai pierd energie și nu mai îmi este așa rău. Oricum eu le-am perceput gîndurile oribile ale lor numai după 35 de ani și degeaba nu le-am răspuns, că ei loveau mereu mai monstruos. Oricum și în gînd anul ăsta sau anul trecut am spus numai ce este bun și adevărat. Nu aveam cum să mint, fiind un om inteligent (nu știu dacă înțelegeți, de fapt proștii mint). Dar adevărul e că ei loveau aproape la fel, în afară de cuvinte, și înainte să le percep eu gîndurile. Poate voi reuși să termin seria ISC aici pe blog și atunci nu voi mai avea nimic de adăugat. Am scris blogul perfect obiectiv și simplu și poate de aceea ei cred că aș fi idioată, cum zic unii. Nu știu. De asemenea scrisul nu mă rănește, cu condiția să fiu odihnită. Psihiatra mea, ca și alți oameni proști, zicea ”da de unde îți vin ție toate ideile astea, să scrii poezii?” Din gîndire, aș spune eu prostește, nu îmi vin, și nu le visez, le gîndesc cu capul, nu cu picioarele și numai după aceea le exprim. Eu cînd scriu sau citesc nu vorbesc în gînd ca nebunii. La fel cînd ascult muzică, cînd cos, etc. cînd am o activitate. Din copilărie am fost un om normal.
Iar au început să ”latre” cum fac de fapt din 2006 ”și atunci DE CE au terminat-o/distrus-o/ închis-o”. Lăsînd deoparte ideea lor fixă de mulți ani că eu nu am gîndire fiindcă sînt futută sau fiindcă nu vorbesc în gînd sau fiindcă sînt tratată cu s-o aranjeze, s-o etc. (nu mai detailez) sau ideea lor că răul pur și simplu nu există și că totul e meritat și de la Dumnezeu, am de adăugat că eu nu am avut niciodată gîndire ”negativă” ca ei sau ca psihiatrii și psihologii (altă psihiatră zicea că eu gîndesc cu ecou, ca și cum vorbeam în gînd și eu nici măcar nu le percepeam gîndurile) pe care i-am întîlnit și niciodată nu am făcut nici cel mai mic rău și nici nu am intenționat răul vreodată. Spre deosebire de ei, eu nici măcar nu am bănuit că un om e nebun sau rău sau prost fără să am dovezi și mereu m-am purtat sincer și frumos. Absolut sigur mereu. Influența mea reală, atîta cît a fost, a fost a iubirii și armoniei, a unei vieți echilibrate și senine, curate, pacifice. Îmi amintesc, poate deja am și scris, că la 18 ani am avut și eu ideea că fiece soartă e meritată - am greșit puțin și știu și de ce, nu mai explic în detaliu. Am avut foarte puține greșeli de judecată întreaga viață, înclusiv în prima tinerețe. Destinul, în măsura în care există, nu e niciodată ”meritat”. Oricum, proștii nu sînt de vină că sînt proști și omul, de-a lungul vieții, trebuie să se bucure că în viață face tot ce poate face mai bun, indiferent de piedici sau frustrări. Eu niciodată nu am dat vina pe alții, citiți tot blogul meu dacă nu mă credeți. De asemenea nu am fost niciodată individualistă și mereu m-am găndit în primul rînd la ceilalți, așa cum e logic. Omul inteligent așa gîndește, fiindcă exteriorul sau condițiile sociale sînt parte din gîndirea și percepția sa corectă și nimic nu bucură omul mai mult decît iubirea și respectul pentru ce e bun și pentru viață și lucruri frumoase și fericirea de a face ceva bun, ceea ce ajută și propria persoană de fapt, indirect. Omul inteligent întotdeauna înțelege rostul intelectualului în general, rostul femeii și bărbatului, și nu poate decît iubi ceea ce înțelege. Ordinea și logica sînt mereu mai puternice, dar nu contrare sufletului. Adevărul e întotdeauna frumos. Numai sufletele inferioare nu sînt așa. Eu am gîndit mereu corect și bine dar am avut și suflet frumos, fără nimic ”discordant” sau patologic sau vreo scindare de personalitate sau dublu eu, cum cred numai idioții. Omul inteligent mereu știe locul său în lume și insignifianța sa și deșertăciunile lumii, fără nici un fel de infatuare, numai proștii sînt fuduli și cred că ei știu ceea ce de fapt nu au habar. În lumea spiritului totul e pur și curat. E adevărat că omul are și trup, deci depinde de condiții de mediu, dar asta contează mai puțin, cu adevărat. Nu mai explic, ar dura o mie de ani efectiv.

Ecografia mea pe 21 aprilie 2017, anul trecut

acestea sînt documentele mele ecografice de la prima ecografie abdominala anul trecut - nu e chiar rău de tot, dar stomacul nu se vedea sau colonul (decît transvers). Din cîte mi-a spus ea verbal acolo, rinichii erau mai rău atunci.

