Deci, cum știți prea bine și deja am povestit, unii au spus că proștii au fost păcăliți de când eram copil că cineva mă manipula, că eram păpușa cuiva sau chiar a unei puteri politice ostile României sau legată de lupta pemntru independență și suveranitate a României, dar într-un mod inconștient, peste capul meu, ca și cum eu nu aveam intenționalitate sau autonomie, nici măcar a gândirii, și că eram doar umbra sau marioneta altor gânditori. Nimeni nu a avut niciun motiv să creadă așa ceva despre mine, este un fel de idee delirantă și fără temei. Desigur, una din idei este că eu am fost pusă forțat în acest rol de nebună - dar și că aș fi incapabilă sau anormală intelectual, poate chiar datorită diverselor abuzuri - pentru manipularea proștilor legat de interesele politice ale altor puteri. Încă se poate dovedi că nu am avut niciodată delir și că întreaga mea gândire a fost a mea, nu e un reflex al altora. Se susține, dar fără dovezi, că eram insuficientă intelectual. Alții, dimpotrivă, peste mintea mea, susțin că eu am fost geniu. Și că în România eu sunt singura care s-a ridicat prin sine însăși, și că în rest România e o țară de nomen-claturiști, adică indivizi numiți în anumite poziții sociale, de obicei fără legătură cu meritele individului. Și că proștii cred invers, că eu sunt singura care nu merită un loc în societate. Eu nu cred așa ceva, știu doar că oameni foarte răi m-au lovit și persecutat întreaga viață și au păcălit întreaga lumea că e necesar să fiu omorâtă. Voi explica azi din nou anumite aspecte legate de gândire în general și totodată legate direct de viața mea. Aseară ei au spus iar că ura oamenilor față de mine a fost doar datorită urii ancestrale, naturale, dintotdeauna, a proștilor față de oamenii inteligenți și nimic altceva - ei au inventat că sunt nebună sau ceva politic, dar era doar acest gen de ură atavică. Nici asta nu mi se pare relevant - nu există o ură atavică, unii intelectuali sunt pur și simplu acceptați și alții nu, și despre alții, dar puțini, se minte și sunt masacrați și omorâți fără motiv. În afară de mine eu nu cunosc alt caz și poate de aceea unii chiar cred că am fost nebună (numai fiindcă așa spun alții și fiindcă tot ce am povestit e adevărul,dar ei sunt mințiți că e din cauza mea sau că e o dovadă că aș fi nebună sau că trebuie să fiu distrusă) și că de aceea trebie să fiu epurată, distrusă, omorâtă chiar etc. Voi reveni și voi scrie câteva lucruri despre gândire.
Mama a plecat acum împreună cu vecinul M, adică familia Tucan Ion despre care am vorbit ieri că poartă un nume rău, nu știu sigur dacă e numele lor real sau nu, la parcul Herăstrău, la un restaurant și la un concert Fuego - probabil că vor plăti vecinii masa, fiindcă noi nu aveam bani așa mulți. Ei spun o oarecare amenințare, că au chemat-o ca să o distrugă total sau să o omoare etc. M-a rugat să îi dau o bluză de la mine, că nu are nimic elegant; nici eu nu am, că oricum sunt izolată și nu am unde merge și i-am dat una din cele două bluze ale mele cu mânecă lungă, care ține cam multă căldură, fiind de plastic rău, pepit de la Bucur Obor, luată conform cântecului formației Pasărea Colibri, nu mi-am dat seama pe moment când am cumpărat-o, deși în general nu sunt manipulată de așa ceva. Pe deasupra ei mama a luat, deși nu era necesar, e cald, o jachetă tot a mea, foarte urâtă, nu am alta și nu am găsit alta. Și mamei i-au crescut mult sânii în ultimii ani. Mai înainte a intrat unul cu o voce ca a rudei mele O.Ș., vărul mamei, cu ideea că eu le-am făcut numele de râs - nu înțeleg la ce se referă, eu știu că nu am făcut numele nimănui de râs, mai degrabă ceialalți mi-au făcut mie numele de râs, deși am fost un om complet bun și nevinovat și intgeligent. Nu am fost niciodată nebună. Poate nu era O.Ș. Altul spune că eu nu am vină, că anume eu nu am știut ce reprezintă el. Cine? O.Ș.? E un om cu mulți bani, așa era încă de când eram copil. Unii zic că el a devenit un porc politic.??! Și că lumea crede că el ”reprezintă” ceva și prin urmare nimeni nu are voie să spună ceva rău despre el. Nu știu nimic despre așa ceva - eu am scris tot ce știam despre familia Ș., în raport cu viața mea și chiar eram îndreptățită să îmi cer dreptul la viață, nu am fost nebună și era chair mai rău decât o crimă fără rost, eram perfecțiunea și nu era bine să fiu lovită sau izolată complet, nu am avut legătură cu politica deloc și erau cutremure și necazuri multe dacă eram lovită, nu dacă eram lăsată în pace, oricine în locul meu ar fi scris tot adevărul, care e mult mai important decât politica și care putea salva vieți omenești și multe alte lucuri bune, nu doar viețile. Nu am făcut pe nimeni de râs, fiindcă am scris exact adevărul, nimic altceva, ba mai mult, despre familia Ș. nu cunosc niciun secret și deci nu sunt lucruri rele decât minore scrise de mine, dacă cumva ați citit, nu au de ce să mă acuze, totul e curat și adevărat și nu e ceva rău, în afară de faptul esențial, care trebuia scris din mai multe motive, că preotul acela, Ș., era ramolit, afemeiat și m-a molestat ușor sexual în adolescență, ceea ce e credibil și mi s-a spus că multe femei din parohie știau. Unii spuneau că toți preoții sunt așa. Eu nu știu cu certitudine. Unii cred că eu aș fi fiica acestui O.Ș. (unii mă numesc ”bastard periculos”), vărul primar al mamei, cu care chiar semăn puțin și cu fiica lui de asemenea, fiică ce poartă al doilea nume al meu, Monica. E posibil ca mama lui O.Ș. să îi fi găsit mamei soț - mama așa spunea, dar nu a vrut să îmi spună cine e tatăl meu - pentru a acoperi rușinea din familie, adică sarcina mamei, căci ei cam așa gândesc, așa cum unul a intrat peste mine adineaori cu ideea că i-am făcut numele de râs, dar poate nu era acela. Eu nu am nici cea mai mică idee cine este tatăl meu adevărat. E adevărul că semănam cu el și fiica lui, și mama semăna cu ei, asta se poate vedea în pozele din copilărie și vă spun sigur că unele din ele chiar arătau realitatea, dar poate că asta e din cauza rudeniei apropiate. Mai țineți minte ”Balada popii din rudeni”? Mamaia mea insista enorm de mult pe această poezie și cerea des să i-o citesc, și tot ea îmi spunea anumite lucruri despre preoteasa Ș. V-am explicat cum se leagă toate evenimentele din cultură de mine, nu doar cele românești, ci și din strinătate. Acest lucru nu e ceva anormal și nici ceva rău sau patologic, veți înțelege eventual mai încolo, voi explica ceva esențial despre gândire - dar toți intelectualii deștepți știu că am dreptate. Când eram copil și mergeam cu mama la mare, ea mă ducea mereu la statuia lui Ovidiu, la Constanța, lângă cazinou și făceam poze acolo. Unii spuneau pe mintea mea că O. trebuia să mă salveze la ”sfârșit” etc. Când trăia tata, părinții mei spuneau că O.Ș. a luat mulți bani mințind că a fost rănit la Revoluție, dar ei presupun că și-a făcut singur rana - oricum eu nu cred că unii oameni trebuiau să ia bani dacă au avut răni atunci - și eu de exemplu puteam muri atunci și nu a fost vina mea că m-am dus și mie nu mi-au dat nimic, doar mi-au luat. Alții cred că O.Ș. e un spirit extrem de greoi, și că se trezește foarte rar, și atunci distruge totul, el fiind chiar spiritul poetului Ovidiu exilat la Tomis. Eu nu cred așa ceva, nu am dovezi. Totodată, preoteasa, mama lui O.Ș., mă punea în dificultate când eram copil, cu ideea că eu sunt leită, goală taică-meu. Eu eram prea mică și nu îmi plăcea cuvântul goală, și nici nu văzusem încă faptul că nu semănam deloc cu tata, de așa natură încât nu puteam fi fiica lui, genetica exclude cazuri de genul acesta (dacă nu minte în teorii recente). Totodată nu îmi plăcea când mi se spunea Monica, ceea ce făcea numai străbunica Victoria, născută tot pe 9 mai, ziua Victoriei, ea în 1901, când a murit regina Victoriei, numită străbunica Europei, și ea trăia iarna cu preoteasa în București, la fiica ei, deci și vara în sat. Familia Ș, a venit odată la ziua mea în Voluntari, nu știu de ce, deși locuiam într-o casă foarte săracă, practic o cocioabă fără facilități și cu mizerie chiar și în casă. A venit și O.Ș. la poarta mea în copilărie, vorbind cu nașul meu. Tata o numea pe fiica lui ”geniu neînțeles”, când am fost o dată la ei, ceea ce el spunea și despre mine și despre unii copii. Cred că am mai scris toate acestea. Ei nu sunt familia mea, eu nu o am decât pe mama de mică, și mama m-a lovit monstruos de mică, unii spun că a fost păcălită chiar de acești oameni. Unii spun că familia Ș. ar fi încercat să mă ”fure”, să mă detroneze și că m-a lovit ca să aibă fiica lor de toate și asupra mea să fie aruncat răul, fiind eu mai inteligentă și deci cu rezistență fizică și psihică mai mare - eu nu cred. Ceea ce știu cert e că verișoara mea I. de la Sibiu,care m-a tratat agresiv în 2013 și nu m-a acceptat deloc, poate fiind îndoctrinată despre mine, m-a vizitat o singură dată aici în Voluntari cu soțul și copilul ei și m-a lovit cerebral enorm, nu știu de ce, dar e ceva greșit.
Ei spuneau azi iar că familia mea (cine?!) e o familie de nebuni politici, care s-a constituit ca să se folosească de geniul meu și să mă consume și să mă omoare ca ”să fure ei totul” și că psihiatra mea, care știa aceasta, are pretenția să mă facă proastă și nebună, ca să mă integreze cu ceilalți în grupul nebunilor de acest gen, printre multe deliruri de acest tip și ea să troneze deasupra și să manipuleze ”chestia” împreună cu alții, cum vor ei. Verii mei, spun aceia, au știut să joace jocul politic în mod evident în timp ce eu normal că nu m-am pretat la așa ceva, fiindcă eram altceva decât ei și nu aveam niciun interes. Oricum, e adevărat că celelalte rude nu mă respectau de mică, în mod evident și chiar mă respingeau, deși respectul și iubirea mea erau clare.
Unii îmi spuneau în gând în ultmii ani că ”de data asta, O. comite o crimă prea monstruoasă”. Familia lui O.Ș. locuia pe strada Muzelor, fiind legată deci de idei privind pe poetul Ovidiu și privind Principatele Unite etc. - străzi din apropiere. Am de adăugat încă una din intrigile lor din ultimii ani - prietena mamei, o femeie voincă și aparent nemțoaică, cu numele iepei bunicului meu, femeie care ne-a ajutat de câteva ori la curțăenie și al cărei soț ne-a zugrăvit, a fost să lucreze și la O.Ș. și apoi a venit supărată la mama cu ideea că acela a vrut să o... Nu știu dacă e adevărul, nu știu dacă ea mai ține minte, nu știu de ce el a făcut asta, mama a spus că el s-a ramolit probabil și că seamănă cu taică-su în acest sens, nu e vina lui. Poate că a făcut așa ca să scriu eu, dar eu nu am scris, decât acum, fiind pe moment enervată că mi-au șters ceva legat de ei din memorie, poate îmi voi aminti în curând.
Am fost o dată la vila acestui O.Ș, în Pipera. Și am văzut că pe șemineul de la parter erau plasate copii ale statuetelor gânditorul și femeia lui, deci în mod cert spiritele au înțeles mare parte din fagurele socio-cultural. Pipera este tot parte din Voluntari și nu e încă ceva aparte, independent. În tot Voluntariul din zona mea există puține vile bogate, rare - dar pe mica mea strădută, chiar pe locul unde fuseseră casa și grădinile copilăriei mele fericite, nu știu cum, s-au înălțat trei viloaie - a vecinului meu Tucan, a unui chinez și a unui arab parcă, acestea din urmă fiind dintre cele mai măiestrite arhitectural din Voluntari. În capăt, nu știu de ce, un rest din grădina mea, cu gunoaie și mizerie multă și sălbăticit - ei spun că de fapt eu am fost furată (eu nu cred) și că aceste aranjamente (asta da) au fost create fiindcă proștii cred că eu aș fi nebună. Mai este acolo și o cruce de piatră și îmi amintește că nașul meu spunea că interbelic exista cartierul Crucea de Piatră cu prostituate, în București.
Mă rog lui Dumnezeu să fie bine și mama să nu pățească ceva rău, dacă e posibil.
Azi mi-am făcut o salată pe care o cumpărasem de la Gheață acum două zile și era extrem de amară, în mod sigur otrăvită, probabil crescută cu sol sau apă contaminate. Ei spuneau iar că mie mi-au făcut tot răul cu putință încontinuu și că toți vor să mor, ca nu cumva să înțeleagă proștii ce au făcut medicii cu mine. ?? E greșit. Alții spun că adevărații medici și cei mai buni totodată nu sunt cei care știu să distrugă, căci asta e mai simplu și toți intelectualii pot distruge, ba chiar și proștii de capul lor, dar arta vindecării e mai dificilă. În fine... eu cred că medicii au menirea să vindece, dar ei spun că unii medici nu gândesc așa, de pildă cum s-au purtat cu mine. Că unii cred că eu trebuie să fiu singura excepție și pe mine să mă omoare, deși e greșit asta, zic eu, și cred că am dreptate, nu doar fiindcă e vorba de mine. Probabil că s-au folsit de diverse otrăvuri ca să îmi poată distruge inima acum câteva săptămâni și exact acum, când aș fi reușit cu adevărat, nu explic de ce, și după aceea mă lăsau în pace și oricum dovedeam tot ce e bun și frumos și normal, nu aveau motive, dar ei cred că sutn mai deștepți și că trebuie să mă omoare, casă tăriasc ei, de obicei așa zic unii. Bineînțeles că nu au dreptate, acum eu nu știu dacă îmi voi mai reveni cardiac, încă gândesc corect și normal datorită intlegenței, dar întreaga mea viață intelectuală, care, spre deosebire de a altora, nu era dăunătoare nimănui, este acum încetinită și mai dificilă. Sunt obligată să merg cât de curând la cardiolog, să sperăm că nu mă va lovi sau omorî, dar ei spun mereu că poporul e mințit în permanență despre mine și că toți îi cred pe porcii care sunt vânduți străinilor. Nu știu nimic despre așa ceva. Cât despre familia Ș., ei sunt pentru mine necunoscuți, oameni cu care nu am avut nicio relație, doar niște nume, pe care nu le-am terfelit de fapt. Ei spun că fiica lor nu a înțeles totul sau că nu a înțeles nimic.
ei spun că ei nu mai știu în prezent decât ceea ce știu și eu și că au preferat să rămână cu mine ??? ceilalți nu au dreptate deloc, spun ei, te omoară pentru un singur motiv, ascunderea propriilor lor greșeli, restul, ce spun ei despre tine, e minciună
afară e din nou un grup de huligani răi, batjocuri, glume urâte, vulgaritate, zgomote etc. - de data asta sunt copii, de multe ori mi-au făcut așa și în oraș; ei spun, ca și mine, că copiii nu au niciodată nicio vină, dar au fost mereu folosiți de adulți ca arme sau ca scut ca să nu fie ei loviți
18.03.24
Despre roți și trotinete. E adevărat că unul din cântecele formației Pasărea colibri menționa o trotinetă cu ataș. E ceva ciudat totuși, probabil că mulți au observat acest lucru. Nu mi-a spus nimeni nimic și nu am avut vreo idee delirantă, niciodată. Am fost izolată, deci era normal ca aceste lucruri despre trotinete să mă mire. Ca orice om inteligent, m-am mirat și eu de sfidarea gravitației pe roți, me trotinete sau simple plăci cu roți, numite skateboard, de acrobațiile tinerilor și chiar ale copiilor și de faptul că mulți adulți, inclusiv intelectuali în aparență, inclusiv bătrâni sau femei grase, merg fără probleme pe trotinete, fără să pună vreun picior în pământ, așa cum părea logic că este trotineta, când eram copil. Am observat că merg și la deal fără probleme și nu am înțeles care e forța de tracțiune. Unele trotinete sunt pur și simplu parcate pe lângă bulevarde, în anumite locuri speciale,astfel încât pot fi luate sau închiriate de orice trecător - dacă ar fi fost electrice de unde aveau energie? Este adevărat că există trotinete electrice, dar acestea, cu motor electric, au anumite fire care se observă, cele mai multe nu au. Și oricum este evident că e un tip aparte de categorie, respectiv ”trotinetele electrice”, și sunt vândute separat, la această categorie și se specifică la ele cum e motorul lor și cum se încarcă electric și câți kilometri port merge autonom, adică fără încărcare probabil și ce viteză pot atinge și ce pantă pot urca (20 de grade, spun ei) fără diminuarea vitezei și că pot duce până la 100 sau chiar 120 kg, ele cântărind 3-5 kilograme. La cele mai multe alte trotinete însă, clar nu este electricitatea forța de propulsie și ele sunt pe străzi și oamenii merg cu ele și au viteze mari și merg chiar și pe carosabil și la dreapta și la stânga și sar cu ele peste borduri fără să pună piciorul în pământ și cotesc la dreapta sau la stânga fără probleme. După cum am povestit, am văzut la Cișmigiu unul pe o singură roată, ceva mai mare, ca de bicicletă, care a ieșit din parc în viteză și a luat-o pe bulevard spre Kogălniceanu. Nu știu de ce fac ei așa ceva și cum. Nu mi-a spus nimeni, decât că unii, dar numai după ce eu am observat și gândit totul singură, a zis că toți oamenii trăiesc pe spinarea mea (eventual și a altora ca mine și de aceea pot ei să facă aceste lucruri, puterea lor e datorată mie). Alții au ideea că eu sunt singura excepție dintre cei ca mine, căci ceilalți ca mine sunt pur și simplu nebuni și consumați cerebral pentru ca aceia cu trotinete de exemplu să poată zbura sau merge cu astfel de trotinete sau să aibă alte puteri magice. Cei ca mine sunt considerați inferiori și de aceea nu au bani, și cei mai mulți ca mine nici nu observă sau oricum nu înțeleg că aceste lucruri sfidează legea gravitației și alte consemne logice sau sunt izolați, nu doar pe internet, ca să nu vadă, să nu știe etc. ceea ce fac ceilalți pe la spatele lor. Tocmai de aceea există și trotinete electrice, pentru ca cei care sunt mai bătuți în cap să creadă că eu delirez și că numai trotinetele electrice merg singure, că restul sunt folosite numai cu un picior lovind pământul. Există oameni care crec că cei care văd sau cred ceva ce sfidează gravitația sau alte legi sunt pur și simplu nebuni, deși nu stau măcar de vorbă cu aceștia etc. Eu nu am susținut niciodată ceva incredibil și nu m-a interesat așa ceva, normal. Și nici acum, poate că trotinetele freestyle au un secret pe care eu nu îl cunosc. Poate ei pun piciorul în pământ, dar eu nu am observat. Nu știu. Unii cred că ceilalți oameni au puteri pe care eu nu le am, dar că acele puteri ale lor sunt imposibile fără mine, că aceia care le au sunt un fel de nebuni și numai eu sunt normală. Mi s-a părut și mie că văd pe unii levitând, dar poate m-am înșelat. Oricum, despre levitație s-a scris public în cărți și eu personal nu am cum dovedi că nu există. Poate că există. Chiar și Cărtărescu a scris despre el însuși levitând, în cartea lui Solenoid. Pe vremuri cei care levitau erau considerați vrăjitori. Unii cred că toți acei oameni cu puteri ”magice” sunt nebuni care au impresia că ei controleză mediul și că ei au acele puteri, dar ei sunt doar tractați și sprijiniți de diverse alte spirite. Unii cred că ei nu sunt genii, ci niște copii care se joacă cu diverse jucării inventate de alții, nici măcar înțelese de ei, ca și ”utilizatorii” internetului sau altor tehnologii hi-tech de exemplu și adevărații oameni inteligenți sunt cei ca mine, fără de care ei nu ar putea face nimic și nu ar avea nimic. ”Utilizatorii” uneltei numită ”sapă” de-a lungul istoriei măcar înțelegeau toți de ce puteau ei să sape în pământ așa cum doreau să facă. Utilizatorii navei avionului nu cunosc, sau nu toți cel puțin, principiul, explicația zborului lor sau al păsărilor și sunt ”duși cu preșul” magic de unii care știu ceva. Aceștia din urmă sunt duși de alții care știu altceva etc. În definitiv, poate că toți sunt duși de zei sau de Dumnezeu, un zeu suprem. Nu știu sigur nimic despre puterile lor paranormale/politice, fiindcă așa cum ei nu mă cunosc și nu au stat de vorbă cu mine, nici eu nu îi cunosc și nu știu nimic cu certitudine și nu mă interesează puterile lor și atitudinea lor orgolioasă, pentru care au fost scrise și cărțile cu Harry Potter.
Logic, nimeni nu are cum crede că sunt nebună, fiindcă eu nu susțin și nu am susținut ceva imposibil și repet, chiar cred că e posibil să mă fi înșelat în ce am văzut pe stradă sau pe internet, ei nu au de unde să știe ce gândesc eu măcar și în niciun caz nu pot ști dacă gândesc sau nu corect și mai e posibil și ca ei să nu fi văzut nimic de acest gen pe stradă sau altundeva fiindcă unii nu au vrut ca ei să vadă sau să nu fi avut acces pe internet la ceea ce am văzut eu, sau chiar e posibil ca pe internet sau pe ecranul meu să fie minciuni - și oricum e cert că la știri sunt și minciuni și că unele filme sau poze sunt fabricate. Cine crede totul? Sunt foarte puțini cei care mai cred tot.
