25.10.25
Nu mă plâng, notez aici un fapt, neimportant, anodin, în eventualitatea că voi avea nevoie de un punct de reper vreodată: azi, de dimineață, când mă pieptănam în baie la oglindă, băteau niște raze de soare puternice în oglindă și am putut observa că îmi cădea extrem de mult păr, masiv. Se poate să fi fost așa și zilele trecute. Un lucru e cert - pe partea dreaptă a capului, pe care dorm de obicei, părul a devenit rar, pe stânga e ceva mai normal. Eu am avut părul foarte des, și egal, pe dreapta și pe stânga. De mai multe ori în viață, coafezele (inclusiv ultima, din Voluntari) și unele persoane necunoscute îmi lăudau podoaba capilară, ca și cum era ceva neobișnuit și rar, mai ales desimea, și unele dintre ele spuneau chiar că mă invidiază pentru desimea și grosimea părului. Este posibil, aproape cert, ca această cădere masivă de păr să fie din cauza otrăvii în doză mare din ultimele săptămâni și/sau cancerului sau altei boli datorate otrăvii. Foarte otrăvită a fost și apa/șamponul/săpunul, oricum pielea mâinilor îmi este neobișnuit de uscată, pergamentoasă, nu a mai fost chiar așa niciodată. Unul spune că îl enervează faptul că am albit și că îmi distruge selectiv părul, doar firele albe, ca să nu vadă lumea că am albit așa mult, și chiar mai mult ca mama, fiindcă m-au otrăvit și m-au torturat încontinuu. De fapt zonele cu fire albe în procent mai mare sunt oarecum ascunse de părul ceva mai negru de deasupra lor, pieptănat spre spate. Alta spune ceva contractoriu, anume că ea vrea să îmi cadă părul fiindcă ei nu acceptă ca o femeie... puncte, puncte. Că ei vor neapărat să mă facă babă din toate punctele de vedere și să mor. Repet, nu am fost nebună și chiar am fost un om de valoare, e greșit. Nu are mare importanță cât păr am - am notat doar ca fapt divers, nu sufăr psihic din această cauză și practic nu contează prea mult. Poate că ar trebui să iau vitmaina a, e și seleniu, chiar există în combinații în farmacii, dar nu am bani și nu există nicio persoană în viața mea cu care să mă văd și acesta e doar un semn superficial, nu e vorba de ceva vital. Dacă vor opri otrava, ceea ce nu depinde de mine, probabil că nu îmi va mai cădea, iar dacă nu vor să o oprească oricum nu contează.
Victime colaterale. Am descoperit în grădina mea din spate, unde vecinul Marinică ține găinile și cocoșul, despre care a spus că seamănă sau sunt un fel de Ameraucana (ameraucanii erau indieni sudamericani) și care fac ouă cam mici (având în vedere mărimea păsării) cu coaja verde-abăstrui, el spune că aceste ouă sunt fără colesterol. Mama a luat de la el ouă de multe ori și a gătit cu ele. Găinile sunt hrănite de vecin cu boabe speciale, dar el pleca adesea din localitate și o lăsa pe mama găinăreasă șefă, căci fiul lui, care stă singur în casa alăturată mie, nu se ostenește să aibă grijă de ele, nu știu sigur de ce. Ieri sau alaltăieri am găsit cocoșul lui șchiopătând cu piciorul drept și apoi l-a prins vecinul și m-am uitat la piciorul lui și nu știu ce are, poate e rupt, zicea el. Azi am fost iar în spate să mai văd câte ceva (plante, copaci, buruieni, gâze). De o vreme, de ceva mai demult, au ieșit de mai multe ori în calea mea buburuze roșii, câte una (vreo 5-6). În alți ani nu am pățit așa. Azi, în curtea din spate, zăcea moartă o găină neagră a vecinului. Mama mi-a spus de multe ori că dă resturile noastre de mâncare (mai ales coji de fructe sau legume, pâine, dar și orice mâncare gătită) acestor găini și eu am încercat în zadar să o conving să nu le dea, că mâncarea noastră nu e bună pentru ele. Ea mi-a spus azi, după ce i-am spus că am găsit găina moartă, că azi dimineață le-a dat ultimele 3 linguri de mâncare de varză (varză călită) găinilor vecinului. Deci puțin, dar poate că acea găină a mâncat aproape tot și celelalte mai puțin. Nu știu sigur. Repet, aproape tot sau chiar totul a fost mai multe săptămâni otravă, inclusiv ce am cumpărat eu din magazine, înainte nu otrăveau chiar totul, plus apa și aerul, există încă dovezi. În bibliotecă încă pute, după multe luni de zile (parcă 4 sau 5 maximum 6). Am pus pliculețe cu levănțică pentru molii de câteva săptămâni și am aerisit mult, dar încă miroase urât. Voi începe totuși să așez cărțile mâine, sunt multe motive pentru care nu am putut mai devreme, nu doar mirosul. În ultima săptămână a spălat mama rufe de trei ori exact când am vrut să încep munca și vreau să am geamul liber pentru scuturat praful. Fără otravă nu poți fi omorâtă, spune una, dar e greșit să fiu omorâtă. Ei spun că nu, că așa au făcut întotdeauna și eu nu am de unde ști. Nici ei nu au de unde ști. E ceva rău și greșit, mai ales după tot ce au făcut încontinuu, am fost totuși perfecțiunea. Alții ziceau mereu că oamenilor ”li s-a băgat în cap” ideea că trebuie să fiu omorâtă și eu mă aflu între nebuni politic, monștri și porci diverși și nimeni dintre cei buni nu crede și nu a crezut vreodată adevărul.
Repet, am scris numai și numai adevărul și nu am delirat niciodată, dar am scris și multe lucruri bune și frumoase și puteam și mai mult, am fost un om pur mereu și nu am făcut niciun rău și nu am avut păcate și nici greșeli, am făcut tot ce puteam face bun, nu am gândit ceva rău niciodată, am iubit oamenii și am avut atitudine frumoasă și luminoasă față de ei și am iertat pe cei buni și proști, care nu sunt vinovați că sunt proști, dacă s-au căit și nu repetă răul. Puteam încă munci și învăța multe lucruri și m-aș fi dezvoltat ca persoană în societate. Nu am avut nicio boală psihică - unii mint că aș fi nebună. Nu am nicio vină că nu am reușit măcar să îi conving să nu mă otrăvească, nu am avut nicio șansă, foarte mulți oameni necuoscuți m-au măcelărit sau m-au lovit, dar eu am fost izolată cu forța timp de peste 41 de ani, și lovită simultan, nu am avut nicio ocazie să îi conving, nu am de unde ști de ce m-au lovit mereu și, în plus, mi s-au luat drepturile. Cei care mă măcelăresc și mă otrăvesc sunt, și femei și bărbați, doar un fel de funcționărime ineptă sau armată de subofițeri care ascultă de ordinele unor porci care nu știu nimci despre mine, care crec că fac lucru bun omorându-mă, deși nimeni nu a vorbit măcar ceva cu mine (nu neapărat despre viața mea, căci aveam resurse normale și orientare pozitivă spre lume, nu am fost deloc narcisică). Acum au început să amenințe iar că psihiatra mea va lua cuvântul, după care va fi omorâtă, orice va spune, adevăr sau minciună, bine sau rău, căci ei nu își pot permite să înțeleagă ceva despre mine proștii. ??!
Azi a fost iar larmă la sala de sport de lângă mine. Există foarte multe lucruri periculoase clădite în ultimii ani în apropierea casei mele, cu scopul de a mă distruge, de a mă tortura etc. Am ieșit în curte să iau puțin aer de seară și iarăși, ca în numeroase alte dăți de când sânt aici, era un grup de huligani tineri care făcea ”caterincă”, după spusele unora. Mi-era tot mai rău cerebral. Unii au spus că acești tineri sunt amplasați/manipulați pe strada Mihai Viteazul, ca să creadă proștii că ei îi lovesc pe vecinii mei bogați și în realitate ei lovesc direct în capul meu. Nu știu, poate și pe aceia îi lovesc. Da, zic ei, e de ajuns un grupuleț mic de proști ca să trec eu prin tortură încontinuu, ore în șir. Acești tineri țipă, urlă, strigă, aruncă încontinuu vorbe vulgare sau pe un ton vulgar, chițăie, chirăie, chiuie, înjură țipând, chicotesc, râd și fac pe nebunii ca să creadă proștii că eu sunt nebună sau că am greșit ceva. La fel făceau și în oraș, stăteau în părculețul din fața blocului, noapte de noapte, unii stăteau mult timp, iar uneori se schimbau, alții stăteau mai puțin. Între timp, eu izolată în cușcă, torturată prin multe alte lucruri și fapte rele, și chiar un om perfect, fără greșeală și niciodată nebună. O cruzime diabolică, știu, și mai eram și otrăvită rău și unii mințeau și urmărită sau monitorizată, ceea ce se știe că e distructiv și anormal și eram om, om normal, nu animal . Ei spun iar că România e o țară de nebuni care măcelărește o singură femeie nevinovată, bună, foarte deșteaptă etc. Unii mă consideră dumnezeu. Totuși acest lucru nu e necesar. În oraș la fel, noapte de noapte, iar ziua copiii blocului, care urlau aberații (inclusiv ”păpălașcă de lumină”) și lucruri rele. Odată am ieșit în curte seara să vorbesc cu ei, că mă durea capul prea rău. Am avut surpriza să aflu că printre ei era o fată tânără, frumoasă, gingașă, ce părea pură și bună la suflet și m-am adresat ei. I-am spus că este ceva urât ceea ce fac ei, am insistat pe ideea lucrului urât. Se pare că acei tineri nu m-au mai tulburat pe moment, dar ulterior au venit alții și în plus era un loc are pșărea casă de toleranță în bloculețul alăturat, despre care fosta mea colegă de bancă spunea că era locul unde a stat Anda Călugăreanu. (Numele ei amintește puțin de viața mea, fiindcă și eu am trăit ca un anahoret. Iar Luiza, acea colegă, îmi povestea că o impresionase povestirea caraghioasă din Decameronul Alibech se face pustnică, poveste cu umor grosier, cum e cam tot grupajul în afară de tragedii, a 10-a poveste din Decameron, care ridiculizează naivitatea unei fete de numai 14 ani, ”păgână”, arăboaică din Tunis, cu numele arăbesc, care pleacă să slujească lui Dumnezeu și ajuge pradă poftelor unui pustnic și apoi totuși ajunge acasă și povestește rudelor sau unor relații mai în vârstă și aceste femei se distrează și râd cu foc de acest biet copil sedus și folosit ca obiect sexual de călugărul porcos. Când am citit povestirea nu bnănuiam că voi fi și eu într-o postură similară, dar nu fiindcă am vrut să devin medic, ci fiindcă părinții m-au obligat să merg la meditații cu acel medic oribil și era obligatoriu să merg dacă ei vroiau așa, altfel mă băteau și mă masacrau mai monsruos. De asemenea nu realizasem că era un nume arăbesc și asta se lega de Luiza, care crescuse în Iran un timp. Acum e magazinul Mesopotamia la Bucur Obor. Acest lucru mai e legat de batjocura unor proști sau monștri la adresa celor puri și nevinovați și neprihăniți, care au credință adevărată în religie - orice religie - sau în bine și în dreptate și în Dumnezeu, și sunt considerați proști și eliminați din societate, cum au făcut și cu mine, în timp ce perverșii și corupții prosperă și râd de ”adevărații” creștini. Se spunea că oamenii erau mai credincioși demult și că îl slujeau pe Dumnezeu și mergeau regulat la biserică, ceea ce asigura o succesiune blândă și normală a anotimpurilor.)
(27.10.25. Iar - că ei trebuie să mă omoare, sau armata, fiindcă vor ca proștii să creadă pe veci că am avut legătură cu politica, deși nu am avut deloc, și ca ei să poată comite exact aceeași crimă și tot restul lucrurilor rele, asupra altei femei tinere, după moartea mea. Poate totuși nu va fi așa, deși există șanse să fie la fel, tocmai dacă mă omoară, nu invers.)
(28.10.25. Am fost iar la troiță, la magazinul mega. Un client și casiera șușoteau încet pe la spatele meu - nu am înțeles ce, parcă (dar nu știu sigur) el întreba ceva și ea îi răspundea ”nu încă”, ca și cum mă batjocoreau sau așteptau, cum spun unii mereu, ca eu să mor sau să înnebunesc. Eu încă mai cred sincer în buna credință și normalitatea oamenilor. Unii au zis din nou că poporul nu e deranjat de nimic din partea mea, decât de faptul că nu sunt nebună și proastă, prin urmare mă omoară. Din păcate, de-a lungul întregii mele vieți, dar mai ales din 84, adică de la 13 ani, m-au batjocorit și m-au lovit și au mințit despre mine oameni proști sau nebuni, oricum oameni simpli, dar foarte răi, îndoctrinați, îndobitociți, educați greșit, pentru care, din păcate, nu contează absolut deloc valorile culturale sau intelectuale, sau binele moral, sau dreptatea și adevărul, sau frumusețea artistică, lirismul, pacea, sentimentele frumoase și fericirea în sens spiritual, dragostea de țară și încântarea și respectul față de peisaje și oameni, normalitatea, credința în bine și în Dumnezeu. Din păcate însă, pentru ei contează foarte mult tehnicile de lovire sau atacare a unor oameni (și mai ales a mea, spun ei), oameni pe care ei nici nu îi cunosc, băgarea omului la balamuc, otrăvirea cu otrăvuri din diverse țări la supermarket (sau sub umbrela unor diverse mărci de alimente) și eventual apărare, și aceste tehnici le umplu viața și înlocuiesc orice altceva ar putea să dea sens și ordine vieților lor minuscule și simple. Deci s-au dezumanizat sau nu s-au umanizat niciodată, umanizarea sunt lucrurile menționate de mine, de care ei își bat joc și pe care le consideră inferioare barbariei. Dacă eu am fost flacără, ei sunt doar mici scântei care fug departe, fără sentimente, fără să semene cu mine, dar, din păcate, au devenit ceva și mai rău sau s-au dezumanizat. Unii spuneau că mă omoară de teamă că vor deveni ca mine, dar nu era niciun pericol în acest sens.)
