Acum la sfârșitul celor 5 zile propuse ca post negru, fiindcă mi-era tare rău și riscam ceva grav sau moartea - poate și datorită otrăvurilor, dar ei le pun și în apă în mod sigur - nu am avut vedenii privind sticla ținută în lumină, de două ori, comparativ cu cea nouă
acum după 5 zile serioase de post la ora aproape 12 noaptea am gustat ceva dulce - cam prea dulce - oricum de acum înainte voi mânca câte puțin, postul m-a ajutat mult
Poate am greșit și era mai bine încă vreo trei zile, fiindcă loviturile asupra mea s-au diminuat de când postesc și îmi simt și creierul mai limpede
mă rog lui dumnezeu, ca întotdeauna, să le dea minte celor care îmi vor moartea
Legat de ceea ce spuneam ieri despre un eventual contact al meu cu spiritele moarte - mai e ceva de adăugat.
Unii spun că oamenii asta credeau despre mine și își imaginau din nou invizibilul și incredibilul de fapt - chipurile aveau ideea (dar eu nu știu dacă era așa) că textele mele în proză sau versuri, nimicuri mult sub capacitatea mea intelectuală, dar nu puteam mai mult datorită torturii - că acele texte erau dictate mie de spirite-muze. Nu e adevărat. Se putea dovedi ușor că aveam liber arbitru, că eram un om inteligent și matur ca gândire. Bineînțeles că orice om care scrie poate fi influențat de spiritele înaintașilor, așa e normal. Dar omul respectiv este el însuși, combină prin efort personal și selectează și transformă influențele de ”dincolo” sau din trecutul istoric.
În sfârșit, după cum probabil v-ați dat seama, ideea e că datorită minciunilor celor vii despre mine, inclusiv ideea cheie că eram nebună, oamenii au fost păcăliți de către cei răi că eu nu doar că scriu după dictare, dar chiar și că alte comportamente ale mele, pe alte planuri ale vieții, ar fi fost dictate de spirite din mintea mea, vii sau moarte, ceea ce nu e adevărat.
ei au spus că oamenii mă omoară fiindcă toți se înșeală asupra mea - dar asta e imposibil, se poate încă dovedi că am avut dreptate întrutotul pe blogul meu și că e adevărat că am fost izolată din 84, fără vină sau boală psihică, fiind aptă de relații cu alții, până și proștii nu au cum să creadă răul despre mine, fiindcă în prezent se știe ce înseamnă imagine publică, dar mai ales fiindcă și ei pot vedea că am fost singură mereu din 84, nu doar după moartea tatei, e cert că nimeni nu poate crede răul despre un om izolat cu sau fără greșeală și în cazul meu nu erau greșeli
Azi, 29 04.2020
Scriu ultima oară pe facebook despre starea vieții mele, după care voi ieși de pe internet o vreme sau definitiv dacă nu îmi voi mai reveni.
Dacă îmi voi reveni, voi reapărea pe facebook și desigur voi scrie ultimele două-trei subcapitole din povestea vieții mele ca adaus, adică mai mult din ultimii 15 ani.
Azi termometrul stradal arăta 34 de grade, dar soarele ardea foarte purternic. Pârjol la sfârșit de aprilie. Eu am plecat la Gheață în Voluntari, dar, spre deosebire de ieri, când puteam să mă deplasez normal, azi abia îmi târam picioarele.
Ei spun că oamenii comit mereu aceeași greșeală și mă omoară fără motiv sau că Uniunea Europeană a luat o decizie complet greșită. Sau că nemții nu au ce face și sunt obligați să mă omoare - ei au inventat această idee din cauză că ei sunt nebuni politici și din cauză că unii aruncă câteva cuvinte în germană peste mintea mea exact atuncă când mi-a mai rău sau sunt lovită mai rău - cuvintele shnell, fertich, nein, ja, Mutter, zuruch. Mă tem că unii nemți chiar au asociat ceva rău cu mine, din moment ce creierul meu era torturat simultan cu cuvinte uzuale ale lor - dar nu știu sigur.
Acum mai am puțin și termin această utimă postare.
Răul cerebral de azi a fost foarte mare, azi 29 aprilie 2020 - dar vine după fragilizarea creierului cu tortură zilnică cam de când s-a declarat starea de urgență și unii chiar au spus că au creat epidemia ca să mă omoare.
Azi, din nou durere mai ales pe lobul frontal și amețeală și un fel de măcinare a creierului înăuntru și în același timp eram scuipată cu vorbe rele și amenințări de moarte în gând. Drept consecință - dificultatea foarte mare la mers, umerii gârboviți apăsată de greutate mare. De obicei, când se întâmplă asta intră unii care spun că nimeni nu a mai dus vreodată o cruce așa mare - și au fost din aceia și azi.
Din păcate azi am simțit un anumit complex prodromal, specific unei stări de rău prin care ei încearcă să mă omoare sau să mă facă complet nebună - mi s-a întâmplat de 2-3 în viață ceva foarte rău - eram torturată cerebral monstruos și apoi trântită jos, într-o stare în care abia mai pot lega 2 și cu 2 fac patru și abia după luni de zile îmi reveneam. Ei zic că acum voi muri sau înnebuni definitiv, fiindcă ei mă lovesc cu întreaga omenire. Poate nu e așa.
Unii zic că nu azi, ci mâine voi muri sau voi cădea.
Între timp, în ultimele săptămâni, mama îmi punea praf în apa de lângă pat și abia ieri și alaltăieri am observat întâmplător. Ei spun că erau microbi și praf, inclusiv unii care dădeau simptome de gripă - poate viruși, bacterii, dar am avut și Candida și herpes simultan.
Pe drum azi ei spuneau din nou că o jigodie/creatură ce nu merită numele de mamă mă omoară.
Alții spuneau că ”ea nu poate fi terminată, ea trebuie omorâtă”
Au spus acest lucru că trebuie să fiu distrusă și omorâtă de foarte multe ori în ultimele săptămâni.
Au zis că oamenii sunt așa proști încât nu pot crede nici măcar că mama sau alții mă otrăveau și că dacă văd că așa e, atunci ei cred că așa trebuie procedat în cazul meu.
Oamenii cred că tu ai avut sute de greșeli și tu nu ai greșit nimic.
Tu încă nu ai înțeles spuneau ei, că oamenii te urăsc foarte tare, din cauza minciunilor perpetue despre tine. Ai fost ținută în închisoare și tortură 36 de ani și ei tot nu au înțeles că ești binele. Oamenii sunt îndobitociți - ei chiar cred că ești nebună și că ei fac un lucru bun omorându-te sau distrugându-te.
I-au mințit că va fi mai bine pentru ei dacă tu mori și ei asta cred. (dar de unde au dovezi? Chiar experiența din alte crime anterioare nu le poate da certitudini, fiindcă eu sunt altfel și nimeni nu a vorbit cu mine etc. Oamenii nu trebuie să experimenteze asasinatul!)
Mulți au înțeles că tot ce ai spus tu e adevărul și vor să mori ca să ascundă rușinea că ei ți-au făcut răul.
Mi s-a spus că psihologii sunt singurii vinovați și că v-au mințit legat de valoarea conținutului ideal al intelectului meu - adică mințeau că eu am probleme psihice și gândire deteriorată, anormală sau negativă, deși eu eram numai binele și gândul pozitiv. Dar erau gândurile celor care vor să mor și atunci poate v-au mințit că sunt nebună din această cauză telepatică când de fapt nu aceste gânduri erau problema mea - fiindcă puteam să le fac față și chiar să le controlez, dar dacă aveam o activitate oarecare și dacă nu eram singură de tot. Puteam face diverse lucruri bune sau frumoase, chiar dacă era această ură a lor în cuvinte - dar ei trec mereu la fapte de crimă. Chiar și așa aceste gânduri ale lor nu m-au lovit per se.
Apa de la chiuvetă e corozivă - mi-a jupuit pielea de pe degete și azi și zilele trecute. Mama își schimbă masca des (felul ei de a se prezenta mie)
Încă o dată vă doresc numai binele și dacă veți avea cumva bunăvoință și milă pentru mine, știți unde mă găsiți - 0747228311, dar trimiteți mai întâi un mail, eu voi verifica mailul mereu, deși nu am pe nimeni pe lume. Voi încerca să îmi revin, dar e foarte greu... nu mai explic totul. Ei pot să continue cu otravă sau toxice, eu nu am ce face... unii zic că familia mea mă omoară, nu mama - nu știu la cine se referă, fiindcă famiia mea era mică și au murit de mult - mai am doi veri primari.
desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge
miercuri, 29 aprilie 2020
duminică, 26 aprilie 2020
sex oral (26 aprilie 2020)
Din nou de sub trecerea timpului... scriu încă o dată adevărul despre un moment de viața mea - respectiv ceva rău și urât legat de sexul oral și un țigan, lucru povestit în detaliu de mine pe blogul meu. Scriu încă o dată fiindcă iar m-au hărțuit în gând chiar săptămânile din urmă, legat de acel incident sau eveniment din viața mea.
În primul rând sunt aproape 3 decenii în mare de la acel incident și ei tot asta au să îmi reproșeze, în condițiile în care întreaga viață am mai avut doar încă două greșeli - tentativa de sinucidere și noaptea în compania radio Europa, lucruri care au fost numai așa cum am povestit eu.
Sunt unii care spun că tot măcelul și răul din viața mea, inclusiv viitoarea mea moarte, dacă mă vor omorî, cum se pare, se datorează acelui incident cu sexul oral, sau felația dacă preferați. Acești oameni ignoră poate faptul că, atunci când s-a întâmplat acest lucru, erau deja 8 sau 9 ani de tortură continuă și închisoare în viața mea, fără nicio greșeală. Faptul că mama se poartă altfel acum îi poate induce în eroare.
Mai spun încă o dată că aceste trei lucruri din viața mea au fost incidente sau accidente, nu revelează nimic caracteristic mie sau vreun defect psihic sau de personalitate, fiind evident excepții și fapte trecătoare, chiar dacă au mai fost doar câteva întâlniri în București cu persoana respectivă.
Repet ceea ce am spus mereu. Ei zic că oamenii au mințit în așa fel despre mine, încât e imposibil să fiu acceptată și de aceea voi fi omorâtă. Sau că oamenii chiar credeau că eu am fost nebună, și de aceea m-au respins cu toții. Repet, este evidentă normalitatea mea perfectă în ultimii 15 ani, după moartea tatei, timp în care am avut avantajul maturității și înțelegerii mai bune a lumii și oamenilor. Dar am încercat în zadar să am relații cu alții mereu, fiind lăsată complet izolată, cum am fost de fapt din 1984, ceea ce în prezent e inuman și groaznic și abia mai pot îndura, fiind singură total și pe internet. De asemenea, în ultimii 15 ani a fost evident că am fost torturată și chinuită continuu (era clar și din afara blocului), ba chiar se putea dovedi că eram și otrăvită, cel puțin din timp în timp, mai ales fiindcă nimeni nu venea la mine în vizită niciodată. În aceeași perioadă de 15 ani, zi și noapte, nu am avut nici cea mai micuță greșeală sau gînd rău sau murdar, nici afectivitate rea sau anormală, ba chiar și gîndirea, judecata despre lucruri nu a deviat de la normă și adevăr clar decât extrem de puțin, numai datorită efectelor unor otrăvuri. Ceea ce vreau să spun e că această perfecțiune a mea a fost în mare la fel și înainte de acești 15 ani, dar cu neajunsurile tinereții, adică o viață întreagă, cu doar câteva gânduri sau sentimente blamabile, datorită lipsei de experiență și cunoaștere. Numai două perioade de amăgire parțială întreaga viață. Revin la povestea mea despre sexul oral. Eu am considerat întotdeauna că sexul oral - ceea ce de fapt nu cunosc - e ceva dezgustător. Ceea ce am scris eu pe blogul meu este în stil documentaristic, este adevărul în sine curat, nu este romanțare pitorescă, precum a fost despre acest lucru în romane la modă în ultimii ani, precum ”Mă cheamă Roșu” sau ”Kafka pe malul mării”. Viața mea, în întregime, a fost puritate și lumină, dar probabil oamenii mai puțin inteligenți sau mai răuvoitori au tras concluzii greșite despre viața mea din acel unic detaliu scabros al vieții mele. În ce privește povestea cu țiganul, nu a fost o poveste, a fost vorba doar de câteva minute de contact sexual - și termenul este potrivit, contact sexual, nu act sexual reciproc. Cunoașterea mea referitoare la sexualitate este redusă, dar unii mi-au spus că actul sexual propriu zis este un fel de act autoerotic, că partenerii nu își transmit unul altuia nimic în trup. În afară de acel contact sexual tactil cu cei doi bărbați simultan, gândul meu nu s-a îndreptat niciodată la acel țigan, nici înainte, nici după acel moment. La fel, nu m-am gândit niciodată nici la cealaltă persoană, cu care nu am avut niciun fel de relație sau dialog, a fost totul așa cum am povestit. Nu am fost obsedată de acele lucruri, alții par să fie, peste mintea mea, obsedați de acele lucruri. Unii mi-au spus că eu nu realizam grozăvia acelui act sexual, sau că ei credeau că eu eram traumatizată psihologic de acel moment. Nu aveam cum să fiu traumatizată și voi explica din nou de ce. Nu eram nebună și nu înnebunisem din cauza tratamentului psihiatric, care nu a fost cauza acelui act sexual, așa cum cred unii. Motivele pentru care nu am purtat cicatrici din acel eveniment au fost multe, dar mai ales patru, pe care le enumăr din nou.
1. Nu știam că oamenii văd sau povestesc despre acea scenă din viața mea, deci nu îmi dădeam seama că lezam ”pudoarea publică” sau că deranjez pe cineva. Dacă aș fi bănuit asta, acel lucru nu s-ar fi întâmplat, mai ales că oamenii sunt tare căpoși legat de acest gen de lucruri.
2. Eram sub tratament psihiatric. Fiind încă traumatizată de tratamentul psihiatric, care a fost foarte puternic și m-a făcut inaptă de a scrie normal vreo doi ani (mișcările fine imprecise și alte efecte extrapiramidale etc.), care, în plus crea o stare de control volițional redus (fapt pentru care fusesem violată la București în mod real după externare, așa cum am povestit, înainte de povestea despre felație) - era dintru început mai puțin traumatizant orice mie se întâmpla rău, adică în mocirla în care mă aducea medicația, cu care încă nu mă obișnuisem.
3. Aparent opus celor de mai sus, traumă nu putea exista, fiindcă acele acte erau prin voința mea, ceea ce nu fusese așa când fusesem violată în București lângă poliție sau folosită sexual la pădurea de lângă centura Bucureștiului. Încercam doar să înțeleg ceva din actul sexual al bărbaților, fiindcă fusesem practic condamnată la moarte și tortură grea și îndelungată prin abuz psihiatric și singurul motiv fusese faptul că eram violată monstruos sexual de la distanță, adică doar o tulburare sexuală de fapt, numită greșit de ei schizofrenie sau tulburare delirantă etc. Fiindcă știam tot ce urma să fie, inclusiv acum, după 36 de ani de calvar, am vrut să evit repetarea torturii psihiatrice și să obțin eliberarea, adică să mi se dea măcar drepturile la muncă și la studii sau chiar de a avea familie eventual. În realitate ulterior colegii și profesorii din facultate m-au respins nu din cauza felației, ci din cauza diagnosticului psihiatric, așa cum au și spus. Cei care au crezut că eu am devenit brută din cauza violenței fizice și psihologice aplicate asupra mea ca om pașnic și calm se înșeală. Eu eram prea inteligentă pentru așa o transformare și am rămas curată și senină, cu multă gingășie și delicatețe în raporturile cu oamenii. Doar m-am maturizat, dar nu cu cicatrici sau tare psihice.
4. Faptul că nu am simțit nicio plăcere sexuală în acele contacte sexuale m-a ajutat să nu am niciun fel de traumă. Propriu zis, din punct de vedere fiziologic, eu sunt încă fecioară, adică nu am avut act sexual propriu zis niciodată, în așa fel încât să simt ceva. Unii, fără să știe nimic despre mine, au spus că degeaba sunt eu bună și deșteaptă și nevinovată, dacă am fost scroafă - adică am făcut ceva scârbos și porcos atunci. Nu au dreptate. Porci și scroafe din punct de vedere sexual sunt oamenii care într-adevăr sunt mânați de dorințe și pofte sexuale exagerate, care sacrifică alți oameni complet sau parțial pentru plăcere, nu pentru necesitate. Se poate și acum dovedi că am fost mereu un om pentru care plăcerile sexuale nu au existat, în afară de puțin în copilărie, dar nu era vina mea - și nici nu le-am dorit sau visat sau imaginat niciodată. La ce bun? Eu nu aveam cum să fiu mânată spre vreun bărbat din dorința de a simți ceva niciodată. În schimb, am fost torturată monstruos sexual de la distanță, cum am explicat în detaliu, dar eu nu știu nici acum ce este f_tul, pe care nu l-am acceptat niciodată și pentru care am fost închisă la psihiatrie.
Ecce homo, asta sunt și am fost mereu, nu doar de o vreme. Mai adaug doar că acel lucru a fost parțial o înscenare- capcană, fiindcă eu am fost singura studentă care a ajuns acolo, nu au mai fost nici de la alte secții ale facultății.
Ceea ce am avut zilele trecute în cavitatea bucală a fost, se pare, candidoză, și a fost și herpes care încep să cedeze chiar și fără tratament acum.