Unii spun că eu sunt singurul geniu - bun și normal - care trage întreaga omenire după sine, în timp ce, fără rost, sunt torturată și batjocorită etc. Din cauza acestui gigantic teatru și gigantice minciuni doar pentru amăgirea și adormirea mea - care am fost de fapt mereu trează - unii cred, nejustificat, că eu aș fi nebună sau că nu tot ce am scris e adevărul. Citiți cu atenție, tot ce am scris e adevărul, inclusiv lucrurile groaznice despre mama și familia mea și ce mi-au făcut, deși nu am greșit nimic. Probabil, repet, cei care au citit, dacă sunt deștepți, au înțeles că tot ce am povestit e sau a fost adevărat. Totuși puteam fi acceptată, măcar să nu fiu otrăvită și omorâtă.
Deci a văzut ceva, spune femeia aceea monstruoasă peste mintea mea - înțelegi acum? Nu, puterea ei nu e din cauză că a văzut ceva, ci din cauză că gândește. Eu spun - nu am nicio ”putere”, cum spune aceea și sunt un gânditor normal, e vorba de puterea meditației și gândirii normale. Nu am văzut ceva interzis și nimeni nu mi-a arătat nimic ciudat niciodată - am văzut exact ceea ce am scris mai sus, ceva ce mulți au văzut poate, inclusiv pe net, dar pare puțin ciudat și poate că alții nu au observat aceste lucruri sau au văzut astfel de lucruri, dar nu și-au dat seama că era ceva ciudat. Cât despre levitație, în afară de ceea ce e scris în cărți, mi s-a părut doar că văd colateral, dar nu privind cu ochii drept în față, deci puteam să mă fi înșelat. Odată a existat un evreu ciudat în viața mea, cum am povestit, care îmi povestea ceva probabil despre levitație, dar nu se înțelegea despre ce vorbea și poate că era doar o păcăleală. Oricum, acest fenomen era menționat în Biblie ca miracol, sau ca aptitudine a lui Isus și a mamei sale (Înălțarea, uneori ființa divină e purtată de îngeri). Se spune că există câmpuri antigravitaționale și că astronauții se ridică de pe sol și ca antrenament în mediul artificial care imită condiții de imponderabilitate, pe care unii știu cum să le creeze, nu știu de unde sau cum, imponderabilitate despre care se știa că există în afara planetei noastre încă de la prima ieșire în spațiu a unui vehicul inventat de oameni (sau poate știau dinainte? oare numai fiindcă existase Newton și se gândeau că în afara Terrei nu există gravitație, sau e altfel, eu sincer nu știu de unde știau că există ceva în afara Terrei) care fusese lansat în scopul explorării mediului înconjurător.
Eu nu gândesc precum cei mulți - de exemplu, dacă nu știau ce e în afara Terrei, atunci de ce naiba s-au dus să afle?! Mai țineți minte povestea cu eu nu strivesc corola de minuni a lumii? Mai știți că se spunea că de ce să mă scarpin dacă nu mă mănâncă? Dacă stau pe un puț de gaz natural, de ce să sap galerii și să să aprind focul ca să am lumină? Dacă cumva am fi pe un titanic continent, un fel de arcă a lui Noe, un fel de corabie mare, de ce să sap să fac găuri ca să văd cum e construită? Prudența mie mi se pare cea mai normală atitudine, mereu am fost așa, unii zic că oamenii sunt invers și vor să afle sau să cunoască totul, să exploreze, să experimenteze etc. Dacă e ceva periculos, atunci de ce să explorezi - din spirit de aventură? Să nu spuneți că pe mine m-au maltratat toată viața ca să mă încerce. Să încerce sau să testeze ce? E normal așa ceva?
Un porc în engleză spune că românii sunt singurul popor de nebuni și de aceea celelalte popoare nu mă acceptă și mint și vor să mor, ca nu cumva să piardă ei, dacă poporul ar înțelege adevărul despre mine și deci nu ar mai delira, acest unic popor de nebuni care îi ajută să conducă lumea și să inventeze și să mențină în funcțiune toate minunatele lor invenții și tehnologii. Îmi amintesc acum arta aztecă de pe ”continentul” (fiindcă conține ceva) american și similitudinea dintre roboți și personajele zugrăvite de azteci. Azi-tech. Nu este așa, nu s-ar fi întâmplat nimic rău dacă eu eram lăsată în pace și dacă ar fi fost adevărul necesar despre mine, astfel încât măcar să nu mă omoare și să fiu lăsată totuși în pace. Dacă se va întâmpla ceva rău nu va fi din cauză că va fi adevărul sau că mă vor lăsa în pace. Alții spuneau că nu e așa, că poporul se simțea jignit că eu spun adevărul, fiindcă lor li se serviseră zeci de ani minciuni despre mine, în care ei chiar credeau și credeau că eu mint.
Alții au spus de mai multe ori că poporul nu mă consideră om și are o ”gândire magică” în raport cu mine, și mă văd a fi un fel de ”păpușă” în carne și oase, dar manipulată de ruși sau alți străini, astfel încât, paradoxal, le face lor ceva rău sau le poate face (?), ca un fel de armă biologică și de aceea m-au izolat întreaga viață. Nu am fost armă indirectă mai mult decât oricare altul sau alta, probabil chiar mai puțin și am fost om drept și bun, nu are nimeni dreptul să mă omoare sau să mă lovească. Eu nu am cauzat moartea nimănui, dar e logic că toți oamenii care mor din cauze naturale mor câte puțin și din cauza celorlalți oameni și probabil că nu e bine să fim nemuritori toți și tot mai mulți la infinit pe pământ și nu e normal să omori un om nevinovat fiindcă ți se pare că ar avea influență rea asupra altora, deși e un om bun și nevinovat și inteligent etc. și nu e normal să torturezi măcar așa monstruos un om bun și nevinovat numai fiindcă ți se pare prea deștept, cum au spus despre mine. Cu toții putem fi recunoscători pentru ce ne-a dat Dumnezeu - viață sau chiar moartea noastră sau a celor dragi - chiar dacă ne luptăm totuși cu boala și moartea, ceea ce e normal, dar asta nu trebuie să ne împiedice să fim oameni umani și drepți, să punem moralitatea, legea morală, ca bază a societății, și totodată drepturile omului și meritele celor buni și în niciun caz visele deșarte de nemurire ale unora. Fiindcă se pare că nu ar fi bine să nu murim deloc, oare nu e mai bine să murim în mod drept și să fim drepți și fără să distrugem casa copiilor noștri? Și asta nu înseamnă să acceptăm crima și cruzimea, sau să omorâm și să torturăm și să mințim despre cei nevinovați, ci invers, să pedepsim crima și păcatul acolo unde există, și să îi respectăm pe cei drepți și pe cei luminoși și buni, fără să avem pretenția să luăm locul lui Dumnezeu. Eu am fost un om inteligent și cred că și meritele acestea, de gândire în cuvinte și cugetare asupra lumii sunt importante, nu doar capacitatea de creare de tehnologie avansată, căci filozofarea ne apropie de ceva uman și bun.
Poate că totuși oamenii nici măcar nu pot crede că tot ce am spus e adevărul, că nu am greșit niciodată nimic și nu am mințit; e greșit să fiu torturată, cum au făcut cu mine de o viață și să fiu omorâtă - poate că v-au păcălit că nu e așa, eu fiind izolată, sau că am greșit ceva sau că am mințit. Stați cu mine, dar tot timpul, măcar 6 luni, și atunci veți înțelege că tot ce am spus a fost mereu adevărat și nu a fost delir sau episod psihotic - eu mi-aș dori să nu mai fie nimic rău, dar mă tem că veți fi și dvs. corupți. Poate că ei au dreptate când spun că toți au mințit despre mine și au inventat că eu inventez - dar cei inteligenți știu că anumite lucruri rele din sănătatea mea se datorează clar otrăvii sau intervențiilor intenționate ale unor oameni răi.
Iar eu izolată complet din 84 și toți insinuează, cel puțin, că aș fi nebună și de aceea nu m-a acceptat nimeni. Și toți se uită ciudat la mine pe stradă etc. Ei spun iar în engleză că mi-au furat ”puterea” (?!), mi-au furat banii (?) și acum vor doar să mă și omoare ca să ascundă toate acestea. Nu cunosc nimic despre așa ceva, mai mulți cred așa, nu ștui cine sunt cei care m-au furat, sau cum și ce mi-au furat. Ceea ce însă e clar e că acest individ în engleză - cu accent prost mi se pare - spune aceste lucruri și totodată intră peste mine, mă lovește. Unul spune că genul acesta de indivizi au nebunia că se răzbună pe mine sau vor să fie chit, deși nu putea fi vorba de așa ceva. Alții spun că unii străini din alte țări m-au lovit de moarte deși eram continuu lovită din copilărie, cu ideea greșită că ei își iau ”partea lor” înapoi, ca și cum eu furasem ceva, deși nu putea fi vorba de așa ceva și eu am fost om normal, masacrată de mică încontinuu.
Se pare că unii bărbați, spuneau unii, în ciuda inteligenței mele, m-au transformat în sex-simbol, ceva negativ, numai fiindcă eram tânără și abuzată sexual de la distanță. Sau închisă la psihiatrie, deși nu aveau cum să știe ce probleme aveam. Eu nu am bănuit așa ceva deloc, nici atunci, nici după mulți ani. Unii spuneau că mă omoară o anumită femeie care a fost mințită despre mine de bărbatul ei - o dată au spus că această femeie e mama, că ea a fost păcălită de tata despre mine. Alții spuneau că diverse multe femei românce mă loveau și mă urau crezând că eu le-am furat bărbații sau aș fi ceva păcătos și periculos pentru bărbații lor, care au avut de suferit din cauza mea. A fost invers, numai eu am avut de suferit și am fost nevinovată. Nici moartă nu aș fi furat bărbatul nimănui și, din câte știu eu, de obicei se întâmplă totul cum vrea bărbatul, nu femeia, și numai rar cum vor amândoi. Femeile nu pot cuceri sau fura bărbați, din câte cunosc eu, eu nu știu cum ar putea o femeie să facă rău unui bărbat sau să fie ea vinovată de ceva sexual. Cred că oricine ar fi stat de vorbă cu mine ar fi înțeles ce tip de intelect am și că era imposibil să fiu eu sex-simbol cu adevărat sau vinovată de ceva.
19.03.25
Azi am fost la CEC pentru niște bani, cum am povestit deja acum o săptămână, acum am luat cardurile și am disponibilizat încă 1000 de euro din depozit, ca să iau tot ce am nevoie, inclusiv laptopul mamei, iar depozitele le-am fixat la 1 an, ca să nu cheltuiesc mai mult decât dobânda aferentă la anul. Acum o săptămână a fost foarte rău, cum am povestit, am omis cred să scriu că am fost masacrată cerbral (f_tă) și mi-a fost rău și sete. Azi am fost f-tă mult mai puternic tot timpul cât am stat acolo și setea a fost oribilă și din păcate nu mai vedeam, mi se pusese pâclă pe ochi și mi-a fost foarte greu la bancomat, deși mă ajuta cineva, abia vedeam tulbure din cauza lovirii creierului meu și totodată nu puteam să îmi coordonez mișcările, fiind puternic atacat creierul și fiindu-mi tare, tare sete. Nu înțeleg, cum adică îndreptățite? După ce am ieșit din incintă mi-am revenit aproape imediat, înăuntru a fost oribil, cum nu am mai pățit niciodată și nu puteam nici măcar să mă apăr, findcă trebuia să fiu atentă la ce spuneau funcționarele. Femeia aceea monstruoasă a intrat peste mine când am ieșit de acolo și a spus că am fost oribil f-tă și că ele, femeile care lucrează acolo la CEC, se cred îndreptățite să mă f_te oribil. Nu înțeleg, cum adică îndreptățite? Poate nu ele mă f-teau, ci această femeie din mintea mea - care m-a scuipat tot drumul cu diverse idei urâte. Ele, cele de la bancă, nu sunt îndreptățite să mă f_te, căci ele nu știu nimic despre mine. În general ideea e, ca întotdeauna, că poporul nu mă vrea, adică vrea să mor, deși nu am greit nimic, că mereu și mereu sunt alți și alți nebuni care mă f_t oribil, eu fiind izolată și fără drepturi. Da, dar drepturile mi s-au luat abuziv, când eram încă în stare să muncesc și apoi ei au lovit încontinuu și astfel nu aveam cum să fac ceva sau să am relații cu alți oameni și să reușesc intelectual - mereu au lovit fără să aibă dreptate, mereu a fost la fel, totul a fost exact cum am povestit eu, inclusiv despre familia mea și mama și am avut mereu dreptate 100%, nu doar că am spus numai adevărul și absolut totul. Sunt, încă, ceva foarte bun și curat. Ei mai spuneau că americanii au investit milioane de dolari în distrugerea și omorârea mea. E o aberație, am fost lovită încontinuu de mică și izolată, dar nimeni nu are acest interes, e absurd. Ei spun iar că îi interesează prada pe care o vor obține după moartea mea - au spus de 20 de ani așa ceva, că mă omoară ca să înhațe totul, adică munca mea intelectuală de fapt de o viață în condiții grele și ceea ce a fost gândirea și viața mea. Nu are logică și nu e bine. Nu am avut nicio șansă și nu sunt nebună și nu sunt vită să mă mulgă și să mă taie. Sunt un om bun și inteligent. Mai degrabă e adevărul că mereu și mereu, de 40 de ani, sunt alți și alți nebuni care sunt păcăliți să mă lovească oribil și se aruncă asupra mea să facă tot mai mult rău și care nu mă ”vor”, deși am fost perfecțiunea. Nu am fost bolnavă, dar toți știu că bolile se fac dacă omul e f_t mult timp și puternic. Eu nu am avut nicio șansă și nu trebuie să fiu omorâtă, sunt izolată din 84, dar nu era prea târziu. Nu am fost niciodată nebună și sunt un om fără pată și foarte inteligent. Datorită f_terii mele din incinta CEC s-a încălzit iar atmosfera, cum fac ei mereu și forțat de fapt, în mod greșit de mult timp, și astfel au făcut și 3 veri caniculare la rând, cu temperaturi pe care ei nici nu au vrut să le declare și au pârjolit totul și eu am fost mereu, în mod evident, un om bun, cald și deschis și calm și blând și inteligent și normal și eram și tânără, nu a existat niciun motiv să fiu omorâtă. Evident am fost om normal și cu mare finețe sufletească și intelectuală. Eu sunt încă normală, deși m-au f-t înfiorător și încontinuu în ultimii 20 de ani. Se poate încă dovedi că mereu am fost așa și că nu am fost nebună sau distrusă de internarea psihiatrică și că nu am avut nicio legătură cu politica. Ei spun iar că oamenii nu suportă că sunt mai deșteaptă decât ei fiindcă au mințit mereu despre mine și de aceea mă omoară. Monstrul spune din nou peste mintea mea că eu sunt un caz unic în istorie, fiindcă m-au f_t toți în permanență și eu nu am greșit absolut nimic întreaga viață și nu am f_t pe nimeni și practic sunt singurul om nevinovat. Ei spun iar că proștii credeau că e tatăl meu, și de fapt eram eu și el era doar acoperirea mea și că atunci când au înțeles că eram eu s-au repezit la mine cu toții să mă omoare, de sute de ori, torturându-mi capul înfiorător, din ce în ce, de 20 de ani, mințind că sunt nebună și că lumea funcționează anormal din cauza mea, artuncând tot răul asupra mea, după toate că fusesem torturată anterior alți 20 de ani tot încontinuu, doar că nu percepeam gândirea lor agresivă deloc. Nu a fost nimic rău din cauza mea, am explicat totul, poate că ei continuă să mintă, căci sunt izolată. Îmi arde iar fața rău și setea mă usucă foarte puternic. Pe stradă iar m-au năpădit mașinile cu faruri aprinse și au venit destule și din alte județe pe lângă casa mea. Nu înțeleg de ce zic ei că pe tatăl meu, care nici măcar nu era tatăl meu, l-ar fi acceptat, dar nu pe mine. Ei nici măcar nu știu ce sunt eu. Nu am spus nicio minciună viața toată. Tata era un nebun adevărat, foarte violent chiar. Era dependent de jocuri de noroc și de aceea au făcut pe Moșilor, unde locuiam, multe cazinouri și a jucat și banii de la mamaia, așa spunea mama. Era bețiv și era probabil și otrăvit, cum au făcut și cu mine și era deci bolnav și mirosea urât de tot. Eu sunt ce e drept șchioapă, dar nu sunt handicapată mintal (nu m-am născut șchioapă, am sărit pe geam datorită unei f-teri oribile) și sunt om normal, mereu am fost, puteți citi tot ce am scris, cei inteligenți pot înțelege. Unii zic că m-au lovit, fiindcă ei nu vor să cheltuiesc banii din moștenire, dar așa au făcut mereu, zi de zi, au profitat de cel mai mic prilej ca să lovească, și nu aveam cum să mă dezvolt și cum să am și eu bani și e complet nedrept și e crimă și ceva rău.
Ei spun că mereu am fost eu și numai eu, dar proștii au fost mereu mințiți și, în plus, nu există altcineva care să fie în locul meu. (???) La librărie puseseră în vitrină o carte cu titlul ”femeia care a mințit” - bineînțeles că ei spun că i-au mințit pe oameni că eu am mințit și au mințit și tot restul despre mine de când eram copil. La Carrefour m-am oprit pe o bancă și exact desupra mea erau unele din puținele cifre pe tavan din tot holul, (sau chiar singurele?) respectiv erau 171 și 173 - adică exact cele de la cabinetul de psihiatrie (e 172, dar eu sunt născută în 71 și 71 e pentru sportivi, cum am explicat și 173 e următorul) Oricum, ei au spus adesea că totul a fost mereu făcut pentru mine sau după mine, după șablonul meu etc. fiind foarte multe detalii de acest gen, ca acele cifre adică și fiind totul legat în acest fel de creierul meu, ceea ce îi scoate din sărite pe idioți, deși se datorează doar inteligenței mele și e un lucru normal și de fapt toți intelectualii sunt la fel, nu e vorba de nimic politic, e doar un aspect intelectiv normal, pe care toți gânditorii sau filozofii, adică oamenii treji, îl știu - și asta e valabil și pentru obiecte mintale, nu doar materiale. Totul e făcut după toți, nu doar după mine, dar unii, printre care și eu, sunt mai lucizi și înțeleg singuri totul. Aceștia sunt integratori și unificatori. Ei au mai spus așa că americanii au ”investit” milioane de dolari în distrugerea și omorârea mea, dar e ceva total aberant - cum să investești în omorârea cuiva? Și în plus, am fost mereu binele și un om inteligent și normal, e greșit să fiu omorâtă. Ei spun că toți m-au lovit monstruos în fiece zi a vieții mele, deși sunt ținută clar izolată cu forța, toți au lovit fiindcă așa li s-a spus, întreaga mea viață. Nimeni nu a vorbit cu mine și toți îi cred pe ticăloșii care m-au măcelărit monstruos întreaga viață și au mințit despre mine. În același timp, spun ei din nou, deși nimeni nu m-a întrebat niciodată nimic, niște porci au mințit că ei au avut de suferit din cauza mea și de fapt ei au suferit din cauza altora și pe mine m-au masacrat continuu zeci de ani, 24h/24h, în ciuda bunătății și echilibrului meu psihic, toți au suferit fiindcă niște porci m-au masacrat, nu findcă eu aș fi nebună sau că aș fi greșit ceva. Ceea ce mi-au făcut ei e așa monstruos și nedrept, încât nimeni nu crede. Americanii nu mă suportă fiindcă ei sunt oameni răi și eu sunt puritatea absolută și am fost numai binele toată viața, spun ei. Acesta nu e un motiv să omori - sau să faci rău și altora, eu cred că americanii nu știu nimic despre mine și nu au motive să lovească.
În timp ce eram masacrată oribil și după ce am ajuns acasă, a sunat vărul meu din SUA, cum au făcut adesea, să vorbească mult și tare cu mama și să lovească; simultan a intrat scroafa aceea, care de fapt lovește mereu prin intermediul mamei și acelui văr, care par să fie armele ei sau toporul ei mai degrabă și a scuipat iar, cum a făcut adesea, ideea că ea acceptă că trebuie să fie cineva deasupra lor, dar nu eu! (”da, dar nu ea!”). Deși am fost perfecțiunea mereu. Ea zice că toți m-au f-t fiindcă am fost deja f-tă și de aceea m-au f-t și la CEC, fiindcă sunt femeie f_tă.?? Totodată, scroafa cerea mereu celor care ascultă de ea să mă lovească și să radă totul, adică să îmi radă creierul, să îmi șteargă memoria, cum a spus mereu, aproape zilnic. Și într-adevăr au lovit hidos de tare. Nu trebuia să fiu rasă, e greșit. Am fost perfecținea - ei zic că oamenii au fost mințiți că eram nebună -- dar nu am fost și eram tânără și reușeam sigur dacă nu mă ”rădeau” zilnic, nu am greșit nimic și eram capabilă.
20.03.25
Vă mai sunt datoare cu scrierea aceea despre gândire, așa cum am promis. Dar nu azi. Acum mi-e rău la inimă și îmi pare rău că e așa datorită prostiei lor, după tot ce mi-au făcut întreaga viață, chiar acum mi-au măcelărit inima și anul acesta aș fi reușit ceva bun și frumos. Exact când aproape că scăpasem de tortura din partea lor, datorită propriilor mele merite (pot explica asta) ei au lovit și mi-au stricat mecanismul inimii și implicit mușchii ceilalți și creierul au de suferit în plus și viața intelectuală e incompletă și astfel ei mă pot lovi mai ușor și acum mi-e rău aproape tot timpul, voi merge la cardiolog probabil săptămâna care vine. Eu am fost ceva extrem de bun și frumos, e vorba de mine, nu de alte spirite și nu am avut nicio șansă, deși nu am greșit nimic, e greșit să fiu omorâtă. Nu am mințit nimic toată viața și nu am fost nebună. Iar simt că nu am oxigen tot timpul.
Vă reamintesc și reafirm că în ultimii 20 de ani, deși am fost masacrată încontinuu, chiar foarte monstruos și din ce în ce mai monstruos, nu am greșit absolut nimic, în cele mai mici detalii, și nici măcar nu am gândit ceva greșit și nimic rău, citiți cu atenție tot acest blog, început în 2013. Am avut doar câteva gânduri suicidare, într-o perioadă când încă nu înțelesesem tot și nu mă resemnasem încă cu izolarea completă, care este în sine o tortură inumană și inutilă, impusă de ceilalți, nu datorată nebuniei sau incapacității mele. În afară de acele câteva zile a mai existat o normală și ultimă recrudescență a iubirii mele din tinerețe și ulterior problema s-a rezolvat complet, lucru care s-a întâmplat datorită unei loviri puternice a mea cu ajutorul unui post de radio fm, radio Europa, și ulterior acelui moment, cum am povestit de multe ori, și când geșeala mea a fost mică - practic aproape nevinovată, aceea fiind cea de-a treia micuță greșeală în întreaga mea viață. Înainte de acești 20 de ani de tortură, am fost de asemenea torturată nedrept și oribil, exact așa cum am povestit, și nu am avut nicio șansă și am fost tânără, dar nici atunci nu am greșit, fiindcă eram om intelgent, nu așa cum sunt toți tinerii care lovesc în mine de zeci de ani, fără să știe nimic despre mine, cărora acum, din 2013, le-am dat tot adevărul mură în gură.