Spre seară, măcelărită din nou înfiorător, greață, sete monstruoasă, buzele zdrențuite, reflux în cavitatea bucală când mă aplec. Niciodată nu mi-au masacrat ochii - ambii - așa de monstruos. Totuși dreptul doare puțin mai tare. Ei spun că e din nou multă otravă (în apă) - nu știu. Și că totodată sunt măcelărită înfiorător și proștii sunt mințiți, ca întotdeauna, că eu sunt ceva rău fiindcă ei suferă când sunt eu lovită) și că gândesc altceva decât gândesc. Am ieșit în curte și iar au aruncat o petardă aproape și nu mai erau femeile de la azil în curte și nici huliganii tineri pe Mihai Viteazul, dar era din nou unul - aparent unul singur - care tușea și mă lovea, cum au mai făcut și în alte dăți (e un fel de tehnică a lor de distrugere, nu știu cum fac ei așa). În plus făcea și un zgomot ciudat, ceva foșnit, nu știu ce era. Repet, e greșit, am fost binele absolut și nici nu trebuie să mă omoare. Au început iar cu ideea fertich și în engleză că eu sunt singura (sursă de energie a lor) și că vrea să își ia partea prin lovirea capului meu. Asta ca să creadă proștii că sunt altceva decât sunt și că sunt nebună. Mă rog din nou dvs. și lui Dumnezeu să fie bine. Mama m-a chinuit și ea oribil ceva mai înainte și îmi și vorbea iar urât încontinuu.
Apoi arsură groaznică, puternică și îndelungată a capului (ei au spus de multe ori în trecut că eu ”sunt arsă” de mama și de alți oameni monstruoși aproape zilnic - a fost bine în cele trei zile de lipsă a mamei și chiar și înainte - dar apoi m-au otrăvit zilnic extrem de mult și acum iar sunt arsă zilnic foarte puternic la cap. Am găsit din nou ușa de la intrare neîncuiată - în ultimele seri de mai multe ori, poate că a făcut așa intenționat, ea de obicei închidea cu cheia seara. Mai demult, cum am mai explicat, a lăsat și gazul la bucătărie deschis, de mai multe ori. Vă reamintesc că nu am lovit pe nimeni niciodată și nu am greșit nimic.
30.10.25, 7 jumătate seara
Măcelărită din nou oribil - se pare că de mama, așa cum a făcut zilnic seara de mult timp, la ore diferite. Vine în jurul meu, deschide și închide ușa la cămară (unde miroase urât) și își face mult de lucru, se agită fără rost, vorbește mult adesea și aparent ea mă lovește în cap cu arsură puternică și mă înroșesc foarte puternic și îndelungat la cap și uneori mă arde în alte părți și am și durere de ochi și simultan ea spune uneori că ”nu merge”, deși ea reușește, cu forța, să mă lovească oribil. Eu nu știu cum să mă protejez de așa ceva. Ei zic că așa l-au omorât și pe bunicul meu. Unii zic că nu există apărare psihologică împotriva acestui mod de tortură. Am povestit și medicilor de mai multe ori, dar nu mi-au dat niciun sfat. Este înfiorător și în felul acesta mi-a distrus și o parte din intelect. Au intrat iar cu vechea lor idee că ”ne-au dat pe toți pe mâna unei nebune”. Repet, mama e scelerată și nebună, eu nu am fost nebună, în niciun fel, niciodată. Azi, ca și în alte dăți, după ce a intrat mama să mă lovească, a intrat cu vorbe fără rost în capul meu o coadă de nebuni în română și engleză, ba chiar și în franceză unul. Am ieșit în curte și era unul care tușea, dar mai slab.
1.11.25
Azi am descoperit printre vechituri un bilețel de la balul bobocilor din 1992 de la facultatea de psihologie. Autografele mele ale lui Vasile Sterian și Nicu Alifantis, la balul bobocilor, al facultății de psihologie nu știu de ce, s-a ținut abia în anul trei, în 1992, iar eu am intrat la facultate în 1990, la Cluj și în 91 m-am transferat la București și în 92 am fost închisă la psihiatrie, ceea ce explică faptul că am cerut celor doi cântăreți invitați autografe, eu nefiind de felul meu dornică de altfel de amintiri. Astfel de cântăreți mi-au plăcut de mică. Poate balul era totuși organizat pentru anii de studii mai mici, dar altul nu a mai fost sau nu cu așa publicitate, sau nu am mai fost eu chemată. Poate atunci m-au chemat cu scop ascuns și viclean. Ulterior mi s-a spus că Valeriu Sterian a murit într-un accident de mașină, mai înainte de anul 2000, iar pe internet scrie acum că a murit de cancer la mai puțin de 48 de ani, în anul 2000. Cântase astfel încât nega valoarea revoluției din 89 și demasca, contesta, diferite lucruri mai puțin plăcute sau mai nedrepte. Am fost la liceul Bălcescu, actual Sfântul Sava, pentru practică pedagogică, împreună cu profesorul Mitrofan și colegi, precum Cerasela Prodan, măritată Tudose. Am fost la clasa profesoarei psiholog Lucia Sterian, înainte de anul 1997 și mi se părea puțin ciudat că era soția lui, fiindcă el era artist și părea tânăr și neliniștit, boem etc. Am impresia că chiar dumneaei a spus că el a murit într-un accident și că ar fi fost aranjat acest lucru fiindcă cântase ceva ce îi deranja pe alții. Sau altcineva mi-a spus acest lucru - poate acela mințea, sau poate internetul și versiunea oficială - nu știu sigur.
Iar a intrat unul cu ideea mai veche că lumea a crezut sau crede că sunt ”spurcată”. Mi-au reamintit că oamenii s-au adunat la mânăstirea Brâncoveanu (cel mai nenorocit domnitor român în istorie) din Sâmbăta de Sus în curtea mânăstirii în 2009 și nu m-au lăsat să intru în biserică cu mama și bunicu și vecinul Marinică. Probabil oamenii simpli și mai puțin educați, care cred în farmece și superstiții diverse, au crezut că eram spurcată. Repet, am fost mereu și încă sunt puritatea absolută, ba chiar îmi place ascetismul, dar și moralitatea bună, luminoasă. Citiți tot ce am scris și veți înțelege că nu am fost niciodată spurcată. Dacă un om este f_t sexual și altfel de la distanță, asta nu duce la impurificarea sau spurcarea lui. Am rămas tot cum eram, din 84. Am fost izolată cu forța toată viața, de aceea nimeni nu mă cunoaște și inventează așa aberații. Pe de altă parte, unii oameni s-au uitat urât la mine sau nu s-au uitat deloc sau m-au tratat urât, în așa fel încât proștii pot crede că aș fi ”spurcată”. Nu e vorba de mine, ci de modul în care au vorbit sau m-au tratat alții. De-a lungul întregii mele vieți, care a fost de fapt austeră, au existat numai câteva momente impure, respectiv de plăcere sexuală (dar numai de la distanță, am explicat și pot încă explica totul) sau de gânduri mai confuze la pubertate sau în alte dăți, fiindcă eram izolată, otrăvită, torturată - practic cred că în întreaga mea viață de aproape 55 de ani poate mai puțin de 24 de ore de impuritate în total.
2.11.25
Mă întrebam azi dacă există unele scrieri care să cerceteze profilul psiho-lingvistic al fiecărei inițiale din alfabet al cuvintelor din fondul lexical al unor limbi. Știu că există o disciplină numită psiholingvistică. De exemplu, știm că, în general, în marea lor majoritate, cuvintele care încep cu litera Z sunt mai caraghioase, ridicole, amuzante, ciudate - deci primează o impresie de ceva vivace, viu, tonic, impresionant, pregnant, acest efect fiind folosit în poezii și alte creații (”săbaticul vodă e-n zale și fier/ și zalele-i zuruie crunte”). Este în joc o matriță afectivă care modelează percepțiile diferitelor sunete și utilizarea lor în diverse contexte, evoluția dinamică a limbii și limbajului. Este posibil să nu fie vorba doar de impresie sau circuit afectiv și efector, ci și de o chintesență reală, adică există pentru fiecare inițială (sau pentru grupuri de câteva litere) un profil real cu factori sau trăsături comune care adună majoritatea cuvintelor într-un anumit tip - de exemplu cele care încep cu litera B sunt în general despre lucruri bune, gustoase, utile, și dau impresia de stabilitate, ceva solid și necesar, pe care te poți baza etc. (bază, bani, bun, bine, bucătărie, butoi, brânză, bere,). Litera M pare cea mai mizerabilă și neplăcută (maladie, malignitate, mizerie, moarte, mișelie, mizantropie, mârșăvie, mârlan etc.). S-ar putea să mă înșel și să fie doar impresia mea subiectivă, m-am gândit doar la câteva litere și incomplet până acum, continuu analiza mea.
5.11.25
Am descoperit ieri că am eliminat în scaun ceva alb – părea ca o parte de intestin, e posibil să fie tenie, unii așa au spus peste mintea mea și se știe că tenia apare des la proprietarii de pisici dacă nu le deparazitează frecvent și eu nu am cum să le deparazitez, căci cea neagră din casă e terifiată de mersul veterinar și nu o mai pot prinde; totodată e adevărat că cele două veterinare din apropiere s-au purtat oribil cu mine și cu ea, la un moment dat era și să moară. De atunci se ascunde de fiecare dată când aduc trolerul sau intru îmbrăcată în casă sau simte ea cumva, telepatic, că vreau să o iau. Și tot de atunci mi-e teamă de doamnele doctor.
Oricum e posibil să nu fie cancer, cum spun ei mereu peste mintea mea ca să mă streseze, tenia dă și foame și diverse alte simptome, creștere în greutate, astenie neuro-musculară lărgire anormală a abdomenului, dificultate la eliminarea scaunului. Totuși, înainte de săptămânile de otrăvire de la întoarcerea mamei de la Sibiu, am avut scaunul cu formă normală, acum este zilnic doar fragmente mici și rotunde și chiar și așa sunt greu de eliminat. Este deci obstrucție, dar poate fi viermele, nu neapărat cancer. Eu nu știu, poate că voi merge la medic, cu toată teama despre care am explicat.
Viermele îmi amintește de un film american cu două femei, parcă chiar mamă și fiică, și fiecare creștea în abdomen câte un monstru-vierme și aveau un fel de marsupiu care se deschidea etc. Un film cam grețos, m-am uitat al el numai fiindcă eram turtită de medicația din spitalul de psihiatrie, datorită căreia am înghițit mai multe filme și seriale de prost gust. Dar amintește și de lucrări literare la modă, cum ar fi cartea Solenoid a lui Cărtărescu, romanul Kafka pe malul mării al lui Murakami și o ediție mai veche în limba română a mea cu Hamlet al lui Shakespeare, unde apărea des cuvântul vierme și cred că era și scris cu majusculă, în expresii de genul ”domnia Viermelui” s.a. Am observat că și scaunul mamei este tot fragmentat, se depune la fundul vasului grupat, nu știu de ce nu trăsese apa (de două ori).
8.11.25
ieri am fost la Gheață - Nu, ceea ce vedeți nu sunt frunze, ci păstăi de roșcov, roșcovul anului 2025 și al întregii mele vieți.
9.11.25
Azi m-am trezit mai devreme ca de obicei, pe la ora 7 dimineața. Era ceață densă. E prima oară când văd ciori albe-cenușii, deși zburau destul de jos, cam de la sudvest la nordest.