Fiindu-mi foarte rău până joia asta, deși am mâncat destul de puțin, am fost obligată să postesc complet de vineri, azi a fost a treia zi. Așa mă simt într-adevăr mult mai bine, doar seara mai am amețeală și durere de cap. Oricum, voi întrerupe repausul alimentar marți sau miercuri, dar voi mânca puțin, fiindcă altfel mi-este îngrozitor de rău încontinuu. Foamea o resimt neplăcut tot seara sau noaptea, în rest e simplu - doar o senzație neplăcută peste care orice om deștept poate trece ușor. Dar, fiindcă stau cu mama - va trebui să mănânc că mă bate la cap și știu că hrana îmi cam face rău, dar ea e tacit învestită cu puterea de a mă închide la balamuc, deci eu cu păr alb și aproape 50 de ani, sunt obligată să fac ce vrea ea cu hrana mea - unoeri e greu de spus cât pot să îmi permit - ea e ”aparținătoare”, cum se zice în spital.
recunosc că fără țigări e tare bine, dar nu e destul
și voi elimina pe cât posibil vorbele rostite, că dacă vorbesc, cum fac unii, în gând nu pățesc nimic, dar dacă vorbesc singură ca să mă aud, nu e bine
azi, 27 aprilie 2020, mai adaug din nou câteva idei pe care le-am mai scris lângă cele scrise ieri. În primul rând, cei care spun că eu am fost torturată și respinsă din cauza acestui detaliu din viața mea se înșeală. Oroarea asupra mea nu era boală psihică și era ceva real care începuse din 1984 și ar fi continuat, chiar dacă nu aș fi mers atunci în satul acela din nordul țării, care oricum a fost una din cele câteva ieșiri ale mele din enclava București întreaga viață.
Era sclavie de la început. Un alt aspect este faptul că oamenii care aveau ceva cu mine legat de aceste detaliu aparent făceau mereu aceeași eroare - fără ca cineva să fi stat de vorbă cu mine întreaga mea viață - ei pur și simplu mințeau sau își imaginau că eu am avut anumite dorințe sexuale, când așa ceva nu a existat în viața mea niciodată, fiindcă nu am avut nicio relație propriu zisă cu un bărbat toată viața.
Alt aspect este întrebarea de ce oamenii aruncă blamul asupra femeilor puse în situații sexuale oribile - când de fapt logic e că ele sunt în esență victime, chiar dacă își dau acordul asupra vreunui procedeu sexual. Eu cred că blamul e aruncat datorită faptului că oamenii își imaginează plăcerea sexuală drept ceva păcătos și atașată volens- nolens de actul sexual incriminat. Este posibil ca unii să fi crezut că eu chiar simțeam ceva atunci și de aceea mă vedeau drept monstru, când de fapt mult mai monstruoase erau violurile de la distanță sau tratamentul psihiatric sau ura părinților care m-au tratat inuman zi de zi din 1984 până la prima internare psihiatrică.
azi, de mai multe ore, iar mă ciupesc încontinuu de coapsa dreaptă, pentru ca astfel să intre în organismul meu cu senzații sexuale extrem de ușoare, cărora le urmează aproape mereu migrene și amețeli
au intrat din nou în engleză cu ideea că oamenii fac din nou aceeași greșeală, că eu sunt dumnezeu sau oricum tot ce e bun și ei cred invers și vor moartea mea în mod greșit, cum am spus și eu
e adevărat că sunt deja aproape 36 de ani de maltratare și închisoare și izolare etc. dar eu tot mai sper că se vor schimba în bine
Am terminat azi Trilogia culturii de Blaga. Mie îmi plac aproape toate povestirile filozofice, Voi mai citi dacă mi se va permite. Sunt la jumătate în Trilogia valorilor.
au început să îmi albească sprâncenele, am ochii asimetrici de dimensiuni diferite și zâmbetul strâmb, probabil din cauza torturilor cerebrale, nu contează prea mult, sufletul e același și e la fel de bun. Aceste asimetrii nu erau când m-am mutat în blocul 3 în 2006, dar m-au torturat enorm și m-au și otrăvit
ei zic (din nou) că nimeni nu vrea să fie adevărul și asta înseamnă că toți vor să mor (de ce?), din cauza aberațiilor politice ale unora și că absolut toți au interesul (?) să mențină minciuna
azi din nou au intrat cu ideea că ei nu se așteptau ”să aibă de-a face” cu așa ceva - un om așa pur și extrem de bun și inteligent, că ei vor să mă omoare, dar credeau că eram rea și proastă și țoapă și nebună și incultă etc.
De azi dimineață ei continuă să mă muște de coapsă încontinuu, e tare rău și obositor, e aproape ora 6 după masa
ei spun că au înțeles despre ce e vorba - omorârea celui mai bun om care a existat pe pământ - adică eu - cei mai mulți așa au spus, dar totuși sunt efectiv omorâtă, fără motiv, cum au zis ei adesea
din nou - ei spun adevărul - că eu sunt un om extrem de sărac, pe care toți îl urăsc fără niciun motiv
din nou au intrat cei care spun că să fie liniștit (cine?) că nimeni nu va crede adevărul
În engleză din nou cu ideea că e cea mai monstruoasă și hidoasă crimă din istorie
Au umblat din nou în html-ul acestei postări... Acum ei zic desigur că ei vor să îmi distrugă prin tortură chipul ca să am aspect de nebună. Și că acum le convine că e sub masca antivirală. eu cred altceva, că pur și simplu ei mă lovesc, cu intenția să distrugă și să omoare, nu cu intenția să modifice chipul meu
ei spun că de mine și-au bătut joc așa de monstruos și eu am fost un om așa bun și inteligent încât nimeni (dintre cei buni, zic ei) nu poate crede aceste două fapte clare și ei nu mă lasă nici măcar să termin blogul - cele două-trei capitole ce au rămas
unii zic, cum ziceau și în oraș, că mama mă omoară, cum promisese ea demult, deși nu am greșit nici față de ea nimic - și probabil că dvs credeți că asta e delir sau vă mirați că spun acestea dacă e adevărat, fiindcă nimeni nu ar crede
Eu nu cred că ea mă omoară
dar, cum nimeni nu mă vizitează și nimeni nu mă știe, astfel nimeni nu vede cum mi-au distrus chipul de exemplu, la fel cum odinioară puteam să le arăt otrava sau efectele ei, dar nu aveam cui
ei desigur au inventat că eram condamnată, iar azi au zis (din nou) că m-au condamnat la moarte fiindcă am fost un om prea bun (!?)
iar au început - Vor să o facă cartof și e imposibil, ceea ce au mai zis
iar cei care spun mereu ”vezi ce porci sunt?” aceștia sunt porcii înșiși, cred că ați înțeles
”De data asta, Cristina, ei au făcut o crimă așa monstruoasă, încât noi ne retragem definitiv.”
”Tinerii au fost păcăliți de generația părinților tăi” ”Minciuna despre tine s-a transmis din generație în generație”
”ei te-au lovit zi de zi încontinuu pentru a îi distruge pe cei care au înțeles adevărul despre tine”
”Întreaga omenire se luptă împotriva unui singur om - tu”
Da, știu, dar ei totodată nu știu nimic despre mine și nu pot înțelege că nu e nici acum niciun motiv să mă omoare.
”Nu te vor omorî, îți vor tăia chestia...”
”Îți vor omorî spiritul, trupul tău va continua să trăiască, nu vei mai avea gândire.”
Mai erau și zilele trecute cu aceleași idei - spuneau că faptul că sunt mai albă la mijlocul scalpului (părul) înseamnă că mi-au lovit mereu corpul calos etc.
Oricum ei gândesc că trebuie să îmi distrugă gândirea, ceea ce era o idee greșită a tatălui meu adoptiv.
Ei cred că gândirea mea e căcat fiindcă aproape 50 de ani nimeni nu m-a vrut pentru ce puteam munci sau crea intelectual, dar ei nici nu au habar că gândirea mea a fost mereu pozitivă și chiar bună, dar eu nu am avut nicio ocazie să dovedesc ce sunt sau să fiu cu alți oameni, după cum zicea și tata. Veți vedea că am dreptate dacă voi reuși să termin blogul meu și dacă veți citi totul, deși de fapt nu, toată lumea inteligentă știe că e vorba de monolog în scris și că dvs ați fi putut ușor să mă cunoașteți dacă vorbeați cu mine sau dacă aveam o activitate comună. Altfel nu și nimeni nu mă știe cum sunt.
Nebunii au încercat din nou, adineaori, să mă înhațe cu ideea despre dușmanii poporului - celelalte popoare - fiindcă spun ei, poporul meu nu are nimic cu mine, doar ceilalți vor să mor, ca să domine ei România mai bine. E revoltător, să scuipe asemenea aberații unui om ca mine. Jur în fața lui Dumnezeu, niciodată nu am avut idei greșite, de niciun fel.
”toată lumea vrea să te omorâm, fiindcă toți oamenii care te-au batjocorit sunt oameni respectați și tu ești un căcat”
”nu e așa , toți vor să te omorâm fiindcă absolut toți au fost păcăliți”
”Tu ești cel mai bun geniu al omenirii și ei sunt cei mai mari porci ai lumii”
Etc.
Spasmul muscular continuă. Eu am trecut azi la tăcere în casă, dar mama mă va trage probabil de limbă... numai cuvintele rostite tare îmi fac rău.
”i-au distrus pi.., i-au distrus (puța), i-au distrus ochii, i-au distrus gura, i-au distrus genunchii, i-au tăiat piciorul, i-au distrus glezna (și tot nu se satură)”
”poporul nu se poate trezi, Cristina, poporul încă o crede pe mama ta și ea a fost mereu plină de ură și nebună și te-a lovit etc.”
???
Da, e adevărat ce spun ei despre mama, dar... nu înțeleg ce vor de la mine, dacă poporul s-ar trezi legat de mine și mama, atunci ar omorî-o deci apoi aș muri și eu probabil, dar oricum nimeni nu trebuie omorât și eu nu am pe nimeni pe lume... nici nu am avut niciodată
”tu ai fost mereu tratată ca și cum ai fi fost altceva decât ești și tu nu ai fost nimic altceva decât tu însăți, și pe deasupra nu ai avut nicio greșeală.”
”tu ești un om normal în cele mai mici detalii, dar poporul nu poate crede că nu ești nebună”
”ei nu suportă simpla ta existență”
”pur și simplu nu le-a plăcut de tine”
”dacă erai proastă sau păcătoasă nu îți făceau nimic” (mai demult ziceau asta)
”poporul crede, în mod greșit, că este treaz atunci când te chinuie și că adoarme dacă ești lăsată în pace, în realitate ei nu trebuiau să te tortureze, ci doar să te lase în pace”
Da, așa este.
”tu ai fost măcelărită numai de porci politici Cristina, asta a fost soarta ta toată viața.” ????!!
Și ce aveți cu mine, de ce mă torturați mereu, plus otrava sau izolarea și ce mai am de scris rău din ce îmi faceți?
”Cât timp tu trăiești, planează amenințarea ca lumea să înțeleagă adevărul, nu e problema de porci, că ei toți au înțeles ce (murdărie) am făcut noi, dar tu continui să îți ceri drepturile (și să vrei să trăiești) ... ” ”deci toți porcii vor să mori”
”tu ai fost măcelărită numai de porci politici Cristina, asta a fost soarta ta toată viața.” ????!!
Și ce aveți cu mine, de ce mă torturați mereu, plus otrava sau izolarea și ce mai am de scris?
”Cât timp tu trăiești, planează amenințarea ca lumea să înțeleagă adevărul, nu e problema de porci, că ei toți au înțeles ce (murdărie) am făcut noi, dar tu continui să îți ceri drepturile (și să vrei să trăiești) ... ” ”deci toți porcii vor să mori”
Exact așa spun ei, că ”planează”.
”tu ești un om perfect inocent și pur și ești omorâtă de o lume întreagă de nebuni, nu de porcii politici”
”e vorba de nebunia lor, nu de nebunia ta și ei nu pot înțelege”
28 aprilie 2020
aseară m-au torturat cerebral și au aruncat idei rele asupra mea, așa cum ați văzut
acum e bine, m-am trezit la 11 dimineața și niciodată nu voi mai vorbi singură în casă, chiar dacă ei aruncă tot răul în gândul meu -
evident și dvs, ca și restul lumii, considerați că e mai bine să fiu omorâtă
vă spun cu certitudine că e greșit
desigur unii spun că dvs ați fost păcăliți ca și restul lumii că sunt nebună și e mai bine să fiu omorâtă
sau altceva, orice
ei mereu zic că oamenii au fost păcăliți că eu eram ceva rău, o femeie rea și proastă și rapace și curvă etc și în realitate eu am fost mereu numai binele
da, e adevărat
ei spun adesea că mama e o nebună infectă care mă omoară și totodată o brută josnică și un om extrem de rău
e adevărul, v-au păcălit că trebuie să mă omorâți
am fost cu adevărat perfecțiunea și față de mama încă din 84 și am gândit numai binele, inclusiv față de ea tot ce am scris pe blogul meu despre mama și cum m-a măcelărit e adevărul, ba chiar în realitate a fost mai rău
eu nu am fost niciodată ipocrită, am ținut sincer la ea ca la un copil, fiindcă ea era și încă este un om nebun și nervos - și azi mi-a făcut o scenă, nu povestesc totul
am gândit întotdeauna frumos totul, și am făcut tot posibilul ca mama să fie mulțumită, să se simtă bine și să nu îi izbucnească nervii ei monstruoși și ura ei față de mine - care era încă de când eram copil mic
eu am fost cu adevărat perfecțiunea, încă din 84
ei spun că degeaba am gândit numai binele, fiindcă am făcut răul - nu e adevărat
se referă la faptul că am spus adevărul pe blogul meu despre mama
dar pentru numele lui dumnezeu, totul e adevărat! chiar mai mult... și oricum totul a fost așa și înainte de ultimii ani când am scris blogul acela și oricum dvs, lumea adică, m-ați fi omorât chiar dacă nu scriam adevărul tot ei au zis că cei răi nu vor să recunoască nimic din ceea ce am povestit - poate, dar de ce îmi vor moartea?
ei spun că oamenii așa au hotărât - să mă bage pe mine la balamuc, deși mama era evident nebună și eu nu și că nu se poate face nimic acum
ei mai spuneau că eu am fost cel mai bun copil cu putință și mama totuși mă ura monstruos
am făcut tot posibilul - mă disprețuiți degeaba, în afară de mama și Luiza și colega Irina un timp mai scurt, toată viața nu am mai avut alte șanse de a fi ceva bun și acceptată de lume
Ei spun că mama mă urăște extrem de mult și că de la asta mi se trage tot răul
unii spun că mama mă ura și a încercat să mă omoare încă din pruncie
aș vrea să luați în considerare nu doar iubirea, înțelegerea și mila șui iertarea mea - reale - față de oameni, dar și faptul că, timp de viață întreagă, nu am răspuns niciodată la rău cu ceva rău - ca orice om inteligent și normal, ceea ce ce se poate ușor dovedi că sunt, dar nimeni nu vrea acest lucru
ei spun mereu că degeaba, fiindcă mama i-a păcălit pe toți
”toată lumea vrea să mori din cauza dezonoarei lor datorată faptului că au greșit față de tine”
”ți-au făcut prea mult rău”
Bine, repet adevărul curat - poate că doar au greșit, poate că nu a fost intenționat, de ce să mă omoare dacă au fost ceva mai puțin inteligenți decât mine ? Nu i-a păcălit nicio forță politică, eu sigur nu am ”reprezentat” nicio forță politică, deci nu e nicio rușine, pur și simplu am fost o femeie inteligentă, deci nu aveam cum să fiu nebună sau să fiu condamnată la moarte, nu e nicio rușine să fii un pic sau mai mult mai prost decât alt om! De ce să meargă mai departe în crimă reală și rău monstruos, dacă era doar o greșeală?
Mai am de adăugat azi un detaliu trist, despre un fapt clar din zilele acestea, realitate concretă ca întotdeauna, nu e halucinație.
În fiecare zi descopăr apa de lângă pat plină de impurități, praf care se observă cu ochiul liber și poate și altceva... Poate de aceea am făcut candidoză. Ei spun că mama îmi otrăvește apa - dar eu nu știu sigur dacă e așa. Oricum am băut în mod sigur zilnic din acele ape murdare.
Am cercetat cu atenție de două ori, în fiecare zi când mă întorc de la supermarket cu apă la sticle, apa din sticla care rămăsese lângă pat e cu impurități. Apa adusă de mine, același sortiment, e perfect curată și nu se murdărește nici dacă beau din ea. recunosc, e posibil ca mama să fi pus impurități cât timp dormeam sau fiind eu plecată.
iar au intrat porcii - ”tu nu ai greșit absolut nimic, dar trebuie să mori pentru minciunile celorlalți”
Tu ai fost condamnată la moarte fără nicio vină. Proștii credeau că tu erai controlată de alții. Oamenii pur și simplu nu pot crede adevărul, fiindcă mama ta dă impresia că ar fi un om bun, sincer și stabil psihic. Ei credeau că tu ești instabilă psihic și este exact invers. Tu niciodată nu explodezi nervos etc.
Mama ta te omoară, Cristina, și nimănui nu îi pasă, (datorită minciunilor despre tine încă de când erai copil și datorită faptului că ai fost mereu singură și nu ai avut niciodată pe nimeni - repet, nu a fost nicio șansă)
”nu e vorba de ce ai spus tu mai înainte, Cristina, e vorba de onoarea unei familii de porci.”???