Când am ajuns ieri seară acasă, după ce fusesem f_tă oribil în incinta CEC-ului, m-au masacrat cutremurător de monstruos, deși nu i-am provocat, ca întotdeauna. A fost înfiorător, cum nu a mai fost de luni de zile, nici acum nu mi-am revenit și mă doare spinarea și inima bate greu, și din cauza f_terii de ieri. Ei fac aceste orori intenționat, nu din cauza bolii mele și nu au dreptate. Unii zic că acea femeie care mă omoară este proastă și rea, este cel mai mare monstru al omenirii, iar alții zic că e proastă și din categoria oamenilor simpli - cred că unii vor să spună că e fata unei vecine care a văzut cum a murit tata, aici pe stradă, lângă poarta ei, cum mi s-a povestit. Alții zic că ea e mamă, adică femeia care mă distruge și mă omoară. Au mai fost unii au astfel de idei în ultimii 20 de ani, încă din orașul București. În felul acesta ei sugerează clar că eu aș fi ceva dăunător pentru copii sau că am fost pentru copilul ei, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată, e o minciună crasă, ca și celelalte. Mai degrabă invers, am fost ceva pozitiv. E calomnie și uneltire pentru crimă. A avea un copil, cum am mai explicat de mult, nu e o scuză pentru ca să lovești un om nevinovat, evident nevinovat și bun, cum am fost eu. Chiar și Irina și soțul ei m-au masacrat când au fost cu copilul lor aici și nu aveau dreptate sau dreptul să facă așa ceva, cu pretextul că au copil. Sau poate mama prin intermediul lor, nu știu sigur. Mai mult ca sigur nu am dăunat nici măcar în mod inconștient altor oameni sau copiilor. M-au izolat de zeci de ani ca să poată minți în acest sens, dar, dacă ați fi fost cu mine, ați fi văzut că eram numai binele, dar poate că alții îi loveau pe cei din preajma mea - asta nu știu sigur, dar evident nu le dă dreptul să mă lovească pe mine dacă nu știu sigur că era ceva din cauza mea - și nici atunci, în cazul în care e doar o vagă influență inconștientă, fiindcă, așa cum v-am spus, contează binele, dreptatea, umanitatea, nu aveam dreptul să lovim oameni nevinovați, buni, valoroși, numai fiindcă nu ne place de ei, sau că au o influență oarecare psihică ușor neplăcută. Ei spun că oamenii i-au acceptat pe toți porcii, dar pe mine, deși geniu foarte bun fiind, nu vor să mă accepte. Chiar dacă nu am fost geniu, nu trebuiau să mă omoare. Cei care omoară fără rost sunt vinovați și pot fi pedepsiți, chiar dacă sunt părinți, căci altfel orice femeie monstruoasă, cum a fost și mama, face copii cu scopul să îi omoare lovind și pe alții totodată sau ca să fie ele exonerate de vină sau să omoare la adăpostul ideii că sunt mame. Oamenii care nu au copii sunt la fel de importanți în societate ca și cei care au și nu trebuie considerați cetățeni de rang secund și abuzați sau omorâți. De-a lungul vieții mele, în permanență, încă din copilărie, pentru ceilalți erau acceptabili și respectați și puși în față și privilegiați ceilalți și pe mine mă omoarau ca și cum eu nu aveam drepturi deloc. Și totuși am fost un om nevinovat și inteligent etc.
22.03.25
Azi iar a sunat vărul meu din SUA, să vorbească ”politică” cu mama și eventual să mă lovească pe mine. Mama iar spune că el îmi transmite ”complimente”, cum a făcut mereu, cu toți cei cu care ea vorbea la telefon - deci acest cuvânt, complimente, e ceva negativ, înseamnă ceva rău, mereu m-au lovit așa. Ei zic că vărul meu își face datoria, fiindcă el aparține armatei SUA și americanii sunt obligați să mă omoare, fiindcă au făcut o prostie și au crezut că eu sunt altceva decât sunt.??! Azi au zis că eu am povestit lucruri șocante despre viața mea, dar eu nu prea văd ce, în afară de povestea cu sexul oral - nimic altceva, și nu a existat, în afară de cazul în care vă șochează imensa mea nevinovăție și numeroasele torturi și nedreptăți prin care am trecut și minciunile celorlați. Și mizeria din spitalul de psihiatrie, gunoiul de lângă mine când eram pruncuță, violul din apropiere fiindcă eram sub tratament psihiatric etc. Ei au spus azi pentru prima oară că fratele mamei a fost cel care m-a f-t în 89 când am plecat la Sibiu, la sfatul mamei, la început de aprilie, căci eram tare supărată și îngrozită că fusesem f-tă sexual de la distanță, cum am povestit. Atunci am descoperit că el avea la el o casetă BASF (produsă deci în Germania federală) cu muzică country americană cum avea și tatăl meu. La fel a avut și Gina, o femeie care s-a mutat și a murit în satul bunicilor, nu știu de ce, și nu știu de unde o cunoștea mama. Eu nu am avut atunci și până azi nici cea mai mică bănuială că ar fi fost fratele mamei așa ceva. Ei spun că tatăl meu vitreg e cel care m-a f_t sexual la început de tot (nici pe el nu l-am bănuit), după 25 martie 1989. Acum înțeleg de ce unii au spus că familia mea era o familie de americani și că tatăl meu vitreg reprezenta SUA sau chiar URSS, sau mama etc. Oricum, eu nu am avut nicio legătură cu ei. Nu e nimeni obligat să mă omoare, e o idee greșită a lor. Ei ziceau că acel medic care m-a f_t primul a fost plătit de Germania sau alte puteri politice. Unul a intrat azi cu ideea că noi vom muri, adică eu și el (?! cine naiba este), fiindcă prin naștere am intrat în categoria sărăcimii și astfel ”jocurile” (?!) au fost făcute de la început și deci orice aș fi fost nu conta, și nici nevinovăția și nici normalitatea, că ei vor să facă așa cum au stabilit când m-am născut, în mod evident etc. Nu are dreptate, citiți tot blogul meu. E greșit. Apoi au ideea că verișoara mea a primit de toate și bani destui fiindcă ea a avut de mică, iar eu am fost ținută tot timpul în sărăcie și totodată au mințit că eu aveam și că ei erau ca și părinții mei, dar ei, cei de la Sibiu, aveau de la început oarecare avere. Apoi au spus că verișoara mea avea fiindcă tatăl ei a știut să mă f_tă în 89, ca și alții.?? Oricum probabil că au spus acestea acum, acum îi doare, fiindcă am început să folosesc câteva sute de euro din banii din vânzarea casei bunicii, salvați prin vânzarea apartamentului meu, pentru niște lucruri destul de necesare sau ceva mai plăcute. Am cheltuit puțin întreaga viață, nu am avut aproape deloc, dar acum nu mă deranjează deloc, o vreme a fost greu, acum am un oarecare confort material și sunt fericită și din alte motive.
Câteodată unii oameni au fantezii morbide, unii spun că i-au mințit pe proști că am bani și că trăiesc în lux, încă de când eram copil și eu eram cea mai săracă. Alții au inventat că, după ce mor, îi vor minți pe oamenii proști că am trăit în lux, așa cum au spus despre Ceaușescu.?! Nu văd ce interes ar fi avut Ceaușescu sau echipa guvernamentală sau prezidențială ca el să trăiască în lux. Știți probabil povestea cu pasărea cu viersul dulce închisă în colivie de aur.
25.03.25
Azi m-am trezit greu, abia la ora 10 jumătate, ei spun că din cauză că mama sau alții iar m-au f_t în timpul somnului oribil, cum ea se pare că face mereu, ei spun că ea crede că rostul vieții ei este să mă distrugă și să mă omoare și numai pentru asta trăiește - iar în realitate nu trebuia și nu trebuie să fiu omorâtă sau lovită. Ei spun că ea mă omoară împreună cu ”câinii” ei.?? După aceea a venit un colet cu 2 scaune comandate de mine, imediat ce m-am îmbrăcat, astfel încăt mi-a fost greu să merg la poartă, mai ales că mama mă lovea în cap ca aproape întotdeauna când mă scol și făcea un fel de scenă de nervi cu aberații ilogice. De foarte multe ori ei au aranjat totul astfel încât coletul să vină imediat ce mă trezesc, ca să îmi fie greu și să fiu încă amețită de somn și de f_terea din somn, ca ei să poată lovi mai puternic în capul meu. Teoretic coletul trebuia să vină peste câteva zile. Apoi ei au spus că vărul meu se crede ceva ce nu este și vrea să mă distrugă etc. Până să ajung la poartă mama m-a luat în curte la rost ”să încetez să îi mai cer bani” și altele, ca să audă vecinii și curierul. Ca întotdeauna când mă ia la rost, nu are dreptate, i-am cerut foarte rar bani, chiar ea mi-a cerut mie, din pensia mea mică, mai des poate decât i-am cerut eu, deși are și întreaga chirie din proprietatea comună la îndemână și pensia ei mai mare. Ea mi-a dat ieri 20 de lei fără să cer pentru bacșișul unui curier cu scaune ușoare, de la dedeman și azi am cerur eu 20 pentru acesta de azi, deci am mușcat momeala întinsă tot de ea, ca adesea, pentru ca ea să aibă pretext să facă urât. Scaunele de ieri erau ușoare, cele de azi erau la pachet și trebuia să îl rog pe curier să mi le transporte în curte, fiindcă erau 11 kg și eu am lipsă picior și picior prtezat, care nu suportă greutăți mari, și-așa sunt eu prea grea. Am cerut tot 20 de lei, ca ieri - a țipat că e prea mult și am cerut 15, și a zis că nu are deloc, cea ce e adevărul azi. A trebuit să merg eu la poartă, ea fiind în pielea goală exact atunci, fiindcă vroia să plece pentru cumpărăturile zilnice de la mega shop and go din apropiere. Eu abia mi-am tras pantalonii pe mine atunci și ea oricum a venit după mine în curte, ca să lovească. Mama face scene din orice, mereu, și mereu a fost așa, de când eram copil, ceu fiind evident tratată ca sclavă și chinuită de mică. Eu cumpăr boabe pentru pisici și medicamentele mele și o parte din mâncare și produse de igienizare din pensia mea. Ea când vorbește de bani spune alte sume - pentru 10 lei spune 100 etc., ca să pară totul altfel decât este și scandalul ei justificat. Apoi s-a luat de mine că de ce am luat scaunele etc. deși a fost un lucru bun că le-am luat și mi-a imputat că costă bani montajul, ceea ce era ilogic fiindcă pot și singură să le montez bine și findcă oricum trebuie să vină cineva la montaj la mine pentru altă mobilă etc. Întotdeauna când ea face scandal e cu scopul de a mă tortura cerebral și niciodată nu are dreptate și mereu vorbește ilogic sau minte sau face pe nebuna, încă de când eram copil. Și cei care au intrat iar peste mintea mea vorbesc ilogic sau chair spun adevărul clar, dar numai cu scopul lovirii mele. S-a mutat o familie în casa recent construită de lângă geamul de la bucătărie și abia azi am înțeles că au făcut asta nu ca să mă deranjeze că îi văd sau că mă văd ei, ci fiindcă astfel îi aud cum vorbesc, chiar cu voce scăzută, când sunt în bucătărie, și astfel eu pot fi f_tă de ei și de alții, fiindcă în perioada caldă, aproape 3/4 din an, trebuie să stau cu geamul deschis la bucătărie și acolo e singura masă din casă, unde pot să scriu de mână sau să desenez și să pictez. Ulterior, mama s-a luat de mine complet ilogic, lovindu-mă în cap, cu idei fără sens, ca și cum eram nebună sau ea era, cum a făcut des, dar de fapt ea se preface, ca să mă lovească, numai acesta e scopul ei - a inventat că merg cu mașina 126 la Bucur Obor (nu știu dacă există această mașină) și a vorbit complet ilogic și fără sens, ca adesea, astfel încât proștii cred eventual, la prima vedere, că eu vorbesc fără sens, nu ea. Sau că sunt proastă. Ei spun că eu nu voi avea absolut niciodată pe nimeni cu care să comunic în mod sigur, după toate că m-au izolat din 84, fiindcă toți vor să mor, fiindcă toți au mințit și eu am spus numai adevărul. Azi e Bunavestire. Unii cred poate că numai ceea ce am scris despre mama e adevărul, dar de fapt totul a fost cum am povestit.
Ei au o mulțime de deliruri sau percepții greșite ale realității sau credințe greșite legate de mine, de mama, de familia mea, de tatăl meu vitreg defunct, pe care deja le-am expus. Mie mama mi-a făcut așa o scenă probabil de mai mult de zece de mii de ori, din copilărie. Dar la început nu mă lovea fizic așa, adică prin influență psihică animalică, ci doar mă bătea, eventual, deși nu greșeam nimic. A început iar cu ideea rostită tare că ”nu mai merge”, adică că nu reușește ea să mă f_tă mai tare, cum ar fi necesar, deși nu e necesar și nu trebuie acest lucru și nimic nu funcționeazaă rău din cauza mea sau din cauză că nu sunt f-tă destul, cum insinuează proștii. Dimpotrivă. Dar unii spun iar că oamenii cred că mama are dreptate, sau că trebuie să mă omoare ca să se nască altă fată cu care ei s-o ia de la început și să o masacreze la fel, că așa au făcut ei mereu - nu e necesar nici asta, nu au dovezi de așa ceva, e greșit. Alții au ideea că nu eu sunt nebună, ci mama, și că eu nu pot să o stăpânesc, că numai tata putea și eu sunt ineficientă etc. Nu e nici asta adevărat, era invers, mama făcea și cu tata exact la fel și aceleași scene oribile și ilogice și nervi etc. și exact la fel a făcut și cu mine mereu. Deci unii cred că eu de aia sunt lovită de vecini și omorâtă de psihiatri și de alții, pentru ca nu știu ce puteri politice sau alți oamemi să pună mâna pe mama, fiindcă eu nu pot să o conduc, ceea ce e în întregime fals sau ilogic. Sau să pună mâna pe tot rodul intelectului meu superior, ceea ce pare adevărat, dar și asta e rău, greșit și nedrept și nenecesar și poate e tot un delir. Alții au ideea că mama e ceva politic sau nu știu ce geniu sau dumnezeu și că trebuie să mă lovească ca să aibă ea energie și să poată conduce sau că trebuie să mă omoare ca să poată ea conduce nestingherită de mine, care aș fi nebună, și ”conducerea” ei ar fi necesară și eficientă. Alții că mama doar delirează în acest sens ea însăși și alții că ea mă lovește de mică și mă omoară fiindcă pur și simplu nu m-a vrut și nu vrea să moară ea ”pentru mine” (?!) și să trăiesc eu. Și că alții gândesc la fel, fiindcă ea și alte rude ale mele sau alți intelectuali i-au îndobitocit așa, anume că eu sunt căcat și nebună și nimeni nu merită să moară pentru mine, dar pentru alți intelectuali da, ei mereu mor în mod clar pentru ceilalți, pe care îi consideră stăpâni și pentru ideile și chiar minciunile celorlalți, pentru cauzele politice inventate de ceilalți etc. Și ceilalți li se par mai utili și mai deștepți și mai normali și mai buni decât mine, deși nimeni nu a fost vreodată cu mine, nu a vorbit și nu am avut nici măcar drepturi în lume. Alții spun mereu că toți mă vor lovi mai tare și mă vor omorî când vor înțelege că nu mama ”este”, ci eu, deși e ilogic, fiindcă eu am fost mereu ceea ce sunt acum, nu nebună, și am funcționat la fel în raport cu ceilalți oameni, nu doar după moartea tatei sau acum. Singura diferență e că acum știu multe lucruri, am înțeles cam tot ce pot înțelege în mare despre lume și despre viața mea și sunt mai înțeleaptă în general.
Mi se spune că nu toți oamenii știu ce este f_tul și că există destui care sunt cum eram eu în tinerețe și nu știu nimic și de aceea au tendința să creadă că eu sunt nebună și că așa ceva e anormal și nu există și că e delir ce spun eu despre f-t. Am să explic acum, căci e ceva logic, chiar dacă eu nu am f_t pe alții, fiindcă nu știu cum, și oricum nu aș face așa ceva. Cât despre idei, citiți tot blogul meu cu atenție și veți înțelege că nu e niciun delir și nu avea cum să fie. F_tul e un fel de influență animalică, psihică, telepatică, care în general face rău și trece de bariera intimității și integrității unui organism, trece de pielea psihismului sau ”corpului astral”, cum spun unii, al individului numai că este ceva controlat, voit, intenționat. Un fel de vânare a individului. E recunoscut științific că astfel de fluxuri de energie există, că ele conectează toate ființele între ele, fiindcă toate ființele depind unele de altele și viețile lor se întrepătrund și se influențează unele pe altele în mod logic. Oamenii trăiesc și ei în grupuri. Nici oamenii și nici alte vietăți nu trăiesc ecranați complet și nici sub clopote de sticlă. Nu doar instinctul de reproducere sau de hrănire și vânare a prăzii sau de apărare a propriei vieți în cazul victimelor, ci și alte activități se bazează pe influența reciprocă a ființelor vii. Oamenii știu și recunosc că există aceste influnețe telepatice și cunosc ce se întâmplă de exemplu într-o sală de spectacole, la concerte, în aglomerație în general, în săli de dans, la manifestări violente de stradă etc. Oamenii care m-au f_t au înțeles cum pot ei să influențeze fizic pe alți oameni și gândit intenționat la fel ca atunci când influențau ei diverși alți oameni - adică au descoperit singuri aceasta în relație cu alții și au repetat. Eu nu aveam cum să descopăr nimic, fiindcă am fost izolată de oameni de mică, pe mine doar m-au lovit toți. Nici nu știam că există așa ceva, nici sexual și nici altfel. Nu credeam. Unii spun că idioții nici acum nu cred și dacă înțeleg ceva fiind loviți, atunci sunt închiși la psihiatrie și considerați nebuni cu delir dacă povestesc așa ceva. Când mă lovește, uneori, mama are ochii încețoșați și se uită strâmb și ciudat, nu focalizează, de parcă suferă. Unii au spus că mama m-a f_t toată viața fiindcă era ea f_tă de alții și în acest mod arunca sau transfera răul asupra mea, cum au făcut și alții care se consideră importanți și mă tratează drept coș de gunoi sau fântână a tinereții în care se bagă ei, ca să nu moară sau să nu îmbătrânească ei, fiind totuși necesar ca oamenii să mai și moară sau să fie și bolnavi. Unii cred că ei trebuie să aibă privilegii și să nu conteze meritul real al omului și nici dreptatea. Unii zic că mama e egoistă. Pe de altă parte, așa e o familie, un grup în care oamenii trebuie să se ajute unii pe alții, chiar dacă sunt f_ți de străini sau loviți de mediul înconjurător. Societatea în sens mai larg e la fel. Dacă mama ar fi murit sau ar fi căzut la pat, eu aș fi rămas fără unicul meu sprijin și relație. Unii sclavi sau nebuni sau bolnavii, bătrânii, au fost folosiți de societate în aceste sens, al unui fel de gunoi sau coș de reciclare. Numai că mama și alții mă lovesc monstruos de tare și mă omoară, deși am fost un om total nevinovat și foarte inteligent și bun. Ei spun iar că nimeni nu mă crede. ??? E normal ca oamenii să se f... între ei, acest lucru e uneori competiție dreaptă și factor de progres și e ceva inerent vieții, dar în cazul meu e crimă și e greșit, eu fiind și izolată cu forța, fără vină și fără șanse.
Ei zic că natura mea e angelică și am fost aruncată cu forța în infern, fără să greșesc ceva. Poporul minte pe față despre mine și mă omoară în virtutea acelor minciuni și eu nu am greșit nimic toată viața. Poate au fost mnițiți că trebuie să mor, dar nu e așa, poate că nu poporul minte și mă omoară, ci numai unii oameni răi. Ei spun că totul mi se trage de la acel medic care m-a sedus în tinerețe și care a mințit despre mine. Nu știu nimic despre asta. Alții spun că el era bine intenționat (?!) dar m-a judecat greșit, a crezut că eram altceva decât eram în mod real. Mie mi se pare că nu putea fi așa, citiți tot ce am povestit, totul a fost clar așa, cred că orice om deștept poate vedea clar că nu fabulez și nu mint și clar nu inventez nici măcar inconștient, sunt clar om pe care poți pune bază, care nu are cum minți. Deci el clar nu a fost înger și deci nu a contat ce credea despre mine, fiind totodată clar că eu eram un om bun și curat, nevinovat, cu un spirit tânăr cristalin, fecioară etc.
Azi au spus iar peste mine că încearcă să îi păcălească pe unii că tatăl meu, numit vitreg de mine, era de fapt tatăl meu adevărat și eu am delir - deci ei continuă să tragă mâța de coadă legat de povestea vieții mele deși e clar că am spus adevărul și să dea vina pe mine, cum s-au obișnuit de mult timp. Din câte am citit eu despre transmiterea, moștenirea genetică, nu pot exista cazuri de paternitate cu așa pregnante deosebiri fizice și că e se transmit mereu anumite caracteristici fizice ale osaturii, chiar ale osaturii feței, și implicit și ale celorlalte aspecte - cartilagii, dispozția mușchilor (chiar dacă copilul e fată), deci și trăsăturile feței și tipul de păr etc. Între mine și tata nu erau deloc asemănări, nici părul, nici forma unghiilor sau a scheletului - poate cu dvs. cunoașteți cazuri excepționale în unele cărți pe care eu nu le cunosc, dar acelea pot fi minciuni, doar cazurile reale certe, pe care le știți cert, de paternitate fără asemuire, contează.