Către seară, iar ceață, stăteam în curte pe un fotoliu de grădină, și cădea în valuri peste mine, peste iarba strălucitoare și erau nori și porțiuni descoperite de cer în care sticlea câte o stea colțoasă. Am observat de mult că, dacă văd o stea printre nori (și de obicei am un fel de chemotactism, parcă le-aș simți, mă orientez brusc după ele cu privirea fără să știu unde sunt) se pare că lumina aceea crește și steaua își face brazdă și spărtura de cer senin crește; stelele par să vrea curățenie pe cer în jurul lor, în timp ce luna, cu care eu nu mă prea împac dacă e plină, pare să vrea să se ascundă în ceață și nori. Azi am descoperit iar un abces dentar la rădăcina mea de măsea de minte pe maxilar stânga, sau ceva similar - e umflat și sensibil la atingere. Am avut noroc să îmi dea 4 pastile de antibiotic la farmacie - mâine voi încerca să fiu primită la dentistă sau măcar poimâine, să văd ce este și dacă mai trebuie să iau pastile, și vreau să o extrag de tot, atunci nu am putut ajunge și apoi am uitat. Am fost umflată la plecarea mamei la Sibiu sau cam atunci. Îmi amintesc că am fost la gară după mama cu un taxi otrăvit și acolo taximetristul a stat de vorbă cu un bărbat tânăr care ședea pe asfalt și cineva a intrat în mintea mea și a spus că acel bărbat e un actor cunoscut. Am reținut figura și apoi l-am găsit întâmplător pe internet și am văzut cum îl chema - anume Marius Manole, e acum primul nume care apare la actori români contemporani pe ecranul meu.
Azi am avut din nou dureri foarte mari inghinale - am mai avut așa, mai ales după otrava din toamna asta, bilateral, dar din nou ceva mai puternic pe stânga - nu știu dacă e artera sau, poate mai degrabă, adenopatie.
A intrat iar una din brute peste mintea mea cu ideea că femeile nu au voie să reușească decât prin intermediul bărbaților, că ele singure, ele însele, nu au voie să reușească în societate, oricât ar fi de deștepte, capabile etc. Femeia aceasta care mă lovește este un cap sec urât - ce dracu vrea de la mine? uite că mă și cobor la nivelul ei și îi răspund, nu că m-ar afecta aberația ei, ci ca să nu creadă că sunt prea mândră și nu îi bag în seamă pe cei ca ea. Ce mă interesează pe mine concepțiile ei și cu ce mă afectează, chiar dacă spune ceva adevărat, să zicem o cutumă sau o lege socială și îmi face hatârul să mă informeze, că eu sunt singură și proastă pe lângă ea. Nu văd rostul acestei idei de parcă mă crede nebună și vrea să mă afecteze. Nu cred că era vreun ”pericol” ca eu să reușesc, de ce se ostenește să mă atenționeze? Ce dracu vrea? Nu am fost niciodată un om bolnav psihic, nici măcar demonstrativ, și nu am avut niciodată obsesia sau visul de a reuși ceva, așa cum insinuează ea. Cu toate acestea oarecum am reușit deja, dar oamenii nu mi-au acceptat darul - am fost și sunt un om fericit și bun, am reușit să scriu o autonaliză complexă și plurivalentă, cum nu mulți au scris, de fapt nu știu sigur, dar e posibil, și, în plus, am scris și alte lucruri frumoase și bune, nu numai despre mine, unele poezii ceva mai bune și alte texte. Oricum eu sunt acele lucruri, nu răul, le susțin oarecum și pot progresa intelectual și acum și pot scrie mai bine. Am reușit, chiar dacă oamenii s-au purtat anormal cu mine. Nu resimt nicio frustrare, fiindcă am făcut tot ce am putut face mai bine sau mai frumos în condiții grele. Nu aveam cum să știu că dumneaei este misogină sau nu acceptă decât femeile din spatele bărbaților. Poate că a deranjat-o că am reușit ceva, dar fără să înțeleagă ce și cum, altfel ce are cu mine? Nu am intenționat așa ceva, dar, în cazul meu, reușita intelectuală de ceva bun și valoros, dar și dorit sau apreciat, ar fi fost singura posibilitate de scăpare și supraviețuire. În sensul acesta am regretat. Am scris nu pentru reușită, ci pentru că era vorba de o crimă înfiorătoare, extrem de crudă și nedreaptă, absolut tot ce am povestit din copilărie și pînă acum e adevărul, și putea fi dovedit clar, și memoriile și jurnalul și veți înțelege poate dacă citiți totul. Nu am avut nicio posibilitate să scap, să fug, să distrug ce era rău și nici măcar nu am reușit ceva care să impună respect. Nu am greșit că am scris tot adevărul, în ciuda dificultăților- e ceva bun, adevărul nu lovește absolut niciodată ceva bun, minciuna e ceva rău și lovește. Am avut mereu dreptate și am fost complet izolată de mică, dar mai clar din 84. În prezent e doar o otrăvire anodină, lentă, conform principiului că toți trebuie să murim cuva - dar nici aici nu au dreptate, ei nu trebuie să omoare oamenii nevinovați și buni intenționat cu acest pretext și mai ales în acest context - și eu am fost perfecțiunea chiar, ca fire, caracter, suflet, și sigur nu am greșit nimic toată viața.
10.11.25
Aseară iar a sunat vărul meu Cosmin și a vorbit cu mama aproape o oră. Ulterior m-au lovit brusc și m-au adormit brusc, cum au mai făcut și în alte dăți, am rămas cu patul nefăcut și alifia intrarectal nu am apucat să o pun. A fost dezlănțuire de ură iar asupra mea și acum, după ce m-am trezit, a intrat una din monștri cu ideea că ”ea nu poate/nu are cum să înțeleagă așa ceva” - fiindcă ei au mințit că aș fi proastă și ei chiar așa cred. E invers, eu am înțeles singură totul. nu au de ce să mă omoare. Ieri a intrat tot ea cu ideea ”dați-i în cap!”- adică le dă indicații să mă lovească mai degrabă în cap, și toți cred că așa trebuie, dar e greșit. Acum, de dimineață, mama spune iar, cum a făcut adesea, să mă culc, ”mai culcă-te”, ”că nu ai ce face” (!),ca să îmi facă rău, să fiu lovită de fapt, în timp ce ea se scoală aproape zilnic cu noaptea în cap, ca să mă distrugă și să mă lovească. Bineînțeles că am ce face și nu sunt nebună și nu trebuie să dorm. Iar e ceață mare.
12.11.25
Azi am fost la psihiatru din nou, pentru rețetă. Aseară am fost, din nou, foarte tare otrăvită. Otrăvirea puternică este de la întoarecerea mamei de la Sibiu, din septembrie, dar m-au otrăvit constant cam din 2003. După ce am mâncat am avut multe râgâieli cu gust și miros înfiorător și greață mult timp. Stomacul m-a durut mai tare decât întreaga mea viață (și am mai fost otrăvită adesea) și în așa fel încât nu am reușit să îmi dau seama cu precizie dacă era stomacul sau inima, fiindcă am avut slăbiciune la inimă în ultimele zile. Ei au spus din nou că au mințit toți despre mine (deși mereu izolată), astfel încăt ei sunt obligați să mă omoare. Nu prea înțeleg. Ei spun că eu am fost așa de monstruos torturată și distrusă încât nimeni nu vrea să fie adevărul și să fiu acceptată pentru ceea ce sunt. Altul, din nou, cu ideea că pe mine m-au nenorocit pe viață, adică mi-au tăiat un picior, prin urmare ei trebuie să mă omoare și să mintă mereu că eu am fost nebună și ceva rău, ca să nu se înțeleagă răul și greșeala unora față de mine. Prin urmare ei mă torturează zilnic și mă otrăvesc și mint, fiind eu și izolată complet de zeci de ani, și mă omoară deci în chinuri, fiindcă li se pare mai puțin rău așa decât faptul că mi s-a tăiat piciorul, ceea ce de fapt a fost un fleac. Sunt nebuni și monștri. Nu, nu sunteți obligați să mă omorâți și nici să mințiți. Ei spun că idioții cred și acum că eu am avut o legătură indirectă cu politica. Mai citiți odată blogul meu cu atenție sporită și veți înțelege că nu este nimic morbid sau rău în el și nici în tot ce am scris în afară de memorii și jurnal. Și nici în memorii și jurnal. Și veți vedea clar că nu am avut nicio legătură cu politica. Veți înțelege că nu puteam să mint și nici să delirez și că totul a fost adevărat - dar ei spun că toți proștii cred că aș fi nebună din cauza minciunilor unor oameni în care ei au încredere. Unii au tot spus că îi deranjează faptul că eram geniu și vor să mor fiindcă m-au torturat drept nebună întreaga viață, deși am fost geniu, niciodată nebună, și fără nicio greșeală măcar în peste 50 de ani și de aceea ei cred că trebuie să mă omoare. Nu aveam cum greși nimic, fiind un om foarte inteligent (poate nu geniu) și foarte bun mereu, veți înțelege sigur aceste lucruri dacă citiți totul. Plus mare frumusețe morală și de suflet, nicio greșeală și multe calități, defecte deloc, zic eu, sau doar ceva insignifiant. E mai bine să nu fiu omorâtă, nici acum, și încă aș putea să am grijă de mine însămi, să progresez ca om în lume și ca intelectual, să creez ceva să gândesc frumos, să muncesc, să învăț. Sunt cu adevărat un om fericit și iubesc mult viața și oamenii, nu am resentimente față de proști sau față de cei mai proști ca mine, fiindcă nu au nicio vină. La cabinetul psihiatric, pe hol, unul din pacienți m-a atins pe umăr. Cineva a intrat iar în gândul meu în engleză cu ideea că ”your people must never understand the truth about you”, adică poporul tău nu trebuie să înțeleagă niciodată adevărul despre tine”. Altul în română iar că nimeni nu vrea ca ei să recunoască adevărul. În cabinet a intrat unul cam ca vărul mamei, cu ideea că ”pe tine trebuiau să te lepede”. Ei au spus adesea că vor să mă omoare și să mușamalizeze totul și din cauză că eu am fost masacrată cu multă cruzime, ceva de-a dreptul incredibil și monstruos, și de aceea toți au mințit că eram nebună sau ceva rău sau proastă și m-au izolat complet toată viața etc. De exemplu la numai 19 ani, în 1990, am fost măcelărită și torturată sexual înfiorător de la distanță, cu multă durere și perversiuni sexuale timp îndelungat și des, degeaba m-am împotrivit de multe ori și am plâns și m-am rugat, și aceste abuzuri au avut loc deși eram fragedă și extrem de delicată și bună și cuminte fără păcate sau greșeli, un om de mare frumusețe interioară și blândețe și bunătate. Aceste lucruri nu se schimbă dacă omul e f_t monstruos. Ei sunt nebuni și spun că ei nu respectă și nu acceptă oamenii buni decât dacă sunt proști. Totodată, mama mea, singurul meu ajutor și singurul om din viața mea, a fost ceva incredibil de monstruos, încât absout nimeni nu poate crede adevărul și medicii au inventat că eu mint așa cum fac unii nebuni despre mamele lor.
Este cunoscută ideea lor, deja scrisă probabil de mine, că proștii vor să mă omoare sau să mă lovească, să mă distrugă, să mă înlăture, fiind iresponsabili, din motive lipsite de importanță cum ar fi că sunt șchioapă, sau că sunt obeză, sau că am fost închisă la balamuc, ceea ce nu mi-a afectat valoarea intelectuală și alte virtuți și calități. Izolată inuman, nimeni nu a stat de vorbă cu mine și doar acest blog al meu e proba valorii mele. Unii cred că există oameni complet monstruoși și diverse monstruozități care vor ieși la lumină atunci când acești ”puști” răsfățați mă vor omorî de tot și atunci ei, șocați de realitate, după ce că îmi vroiau moartea pentru fleacuri, se vor îngrozi și vor înnebuni. Bineînțeles că nu vreau să se întâmple așa ceva, poate nu se va întâmpla.
13.11.25
Azi dimineață, când să iau medicamentele zilnice, am constatat că mi s-a dat numai jumătate (30) din pastilele concor de 5 mg pe care le iau zilnic de mult timp, poate cele mai importante pastile ale mele, pentru angina pectorală. Îmi amintesc cu precizie că mi-au dat numai o cutie mică - care este în casă - în loc de una mare de 60 de pastile cum îmi dădeau mai mereu sau două mici ca aceasta de 30. În mod sigur așa a fost la farmacia Ana Maria de pe Colentina, aproape de stația Ziduri Moși. Era o farmacistă brunetă și cu părul încrețit și părea oarecum agresivă, fără motiv. Unii spun în mintea mea că aceste femei sunt nebune și au ceva cu mine fiindcă li s-au spus minciuni. Am mai pățit, am mai povestit. Mă duc azi din nou acolo să îmi cer drepturile cu calm și politețe, dar mă tem că nu vor recunoaște. Totuși voi încerca, cu calm și politețe. Nu am ce face, mai am foarte puțini bani pentru restul lunii noiembrie și primele zile din decembrie. Mi-am făcut tușeu rectal și, din păcate, am descoperit, de mai multe zile la rând, o formațiune mare și dură, complet nedureroasă, cu muchii ascuțite, posibil cancer. Totuși am mai avut așa, cu ani în urmă, de fapt de două ori a apărut și de două ori a dispărut. Scaunul este extrem de fragmentat și dificil de eliminat, numai căcăreze mici, probabil și din această cauză. Ei spun că dacă mă duc la medic și mă trimite la oncologie risc să fiu omorâtă, de medici și diverse alte otrăvuri, nu de cancer - și da, au dreptate. Tot ce am povestit e adevărul, deci ei pot să mă omoare, fiindcă m-au abuzat adesea și au mințit mereu. Regret acest lucru, dar probabil că mă voi duce peste 2 săptămâni, dacă această formațiune nu dispare. Este posibil să fie de la otrava agresivă și în doze foarte mari din ultimele 2 luni. Înainte am avut scaun normal. Îmi pare extrem de rău că s-a întâmplat asta tocmai acum, în caz că mă omoară. Am devenit un om deplin fericit, deplin echilibrat și m-am resemnat cu izolarea completă și aș fi reușit sigur-sigur ceva foarte bun și ca realizare intelectuală și fizic. Este întrutotul adevărul, am fost mereu izolată, deci nimeni nu mă cunoaște. Au intrat iar cu ideea că nimeni nu vrea să reușesc nimic și toți vor să mor fiindcă au mințit mereu despre mine.