Recunosc (și ei au recunoscut asta), întreaga viață nu am avut nici cel mai mic gând de rău despre altă persoană și nu am avut niciun pic de răutate în suflet, așa cum spunea odată profesorul Zăgrean Leon.
Alții spun că nu e vorba de onoarea unei singure familii de porci.
Acum ascult muzică de balet de Ceaikovski. După aceea Leo Delibes.
Repet, nu am nicio vină că sunt otrăvită.
Am explicat foarte clar cum sunt otrăvită și totodată nu am avut nicio greșeală întreaga viață, chiar în cele mai mici detalii cotidiene.
Mai mult, nu trebuiau să mă otrăvească, e complet imoral și e greșit, nu vor obține nimic bun prin moartea mea și în plus am fost un om de valoare cu adevărat și chiar aș fi reușit să scriu ceva bun și frumos în anii maturității, fiind eu un om inteligent și în vârful evoluției mele intelectuale - 35-45 ani, dar nu m-au lăsat cu otravă și m-au și izolat complet - dar o vreme aș fi putut scrie ceva bun, chiar fiind singură. Puteau să mă accepte să fac studii postuniversitare, așa cum le-au accpetat pe alte colege ale mele la aceeași vârstă și aș fi dovedit că aveam potențial creativ și intelect bun. Dar ei au mințit mereu că eram bolnavă psihic, ceea ce oamenii inteligenți nu pot fi, deși otrăvirea era clară. Acum e prea târziu pentru studii, dar încă implor pentru dreptul la muncă măcar sau o activitate socială oarecare, cu câteva relații cu alții măcar, măcar în scris...
Au spus iar că distrugându-mă pe mine au distrus tot ce era bun, de dragul unui idiot.
Nu știu la ce idiot se referă. E probabil un delir al lor.
Ei spun că oamenii m-au identificat cu tot ce e rău, cu Trump, președintele SUA și cu altele din ce e rău, eu fiind numai binele. Nu știu de ce e Trump răul, poate că e doar simbol, dar de fapt nu e răul, nici ca politician. Nu am de unde ști. Ei zic că americanii îl vor sacrifica -- nu am înțeles ce vor să spună cu precizie, cred că ideea e ca să îmi facă rău tot mie. Consider că sunt nebuni, nu cred nimic din ce spun cei răi - numai unii spun adevărul peste mintea mea și alții răi merg pe urmele lor - adică repetă adevărul și binele despre mine, cu intenția de a mă lovi, inventând idei de război între ei cu scopul de a mă omorî pe mine și cu ideea de a ocupa pozițiile celor care spuneau adevărul și ce e bun, lovind în creierul meu. Ei spun că întreaga mea viață, eu fiind binele cel mai curat, ei m-au identificat numai cu răul.
”noi știm adevărul, Cristina, dar restul oamenilor habar nu are nimic despre tine; li s-au spus minciuni cu nemiluita și nimeni nu mai crede adevărul”
Poate mă întrebați, deși nu faceți așa ceva, cine cred eu că sunt acești oameni care știu adevărul despre mine. Nu cred nimic. Unii au spus că unii cred că ei ar fi spiritele unor morți buni, adică inteligenți și cu suflet, cum am fost și eu.
Dacă ar fi așa, oricum nimeni nu are motiv să mă omoare.
Alții, răi, spun că unii au înțeles ce sunt eu ca om și nimeni nu mă vrea.
Alții - că oamenii cred că eu sunt un om josnic și eu de fapt sunt cel mai nobil sufletește și pur.
Presupun că toată lumea inteligentă a înțeles limba și idiomurile ei, și știe cine e Ne-miluita și de ce i se spune așa. Deocamdată sunt vești bune - limba română nu va dispărea încă, chiar dacă mă urâți - eu nu sunt legată numai de anumite sintagme pe care le puteți distruge, ci de multe altele. Am încercat doar să glumesc acum, fiindcă m-au chinuit mult zilele astea...
În primul rând sunt aproape 3 decenii în mare de la acel incident și ei tot asta au să îmi reproșeze, în condițiile în care întreaga viață am mai avut doar încă două greșeli - tentativa de sinucidere și noaptea în compania radio Europa, lucruri care au fost numai așa cum am povestit eu.
Sunt unii care spun că tot măcelul și răul din viața mea, inclusiv viitoarea mea moarte, dacă mă vor omorî, cum se pare, se datorează acelui incident cu sexul oral, sau felația dacă preferați. Acești oameni ignoră poate faptul că, atunci când s-a întâmplat acest lucru, erau deja 8 sau 9 ani de tortură continuă și închisoare în viața mea, fără nicio greșeală. Faptul că mama se poartă altfel acum îi poate induce în eroare.
Mai spun încă o dată că aceste trei lucruri din viața mea au fost incidente sau accidente, nu revelează nimic caracteristic mie sau vreun defect psihic sau de personalitate, fiind evident excepții și fapte trecătoare, chiar dacă au mai fost doar câteva întâlniri în București cu persoana respectivă.
Repet ceea ce am spus mereu. Ei zic că oamenii au mințit în așa fel despre mine, încât e imposibil să fiu acceptată și de aceea voi fi omorâtă. Sau că oamenii chiar credeau că eu am fost nebună, și de aceea m-au respins cu toții. Repet, este evidentă normalitatea mea perfectă în ultimii 15 ani, după moartea tatei, timp în care am avut avantajul maturității și înțelegerii mai bune a lumii și oamenilor. Dar am încercat în zadar să am relații cu alții mereu, fiind lăsată complet izolată, cum am fost de fapt din 1984, ceea ce în prezent e inuman și groaznic și abia mai pot îndura, fiind singură total și pe internet. De asemenea, în ultimii 15 ani a fost evident că am fost torturată și chinuită continuu (era clar și din afara blocului), ba chiar se putea dovedi că eram și otrăvită, cel puțin din timp în timp, mai ales fiindcă nimeni nu venea la mine în vizită niciodată. În aceeași perioadă de 15 ani, zi și noapte, nu am avut nici cea mai micuță greșeală sau gînd rău sau murdar, nici afectivitate rea sau anormală, ba chiar și gîndirea, judecata despre lucruri nu a deviat de la normă și adevăr clar decât extrem de puțin, numai datorită efectelor unor otrăvuri. Ceea ce vreau să spun e că această perfecțiune a mea a fost în mare la fel și înainte de acești 15 ani, dar cu neajunsurile tinereții, adică o viață întreagă, cu doar câteva gânduri sau sentimente blamabile, datorită lipsei de experiență și cunoaștere. Numai două perioade de amăgire parțială întreaga viață. Revin la povestea mea despre sexul oral. Eu am considerat întotdeauna că sexul oral - ceea ce de fapt nu cunosc - e ceva dezgustător. Ceea ce am scris eu pe blogul meu este în stil documentaristic, este adevărul în sine curat, nu este romanțare pitorescă, precum a fost despre acest lucru în romane la modă în ultimii ani, precum ”Mă cheamă Roșu” sau ”Kafka pe malul mării”. Viața mea, în întregime, a fost puritate și lumină, dar probabil oamenii mai puțin inteligenți sau mai răuvoitori au tras concluzii greșite despre viața mea din acel unic detaliu scabros al vieții mele. În ce privește povestea cu țiganul, nu a fost o poveste, a fost vorba doar de câteva minute de contact sexual - și termenul este potrivit, contact sexual, nu act sexual reciproc. Cunoașterea mea referitoare la sexualitate este redusă, dar unii mi-au spus că actul sexual propriu zis este un fel de act autoerotic, că partenerii nu își transmit unul altuia nimic în trup. În afară de acel contact sexual tactil cu cei doi bărbați simultan, gândul meu nu s-a îndreptat niciodată la acel țigan, nici înainte, nici după acel moment. La fel, nu m-am gândit niciodată nici la cealaltă persoană, cu care nu am avut niciun fel de relație sau dialog, a fost totul așa cum am povestit. Nu am fost obsedată de acele lucruri, alții par să fie, peste mintea mea, obsedați de acele lucruri. Unii mi-au spus că eu nu realizam grozăvia acelui act sexual, sau că ei credeau că eu eram traumatizată psihologic de acel moment. Nu aveam cum să fiu traumatizată și voi explica din nou de ce. Nu eram nebună și nu înnebunisem din cauza tratamentului psihiatric, care nu a fost cauza acelui act sexual, așa cum cred unii. Motivele pentru care nu am purtat cicatrici din acel eveniment au fost multe, dar mai ales patru, pe care le enumăr din nou.
1. Nu știam că oamenii văd sau povestesc despre acea scenă din viața mea, deci nu îmi dădeam seama că lezam ”pudoarea publică” sau că deranjez pe cineva. Dacă aș fi bănuit asta, acel lucru nu s-ar fi întâmplat, mai ales că oamenii sunt tare căpoși legat de acest gen de lucruri.
2. Eram sub tratament psihiatric. Fiind încă traumatizată de tratamentul psihiatric, care a fost foarte puternic și m-a făcut inaptă de a scrie normal vreo doi ani (mișcările fine imprecise și alte efecte extrapiramidale etc.), care, în plus crea o stare de control volițional redus (fapt pentru care fusesem violată la București în mod real după externare, așa cum am povestit, înainte de povestea despre felație) - era dintru început mai puțin traumatizant orice mie se întâmpla rău, adică în mocirla în care mă aducea medicația, cu care încă nu mă obișnuisem.
3. Aparent opus celor de mai sus, traumă nu putea exista, fiindcă acele acte erau prin voința mea, ceea ce nu fusese așa când fusesem violată în București lângă poliție sau folosită sexual la pădurea de lângă centura Bucureștiului. Încercam doar să înțeleg ceva din actul sexual al bărbaților, fiindcă fusesem practic condamnată la moarte și tortură grea și îndelungată prin abuz psihiatric și singurul motiv fusese faptul că eram violată monstruos sexual de la distanță, adică doar o tulburare sexuală de fapt, numită greșit de ei schizofrenie sau tulburare delirantă etc. Fiindcă știam tot ce urma să fie, inclusiv acum, după 36 de ani de calvar, am vrut să evit repetarea torturii psihiatrice și să obțin eliberarea, adică să mi se dea măcar drepturile la muncă și la studii sau chiar de a avea familie eventual. În realitate ulterior colegii și profesorii din facultate m-au respins nu din cauza felației, ci din cauza diagnosticului psihiatric, așa cum au și spus. Cei care au crezut că eu am devenit brută din cauza violenței fizice și psihologice aplicate asupra mea ca om pașnic și calm se înșeală. Eu eram prea inteligentă pentru așa o transformare și am rămas curată și senină, cu multă gingășie și delicatețe în raporturile cu oamenii. Doar m-am maturizat, dar nu cu cicatrici sau tare psihice.
4. Faptul că nu am simțit nicio plăcere sexuală în acele contacte sexuale m-a ajutat să nu am niciun fel de traumă. Propriu zis, din punct de vedere fiziologic, eu sunt încă fecioară, adică nu am avut act sexual propriu zis niciodată, în așa fel încât să simt ceva. Unii, fără să știe nimic despre mine, au spus că degeaba sunt eu bună și deșteaptă și nevinovată, dacă am fost scroafă - adică am făcut ceva scârbos și porcos atunci. Nu au dreptate. Porci și scroafe din punct de vedere sexual sunt oamenii care într-adevăr sunt mânați de dorințe și pofte sexuale exagerate, care sacrifică alți oameni complet sau parțial pentru plăcere, nu pentru necesitate. Se poate și acum dovedi că am fost mereu un om pentru care plăcerile sexuale nu au existat, în afară de puțin în copilărie, dar nu era vina mea - și nici nu le-am dorit sau visat sau imaginat niciodată. La ce bun? Eu nu aveam cum să fiu mânată spre vreun bărbat din dorința de a simți ceva niciodată. În schimb, am fost torturată monstruos sexual de la distanță, cum am explicat în detaliu, dar eu nu știu nici acum ce este f_tul, pe care nu l-am acceptat niciodată și pentru care am fost închisă la psihiatrie.
Ecce homo, asta sunt și am fost mereu, nu doar de o vreme. Mai adaug doar că acel lucru a fost parțial o înscenare- capcană, fiindcă eu am fost singura studentă care a ajuns acolo, nu au mai fost nici de la alte secții ale facultății.
Ceea ce am avut zilele trecute în cavitatea bucală a fost, se pare, candidoză, și a fost și herpes care încep să cedeze chiar și fără tratament acum.
Fiindu-mi foarte rău până joia asta, deși am mâncat destul de puțin, am fost obligată să postesc complet de vineri, azi a fost a treia zi. Așa mă simt într-adevăr mult mai bine, doar seara mai am amețeală și durere de cap. Oricum, voi întrerupe repausul alimentar marți sau miercuri, dar voi mânca puțin, fiindcă altfel mi-este îngrozitor de rău încontinuu. Foamea o resimt neplăcut tot seara sau noaptea, în rest e simplu - doar o senzație neplăcută peste care orice om deștept poate trece ușor. Dar, fiindcă stau cu mama - va trebui să mănânc că mă bate la cap și știu că hrana îmi cam face rău, dar ea e tacit învestită cu puterea de a mă închide la balamuc, deci eu cu păr alb și aproape 50 de ani, sunt obligată să fac ce vrea ea cu hrana mea - unoeri e greu de spus cât pot să îmi permit - ea e ”aparținătoare”, cum se zice în spital.
recunosc că fără țigări e tare bine, dar nu e destul
și voi elimina pe cât posibil vorbele rostite, că dacă vorbesc, cum fac unii, în gând nu pățesc nimic, dar dacă vorbesc singură ca să mă aud, nu e bine
azi, 27 aprilie 2020, mai adaug din nou câteva idei pe care le-am mai scris lângă cele scrise ieri. În primul rând, cei care spun că eu am fost torturată și respinsă din cauza acestui detaliu din viața mea se înșeală. Oroarea asupra mea nu era boală psihică și era ceva real care începuse din 1984 și ar fi continuat, chiar dacă nu aș fi mers atunci în satul acela din nordul țării, care oricum a fost una din cele câteva ieșiri ale mele din enclava București întreaga viață.
Era sclavie de la început. Un alt aspect este faptul că oamenii care aveau ceva cu mine legat de aceste detaliu aparent făceau mereu aceeași eroare - fără ca cineva să fi stat de vorbă cu mine întreaga mea viață - ei pur și simplu mințeau sau își imaginau că eu am avut anumite dorințe sexuale, când așa ceva nu a existat în viața mea niciodată, fiindcă nu am avut nicio relație propriu zisă cu un bărbat toată viața.
Alt aspect este întrebarea de ce oamenii aruncă blamul asupra femeilor puse în situații sexuale oribile - când de fapt logic e că ele sunt în esență victime, chiar dacă își dau acordul asupra vreunui procedeu sexual. Eu cred că blamul e aruncat datorită faptului că oamenii își imaginează plăcerea sexuală drept ceva păcătos și atașată volens- nolens de actul sexual incriminat. Este posibil ca unii să fi crezut că eu chiar simțeam ceva atunci și de aceea mă vedeau drept monstru, când de fapt mult mai monstruoase erau violurile de la distanță sau tratamentul psihiatric sau ura părinților care m-au tratat inuman zi de zi din 1984 până la prima internare psihiatrică.
azi, de mai multe ore, iar mă ciupesc încontinuu de coapsa dreaptă, pentru ca astfel să intre în organismul meu cu senzații sexuale extrem de ușoare, cărora le urmează aproape mereu migrene și amețeli
au intrat din nou în engleză cu ideea că oamenii fac din nou aceeași greșeală, că eu sunt dumnezeu sau oricum tot ce e bun și ei cred invers și vor moartea mea în mod greșit, cum am spus și eu
e adevărat că sunt deja aproape 36 de ani de maltratare și închisoare și izolare etc. dar eu tot mai sper că se vor schimba în bine
Am terminat azi Trilogia culturii de Blaga. Mie îmi plac aproape toate povestirile filozofice, Voi mai citi dacă mi se va permite. Sunt la jumătate în Trilogia valorilor.
au început să îmi albească sprâncenele, am ochii asimetrici de dimensiuni diferite și zâmbetul strâmb, probabil din cauza torturilor cerebrale, nu contează prea mult, sufletul e același și e la fel de bun. Aceste asimetrii nu erau când m-am mutat în blocul 3 în 2006, dar m-au torturat enorm și m-au și otrăvit
ei zic (din nou) că nimeni nu vrea să fie adevărul și asta înseamnă că toți vor să mor (de ce?), din cauza aberațiilor politice ale unora și că absolut toți au interesul (?) să mențină minciuna
azi din nou au intrat cu ideea că ei nu se așteptau ”să aibă de-a face” cu așa ceva - un om așa pur și extrem de bun și inteligent, că ei vor să mă omoare, dar credeau că eram rea și proastă și țoapă și nebună și incultă etc.