26.03.25
Revin pentru câteva minute. Despre ceva ce spusesem ieri - că se pare că e nevoie ca oamenii să mai și moară sau să fie și bolnavi - că asta ar fi necesar pentru planetă, că dacă ne înmulțim la infinit nu e bine. Părerea mea e că numai Dumnezeu știe clar ce e bine și ce e necesar să fie și numai el poate calcula la infinit sau realiza echilibrul necesar. Eu am impresia că planeta nu și-a atins până acum capacitatea maximă de populație umană. Și de aceea a existat și un progres al civilizației, care are deocamdată nevoie de mai multe resurse umane pentru a funcționa eficient. Poate că există totuși un număr maxim de oameni, după care urmează declinul, nu știu asta. Ori poate că datele demografice sunt trucate și mint, așa cum mint atâtea teorii științifice și paraștiințifice. Poate că înșiși cei care centralizează datele demografice sunt ei înșiși păcăliți și cred ceva ce nu e adevărat și numai dacă oamenii ar fi toți microcipați cu cipuri performante și monitorizați simultan - ceea ce nu doresc nimănui - am ști exact numărul populației pe planetă. Oricum aveam asigurarea medicală și banii pe carduri... Am observat că și teama că sunt prea mulți oameni pe pământ e manipulată la fel cum sunt manipulate unele idei politice în logosferă, mai precis în media-sferă. Eu cred că pe muritorii de rând și pe cei mai mulți intelectuali nu trebuie să îi preocupe acest aspect și că de fapt există un Dumnezeu sau o logică a sistemului care echilibrează întreaga planetă și lumea vie, biosfera. Poate chiar că noi, oamenii, distrugem o parte din ce e logic și necesar atunci când avem pretenția să fie totul cum vrem noi și nu respectăm mama natură. Eu nu știu sigur dacă există nemuritori (un fel de zei) sau oameni care trăiesc vârste înaintate, ca în Vechiul Testament. Înclin să cred că există (de fapt habar nu am) și că e normal ca ei, dacă există, să nu fie în vizorul proștilor, care în mod sigur nu i-ar accepta. Eu nu am pretenția să fiu nemuritoare, dar nici așa ceva. Este aproape sigur, chiar și pentru profani, că întreaga biosferă, inclusiv oamenii, participă animalic, datorită proprietăților și interferențelor bioelectromagnetice evidente, la influențarea și chiar geneza, consistența fenomenelor climatice, tectonice, succesiunea normală a anotimpurilor etc. Dacă tot trebuie să murim, atunci de ce să nu facem, cum era și cântecul lui Păunescu în anii 70, cum am mai spus și eu, ceva frumos și drept și curat și normal?! Eu nu trebuia să fiu omorâtă și nici torturată, e ceva rău și urât și foarte nedrept, în acest caz e vorba de o crimă monstruoasă și inutilă, am fost mereu un om respectabil și evident medicii și psihologii - un fel de zbiri ai stăpânirii - au mințit despre mine și m-au lovit. Eu nu am greșit nimic și nu am dăunat altora. Și alți oameni au mințit despre mine în mod evident. E vorba de mult rău, orice om e o parte din specie și e logic că, a priori, dacă e torturat și omorât, e ceva rău, ceva care e normal să îi afecteze și pe ceilalți, cu atât mai mult dacă victima e nevinovată și inteligentă. Nu mai adaug nimic, citiți întregul meu blog. Cred cu tărie că e bine să ne bucurăm unii de ceilalți și să ne respectăm și să fim fericiți ca oameni, eu mereu am fost așa. Ei zic din nou că pe mine mă omoară fiindcă sunt foarte inteligentă și mereu am fost la fel și binele, dar ei mint sau cred altceva... În sfârșit poate că se vor răzgândi, în ultimele 2 luni m-am simțit ceva mai bine. Au inventat o aberație - că niște nebuni politici au păcălit lumea toată că e mai bine să fiu omorâtă - e total absurd așa ceva!
Lovită cerebral brusc înfiorător, tortură, presiune, greață, amețeală, sete puternică (complex de simptome ca de diabet, dar bineînțeles declanșate intenționat, chiar și azi, de dimineață mi-era bine) - ei zic că e din cauză că a venit țiganul Claudiu să ne ajute la plantat ceva în grădină și mama s-a folosit de el ca să mă f-tă. Mama a venit la mine lângă biroul meu și a început să tragă puternic și zgomotos aerul în piept, repede, ritmic, ea nu face de obicei așa ceva, dar e rău când face, mi-e rău. Făcea așa și când eram mică. Eu știu că de fapt și acești oameni care constată ce se întâmplă în jurul meu lovesc și ei sau chiar o manipulează pe mama să mă lovească, ei nu fac cel puțin foarte des aceste constatări cu scopul de a mă informa pe mine sau pe alții, eu fiind mereu lucidă, nu au ce să îmi spună nou. Unii mă întrebau mai demult dacă eu am dușmănit vreodată pe cineva sau am gândit ceva rău vreodată, că ei nu înțeleg de ce există această imensă ură și agresivitate asupra mea. Nu, absolut niciodată, dimpotrivă. Nu am urât și nu am fost agresivă, ci am iubit și respectat și prețuit și am fost mereu calmă și pacifică. Dar binele nu este reciproc decât dacă oamenii au contact unii cu ceilalți, iar eu am fost cu adevărat izolată de mică și lovită hidos de mamă - ceilalți oameni care m-au lovit nu aveau de unde să știe ceva despre mine. Numai câte doi ani am urât (dar nu o ură nebună) în mod justificat pe acel medic care m-a lovit fără motiv și anterior pe părinții mei care mă masacrau de la 13 ani fără motiv. Ura e un sentiment al omului neputincios sau rău și nemulțumit de soarta lui, cel mai ades prost sau naiv și eu nu aveam cum să fiu așa ceva, eram prea inteligentă ca să pot urî niște proști. Ura apare când omul e lovit în mod nedrept și nu se poate apăra. Pe mine nu avea cine să mă urască, nu am avut nicio greșeală și am fost un om foarte bun și nimeni nu a suferit din cauza mea nimic, absolut nimic și nu am lovit pen nimeni niciodată, doar ei pe mine. Ura celorlalți și tortura asupra mea au fost probabil produse de altceva, ceva rău și greșit, nu de vreo vină sau urâciune morală a mea. A fost mereu vorba de mine însămi, eu nu am fost ceva politic niciodată și nu rezolvau nimic lovindu-mă și omorându-mă și nu distrugeau ceva rău în acest mod. Ei zic că țiganul Claudiu nu poate înțelege și de aceea sunt lovită de el și mama. Nu știu, ce nu poate înțelege și ce legătură are asta cu mine?
Eu cred, cum am mai explicat, că nu e bine, e chiar rău ca oamenii inteligenți și buni și evident nevinovați și normali, cum am fost eu mereu, să fie f-ți intenționat, premeditat, așa monstruos și mârșav, pe la spate și nedrept, fiind izolați și otrăviți fără șansa de a se apăra.
Este foarte mult timp de când nu am mai avut nici cel mai mic sentiment de ură și este imposibil să mai am vreodată, deși pentru proști pare justificat să am fiindcă am dreptate, fiindcă ei nu pot înțelege că oamenii inteligenți și peste o anumită vârstă nu au cum să urască, fiindcă nu pot fi pătimași, adică legați copilărește de viața lor materială, ci sunt detașați și logici aproape întotdeauna, privind viața în ansamblu și fără părtinire. Au intrat din nou să mă lovească cu idei așa zis politice pentru nebuni, de fapt ca să mă lovească, de pildă că o anumită putere politică (adică Germania), m-a crescut în sărăcie și tortură și m-a aruncat, nevinovată și copil fiind, în fundul iadului (?!) ca să își câștige ei independența (?!). Apoi au spus, cum au spus adesea, că femeia care mă omoară prin manipularea delirurilor proștilor și a mamei și unor vecini este cea mai monstruoasă femeie din lume (?!) și, în prezent, prin viclenie și intrigi și răutate și minciună (și torturarea și închiderea mea) s-a ridicat din nou deasupra mea. ??
26.03.25
Vreme jegoasă, frig, nori, vânt destul de brusc - azi m-au masacrat oribil. Am reușit totuși să merg în oraș, unde chiar aveam treabă, dar m-au masacrat pe tot drumul, ca întotdeauna. Voi nota totuși ce e mai important, deși deja știți cu toții adevărul, explicat de sute de ori de mine. Astăzi, pentru a nu știu câta mie oară, m-au hărțuit pe drum, atât cu pietoni cât și cu mașini și mi-au aruncat diverse idei fără rost și s-au holbat la mine toți urât, inclusiv copiii. Am prins și barieră și am văzut peste tot multe mașini, atât vechi de tot cât și noi și zilele trecute am văzut parcate pe Colentina multe mașini și diverse alte județe. Ei spun că până și copiii se distrează și se holbează fiindcă sunt mințiți despre mine, și lor li se spune că e vorba de omorârea unei nebune sau Nebunei. Totuși nici copiii și nici adulții nu au stat de vorbă cu mine vreodată. Pe drum am întâlnit ieri și azi și 2 preoți și un fel de aparent asceți în haină lungă - poate că vor să mintă că eu sunt destrăbălată sau vrăjitoare, sau demonizată, posedată și că trebuie să fiu omorâtă ca în Evul Mediu, dar de fapt nu trebuie, e greșit. Sunt doar o intelectuală româncă masacrată și persecutată fără vină încontinuu din copilărie, fără a fi nebună și fără să greșesc ceva, asta se poate încă dovedi. Unii au spus - să se ducă înapoi în Israel - dar eu nu știu să fiu evreică și chiar dacă aș fi nu trebuie să fi omorâtă, puteau să mă accepte. Ei spun iar că mama i-a păcălit pe toți proștii că eu trebuie să fiu omorâtă pentru eliberarea României și alții spun că poporul român nu poate accepta așa o dezonoare - mai citiți o dată tot ce am scris și veți vedea că nu e nicio dezonoare. Ei au spus din nou că și azi au mințit din nou despre mine și au dat vina asupra mea pentru greșelile lor. Au spus din nou că ”nemții” (?) nu acceptă să moară pentru mine. ?! Nu este vorba doar de succesiunea anotimpurilor despre care am explicat și oricine știe (adică orice intelectual cât de cât lucid și capabil și înzestrat și cu intelect sintetic și comprehensiv, nu doar analitic) oricine știe deci că această succesine depinde și de Dumnezeu, dacă El există, dar și de toate creierele noastre omenești laolaltă și de întreaga biosferă. Suntem, vrând-nevrând, împreună, un sistem logic. Simultan, logic, este vorba și de fluxul creșterii și descreșterii, de înverzire și floare și rodire și ofilire. Eu nu trebuie să fiu omorâtă fiindcă sunt la menopauză, cum cred unii proști. Din câte știu eu - dar ei cred așa din cauza observării neatente a naturii și unor minciuni, unii dorm de-a-npicioarelea. Tot pe Colnetina am observat mulți arbori - peund ema trecut eu - cu frunzișul uscat atârnând în zdrențe, ca și cum copacii ar fi uscați și nu știu sigur dacă vor învia, căci de obicei învie numai cei care își leapădă frunzele de tot. Din câte am înțeles și mi s-au explicit unele lucruri similare, această desprimăvărare grea, care s-a mai întâmplat, nu este din cauza vreunei incapacități a mea, ci din cauza unor creștini imorali sau adormiți, care se închină unui martir, ba chiar mai multora, dar masacrează pe cei ca mine sau pe mine și admiră pe cei care mă lovesc și mă scuipă și mă persecută de mult. Tot cei care m-au lovit au omorât acești copaci, spun ei, eu nu știu sigur. Ei spuneau că absolut totul ar fi mers șnur dacă eu aș fi reușit cât de puțin să mă fac dorită, respectată, înțeleasă. Dar acest lucru era complet imposibil, am explicat de ce și ce s-a întâmplat, și nu e vorba de ”nebunia” mea. Unii zic cpă asta e singura primăvară sân mai reușesc să înverzesc. Chiar adineaori, mama spune iar - cum face des - DESTUL!! - ca și cum ea dă ordine altora să mă lovească și eu sunt acum monstruos lovită și în oraș, pe drum, m-au lovit nu doar în cap, ci și foarte puternic în coloana vertebrală, cum nu au mai făcut de mult. Ei au spus adesea că mama chiar le dă ordine să mă lovească, ca să fiu distrusă și omorâtă sau crede așa ceva, și așa a făcut mereu cu toții, urmând ordinele ei și crezând minciunile ei. Ei spun că aceasta e ultima proimăvară când voi mai reuși să înverzesc, căci oamenii toți cred numai minciunile, nu pe mine. Continuu imediat pe aceeași postare.
Revin, continuu povestirea. Ei au spus din nou și azi că așa a fost întotdeauna, de-a lungul întregii mele vieți, toți proștii au crezut că sunt nebună și m-au batjocorit și lovit zi de zi, deși nu am greșit nimic și am fost foarte inteligentă și izolată, ei și acum cred că am fost sau sunt nebună sau că am greșit ceva și vor să mor, de fapt să mă omoare și toți mă resping din această cauză. Cei intelgenți sunt nebuni sau nu mă vor, vor și ei să mor, așa mi s-a spus. Alții spun că aceia nu pot să mă accepte căci ar fi loviți ei la rândul lor etc. Poporul român și familia mea comit aceeși crimă de sute de ani, spun ei - dar nici asta nu înseamnă totuși că trebuie să fiu omorâtă acum, e o greșeală a lor. E evident greșit, chiar dacă a fost așa de sute de ani, și nu e bine să fie așa chiar dacă nu a mai fost așa. Este vorba numai de mine. Ei spun că proștii nu pot crede așa ceva, că toți au fost îndobitociți cu mii și mii de minciuni că eu gândesc greșit sau că sunt proastă și că alții gândesc prin capul meu și de fapt am fost mereu doar eu însămi. Voi explica din nou ceva mai important despre gândire, cum am promis. Unii sunt așa proști încât cred că e imposibil să fiu eu fiindcă nu aș fi fost în stare să gândesc și să creez tot ce am scris, deși a fost un fleac pentru mine și toți cei inteligenți pot înțelege asta. Alții cred că am spus minciuni și deci nu puteam gândi singură (dar totul a fost adevărat) și că nu știu ce puteri politice vorbesc prin capul meu. Ei spun că poporul român e foarte răzbunător și de aceeaei trebuie să mă omoare, ca să nu sufere ei. Ei spun iar că absolut toată lumea crede că eu aș fi legată de politică și că eu sunt singurul om care nu crede așa ceva. (!) Că poporul a fost îndobitocit și înrăit și înhăitat adică organizat asupra mea de către popoare străine, în care ei au încredere, timp de peste 50 de ani, de când m-am născut, fără ca eu să bănuiesc ceva și toți cred că trebuie să mă omoare ca să fie liberi sau vreo altă aberație. Vă spun din nou adevărul - absolut sigur nu am avut vreo legărtură cu politica și nu am și nu voi avea deloc. Am fost un om legat de diverse alte aspecte culturale, dar nu de politică, decât atât cât este orice intelectual și mai mult în ce privește aspectele abstracte filozofice. Am fost un om izolat mereu, întreaga viață, normal că nu am avut legătură cu politica. Faceți greșeala să credeți că cultura este înglobată în politică, cum mi s-a spus, dar e invers, politica e înglobată în cultură. Vă spun iar adevărul curat - absolut niciodată nu am avut idei legate de politică, nici măcar mărunte, decât 2-3 fugare întreaga viață. În niciun caz nu am gândit nici măcar delirul că poporul român e sub ocupație și că trebuie să lupt pentru eliberarea lor, sau alte deliruri conexe, cum am înțeles că se așteptau ei de la mine, crezând că sunt proastă sau nebună și pregâtind scena în sensul acesta, adică credințele unor oameni proști de genul acesta. Ei spun că poporul evident nu mă ”vrea”, fiindcă a fost îndobitocit de străini lacomi despre mine - dar eu nu înțeleg această idee ilogică: cum adică poporul român? Adică există o disociere în popor? Unii sunt români (care? și ce înseamnă popor român deci, popor fără intelectuali nu prea poate exista zic eu) și aceia nu mă vor, iar restul nu sunt români (care?) și mint despre mine?! Eu nu aveam cum să cred așa ceva și nimeni nu a vorbit cu mine. Acum e foarte rău, durerea în coloană e oribilă și setea e încontinuu. Vă las cu bine și vă doresc tot binele cu putință. Unii au spus, cum ați văzut, că poporul român în întregime trăiește din masacrarea mea contra cost de dragul altor popoare ?! Normal că nu cred. M-am și umflat oribil din nou la burtă azi, înainte îmi curgeau pantalonii rău, acum abia încap. Mama iar ascultă bâzâiala și mormăiala politică la tv, ea așa face zilnic, ăsta e felul ei, cum au fost educați mulți. Eu prbabil că voi scrie iar poezii și altele, și voi învăța iar diverse lucruri dacă ei mă vor lăsa în viață. Din păcate mi s-au umflat și picioarele, nu doar burta și este vorba de un edem cu indurație, nu știu sigur de ce. De obicei nu e așa și azi nu am mâncat decât un măr roșu luat de mama și câțiva biscuiți, acum e seară. Durerea în ochi e destul de mare. Ei spun iar că proștii cred că aș fi nebună și eu sunt de fapt geniu și că eu sunt mereu rasă și măcelărită și toți oamenii care se dovedesc a fi legați sau conectați cumva cu mine sunt epurați, fiindcă toți proștii cred că eu aș fi ceva rău și procedează așa ca să mă omoare. E greșit, chiar și acum și oricum am fost mereu binele și inteligența mea a fost bună.
Iar a intrat scroafa, lovindu-mă ca întotdeauna, simultan cu ideea ei veche că ”toți (cu cine face ea corp comun?) vrem să mori, PENTRU CA (?) OAMENII (bine că nu se crede om) să nu înțelagă ce ți-am făcut, ce ești de fapt, că am mințit mereu etc. E greșit așa ceva.
27.03.25
Aseară m-au măcelărit înfiorător și azi, ca în fiecare zi, au intrat să mă lovească imediat ce m-am trezit, mi-au dat junghi brusc și puternic în coloana vertebrală cum au făcut și ieri de câteva ori și au început să arunce aceleași idei - că nu pot să mă ”rupă” și asta înseamnă că vor muri ei (?) și deci trebuie să mă omoare pe mine ca să nu moară ei, că trebuie să mă omoare (în engleză) fiindcă au mințit întreaga omenire despre mine și asta îi obligă să mă omoare. Am fost mereu binele desăvârșit și am fost mereu un om foarte inteligent și perfect normal și am înțeles absolut singură tot ce am înțeles și nici măcar nu am ascuns nimic, am dăruit totul, inclusiv ce am scris și tot adevărul și am fost doar binele. Fiți puțin atenți: sunt și am fost mereu bună și normală și nu am greșit nimic întreaga viață și am fost izolată complet de la 13 ani, ceea ce am scris e numai adevărul, binele și frumosul. Nimeni nu mă cunoaște, nimeni nu a vorbit cu mine. Nu am mințit niciodată și asta se poate înțelege chiar din ceea ce am scris. Nu am defecte de caracter și se poate vedea că nu sunt ”nebună”. Oamenii nu știu nimic despre mine și nu mă cunosc în afară de faptul că am scris despre viața mea și alte câteva lucruri și acestea sunt evident binele moral și nu numai, adevărul și frumosul chiar. Totuși, de 20 de ani ei toți lovesc și spun că trebuie să mă omoare fiindcă au mințit despre mine, iar înainte au fost alți 20 în care m-au masacrat aproape zilnic, tot fără motiv. Repet concluzia mea - e greșit și rău să fiu omorâtă. Pot încă scrie și gândi poezii și alte lucruri, nu doar despre viața mea și ele sunt binele.
Ieri am spus că nu e vorba numai de ciclul anotimpurilor, ci și de ciclurile biologice - în mod clar e așa și toate câte există sunt întrețesute în mod logic, inclusiv toată gândirea oamenilor, despre care voi mai scrie ceva zilele acestea. Absolut sigur toți oamenii, și în special cei inteligenți au legătura aceasta cu natura și cu ceilalți oameni. Normal că am înțeles totul singură și alte lucruri de asemenea. Nu sunt nebună și nu sunt defectă cum spun unii și nimic rău nu merge din cauza nebuniei mele - inclusiv în natură - dacă măcar m-ar fi lăsat în pace totul ar fi fost mai bine și mai normal - în mod evident ei lovesc și nu trebuie să fiu omorâtă fiindcă au mințit despre mine. Este adevărat că m-au măcelărit toată viața, dar încă nu e prea târziu să mă accepte. Nu e necesar să fiu omorâtă și e ceva rău și greșit. Nu trebuie să fiu înlocuită de alți intelectuali sau de altă femeie sau bărbat, cum spun ei de mulți ani că vor toți. Nu am lovit pe nimeni, niciodată. Nu am avut nicio idee greșită sau delirantă. ”Mersul sorilor” și ciclurile biologice nu suferă din cauza mea, ci din cauză că sunt lovită foarte puternic și fără rost. Evident ei lovesc nu eu, ceilalți, și e vizibil și pe stradă și din ce îmi face mama vizibil și pe față, nu doar f_tere sau idei paranoice ale lor în capul meu, sau cum vorbesc vecinii etc. Deci defectul este al lor, nu al meu, răul e clar din cauza lor. Ei au spus mereu că toate femeile f_te trebuie neapărat omorâte - nici asta nu e adevărat. Iar a intrat una din scroafe, care folosește des (probabil intenționat) cuvintele ”hidoasă” și ”chestie”, cu ideea că povestea mea e prea hidoasă ca să fiu acceptată, deși e adevărul, și ea de aceea vrea să mor sau crede că trebuie să mor.