Mă rog din nou lui Dumnezeu și dvs. să nu fiu omorâtă și să nu mai fiu otrăvită, măcar nu așa monstruos, să trăiesc măcar. Ei au spus mere că cei mai mulți oameni sunt complet nevinovați și cred sincer că eu am mințit sau că sunt nebună fiindcă atâta ură fără motiv și tortură monstruoasă și minciună despre mine li se pare incredibil, prin urmare ei cred că eu sunt ceva rău și proastă etc. Normal că și eu am înțeles acest lucru, adică nevinovăția proștilor, de mult timp. Ei sunt manipulați de oameni foarte răi și plătiți direct sau indirect ca să mintă și să mă lovească zi de zi. Ei cred sincer și în mod greșit că eu trebuie să fiu omorâtă. A intrat unul iar cu ideea că ”comiți mereu și mereu aceeași greșeală” - repet, nu am greșit absolut nimic toată viața. Poporul crede că ești nebună, spun ei, și de aceea vrea să mori.
Am fost în oraș și, de data asta, am avut noroc și mi s-a dat cutiuța de medicamente, apoi am scos ultimii mei 300 de lei și am luat niște medicamente destul de necesare și un kg de prune de pe stradă de la doamna Ghica și cu restul banilor voi lua mâncare pentru pisici, dar, din nefericire, peste tot unde am mers, de mai mult timp, boabele sunt otrăvite și au un miros înfiorător, acum doi ani erau încă foarte bune. Azi a ieșit vecina Fana la poartă, mama Mihaelei care lucrează la oncologie. Fana iese rar în calea mea și mereu îmi vorbește ca și cum aș fi proastă sau nebună. Peste mai mult timp, când eram la doamna Ghica, a intrat cineva cu vocea Fanei în mintea mea cu ideea că ”tu (adică eu) ești un om nebun.” A intrat și una cu ideea că le trebuie un medic care să ”lucreze repede”, adică prin otravă și boală, ca să avanseze cancerul/boala mea mai rapid, să mor și să nu sufere nimeni pentru mine. Au spus iar că absolut toți oamenii care înțeleg adevărul despre mine, în afară de ei, sunt omorâți, fiindcă ei nu pot să își permită un scandal politic și toți vor să mor. A intrat și una cu voce ca a Lucicăi Șerban cu ideea că ”tu nu ai greșit absolut nimic toată viața, Cristina, dar trebuie să fii omorâtă.” Nu are dreptate, e complet greșit, nu trebuie să fiu omorâtă și am fost mereu deșteaptă și bună și normală, dar probabil că ea încă mai face adepți întru ticăloșie. Alta, cu ideea că ”toți vor să fie Monica, nu tu, Cristina”. E total aberant, numai nebunii pot crede așa ceva. Nu este necesar să mor eu ca ”să fie” Monica, nu eu - nimeni nu poate fi în locul meu și nici nu trebuie să fiu înlocuită și nu e nevoie ca să mor eu ca să trăiască sau să fie nu știu ce, orice, Monica, fiica Lucicăi Șerban, și eu însămi nu am gândit niciodată așa ceva și nimic altceva rău sau delirant. Puteți cerceta blogurile mele și inconștientul meu în cele mai mici detalii, eu nu am fost niciodată sursa acestor aberații urâte. În stația de tramvai a trecut pe lângă mine o țigancă foarte murdară și nebună și s-a stropșit la mine urât, a țipat prostii, probabil că m-a și atins cu scuipatul ei infect probabil. Așa ceva mi s-a întâmplat des - ei au spus că oamenii ”de jos” au fost aruncați asupra mea de puterea politică, prin manipulare sau bani. Cred că am mai explicat în trecut că mi-au otrăvit des mașinile sau taxiurile în care mă urcam și mirosea oribil adesea, uneori complet toate când eram în oraș. Ceilalți oameni din ele erau otrăviți numai din când în când, în timp ce eu eram zilnic otrăvită, de aceea ei nu puteau crede așa ceva și nici nu erau așa atacați în trup ca mine. Ei zic că toți cei câțiva oameni care m-au cunoscut - dar de fapt nu au vorbit cu mine - au mințit despre mine fără ca eu să bănuiesc, și de aceea vor toți oamenii să mor, fiindcă au crezut în cei care au mințit. Unii spun iar că, decât să fie cu mine, mai bine mor - deși am fost perfecțiunea și, repet, niciodată ceva rău sau nebună. Unii proști au crezut că eram bleagă și ”mămăligă” și nebună fiindcă nu țipam și nu mă manifestam violent sau cu îngâmfare și revoltă ca a prostului niciodată și au luat blândețea și calmul meu drept prostie, dar eu eram un om foarte inteligent și înțelegeam lumea și știam cel mai bine, ca orice om normal, adevărul despre mine și habar nu aveam și nu aveam niciun motiv să cred că eram judecată/cântărită de oameni proști și că trebuia să joc teatru că eram proastă și că mă agit din fleacuri. Absolut toți oamenii cât de cât deștepți - și eu eram dintre cei mai buni și treji - sunt foarte reci și calmi și raționali atunci când sunt la ananghie, ei nu gândesc cu corpul, ci cu capul. Totodată, în cazul meu ar fi fost complet anormal să reacționez urât, fiindcă eram masacrată pe la spate, de mamă și încă câteva rude, și de vecini asasini, încă de când eram copil, dar continuu și monstruos de la 13 ani, deci nu mai aveam cum să fiu șocată/mirată astfel încât să reacționez nervos. Repet, nu ar fi fost probabil niciun scandal politic și chiar nimic altceva rău dacă aș fi fost lăsată în viață și acceptată minimal (neotrăvită, netorturată, și măcar 2-3 relații cu alții, măcar în scris și măcar această pensie minimă garantată). În mod sigur nu ocup și nu am ocupat niciodată un loc nemeritat în societate (decât în sensul că am fost persecutată și ostracizată și calomniată fără nicio greșeală, dar aceasta nu contează, sunt la fel de bună și deșteaptă și sigur-sigur nu am greșit nimic toată viața) și nu trebuie să fiu omorâtă.
Iar au început să delireze sau să creeze deliruri, nu știu dacă nu e cumva o parte din adevăr. De data asta au început în engleză cu lucruri dure. Au spus iar că sunt cea mai inteligentă femeie din lume și mimează un dialog peste mintea mea, ca și cum altul îi răspunde că el crede că sunt inteligentă, dar nu chiar ceea mai inteligentă. Ba da, spune primul. Apoi ideea că ”dar nu se poate înmulți, nu poate făta” - she can't ”breed”, adică ceva așa ca și cum aș fi vită sau robot, sau femeie proastă și nu om sau femeie respectabilă. Și deci de aceea sunt omorâtă și lovită în acest scop, spun ei. Ei au nevoie de o femeie care să nască pentru ei pe alta, o fată care să crească și să fie iar torturată în fiecare zi a vieții, toată viața - adică pe mama, despre care ei visau că va întineri ca să nască altă martiră. Ei cred că nu au nevoie de mine și că e util să mă omoare. Ei spun că în acest scop, adică al măcelăririi și omorârii mele, mi-au fost extrase uterul și ovarele când m-am dat pe mâna medicilor extrem de porci atunci când am sărit pe geam - eu fiind ceea ce proștii numesc ”sărită”, exact din acest motiv, ca și ”umflată” etc. Unii spun că proștii credeau că eu am fost dezmățată și de fapt a fost invers. Oricum, dez-mățată este un cuvânt urât și doar nașul meu a fost dez-mățat, după ce a murit de cancer hepatic și mirosea înfiorător. Ei spun că medicii mi-au furat uterul și ovarele la ”cererea poporului”, care credea răul și minciuni despre mine - deși nu am greșit absolut nimic. Am o cicatrice pe burtă jos și ea există numai de când am sărit pe geam și mi-au amputat piciorul. Am întrebat medicul de ce am acea cicatrice (destul de lungă) și mi-a spus că din cauză că au trebuit să îmi pună un cateter în abdomen ca să evite o hemoragie internă. Unul spune că mi-au scos uterul fiindcă singura mea dorință personală și vis întreaga mea viață, care m-a menținut în viață în ciuda necazurilor și minciunilor și închisorii nedrepte, a fost aceea de a avea măcar un copil, deși îmi doream cât mai mulți posibil. Măcar un copil adoptat. De aceea m-au închis la psihiatrie în 2016 - era durerea mare de tot a acelui prea târziu pentru mine, așteptasem până la 45 de ani și am crezut sincer că oamenii, înțelegând că nu am greșit nimic și că am fost închisă și apoi otrăvită în mod greșit, înțelegând și tot ce încă sunt bun și inteligent, îmi vor da drepturile, inclusiv de a avea și a crește un copil. Am crezut că se vor bucura sincer de ceea ce e drept și bun și de adevărul curat despre mine și reabilitarea mea, așa cum se întâmplă în cărțile bune, mai ales că nu am fost nebună deloc și nu am greșit absolut nimic. Că vor înțelege că sunt un om creativ și înțelept și plin de iubire și fericit chiar și că pot crește un copil bun și responsabil, cum am fost și eu. Pentru a avea un copil eram în stare de orice sacrificiu, dar nu aș fi făcut nimănui răul în acest scop. Așa cum ei spun că toți oamenii îmi vor răul ca să aibă alții copii, nu eu. Nici moartă nu aș fi făcut răul cuiva, cu atât mai mult unui om mai inteligent. Acesta e un lucru antisocial și distrugerea intelectualilor buni, a oricăruia - și eu evident eram ceva foarte bun - înseamnă sigur decădere a întregului popor. Pentru mine nu am dorit nimic altceva, niciodată, nici faimă, nici bani și nici sex sau bărbat și nici măcar nu am avut vreo dorință sexuală vreodată, nu am fost nebună, am fost doar izolată și nu ar fi fost normal să am dorințe. Am avut multe dorințe pentru alții, de pace în întreaga lume și bunăstare, lucruri nobile și frumoase etc. Îmi amintesc că una din monștrii care mă torturează și mint încă de când eram în oraș a spus la un moment dat, legat de acest vis al meu, că eu nici măcar nu știam că nu puteam avea copii, că m-am născut cu un defect pe care nu aveam cum să îl cunosc. Ei spun iar că eu sunt una dintr-o serie foarte lungă de martiri ai neamului românesc, care neam e mințit de celelalte popoare care îi țin ca nebuni înhăitați să omoare mereu pe geniul lor feminin, un fel de dumnezeu etc. Repet, acest așa-zis sacrificiu nu este necesar în România, nu trebuie să se întâmple aici, nici pentru români, nici pentru străini sau pentru menținerea unor simboluri culturale rele și greșite (care oricum se pot menține și fără masacrarea mea, dacă sunt necesare), nici pentru bunul mers la lucrurilor, nici de dragul perpetuării mecanismelor politice și repetării istoriei etc. România poate fi o țară normală și asta nu ar dăuna nimănui și cred că vă dați seama că nu omorârea mea e mijlocul realizării normlității, căci dacă mă omorâți există multe șanse să fie din nou la fel peste un timp, iar dacă nu mă omorâți există șanse (sau cel puțin existau) să nu se mai întâmple așa ceva. Ei spun că toți au interesul să repete totul așa cum a fost, ceea ce pentru toți a fost foarte avantajos și nimeni nu e interesat sau respectuos față de munca și inteligența mea și calitățile mele. Nu știu dacă e adevărat că mi-au scos uterul sau altceva, oricum e greșit, chiar am fost perfecțiunea. După ce am sărit pe geam, mi s-a vindecat trupul ca și cum nu ar fi fost nimic, piciorul cel drept nu a avut nicio urmă la gleznă sau la genunchi etc. Sunt unii care au ideea că și amputarea piciorului meu stâng a fost abuzivă, dată fiind puritatea și nevinovăția mea completă. (Mama mea e un om extrem de crud și monstruos , spun ei, nimeni nu poate crede adevărul. Alții zic că mama e doar servitoarea altora. ) Pe toți îi interesează omorârea ta fiindcă au mințit, spun ei din nou, nimic altceva. Alții continuă să mă scuipe cu ideea că un anumit porc nebun încă și acum crede combinații politice complicate și nu a înțeles că nu am reprezentat niciodată ceva politic.