23 aprilie 2018

Luna trecută, martie, am avut din nou dureri la coloană, care au început în zona toracală și apoi s-au mutat lombar, unde mă doare de și mai demult. Anul trecut am avut noaptea amorțeli foarte puternice ale mâinilor, trezindu-mă noaptea cu mîinile strînse gheară sau pumn, cu dureri mari în brațe și antebrațe. Aceste dureri au fost de fiecare dată cînd intră peste mintea mea unii în limba germană - de pildă ei spun Augen când duc mâna la ochi dacă mă doare etc. Cele câteva cuvinte în germană sînt aruncate foarte rar peste mintea mea. Probabil fiindcă nu știu germană. Oricum anul trecut s-au agravat durerile de coloană și am avut dureri reumatismale pentru prima oară în viață. Luna trecută a fost din nou rău. Cu chiu cu vai am fost îndrumată spre un medic ortoped (gratuit) și acesta mi-a dat cu chiu cu vai să fac o radiografie lombară față și profil, spunînd că nu vor să mă iradieze prea mult, deși i-am spus că toracele m-a durut primul și mai tare. Bine și atît. Am găsit programare la radiografie cu chiu cu vai abia azi și Dumnezeu m-a ajutat să merg azi acolo, deci după încă o lună și ceva. Nu mi-au dat rezultat scris, spunând că a plecat medicul, că altfel dădeau. Încă nu m-am uitat pe Rx, dar reamintesc modul oribil în care m-a tratat medicul de familie, care, pe lîngă faptul că îmi vorbește urît și la pertu fără niciun motiv, și asistenta ei la fel, deși respectă ceilalți pacienți, nu mi-a dat dreptul să muncesc nimic deși eram aptă de muncă și sub 40 de ani, zicând că am diagnostic psihiatric. Însă ea nu avea dreptul să mă condamne, fiindcă nu are niciun motiv să creadă că aș fi nebună și fiindcă eu i-am vorbit și m-am purtat mereu normal - ar fi trebuit să mă trimită la un centru de diagnostic psihologic, din moment ce insistam de o viață că vreau măcar dreptul să am copil și să muncesc, unde se putea dovedi ușor că nu am fost niciodată nebună și că aveam dreptate, exact așa cum am evaluat și eu și am insistat să explic că sînt destul de inteligentă să mă evaluez, și chiar să evaluez pe alții. De asemenea nu eram încă așa de otrăvită ca acum, fiindcă, după cum am povestit, am fost și otrăvită fără niciun motiv, cel puțin din anii 2000. Tot ce am povestit eu pe blog putea fi dovedit. Tot ea, medicul de familie, a refuzat în mod repetat mulți ani să îmi dea trimitere la ecografie sau alte analize și nu mi-a dat nici medicament strict pentru simptome. Mi-a dat Apimag naturist și atît cînd i-am spus că nu mai pot folosi normal mîna dreaptă (de 2-3 ori, o dată timp de 2 luni) și mi-a dat doar Movalis pentru durerile de coloană sau renale de mulți ani, mai ales noaptea. Desigur, sînt obeză și ea doar atîta consideră că e cauză. Obeză din cauze obiective și sărăcie. Nu mai scriu tot din nou - am avut simptome multe, grave, de pe la 37 de ani și mi-a dat Tertensif abia după vreo 5 ani de picioare foarte umflate de nu puteam ieși din casă... și multe altele, fiind încă tînără. Acum poate că minte (ea sau alții) că nu m-a lăsat să muncesc fiindcă eram bolnavă fizic, nu psihic, cînd se poate dovedi clar că nu acesta era motivul. Cu chiu cu vai am plătit ecografie anul trecut și ficatul era în stadiul unu steatoză, rinichii rău etc. Am repetat ecografia după cam jumătate de ani și era mai rău - ficatul stadiul doi, zicea doamna ecograf dar rinichii mai bine. Un cardiolog s-a îndurat și mi-a dat ceva pentru dureri de inimă anul trecut de-abia și acum totul e mai bine, dar setea de mulți litri pe zi persistă, dar din ce în ce mai puțin, crizele de foame sau sete sunt mai rare, foamea a dispărut aproape. Azi iar au intrat nebunii peste mintea mea, cei din categoria care crede că m-au închis fiindcă le era frică să nu spun eu ceva altora. Este un lucru fals și absurd ce spun ei, dar, vă jur, au mii și mii de deliruri distincte și ei nu au dreptate niciodată. Toate sînt fie delir 100%, fie multă prostie + răutate. Cînd spun mii de deliruri ale lor, nu exagerez, și nu sînt simple idei delirante ale lor, fiecare din astea mii conțin multe altele. Între timp le-am înțeles pe toate, dar eu nu am înnebunit. Uneori ei aruncă idei greșite și ură asupra mea consecutiv, dar alteori - rar - ei se aruncă concomitent, lovindu-mi creierul simultan în mai multe puncte, iar eu percep totul, probabil datorită volumului atenției de vreo 7 elemente deodată - așa mi s-a întîmplat în 2015-2016. Eu am fost evident un om inteligent și bun și perfecțiunea ca normalitate toată viața și am avut mereu dreptate și, fiind un om inteligent, nu am mințit niciodată. Aceste lucruri se pot dovedi, țin minte totul și repet că e un lucru absurd și greșit să încalci porunca de a nu ucide, este complet aiurea și e un lucru rău să faci răul unui om evident bun și inteligent și normal, cum am fost mereu. Mereu am fost exact cum sînt azi. Mi se spune că am fost judecată de cei proști și nebuni, deși total nevinovată. Este absurd să judeci un om integru, repet. Aproape orice om judecat fără motiv, oricît de nevinovat ar fi, e lovit. De asemenea, iată încă un exemplu - lîngă spitalul de ortopedie de azi e un chioșc de covrigi și patiserie - pe un fel de masă erau Kurtoscolacs ambalați și era scris lîngă ei Kurtos în mod greșit și prețul 6 lei, pe o hîrtie pe care tipăriseră slab o poză slabă și inutilă alb-negru cu Kurtoscolacs, exact ca o radiografie arăta. Ei întotdeauna fac la fel totul în cele mai mici detalii, cred că înțelegeți la ce fel de amănunte mă refer. Dacă Dumnezeu mă va lăsa, voi scrie și ce mai am în firul poveștii despre viața mea pe blogul meu intim, acesta, unde desigur am scris adevărul obiectiv. Bineînțeles că am ”știut” mereu să mă port cu oamenii, fiindcă am fost mereu bună și serioasă, ca orice om inteligent, dar ei spun că m-au izolat cu forța tocmai ca să acopere adevărul curat. Mai mult decît atît, mereu ei spun că oamenii au inventat minciuni despre mine, fără motiv. Eu, fiind strivită de groaznice amenințări de moarte și nebunia lor, nu am reușit să înțeleg că e mereu mai bine să le răspunzi, nu să taci cum făceam eu, dar să le răspunzi numai în gînd. Oricum în 2007-2010 mai ales, ei aveau, vorbind peste creierul meu, în engleză și în română, sau în franceză dar mai puțin agresiv și numai vreo 2 luni, pe lîngă pornografie și amenințări de moarte și ură absurdă la adresa mea, foarte multe idei foarte întunecate, monstruoase și false, la care nu ai ce răspunde și oricum nu le poți repeta, la care trebuie să reziști ca și cum ai vedea cu luciditate cum e eviscerat și chinuit de maimuțe un om bun și nevinovat. Noroc că pe alea le-am uitat. Nu era vis, erau oameni foarte răi. Oameni răi care au ceva cu un om nevinovat de faptul că s-a născut sărac. În afară de sărăcie din copilărie, nu am avut alt defect. Ei mi-au spus că spitalul de psihiatrie e ceva rușinos fiindcă e acțiune punitivă, de pedeapsă, dar eu nu am greșit absolut nimic și nici măcar nu m-am frecat o viață întreagă, în ciuda torturilor sexuale din partea lor monstruoase, ci totul a fost așa cum am povestit, voi explica din nou cîteva lucruri clar pe blog în viitor. Întreaga viață - aproape 50 ani am avut doar vreo 4-5 mici greșeli, nimic altceva. Calmul și echilibrul psihic m-au însoțit toată viața, dar am avut și alte calități, toate perfect normale, cum era evident din 1984.