Intelectualii au înnebunit, mi se spune, și vor să mor, cu ideea greșită că trebuie să ”fie” numai ei și eu nu.??? Am reușit adineaori să merg la toaletă, dar eliminarea scaunului a fost extrem, extrem de dureroasă, și posibil nu completă, m-am oprit și tot durea, deși a fost foarte moale, un lucru care se întâmplă mai rar, de obicei nu doare chiar așa, dar uneori doare foarte rău. Am menționat aceste detalii neplăcute și intime, fiindcă e vorba tot de ei, ticăloșii care mă omoară. Din câte au spus, e o tehnică de distrugere și omor această influențare și controlare de către ei a defecației victimei (ca și atâtea altele) - atât durerea cât și alte aspecte, așa cum ar fi de pildă faptul că ei îngreuiază eliminarea și individul împinge tare de tot, oricât de moale este scaunul și ei se opun, intră în mușchii rectului exact așa cum făceau când eram tânără în vaginul meu, în gura și limba mea, în gâtul meu sau chiar în rectul meu etc., dar atunci sexual. Prin această contrare a defecației ei pot conduce omul la atac de cord și moarte, cum se știe că se întâmplă des. Dar eu nu trebuia și nu trebuie să fiu omorâtă. Am fost și sunt perfecțiunea și am avut dreptate în cele mai mici detalii. Ca adesea, a intrat iar acea femeie monstruoasă peste mine când eram la toaletă și a spus iar, cum a zis adesea, că ea preferă să moară decât ... decât să trăiesc eu sau să mă lase în pace, sau să ”fiu” eu ceea ce de fapt am fost mereu. Ideea e acum că nu îi place că am numit-o scroafă. Nu are dreptate - eu am fost mereu și încă sunt ceva foarte bun, dacă ar fi fost cu mine nu ar fi vrut să mă lovească, m-ar fi respectat etc. - probabil că i s-au inculcat idei greșite. Am numit-o scroafă pentru că e ceva foarte rău, ca și altele sau alții, și evident e ceva intenționat și își asumă deci indirect și toată nedreptatea și răul din 84 încoace. Citiți tot blogul meu și țineți minte că totul a fost adevărat.
Ieri și azi am fost măcelărită înfiorător, de aceea e așa rece și frigul a venit relativ brusc când am fost în oraș. Ei zic că niște medici extrem de nebuni vor neapărat să mă disturgă și să mor, fiindcă au mințit despre mine, laolaltă cu poporul și alți proști. Niște oameni extrem de răi și proști vor să mori, spun ei, fiindcă ești un om extrem de inteligent și ei nu vor să fie dedesubtul tău, adică mai proști ca tine. Au intrat din nou în italiană cu idei despre corpul meu, cum au intrat din când în când, și ei spun că mulți idioți cred că trebuie să mă lovească fiindcă se află în corpul meu, ceea ce e normal, zic ei, fiindcă eu sunt mai inteligentă ca ei și un om noraml. Au din nou ideea că toți rușii și toate forțele terestre și aeriene au intrat în corpul meu ca să mă lovească de fapt în cap și să mă omoare, fiindcă nimeni nu mă ”vrea” (?) și fiindcă au inventat idei politice despre mine. Și fiindcă m-au lovit meeu etc. Nu există nici acum niciun motiv să vrea cineva moartea mea, cum spun ei că toți vor.
Iar (a mai fost la fel mai demult, aceeași idee) a intrat un nebun cu ideea că ”Statele Unite vor cădea, Cristina. Definitiv. Ești mulțumită??”, ca să îi păcălească pe proști că ceva rău se întâmplă din cauza mea sau că se întâmplă fiindcă sunt nebună, deși nu intenționez răul niciodată și să îi păcălească că am idei politice, ceea ce nu am avut niciodată, sau că el vorbește nu cu mine, ci cu cineva politic din capul meu, ceea ce nu a existat niciodată și era mereu clar că eu sunt lovită, nu alții, sau că sunt răul și prin urmare mă bucur de ceea ce se întâmplă rău altora, ceea ce nu s-a întâmplat și nu se va întîmpla niciodată (dacă ați fi fost cu mine ați fi înțles asta), sau că sunt mulțumită fiindcă se întâmplă un lucru drept și eu am vrut ca Statele Unite să fie pedepsite fiindcă eu am fost masacrată peste 50 de ani și izolată inuman, deși nevinovată - și nici acest lucru nu avea cum să se întâmple, adică să mă bucur de pedeapsa cvuiva, eu niciodată nu am fost așa și nu am pus viața mea mai presus de viața celor mulți - am fost întrutotul altruistă și abia după mult timp am înțeles totul și faptul că viața omului bun, inteligent și nevinovat și normal, cum am fost eu mereu, chiar este ceva mai completă, mai bogată, chiar dacă omul e sărac și are conexiuni mia extinse cu natura și restul lumii și, dintr-un anumit punct de vedere, e mai importantă ca alte vieți de ticăloși și nebuni. Pe de altă parte am înțeles și că omul bun are datoria să țină la propria viață și să tăriască cât poate de bine, să se dezvolte cât poate de frumos și nu trrebuie să se sacrifcice pentru alții decât în situații clare și nu ca viață sau ca suflet și în niciun caz pentru cei nedrepți și vinovați, așa cum fac uneori proștii. M-au scuipat încontinuu în mod vulgar, chiar și azi, că toată lumea e rea și lovește în alții și eu sunt singurul om din lume care gândește și a gândit numai binele și iubirea și ietarea și pacea etc. și tocmai datorită bunătății mele imense nimeni nu mă vrea, toți vor să mor.???
Ei spuneau ieri că și ieri au inventat că eu am făcut ceva rău sau că vreau răul cuiva sau că am lovit pe cineva, eventual inconștient, și, datorită minciunilor de ieri sau recente, au ieșit toți din nou și m-au lovit monstruos și ieri și azi.?? Ei spun că e cea mai monstruoasă crimă din întreaga istorie a lumii (?!) și proștii cred, fiindcă au fost îndobitociți zeci de ani, ca întotdeauna, că, prin omorârea mea, o vor duce ei mai bine. Absolut sigur nu am fost decât binele și e păcat și e un lucru foarte păcătos să mă omoare și nu există motiv real, nici faptul că m-au masacrat încontinuu viața toată nu e motiv, ei mint și așa. Nu am lovit pe nimeni și nimeni nu a suferit din cauza mea și nu am fost nebună și nici în mod inconștient nu sunt vinovată de nimic. Unii spun că sunt lovită pentru ca nu cumva să creez ceva literar mai frumos decât până acum, fiindcă sunt deșteaptă, ca să nu înțeleagă nu știu cine adevărul, și în definitiv exact asta a fost, nimic altceva, doar faptul că ei au distrus nenăscuții mei copii.
Iar au început cum au mai făcut: ”Vrei să mori?? Bagă-ți mințile în cap!”, cu mai multe tăișuri și sensuri. Etc. Sau ”și nici cu cameră ascunsă nu pot să o distrugă?!” Etc. ”Toți experții au considerat că trebuie să fii omorâtă”. Etc. E greșit, spun eu. De unde știu ei că eu eram proastă și că nu puteam deveni și eu expert într-o zi? Apoi iar urlă isteric în capul meu că ”Nici peste capul meu!”, ca și cum nu vor să mor, dar pare a fi păcăleală, în realitate ei lovesc când urlă așa și poate îi păcălesc pe unii că ei mă apără, adică fac un fel de joc dublu, deși nu sunt ceva politic, dar de fapt mă omoară și îmi refuză dreptul la viață, deși nu amgreșit nimic. Este vechea lor idee că ”el nu acceptă să o omoare, fiindcă ea nu a greșit nimic.” Repet, ieri și în alte dăți era evident că eram lovită intenționat, voit, premeditat și nu era doar un automatism al sistemului. Repet, ieri și în alte dăți era evident că eram lovită intenționat, voit, premeditat și nu era doar un automatism al sistemului. Ei zic că el va deveni nebun - nu știu la cine se referă și poate totuși că există un el care nu acceptă să fiu omorâtă sau făcută nebună, cum spun ei că vor face în mod sigur.
Au intrat iar cu ideea ”e obligatoriu să muriți, doamnă!”. Așa îmi făceau și în oraș, deși evident nu am ce face, ei vor să spună că tebuie să mă las omorâtă - ceea ce e greșit și acum și ilogic și așa a fost mereu. Ei spun că oamenii au ajuns să gândească această oroare - care era la fel de acum 20 de ani - fiindcă otrava, veninul legat de mine le-a fost inoculat încetișor și toți cred așa ceva. Deși acest lucru e complet absurd având în vedere adevărul despre mine și tot ce a fost și este, ei spun că toți oamenii cred așa ceva fiindcă ei au convingerea că nu tot ce am povestit e adevărul și totodată cred niște minciuni plauzibile despre mine, spuse de niște porci sau nebuni. Unii zic că îi deranjează obezitatea mea, deși am fost masacrată în multe moduri aproape zi de zi și aș fi slăbit în mod cert și totul ar fi fost bine dacă m-ar fi lăsat în pace măcar.
Ei zic că eu sunt cea mai strălucitoare stea și cel mai mare geniu, și am fost numai binele și nevinovăția toată viața, dar ei vor să mă omoare fiindcă nu mă plac. ??! Oamenii sunt și acum duși de nas și cred răul despre tine, proasto, deși ai fost masacrată peste 50 de ani, nimeni nu crede adevărul. Șefii lor i-au asmuțit asupra ta de jumătate de secol și ei fac ce li se spune și cred că așa e bine. Poate așa este, dar du-te dracului măcar puțin și lasă-mă în pace pe mine.
Ei spun iar că așa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată și nimeni nu s-a mai închinat vreodată în lumea întreagă unui Dumnezeu viu. Și ce dacă, ce îl doare pe el idea aceasta? Ce relevanță are această idee în acest moment și legat de soarta mea și a lui? sau de ideile lor că trebuie să mă omoare? Nu are decât să se ducă și el dracului, măcar momentan. Și tatăl meu mort avea obsesia că ”nimeni nu e profet în țara lui”, ceea ce e de fapt un citat din BIblie și, fiind nebun și violent, se repezea la mine cu această idee de parcă i-aș fi făcut rău sau l-aș fi contrazis, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată. Nici pe el nu l-am lovit niciodată, deși mințea pe față că îl îngân și alte aberații. Eu nici măcar nu știam ceva despre îngânare și nu am fcăut asta niciodată. Și poate că există și un Dumnezeu mort, dar teoretic, nimeni nu se poate închina unui mort - așa cum nu ne putem închina unui robot, ci mai degrabă punem mâna pe el și îl controlăm. Oamenii se pot închina unei forțe oarbe numai dacă există un profet al ei, cum au făcut toate marile religii, căci și Budda era tot un fel de profet. În religia mozaică nu știu sigur, nu am citit tot încă. Este logic că de închinat efectiv nu se pot ”închina” propriu-zis decât cuiva în viață și de fapt toți asta fac.
Sfânta Treime creștină, care de fapt stă la baza credințelor, este în mod clar un hibrid între viață și moarte, cum este totul de fapt. Toate culturile au astfel de concepte, nu mai explic acum. Ei zic că eu sunt binele pe care ei îl respectă și îl doresc și căruia i se închină, dar totodată mă omoară.???
Ei zic iar că problema e că mama e un om prost, are capul mic și nu poate înțelege situația și viața și lumea ca mine și evident nu are fire albe la spate, deși are aproape 80 de ani. Nici eu nu știu dacă am la spate fire albe. Nu e ridicol, ei spun iar că problema e că mama vrea să mor. Era primăvară și înverziseră toate și erau flori și ar fi fost bine în continuare, dar, numai fiindcă e primăvară, mama a reușit ca și în alte dăți să adune mai multă putere și să mă lovească monstruos, așa cum a mai făcut de multe ori și prin urmare a adus urgia și frigul, pe care și în trecut, de mai multe ori, le-a adus tot ea. Ea crede în tradiția omorârii mele și torturării mele continue și e considerată conservatoare. Primăvara au făcut așa de nenumărate ori, cu gândul că, într-un final, mă vor omorî mai ușor - și acum deci iar au făcut Paște în martie, că așa au vrut ei și mama.
Ideea e că mama e o paiață ”hidoasă”, un fel de jacquemart cum era doar la policlinica medicului meu de familie în București, un fel de păpușă mecanică cu dinți sau un fel de păpușă ca cele din turnul cu ceas din Sighișoara și de oriunde, mai ales din Germania, care își păstrează comorile, nu ca alții, printre care și Moartea cu coasa și altele și ea a fost îndoctrinată de porci politici și crede că ea gândește, și crede că trebuie să mă omoare cum i-a omorât pe toți, dar gândirea ei, nu a mea, aparține unor maeștri întunecați care fac ”jocuri politice” cu oameni ”morți” și multe altele și vor să mă relaționeze forțat cu mama și cu alți nebuni și să mă bage în ceata nebunilor politici sau altor nebuni, orice, dar să nu mai am eu gândirea mea personală. Gândirea mea e încă vie și personală, spun ei, încă sunt în stare să raționez personal și să fiu originală (poate nu ca odinioară, nici eu nu mai știu sigur, am o oarecare senzație de depersonalizare și sigur am pierdut ceva, dar numai de vreo 2-3 ani), dar toți vor să mă transforme în nebună adevărată, lipsită veșnic de luciditate și să creeze ce idei politice vor ei, așa cum pare să vrea psihiatra mea și alți indivizi, care vorbesc mereu despre mine ca și cum nu aș exista. Majoritatea oamenilor sunt mașinării, dar pe mine încă nu m-au putut pune la cheie. Unii cred că eu am fost folosită pentru retezarea celor inteligenți și transformarea lor în mașini, ceea ce e foarte necesar, dar nici măcar asta nu e adevărat. Poporul meu a pierdut mulți oameni inteligenți și buni, fiindcă aceia erau ca mine și astfel i-au epurat, din ambiția deșartă de a mă omorî și astfel au devenit tot mai proști și manipulabili. Nu știu, poate nu e complet adevărat. Exact aia ești tu, nu maică-ta, spun ei, deși totul e cum am spus eu și am înțeles că mama e doar roboțelul unor medici sau altor intelectuali. Aproape toți cei care vorbesc peste mintea mea sunt proști care vor să lovească și habar nu au de nimic, ceea ce încă se poate dovedi și tot ce au crezut și încă cred ei despre mine e fals și sigur se poate dovedi - mai citiți o dată și veți înțelege că așa e, și toate aberațiile pe care le-au crezut. Cei care spuneau adevărul au dispărut și se pare că locul lor a fost luat complet de unii care le-au repetat ideile fără să înțeleagă nimic și astfel au înhățat o putere pe care nu o meritau și prin care ei fac răul, ca orice proști. În rest ei se dau mereu de gol că sunt proști și că nu au dreptate și nici cap, dar au pretenția să mă omoare, ceea ce e foarte grav. Ei spun de mai multe ori că niște nebuni cu ambiții așa zis politice vor să mă omoare, fiind proști. E o crimă extrem de monstruoasă și josnică, spun ei. Alții spun că așa a fost planificat de când m-am născut și așa trebuie să fie! Este adevărat că mama repetă sau face adeseori lucrurile pe care eu le-am gândit anterior ei (și săptămânile trecute) și de obicei, când se întâmplă așa, ea strânge puteri să mă lovească înfiorător, așa cum a făcut acum. La fel ea repeta ce gândeam eu încă de când m-am mutat cu părinții în București în 84, la 13 ani. Se pare că, în aparență, tata și alții au manipulat-o încă de atunci să mă lovească, pentru ca ”puterea”, adică ceea ce puteam eu gândi, fiindăc eram deșteaptă să fie adunată în favoarea unor porci politici, să îmi fie furată, să fiu folosită pentru interesul unor impostori sau șarlatani care de fapt nu puteau gândi fără mine - așa zic unii, eu mă îndoiesc, voi explica nu peste mult gândirea, peste 1-2 săptămîni. Pentru ca eu să nu fiu independentă. Pînă atunci nu mai intru pe internet.
Iar au început cu veșnica lor idee greșită, încă de acum 20 de ani, că eu am fost masacrată încontinuu din copilărie, prin urmare ei trebuie să mă omoare, ca să fie ei în locul meu sau altcineva. E greșit și ei nici măcar nu au vreo dovadă că e ceva rău din cauza mea sau că alții sunt mai buni. Dacă era ”necesar”, cum spun filozofii, să mor, muream până acum. Și dacă eram vie, de ce să mă paradească așa precoce, din moment ce tot eu eram și nu eram nebună niciodată? Altă idee e că nebunii din alte țări încă nu au înțeles tot adevărul și poporul român e complet nevinovat. Afară în curte se aude un claxon urât care răsună ritmic la câteva secunde interval, de vreo 2 ore sau oricum de mult timp, încontinuu. Ei sunt foarte productivi, acum au inventat că chinezii sunt foarte mulți și vor reuși să distrugă totul și abia după aceea vor încerca - eventual inutil - să mă ”repare”. Gata, tac, voi reveni dacă îmi voi reveni și voi scrie partea despre gândire (din nou unele lucruri, plus ceva nou eventual).
28.03.25
Azi au intrat iar peste mine cu tortură cerebrală imediat ce m-am trezit și au repetat același idei aberante și pline de ură și minciună, în timp ce mă loveau. Mama s-a apropiat de mine ca să îmi dea un obiect și m-a lovit (probabil împreună cu alții simultan cu apropierea ei) în cap și sexual destul de urât totodată. Au intrat iar cu ideea că ”militarii nu aceptă să fie conduși de o...” (nu precizează ce). Și de fapt eu am fost perfecțiunea și nu contează că sunt șchioapă fiindcă am fost un om intelignet și capabil și nu e vorba de conducere și nu trebuie să fiu omorâtă. Mama bombăne prin casă furioasă și își suflă nasul ca pe o trompetă goală și adesea face la fel când mă lovește. A venit iar țiganul Claudiu, nu știu de ce, dar nu a stat mult - poate ca să mă lovească împreună cu mama, cum spun ei, mereu am fost lovită mai rău când veneau la noi cele câteva relații ale mamei. Au început iar cu ideea că mama e cel mai monstruos om și absolut toți o vor și o cred pe ea și vor ca eu să mor fiindcă au fost mereu mințiți și chiar și ei vor să mă omoare.
Probabil așa vor face în continuare, tot eu sunt acum, dar sigur nu voi mai scrie, voi reuși, e fără rost, căci toți mă pot lovi mai ușor dacă intru pe internet și eu nu amcum să vă conving pe dvs. că am dreptate și nu trebuie să fiu omorâtă. Oricum am scris totul în zadar.
Zilele trecute, ca și în alte dăți, și-au bătut joc de mine cu ideea ”vedeți cine conduce lumea??”, implicând că trebuie să fiu rasă, f_tă, omorâtă. Repet, nu am condus nimic niciodată - există oameni care îi conduc pe alții și sunt și ei necesari, șefi sau conducători, care dau porunci sau indică subalternilor ce trebuie să facă, cum trebuie să facă etc. Ei sunt necesari în întreprinderi, fabrici sau uzine, bănci, școli și diverse alte instituții etc. Proibabil că și eu aș fi putut să fiu, să devin expert, specialist în ceva peste un timp, poate sunt mai inteligentă decât experții despre care ei spun că vor să mă omoare și care le-au indicat proștilor că așa e mai bine, că așa s-a ”procedat” mereu (de fapt acest lucru nu rezultă logic și nici normal nu este) etc. poate că aș fi devenit un om de cultură complet - cum era să știu eu totul de la început? Nu am greșit nimic și am fost un om inteligent, eu de ce să nu am dreptul la viață? Unul zice că eu nu conduc, dar stăpânesc și ei nu acceptă nici măcar atât din partea mea (stăpânirea, adică ceva ce e atributul oricărui intelectual normal, lucid, inteligent și preponderent oamenilor de cultură, gânditorilor, care în mod logic integrează mai mult și sunt polivalenți, renascentiști, nu specialiști, și înțeleg singuri totul în profunzime) și ei mă omoară deci pentru că nu vor să posed nici măcar acest minim minimorum necesar oricărui intelectual, un lucru firesc și natural care e necesar și societății în ansamblu, nu doar persoanei în cauză. Nu vor ca să trăiesc și să fiu lucidă, spun ei, fiindcă ei nu vor să renunțe la minciunile despre mine și poporul a fist mințit și crede că sunt nebună sau ceva rău, deci nu am voie să fiu stăpână. Este vorba de fapt de stăpânirea de sine, nu de altceva, acea maîtrise de soi în limba franceză, pe care ei vor să mi-o fure, deci să mă descăpățâneze ca pe Maria Antoanetta etc. Nu întâmplător au intrat unii în franceză de două ori cel puțin cu ideea că am o stăpânire de sine incredibilă. Există, ca pentru orice om, o oarecare influență a mea în societate, dar ea nu e răul ca a altora care au mințit și vor mor și ei să iasă basma curată. Eu am fost un om drept și bun și afectivitatea mea e preponderent pozitivă și aceasta mă menține în picioare.
Afară continuă acel claxon oribil de ieri, nu știu de unde și nici ce este, e ceva real și mama îl aude. Cerul complet acoperit și intensificări mari ale vântului. Acestea sunt din cauză că sunt lovită, și nici asta și nici omorârea mea nu erau necesare. Ei cred că tebuie să mă omoare fiindcă sunt incapabilă să îi stăpânesc pe ei și de aceea e vremea așa - când de fapt este fiindcă mama și ei lovesc în mine și este vorba de o crimă absolut fără rost și complet nedreaptă și mârșavă - bineînțeles că mă pot stăpâni pe mine însămi fiindcă sunt un om inteligent și nu ar fi așa o vreme, dar mama stă cu mine în casă și deci sunt urmărită încontinuu și ea lovește cert zi de zi prin multe chestiuni mărunte și apoi puternic și eu am fost obligată de sărăcie să mă mut cu ea și sunt săracă fiindcă tot ea mi-a luat dreptul la muncă cu sprijinul medicilor și era și asta nedrept și greșit și ea extrem de lipsită de scrupule și nebună, deși eu am fost mereu binele. Și e nedrept și findcă m-au masacrat de mică și nu aveam deci cunoștințe despre cum aș fi putut să mă apăr. Dar totuși nu e prea târziu nici acum. Și e nedrept și fiindcă sunt un om normal și ei mint că sunt nebună și m-au izolat de 40 de ani. Nu este fiindcă nu pot eu, ci este fiindcă că ei lovesc printr-o crimă organizată de atâția ani și au creat o imagine rea și mincinoasă a mea, din câte se pare. În timp ce eu am fost binele și nu am fost lăsată în mod clar să dovedesc ce puteam ca om și ca intelect. E nedrept și mârșav, evident nu e din cauza nebuniei sau prostiei mele, ci pe la spate și violent. Evident nu am fost vreodată violentă sau rea. Nu e adevărat că nu îi pot stăpâni pe ei, și nu de aceea sunt omorâtă, ei se revoltă fără motiv și mă lovesc și mereu distrug vremea sau ceea ce e bun, și vă spun sigur că oricine, chiar și un geniu, ar putea fi lovit de ei astfel și vremea s-ar strica la fel. Geniul sau persoana nevinovată ar trebui să aibă un oarecare sprijin al proștilor, ceea ce eu nu am avut niciodată, dar în mod nedrept. Ei spuneau că și în restul lumii intelectualii buni și valoroși au fost prigoniți și uciși fiindcă erau ca mine - mă îndoiesc, dar vă spun sigur că am fost binele mereu și ei astfel au distrus unele lucruri bune prin tortura asupra mea - sic transit gloria mundi. Probabil că unii cred că diverse lucruri trebuie înnoite mereu și de aceea m-au lovit încontinuu - dar de fapt nu trebuie nici acum să fiu omorâtă (din câte știu eu) și am rămas numai binele, cum am fost întreaga viață.