Unul din monștrii care mă lovesc zilnic și găsesc mereu pretexte pentru acest lucru și pentru otrăvirea mea spune că se teme de furia celor care ar înțelege că tot ce am spus e adevărul (și este în întregime) și deci ar ”distruge totul” și apoi ar încerca cu orice preț să refacă acel tot, căci altfel nu se poate face nimic. Înțelegi de ce mi-e teamă mie?! întreabă el retoric. Ca și cum el de aceea mă lovește și vrea să mor, ca nu cumva să distrugă totul cei care ar înțelege adevărul, și de aceea ei mint etc. Și că el de aceea minte și a mințit și consideră viața mea neimportantă și pe altora de preț. Și acesta e doar unul din pretextele lor, nu ascultați de glasul celor răi, el minte și nu are dreptate! Bineînțeles că nimeni nu trebuie să distrugă nimic, răul trebuie evitat cu orice preț, nimeni nu se răzbună pe nimeni, eu nu am avut niciodată gânduri de răzbunare (doar ei zic că pe mine s-au răzbunat toți nebunii, deși era complet absurd și suferisem de mică fără vreo greșeală sau vreun motiv) și niciodată nu voi avea și am iertat, cum bine ați văzut, de mult timp, pe toți și le-am oferit iubirea și gândul bun - citiți toate poeziile mele și tot restul. Oricum există și alte dovezi.
Ei spun că de fapt pe mine m-au distrus și desfăcut și refăcut în permanență și că eu sunt de fapt singura, dar ei m-au hăituit în permanență și i-au ațâțat pe oameni mereu cu idei politice și alte forme de ură la adresa mea, de exemplu că ”nemții bagă tare” acum etc. Oamenii nu pot înțelege, adică de fapt nu pot crede adevărul, spun ei, fiindcă sunt proști sau nebuni. Au tendința să creadă răul mai degrabă, nu binele, tot din același motiv, iar eu am fost mereu ceva nu bun, ci extrem de bun. Oamenii nu pot înțelege nici măcar că am fost mereu izolată (evident și acum) și fără drepturi de la 21 de ani, deci nu aveam cum să dovedesc nimic și nici măcar ceea ce eram și ce puteam face și cum gândeam. Și totuși, în mod absurd, ei cred răul despre mine sau că eram nebună sau că trebuie să mă omoare. Nu au nicio dovadă și e de la sine înțeles că un om izolat are viața mistificată și fără expresie, fără personalitate, în sensul mai vechi de ansamblu, sistem relații și atitudini, ”acțiuni” sociale. Pentru oameni, în mod absurd, eu sunt un fel de robot/animal prost, fără suflet și gândire personală, și totodată în mod absurd ceva legat de politică (și eu nici măcar nu am urmărit știrile, fiind om foarte inteligent, dar singură, fără vreun interes de integrare în circul politic) - ei parcă mă văd ca o împletire de influență psiho-socială asupra proștilor - ceea ce sunt de fapt toți intelectualii lucizi, dar ei nu vor să fiu eu, ceea ce eu sunt în mod natural, prin merit, nu că m-a pus cineva - și astfel proștii cred că sunt un bun public, nu un individ inalienabil sieși, deși evident izolată etc. Eu am fost un om prin excelență uman, om, exact opusul robotului și animalului, adică sufletul în sensul de simțire și sentiment, adică îmbinare între gândire și simțire, ceea ce nu poate nici robotul, nici animalul.
14.11.25
Cred că am mai notat că ei au spus - ca și azi - că unicul motiv pentru care am fost otrăvită și masacrată și respinsă întreaga viață, unicul motiv pentru care toți vor să mor și au mințit despre mine și m-au izolat complet de zeci de ani este că eu am fost un om inteligent și lucid și cu multe calități. Tot de aceea m-au masacrat și părinții, spun ei, și m-a respins întreaga familie. Tata chiar așa și spunea, ceea ce mi s-a părut incredibil atunci. Ei spun că toți proștii vor să mor și m-au tratat monstruos fiindcă eu sunt ”capul” lor și ei vor să aibă alt cap, nu mă ”vor” pe mine. Datorită faptului că sunt capul lor, spun ei, am o mare influență asupra lor, de exemplu asupra vecinilor, care repetă mereu lucruri gândite de mine în cuvintele sau în faptele lor - azi de exemplu, Igor, băiatul vecinei a venit să grebleze cu zgomot la fereastra mea, și eu m-am gândit nu de mult - ieri sau alaltăieri, mai mult ca oricând, la zgomotul și mișcarea greblelor toamna, diferit în funcție de tipul de sol sau alee și tipul de greblă și m-am întâlnit cu o măturătoare stradală pe care mama o cunoaște (cred că ea era și mă știa și pe mine) și care nu m-a salutat și nici eu pe ea. Mama, la rândul ei, a repetat des gânduri ale mele și a făcut lucruri exact cum le-am gândit eu. Totuși, aceste interinfluențe sutn normale și nu se știe exact cine e capul, poate altcineva din afara cercului meu de influență, și poate că nu am influență clară. În orice caz, poate că au fost mințiți că eram nebună sau că aveam defecte sau greșeli și de fapt am fost perfectă, citiți cu atenție tot blogul meu. Totul e adevărat, am fost măcelărită monstruos încontinuu, cu foarte multe torturi și otrăvuri, deși nu am greșit nimic. Nu am fost niciodată nebună în niciun fel și nu am greșit nimic, absout cert, nu am uitat nimic și nu mi s-a șters memoria faptelor din viața mea, în afară de lucruri lipsite de importanță. Nu am avut influență rea, sunt în realitate un om frumos ca suflet și fericit și am nevoie doar de minimul necesar. Nu am bani fiindcă m-am născut săracă, dar acesta nu e un defect, ulterior mi-au luat dreptul legal la muncă, deci nu aveam cum să am salariu și ulterior pensie normală, căci în mod sigur mi-a plăcut munca și aș fi muncit până la bătrânețe. Poate că oamenii simpli au fost mințiți că eram nebună și de aceea m-au hăituit și lovit zilnic. Repet, nu am delirat niciodată și nu am avut nicio altă tulburare psihică, în afară de faptul că am fost violată sexual de la distanță și în ultimii 20 de ani torturată cerebral destul de rău aproape zilnic, acum e ceva mai bine deun timp, dar m-au otrăvit înfiorător, deși am fost de fapt perfectă și nu am avut de fapt nicio șansă întreaga viață.
15.11.25
Încă o mostră de răutate și prostie a lor. Intră azi unul în limba engleză că eu sunt luzăr (loser) și de aceea trebuie să fiu omorâtă, fiindcă loserul întotdeauna e omorât. E nebun. Nu a fost niciodată niciun fel de joc sau război legat de viața mea sau vreo competiție în care să fiu eu implicată și să pierd, adică să fiu loser. Absolut sigur niciodată nu am fost loser și eu nu am ”reprezentat” nimic de genul acesta. Încă pot reuși destul de multe lucruri. Deci nu sunt loser - și absolut cert a fost vorba de crimă oribilă și clară, cel puțin din 84 și se putea dovedi totul - iar unii spun că din prima copilărie. Am fost chiar un om de valoare, dar nu am avut niciodată vreo șansă să dovedesc ceva despre mine. Nu am greșit nimic. În plus, de unde știe el că loserul e întotdeauna omorât sau că așa trebuie să se procedeze, fiindcă el așa a spus? Nu are nicio dovadă de așa ceva. În plus, își bate joc de mine și mă abordează în gând și deci lovește să îmi facă rău și să mă omoare și mereu s-a întâmplat așa, eu fiind mereu la fel cum sunt acum, ceva bun și fără greșeală. Nu am avut niciun delir că aș fi loser sau că trebuie să fiu omorâtă sau că m-am luptat cu cineva sau cu ceva. Puteam să fi reușit ceva foarte bun în scris și multe altele și atunci nu ar fi mai putut spune că sunt loser. Este ideea lor și percepția lor delirantă, nu e realitatea. Și ce îl doare pe el să îmi explice și să îmi spună că trebuie să fiu omorâtă? De ce îl f-te grija? Pe mine nu mă f_te grija că el are astfel de idei și că mă scuipă. Mă doare în fund și nu are decât să spună și să creadă ce vrea, eu nu îl pot lovi, dar pot să nu îmi pese. Nu îmi pasă. El a zis apoi că a fost angajat să mă omoare. Mulți au zis că alimentele din zona mea sunt toate otrăvite și că lor le convine să mă otrăvească cu lucruri pe care le mănâncă și alții și care pentru alții nu sunt otrăvite, dar au cam aceeași textură și gust etc. ca să fiu și eu prinsă în aceeași plasă. Cât despre acești porci, desigur, ei pot inventa milionae de deliruri, chiar dacă de mulți ani mă toacă. Sunt lovită rău în inimă. Din păcate, spun alții, oamenii proști și răi au foarte mulți bani și arme și relații și pot să te omoare, spun ei, fiindcă sunt proști.
Azi am fost la Gheață e dimineață și mi-am dat seama că era frig și că îmi trebuia fularul și aveam numai o eșarfă subțire. Am vrut să o rog pe mama la telefon (că eram la poartă) să intre la mine în cameră și să îmi aducă fularul verde nou pe care îl cumpărasem nu de mult de la târgul Moșilor la Bucur Obor. În ambele mele dulapuri este perfectă curățenie și ordine - am făcut zilele trecute, dar nu mi-am datseama că fularul nu mai era unde îl pusesem - și nu mai era, acum îmi amintesc precis - pe sertarul din stânga sus la șifonierul gri din camera mea, în fața rufelor din spate. Am mutat cuverturile în dreapta sus și am pus niște pantaloni groși, nepurtați fiindu-mi mici, dar voi slăbi sigur, plus unii groși buni, în stânga sus și fularul nu era. Al naibii fool-ar! Mama nu l-a văzut nici ea. Îmi pare rău că mi l-au luat, foarte rău, era un fular verde frumos uni și era singurul meu fular bun și primul meu fular întreaga mea viață. Era așa zis din cashmere, era lung și avea ciucuri la ambele capete. Din 84 nu am avut, adică de la 13 ani nu am avut niciodată. Când eram copil îmi tricota mamaia și apoi purtam de la mama, care nici ea nu avea, decât niște eșarfe relativ subțiri, câteva tricotate de casă urâte și diverse năframe și baticuri care cu greu pot fi numite fulare. Ele mai există ca dovadă în dulapul mamei și altceva nu am avut niciodată. Acesta am reușit abia acum să am bani să îl iau, a costat vreo 40 de lei, deci mult pentru mine, dar era singurul material gen cashmere prietenos cu pielea, restul cașmirului erau jenante, plus efortul plimbării și cumpărării lui. Mai am de fapt doar unul, bej, dar cam scurt de la Carrefour, luat acum câțiva ani, acela a fost de fapt primul meu fular și mai am două-trei grose și țepoase, care nu prea merg acum. Nu au dreptate, sunt nebuni, au intrat peste mintea mea cu ideea că există o lege pe care eu nu o cunosc, că sunt rechiziționate pentru alți oameni fularele oamenilor fără venit din muncă, care nu au voie să se îmbrace normal. Totuși, am așteptat o viață să am și eu fular - nu râdeți - și îl meritam totuși, am fost perfecțiunea sigur de tot și nu am avut dreptul la muncă în mod abuziv, eram în stare, dar nu m-au lăsat și se poate și acum dovedi că nu eram nebună. Repet, așa ceva e greșit și anormal - fularul a dispărut cu adevărat, tot restul e în ordine fir cu fir și eu nu am fost niciodată om dezordonat. Și absolut cert nu am greșit nimic toată viața, poate că au mințit și de aceea mi s-a luat. Totodată lipsește o pereche de șosete și doi ciorapi desperecheați la care țineam, findcă erau din cei magici, contra edemului de careeu mai sufăr, aceștia poate au dispărut mai demult, căci la ciorapi nu am mai făcut de mult ordine. Nu aveam cum să îi arunc. Hai să zicem, poate am uitat, dar acest fular sigur nu l-am purtat încă și nu l-am pus în altă parte, țineam mult la el și intenționam să îl port iarna asta și nu aveam cum să îl îndoi să îl pun în vreo pungă cu căciuli tricotate, fiindcă țineam la el, era nou și frumos și singurul meu fular bun și s-ar fi șifonat.Am căutat totuși în absolut toate locurile, în cazul în care aș fi fost somnambulă fără să fiu lucidă, ceea ce nu cred, dar nu este nicăieri.
16.11.25
Românii sunt un popor bun, exact ca mine, spune unul peste mintea mea, numai că se încăpățânează să creadă că eu aș fi ceva rău, într-atât încât să fiu omorâtă, și de fapt eu nu am fost ceva rău, nici câtuși de puțin, întreaga viață.