De azi dimineață ei continuă să mă muște de coapsă încontinuu, e tare rău și obositor, e aproape ora 6 după masa
ei spun că au înțeles despre ce e vorba - omorârea celui mai bun om care a existat pe pământ - adică eu - cei mai mulți așa au spus, dar totuși sunt efectiv omorâtă, fără motiv, cum au zis ei adesea
din nou - ei spun adevărul - că eu sunt un om extrem de sărac, pe care toți îl urăsc fără niciun motiv
din nou au intrat cei care spun că să fie liniștit (cine?) că nimeni nu va crede adevărul
În engleză din nou cu ideea că e cea mai monstruoasă și hidoasă crimă din istorie
Au umblat din nou în html-ul acestei postări... Acum ei zic desigur că ei vor să îmi distrugă prin tortură chipul ca să am aspect de nebună. Și că acum le convine că e sub masca antivirală. eu cred altceva, că pur și simplu ei mă lovesc, cu intenția să distrugă și să omoare, nu cu intenția să modifice chipul meu
ei spun că de mine și-au bătut joc așa de monstruos și eu am fost un om așa bun și inteligent încât nimeni (dintre cei buni, zic ei) nu poate crede aceste două fapte clare și ei nu mă lasă nici măcar să termin blogul - cele două-trei capitole ce au rămas
unii zic, cum ziceau și în oraș, că mama mă omoară, cum promisese ea demult, deși nu am greșit nici față de ea nimic - și probabil că dvs credeți că asta e delir sau vă mirați că spun acestea dacă e adevărat, fiindcă nimeni nu ar crede
Eu nu cred că ea mă omoară
dar, cum nimeni nu mă vizitează și nimeni nu mă știe, astfel nimeni nu vede cum mi-au distrus chipul de exemplu, la fel cum odinioară puteam să le arăt otrava sau efectele ei, dar nu aveam cui
ei desigur au inventat că eram condamnată, iar azi au zis (din nou) că m-au condamnat la moarte fiindcă am fost un om prea bun (!?)
iar au început - Vor să o facă cartof și e imposibil, ceea ce au mai zis
iar cei care spun mereu ”vezi ce porci sunt?” aceștia sunt porcii înșiși, cred că ați înțeles
”De data asta, Cristina, ei au făcut o crimă așa monstruoasă, încât noi ne retragem definitiv.”
”Tinerii au fost păcăliți de generația părinților tăi” ”Minciuna despre tine s-a transmis din generație în generație”
”ei te-au lovit zi de zi încontinuu pentru a îi distruge pe cei care au înțeles adevărul despre tine”
”Întreaga omenire se luptă împotriva unui singur om - tu”
Da, știu, dar ei totodată nu știu nimic despre mine și nu pot înțelege că nu e nici acum niciun motiv să mă omoare.
”Nu te vor omorî, îți vor tăia chestia...”
”Îți vor omorî spiritul, trupul tău va continua să trăiască, nu vei mai avea gândire.”
Mai erau și zilele trecute cu aceleași idei - spuneau că faptul că sunt mai albă la mijlocul scalpului (părul) înseamnă că mi-au lovit mereu corpul calos etc.
Oricum ei gândesc că trebuie să îmi distrugă gândirea, ceea ce era o idee greșită a tatălui meu adoptiv.
Ei cred că gândirea mea e căcat fiindcă aproape 50 de ani nimeni nu m-a vrut pentru ce puteam munci sau crea intelectual, dar ei nici nu au habar că gândirea mea a fost mereu pozitivă și chiar bună, dar eu nu am avut nicio ocazie să dovedesc ce sunt sau să fiu cu alți oameni, după cum zicea și tata. Veți vedea că am dreptate dacă voi reuși să termin blogul meu și dacă veți citi totul, deși de fapt nu, toată lumea inteligentă știe că e vorba de monolog în scris și că dvs ați fi putut ușor să mă cunoașteți dacă vorbeați cu mine sau dacă aveam o activitate comună. Altfel nu și nimeni nu mă știe cum sunt.
Nebunii au încercat din nou, adineaori, să mă înhațe cu ideea despre dușmanii poporului - celelalte popoare - fiindcă spun ei, poporul meu nu are nimic cu mine, doar ceilalți vor să mor, ca să domine ei România mai bine. E revoltător, să scuipe asemenea aberații unui om ca mine. Jur în fața lui Dumnezeu, niciodată nu am avut idei greșite, de niciun fel.
”toată lumea vrea să te omorâm, fiindcă toți oamenii care te-au batjocorit sunt oameni respectați și tu ești un căcat”
”nu e așa , toți vor să te omorâm fiindcă absolut toți au fost păcăliți”
”Tu ești cel mai bun geniu al omenirii și ei sunt cei mai mari porci ai lumii”
Etc.
Spasmul muscular continuă. Eu am trecut azi la tăcere în casă, dar mama mă va trage probabil de limbă... numai cuvintele rostite tare îmi fac rău.
”i-au distrus pi.., i-au distrus (puța), i-au distrus ochii, i-au distrus gura, i-au distrus genunchii, i-au tăiat piciorul, i-au distrus glezna (și tot nu se satură)”
”poporul nu se poate trezi, Cristina, poporul încă o crede pe mama ta și ea a fost mereu plină de ură și nebună și te-a lovit etc.”
???
Da, e adevărat ce spun ei despre mama, dar... nu înțeleg ce vor de la mine, dacă poporul s-ar trezi legat de mine și mama, atunci ar omorî-o deci apoi aș muri și eu probabil, dar oricum nimeni nu trebuie omorât și eu nu am pe nimeni pe lume... nici nu am avut niciodată
”tu ai fost mereu tratată ca și cum ai fi fost altceva decât ești și tu nu ai fost nimic altceva decât tu însăți, și pe deasupra nu ai avut nicio greșeală.”
”tu ești un om normal în cele mai mici detalii, dar poporul nu poate crede că nu ești nebună”
”ei nu suportă simpla ta existență”
”pur și simplu nu le-a plăcut de tine”
”dacă erai proastă sau păcătoasă nu îți făceau nimic” (mai demult ziceau asta)
”poporul crede, în mod greșit, că este treaz atunci când te chinuie și că adoarme dacă ești lăsată în pace, în realitate ei nu trebuiau să te tortureze, ci doar să te lase în pace”
Da, așa este.
”tu ai fost măcelărită numai de porci politici Cristina, asta a fost soarta ta toată viața.” ????!!
Și ce aveți cu mine, de ce mă torturați mereu, plus otrava sau izolarea și ce mai am de scris rău din ce îmi faceți?
”Cât timp tu trăiești, planează amenințarea ca lumea să înțeleagă adevărul, nu e problema de porci, că ei toți au înțeles ce (murdărie) am făcut noi, dar tu continui să îți ceri drepturile (și să vrei să trăiești) ... ” ”deci toți porcii vor să mori”
”tu ai fost măcelărită numai de porci politici Cristina, asta a fost soarta ta toată viața.” ????!!
Și ce aveți cu mine, de ce mă torturați mereu, plus otrava sau izolarea și ce mai am de scris?
”Cât timp tu trăiești, planează amenințarea ca lumea să înțeleagă adevărul, nu e problema de porci, că ei toți au înțeles ce (murdărie) am făcut noi, dar tu continui să îți ceri drepturile (și să vrei să trăiești) ... ” ”deci toți porcii vor să mori”
Exact așa spun ei, că ”planează”.
”tu ești un om perfect inocent și pur și ești omorâtă de o lume întreagă de nebuni, nu de porcii politici”
”e vorba de nebunia lor, nu de nebunia ta și ei nu pot înțelege”
28 aprilie 2020
aseară m-au torturat cerebral și au aruncat idei rele asupra mea, așa cum ați văzut
acum e bine, m-am trezit la 11 dimineața și niciodată nu voi mai vorbi singură în casă, chiar dacă ei aruncă tot răul în gândul meu -
evident și dvs, ca și restul lumii, considerați că e mai bine să fiu omorâtă
vă spun cu certitudine că e greșit
desigur unii spun că dvs ați fost păcăliți ca și restul lumii că sunt nebună și e mai bine să fiu omorâtă
sau altceva, orice
ei mereu zic că oamenii au fost păcăliți că eu eram ceva rău, o femeie rea și proastă și rapace și curvă etc și în realitate eu am fost mereu numai binele
da, e adevărat
ei spun adesea că mama e o nebună infectă care mă omoară și totodată o brută josnică și un om extrem de rău
e adevărul, v-au păcălit că trebuie să mă omorâți
am fost cu adevărat perfecțiunea și față de mama încă din 84 și am gândit numai binele, inclusiv față de ea tot ce am scris pe blogul meu despre mama și cum m-a măcelărit e adevărul, ba chiar în realitate a fost mai rău
eu nu am fost niciodată ipocrită, am ținut sincer la ea ca la un copil, fiindcă ea era și încă este un om nebun și nervos - și azi mi-a făcut o scenă, nu povestesc totul
am gândit întotdeauna frumos totul, și am făcut tot posibilul ca mama să fie mulțumită, să se simtă bine și să nu îi izbucnească nervii ei monstruoși și ura ei față de mine - care era încă de când eram copil mic
eu am fost cu adevărat perfecțiunea, încă din 84
ei spun că degeaba am gândit numai binele, fiindcă am făcut răul - nu e adevărat
se referă la faptul că am spus adevărul pe blogul meu despre mama
dar pentru numele lui dumnezeu, totul e adevărat! chiar mai mult... și oricum totul a fost așa și înainte de ultimii ani când am scris blogul acela și oricum dvs, lumea adică, m-ați fi omorât chiar dacă nu scriam adevărul tot ei au zis că cei răi nu vor să recunoască nimic din ceea ce am povestit - poate, dar de ce îmi vor moartea?
ei spun că oamenii așa au hotărât - să mă bage pe mine la balamuc, deși mama era evident nebună și eu nu și că nu se poate face nimic acum
ei mai spuneau că eu am fost cel mai bun copil cu putință și mama totuși mă ura monstruos
am făcut tot posibilul - mă disprețuiți degeaba, în afară de mama și Luiza și colega Irina un timp mai scurt, toată viața nu am mai avut alte șanse de a fi ceva bun și acceptată de lume
Ei spun că mama mă urăște extrem de mult și că de la asta mi se trage tot răul
unii spun că mama mă ura și a încercat să mă omoare încă din pruncie
aș vrea să luați în considerare nu doar iubirea, înțelegerea și mila șui iertarea mea - reale - față de oameni, dar și faptul că, timp de viață întreagă, nu am răspuns niciodată la rău cu ceva rău - ca orice om inteligent și normal, ceea ce ce se poate ușor dovedi că sunt, dar nimeni nu vrea acest lucru
ei spun mereu că degeaba, fiindcă mama i-a păcălit pe toți
”toată lumea vrea să mori din cauza dezonoarei lor datorată faptului că au greșit față de tine”
”ți-au făcut prea mult rău”
Bine, repet adevărul curat - poate că doar au greșit, poate că nu a fost intenționat, de ce să mă omoare dacă au fost ceva mai puțin inteligenți decât mine ? Nu i-a păcălit nicio forță politică, eu sigur nu am ”reprezentat” nicio forță politică, deci nu e nicio rușine, pur și simplu am fost o femeie inteligentă, deci nu aveam cum să fiu nebună sau să fiu condamnată la moarte, nu e nicio rușine să fii un pic sau mai mult mai prost decât alt om! De ce să meargă mai departe în crimă reală și rău monstruos, dacă era doar o greșeală?
Mai am de adăugat azi un detaliu trist, despre un fapt clar din zilele acestea, realitate concretă ca întotdeauna, nu e halucinație.
În fiecare zi descopăr apa de lângă pat plină de impurități, praf care se observă cu ochiul liber și poate și altceva... Poate de aceea am făcut candidoză. Ei spun că mama îmi otrăvește apa - dar eu nu știu sigur dacă e așa. Oricum am băut în mod sigur zilnic din acele ape murdare.
Am cercetat cu atenție de două ori, în fiecare zi când mă întorc de la supermarket cu apă la sticle, apa din sticla care rămăsese lângă pat e cu impurități. Apa adusă de mine, același sortiment, e perfect curată și nu se murdărește nici dacă beau din ea. recunosc, e posibil ca mama să fi pus impurități cât timp dormeam sau fiind eu plecată.
iar au intrat porcii - ”tu nu ai greșit absolut nimic, dar trebuie să mori pentru minciunile celorlalți”
Tu ai fost condamnată la moarte fără nicio vină. Proștii credeau că tu erai controlată de alții. Oamenii pur și simplu nu pot crede adevărul, fiindcă mama ta dă impresia că ar fi un om bun, sincer și stabil psihic. Ei credeau că tu ești instabilă psihic și este exact invers. Tu niciodată nu explodezi nervos etc.
Mama ta te omoară, Cristina, și nimănui nu îi pasă, (datorită minciunilor despre tine încă de când erai copil și datorită faptului că ai fost mereu singură și nu ai avut niciodată pe nimeni - repet, nu a fost nicio șansă)
”nu e vorba de ce ai spus tu mai înainte, Cristina, e vorba de onoarea unei familii de porci.”???
Recunosc (și ei au recunoscut asta), întreaga viață nu am avut nici cel mai mic gând de rău despre altă persoană și nu am avut niciun pic de răutate în suflet, așa cum spunea odată profesorul Zăgrean Leon.
Alții spun că nu e vorba de onoarea unei singure familii de porci.
Acum ascult muzică de balet de Ceaikovski. După aceea Leo Delibes.
Repet, nu am nicio vină că sunt otrăvită.
Am explicat foarte clar cum sunt otrăvită și totodată nu am avut nicio greșeală întreaga viață, chiar în cele mai mici detalii cotidiene.
Mai mult, nu trebuiau să mă otrăvească, e complet imoral și e greșit, nu vor obține nimic bun prin moartea mea și în plus am fost un om de valoare cu adevărat și chiar aș fi reușit să scriu ceva bun și frumos în anii maturității, fiind eu un om inteligent și în vârful evoluției mele intelectuale - 35-45 ani, dar nu m-au lăsat cu otravă și m-au și izolat complet - dar o vreme aș fi putut scrie ceva bun, chiar fiind singură. Puteau să mă accepte să fac studii postuniversitare, așa cum le-au accpetat pe alte colege ale mele la aceeași vârstă și aș fi dovedit că aveam potențial creativ și intelect bun. Dar ei au mințit mereu că eram bolnavă psihic, ceea ce oamenii inteligenți nu pot fi, deși otrăvirea era clară. Acum e prea târziu pentru studii, dar încă implor pentru dreptul la muncă măcar sau o activitate socială oarecare, cu câteva relații cu alții măcar, măcar în scris...
Au spus iar că distrugându-mă pe mine au distrus tot ce era bun, de dragul unui idiot.
Nu știu la ce idiot se referă. E probabil un delir al lor.
Ei spun că oamenii m-au identificat cu tot ce e rău, cu Trump, președintele SUA și cu altele din ce e rău, eu fiind numai binele. Nu știu de ce e Trump răul, poate că e doar simbol, dar de fapt nu e răul, nici ca politician. Nu am de unde ști. Ei zic că americanii îl vor sacrifica -- nu am înțeles ce vor să spună cu precizie, cred că ideea e ca să îmi facă rău tot mie. Consider că sunt nebuni, nu cred nimic din ce spun cei răi - numai unii spun adevărul peste mintea mea și alții răi merg pe urmele lor - adică repetă adevărul și binele despre mine, cu intenția de a mă lovi, inventând idei de război între ei cu scopul de a mă omorî pe mine și cu ideea de a ocupa pozițiile celor care spuneau adevărul și ce e bun, lovind în creierul meu. Ei spun că întreaga mea viață, eu fiind binele cel mai curat, ei m-au identificat numai cu răul.
”noi știm adevărul, Cristina, dar restul oamenilor habar nu are nimic despre tine; li s-au spus minciuni cu nemiluita și nimeni nu mai crede adevărul”
Poate mă întrebați, deși nu faceți așa ceva, cine cred eu că sunt acești oameni care știu adevărul despre mine. Nu cred nimic. Unii au spus că unii cred că ei ar fi spiritele unor morți buni, adică inteligenți și cu suflet, cum am fost și eu.
Dacă ar fi așa, oricum nimeni nu are motiv să mă omoare.
Alții, răi, spun că unii au înțeles ce sunt eu ca om și nimeni nu mă vrea.
Alții - că oamenii cred că eu sunt un om josnic și eu de fapt sunt cel mai nobil sufletește și pur.
Presupun că toată lumea inteligentă a înțeles limba și idiomurile ei, și știe cine e Ne-miluita și de ce i se spune așa. Deocamdată sunt vești bune - limba română nu va dispărea încă, chiar dacă mă urâți - eu nu sunt legată numai de anumite sintagme pe care le puteți distruge, ci de multe altele. Am încercat doar să glumesc acum, fiindcă m-au chinuit mult zilele astea...
miercuri, 22 aprilie 2020
22 aprilie 2020
Hristos a înviat!
17 aprilie 2020
Azi dimineață iar m-am trezit cu amorțeli și pișcătuiri în mâini și sete foarte puternică.
De mulți ani am și aceste simptome, uneori mult mai grave ca azi, am fost la medic - de două ori la diabetolog dar și la neurologi și endocrinologi etc. - și nu mi s-a dat tratament, poate nu se putea, nu știu, oricum am de scris subcapitolul despre medicină și problemele mele de sănătate și îl voi continua după Paști și îl voi termina în maximum o săptămână. Sunt diverse lucruri importante de spus, cum am explicat deja.
Azi am fost la supermarket și un bărbat striga după mine pe stradă cu ”fată”, dacă am unghii. Ei au zis peste gândul meu mai apoi că oamenii nu mă respectă, deși am părul alb acum (pe jumătate). El voia să îi deschid cu unghiile mele un pachet de țigări. Ei nu mă respectă din alt motiv - faptul că sunt izolată, de fapt din 1984. Din nou au intrat unii peste gândul meu cu ideea că ei nu pot, nu au cum să explice oamenilor că eu sunt ”tot ce e mai bun sau tot ce e bun.”