Mama zice că pe internet e scris despre un cutremur mare din Thailanda și îmi amintesc cum tata o lua la rost pe mama că face cutremur - dacă chiar a fost cutremur, ceea ce nu știu sigur, a fost iar, cum am mai explicat, din cauză că m-au lovit monstruos și două zile încontinuu, acum a 3-a. V-am avertizat, am fost mereu perfecțiunea și binele, un om inteligent și nu trebuie să fiu lovită deloc, nu are niciun rost - și e păcat să faceți cutremure, distrugeți casa noastră comună. Nu rezolvați nimic omorându-mă. Sunt și am fost mereu un om stabil psihic, dar ei lovesc peste această stabilitate, care se bazează pe profunzime și comprehensiune, adică înțelegere a lumii, prin mine însămi, nu fiindcă mi-au spus alții, adică așa cum v-am explicat eu sau alții.
Fiți atenți puțin, ceva ce am mai explicat: o altă mizerie și nedreptate e că idioții sau proștii cred că eu nu am scris numai adevărul și tot adevărul, fiindcă au fost mințiți de intelectuali care au mințit și i-au păcălit că ei sunt experți și respectați și normali și eu nu și ei știu chipurile despre mine că sunt nebună și că nu e adevărat tot ce am scris. Oamenii cred cu toții totul invers decât a fost. Deși o parte din cei care au crezut ceva rău despre mine, că sunt nebună sau că mint sau că nu tot ce am scris e adevărat, au înțeles ulterior că tot ce am scris e adevărul, ei continuă totuși să creadă că trebuie să mintă despre mine și să mă omoare. E complet ilogic așa ceva. Sunt unii care spun din nou că mama trebuie să mă omoare fiindcă am îmbătrânit și dumnezeii bătrâni trebuie omorâți fiindcă ei știu asta de nu știu unde (cât de absurd) etc. deși ea m-a lovit zi de zi și foarte puternic de atâția ani, deși nu eram bătrână și oricum e greșit. Alții cred că ea este Dumnezeu și că e obligată să mă lovească ca să poată să se descarce ea prin cutremure, căci altfel nu poate conduce lumea... mi se pare puțin ilogic, nu explic, poate e greșit și asta, dar oricum, chiar dacă ar fi așa, ei nu trebuie și nu sunt obligați să mă lovească și să mă omoare la comanda mamei, așa cum au făcut mereu. Orice credință ar avea! Și e mai logic că mama e doar un lider captiv în temporalitate, adică politic, laic, și că Dumnezeu nu are nevoie să poruncească răul sau binele oamenilor, ci El, dacă există, lucrează prin oameni și prin natură din profunzime, în mod integral, prin întreg sistemul.
Unii spun că eu am fost înconjurată toată viața de femei mai proaste decât mine și extrem de veninoase, care nu aceptă superioritatea mea intelectuală (reală, ele nici nu cred măcar, ele cred că fac un lucru bun omorându-mă) și care au mințit și convins lumea că eu sunt altceva decât sunt, că sunt ceva rău și că s-ar întâmpla ceva rău sau că lumea ar fi influențată în rău dacă m-ar lăsa în pace și nu m-ar omorî sau m-ar accepta. Sau că oamenii au suferit din cauza mea sau că am avut influență rea; nu e adevărat, ele poate, eu nu. Tatăl meu evident nu a fost tatăl meu, ci un nebun care m-a înhățat (încă din burta mamei?) cu scopul de a mă tortura întreaga viață și eventual de a mă omorî.
Sunt măcelărită încontinuu și mi-e sete încontinuu, nu a fost așa niciodată. Ei continuă să scuipe diferite idei, nu le mai enumăr, decât câteva. Burta mi s-a umflat și mai rău și continuă să se umfle deși nici măcar nu am mâncat azi și nu era așa acum câteva zile. Una din ideile lor e că eu am fost măcelărită din copilărie pentru ca mama să poată lua puterea în România și de aceea am fost ulterior ținută închisă la psihiatrie și complet izolată (doar cu mama) și torturată și fără drepturi, pentru ca mama sau alții să își păstreze puterea, fiindcă eu eram mult mai deșteaptă ca ea și pe mine nu mă vroia (?) nimeni. De aceea erai mereu torturată monstruos, inclusiv acum, imediat ce te ridicai deasupra mamei tale, ceea ce se întâmpla des, fiindcă tu ești mai deșteaptă. Sau imediat ce deveneai mai puternică. Psihiatrii pentru asta există, ca să reteze intelectualii cu medicamente și cu mulți pacienți laolaltă, ca un fel de armată a lor. Armate au ridicat și alții asupra ta. Înțeleg, dar psihiatrii ar fi trebuit să măcelărească oameni păcătoși sau care greșesc ceva, nu pe cei buni și absolut normali și absolut nevinovați. Eu așa ceva am fost. Ei spun că asta se întâmplă numai în România, alte popoare nu îi masacrează așa pe cei buni. Nu știu asta, poate e o minciună, din câte am citit toți au fost eventual cruzi cu oameni săraci și buni. Poporul, spun ei din nou a votat din nou să te omorâm, ca să nu apuci să creezi ceva, ca să nu înțeleagă lumea că ai fost absolut mereu normală și că nu ai greșit nimic. Vrem să mori ca să apărăm minciunile urâte despre tine, inclusiv medicii au mințit că ești nebună, că ai avut episoade psihiatrice, ceea ce era total imposibil și că ai delir, ceea ce era tot imposibil. Tu ești în permanență rasă și dată jos, spun ei, fiindcă ești geniu în România și noi nu avem niciun interes ca țara să se dezvolte, noi nu vrem să te lăsăm să te dezvolți ca intelect și ca putere în lume. Bineînțeles că nu trebuie să fii omorâtă, spune ei, asta noi vrem să fie așa, noi vrem să mori, deși nu e necesar. Noi vrem să mori fiindcă nu acceptăm să fim mai proști ca tine, adică mai proști ca curu. ?? Cum adică, curul? Tu nu ești propriu-zis curul, tu ai fost mereu foarte inteligentă dar noi te menținem cu forța, cu armate și instituții medicale în stare de ”cur” și te lovim imediat ce tu te simți mai bine și gândești mai ușor. Nici măcar acest lucru nu e necesar, spun eu, la fel cum nu e necesar să fiu omorâtă, e o minciună, o iluzie a lor, ca și celelalte. Noi nu putem accepta ca un om despre care s-a mințit și care a fost torturat o viață să fie deasupra noastră ca intelect sau să trăiască liber. De aceea nu te lăsăm în pace. ??? Nimeni nu este de ”partea ta”, spun ei, absolut întreaga lume vrea să mori.??? Nu au cum să vrea efectiv să mor, ei vor eventual să moară ceva ce li s-a băgat în cap că aș fi eu, dar eu nu sunt ce cred ei, nu au de unde ști sigur ceva rău despre mine și nici că trebuie să mă omoare. Alții spun că e vorba de mama, ea moare sau trebuie să moară.?? Normal că nimeni nu a fost de partea mea, am fost izolată din 84 cu adevărat și nu am fost niciodată nebună și nici nu am crezut că am vreo parte și nu am fost meschină deloc și nu m-am luptat cu nimeni și nici cu mama, niciodată. Ce e aia de partea mea? Adică să nu mă omoare? Vă dați seama ce ilogic și absurd pare? Nu am avut niciun fal de idei politice sau de altă natură pentru care să mă bat cu alții. În momentul când vei deveni suficient de proastă te vom lăsa în pace.?
România nu e o țară suverană, încep ei din nou cu poveștile lor politice, România este condusă de nemți și de aceea tu ai fost oprimată de nemți încă din copilărie. Alții, invers, că eu am fost geniul, deci am fost mereu stăpânirea/stăpâna, așa cum Isus era copil sfânt din leagăn și i se închinau magii, așa cum infantele și alți nobili erau stăpâni din leagăn, chiar dacă eram foarte săracă. Eu sunt stăpâna și ei sunt puterea, zic ei, dar ei nu au vrut niciodată să mă servească, așa cum puterea trebuie să servească stăpânii sau regii pe Dumnezeu, dimpotrivă, ei au mințit despre mine mereu și m-au lovit încontinuu ca să mor și să aibă ei alt stăpân. Sau că toți intelectualii sunt stăpâni, asta e funcția lor, dar despre tine au mințit toți și de aceea toți vor să mori. Mereu aceeeași poveste, aceleași concluzii. Ceilalți lovesc, eu nu îi provoc.
31.03.25
Azi ar fi fost ziua de naștere a sorei bunicului meu, născută Maria în 1921. Ei au lovit și împroșcat și azi. Ideea lor e că mereu ”eu” am fost torturată monstruos și omorâtă de-a lungul istoriei (nu, nu am fost eu), prin urmare nu are ce să fie rău dacă acest lucru se repetă și mereu s-a procedat așa. Unul zicea că nu mă pot ei băga acum la balamuc și asta îi deranjează și vor amâna până după Paști, ca să pot prelua eu cele 6 colete comandate de mine și în parte plătite deja. Ei spun că străinii s-au gândit încă prin masacrarea mea vor putea să conducă România cu mai multă ușurință. ?? Altul spune că există și medici buni, care se sacrifică pentru pacienții lor, dar o grămadă de medici monstruoși se grăbește să mă omoare, ca să nu înțeleagă adevărul anumiți colegi ai lor, pe care ei să îi poată astfel, prin minciună, domina.?? A intrat iar una cu o voce ca a unei vecine și a spus că ei vor să mor fiindcă nu e normal ca un om măcelărit din copilărie să fie așa de inteligent sau să fie acceptat sau să fie lăsat în pace. ?! Diverse alte idei secundare, mai vechi, cum ar fi cele despre următorul prunc care va fi masacrat și crescut de mic în acest sens -- că altfel Dumnezeu nu poate comunica cu lumea și nu poate crea nimic și nici viața nu e posibilă altfel etc. și că ei au fost mereu nebuni și au fost scoși de medicul acela din mine și vor cădea în următoarea ce va fi în locul meu, fiindcă altfel nu se poate etc. Este vorba de ceva rău, diverse lucruri rele din lume, răul acționează asupra mea, deși nu am greșit nimic - toată viața mi-au făcut așa, deși nu am greșit nimic și nici măcar nu era necear, am explicat totul, dacă m-ar fi acceptat, măcar o parte din rău ar fi dispărut. Absolut toată lumea crede că trebuie să mori, spun ei mereu. Se pare că da, dar nu există motiv. Ei spun iar că absolut toți dumnezeii au fost masacrați de-a lungul istoriei la fel și omorâți. Totuși eu nu trebuia să fiu, dar, desigur, Dumnezeu, dacă există, știe mai bine.
Una din idei e că Dumnezeu nu a putut niciodată să mă protejeze sau să îi alunge pe cei răi și pe monștri fiind el însuși între ciocan și nicovală - fiindcă oamenii buni au fost complet aserviți sau păcăliți de cei răi și monstruoși și absolut nimeni nu m-a acceptat și nu crede în mine sau adevărul, dacă Dumnezeu i-ar distruge pe cei răi nu doar că s-ar dărâma multe lucruri și ar muri toți, dar eu însămi aș muri imediat, căci de-a lungul vieții mele au existat aproape exclusiv oameni răi conectați la viața mea, deci numai aceia mă susțin. În realitate nici aceia nu mai sunt cu mine, în afară de câțiv,a spun ei, niște oameni nebuni i-au masacrat cu scopul distrugerii și uciderii mele, ceva ce nu era necesar, încă de la început. Asfel, binele și răul sunt conectate prin mine și se susțin reciproc și numai împreună susțin viața și creșterea și ofilirea și moartea, creația și distrugerea, memoria și uitarea etc. Sau că numai prin mine poate spiritul să înrâurească lumea - totuși eu pot explica că a fost și încă e greșit să fiu omorâtă și nu s-ar fi întâmplat nimic rău dacă eram lăsată în pace - e vorba doar de o crimă colectivă, cum se cunoaște de mult, nu am reușit să vă conving de faptul că meritam viața, asta e tot, și nu am reușit la timp, find monstruos torturată, să scriu ceva care să vă placă sau să vi se pară util și să mă ”vreți”. Acum ei lovesc de moarte și setea, de vreo săptămână e continuă și foarte puternică zilnic și nu a fost niciodată așa ceva. Chiar nu prea mai era.
2.04.25
A intrat unul sau una cu ideea că el/ea ”se luptă” (adică mă lovește) findcă el/ea este om și eu nu sunt om - dar în aparență e mai degrabă invers, nu mai explic totul din nou. Un om cald, uman, sincer și deschis spre dialog, spre deosebire de ei. Și în sensul de umanitate și am fost și om bun etc. Și normal și fără să posed arme hipertehnologizate și bombe medicamentoase și chimice complicate ca ei (pe care nu toți cei care lovesc le înțeleg sau le pot crea) cu care să lovesc un om viu și nevinovat etc. Și e vorba de o crimă urâtă, nu e doar nedreptate și nu este vorba de vreo luptă și nu a fost niciodată. Ei zic că ei mereu mă f-t intenționat și eu nu am f_t pe nimeni niciodată.
Ei spun că eu nu pot fi acceptată în calitate de om normal (?) fiindcă au mințit medicii despre mine și nimeni nu vrea să fie adevărul - ceea ce au spus mereu, de 20 de ani - și că îți dai seama ce s-ar întâmpla dacă proștii ar înțelege adevărul? Nimic rău probabil. Sau că toți vor să mor și că tot răul a fost din cauză că niște oameni răi și proști au inventat că sunt nebună, așa au spus ei și nimeni nu a cercetat. Sau că proștii pur și simplu nu pot crede adevărul, deși am spus tot adevărul și numai adevărul, ei pur și simplu cred minciuni despre mine, și spusele unor oameni răi și proști despre mine sunt crezute, dar ale mele nu. Proștii îi cred mai degrabă pe impostori decât pe tine, spun ei, mai degrabă îi cred pe numeroșii șarlatani din diverse științe sau pe cei care le adorm conștiința cu minciuni dezirabile. Tu nu vei fi niciodată considerată om normal, spun ei, cum au spus de circa 20 de ani - asta înseamnă oare că mă vor accepta când devin dezirabil de proastă sau nebună cu adevărat prin tortură? Să îi ia naiba - mereu și mereu aceeași idee rea și agresivă.
Ei spun iar că oamenii încă nu au înțeles adevărul despre mine, anume că sunt un geniu omorât de propria lui familie. Există încă idioți care cred că ai avut legătură cu ceva politic, spun ei.??? Nu am crezut niciodată că eram geniu, dar e adevărat că am fost un om perfect bun și nevinovat și foarte inteligent complet respins de familie și ținut izolat de lume - unii zic că familia mea execută un omor/sacrificiu ritualic. ?! Aceată ideea a unora e ceva rău și e greșită. Totuși proștii nu au înțeles că eram cu adevărat inteligentă, și când eram copil mă alungau cu ideea că eram tocilară sau că părinții i-au mituit pe profesori, iar pe alți copii doar puțin inteligenți îi admirau și îi respectau. Poate datorită izolării mele și apoi, vreo doi ani după 84, fiindcă mă maltratau oribil părinții și încă eram copil. Întotdeauna m-am gândit că poate fratele mamei și familia lui nu puteau crede adevărul despre părinții mei și ce îmi făceau. Unii zic că toți știau și își băteau joc de mine intenționat - poate nu a fost așa. Mama era extrem de violentă cu mine, fără motiv, și apoi se shimba brusc și mințea pe față - poate doar atunci unii vedeau și auzeau cumva de la distanță, astfel încât nu îmi credeau spusele și, în afară de ce îmi făceau, părinții păreau buni și civilizați cu alte persoane. De aceea, am sperat că eventual verii mei primari se vor purta omenește cu mine, conform cu ceea ce eram, cu ceea ce sunt ca om adică în mod concret, clar, nu conform cu minciunile părinților despre ce au făcut ei sau ce am fost eu în trecut. Dar nu am avut noroc, au devenit la fel cu părinții lor, cum era de așteptat, spun unii. Totuși fratele mamei și-a bătut joc de mine din 89, spun ei, și chiar și în copilărie și numai un om ca mine ar mai fi sperat binele. Unii cred că familia mea m-a masacrat întreaga viață ca să facă nu știu ce jocuri politice ale altora.
Ei spun că eu sunt singurul geniu din România și toți proștii cred că sunt nebună și că tot ce e rău e din cauza mea și mă omoară, fiindcă toți ceilalți intelectuali m-au respins complet viața toată. Ei continuă să spună că oamenii văd în mine ceva rău (?!) și eu am fost mereu numai binele. Ieri de exemplu, la coadă în fața BCR Dna Ghica, un bărbat tânăr m-a întrebat de ce mă uit la el ”așa”. Cred că am mai pățit asta, în această viață desigur. Mă uitasem normal, există vreo 4 explicații pentru reacția lui de iritare. Nu știu la ce așa se referă. Cine știe, poate chiar am ajuns să mă uit cam ciudat, îmi trebuie și ochelari de distanță sau cu dublă focalizare să am și pe stradă și la cumpărături. Sau poate din cauza izolării... Sau m-am demodat, fiind și singură mereu și îmbătrânind și nu mai par la fel cu restul lumii, ca o străină adică. Sau a fost plătit sau mințit ca să se comporte așa și să îmi vorbească așa. Bineînțeles că nu i-am răspuns nimic, mai ales că el chiar s-a uitat cam urât și s-a tras mai deoparte și eu l-am privit apoi ușor mirată că credea ceva ciudat, deși privirea mea era normală și fără intenție rea.
3.04.25
Am observat ieri cum oamenii simpli din zona locuinței mele vorbesc la pertu, relativ nepoliticos, ca și cum ar fi vorba de un prieten apropiat, cu farmacista la care am cumpărat eu medicamente - nu știu sigur dacă e o modă și deci nu e nepoliticos sau e doar proasta creștere a unora. Și mie mi-au vorbit adesea așa. Acum voi nota câteva (posibil ultime) considerații despre gândire și despre boala psihică, așa cum am tot spus că voi face.
Încă o dată subliniez că, în toate considerațiile mele e vorba de mine, de un caz individual, de un om normal în mod clar, nu e vorba de o păpușă sau de un om prost, care să se încadreze în categorii nosografice psihiatrice din cărți. Nu este vorba de o categorie de nebuni, ci de mine și aparent psihiatrii și psihologii au încercat să mă încadreze în astfel de categorii, deși ele nu existau. Poate că între timp au creat categorii similare cu viața mea, dar ele sunt false categorii, adică nu mai există ca mine, normal, niciun pacient sau nebun; poate că, adesea, după cum am observat în mod clar, ei au mințit că aș avea anumite simptome sau trăsături pe care nu le aveam. Una din minciunile lor din ultimii ani a fost că aș fi mutant genetic și de aceea am proprietăți paranormale și de aceea trebuie să fiu omorâtă de întreaga omenire și de psihiatri. E greșită și această idee, nu vă pripiți cu omorârea mea, unii sunt manipulați așa. Și nici nu am dăunat oamenilor măcar, ci ei mie. Nici măcar nu trebuia să fiu studiată de medici sau psihologi sau altceva, în primul rând fiindcă sunt un om normal și nu am dăunat altora și este probabil cert că toți intelectualii deștepți sunt ca mine ca funcționare psihică, cu diferența că ei sunt acceptați și nu sunt izolați sau torturați zilnic în mod intenționat, sau nu așa oribil. Deci, cum am mai explicat, este clar că se insinuează că trebuie să fiu distrusă și omorâtă fiindcă sunt un om extrem de inteligent și pacienții psihiatrici nu au voie să fie inteligenți. Dar eu am fost perfecțiunea și e greșit să fiu distrusă și omorâtă. Unii au spus că singurul motiv al masacrării mele a fost o anumită putere paranormală a mea din naștere, care i-a făcut să lovească încontinuu și să mă izoleze, încă de când eram copil. Și că ei din cauza aceasta au mințit mereu că aș fi nebună. Că sunt deci normală psihic și ceva foarte bun ca om, spun ei, dar am o putere psihică anormală, care pe ei îi deranjează. Că de aceea m-au tratat ca și cum aș fi altceva, ca și cum nu aș fi om, ci animal. E greșit, e o crimă inutilă și nu poate duce decât la rău, nu la bine. Există, susțin eu, o anumită universalitate a povestirii și considerațiilor mele.
Deci, repet, nu rezultă de nicăieri că așa se întâmplă cu nebunele sau cu cele f_te sau cu nebunele inteligente și cultivate etc. Singurul lucru pe care îl pot afirma e că e vorba despre mine. Au existat totuși unii medici și alții care au inventat că mai sunt și alții ca mine sau că împărtășesc anumite trăsături comune cu alți nebuni, trăsături patologice - ceea ce nu este adevărat. Ei nu au nicio dovadă de acest gen, este doar cuvântul lor și e un lucru clar că ei au un rol de expert sau autoritate în societate, un anumit statut și e logic că faptul că fac generalizări și discută despre categorii (de fapt inexistente, cel puțin în cazul meu) le conferă un plus de credibilitate și autoritate. Tot la fel ar fi și ideile genetice, adică idei ale unor indivizi, posibil genii sau despre genii, dar ei nu au dovezi certe că eu trebuie să fiu omorâtă și nici probele microscopice nu sunt dovezi certe și nu exprimă ceva rău. Voi trece pe scurt în revistă câteva idei despre gândire în cazul meu și unele general-umane.