18.11.25
A intrat iar o femeie, tot ea, așa cum a mai făcut adesea, mai ales în ultima vreme, cu ideea că oamenii au început să înțeleagă adevărul (despre mine și viața mea) și că mă vor omorî cu toții când vor înțelege. E greșit, ei nu vor înțelege adevărul în acest sens, fiindcă dacă ar înțelege adevărul, ceea ce ei nu au cum, m-ar accepta cu certitudine, sau cel puțin nu m-ar mai masacra și otrăvi așa oribil. În realitate ea vrea iar să creeze delir al proștilor, ca să mă lovească și să mă omoare, așa cum au făcut de fapt întreaga mea viață. Și în același timp, eu am fost abuzată și complet izolată zeci de ani, deși am fost om normal și nimeni nu avea cum să afle ceva cert despre mine. După cum vorbește, ea este și proastă, deci nici ea nu va înțelege niciodată. Totuși, eu abia acum mă dezvolt (sau încă și acum) și aș fi putut dovedi încă multe lucruri bune și frumoase și inteligente, mai devreme nu am fost nebună, dar am fost izolată și nu aveam cum să înțeleg totul singură, era imposibil. Era imposibil chiar și pentru un geniu să realizeze ceva mai devreme, am fost încontinuu, zilnic, lovită și/sau otrăvită, citiți cu atenție tot blogul meu. Nu e nevoie să fiu omorâtă, ei mint în acest sens, nu eu. Unul zicea iar ieri că mă vor omorî de Crăciun, deci probabil vrea să adune iar sprijin și armată în acest sens, dar e greșit. Altul a spus din nou că ”Europa”, adică puterile politice europene, nu poate înțelege adevărul despre mine. ??? Altul zice că nu am decât un defect - că sunt șchioapă - dar, cu o proteză bună, aș fi putut face aproape orice, oricum tot ce e necesar. A intrat iar una că ea preferă să moară decât să recunoască adevărul etc. E nebună, nu am ce face. Din nou cea cu ideea că oamenii vor înțelege totul și mă vor omorî (că vrea ea de fapt, nimic altceva)- a spus că ”Cristina, tu nu ești inteligentă, ești nebună.” Ea este nebună, nu eu. Da, eu am fost un om inteligent și se putea dovedi totul clar și oricum se vede acest lucru din tot ce am scris. Ba chiar sunt acel tip de intelect și acel nivel de intelect, care nu are cum să degenereze în nebunie. Se poate dovedi că nu am delirat niciodată și că am fost mereu un om perfect normal - și totodată cu mare frumusețe de suflet și bunătate, sigur-sigur fără greșeli sau ceva rău întreaga viață. Acest blog este un bildung-memoir, eu am devenit altceva pe măsură ce au trecut anii și am înțeles tot mai mult, pe măsură ce am învățat să accept viața așa cum este, chiar dacă nu pot să schimb anumite lucruri rele, dar pot să fac ceva mai mult zilnic, ceva mai bine mereu, să mă resemnez cu izolarea și alte lipsuri, cu lipsa nedreaptă a drepturilor, fiindcă deocamdată nu vrea nimeni să fie cu mine și deocamdată nimeni nu crede că aș putea fi utilă și de fapt nimeni nu mă vede așa cum sunt, cum spun unii mereu. Am învățat să nu mai îmi pese deloc de prostia lor și de toate vorbele lor mizerabile și ideile lor delirante și agresive, cu care se bagă peste capul meu. Azi a intrat iar unul cu ideea ”inculpatul” - lucru probabil început ca idee încă din școala generală, când am jucat în piesa pentru copii ”Procesul apei” (rolul procurorului, adică doar 2 replici). Această femeie care mi-a aruncat ideea că sunt nebună și că nu sunt inteligentă probabil crede că mă lovește fiindcă îmi pasă de insultele ei și delirul ei și ura ei tare bizară în tonul vocii ei, deși am fost izolată mereu și mereu binele. Sau poate vrea să îi păcălească pe alții că îmi pasă și deci sunt inferioară ei. Nu mă interesează deloc și nu îmi pasă, orice ar zice. Iar a intrat una din ei cu o idee des repetată, anume că tot ce am scris eu e adevărat și ei toți vor să mor fiindcă totul a fost adevărat, fiindcă sunt complet nevinovată și m-au masacrat înfiorător de mică, încontinuu. Totuși, e greșit, încă sunt în stare de lucruri bune și sunt ceva inteligent și curat și bun, un om chiar fericit.
Unii spun din nou că atât tatăl meu, cât și mama, au avut același delir megalomaniac legat de mine, anume că ei sunt ceva important și că eu trebuie să fiu omorâtă și folosită etc., dar nu cumva să le facă cineva lor răul, că ei sunt persoane importante și, dacă ei suferă, se întâmplă ceva rău cu oamenii și, de fapt, acest lucru important eram eu, nu ei. În aparență același delir l-au avut și alți oameni de-a lungul vieții mele, sau i-au crezut pe părinții mei, tot ce am povestit e adevărul. Probabil și din cauza cărții ”Povestea fără de sfârșit”, sau, oricum, acea carte spune multe lucruri adevărate. Dacă eram un om important eram datorită intelectului și sufletului bun, dar, chiar dacă era așa, nu trebuiau să mă masacreze și să mă omoare, eu nu sunt o problemă și se puteau baza pe mine - sunt ceva bun și trăiesc și chiar sunt dovedibil inteligentă și fericită și am înțeles destul de multe lucruri și am scris lucruri bune și inteligente destule, am gîndit bine și frumos și pot evolua mult în acest sens, în ciuda izolării și torturilor și otrăvii, darmite dacă m-ar fi lăsat un pic în pace. Au mințit că eram nebună, dar eu am fost opusul nebuniei, un om bun și înțelept și chiar capabil intelectual.
În sfârșit, e sigur ultima oară când vorbesc, adică scriu omenește despre aceste brute care mă masacrează de atâtea decenii. Scriu, pentru că una din ele iar a intrat asupra mea cu o aberație și totdată insultă adineaori, cu scopul de a mă face să scriu și în felul acesta să fiu mai vulnerabilă (mâncatul, fumatul, vorbitul cu voce tare, scrisul - dacă ești urmărit, cititul dar mai puțin și urmărirea mass-mediei, mai ales a radioului, sunt tot atâtea prilejuri pentru ei să se „bage” și astfel să lovească mai ușor - în lipsa acestor activități orale, specifice mai degrabă celor mai proști, care de fapt nu prea concep ce urmează să spună și să se întâmple, decât pentru câteva replici sau nici atâta, ei nu pot lovi. Mai ales dacă omul nu mănâncă, adică postește, ei nu au cum lovi. Azi am mâncat și m-au otrăvit iar, foarte puternic, și am și greață și arsură gastrică, ceea ce mi s-a întâmplat rar. Dureri osoase mari, dureri infernale inghinal stânga și arsură în tot corpul. Dureri ale coastelor în spate. Etc. Din cauza otrăvii excesive, care de fapt nu trebuia să fie, sau trebuia măcar să fie în limite rezonabile. Repet, mama mi-a spus despre otravă din copilărie, inclusiv că mă va omorî, dar nu era necesar și nu este și nu s-a întâmplat așa fiindcă mi-a spus, eu nici nu am crezut și nu m-am mai gândit apoi la asta, nu asta e problema, adică faptul că ea a verbalizat. Sau că tata a spus că el a distrus toate geniile din România și nu înțelege de ce eu nu îngenunchez. Și Irina, verișoara mea primară, cum am povestit. Iată care a fost grosiera lor insultă de adineaori - ”Cristina, tu nu ești ca ei, ca ceilalți stăpâni, tu asta ești, un stăpân, dar ești un stăpân nebun.” Nu este adevărat. Am scris absolut tot adevărul despre mine și totul despre viața mea și tot ceea ce am înțeles, pe scurt, punctele esențiale. Deci le-am dat toate cheile înțelegerii, cu bogăție mare de detalii. Nu am avut nici cea mai mică nebunie, întreaga viață, ba chiar am fost un om foarte inteligent și se poate dovedi. Tot ce am povestit a fost adevărat, am fost ceva foarte frumos și normală în cele mai mici detalii. Poate că ea nu a citit totul cu atenție. Am avut sufletul mereu plin de iertare și iubire și căldură și sentimente și emoții extrem de bune și pozitive și normale. Este adevărat că în tinerețe părinții și alții m-au masacrat monstruos, dar nu fiindcă am fost nebună sau proastă, ci fiindcă eram tânără și nu aș fi avut cum să înțeleg sistemul universal și lumea și viața mea așa repede, în câțiva ani, chiar dacă nu aș fi fost izolată, și de fapt părinții și restul familiei m-au și izolat de mică. La fel și unii medici și psihiatri și psihologi m-au lovit din acelați motiv, că eram tânără, că altfel aș fi fost ”stăpână”, cum zic ei, deplină și nu m-ar fi putut lovi așa mult și rău. În ciuda faptului că am fost mereu izolată, niciodată nu am fost nebună și nici acum și sunt încă în stare de adaptare în societate și devenire ca persoană. Eu nu am fost niciodată nebună, de fapt în mod evident am fost doar izolată complet cu forța, în permanență. Asta nu înseamnă nebunie. Cât privește traumele și tortura prin care am trecut, de mult timp m-am vindecat de orice depresie și totul e clar, tot ce am scris. Am muncit, am învățat și am înțeles totul singură, în condiții grele, și nu a fost ușor. Am fost mereu un om extrem de bun. Toți m-au izolat, mereu s-a întâmplat așa cum s-a întâmplat de exemplu azi, când mi-a intrat bontul în proteză adânc și s-a bătut osul foarte dureros, putea să se facă rană și să nu mai pot merge nici la WC, fiindcă nu mai pot să mă țin în cârje, ceea ce nu mi s-a întâmplat de mult timp, fiindcă proteza nu e prea bună; nu e din cauză că aș fi ținut post și că aș fi slăbit, am mâncat chiar cam mult, dar au intrat unii în corpul meu și m-au lovit mai mult în bont și am avut iar un fel de atonie nervoasă și poate și vasculară, un fel de slăbire a mușchilor și subțiere și astfel, deși aveam ciorapi groși - poate un pic prea mulți - a intrat bontul adânc și mă durea și era riscant și astfel am chemat un taxi, a venit după 6 minute, așa era scris pe aplicația Star și m-a luat la rost că îi murdăresc mașina și alte lucruri - degeaba eu i-am vorbit normal și civilizat, ca stăpânii, cum spuneți voi că sunt, degeaba eu aveam dreptate și el nu - tot așa am fost mereu cu toți, ceva normal și rațional, și apoi el s-a luat de mine și cu chiu cu vai mi-a pus bagajul în portbagaj, că ploua, și făcea strâmbe că merg doar câteva străzi mai încolo etc. Așa au făcut absolut toți, întreaga mea viață, zi de zi, m-au batjocorit și m-au respins și deci toți m-au izolat - dar comportamentul meu a fost mereu normal. Am fost deci o stăpână sau o intelectuală normală absolut întotdeauna. Ei spun că toți acești oameni, începînd cu medicul acela profesor care m-a sedus la 17 ani, au fost plătiți sau corupți să mă lovească și să mintă despre mine, eu fiind izolată, sau nu m-au respectat fiindcă am fost săracă din naștere și ulterior nu am avut dreptul la muncă în mod real. Acum am 55 de ani și, în plus, acum nu mai pot, datorită multor otrăvuri, dar nu sunt nebună nici acum. Nu am greșit nimic și nici faptul că am scris tot adevărul nu e greșeală. Repet, am fost ceva perfect, dar există poate și alții ca mine, adică perfecți, asta e tot. Oricum, dacă nu mă mai plâng deloc, voi putea probabil să îmi revin și trupește parțial. Ei spun că ei vor să fie liberi, adică să moară pentru alte ”cauze” inteligente și nobile, nu pentru mine. Dar, spunând ei că eu sunt stăpână, ei afirmă indirect că ei sunt supuși și deci ceva mai slabi mintal și psihic în general, deci de unde știu ei că eu trebuie să fiu omorâtă și distrusă și dată jos etc.? Nu au cum să judece corect și în plus eu am fost și nevinovăția absolută și nu m-au lăsat deloc în pace din copilărie. Cu cine mă compară ea în mod concret când spune că eu nu sunt normală ca ceilalți? Pe cine cunoaște ea că e normal - și eu nu? Darmite că eu sunt nebună și toți ceilalți nu! Plouă de mai multe ore, rece, ca în noiembrie și ca în multe alte dăți când m-au mai torturat așa. Totuși, din câte știu, tot ar fi plouat chiar dacă m-ar fi lăsat în pace. Poate mă înșel... Ticăloasa a intrat din nou, cu ideea că trebuia să fiu moartă demult, după toate previziunile. Etc.
Gândiți-vă puțin la cuvântul libertate și la noțiunea de libertate - la faptul că în latină era un cuvânt înrudit cu balanța și deci indirect și cu dreptatea, dar și cu cuvântul carte, tot în latină. Pe școala din Sebeș e scrisă o inscripție germană ”Bildung ist Freiheit.” Adică cultura, învățătura, cunoașterea chiar, e libertate, ceea ce e mai aproape de adevăr decât inscripția de tristă amintire și cinică la Auschwitz, care spunea că munca te va elibera. De aceea cred că nu trebuiau să readucă la contemporaneitate acea inscripție, frumoasă, dar care nu place celor cu fobie față de germani, pe mine nu mă deranjează. Să ne amintim și că cuvântul ”fraier” seamănă cu libertatea în limba germană, deci toți fraierii sunt liberi. Friar în engleză e călugăr. Etc. Să ne amintim și ce spunea Isus: Adevărul te va elibera.
Acest text a fost iar curat de tot și unii mi-au băgat din nou foarte multe greșeli typo, ca să mă chinuiască cu corectura și iar au intrat în acest mod fraudulos și mă arde setea înfiorător de tare în mod brusc, cum fac ei așa - eu nu mai scriu pentru dvs., că oricum nu apreciați, și oricum nu mă deranjează că mă omoară, dar e greșit, și aș fi vrut să trăiesc și meritam și nu aș fi trăit degeaba. Am spus totul, acum ies definitiv, sper, nu am ce adăuga și ei lovesc prea puternic dacă eu scriu. Asta e, fac ce pot, cât pot, și mă rog de bine lui Dumnezeu, că poate există.