21 aprilie 2020
azi din nou m-a arătat pe stradă o femeie, deși eram doar noi două, cu vorbele ”trece pe verde, n-are nicio treabă!” cu oarecare agresivitate.
Mi s-a mai întâmplat, în mod bizar, deși eu am fost ținută cu forța în izolare aproape 36 de ani, din 1984. Ei spun că nu e ciudat, fiindcă oamenilor de rând li s-au spus minciuni despre mine, deși am fost izolată.
Deci e simplu - trebuie să fie adevărul și trebuia și în trecut și atunci nu m-ar mai fi otrăvit sau chinuit și aș fi avut și dreptul la muncă și la studii.
Îmi amorțesc mâinile rău ... e tare rău și dimineața când mă trezesc și în fiecare seară, abia scriu acum. Dimineața mi-e tare sete. Am spus și mamei deși știu că ea niciodată nu a avut milă sau empatie, încă de când eram mică și mă certa urât dacă mă plângeam de ceva. Deși o cunosc, am rămas șocată când mi-a spus dar de ce -- eu am zis că nu știu, poate diabet, ea a zis că mereu am fost la medic și analizele sunt bune și DE CE INVENTEZ? e trist, cred că vă dați seama că nu am inventat niciodată. Am și durere în ganglioni, inghinal, sub braț, nu știu ce este. Poate din nou otravă, poate nu - dar apa de la puțul nostru este tare rea... absolut cert nu inventez, vă pot arăta, mi-a stricat și pielea mâinilor și fața - și mereu ustură și se usucă pielea dacă mă spăl. Pergament. Zilele astea a trebuit să mă spăl mai des din cauza virozei și am respirat zilnic printr-o mască de bumbac spălată zilnic la chiuvetă, cu miros urât, nu știu ce substanță. Fără mască nu m-ar fi lăsat forțele de ordine pe stradă.Îmi amorțește și piciorul drept.
Gingiile mi-au sângerat mai mult zilele acestea, deși am folosit pastă de dinți Parodontax, am uitat să notez aici aseară.
Dragi prieteni de pe facebook,
iarăși scriu despre persecuția asupra mea deși știu că niciunul dintre dvs. nu are vreo relație cu mine..,
mă rog din nou lui dumnezeu să mi se dea măcar canalele de televiziune pe care le am în abonamentul meu Orange. Compania Orange mi-a oferit canale tv pentru tabletă, printre care și tvr1, tvr 2, tvr3, tvr i și antena 1, exact programele care mai îmi plac câteodată
totuși nici anul trecut nici anul acesta ei nu au vrut să îmi lase spre vizonare aceste canale, ci numai celelalte, care nu mă interesează
sunt total singură ( numai cu mama ) și e tare greu după 36 de ani de tortură și izolare continuă
am nevoie de canalele pe care de fapt le am incluse în abonament, nu am televizor, am nevoie de tv pe tabletă
am fost la magazinul Orange pe Moșilor și un bărbat răuvoitor din personalul magazinului, care se maki purtase rău cu mine odată anul trecut când am vrut să cumpăr tabletă, mi-a spus că el nu are voie să atingă tableta, fiind pandemie
i-am explicat că e vorba de trasmisia unor canale și blocarea altora, deci nu cred că e nevoie să caute pe tableta mea ceva
mi-a respins cererea de ajutor, și m-a îndrumat să sun la dispeceratul lor la numărul 300
am sunat și acolo mi-a răspuns urât o femeie tânără și ea, la fel, nu a vrut sau nu a putut să mă ajute
este în mod clar vorba de persecuție, cum spuneau unii peste mintea mea,
de exemplu și după Revoluția din 89 mi-au ecranat programele unu și doi la radio
tot ce se întâmplă mie rău nu e din cauze politice sau din vina mea și vă explic din nou cum fac ei:
ei îmi fac un lucru rău, injust și nepermis de obicei de reguli și abia după aceea tot ei inventează motive sau mint despre mine pentru a justifica răul făcut de ei
acum la fel - probabil că i-au păcălit pe oameni că e mai bine pentru ei ca eu să nu mă uit la televizor și de aceea nu vor să îmi lase programele
bună seara, azi 24 ianuarie 2020
sunt cam bolnavă, am simptome de viroză, nu știu încă desigur, dacă va fi mai bine, am sunat la medicul de familie dar vinerea nu era acolo, nu știu ce va fi pentru mine din moment ce urmează weekend
poate considerați că e anormal să scriu aici aceasta, dat fiind faptul că eu am fost complet respinsă din 1984, cum am tot povestit și totodată nu am avut niciodată pe nimeni în viața mea în afară de mama
eu am notat totuși adevărul, poate îmi voi reveni, nu mai enumăr ce simt, s-ar putea să evolueze boala fără febră, dar cu toate celelalte, am mai pățit așa și a fost foarte grav
și acum țin mult la oameni și la lucruri și îmi pare rău că am fost mereu respinsă, deși am iertat mereu și aveam și eu paradisul în suflet și în gând - adică deplină frumusețe și binele cald și luminos, probabil că știți la ce mă refer, la iubirea și gândul bun față de toți, dar și față de om ca individ, întotdeauna
seară frumoasă în continuare și fericire
Vă rog mult - știți cumva unde trebuie să întreb sau să telefonez? Nu există undeva un centru - linie fierbinte - să spun ce simptome am și să primesc vreun sfat? A trecut toată ziua azi și se pare că boala a progresat către plămâni și am și cefalee prelungită, durere în gât, rinoree, gingivită și tot felul de bube în cavitatea bucală, tuse nu am și starea e doar subfebrilă, obraji roșii înfierbântați. Făcusem vaccin azi iarnă pentru gripe, deci acum, fiind sfârșit de aprilie, e posibil să fie virusul corona.
Cei care intră peste mintea mea există încă și au ideea că vor să mor sau că voi muri și ei vor scăpa în câteva zile de necaz și au inventat din nou că lumea fie crede că delirez legat de virus, fie vrea să mor, fără motiv. Mi-au spus din nou că toți vor să mor numai din cauza minciunilor despre mine. Dar cei mai mulți au declarat peste mintea mea că ei vor să mor ca să acopere ei rușinea faptului că în trecut au greșit față de mine, nu altceva!
Luna aprilie nu am mai încasat chiria de la chiriaș, din cauza Covid, deci suntem mai strâmtorate, poate și luna care vine, dar mama m-a putut ajuta și nu am dus lipsă de nimic.
25 aprilie 2020, sâmbătă
Azi e prima sâmbătă după Paști. Ieri mă gândeam cum se înmulțesc nucii și am căutat pe internet, cu tristețe, deoarece nucul nostru s-a uscat în 2018, mai este nucul vecinilor în fața ferestrei și mai era un nuc parcă al nostru, nu mai țin minte clar, dar a fost tăiat de mama mai demult, fiind aplecat peste clădirea garajului și dăunând acoperișului.
Azi am găsit o nucă veche, uscată și ușor crăpată a nucului nostru (posibil), era în grădinița cu flori din fața ferestrei mele, unde am plantat eu nu de mult dalie roșie și panseluțe. Cineva sau ceva a pus această nucă aici tocmai azi, după gândul meu de ieri sau legat de acele idei.
În curtea din fața casei am văzut o păpădie în stadiul intermediar, între floare și glob de semințe, așa cum am zărit rar sau foarte rar.
În ceea ce privește simptomele de ieri seară, mai am doar amețeală continuă deocamdată dar poate se vor acutiza diseară, că și ieri a fost bine ziua și rău seara.
Însă lucrul care mă deranjează este stomatita sau gingivita, sau ce o fi, fiindcă e de vreo 3 zile și limba doare și gingiile au modificări ale mucoasei. Numai pe partea dreaptă a cavității bucale plus buza superioară.
iarăși aceleași idei -
”tu ai fost bunătatea și blândețea întruchipate, dar poporul te-a văzut mereu altfel”?!!
”ea (adică eu) e nevinovăția absolută”
”francezii (?) și toți ceilalți (?) au mințit” etc.
nu mă deranjează deocamdată, dar probabil că vor veni din nou cu ideea să mă omoare
”cum au putut să fie așa proști” spunea unul/una, deși chiar aceștia pot fi răul - încât să nu înțeleagă ce e acest om, încât să o lovească tocmai pe ea etc.
”deși nu ai greșit niciodată nimic și nu greșești nici în prezent, ei nu vor să te accepte.”
Cine?
”acceptarea ta e imposibilă, trebuie să te ducă la crematoriu”
”întreaga lume comite o greșeală monstruoasă prin omorârea ta” Știu, dar ce pot face?
uf, iar au început -
”o schiloadă (adică eu) conduce lumea”
Mi-au spus mereu că lumea e în ghearele unor oameni foarte răi - ceea ce e paranoia curată a lor - și că aceia i-au păcălit pe oameni că eu sunt de vină de greșelile lor și adesea mi-au aruncat vorbele de mai sus, cu ideea că oamenii proști mă percep drept conducătoare a lumii - dar dacă îi întrebi ce înțeleg ei prin conducerea din partea mea nu vor ști să răspundă.
etc.
”oamenii aceia răi nu există”
da, asta e corect, legat de ce spuneam mai înainte
eu sunt și am fost mereu singură, izolată cu forța de la 13 ani în mod greșit și nu am avut și nu am nicio legătură cu oameni puternici sau politici etc. Nimeni nu există ”în spatele meu”, cum cred proștii, au recunoscut ei și acest lucru.
Fiind un om inteligent și bun, am avut rolul oricărui intelectual de coordonare a realității în mod logic, nu de conducere, cum au spus și ei adesea.
Nu am fost niciodată nebună sau rea, am fost doar o femeie complet singură și foarte săracă.
17 aprilie 2020
Azi dimineață iar m-am trezit cu amorțeli și pișcătuiri în mâini și sete foarte puternică.
De mulți ani am și aceste simptome, uneori mult mai grave ca azi, am fost la medic - de două ori la diabetolog dar și la neurologi și endocrinologi etc. - și nu mi s-a dat tratament, poate nu se putea, nu știu, oricum am de scris subcapitolul despre medicină și problemele mele de sănătate și îl voi continua după Paști și îl voi termina în maximum o săptămână. Sunt diverse lucruri importante de spus, cum am explicat deja.
Azi am fost la supermarket și un bărbat striga după mine pe stradă cu ”fată”, dacă am unghii. Ei au zis peste gândul meu mai apoi că oamenii nu mă respectă, deși am părul alb acum (pe jumătate). El voia să îi deschid cu unghiile mele un pachet de țigări. Ei nu mă respectă din alt motiv - faptul că sunt izolată, de fapt din 1984. Din nou au intrat unii peste gândul meu cu ideea că ei nu pot, nu au cum să explice oamenilor că eu sunt ”tot ce e mai bun sau tot ce e bun.”
21 aprilie 2020
azi din nou m-a arătat pe stradă o femeie, deși eram doar noi două, cu vorbele ”trece pe verde, n-are nicio treabă!” cu oarecare agresivitate.
Mi s-a mai întâmplat, în mod bizar, deși eu am fost ținută cu forța în izolare aproape 36 de ani, din 1984. Ei spun că nu e ciudat, fiindcă oamenilor de rând li s-au spus minciuni despre mine, deși am fost izolată.
Deci e simplu - trebuie să fie adevărul și trebuia și în trecut și atunci nu m-ar mai fi otrăvit sau chinuit și aș fi avut și dreptul la muncă și la studii.
Îmi amorțesc mâinile rău ... e tare rău și dimineața când mă trezesc și în fiecare seară, abia scriu acum. Dimineața mi-e tare sete. Am spus și mamei deși știu că ea niciodată nu a avut milă sau empatie, încă de când eram mică și mă certa urât dacă mă plângeam de ceva. Deși o cunosc, am rămas șocată când mi-a spus dar de ce -- eu am zis că nu știu, poate diabet, ea a zis că mereu am fost la medic și analizele sunt bune și DE CE INVENTEZ? e trist, cred că vă dați seama că nu am inventat niciodată. Am și durere în ganglioni, inghinal, sub braț, nu știu ce este. Poate din nou otravă, poate nu - dar apa de la puțul nostru este tare rea... absolut cert nu inventez, vă pot arăta, mi-a stricat și pielea mâinilor și fața - și mereu ustură și se usucă pielea dacă mă spăl. Pergament. Zilele astea a trebuit să mă spăl mai des din cauza virozei și am respirat zilnic printr-o mască de bumbac spălată zilnic la chiuvetă, cu miros urât, nu știu ce substanță. Fără mască nu m-ar fi lăsat forțele de ordine pe stradă.Îmi amorțește și piciorul drept.
Gingiile mi-au sângerat mai mult zilele acestea, deși am folosit pastă de dinți Parodontax, am uitat să notez aici aseară.
Dragi prieteni de pe facebook,
iarăși scriu despre persecuția asupra mea deși știu că niciunul dintre dvs. nu are vreo relație cu mine..,
mă rog din nou lui dumnezeu să mi se dea măcar canalele de televiziune pe care le am în abonamentul meu Orange. Compania Orange mi-a oferit canale tv pentru tabletă, printre care și tvr1, tvr 2, tvr3, tvr i și antena 1, exact programele care mai îmi plac câteodată
totuși nici anul trecut nici anul acesta ei nu au vrut să îmi lase spre vizonare aceste canale, ci numai celelalte, care nu mă interesează
sunt total singură ( numai cu mama ) și e tare greu după 36 de ani de tortură și izolare continuă
am nevoie de canalele pe care de fapt le am incluse în abonament, nu am televizor, am nevoie de tv pe tabletă
am fost la magazinul Orange pe Moșilor și un bărbat răuvoitor din personalul magazinului, care se maki purtase rău cu mine odată anul trecut când am vrut să cumpăr tabletă, mi-a spus că el nu are voie să atingă tableta, fiind pandemie
i-am explicat că e vorba de trasmisia unor canale și blocarea altora, deci nu cred că e nevoie să caute pe tableta mea ceva
mi-a respins cererea de ajutor, și m-a îndrumat să sun la dispeceratul lor la numărul 300
am sunat și acolo mi-a răspuns urât o femeie tânără și ea, la fel, nu a vrut sau nu a putut să mă ajute
este în mod clar vorba de persecuție, cum spuneau unii peste mintea mea,
de exemplu și după Revoluția din 89 mi-au ecranat programele unu și doi la radio
tot ce se întâmplă mie rău nu e din cauze politice sau din vina mea și vă explic din nou cum fac ei:
ei îmi fac un lucru rău, injust și nepermis de obicei de reguli și abia după aceea tot ei inventează motive sau mint despre mine pentru a justifica răul făcut de ei
acum la fel - probabil că i-au păcălit pe oameni că e mai bine pentru ei ca eu să nu mă uit la televizor și de aceea nu vor să îmi lase programele
bună seara, azi 24 ianuarie 2020
sunt cam bolnavă, am simptome de viroză, nu știu încă desigur, dacă va fi mai bine, am sunat la medicul de familie dar vinerea nu era acolo, nu știu ce va fi pentru mine din moment ce urmează weekend
poate considerați că e anormal să scriu aici aceasta, dat fiind faptul că eu am fost complet respinsă din 1984, cum am tot povestit și totodată nu am avut niciodată pe nimeni în viața mea în afară de mama
eu am notat totuși adevărul, poate îmi voi reveni, nu mai enumăr ce simt, s-ar putea să evolueze boala fără febră, dar cu toate celelalte, am mai pățit așa și a fost foarte grav
și acum țin mult la oameni și la lucruri și îmi pare rău că am fost mereu respinsă, deși am iertat mereu și aveam și eu paradisul în suflet și în gând - adică deplină frumusețe și binele cald și luminos, probabil că știți la ce mă refer, la iubirea și gândul bun față de toți, dar și față de om ca individ, întotdeauna
seară frumoasă în continuare și fericire
Vă rog mult - știți cumva unde trebuie să întreb sau să telefonez? Nu există undeva un centru - linie fierbinte - să spun ce simptome am și să primesc vreun sfat? A trecut toată ziua azi și se pare că boala a progresat către plămâni și am și cefalee prelungită, durere în gât, rinoree, gingivită și tot felul de bube în cavitatea bucală, tuse nu am și starea e doar subfebrilă, obraji roșii înfierbântați. Făcusem vaccin azi iarnă pentru gripe, deci acum, fiind sfârșit de aprilie, e posibil să fie virusul corona.
Cei care intră peste mintea mea există încă și au ideea că vor să mor sau că voi muri și ei vor scăpa în câteva zile de necaz și au inventat din nou că lumea fie crede că delirez legat de virus, fie vrea să mor, fără motiv. Mi-au spus din nou că toți vor să mor numai din cauza minciunilor despre mine. Dar cei mai mulți au declarat peste mintea mea că ei vor să mor ca să acopere ei rușinea faptului că în trecut au greșit față de mine, nu altceva!
Luna aprilie nu am mai încasat chiria de la chiriaș, din cauza Covid, deci suntem mai strâmtorate, poate și luna care vine, dar mama m-a putut ajuta și nu am dus lipsă de nimic.
25 aprilie 2020, sâmbătă
Azi e prima sâmbătă după Paști. Ieri mă gândeam cum se înmulțesc nucii și am căutat pe internet, cu tristețe, deoarece nucul nostru s-a uscat în 2018, mai este nucul vecinilor în fața ferestrei și mai era un nuc parcă al nostru, nu mai țin minte clar, dar a fost tăiat de mama mai demult, fiind aplecat peste clădirea garajului și dăunând acoperișului.