Gândirea este un fel de ”res publica” sau ”res communis”. Afirm că, din câte am înțeles eu, gândirea unui individ nu poate exista dacă nu există și alți indivizi, adică omul singur, complet izolat, gândește mai greu sau deloc, chiar dacă a fost culturalizat după naștere. Nu putem gândi dacă nu există și alții în viața noastră. Oricum, nu e scopul meu să explic dezvoltarea gândirii, ontogenetic, fiindcă Piaget și mulți alții au făcut deja aceast lucru. Gândirea oamenilor este totodată organică, este legată de structura și funcțiile sistemului nervos al omului, în special de neocortex, din câte se cunoaște - și implicit este legată de toate celulele organismului, are deci o materialitate, e coparticipativă cu restul lumii materiale, cu flora și fauna și implicit cu diverse elemente chimice care se leagă de alte elemente etc. Și se manifestă în special prin fenomene bio-electro-magnetice - ceea ceea un truism, nu este vorba de ceva paranormal, având în vedere activitatea electrică corticală, dar și proprietățile lumii vii, începând cu organismele unicelulare și polarizarea celulelor vii. Gândirea omului are și o semnificație determinată cultural și presupune ierarhizări și sistematizări reciproce, și interinfluențări care conduc la rețele de creiere și oamenii inteligenți în mod natural integrează diverse alte structuri și funcții neuropsihice, ale altor ființe. Gândim laolaltă cu alți oameni, în mod colectiv. Repet, nu stăm sub clopote de sticlă, totul se desfășoară laolaltă cu restul lumii. Eu am gândit corect și inteligent și nu am influențat pe nimeni în rău. E logic că oamenii se pliază, se calchiază pe realitate cu atât mai bine cu cât sunt mai inteligenți și au o imagine mai corectă, mai completă asupra realității (deci ei sunt oglinzi mai fidele) și pe ceilalți asta i-a deranjat, mi s-a spus, anume faptul că eram mai inteligentă decât ei și prin urmare i-am dominat pe ei, m-am ridicat asupra lor, i-am stăpânit pe ei și ei nu mă vor. Unii cred că eu (ca și altele) am fost lucrată - adică ridicată în societate - de anumite genii care au murit și care astfel mă sprijină din lumea de dincolo, dar oamenii nu mă ”vor” și nu m-au vrut de când m-am născut. Nu are nicio importanță ce cred ei despre lucrarea sau fabricarea mea de către unii, îninate sau după ce m-am născut - răul nu e necesar asupra mea și ei ar treebi să privească ceea ce sunt acum, nu ceea ce le spun alții că am fost. Nu aveau niciun motiv să mă distrugă și să mă omoare și mai ales nu au nici acum. Am fost natural, din naștere, inteligentă, ceea ce e un dar, o zestre, dar am și muncit, m-am educat și am meditat asupra realității și am înțeles singură anumite lucruri, nu mi le-a revelat vreun zeu. Astfel am devenit organic legată de restul lumii, aflată în ierarhia și sistemul neuropsihic cu multiple integrări rciproce, al întregii lumi - dar nu trebuia să fiu distrusă, nu am fost nebună în sensul de a gândi greșit, anormal, nici măcar în trecut și puteam dovedi asta. E clar că nu aveam cum să am tulburări ale gândirii. E evident că un om cât de cât inteligent și cu anumite trăsături de caracter și o anumită afectivitate, așa cum eram eu în mod evident, dar izolată, nu are cum să aibă variații patologice ale psihismului numite de psihiatrii episoade. Gândiți puțin logic! Ce înțelgeți prin episoade? Ceva, o perioadă de timp care să aibă proprietăți net diferite de restul timpului în viața pacientului și aceste proprietăți să fie patologice, anormale. Eu am fost izolată izolată și nimeni nu avea cum să știe ceva despre mine și nici măcar cum eram în majoritatea timpului, darmite în ”episoade” - în afară de faptul că am țipat de 2-3 ori în viață. Dar nimeni nu m-a întrebat de ce, e logic că era normal să țip, fiindcă tot ce am povestit a fost adevărat. Era logic că eu nu aveam cum să am episoade așa zis psihotice fiind și un om inteligent și era evident că și afectivitatea mea era și e și acum normală și adaptativă, așa cum e a oricărui om inteligent. Evident eram mereu un om foarte constant, dintre cei mai constanți chiar și sunt și acum, deci nu puteam avea episoade! Cât despre gândire, nimeni nu poate susține coerent că eu am sau am avut gândire anormală, căci nimeni nu are dovadă de așa ceva. Nici că eram proastă. Cu o excepție sau două, eu nu am întâlnit niciun om inteligent, în afară de mine, în spitalul de psihiatrie. Medicii și psihologii și personalul auxiliar au mințit în mod evident, așa cum am povestit deja. Reamintesc doar câteva aspecte:
* nimeni nu are niciun motiv să creadă că eu mint în mod patologic sau că am visat ce am povestit sau că exagerez sau că nu trebuia să scriu nimic sau că nu am dreptate și nu judec bine etc. Dimpotrivă, coroborând toate datele realității actuale, se poate dovedi că nu am mințit, ar fi și ilogic - citiți din nou și vedeți clar că evident tot ce am povestit e adevărul, inclusiv despre familia mea sau diverși oameni întâlniți sau diverse evenimente din viață; evident psihiatrii și psihologii au mințit și aparent au inventat că eu mint sau delirez despre ce mi s-a întâmplat (deși nu au dovezi și am fost izolată și nici nu am vorbit cu nimeni) deci sunt bolnavă psihic din cauza aceasta, adică faptul că văd realitatea invers decât este e un semn patognomonic, de boală;
*nimeni nu are niciun motiv să creadă că altcineva lucrează prin capul meu astfel încât eu să scriu ce mi se dictează sau mi se sugerează - nici măcar acest ultim aspect nu e adevărat. Cum am explicat, nu există gândire absolut independentă și suntem cu toții influențați de ceilalți și suntem cu toții autori colectivi ai unor diverse idei. Ideile mele au fost preluate de alții în mod cert, am observat aceasta. Dar e posibil ca eu să fi interceptat ideile altora. Cu toții, dar în special cei inteligenți îi bagă în aceeași oală simultan pe cei mai puțin dotați, îi influențează, le sistematizează gândirea, le modelează gândirea ca într-o matriță, în funcție de datele realității organice. Deci e logic că toți oamenii influențează datele realității organice, nu e ceva paranormal, suntem ființe bioelectromagnetice și prin urmare, fiind animale, ne înscriem în fluxuri organice și magnetice și electrice planetare, în diverse ecosisteme. Gândirea omului e atașată de organic, de materie, și e îndoielnic că există și spirit liber, separat deci de lume, un fel de Dumnezeu-tatăl care are totuși proorocii sau profeții săi în cam toate religiile, nu doar în cele monoteiste (în unele este oarecum deghizat). Unii cred că eu aș fi profet, cum am mai explicat - dar poate că mai mulți intelectuali au această caracteristică, nu mai intru în detaliu. Și eu sunt influențată și totodată influențez pe alții, dar ceva mai puțin sau diferit, fiind izolată de restul lumii. Nu am fost nimic rău niciodată, nu a existat vreun motiv pentru epurarea mea sau ostracizarea mea, sau distrugerea gândirii mele etc. Evident am gândit corect și poate și eui deveneam ceva mai util intelectual - dar oricum toți suntem utili. Ei spun că îi deranjează forța gândirii mele, faptul că se transmite, dar m-au izolat de mică. Eu cred că există și influența sau sugestia pe verticală în sus, adică înspre cei inteligenți, nu doar către cei proști. De fapt suntem oricum și la același nivel, adică ne influențăm reciproc cel puțin simultan și pe orizontală. Nici cei inteligenți nu sunt complet ecranați și nu ar fi bine aceasta. Noi toți ne aflăm într-o rețea universală spirit- materie extrem de densă, în care sunt legate și artefactele și natura și oamenii și suntem totodată, împreună, o anumită specie. Se poate ușor vedea sau arăta că gândirea mea e o gândire de om inteligent și că este, pe cât posibil pentru gândirea unui individ, un lucru personal, original dar și reflex al timpului totodată, un lucru normal, care acționează asupra unor conținuturi dobândite, stocate în memoria personală (chiar țin minte încă proveniența lor, de exemplu citeam și reviste și almanahuri, nu doar literatură etc.) sau, mai rar, de pe internet, din cărți, dar nu din vreo memorie a unei vieți anterioare sau atemporală.
Așadar e logic că oamenii inteligenți, cum evident am fost și eu, nu sunt citiți cu ușurință de ceilalți, ba chiar e imposibil, în timp ce ei, fiindcă înțeleg mai mult, îi pot citi pe cei care sunt mai proști cu mare ușurință, ei văd, ca și mine, dintr-odată în interiorul omului, adică le înțeleg celorlalți deodată gândirea și sentimentele, ei cântăresc repede inteligența sau bunătatea - eu rareori m-am înșelat, cel mai simplu mi-e să judec omul după privire și știu că mulți alții fac același lucru. Ei spun că eu nu ”inspir” proștilor respect și încredere, dar de fapt e altceva, e din cauza unor minciuni și unor planuri criminale sau conspirații, nici eu nu am crezut la început așa. Nimeni, nici deștepți și nici proști, nu a stat de vorbă cu mine și nu m-a privit în ochi și nu a lăsat timpul să dospească o relație cu mine cât de puțin, în afară de 5 persoane, care erau cumva nebune sau îndoctrinate greșit - absolut tot ce am povestit a fost adevărat, cum ați înțeles deja poate. Cei care m-ar fi perceput cât de cât pe de-a-ntregul normal că m-ar fi respectat, nu am avut defecte și am fost foarte deșteaptă și bună și clară la privire, evident sinceră și autentică și capabilă de multe lucruri bune. Cei proști nici nu realizează măcar că gândirea lor e conținută în sau cel puțin intersectată cu gândirea altora și apoi a altora etc. și dacă observă aceasta au idei greșite și nu se simt ”liberi” și vor să linșeze pe autorul adevărat al unor idei deja acceptate de societate sau care oricum nu sunt ale lor, deși ei așa credeau. Paradoxal, deși izolată întreaga viață, am fost totuși ceva ca gândire în lume, fiind inteligentă - dar unii oameni răi spun că proștii cred că am fost un lider ineficient sau că riscam să fiu dacă nu mă loveau zilnic și nu mă omorau. Nu, nu am fost lider și nu am fost ineficientă - poate acesta e tot un fel de psihologism de gen insultă cu care ei mă scuipă în cap, telepatic, fiindcă nu se găsesc în prezența mea. Pe mine nu mă deranjează deloc dacă aflu că altcineva e mai deștept ca mine - bravo lui și bine că există și lumea are deci de câștigat și eu îl respect. Gândirea mea și a altora inteligenți nu este dăunătoare celor proști și se poate dovedi că a fost mereu normală. Continuu cu cele câteva idei mai importante legate de gândire în cazul meu.
*Diversele caracteristici ale gândirii mele au fost de asemenea normale - am avut fluență, am avut flexibilitate, am avut contact bun cu realitatea și încă e totul normal. Am fost mai degrabă atrasă și aptă de înțelegerea de teorii și concepte abstracte, dar pentru cam toți intelectualii lucizi e mai ușor aceasta la început, până dobândesc și capacitate de concretizare, de creare de instrumente și unelte inteligente pentru munca lor, pentru transformarea naturii și altor oameni. E adevărat că proștii par să fie mai pricepuți în gospodărie și în munca fizică, dar ei sunt mai degrabă goi de gândire, sau sunt unelte și arme ale celor inteligenți, sunt integrați de diverși inventatori și ingineri în invențiile lor și de oamenii de cultură în creațiile lor artistice sau științifice. Din câte se știe de mult timp, societatea modernă și contemporană și-a amplasat intelectualii în două mari categorii: specialiști și generaliști/renascentiști. Astfel încât uneori nu știe Manda ce face Tanda și avem încredere unii în alții și mai ales în specialiști, care, la rândul lor, nu se străduiesc să înțeleagă tot ce există în alte domenii ale gândirii, ci cooperează înte ei pentru propășirea globală a lumii, ca un organism întreg, cu diverse organe și subsisteme. Continuu mai târziu în aceeași postare.
Spuneam deci că zeii supremi au de obicei un canal preferențial de comunicare cu lumea - fie un semizeu, fie un prooroc, fie un profet, un Moise, fie un Budda, fie un Cristos/Hristos/Isus/Iisus, fie un erou excepțional etc. sau o paredră, cum m-au numit unii. (amintește și de sintagma ”stă de-a dreptul tatălui” din religia creștină) Ei spun că eu eram paredra Lui și de aceea toți m-au respins și m-au masacrat mereu, crezând că El e ceva rău - eu nu știu la ce El se referă ei, nu cunosc așa ceva, dar e posibil să existe și un zeu suprem, adică un Dumnezeu și eu nu exclud aceasta și e posibil să fie unic și ceva foarte bun. El nu are cum să fie răul, dar nici eu. Vă reamintesc că creștinii cred că omul e responsabil, chiar dacă e creatură și poate alege între bine și rău, poate judeca, are deci liber arbitru. La fel și eu, chiar dacă voi ați cunoscut un El de care eu nu aveam habar, eu însîămi pt fi respectată pentru ceea ce am muncit și gândit eu însămi, căci El nu mi-a pus cuvintele în gură, ci au fost efortul și munca mea și mintea mea și gândirea mea. Totodată am fost mereu binele și nu am păcate, de ce această hainătate la adresa mea? Dacă ei cred că eu eram în comunicare cu ceva rău sau cu un demon, se înșeală și nu au de fapt niciun motiv să creadă așa ceva, eu nu am gândit nimic greșit și nu am mințit și nu am făcut niciun rău. Au fost câteva momente, doar câteva, când cineva de o mare inteligență a comunicat cu mine telepatic și în mod sigur nu era un demon sau ceva rău, ci un spirit inteligent și normal. Ei spun că oamenii răi vor să mă omoare pentru un singur motiv, anume că am fost masacrată în tinerețe, demult, sexual de la distanță - dar a fost foarte demult și nu e un motiv - ei zic că oamenii cred că eu sunt murdară din această cauză și de fapt nu e așa, nu a fost vina mea. Nu are logică. Dar să revin la ceea ce explicam - la gândire.
În primul rând, gândirea nu este totuna cu limbajul interior. Limbajul natural, adică prin limbă, prin cuvinte, este unul din instrumentele gândirii, una din hainele pe care le îmbracă, alături de cifre și limbaje matematice, alături de diverse alte simboluri sau imagini cu grade diferite de abstractizare, și prin imagine înțeleg o anumită configurație a stimulărilor senzoriale prin unul sau mai multe canale ale simțurilor și stocată în memorie drept reprezentare. Așadar limbajul servește gândirea, nu invers și proștii spun că vorbirea în gând este gândire, dar gândirea e ceea ce se petrece în profunzimea individului, nu în forul public al minții omului. Gândirea este materializată fie pe ecranul mintal, ca sunet sau cuvânt în gând de exemplu, drept concepere a unui plan de acțiune sau ca imagine schematică a unui pictor sau grafician, fie direct în exterior, prin rostirea cuvintelor, cântec vocal sau instrumental, partitură, desen sau scriere, gest sau mimică etc. Proștii pot uneori să gândească ceea ce de fapt eu sau alți intelectuali gândim în fracțiuni de secunde, numai că lor le ia ore în șir o discutare verbală, secvențială, discursivă, a unei idei sugerate de cei care sunt mai inteligenți și care pot conține în mintea lor un prototip verbal cu mai multe fațete, dar prin simultaneitate, așa cum ai ridica în spațiu tridimensional o machetă alcătuită din mai multe machete bidimensionale. Eu acum am explicat poate prea detaliat ceva simplu, eu sunt aparent pedantă, dar vă reamintesc că e posibil să vi se pară de la sine înțeles ce spun eu numai fiindăc eu sau alt om deștept a gândit aceste lucruri mai înainte, simultan prin creierul dvs. sau odată cu dvs., deși nu erați conștienți.
Prin stratificarea gândirii eu înțeleg ... voi continua mâine. Azi am fot din nou masacrată cerebral înfiorător și mi-e tare rău peste tot, și am fost chinuită sexual neplăcut. Nu mai pot scrie. Unul zice că el a sperat ca mama să devină om, ca verișoara mea să devină om și de fapt numai eu am fost om și el și nimeni nu a crezut asta.??
5.04.25
Am fost iar la dna Ghica azi. Soare, frumos, flori, verdeață, iarbă ca în grădina bunicilor, păpădii multe și grase, zumzet de primăvară. Iar a intrat femeia aceea oribilă cu ideea ”da, e de acord că mereu trebuie să fie una deasupra lor, cineva tot trebuie să fie și primul sau prima, da, dar nu ea”, adică nu eu - deși nu există nimic să mi se reproșeze și am fost mereu un om normal, dar am fost izolată, deci nu aveau cum să mă cunoască. Au spus iar că în preajma mea au fost aduși foarte mulți oameni proști, nebuni, extrem de răi, corupți, străini de neam etc. Au început iar că rușii nu mă ”vor”, chinezii nu mă ”vor” și alte aberații. În calea mea a ieșit iar în fața mea și a scuipat iar la distanță, aproape în fața pașilor mei vecinul bețiv care mi-a tot cerșit bani de multe ori și mama zice că îi cere și ei. Mulți bărbați au scuipat în fața mea pe asfalt, de mulți ani, chiar și copiii fac așa - ei ziceau că fac așa fiindcă ei cred ceva rău despre mine, findcă sunt mințiți că aș fi ceva rău. Dar acest individ se și oprește adesea ostentativ și se holbează lung și urât la mine, ca și cum îmi reproșează ceva, ca și cum comunică ceva cu mine sau ca și cum aș fi avut de-a face cu el. El nu are ce să știe rău despre mine și nu am avut nicio treabă cu el, și nu m-am gândit la el niciodată. Doar o dată am vorbit cu el pe o bancă în parc și i-am dat 10 lei, căci atunci nu știam că vrea să îi bea și să se degradeze, la început arăta normal și nu era bețiv. Ei spun că el a fost cumpărat ca să îmi facă rău. Nu știu adevărul. Hotărâsem să îl întreb ce vrea și de ce se uită așa lung (cum a făcut cu mine acel individ în fața băncii BCR) și stă pe loc, dar azi nu am fost pe fază iar rândul trecut nu s-a holbat mult. Nu am comunicat nimic în gând cu el, niciodată. În oraș erau și acolo ”scuipători” în calea mea, mai ales un drogat sau nebun fără adăpost, care m-a hărțuit mulți ani. Aici în Voluntari, înaintea acestuia a fost alt bețiv scârbos și rău, care probabil a murit între timp. Ei au spus că acești indivizi au fost puși în fața mea să își bată joc de mine ca să creadă proștii că eu sunt ceva rău. A mai apărut unul, un schilod, și la colț, pe banca din stația de la Troiță, către Lidl. Face și acela diverse fițe. Voi continua și voi termina ce am vrut să scriu ieri despre gândire și nu am reușit să scriu, ceea ce începusem acum două zile. Poate că, așa cum am explicat, unul din motivele pentru care credeți că sunt nebună și că trebuie să fiu total izolată și omorâtă este faptul că nu credeți ceea ce am povestit. Mai citiți odată, gândiți asupra detaliilor: este clar că aproape tot ce am povestit sunt fapte reale, indubitabil reale, este clar că un om ca mine și cu intelectul meu - clar vizibil și el - nu minte (nu poate fi mitomană) și nu poate trăi în vis, sau mai bine zis în coșmar în permanență - este exclus ca eu să fi povestit fapte ireale, fiind chipurile somnambulă și crezând în mod greșit că visul a fost realitate concretă. Aproape tot ce am povestit se referă la fapte concrete, reale, palpabile, vizibile, nu este vorba decât pe alocuri de interpretări și sentimente și teorii (și acelea corecte și normale din partea mea, evident un om foarte inteligent și bun, care nu avea cum să aibă ”delir sistematizat”, o sintagmă pe care psihiatrii o aplică ca pe un fier roșu, prestabilit de zeci de ani, și fără nicio cercetare asupra mea), așa cum fac psihiatrii despre mine, în mod evident fără să mă cunoască. Ei spun că oamenii m-au lovit și au crezut că sunt nebună (unii) fiindcă am făcut niște acuzații incredibile. Nu am acuzat niciodată pe nimeni, dimpotrivă, am oferit bunătate, iertare, pace și am explicat că oamenii nu aveau de unde să cunoască adevărul, că nu sunt vinovați - ei spun că acuzații ar fi faptele povestite de mine. Dar, dacă citiți cu atenție totul, veți vedea că eram obligată de tortură să spun totul și că de fapt nu a fost doar din interes personal (dar e vorba de o crimă monstruoasă, pe care oricine ar fi semnalat-o și eu am fost un om absolut normal și inteligent) și că nu am greșit nimic spunând adevărul, că așa trebuia să fac și pentru a evita știu eu ce alte victime în afară de mine. Dar eu nu trebuia și nu trebuie să fiu torturată și omorâtă, ceea ce ei continuă să facă, nu e vorba doar de idei și cuvinte. Nu adevărul distruge - dvs. chiar credeți că adevărul distruge ce e bun și frumos și drept și viu etc.? Dintr-un motiv sau altul, unii proști cred că minciunile sunt mai utile și că oamenii buni sunt mai proști. De fapt nu e așa și oricum în cazul meu putea fi binele, nu trebuie să fiu omorâtă, cum cred anumiți monștri. Voi continua cu ideile despre gândire în curând, va mai dura vreo trei ore de scris continuu ca să conchid.
Ei spun iar că oamenii nu au înțeles încă faptul că eu sunt totul, pe lângă faptul că nu am greșit nimic toată viața și că nu sunt nebună și că sunt un om foarte inteligent, care nu a mințit niciodată. Ei spun că atunci când oamenii vor înțelege că eu sunt totul vor avea o cu totul altă reacție în fața adevărului și binelui. Cum adică eu sunt totul? Mă tem că și asta e un delir sau o interpretare aberantă. Ce totul?
Un fel de mistagogi ai puterii susțin că singurul secret al puterii unor monștri asupra întregii omeniri este adevărul despre mine pe care oricum eu l-am expus în întregime. Ei zic că totuși proștii nu cred adevărul deși numai eu am spus adevărul și astfel cei care au înțeles și știu că eu am dreptate, adică intelectualii răi, căci cei buni nici nu pot măcar crede totul, că e prea monstruos, în timp ce aceia răi au și creat ei secretul prin lovirea mea cu nerușinare și faptul că mint pe față despre mine -- deci cei care știu au putere, cred ei, asupra proștilor.
Sunt nebuni, ceea ce au ei este credința proștilor, nu o anumită putere! Sau adeziunea lor fanatică întru ideea omorârii mele, ceea ce e greșit. Nu aveți decât să răspândiți adevărul curat despre mine, adică ceea ce am povestit eu, chiar dacă nu la lumina tiparului, ci din mână în mână, ceea ce nu ar fi un lucru rău. Cui dăunează adevărul? Unii cred că trebuie să mor ca să nu mai aibă putere nu știu cine, adică cineva rău și prost, care profită de mine, care le face rău oamenilor și e monstru. Nu știu cine este - poate monstrul din ei înșiși și ei cred că eu sunt acela. Va dispărea doar credința greșită, dar puterea nu știu cui nu se bazează pe secrete. Secretele nu conferă vreo putere, puterea e mereu a celor inteligenți de fapt.