Trebuie să tac și vă reamintesc ce spunea și Blaga: ”singura limbă, limba ta deplină, e-aceea în care știi să taci”.
20.11.25
Încă o dată doar ceva ce am mai explicat. Azi am mers iar la troiță și au ieșit iar unii în calea mea ca să scuipe pe asfalt (unul din ei de două ori) și alții ca să danseze urât și ostentativ, ca și cum vor să mă batjocorească. Aceste lucruri sunt lipsite de importanță, fleacuri care în niciun fel nu mă deranjează, nu sunt copil sau proastă să mă afecteze așa ceva. E ceva urât, dar nu e deloc vina mea că se întâmplă așa. Unul a intrat iar peste mintea mea cu ideea că oamenii se poartă așa fiindcă mereu li s-au spus minciuni despre mine și continuă să li se spună minciuni (despre mine) chiar și acum. Repet, eu chiar am fost perfecțiunea, nu am greșit absolut nimic și totul a fost cum am spus. Este vorba de o crimă monstruoasă, nu doar de caterincă, și încă e posibil să fiu acceptată. M-aș fi dezvoltat foarte mult ca persoană și ca intelectual - absolut sigur nu am avut șanse niciodată. Poate acum e prea târziu, dar nu are mare importanță, asta e. Oricum și acum aș progresa, și oricum progresez chiar și așa. Eu nu pun accent pe viața mea și pe drepturile mele sau nedreptatea asupra mea, dar chiar am fost un om de valoare și bun și deștept, perfect normal și nu am greșit absolut nimic. Am și am avut gândire pozitivă și bună și nu sunt centrată pe trecut și nu manipulez mintal nenorocirea mea sau altceva rău din lume. Oamenii nenorociți, care au perfectă dreptate, nu trebuie omorâți, mai ales cei inteligenți și buni, care au întotdeauna putere de detașare de necazuri și de ceea ce e rău. Am avut mereu dreptate. Am observat că alți oameni suferă dacă eu sunt lovită, nu când mi-e bine, așa cum e logic de fapt. Nu doar cutremure în lumea largă, dar și alte rele. De aceea am pus mâna și am scris totul, și asta e evident din tot ce am scris de-a lungul vieții, și e clar că mereu am fost exact așa cum sunt acum și altruistă, niciodată lacomă, nu am scris doar de dragul vieții mele, care a fost totuși de valoare. Este cât se poate de limpede motivul pentru care am scris totul și în acest tot am cuprins multe lucruri bune și frumoase și inteligente, nu doar adevărul despre mine și ceea ce mi s-a întâmplat în peste 50 deani. Toți oamenii de acest gen de aceea scriu sau spun adevărul, nu ca să se plângă. Nu e vorba megalomanie sau narcisism din partea mea. Repet, treziți-vă puțin, tot ce am scris e adevărul, în cele mai mici detalii și nu am greșit spunând adevărul. Și nu trebuie să fiu omorâtă și nici distrusă. În ciuda a ceea ce spun unii greșit despre mine, eu nu m-am plâns prea mult sau mult și nu am înclinație spre autocompătimire sau lamentații, adică lucruri care oricum sunt inutile. Am fost educată de mică să nu mă plâng dacă mă doare ceva. Dar nu am exagerat nici în acest sens, adică nu am ascuns prea tare nenorocul meu și abuzurile și nedreptatea. Uneori însă, omul e bine să spună adevărul - eu am spus tot și nu e nimic exagerat sau minciună. Unii mă acuză invers, că nu am spus ”de la început”. Care început? E mai mult o replică injustă și ipocrită - prin care rău e aruncat mereu asupra victimelor, pentru pretextul că nu s-au plâns la timp. Am fost mereu deschisă și am spus practic mereu, dar nu au existat decât câțiva oameni în drumul vieții mele și deci nu aveam când și cui să spun - dar psihiatrii, poate știți, nu au vorbit cu mine, nu m-au întrebat nimic. Care parte a adevărului despre mine o puteam eu spune astfel încât să fiu crezută și să nu dăunez nimănui, decât eventual celor ticăloși sau răului reprezentat de ei. Numai distrugerea a ceva rău poate fi considerată un lucru bun, dar numai Dumnezeu poate judeca perfect ce este și ce nu este rău. În lume există și vipere și scorpioni, nu doar brazi și căprioare. Nu am greșit spunând tot adevărul, era singurul mod în care puteam să vă fac să înțelegeți totul și totodată să vă dăruiesc ceva frumos și gânduri bune, cum am fost eu mereu. Nu m-am plâns prea mult, deși am fost masacrată zi de zi zeci de ani și izolată, poate că v-au mințit și în acest sens. Gândiți logic câtă suferință a fost în viața mea zilnic, eu nefiind niciodată nebună. Dar uneori adevărul trebuie spus, pentru a evita ceva și mai rău. Și cui puteam să spun eu adevărul în trecut astfel încât persoana să mă creadă și să nu mă închidă la balamuc? Nu aveam cui și oamenii din viața mea au fost și ipocriți, unii dintre ei monștri ascunși în blană de oaie, iar oile adevărate au fost manipulate să creadă răul și minciuna despre mine. Și, în plus, cui puteam eu spune încât să iasă ceva bun? Nu au existat astfel de oameni. Nu am ascuns nimic.
22.11.25
Au intrat iar să mă atace în limba engleză cu ideea că ei toți vor muri, idee veche de mulți ani. Ei au spus des și în română la fel și au ideea că dacă mă lovesc ei și mă omoară cu otravă, ei nu vor mai muri. E greșit și a fost tot timpul greșit și ei nu au dreptul să lovească un om evident normal, nevinovat și bun ca să fie ei în viață - adică deasupra acelui om, e crimă în zadar și ceva foarte greșit. Evident am fost un om foarte bun de mică și foarte inteligentă, nu nebună - absolut cert aș fi reușit să fiu respectată și pentru intelectul meu și ceea ce aș fi creat sau studiat, și nu m-ar fi închis la balamuc dacă ei nu m-ar fi masacrat toți - tot ce am spus e adevărul, eu fiind izolată și lovită mereu pe la spate și mârșav și foarte capabilă intelectual, niciodată nebună - citiți tot și veți înțelege cu certitudine. Ei ar fi avut dreptul să lovească numai dacă erau în legitimă apărare, dar eu absolut cert nu am lovit pe nimeni nici măcar o dată întreaga viață, iar mama era la fel de când eram copil, și evident mă ura și credea și atunci că trebuie să mor. Unul a intrat iar ieri cu ideea că eu trebuie să fiu omorâtă fiindcă nu m-a vrut mama. Vecinii Mădălina și cu prietenul ei Alexandru stau pe lângă casă și fac treabă. Se auzea cum vorbeau cu voce tare. Între timp eu făceam curat - vă explic din nou ceva clar și dovedibil, ceva mai încolo. Mama a ieșit în curte și a vorbit puțin cu ei, jucând iar teatru că e om bun și normal. Unul a intrat cu ideea că Alexandru nu va înțelege niciodată, fiindcă el crede orbește în mama și e complet idiot și îndoctrinat. Nici Mădălina nu a înțeles încă, apun ei, ei au fost ținuți departe de mine și păcăliți complet în cele câteva momente când se apropiau. Nu știu, poate că totuși ei știu ceva, dar nu pot crede tot ce am povestit eu, fiindcă e prea monstruos. Ei spun din nou că, fără ca eu, copil bun, nici măcar să bănuiesc, familia mea a mințit despre mine și m-a f_t și m-a izolat clar și a plănuit de mult să mă închidă la balamuc și, pentru a justifica tot ceea ce făceau rău, au creat povești hidoase și clar mincinoase despre mine, pentru ca, în acest fel, să creeze un anumit joc de scenă al puterilor politice, adică ceva rău, inutil, nedrept - mai ales că eu am fost ceva extrem de bun și nevinovată și foarte inteligentă. Și fără niciun interes în politică, niciodată, cu certitudine, ca toți oamenii singuri și totuși normali. Ei au profitat de acest geniu al meu, spun ei, ca să se ridice ei în societate în mod nedrept, ei care erau incapabili și astfel s-a întins corupția și mafia în țară. Acest lucru, așa o nedreptate crasă, este ceva dăunător în lume și e ceva antisocial și poate duce la regres atât cultural cât și material. Recunosc, eram tânără și nu am avut niciodată nici cea mai mică idee sau intuiție că familia mea (sau colegii, vecinii etc.) mințeau despre mine. Ei zic că toți sunt vinovați, cu excepția Monicăi Șerban. Că ai mei au inventat că eu am greșit față de ei, și eu nu am greșit nimic. Alții ziceau ieri că Monica a finanțat cu campanie de denigrare a mea - dar eu nu cred. Nu știu absolut nimic despre Monica, nimic rău și de fapt nimic bun. Azi am făcut curat și am descoperit extrem de mult praf. Făcusem cu vreo două săptămâni în urmă, nu demult. Apoi mai făcusem o dată doar cu aspiratorul. Nu de mult covorul meu nu era îmbâcsit și se aspira deci mai bine. Ei spun că aici mi se pune iar foarte mult praf, așa cum făceau și când stăteam în oraș, cu scopul distrugerii mele prin otravă și omorârii mele. Și acolo mi-au murdărit și înbâcsit și covoarele, iar eu nu am intrat aproape deloc încălțată și făceam curat bine și des. Și rândul trecut, aici, am făcut curat perfect - acum nu am reușit să scot tot praful, deși am muncit mult timp, fiindcă a fost extrem de mult peste tot, nu doar în covoare și preșuri. Ei zic că vor neapărat să îmi distrugă și plămânii, să fac cancer, să mor etc. Mi se pune și mult păr de pisică, spun ei, de pildă mult păr și în culcușul curățat de mine acum două rânduri, unde nici măcar nu a mai stat motanul. e adevărat că am 2 pisici noaptea, dar era așa mult praf în timp scurt, care clar nu putea fi adus de ele așa repede. Fereastra mea nu e la stradă. Foarte mult păr și în preșuri, iar rândul trecut era în mod ciudat doar unul din preșuri plin de tot de păr, iar celălalt nu avea aproape deloc, iar pisicile nu s-au tăvălit pe niciunul în mod sigur. Unii au delirul sau ideea că ei toți au devenit microbi, păianjeni și gândaci și multe alte lighioane, și că ei toți preferă să fie așa ceva și să nu mai fie oameni, atât timp cât sunt eu în putere, ca să mă omoare, doar fiindcă au fost mințiți să sunt ceva rău sau altceva decât sunt. Știu că în aparență e ridicol să spun, dar am fost perfecțiunea și nu am fost proastă sau rea niciodată. Am fost ceva bun din multe puncte de vedere, nu doar nevinovăția. Foarte târziu în viață am spus ceva despre cum sunt eu - și pe acest blog la fel, dar este adevărul, am spus cu vaga speranță că veți înțelege, eu nu am fost un om lăudăros și nu țin la viață cu tot dinadinsul - în orice caz nu aș fi lovit un om bun și nevinovat și mai inteligent ca să trăiesc eu sau fiindcă așa mi se năzare că aș trăi eu. Afară e foarte cald deși e sfârșit de noiembrie și e zgomot și de la sala de sport.
Oricum, repet, eu am avut doar câteva rude și nu am avut decât câteva relații - contacte îndepărtate de fapt - cu alți oameni întreaga viață. Am prețuit și respectat oamenii mult și clipele rare când am fost cu ei și am fost mereu fericită să îi văd măcar, să îi aud puțin. Nu știu de ce m-au lovit ei și cum naiba au putut să lovească mereu, deși am fost evident mereu izolată și nevinovată. Unii au spus că mi s-a pus praf mereu fiindcă oamenii au fost mințiți că am fost curvă. ?? Se pare că minciuna care a prins la ei cel mai mult este că aș fi nebună și, cum am mai povestit, am observat că această minciună prinde cel mai ușor la proști (au tendința să se ralieze cu mincinoșii, cu hulitorii, adică se identifică cu agresorul, chiar dacă e vorba de alte persoane numite arbitrar nebune, nu doar de mine), chiar dacă victima e izolată, toți înghit gălușca cum se zice, și continuă să creadă așa indiferent de orice, fiindcă niște experți nebuni interpretează greșit și răuvoitor orice detaliu din viața victimei și mistifică și înscenează minciuni, în timp ce victima nu are nicio șansă să se afirme sau să facă ceva în sens concret. Practic nu le-a plăcut de tine, spun ei. Acest lucru nu trebuie să fie niciodată motiv de omor.