Azi am găsit o nucă veche, uscată și ușor crăpată a nucului nostru (posibil), era în grădinița cu flori din fața ferestrei mele, unde am plantat eu nu de mult dalie roșie și panseluțe. Cineva sau ceva a pus această nucă aici tocmai azi, după gândul meu de ieri sau legat de acele idei.
În curtea din fața casei am văzut o păpădie în stadiul intermediar, între floare și glob de semințe, așa cum am zărit rar sau foarte rar.
În ceea ce privește simptomele de ieri seară, mai am doar amețeală continuă deocamdată dar poate se vor acutiza diseară, că și ieri a fost bine ziua și rău seara.
Însă lucrul care mă deranjează este stomatita sau gingivita, sau ce o fi, fiindcă e de vreo 3 zile și limba doare și gingiile au modificări ale mucoasei. Numai pe partea dreaptă a cavității bucale plus buza superioară.
iarăși aceleași idei -
”tu ai fost bunătatea și blândețea întruchipate, dar poporul te-a văzut mereu altfel”?!!
”ea (adică eu) e nevinovăția absolută”
”francezii (?) și toți ceilalți (?) au mințit” etc.
nu mă deranjează deocamdată, dar probabil că vor veni din nou cu ideea să mă omoare
”cum au putut să fie așa proști” spunea unul/una, deși chiar aceștia pot fi răul - încât să nu înțeleagă ce e acest om, încât să o lovească tocmai pe ea etc.
”deși nu ai greșit niciodată nimic și nu greșești nici în prezent, ei nu vor să te accepte.”
Cine?
”acceptarea ta e imposibilă, trebuie să te ducă la crematoriu”
”întreaga lume comite o greșeală monstruoasă prin omorârea ta” Știu, dar ce pot face?
uf, iar au început -
”o schiloadă (adică eu) conduce lumea”
Mi-au spus mereu că lumea e în ghearele unor oameni foarte răi - ceea ce e paranoia curată a lor - și că aceia i-au păcălit pe oameni că eu sunt de vină de greșelile lor și adesea mi-au aruncat vorbele de mai sus, cu ideea că oamenii proști mă percep drept conducătoare a lumii - dar dacă îi întrebi ce înțeleg ei prin conducerea din partea mea nu vor ști să răspundă.
etc.
”oamenii aceia răi nu există”
da, asta e corect, legat de ce spuneam mai înainte
eu sunt și am fost mereu singură, izolată cu forța de la 13 ani în mod greșit și nu am avut și nu am nicio legătură cu oameni puternici sau politici etc. Nimeni nu există ”în spatele meu”, cum cred proștii, au recunoscut ei și acest lucru.
Fiind un om inteligent și bun, am avut rolul oricărui intelectual de coordonare a realității în mod logic, nu de conducere, cum au spus și ei adesea.
Nu am fost niciodată nebună sau rea, am fost doar o femeie complet singură și foarte săracă.
sâmbătă, 11 aprilie 2020
aspecte medicale, partea a doua
În sfârșit continuarea povestirii mele. Voi proceda sistematic - anume voi nota problemele și tratamentul medical suportat de mine de-a lungul vieții pentru regiuni anatomice - cap și gât, trunchi, membre superioare, torace, abdomen și pelvis, membre inferioare. Așa, pentru a nu uita nimic, de-a lungul întregii vieți.
Eu sunt pe facebook de 10 ani, din 2010. De-a lungul timpului am observat că diverși oameni de pe facebook, români sau nu, unii din alte țări, notează unoeri problemele lor medicale sau de sănătate sau ale altora - diverși prieteni sau membri ai familiei lor - și obțin curând multe reacții sau comentarii. Eu nu prea am avut noroc din acest punct de vedere, fiind un contrast prea mare totuși între pustiul de la postările mele și plinul la postări similare ale altora. La început răspundeau mai mult oameni din alte țări, ulterior nici aceștia, probabil fiindcă înțelegeau în timp că eu eram pacientă psihiatrică, adică un fel de sclavă supusă mutilării și complet izolată.
Mi se spune din nou că oamenii nu cred așa ceva, ci cred faptul că am fost condamnată la moarte - dar asta e complet imposibil, fiindcă evident am fost izolată încă din 1984, nu doar după moartea tatei, deci nimeni nu știe absolut nimic despre mine și foarte rar - numai 2-3 persoane - au stat de vorbă cu mine personal, deci nu aveam cum să fi fost condamnată la moarte. Ei spun că da, datorită minciunilor despre mine. Bine, dar nimeni nici nu m-a întrebat nimic, nici măcar psihiatrii la diverse internări sau externări.
Ar mai fi de spus că m-am referit uneori la comportamentul evident anormal și neregulamentar al medicilor sau personalului medical, nu în spitalul de psihiatrie, ci legat de celelalte specialități medicale. Nu chiar toți, au fost și oameni buni printre ei. Unii au scris pe facebook și despre asta - după cum era întâlnit adesea și în mass-media românească - și ei au obținut de asemenea ascultare, compătimire și comentarii, dar eu nu. Era ceva ciudat, uneori chiar mi se răspundea urât, ca și cum eu mințeam, dar ei nu, când spuneau astfel de lucruri. Unii dintre cei care veneau peste mintea mea spuneau că cei răi neagă totul cu scopul de a mă omorî, inclusiv ceea ce scriam despre diverse aspecte neplăcute pe care le-am suferit din partea medicilor și celorlalți angajați ai spitalelor. Pentru alții era considerat adevărat, pentru mine nu, deși era evident chiar și în aparență că eram un om inteligent și bun, exact genul care nu are cum să inventeze așa ceva, și ceea ce notam despre astfel de lucruri erau chestiuni concrete, clar dovedibile aproape 100%, deci exact genul de povestire care nu prezintă ambiguități sau neclarități și nu poate fi delir sau vis cu ochii deschiși. Oricum aceste abuzuri sau conduite neprofesionale, adesea lipsă de politețe, uneori violență sau rea voință au fost aspecte traumatizante, dar care nu mi-au deformat sufletul și nici încrederea în ceea ce e bun și în medici în general.
Voi începe să depăn din nou ceea ce am scris pe ici pe colo legat de acest aspect, azi, 11 aprilie 2020, în următoarea postare și dacă nu era scris deja, voi adăuga. Azi se aniversează 8 ani de la moartea bunicului meu, care era născut pe 12 aprilie 1925.
15 aprilie 2020
citindu-l pe Blaga - eseul lui despre Spațiul mioritic, am descoperit întâmplător episoadele documentarului despre mănăstiri din Europa, care reia unele teme și idei din ceea ce citeam, mi se întâmplă așa cu orice carte, nu doar cu cele ale lui Blaga, care e mai apropiat de memoria mea
de asemenea, am înțeles că, deși demult am înțeles tot ce puteam eu înțelege despre lume și omenire, totuși sunt miliarde de lucruri pe care nu le știu, chiar dacă le-am înțeles, și azi am găsit un exemplu de asemănare și asimilare originală - bilaterală poate, oricum Blaga se referă și la aceste lucru vorbind despre spiritualitatea și cultura populară...
pe scurt am văzut costumul alb-negru, sobru al călugărițelor cisterciene din Irlanda și mi-am amintit de costumul sobru și frumos alb-negru din satul bunicilor de lângă Cârța, tot cu material negru (catrințe) în față și în spate și mi-am amintit că la Cârța, aproape de centrul georgrafic al Țării noastre mai există ruinele unei mănăstiri cisterciene
mai era odată și legenda badelui Cârțan și costumul său atutentic asemenea columnei lui Traian, dar el era după cum se spune azi, din Cârțișoara
pe scurt e foarte foarte frumos totul, omul poate descoperi multe detalii despre viața sa zilnic, și poate înțelege totul armonios și poate clădi el însuși câte ceva
am omis să spun ieri că am fost direcționată cumva subconștient spre acele documentare, dar nu numai prin cartea lui Blaga - fiindcă psihicul e multideterminat - dar oricum și prin alte idei din acea carte, cum ar fi amintirea filozofului Florenski - martir, preot, filozof - care apare în documentarele despre mănăstiri europene ca o persoană căreia i se dedică documentarul.
Voiam să spun că viața e un lucru miraculos și că lucrurile se află sub primatul logosului și că omul nu sfidează legile raționale de organizare a materiei, decât dacă nu e înțelept. Omul însuși e o alcătuire logică și rațională, atât prin anatomie și fiziologie, dar și prin procesul gândirii sale, prin care omul nu e haotic, ci cosmotic, dacă e să folosesc termenii lui Lucian Blaga.
la canalul Arte tv ajunsesem nu prin documentare direct, ci prin filmul Daydreams, pe care nu mai știu cum l-am găsit și de ce dar, după ce am intrat pe siteul Arte întâmplător, a trebuit să dau mai multe clickuri fără să știu ce voi găsi pe site și am găsit mănăstirile, care nu erau în vreun meniu inițial. De fapt spun ceea ce au spus alții de atâtea ori, că psihicul uman are funcție de autoorganizare, dar și autocontrol - cel puțin în modul de funcționare logică a intelectului, chiar dacă voința omului nu e un proprium, o proprietate individuală angrenată în întregime conștient în lumea conștientă, ci este ghidată și de factori subconștienți, nu doar de doamna viselor și luminii, conștiința.
această sincronicitate cauzală de natură cognitivă - de fapt baza principiilor cauzalității, după cum cred eu -, mi s-a întâmplat clar de multe ori, nu doar legat de cărți citite, ci și de alte activități - obiecte văzute sau utilizate etc. Este improbabil ca totul din viața mea să fie ”controlat” în mod premeditat cu mult timp înainte detaliu cu detaliu de diverse genii, e mai probabil așa cum cred eu. Este adevărat că unele opțiuni conștiente pe care le fac - de pildă alegerea unui unghi din care să privesc o clădire sau unui mod de a căuta pe internet - sunt dictate de subconștient prin fire pe care eu nu le pot vedea. Niciodată nimeni nu mi-a cerut verbal prin vorbire în gând să fac ceva.
Un alt exemplu - tocmai citisem despre Sextil Pușcariu - mi-am amintit că pe tabloul mamei, așezat și cumpărat de ea, cu toamna de deasupra biroului meu improvizat, este notat un nume similar - un pictor amator Pușcăriuc sau Pușcăriuș - ceva care amintește de ”închisoarea” vieții mele. Apoi, în parc, m-am apropiat complet întâmplător de un panou unde nu știam ce este scris și am dat exact peste Sextil Pușcariu, în legătură cu Unirea din 1918. Așa e totul, dar eu pot argumenta că este un lucru normal și că toți oamenii sunt legați de lume și de viață prin fire logice și nevăzute și voința lor nu e haotică și strict personală, e doar un amestec cu ceilalți oameni sau lucruri și ființe, cu diferența că oamenii mai proști nu conștientizează aceste lucruri.
De asemenea, acest lucru normal nu e ceva rău, nu trebuie să fiu omorâtă, e doar un factor bun de coagulare, de închegare și constituire a vieții psihice. Mereu toți ați înțeles totul pe dos.
În mod paradoxal, deși viața mea psihică e înlănțuită astfel, lucru ce nu mă deranjează, ceilalți, mai liberi și având și libertatea civilă - drepturile de a munci, studia, de a se căsători - au ceva cu mine, cea care e închisă de la 13 ani, ca și cum viața mea psihică îi deranjează. Cred că aș putea dovedi și explica clar că nu există motiv să mă omoare și nu are cum să îi deranjeze viața mea psihică. Ei spun că e ceva ce eu nu înțeleg, că ei se simt limitați ca opțiuni și voință prin faptul că au legătură și cu viața mea, nu doar cu a oamenilor liberi. Dar ceea ce ei nu au înțeles e că am fost un om bun și normal mereu, destul de inteligentă, deci nu aveam cum să dăunez altora.
Libertatea nu e sălbăticia, dezordinea, barbaria, ci este ordinea civilizației, în care există triluri de păsări în colivie, dar și multe miracole.
eu cred că, dacă aș fi fost acceptată, aș fi avut o viață socială și aceste manifestări psihice ar fi fost prezente în altă formă și toți ar fi spus că sunt lucruri normale
Eu sunt pe facebook de 10 ani, din 2010. De-a lungul timpului am observat că diverși oameni de pe facebook, români sau nu, unii din alte țări, notează unoeri problemele lor medicale sau de sănătate sau ale altora - diverși prieteni sau membri ai familiei lor - și obțin curând multe reacții sau comentarii. Eu nu prea am avut noroc din acest punct de vedere, fiind un contrast prea mare totuși între pustiul de la postările mele și plinul la postări similare ale altora. La început răspundeau mai mult oameni din alte țări, ulterior nici aceștia, probabil fiindcă înțelegeau în timp că eu eram pacientă psihiatrică, adică un fel de sclavă supusă mutilării și complet izolată.
Mi se spune din nou că oamenii nu cred așa ceva, ci cred faptul că am fost condamnată la moarte - dar asta e complet imposibil, fiindcă evident am fost izolată încă din 1984, nu doar după moartea tatei, deci nimeni nu știe absolut nimic despre mine și foarte rar - numai 2-3 persoane - au stat de vorbă cu mine personal, deci nu aveam cum să fi fost condamnată la moarte. Ei spun că da, datorită minciunilor despre mine. Bine, dar nimeni nici nu m-a întrebat nimic, nici măcar psihiatrii la diverse internări sau externări.
Ar mai fi de spus că m-am referit uneori la comportamentul evident anormal și neregulamentar al medicilor sau personalului medical, nu în spitalul de psihiatrie, ci legat de celelalte specialități medicale. Nu chiar toți, au fost și oameni buni printre ei. Unii au scris pe facebook și despre asta - după cum era întâlnit adesea și în mass-media românească - și ei au obținut de asemenea ascultare, compătimire și comentarii, dar eu nu. Era ceva ciudat, uneori chiar mi se răspundea urât, ca și cum eu mințeam, dar ei nu, când spuneau astfel de lucruri. Unii dintre cei care veneau peste mintea mea spuneau că cei răi neagă totul cu scopul de a mă omorî, inclusiv ceea ce scriam despre diverse aspecte neplăcute pe care le-am suferit din partea medicilor și celorlalți angajați ai spitalelor. Pentru alții era considerat adevărat, pentru mine nu, deși era evident chiar și în aparență că eram un om inteligent și bun, exact genul care nu are cum să inventeze așa ceva, și ceea ce notam despre astfel de lucruri erau chestiuni concrete, clar dovedibile aproape 100%, deci exact genul de povestire care nu prezintă ambiguități sau neclarități și nu poate fi delir sau vis cu ochii deschiși. Oricum aceste abuzuri sau conduite neprofesionale, adesea lipsă de politețe, uneori violență sau rea voință au fost aspecte traumatizante, dar care nu mi-au deformat sufletul și nici încrederea în ceea ce e bun și în medici în general.
Voi începe să depăn din nou ceea ce am scris pe ici pe colo legat de acest aspect, azi, 11 aprilie 2020, în următoarea postare și dacă nu era scris deja, voi adăuga. Azi se aniversează 8 ani de la moartea bunicului meu, care era născut pe 12 aprilie 1925.
15 aprilie 2020
citindu-l pe Blaga - eseul lui despre Spațiul mioritic, am descoperit întâmplător episoadele documentarului despre mănăstiri din Europa, care reia unele teme și idei din ceea ce citeam, mi se întâmplă așa cu orice carte, nu doar cu cele ale lui Blaga, care e mai apropiat de memoria mea
de asemenea, am înțeles că, deși demult am înțeles tot ce puteam eu înțelege despre lume și omenire, totuși sunt miliarde de lucruri pe care nu le știu, chiar dacă le-am înțeles, și azi am găsit un exemplu de asemănare și asimilare originală - bilaterală poate, oricum Blaga se referă și la aceste lucru vorbind despre spiritualitatea și cultura populară...
pe scurt am văzut costumul alb-negru, sobru al călugărițelor cisterciene din Irlanda și mi-am amintit de costumul sobru și frumos alb-negru din satul bunicilor de lângă Cârța, tot cu material negru (catrințe) în față și în spate și mi-am amintit că la Cârța, aproape de centrul georgrafic al Țării noastre mai există ruinele unei mănăstiri cisterciene
mai era odată și legenda badelui Cârțan și costumul său atutentic asemenea columnei lui Traian, dar el era după cum se spune azi, din Cârțișoara
pe scurt e foarte foarte frumos totul, omul poate descoperi multe detalii despre viața sa zilnic, și poate înțelege totul armonios și poate clădi el însuși câte ceva
am omis să spun ieri că am fost direcționată cumva subconștient spre acele documentare, dar nu numai prin cartea lui Blaga - fiindcă psihicul e multideterminat - dar oricum și prin alte idei din acea carte, cum ar fi amintirea filozofului Florenski - martir, preot, filozof - care apare în documentarele despre mănăstiri europene ca o persoană căreia i se dedică documentarul.