14 aprilie 2018

Au intrat unii peste mine cu ideea că mi-au distrus clitorisul, ceea ce mi se pare un lucru rău, mai ales că am fost mereu un om normal și inteligent și nu am avut niciun păcat toată viața, nu m-am masturbat că nu aveam niciun motiv și nici nu am avut viață sexuală fiindcă m-au izolat și nici nu am avut nicio dorință sexuală toată viața și o singură dată m-am îndrăgostit de un om foarte rău, care m-a sedus prin insistențe foarte mari la 17 ani și jumătate.. Știu că pare prea intim sau grețos ceea ce scriu aici, dar unele prietene pe facebook - mai iubite decît mine în comunitate - scriu degajat despre sex. Oricum, e același lucru, numai că eu scriu despre abuzuri, iar ele minciuni poate, lucruri haioase. Consider că sînt vinovați, fiindcă e un lucru rău, chiar dacă clitorisul e complet inutil. Tot în ultimii 10 ani mi-au distrus și sfincterul uretrei prin tortură, fiindcă medicamentele psihiatrice nu mai au efect din 2007 asupra sexului de la distanță. Nu am putut merge la ginecolog fiindcă nu am avut bani și energie, dar poate voi merge, mai ales că mi se aporopie menopauza și de vreo 3 ani sîngele vine prin partea anterioară a chilotului cu precădere. Lucrul m-a nedumirit, dar nu cred că e ceva grav. Oricum am fost la ecografie abdominală cu chiu cu vai și uterul e normal. Îmi cer iertare dacă vă deranjează initimitățile mele, dar poate e educativ și pentru dvs. și veți prețui mai mult faptul de a fi (mai) norocoși în viață. Azi e o zi faină de aprilie. (text scris în 14 aprilie)