23.11.25
Notez pentru ultima oară ceva rău care mi se întâmplă rar, am notat pe blog aproape de fiecare dată când s-a întâmplat. Este ceva neplăcut, care mă dezgustă destul de tare, dat fiind ceea ce mi-au făcut întreaga viață. Nu este un motiv pentru care să trebuiască să fiu omorâtă și probabil că nu dăunează altora, ci numai mie, dar poate nici mie, ci doar mă dezgustă, poate e ceva normal totuși. Oricum nu am nicio vină. Azi-noapte și noaptea dinainte au venit din nou sexual peste mine, m-au frecat în timpul somnului, ceea ce eu nu am cum să controlez, fiindcă dorm. Una din brute, a spus, ca și cum ea ar fi făcut acel lucru peste trupul meu, că ”altfel nu pot să... (puncte puncte).” Nu trebuie, cred eu, ca ea să poată nu știu ce, ea este doar o brută care mă agresează în mod greșit, din câte s-a văzut mereu. Nu știu sută la sută dar poate că așa este. Și totodată minte că e altceva probabil. Noaptea din urmă m-au chinuit și cu motanul, l-au adus peste mine să doarmă peste mine și să mă chinuiască, să mă scoale de mai multe ori și să mă adoarmă mereu și la ora 3 și ceva noaptea m-au trezit de tot și o vreme nu am mai putut adormi. Voi încerca din nou să scap de acest monstru cumva, în primul rând prin tăcere și post (care e necesar din multe puncte de vedere) și a nu intra pe internet. Eu nu am delirat niciodată, nu pot afirma cu certitudine că motanul a fost controlat/manipulat de unele spirite rele ca să mă chinuiască și să apară ca o altă înscenare legată de mine, dar așa a părut a fi adeseori. Oricum se știe că oamenii pot fi influențați sau manipulați telepatic și s-a scris despre aceste lucruri în mod științific și recunoscut de toți - fenomene de hipnoză în masă, contagiune afectivă etc. Din câte pare a fi logic, și eu am o explicație logică și bine argumentată, nu doar oamenii, ci și animalele și plantele eventual pot fi manipulate telepatic, nu doar prin contact direct și sistemul de pedepse și recompense concrete.
Din nou, cu jenă, o idee pe care am mai explicat-o. Ei spun iar că oamenilor, adică proștilor, li s-au spus încontinuu minciuni despre mine, de aceea vor toți să mor. Eu am fost un om foarte inteligent și bun mereu, dar tot ce li s-a spus lor despre mine a fost minciună. Pentru a face plauzibile toate minciunile oribile despre mine, ei spun că li s-au transmis oamenilor cele câteva momente de idei și emoții mai rele sau mai puțin normale din viața mea, care erau așa din cauza unor foarte mari torturi și otrăvuri și inocenței mele din tinerețe, cauze pe care ei nu le credeau. Aceste câteva idei sau fapte greșite au fost justificate, au fost extrem de puține și nu au avut nicio însemnătate și nu mă caracterizează. Nu am făcut niciun rău și nu am avut nicio trăsătură negativă de caracter. Am fost ceva bun și frumos în cele mai mici detalii. Am fost izolată de la 13 ani, aproape complet, și nu am avut nicio șansă să mă afirm față de cineva. Am fost monstruos masacrată de mică, din prima copilărie, până azi, încontinuu, și totuși repet, e greșit să fiu omorâtă, nu are importanță că am suferit așa mult și fără să greșesc nimic. Unii spun că între timp, deși masacrată cutremurător încontinuu de mică, unii oameni extrem de răi mințeau încontinuu despre mine. Nu prea înțeleg. Încă de când eram copil eu nu am crezut niciodată bârfe despre alți oameni, necunoscuți mie, cu care nu am vorbit etc., dar ei zic că oamenii cred minciuni despre mine, deși cele mai puțin plauzibile minciuni sutn cele despre alți oameni, mai ales izolați. Acest gen de minciuni le cred numai cei mai proști. Mai ales când sunt mulți care spun ceva rău, când se aude un zvon mare și se întâmplă lucruri rele, când toți străinii, necunoscuții au ceva rău cu un anumit om, acesta evident izolat o viață, fără nicio poartă de comunicare cu alții este aproape incredibil răul sau zvonul acela, este aproape logic că nu arecum să fie adevărul. Și eu, când eram copil mic chiar, mi-am dat seama că foarte mulți oameni vorbesc de rău și aberații diverse despre familia Ceaușescu și mi-am dat seama că e doar propagandă politică și nu am crezut și i-am căinat atât pe ei, cât și oamenii politici în general, că au această soartă ingrată și joacă un rol așa tragic în lume. Din cauza mizeriei politice din copilăria mea, eu am respins de timpuriu știrile politice și nu am contribuit la ideile și disputele și delirurile poilitice ale omenirii. Ei au spus că oamenii au crezut așa ceva despre mine din cauza tatălui meu, care nici măcar nu era tatăl meu. Nu am habar ce a mințit sau ce a delirat el despre mine. Se pare că oamenii au fost într-adevăr mințiți că eu am mințit sau că delirez despre viața mea - dar și asta e ilogic, e clar că adevărul a fost mereu așa cum am scris și am spus.
24.11.25
Am fost iar în oraș, cu treburi. A intrat iar una din cele rele, cu ideea că ele nu acceptă superioritatea intelectuală a mea (asupra lor), un om care a fost încontinuu măcelărit din copilărie și f-t înfiorător zi de zi în cap, în ultimii 20 de ani, dar și înainte, nu chiar zi de zi și nici așa monstruos. Deci ea afirmă că eu îi sunt superioară, dar ea nu vrea așa ceva, vrea să mă lovească mereu și să continue să mă degradeze intelectual, așa cum zic și fac psihiatrii, asta fiind meseria lor. Sunt de acord că psihiatrii asta fac, cel puțin uneori, dar eu nu am greșit absolut nimic, am fost un om perfect cu adevărat și foarte bun și inteligent și absolut normal mereu și nu trebuia și nu trebuie nici acum să fiu degradată intelectual, am fost un om virtuos și de valoare. Ei spun din nou că psihiatra mea e mai proastă decât mine și nu poate înțelege adevărul și de aceea a vrut și ea mereu să mă degradeze intelectual. Unul zice din nou ”ai încercat să vorbești cu ea?” Altul, sau tot el/ea, răspunde: ”Cu ea?! Cum să vorbesc cu o nebună?!” Nu am fost niciodată nebună, cu certitudine, și eram capabilă să vorbesc bine și frumos cu oamenii, chiar dacă erau mai proști. E greșit să omori un om fiindcă a fost torturat de mic, și mereu ei au avut aceeași idee, mergând pe firul timpului înapoi, că vor să mor fiindcă am fost distrusă anterior lor și încă de la început a fost aceeași greșeală, deci puteau și acum să se îndrepte, nu era nevoie să facă la fel cu cei dinaintea lor, care au spus și ei la fel. Nici acum. Ei spun că poporul român este în întregime condus de străini, care de fapt i-au condus prin tortura și nedreptatea și minciuna asupra mea, prin folosirea mea, findcă eu eram cea mai inteligentă, sau un fel de geniu al României sau dumnezeu etc. De aceea ei cred că, dacă mă omoară, vor fi liberi sau independenți de străini - dar e greșit, dacă așa este voința lor, atunci nu trebuiau decât să mă respecte, să mă lase să mă dezvolt etc. Eu am respectat acest popor în întregime, fiindcă astfel mă respect pe mine însămi și spiritele bune, superioare ale lumii în general. Cum să nu îi respect, numai străinii, cei care nu țin adică la români, nu i-ar respecta, dar eu îi prețuiesc. Numai străinii au vrea să îi folosească doar, ca resurse umane și sclavi sau servitori. Numai străinii ar vrea să îi deprecieze, să îi degradeze, să facă doar arsenal și unelte mici și resurse energetice din români, din creierul și trupurile lor, ceea ce la ei în țară nu ar face. Eu evident nu am fost străină, absolut clar româncă. Sunt unii care spuneau că eu, find geniul României, mențin armonia și unitatea tuturor națiunilor, fiindcă ele, străinii adică, au venit să cotropească România, chipurile fiindcă eu eram aici și astfel au vrut să aibă și ei o bucățică din mine sau să profite de români, care erau resurse bune pentru ei fiindcă existam eu aici și aveau anumite puteri etc. Totodată, spun ei, acest popor a crezut minciunile familiei mele despre mine încă de când eram copil. Dar ce înțeleg ei prin străini? Există cu adevărat acești străini despre care ei cred că conduc România în totalitate? Ce Românie? Ce sunt atunci românii? Există ei ca popor, dacă toți străinii îi conduc în totalitate. Îmi amintesc de istoria României - Suplex Libbelus Valachorum, suplicațiile și lamentațiile intelectualilor români, care afirmau că ei există și au identitate, dar nu au drepturi de bază, de studii și de activități culturale etc. și sunt numiți națiune nedorită sau cel mult tolerată, și chiar și religia lor nu este ”receptă”, adică era declarată neacceptată de către străini care conduceau țara. Îmi amintesc că m-a mirat că românii s-au format și afirmat ca națiune, la sfârșitul secolului 19, cerând cu insistență și clar să li se dea domn, rege adică, un principe străin, din altă țară. De ce vroiau neapărat din altă țară? În restul istoriei alte popoare nu au vrut așa. Din câte am înțeles, prin străini ei înțeleg asupritori, stăpânire crudă, rea, așa cum am fost eu maltratată și tratată toată viața, prin străini ei înțeleg alte națiuni, care nu stau în această țară și care vorbesc alte limbi, dar îi conduc pe ei prin reprezentanți, adică un fel de vasali ai suzeranilor din alte țări, care îi organizează și, fiind ”străini”, nu le pasă de ei (cum îmi pasă mie și altora născuți aici), adică nu le pasă de autohtoni și îi tratează rău și jupoaie pielea de pe ei, doar fiindcă sunt străini, asta înseamnă să fie străini, și ei nu lasă poporului român lucrurile mai bune, pe care ei le țin pentru popoarele lor și acceptă doar pe colaboratorii regimului lor, și distrug pe cei născuți și crescuți aici, mai ales dacă sunt buni și deștepți (cum am fost și eu) și îi dezbină și îi aruncă unii asupra altora ca să îi stăpânească și îi manipulează politic sau altminteri și le folosesc puterea, care de fapt se datorează (chipurile) mie, pentru a îi face mercenari sau asasini sau gunoieri sau muncitori necalificați sau oameni de cultură aserviți altor țări, un fel de energie electrică pentru străini, un fel de nebuni torturați, cum m-au numit și pe mine în viață, un fel de ”dizidenți” politici ai unui circ hidos și extrem de nedrept și mincinos etc. care nici măcar nu știu pentru ce se luptă chipurile. Asta a fost mereu ideea lor - că ei toți mă omoară datorită străinilor, dar e greșit și poate că nici nu există acei străini, despre care unii ar crede că sunt mai importanți decât românii sau decât mine. Oricum eu nu am greșit nimic și nu trebuie să fiu degradată intelectual, cum spun ei mereu. Tot ce e bun pleacă mereu de la fapte mici și multe și de la orice bază. Dacă suntem oameni buni și deștepți nu suntem străini și ne respectăm între noi și pe ceilalți toți. Mie nu îmi pare rău că m-au degradat totuși un pic intelectual, sau că am albit (mama nu, aproape deloc, ea m-a torturat pe mine) și am riduri adânci și față asimetrică din cauza torturii cerebrale, îmi pare rău, pentru mine însămi, doar pentru ceea ce au distrus din sufletul meu, din afectivitatea mea, un suflet într-adevăr de mare frumusețe, finețe, complexitate, bucurie, seninătate etc. Dar nici asta nu contează. Și mai îmi pare rău de slăbirea ochilor, mai ales în ultimii 2 ani, de nimic altceva. Niște porci, poate români, dar în limba engleză, mă scuipă mereu cu ideea că românii sunt extrem de proști. Să îi ia dracu pe acești porci. Oricum nu are mare importanță.
Ea spune din nou că nu este vorba decât de niște brute care au iluzia că ei și ele ”stăpânesc” Pământul prin măcelărirea mea din copilărie, dar în realitate nu este așa și ei nu vor stăpâni nimic, nici prin omorârea mea. Datorită acestei iluzii a acestor brute mulți alți oameni proști delirează urât despre mine și aduc tot răul cu putință asupra mea, spun ei. Și nimănui nu îi pasă.
25.11.25
Aseară, în goana degetelor, am scris ceva fals, greșit. Am scris că îmi pare rău oarecum de distrugerea afectivității mele, adică a vibrației și fineții afective, dar nu îmi pare rău de micșoarea intelectului meu logic-rațional. Este fals. Deteriorarea intelectului meu, dar și a afectivității mele, au fost extrem de reduse, insignifiante chiar și oricum neimportante, fără consecințe negative sau grave. Se poate dovedi. Și oricum am gândit și gândesc corect. Și oricum am pierdut în procesare, dar am câștigat din multe alte puncte de vedere, nu le mai enumăr. Cu certitudine sunt în mod real fericită și recunoscătoare că sunt în viață. Ieri am scris din păcate altfel decât este, fiind puțin iritată, scârbită, fiindcă iar m-au chinuit în cap, că mi-era rău și că fusesem și otrăvită probabil - durere în stomac etc. În rest, întreg blogul meu conține aproape numai și numai adevărul, exact cum a fost sau este, în caz că vă interesează. Voi încerca să nu îi mai las să mă chinuiască, să fiu cât mai inexpugnabilă. Vă doresc o zi cât mai frumoasă și bună.