Voiam să spun că viața e un lucru miraculos și că lucrurile se află sub primatul logosului și că omul nu sfidează legile raționale de organizare a materiei, decât dacă nu e înțelept. Omul însuși e o alcătuire logică și rațională, atât prin anatomie și fiziologie, dar și prin procesul gândirii sale, prin care omul nu e haotic, ci cosmotic, dacă e să folosesc termenii lui Lucian Blaga.
la canalul Arte tv ajunsesem nu prin documentare direct, ci prin filmul Daydreams, pe care nu mai știu cum l-am găsit și de ce dar, după ce am intrat pe siteul Arte întâmplător, a trebuit să dau mai multe clickuri fără să știu ce voi găsi pe site și am găsit mănăstirile, care nu erau în vreun meniu inițial. De fapt spun ceea ce au spus alții de atâtea ori, că psihicul uman are funcție de autoorganizare, dar și autocontrol - cel puțin în modul de funcționare logică a intelectului, chiar dacă voința omului nu e un proprium, o proprietate individuală angrenată în întregime conștient în lumea conștientă, ci este ghidată și de factori subconștienți, nu doar de doamna viselor și luminii, conștiința.
această sincronicitate cauzală de natură cognitivă - de fapt baza principiilor cauzalității, după cum cred eu -, mi s-a întâmplat clar de multe ori, nu doar legat de cărți citite, ci și de alte activități - obiecte văzute sau utilizate etc. Este improbabil ca totul din viața mea să fie ”controlat” în mod premeditat cu mult timp înainte detaliu cu detaliu de diverse genii, e mai probabil așa cum cred eu. Este adevărat că unele opțiuni conștiente pe care le fac - de pildă alegerea unui unghi din care să privesc o clădire sau unui mod de a căuta pe internet - sunt dictate de subconștient prin fire pe care eu nu le pot vedea. Niciodată nimeni nu mi-a cerut verbal prin vorbire în gând să fac ceva.
Un alt exemplu - tocmai citisem despre Sextil Pușcariu - mi-am amintit că pe tabloul mamei, așezat și cumpărat de ea, cu toamna de deasupra biroului meu improvizat, este notat un nume similar - un pictor amator Pușcăriuc sau Pușcăriuș - ceva care amintește de ”închisoarea” vieții mele. Apoi, în parc, m-am apropiat complet întâmplător de un panou unde nu știam ce este scris și am dat exact peste Sextil Pușcariu, în legătură cu Unirea din 1918. Așa e totul, dar eu pot argumenta că este un lucru normal și că toți oamenii sunt legați de lume și de viață prin fire logice și nevăzute și voința lor nu e haotică și strict personală, e doar un amestec cu ceilalți oameni sau lucruri și ființe, cu diferența că oamenii mai proști nu conștientizează aceste lucruri.
De asemenea, acest lucru normal nu e ceva rău, nu trebuie să fiu omorâtă, e doar un factor bun de coagulare, de închegare și constituire a vieții psihice. Mereu toți ați înțeles totul pe dos.
În mod paradoxal, deși viața mea psihică e înlănțuită astfel, lucru ce nu mă deranjează, ceilalți, mai liberi și având și libertatea civilă - drepturile de a munci, studia, de a se căsători - au ceva cu mine, cea care e închisă de la 13 ani, ca și cum viața mea psihică îi deranjează. Cred că aș putea dovedi și explica clar că nu există motiv să mă omoare și nu are cum să îi deranjeze viața mea psihică. Ei spun că e ceva ce eu nu înțeleg, că ei se simt limitați ca opțiuni și voință prin faptul că au legătură și cu viața mea, nu doar cu a oamenilor liberi. Dar ceea ce ei nu au înțeles e că am fost un om bun și normal mereu, destul de inteligentă, deci nu aveam cum să dăunez altora.
Libertatea nu e sălbăticia, dezordinea, barbaria, ci este ordinea civilizației, în care există triluri de păsări în colivie, dar și multe miracole.
eu cred că, dacă aș fi fost acceptată, aș fi avut o viață socială și aceste manifestări psihice ar fi fost prezente în altă formă și toți ar fi spus că sunt lucruri normale
luni, 6 aprilie 2020
Probleme medicale partea 1
azi, 6 aprilie 2020, am șezut pe o bancă însorită într-un parc complet pustiu, cu masca regulamentară, dar a venit un ”responsabil” și m-a dat afară, cu ideea că și la tv s-a spus că în parcuri nu e voie.
Dacă ați citit cumva povestea vieții mele pe blogul meu, probabil deja v-ați obișnuit cu felul meu de a scrie divagații sau preambuluri ale diverselor probleme, categorii, subcapitole ale vieții mele. Aceste preambuluri nu doar că erau necesare pentru clarificarea unor eventuale neclarități, dar erau necesare și pentru propria mea orientare sistematică în descrierea unui aspect anume al vieții. Bineînțeles că voi scrie adevărul și în acest subcapitol despre probleme medicale diverse, cu mențiunea că nu mă aștept, cum nu m-am așteptat niciodată, să fiu neapărat acceptată de cineva pe lumea aceasta odată cu scrierea și rescrierea acestor lucruri neplăcute cât mai curat și clar și adevărat integral.
În ciuda dezinteresului fățiș al lumii față de faptul că sunt omorâtă fără vreo șansă sau greșeală întreaga viață, totuși eu am avut absolut cert întotdeauna dreptate și chiar și faptele legate de acest cubcapitol este necesar să fie notate, tot în spiritul binelui și adevărului. Acum e și epidemia de corona virus în lume și poate se va termina această epidemie odată cu terminarea acestui subcapitol de scris de către mine. Nu din alte motive, ci fiindcă vine căldura. Unii insinuau că epidemia a fost creată cu scopul distrugerii mele, ca întotdeauna...
Aș putea fi acuzată de spirite pudibonde că am făcut exces de naturalism vulgar, decadent, ultraexact și brutal în descrierea faptelor din viața mea, dar nu e vorba de literatură, ci de o pledoarie clară pentru viață a unui om sărman și chinuit în izolare o viață întreagă. E vorba de cerșirea unor drepturi umane fundamentale din partea unui pacient psihiatric, singura categorie de sclavi oficiali ai lumii, singurir care nu corespund profilului celor îndreptățiți să ceară drepturile lor umane fundamentale. Bineînțeles că am prezentat faptele și stările de fapt exact așa cum au fost, în detaliu, fără interferența unor interpretări și fără descrierea detailată a sentimentelor sau gândirii mele, cum am mai explicat. În felul acesta apare clar adevărul, nu minciuna sau delirul altora.
Aceste probleme medicale vă puteți imagina ce cuprind – aspecte mai puțin plăcute ale vieții. Dar, deși medicii rar mi-au dat, deși era posibil uneori, ajutorul medical cerut, ceea ce îi obliga oarecum să mă ajute dacă puteau, chiar dacă eram un om sărac, dvs. sau alți oameni nu trebuie să gândiți că eu trebuie să fiu omorâtă fiindcă sunt o epavă – poate că nu știți adevărul clar, poate că exagerați anumite simtome sau tulburări ale sănătății trupului meu, pe care, în plus, medicii ar fi putut să mi le trateze. Aceste tulburări destul de grave au apărut brusc când m-am mutat în blocul trei, la 35-36 de ani, cel mai adesea fiind produse de ceea ce se numește otravă și oamenii evită să numească așa, pentru a nu fi considerați nebuni, sau fiindcă ei cred că eu și alții am fost condamnați la moarte, deși în cazul meu nu era niciun motiv. Deci eram oarecum tânără și în putere maximă și fizic și intelectual, fiind sub 40 de ani. Se pare că tulburările digestive debutaseră brusc în anii 2001-2002, când, după cum spun unii peste mintea mea, au început să mă otrăvească în blocul unu în care am stat. Ulterior, în blocul doi a fost exact așa cum am povestit, cu cârpa aceea și praful din ea și alte probleme de acest gen, despre care am avut ca dovezi și corpurile delicte și la fel am avut dovezi și în blocul trei. Totuși organismul meu nu era tarat, ar fi fost destul să nu mai fiu otrăvită și probabil m-aș fi vindecat, nu era motiv de a fi eu omorâtă – deși eu, personal, oricum nu sunt de acord cu omorârea bolnavilor sau infirmilor.
Adeseori, în ciuda motivelor financiare, economice, motivul pentru care infirmii sau schilozii și cei bolnavi sau bătrâni sunt izolați, disprețuiți și omorâți uneori este faptul că bieții oameni suferă prea mult și acest lucru li se pare celor sănătoși și mai puternici că ar impieta asupra bunăstării lor personale, prin faptul că suferința implică o conștiință și gânduri întunecate, triste sau negativ colorate fiindcă exprimă lucid o realitate macabră, murdară, rea, obositoare, dureroasă etc. Durerea fizică nu e molipsitoare, dar oamenii mai slabi de înger se tem să nu se molipsească de atitudinea celui care suferă, de vorbele sau lamentațiile lui, de nota psihicului său alterată de tristețe și suferință. În cazul meu nici acest motiv nu putea exista, fiindcă am fost mereu un om cu tonus psihic optimist și bun, nu am fost o persoană care să se plângă prea mult sau chiar puțin, fiind capabilă să susțin numai gânduri de fericire și bine, chiar dacă știu că trupul meu mă părăsește sau dă semne că ar face asta. Însă aici, în cazul meu evorba de o crimă inutilă complet și eram datoare să scriu adevărul. Dacă nu aș fi fost complet singură (în afara relației cu mama), absolut cert nu m-aș fi plâns de lucrurile care mă dor sau mă fac să sufăr.
Aceste tristeți ale omului chinuit sau suferind sau torturat – și eu am fost inutil torturată – se răsfrâng uneori, prin efect de bumerang, chiar asupra omului în cauză, ceea ce nu a fost în cazul meu, eu fiind lovită de necunoscuți pe străzi și în casă numai datorită minciunilor clare despre mine, pe care le-ați văzut și dvs. din ceea ce am scris deja.
Cum spuneam nu de mult, naturalismul, exactitatea descrierii diverselor probleme medicale sau abuzuri și tratamente umilitoare sunt necesare în acest rechizitoriu și documentar al meu, mai ales dacă ne gândim că unii mi-au furat diverse obiecte și mărturii concrete despre ceea ce am povestit. Este adevărat că pentru cei mulți descrierea poate părea inutil de exactă și fotografică, dar chiar și în literatură, în lumea romanescă actuală, diverși autori cunoscuți clădesc eroii lor și cu neajunsurile humei din care sunt plămădiți și omul înseamnă și otravă și clismă și cancer și sânge și spută și pamperși etc., care se așează alături de valoarea luminoasă și curată a sentimentelor sau valoarea caracterului și gândirii prospective și speranței.
Un lucru foarte important despre mine e că am fost întreaga viață o persoană politicoasă și discretă, genul de om care ”tace și face”, o persoană cu multă delicatețe și grijă pentru sensibilitatea altora, care în niciun caz nu se plânge de puroi și dejecții fără să ia în considerare sentimentele sau emoțiile altora. Am observat, din minciunile unora peste mintea mea, că proștii credeau că eu aș fi vulgară în descrierea brutală a adevărului despre abuzurile asupra mea datorită faptului că am fost maltratată violent și astfel cei naivi credeau că eu aș fi devenit abrutizată sau indiferentă afectiv, ceea ce nu s-a întâmplat defel, eu fiind la fel de gingașă ca în tinerețe, dar și capabilă de o radiografiere corectă a trecutului, oricât de morbid.
ieri, 7 aprilie 2020, nu am putut continua povestirea fiindcă m-am trezit la ora 4 jumătate după-masa.
azi noapte am fost frecată din nou în somn - e ceva timp de când s-a întțmplat - de vreo 4-5 ori. Sunt foarte foarte tristă, dar voi intra în repaus alimentar, ca să am șanse să nu fiu frecată în timp ce dorm. Aceste gen de frecat nu depinde de voința omului, care nu poate să se opună în somn silniciei.
Voi continua mâine, azi voi mai citi din trilogia culturii și alte lucruri
ei spun din nou că mama mea e un monstru și că lumea comite o imensă greșeală dându-mi moartea
alții au aceeași idee - similară - că mama mea e un om infect și rău și a câștigat respectul lumii întregi și eu, care sunt chiar perfecțiunea, sunt urâtă de toată lumea.
Nu cred deloc că sunt urâtă - nu are cine să mă urască, iar mama e singurul lucru pe care îl am în viață, aparent singura mea rațiune de a trăi sau de a fi fericită și da, e o mamă rea și a fost, cel puțin față de mine un monstru, dar nu am pe altcineva.
Și nimeni, repet, nu mă poate urî, am fost binele desăvârșit și am fost izolată din 84, deci nici dvs. și nici alții nu cunoașteți nimic despre mine.
Ceea ce am scris despre viața mea e adevărul curat și putea fi oricând dovedit, dar nimeni nu e interesat de așa ceva. Dar în același timp e un monolog scris, deci nici cei care au citit ce am scris despre viața mea nu mă cunosc și nu au idei despre mine, fiind și singură aproape total în același timp, nu doar necunoscută lor, ci complet necunoscută lumii. Toți cei inteligenți știu că oamenii singuri nu sunt deloc cunoscuți și nu pot fi considerați nici măcar nebuni. Omul poate fi cunoscut doar prin dialog și prin activități comune cu alții.
Continui mâine sper.
Dacă ați citit cumva povestea vieții mele pe blogul meu, probabil deja v-ați obișnuit cu felul meu de a scrie divagații sau preambuluri ale diverselor probleme, categorii, subcapitole ale vieții mele. Aceste preambuluri nu doar că erau necesare pentru clarificarea unor eventuale neclarități, dar erau necesare și pentru propria mea orientare sistematică în descrierea unui aspect anume al vieții. Bineînțeles că voi scrie adevărul și în acest subcapitol despre probleme medicale diverse, cu mențiunea că nu mă aștept, cum nu m-am așteptat niciodată, să fiu neapărat acceptată de cineva pe lumea aceasta odată cu scrierea și rescrierea acestor lucruri neplăcute cât mai curat și clar și adevărat integral.
În ciuda dezinteresului fățiș al lumii față de faptul că sunt omorâtă fără vreo șansă sau greșeală întreaga viață, totuși eu am avut absolut cert întotdeauna dreptate și chiar și faptele legate de acest cubcapitol este necesar să fie notate, tot în spiritul binelui și adevărului. Acum e și epidemia de corona virus în lume și poate se va termina această epidemie odată cu terminarea acestui subcapitol de scris de către mine. Nu din alte motive, ci fiindcă vine căldura. Unii insinuau că epidemia a fost creată cu scopul distrugerii mele, ca întotdeauna...
Aș putea fi acuzată de spirite pudibonde că am făcut exces de naturalism vulgar, decadent, ultraexact și brutal în descrierea faptelor din viața mea, dar nu e vorba de literatură, ci de o pledoarie clară pentru viață a unui om sărman și chinuit în izolare o viață întreagă. E vorba de cerșirea unor drepturi umane fundamentale din partea unui pacient psihiatric, singura categorie de sclavi oficiali ai lumii, singurir care nu corespund profilului celor îndreptățiți să ceară drepturile lor umane fundamentale. Bineînțeles că am prezentat faptele și stările de fapt exact așa cum au fost, în detaliu, fără interferența unor interpretări și fără descrierea detailată a sentimentelor sau gândirii mele, cum am mai explicat. În felul acesta apare clar adevărul, nu minciuna sau delirul altora.
Aceste probleme medicale vă puteți imagina ce cuprind – aspecte mai puțin plăcute ale vieții. Dar, deși medicii rar mi-au dat, deși era posibil uneori, ajutorul medical cerut, ceea ce îi obliga oarecum să mă ajute dacă puteau, chiar dacă eram un om sărac, dvs. sau alți oameni nu trebuie să gândiți că eu trebuie să fiu omorâtă fiindcă sunt o epavă – poate că nu știți adevărul clar, poate că exagerați anumite simtome sau tulburări ale sănătății trupului meu, pe care, în plus, medicii ar fi putut să mi le trateze. Aceste tulburări destul de grave au apărut brusc când m-am mutat în blocul trei, la 35-36 de ani, cel mai adesea fiind produse de ceea ce se numește otravă și oamenii evită să numească așa, pentru a nu fi considerați nebuni, sau fiindcă ei cred că eu și alții am fost condamnați la moarte, deși în cazul meu nu era niciun motiv. Deci eram oarecum tânără și în putere maximă și fizic și intelectual, fiind sub 40 de ani. Se pare că tulburările digestive debutaseră brusc în anii 2001-2002, când, după cum spun unii peste mintea mea, au început să mă otrăvească în blocul unu în care am stat. Ulterior, în blocul doi a fost exact așa cum am povestit, cu cârpa aceea și praful din ea și alte probleme de acest gen, despre care am avut ca dovezi și corpurile delicte și la fel am avut dovezi și în blocul trei. Totuși organismul meu nu era tarat, ar fi fost destul să nu mai fiu otrăvită și probabil m-aș fi vindecat, nu era motiv de a fi eu omorâtă – deși eu, personal, oricum nu sunt de acord cu omorârea bolnavilor sau infirmilor.
Adeseori, în ciuda motivelor financiare, economice, motivul pentru care infirmii sau schilozii și cei bolnavi sau bătrâni sunt izolați, disprețuiți și omorâți uneori este faptul că bieții oameni suferă prea mult și acest lucru li se pare celor sănătoși și mai puternici că ar impieta asupra bunăstării lor personale, prin faptul că suferința implică o conștiință și gânduri întunecate, triste sau negativ colorate fiindcă exprimă lucid o realitate macabră, murdară, rea, obositoare, dureroasă etc. Durerea fizică nu e molipsitoare, dar oamenii mai slabi de înger se tem să nu se molipsească de atitudinea celui care suferă, de vorbele sau lamentațiile lui, de nota psihicului său alterată de tristețe și suferință. În cazul meu nici acest motiv nu putea exista, fiindcă am fost mereu un om cu tonus psihic optimist și bun, nu am fost o persoană care să se plângă prea mult sau chiar puțin, fiind capabilă să susțin numai gânduri de fericire și bine, chiar dacă știu că trupul meu mă părăsește sau dă semne că ar face asta. Însă aici, în cazul meu evorba de o crimă inutilă complet și eram datoare să scriu adevărul. Dacă nu aș fi fost complet singură (în afara relației cu mama), absolut cert nu m-aș fi plâns de lucrurile care mă dor sau mă fac să sufăr.
Aceste tristeți ale omului chinuit sau suferind sau torturat – și eu am fost inutil torturată – se răsfrâng uneori, prin efect de bumerang, chiar asupra omului în cauză, ceea ce nu a fost în cazul meu, eu fiind lovită de necunoscuți pe străzi și în casă numai datorită minciunilor clare despre mine, pe care le-ați văzut și dvs. din ceea ce am scris deja.
Cum spuneam nu de mult, naturalismul, exactitatea descrierii diverselor probleme medicale sau abuzuri și tratamente umilitoare sunt necesare în acest rechizitoriu și documentar al meu, mai ales dacă ne gândim că unii mi-au furat diverse obiecte și mărturii concrete despre ceea ce am povestit. Este adevărat că pentru cei mulți descrierea poate părea inutil de exactă și fotografică, dar chiar și în literatură, în lumea romanescă actuală, diverși autori cunoscuți clădesc eroii lor și cu neajunsurile humei din care sunt plămădiți și omul înseamnă și otravă și clismă și cancer și sânge și spută și pamperși etc., care se așează alături de valoarea luminoasă și curată a sentimentelor sau valoarea caracterului și gândirii prospective și speranței.
Un lucru foarte important despre mine e că am fost întreaga viață o persoană politicoasă și discretă, genul de om care ”tace și face”, o persoană cu multă delicatețe și grijă pentru sensibilitatea altora, care în niciun caz nu se plânge de puroi și dejecții fără să ia în considerare sentimentele sau emoțiile altora. Am observat, din minciunile unora peste mintea mea, că proștii credeau că eu aș fi vulgară în descrierea brutală a adevărului despre abuzurile asupra mea datorită faptului că am fost maltratată violent și astfel cei naivi credeau că eu aș fi devenit abrutizată sau indiferentă afectiv, ceea ce nu s-a întâmplat defel, eu fiind la fel de gingașă ca în tinerețe, dar și capabilă de o radiografiere corectă a trecutului, oricât de morbid.
ieri, 7 aprilie 2020, nu am putut continua povestirea fiindcă m-am trezit la ora 4 jumătate după-masa.
azi noapte am fost frecată din nou în somn - e ceva timp de când s-a întțmplat - de vreo 4-5 ori. Sunt foarte foarte tristă, dar voi intra în repaus alimentar, ca să am șanse să nu fiu frecată în timp ce dorm. Aceste gen de frecat nu depinde de voința omului, care nu poate să se opună în somn silniciei.
Voi continua mâine, azi voi mai citi din trilogia culturii și alte lucruri
ei spun din nou că mama mea e un monstru și că lumea comite o imensă greșeală dându-mi moartea
alții au aceeași idee - similară - că mama mea e un om infect și rău și a câștigat respectul lumii întregi și eu, care sunt chiar perfecțiunea, sunt urâtă de toată lumea.
Nu cred deloc că sunt urâtă - nu are cine să mă urască, iar mama e singurul lucru pe care îl am în viață, aparent singura mea rațiune de a trăi sau de a fi fericită și da, e o mamă rea și a fost, cel puțin față de mine un monstru, dar nu am pe altcineva.
Și nimeni, repet, nu mă poate urî, am fost binele desăvârșit și am fost izolată din 84, deci nici dvs. și nici alții nu cunoașteți nimic despre mine.
Ceea ce am scris despre viața mea e adevărul curat și putea fi oricând dovedit, dar nimeni nu e interesat de așa ceva. Dar în același timp e un monolog scris, deci nici cei care au citit ce am scris despre viața mea nu mă cunosc și nu au idei despre mine, fiind și singură aproape total în același timp, nu doar necunoscută lor, ci complet necunoscută lumii. Toți cei inteligenți știu că oamenii singuri nu sunt deloc cunoscuți și nu pot fi considerați nici măcar nebuni. Omul poate fi cunoscut doar prin dialog și prin activități comune cu alții.
Continui mâine sper.
vineri, 3 aprilie 2020
3 aprilie 2020 - 5 aprilie
azi am terminat prima carte de memorii a lui Lucian Blaga - Hronicul și cântecul vârstelor, am descărcat și Luntrea lui Caron s-o citesc, mai demult am citit Zări și etape, dar nu mai țin minte despre ce era vorba, am terminat de citit poeziile lui anul trecut
am citit jumătate din Trilogia valorilor, dar acum mă voi apuca de Trilogia culturii
Era de reținut din această carte exemplul tipic al fetei gingașe cu sufletul prea mare pentru locul în care se afla - ca locuitoare și fiică a unui sat sărac, o fată care deși făcuse numai școala primară în sat, citise cărți din marea literatură a lumii. Mai era în situație similară un prunc de 4 ani care avea drag de învățătură undeva pe un pisc de munte, la o școală la care copiii veneau fără teamă de lupi sau alte pericole. Probabil că acel exemplu cu fata seamănă puțin cu o parte din viața mea, fiindcă toți au impresia, din câte am auzit, că eu eram prea inteligentă pentru mediul meu social și chipurile de aici erau necazurile mele toate - ceea ce e greșit.
4 aprilie 2020
azi din nou am fost ciupită aproape încontinuu de vârful degetului arătător și de mușchii coapsei sub fese. Unii oameni răi aplică aceste tehnici de agasare a mușchilor pentru a intra cu senzații sexuale și astfel a lovi ulterior creierul. Singurul remediu pe care îl știu e să postesc sau să mănînc puțin, să tac - adică să nu rostesc cuvinte cu voce tare, fiindcă și acest lucru vulnerabilizează organismul în fața atacurilor sexuale.
Azi noapte la ora 2 încă nu dormeam. Nu știu dacă am fost otrăvită sau era numai f_tul, cum spun unii. Sau vreo boală - destul de probabil - pe care medicii nu au binevoit să mi-o trateze, că tot sunt pe cale să scriu subcapitolul medical despre diverse abuzuri sau lucruri rele. Oricum, azi noapte mi-a fost rău cerebral și și aveam din nou obrajii roșii și aspri și mă usturau și era temperatură locală crescută.
unii în limba engleză au spus că eu am tenie - parazit intestinal - ceea ce ar fi posibil, dat fiind faptul că de multe ori am fost infectată sau infestată (păduchi adesea, oxiuri de multe ori) și torturată și otrăvită clar, deci e posibil ca unii să fi vrut să am tenie. Ei spun, ca de obicei, că toți oamenii mint despre mine și că au fost îndobitociți și nimeni nu crede adevărul. Ieri am observat în scaun un vierme subțire și lung. Îmi cer scuze pentru aceste lucruri intime și urâte și plângăcioase, dar va trebui oricum să scriu în curând ce am pătimit din partea diverșilor medici sau ce tulburări fizice am avut, ca într-un fel de ecce homo necesar de data asta - dar vă asigur că, de felul meu, nu am fost un om plângăcios. Până și autorii consacrați în literatură scriu despre om sub toate categoriile - de pildă Gabriel Garcia Marquez sau Murakami sau Houllebecq - autori din care am citit nu de mult - adică omul nu înseamnă numai prosperitate și sănătate, ci și boală, sărăcie, clisme, pamperși etc. ceea ce face ca edificiul acestei ființe numită om să fie mai admirabil ca întreg.
Sursele din mass-media precizează că epidemia - pandemia - de viroză cu COVID19, un coronavirus foarte periculos, continuă și oamenii continuă să fie izolați la domiciliu sau să fie în carantină. Zi de zi sunt anunțate noi cazuri și decese, în întreaga lume, după ce primele cazuri au apărut în China la sfârșitul anului trecut.
Ei spun că s-a produs o ireparabilă confuzie și că oamenii au considerat, în cazul vieții mele, că binele e răul și invers.
V-am povestit că mereu aveam atitudine de bine și gânduri frumoase și curate, la nivel intelectual superior, chiar dacă primeam doar răul și otrava și tortura. După ce spuneam lucruri adevărate, bune și frumoase și sincere totodată, cei răi intrau peste mintea mea pentru a distruge ce era bun, cu tortură sexuală și cerebrală - inclusiv azi. Unii spun că ei făceau acest lucru pentru a distruge acel fel de imunitate psihică, ca o stare de grație, pe care o au oamenii buni și inteligenți în mod natural, neprefăcut, prin produsele gândirii lor și afectivității lor și că eu am fost așa ceva, dar hoții și cei răi au fost crezuți și eu nu. Eu nu am bănuit așa ceva în trecut, dar e posibil, sau e posibil ca ei să fi lovit așa inconștient, nu neapărat cu intenția distrugerii acelui lucru bun.
aceeași idee tristă - că oamenii au fost mințiți despre mine timp de decenii și nu mă pot vedea ca pe o persoană - ci ca pe un obiect - și eu asta am fost, spun ei, o persoană
oare? Chiar au/ați fost mințiți despre mine timp de zeci de ani?
Dvs ați fost? Cum? Normal că am fost persoană.
Ei zic că oamenii care îmi vor moartea sunt așa de scârboși în ura lor absurdă, încât nici 5 milioane de oameni nevinovați, omorâți ca să mă omoare ei pe mine nu li se pare ceva rău.
nu știu
oricum, unii mai spun că e absolut evident că cei de pe facebook își imaginează că sunt nebună
păcat că toți vor să mor fiindcă cu adevărat am fost numai binele, fericirea, pacea, lumina blândă, deși am fost ținută cu forța izolată din 84 și în tortură și închisoare, totuși am fost un om perfect, dar nu am avut nicio ocazie de a fi sau de a vorbi măcar cu un singur om, e adevărul - am avut doar o șansă toată viața, pe Luiza Dona, dar nu am reușit mai mult și au mai fost doi colegi, dar cu care am avut relație mai îndepărtată, Luiza în schimb avea totuși o familie mai puțin sau deloc abuzivă și a avut și alte relații, eu pe nimeni
5 aprilie 2020
Azi i-a telefonat mamei Ioana Guță, vecina de dedesubt la apartamentul meu din oraș, speriată că aude pocnete sau lucruri trântite în apartamentul meu de sus. Mama mi-a spus, bineînțeles, așa cum era de așteptat, că probabil că vecina are halucinații, fiind bătrână. În realitate unii au intrat de multe ori în apartamentul meu, să ia diverse lucruri mărunte, inclusiv acte medicale sau poze ale mele sau produse de igienizare sau de spălat rufe.
Cei care intră aici peste mintea mea spun că de fapt acum hoții nu se mai sinchisesc să nu facă gălăgie, că înainte nu făceau pocnete, sau intrau când Ioana nu era acasă. Sau că intra numai Ioana. Nu știu.
Azi, 5 aprilie 2020 au oprit curentul de două ori - dimineața și după-masa, dar pentru scurt timp. Eu mă sculasem iar cu durere de cap și amețeală din timpul somnului.
am citit jumătate din Trilogia valorilor, dar acum mă voi apuca de Trilogia culturii
Era de reținut din această carte exemplul tipic al fetei gingașe cu sufletul prea mare pentru locul în care se afla - ca locuitoare și fiică a unui sat sărac, o fată care deși făcuse numai școala primară în sat, citise cărți din marea literatură a lumii. Mai era în situație similară un prunc de 4 ani care avea drag de învățătură undeva pe un pisc de munte, la o școală la care copiii veneau fără teamă de lupi sau alte pericole. Probabil că acel exemplu cu fata seamănă puțin cu o parte din viața mea, fiindcă toți au impresia, din câte am auzit, că eu eram prea inteligentă pentru mediul meu social și chipurile de aici erau necazurile mele toate - ceea ce e greșit.
4 aprilie 2020
azi din nou am fost ciupită aproape încontinuu de vârful degetului arătător și de mușchii coapsei sub fese. Unii oameni răi aplică aceste tehnici de agasare a mușchilor pentru a intra cu senzații sexuale și astfel a lovi ulterior creierul. Singurul remediu pe care îl știu e să postesc sau să mănînc puțin, să tac - adică să nu rostesc cuvinte cu voce tare, fiindcă și acest lucru vulnerabilizează organismul în fața atacurilor sexuale.
Azi noapte la ora 2 încă nu dormeam. Nu știu dacă am fost otrăvită sau era numai f_tul, cum spun unii. Sau vreo boală - destul de probabil - pe care medicii nu au binevoit să mi-o trateze, că tot sunt pe cale să scriu subcapitolul medical despre diverse abuzuri sau lucruri rele. Oricum, azi noapte mi-a fost rău cerebral și și aveam din nou obrajii roșii și aspri și mă usturau și era temperatură locală crescută.
unii în limba engleză au spus că eu am tenie - parazit intestinal - ceea ce ar fi posibil, dat fiind faptul că de multe ori am fost infectată sau infestată (păduchi adesea, oxiuri de multe ori) și torturată și otrăvită clar, deci e posibil ca unii să fi vrut să am tenie. Ei spun, ca de obicei, că toți oamenii mint despre mine și că au fost îndobitociți și nimeni nu crede adevărul. Ieri am observat în scaun un vierme subțire și lung. Îmi cer scuze pentru aceste lucruri intime și urâte și plângăcioase, dar va trebui oricum să scriu în curând ce am pătimit din partea diverșilor medici sau ce tulburări fizice am avut, ca într-un fel de ecce homo necesar de data asta - dar vă asigur că, de felul meu, nu am fost un om plângăcios. Până și autorii consacrați în literatură scriu despre om sub toate categoriile - de pildă Gabriel Garcia Marquez sau Murakami sau Houllebecq - autori din care am citit nu de mult - adică omul nu înseamnă numai prosperitate și sănătate, ci și boală, sărăcie, clisme, pamperși etc. ceea ce face ca edificiul acestei ființe numită om să fie mai admirabil ca întreg.
Sursele din mass-media precizează că epidemia - pandemia - de viroză cu COVID19, un coronavirus foarte periculos, continuă și oamenii continuă să fie izolați la domiciliu sau să fie în carantină. Zi de zi sunt anunțate noi cazuri și decese, în întreaga lume, după ce primele cazuri au apărut în China la sfârșitul anului trecut.
Ei spun că s-a produs o ireparabilă confuzie și că oamenii au considerat, în cazul vieții mele, că binele e răul și invers.
V-am povestit că mereu aveam atitudine de bine și gânduri frumoase și curate, la nivel intelectual superior, chiar dacă primeam doar răul și otrava și tortura. După ce spuneam lucruri adevărate, bune și frumoase și sincere totodată, cei răi intrau peste mintea mea pentru a distruge ce era bun, cu tortură sexuală și cerebrală - inclusiv azi. Unii spun că ei făceau acest lucru pentru a distruge acel fel de imunitate psihică, ca o stare de grație, pe care o au oamenii buni și inteligenți în mod natural, neprefăcut, prin produsele gândirii lor și afectivității lor și că eu am fost așa ceva, dar hoții și cei răi au fost crezuți și eu nu. Eu nu am bănuit așa ceva în trecut, dar e posibil, sau e posibil ca ei să fi lovit așa inconștient, nu neapărat cu intenția distrugerii acelui lucru bun.
aceeași idee tristă - că oamenii au fost mințiți despre mine timp de decenii și nu mă pot vedea ca pe o persoană - ci ca pe un obiect - și eu asta am fost, spun ei, o persoană
oare? Chiar au/ați fost mințiți despre mine timp de zeci de ani?
Dvs ați fost? Cum? Normal că am fost persoană.
Ei zic că oamenii care îmi vor moartea sunt așa de scârboși în ura lor absurdă, încât nici 5 milioane de oameni nevinovați, omorâți ca să mă omoare ei pe mine nu li se pare ceva rău.
nu știu
oricum, unii mai spun că e absolut evident că cei de pe facebook își imaginează că sunt nebună
păcat că toți vor să mor fiindcă cu adevărat am fost numai binele, fericirea, pacea, lumina blândă, deși am fost ținută cu forța izolată din 84 și în tortură și închisoare, totuși am fost un om perfect, dar nu am avut nicio ocazie de a fi sau de a vorbi măcar cu un singur om, e adevărul - am avut doar o șansă toată viața, pe Luiza Dona, dar nu am reușit mai mult și au mai fost doi colegi, dar cu care am avut relație mai îndepărtată, Luiza în schimb avea totuși o familie mai puțin sau deloc abuzivă și a avut și alte relații, eu pe nimeni
5 aprilie 2020
Azi i-a telefonat mamei Ioana Guță, vecina de dedesubt la apartamentul meu din oraș, speriată că aude pocnete sau lucruri trântite în apartamentul meu de sus. Mama mi-a spus, bineînțeles, așa cum era de așteptat, că probabil că vecina are halucinații, fiind bătrână. În realitate unii au intrat de multe ori în apartamentul meu, să ia diverse lucruri mărunte, inclusiv acte medicale sau poze ale mele sau produse de igienizare sau de spălat rufe.
Cei care intră aici peste mintea mea spun că de fapt acum hoții nu se mai sinchisesc să nu facă gălăgie, că înainte nu făceau pocnete, sau intrau când Ioana nu era acasă. Sau că intra numai Ioana. Nu știu.
Azi, 5 aprilie 2020 au oprit curentul de două ori - dimineața și după-masa, dar pentru scurt timp. Eu mă sculasem iar cu durere de cap și amețeală din timpul somnului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)