6.04.25
Ninsoare cu fulgi mari și rari, nu e acum sub zero grade, dar oricum florile cireșului suferă.
a intrat iar una/unul cu ideea că eu nu pot fi înfrântă - adică distrusă și omorâtă.
zic eu: dar nu trebuie să fiu înfrântă - ba da, zice el, fiindcă tu ești nebună.
nu sunt și nu am fost nebună niciodată - a existat doar minciuna unor medici care par să fie mai proști decât mine și care au vrut să fiu eu pacientă.
Am fost un om de valoare și fără defecte sau tulburări psihice.
Nimeni nu poate găsit ceva anormal în viața mea. Poate că au mințit: dacă faptul că acest individ care spune că sunt nebună și mulți alții care mă atacă verbal în minte cu amenințări și ură, dacă acest fapt agresiv asupra mea vi se pare boală psihică, să nu uitați că și ei, acești indivizi din mintea mea, par să audă vorbele sau gândurile mele - și boala lor deci e ca și a mea și ei nu au dreptul să îmi vrea moartea, fiindcă această boală telepatică nu e din cauza mea și eu nu i-am atacat niciodată, ei mă atacă pe mine, în aparență bolnavi sunt ei - de ce cred ei că eu sunt bolnavă și ei nu? Nici măcar nu au stat de vorbă cu mine. Poate fiindcă am fost și sunt mai deșteaptă ca ei - dar nu am fost un om ineficient, pur și simplu m-au izolat forțat și mi-au luat drepturile, asta se poate dovedi și nu există nicio dovadă că eu am ratat vreo șansă, ea pur și simplu nu a existat.
Mă apuc de scris pe blog ce mai aveam de scris mai important sau relevant despre gândire în general și peste câteva ore postez și pe facebook.
Rămăsesem deci la stratificarea gândirii. Prin stratificarea gândirii eu înțeleg în special diferența dintre fenomenele profunde și cele superficiale - există o profunzime a gândirii, care se resimte subiectiv ca o pătrundere prin înțelegere a unor esențe prime ale realității, adică o gândire cauzal-ontologică profundă sau o cuprindere a unui întreg susbsistem universal și cu proprietăți de microcosmos (fie material-concret, fie ideatic, abstract); acest gen de gândire comprehensivă are și extensie mare de obicei; sau poate fi o înțelegere și creare a unui prototip nou, posibil și necesar, care necesită gândire la toate nivelurile. Pot fi deci multe tipuri de gândire profundă, care pare să dezlege misterele lumii și care, implicit, are valoare stabilă și universală. Unii numesc această gândire profundă concepere, în cazul că e și ceva creativ, și gradul ei de originalitate poate varia. Această gândire creativă care se diferențiază, adică se specializează în multe ramuri, se sprijină pe o bază și mai profundă de înțelegere a lumii. Gândirea are și o extensie, o dimensiune orizontală - adică o capacitate mai mare sau mai mică de a opera cu volume din ce în ce mai mari de informații relevante, diferite între ele. Acest model tridimensional al gândirii aparține de demult simțului comun. Considerând aceste două dimensiuni și totodată gradul de adecvare la realitate, la modelul adevărat al lumii, la ceea ce e comun marilor gânditori, renascentiști deci, a celor care au compus mintal adevărul despre lume, se poate deduce că oamenii cu gândire profundă îi susțin pe ceilalți ca o placă tectonică, ca o corabie sau navă cosmică, ca o bază a unei piramide, ca un centru gravitațional etc. Cei cu mai mare adecvare, potrivire cu realitatea, corectitudine (adevăr) și completitudine, au o poziție ierarhic superioară, au o gândire mai puternică, care mișcă pârghiile adevărate ale realității. Gândirea profundă contează mai mult, e mai puternică influența ei, ea este rețeaua de rădăcini a pădurii și se detailează simultan în fiii și fiicele sale, se preschimbă în gândirea superficială, adică mai aproape de ecranul mintal sau chiar expresie verbală, sonoră gestică etc. pe acest ecran sau în exterior - ramurile și frunzele - pe care le hrănește, le susține, le domină și le include. Să luăm în considerare și faptul că există și multiple incluziuni și excluziuni reciproce ale centrilor gândirii, diferiților gânditori și numeroase subsisteme ale sistemelor de gândire, astfel încât ne relaționăm unii cu alții și ierarhic, dar și simultan și pe orizontală și acționăm mintal asupra întregii rețele a realității, care este extrem de densă, cu multe ochiuri, cuprinzând nenumărate conexiuni reciproce între toate obiectele mintale și materiale, și conexiuni reciproce între cele două mari lumi: spiritul și materia. În ce privește exprimarea acestei gândiri, materializarea ei prin fapte de cultură și civilizație, să ne reamintim mitul peșterii din Republica lui Platon, în care putem identifica ușor diverse ecrane mintale și grade diferite de profunzime sau extensie a gândirii. Putem vedea atât serverul, cât și internetul, atât geniul, cât și mass-media.
Nu este scopul meu acum să discut despre diverse alte proprietăți sau parametri ai gândirii, despre gradul de abstractizare sau generalizare, despre fluență și randament și timpi necesari procesărilor gândirii omenești. Aici includ și raportul dintre unicitate și multiplicitate, căci o unică idee dă naștere automat prin intermediul rețelei unor multiple alte procesări intelectuale și această relație e bilaterală. Există căi preferențiale ale gândirii, mari magistrale care înglobează miriade de minți și cărări neștiute. O altă dimensiune polară este gradul de secvențialitate sau simultaneitate. Unele minți omenești nu doar că pătrund în miezul tainelor, dar, ca urmare a acumulării de experiență pot să cuprindă prin procesare rapidă, aproape simultan, sinergic, diverse subsisteme cognitive cu procesele lor aferente, ierarhizate sau extinse pe orizontală, ceea ce se percepe ca un fel de rezonanță simultană a întregului aparat cognitiv, memorie, gândire, afectivitate. Adică le zbârnâie mintea la propriu și pot concepe simultan și centraliza deci ceva ce altora le cere ani de muncă, sau pot citi și înțelege, în secunde doar, întregi teorii complexe ale unei științe sau sisteme filozofice care sunt explicate, discursiv, în sute de pagini. Ele sunt cele care concentrează. De exemplu lectura unei partituri muzicale este prin esență secvențială, se desfășoară în timp și permite cântarea acelui fragment muzical în minte sau cu voce tare în timpul impus de compozitor. Geniul muzical însă poate să creeze în profunzimea gândirii sale o întreagă simfonie și își poate imagina zumzetul muzical al întregii orchestre, el orchestrează deci și, la fel ca marii gânditori filozofi, ca marii renascentiști, poate să gândească, să compună toate vocile muzicale și întreaga simfonie aproape simultan, adică într-un timp extrem de scurt. Frazele muzicale sunt condensate în timpi scurți în mintea acestor indivizi, la fel cum un orator își punctează în minte simultan toate ideile pe care le va dezvolta ulterior verbal. Geniul unei culturi în general influențează subteran, prin rădăcinile sale, întreaga pădure de semnificații și simboluri culturale. Gândirea acestor oameni e și masivă și totodată are și acuitate, putere de diferențiere.
Gândirea este forța care mișcă valurile, acea tărie a omului pe care a pus-o un zeu suprem sau un principiu logic axiomatic între apele de sus și de jos, unealta primordială și nevăzută care dă naștere uneltelor materiale concrete ce pot acționa asupra realității. ceea ce mișcă valurile este gândirea, iar oceanul este lumea infinită (infinite combinații prin permutări și aranjamente diverse) a reprezentărilor-vehicul ale gândirii, care pot fi abstracții ale senzațiilor vizuale, auditive, dar chiar și gustative, olfactive, tactile etc. Pe o linie intermediară, la jumătatea adâncurilor, există și conceptele verbale, care rezultă ca niște pești sau bancuri mai mici sau mai mari de pești, iar cuvintele sunt solzii, forma și culoarea și dimensiunea, aparența peștilor, adică limbile vorbite, care îmbracă aceste concepte. Deși soiurile de pești diferă, conceptele exprimate sub aceste aparențe, în diferite sisteme socio-lingvistice, sunt de fapt aproape identice, ceea ce permite munca de traducător. Ceea ce văd sau aud cei mai mulți oameni din toată această lume a adâncurilor sunt doar peștii pescuiți sau îngrijiți în acvarii. Posibilitatea unor infinite combinații ale gândirii permite și conceptul matematic de infinit și conceptul filozofic de Ființă la presocratici, care are atributul infinității și atemporalității sau eternității și conceptul religios de divinitate sau zeu, care are de asemenea atribute supranaturale, infinitudine spațio-temporală, atotputernicie.
Revin la povestea despre gândire. Unii spun că poporul, adică proștii, nu înțeleg ce înseamnă a fi intelectual, că ei nu îi ”cercetează” pe ceilalți intelectuali, cum au făcut cu mine, ci îi acceptă ca atare, și îi numește domni sau doamne. Eu pentru ei nu am fost în categoria domnilor și doamnelor fiindcă au fost mereu mințiți despre mine și m-au lovit mereu și au minițit și ei. Eu am făcut mai mult considerații abstracte, precum acestea despre gândire în genere, și de-a lungul vieții mele, și în povestea despre viața mea pe acest blog și în diferite alte meditații mai mult sau mai puțin filozofice, unele mai complexe, altele mai mult delimitări conceptuale. Ele sunt corecte logic, poate există unele greșeli, dar nu foarte mari în mod sigur. Întotdeauna m-a atras gândirea abstractă și am citit unoeri astfel de texte - care în general sunt mai complexe, mai erudite - dar nu toate, de exemplu Bertrand Russsell, și diverși alții, au scris un fel de cărți de popularizare a filozofiei, extrem de simple, pe înțelesul celor mulți, un fel de precursoare ale literaturii motivaționale care a umplut rafturile în ultimele decenii. Desigur știu că mulți oameni sunt chiar sub nivelul intelectual al acelor cărți extrem de simple. Eu am scris totuși foarte simplu și mereu în stil didacticist, mereu obsedată de detalii și de hipercorectitudine logică, din cauză că întreaga viață unii oameni răi și-au bătut joc că aș fi nebună și că aș minți, deși eram evident omorâtă și absolut clar nevinovată și inteligentă etc. Fptul că am fost aptă de evoluție în lumea ideilor nu înseamnă deloc că eram cu capul în nori sau incapabilă de valoare concretă în viața de zi cu zi, de învățarea unei meserii și de aplicare practică a intelectului, de valoare și pentru alții a muncii mele. Din păcate mulți oameni simpli par a crede că abstracțiunile mele filozofice ar fi inutile dacă nu greșite. Nu au dreptate. Am fost un om bun și de valoare cu adevărat. Unii spun peste mintea mea că poporul crede că eu sunt ceva rău și de aceea nu mă vrea. Aceste abstracțiuni și altele ca ele au valoare documentară, dovedesc gândire corectă și logică și chiar inteligență și, îndrăznesc să spun și probabil am dreptate, dovedesc că și restul blogului și faptele povestite de mine sunt adevărate și nu am delirat și nu aveam cum să mint sau să fabulez. Repet, totul e adevărul în cele mai mici detalii și nu am greșit spunând adevărul. În general, dacă există astfel de situații - eu nu cunosc așa ceva, deci cu atât mai mult - omul respectiv are deplină dreptate să spună adevărul. Despre mine nu avea cine să spună adevărul, dar eu aș fi spus și despre alții și toți oamenii așa consideră că e bine - e posibil ca în cazul meu să fiți greșit ghidați sau să credeți minciuni, dar pe alte femei deștepte nu le-ați fi omorât așa. Mai este ceva - intelectualii care se ocupă cu abstacțiuni de acest fel au și ei valoare ca fibre sensibile ale lumii, ca centri nervoși în rețeaua universală etc. Și ei ajută indirect sau direct la progresul general, la menținerea vieții și diverselor bucurii în lume. Este limpede că am gândit mereu normal, ca și în aceste incursiuni logice ale gândirii mele. Mereu am fost la fel, dar am simțit că unii dintre dvs. mint că aș gândi neclar sau greșit sau ilogic sau fără rost și anormal - sau că alții sugerează că așa sunt nebunii ca mine, sau că așa e scris în cărți de psihiatrie (ceea ce nu e relevant) sau că medicii spun/mint că sunt nebună că gândesc așa ceva. Sau, și mai rău, insinuați că nu eu am scris aceste scrieri ale mele,cee ce echivalează cu a spune că aș fi nebună - ceea ce era imposibil și de fapt se poate trasa formarea mea intelectuală de-a lungul vieții și se poate analiza intelectul meu și se poate vedea clar că eu însămi am gândit și nu mi-a dictat nimeni nimic, că eram aptă de așa ceva prin ce sunt și prin ceea ce am citit - și că e ceva normal și că nu e o influență metafizică sau mistică din partea altor filozofi, fiindcă și eu sunt oarecum așa ceva, nici măcar din partea lui Lucian Blaga, care a fost unul din părinții mei spirituali. Unii au intenționat să creeze un delir că aș fi alt spirit, nu eu însămi și alții au ideea că am delir de grandoare, deși nu au nicio dovadă de așa ceva, dimpotrivă, mereu am fost un om modest și m-am judecat corect pe mine însămi, ca orice om inteligent. În aceste scrieri și în toate celelate am fost mereu eu însămi cu totul. Faptul că am folosit adesea cuvinte mari, generalități, abstracțiuni și categorii mari și altele de acest tip nu indică delir de grandoare și nici sărăcie de spirit. Din păcate ei m-au izolat complet de foarte mult timp și mi-au ras mereu memoria, dar și acum se poate dovedi normalitatea gândirii mele, dragostea și pofta concretă de viață și lipsa de plafonare, refuzul de a fi nebună sau bătrână, flexibilitatea, adaptabilitatea gândirii - iar minciunile psihologilor despre gândirea și afectivitatea mea sunt adeseori minciuni chiar și în teoriile lor din cărți, pe care să le aplice forțat mie, deși am fost cu adevărăt izolată și persecutată și fără drepturi, torturată astfel încât să pară că am un raport prea mare de abstracțiuni față de concretizări sau îndemânare manuală, și ei să triumfe asupra proștilor că am schizofrenie etc. Chiar dacă unui individ i se șterge memoria, totuși gândirea lui rămâne normală și logică, gândirea nu este totuna cu limbajul, dar nici cu memoria. În realitate psihologii mint și în cărți și în realitate. Ei sunt doar oameni agresivi - care lovesc un alt om. În aceeași ordine de idei, în viața mea au fost unele persoane care au spus direct sau au sugerat sau au spus peste mintea mea că eu sunt judecată de proști și că proștii cred că acest gen de abstracțiuni și teorii ale mele înseamnă nebunie și indică boală psihică și că a fi normal înseamnă a fi prost, adică mărginit, cu picioarele pe pământ în ochii proștilor. Eu am fost mereu un om lucid și capabil și de înțelegere concretă a lumii, nu doar de abstracțiuni. Este chiar imposibil ca un om cu capacitate de abstractizare și înțelegere a filozofiei să fie bâtă în ce privește aspectele concrete ale vieții. Am avut o colegă de bancă Luiza, care locuia în apropierea mea și al cărei nume indica deci lumina și a cărei mamă era tot Lucia, ca și a mea, deci dublă indicare a luminii. Această Luiza era crescută câțiva ani în copilărie în Iran, în timp ce altă colegă de bancă și vecină crescuse în Siria, ceea ce a însuflețit sau a întărit probabil parte politică a delirului oamenilor despre mine, mai ales partea legată de arabi, fiindcă se părea că această Luiza era plasată special așa în calea mea și tata îmi spunea că e o intrigantă care îmi va face rău - deci existau răsăcini ale delirului respectiv, mai ales că mă născusem într-o perioadă de timp în care nebunia politică era mult la modă, în mass-media globală - de fapt nu știu de când e așa, istoria spune că de la începutul secolului 20, dar eu nu știu adevărul. Au mai fost alte colege sau colegi ai mei care sugerau prin înfățișarea lor sau alte aspecte că erau alte popoare care îmi populau mie personalitatea.
Cert e că Luiza a jucat rolul unei persoane care crede că dacă pari că ești un om mărginit, fără interese intelectuale fine, mai ales fără înclinații poetice sau filozofice, dacă ești deci un materialist vulgar sau un fel de pozitivist fără maniere, numai atunci când pari mai puțin cizelat ești considerat normal de către vulg. În aparență ea a intenționat să mă sugestioneze, prietenește, să fac pe proasta ca să par normală, dar nu am ascultat niciodată de acest sfat implicit al ei. Nu m-am prefăcut niciodată a fi proastă sau nebună și chiar nu am jucat niciun rol niciodată, am fost mereu adevărată. Mi s-a întâmplat în ultimii ani și pe internet să fiu tratată în așa mod de către unii, ca și cum ar crede că eram nebună, ca și cum ar crede că inteligența mea ar fi dovadă de nebunie. Dar eu am fost un om normal și matur și am suferit atâția ani din cauza lipsei lor de respect inutile și faptului că m-au tratat mereu ca și cum aș fi fost nebună sau copil, așa cum a făcut și mama și alte două-trei persoane, căci nu au mai existat alți oameni deloc în viața mea. Am fost binele desăvârșit și nu m-am luptat cu Luiza sau alte femei destul de ciudate de altfel, care reprezintă dintr-un anumit punct de vedere diabetul sau cancerul care și ele evoluează bipolar precum cele mai multe boli (toate acestea și multe altele le-am înțeles singură prin muncă și lectură, dar, din păcate, nu cunosc decât lucrurile pe care le pot cunoaște oamenii singuri și am dăruit tot ce am înțeles altora, fiind simultan izolată întreaga viață) etc. Păcat, am fost numai și numai binele și normalitatea. Voi continua mâine, mai am olecuță.
În seara aceasta am fost măcelărită cerebral cutemurător din nou, astfel încât s-a făcut frig urât și umezeală și vânt. Niciodată nu a fost necesar să fiu masacrată. Am avut mereu dreptate și creierul nu mi-a fost distrus în așa fel încât să fie necesară omorârea mea, așa cum spun ei că cred proștii. Am fost perfecțiunea întreaga viață și tot ce am povestit a fost adevărul. Nimeni nu mă știe. Chiar și acum puteam să fiu acceptată, chiar dacă de fapt niciodată nu am fost până acum. Mâine voi termina tot ce mai am de scris despre gândire. Ei spun că absolut nimeni nu mă crede că e mai bine să fiu lăsată în viață și că absolut toți vor să mor, crezând orbește că așa va fi mai bine pentru ei, deși nimeni nu mi-a acordat niciodată vreo șansă, pur și simplu unii mari și tari au mințit și toți proștii s-au luat după ei. Apelez din nou la mila dvs. și la minimul de simț moral pe care trebuie să îl aibă totuși oamenii. Ei spun că nimeni nu poate crede că am fost masacrată așa monstruos fără nicio greșeală - citiți totul din nou cu atenție și fără prejudecăți: veți descoperi un un om extrem de bun și cu suflet foarte frumos și evident normal și inteligent, nu am devenit un monstru fiindcă am fost f_tă sau din naștere ceva mutant etc. Tot ce am povestit e adevărul în cele mai mici detalii - vizibil și clar - și totodată am avut mereu dreptate. Nu sunt un monstru biologic și aș fi fost în stare să creez sau să studiez și eu ceva intelectual în continuare. Nu am nu știu ce putere rea - sunt ca orice om inteligent și bun, doar că am fost izolată complet și torturată continuu. Tortura asupra mea sau otrăvirea mea duc la rău asupra altora și asupra vietăților și modificări ale climei și cutremure - ce cred ei că s-ar fi întâmplat rău dacă mă acceptau sau măcar mă lăsau în pace? Au spus că nu li se pare normal cum se modifică totul dacă eu sunt f-tă. Adică vor să mă omoare fiindcă nu mor, deși nu trebuia să mor. Nu au decât să ia orice alt om foarte inteligent, matur totodată ca vârstă, în special bun și nevinovat etc., cum am fost și eu și să îl f_tă monstruos - vor vedea imense disrupții, ca și în cazul meu. Dar nu vor face asta și nici nu e normal să facă răul și să ucidă în scop experimental. Au scuipat multe idei oribile asupra mea și azi, ca să poată lovi în creierul meu simultan cu ele. Nu li se pare normală legătura mea cu natura, dar li se pare normale și explicabile zborul cu avioane grele și multe altele. Oricum, să fie cum o vrea natura și Dumnezeu. Repet, am fost de mică, timp depeste 50 de ani, un om mereu bun și fără vină.
7.04.25
Aseară m-au masacrat înfiorător și târziu în noapte, până la ora 2 și acum mă simt oribil, nu cred că îmi voi reveni azi în așa fel încăt să mă pot concetra să scriu ce mai aveam de scris despre gândire, deși nu mai era mult. Totodată mă tem că nu voi putea face nimic, decât să zac în pat, nici măcar să citesc. Unii cred că unul din motivele masacrării mele ieri a fost că azi trebuia să primesc niște colete și nu puteam merge la poartă, nu mă puteam trezi. Ca să nu iau contact cu curierii. A luat mama coletele. Un curier scria că vine după-masa dar și acela a venit pe la 10.
8.04.25
Tu ai fost un om batjocorit și măcelărit pe față și nimeni nu a intervenit, spun ei iar, de ce, Cristina? Fiindcă unii oameni au mințit despre tine, răspund tot ei. Azi voi termina de scris - mă apuc în curând - ce mai amintesc sau reamintesc despre gândire. Azi am citit și evidențiat că fata care s-a aruncat în fața metroului, un copil de 15 ani, a fost salvată de medici. Am simțit că cineva puncta și el reacția mea pro-viață - și da, am iubit viața și oamenii fără niciun pic de răutate și mi-a fost milă și drag de oameni în general. Am fost evident sinceră și în acest mod întreaga mea viață, clar încă din copilărie. Nu mi-era drag și milă doar de bătrâni și copii și animale, de flori, ci și de tot ce exista. Foarte des au spus că am fost respinsă din cauza bunătății mele, dar, repet, am fost mereu un om inteligent și absolut normal, nu am fost cu capul în nori etc. și puteam fi acceptată - aici a fost vorba de crimă fără rost și ceva greșit. Ceva foarte rău. Cât despre simpatia mea pentru acea fată, ei spun că mai bine nu o salvau, că va fi chinuită și tratată drept nebună etc. Nu e întotdeauna așa, dar e adevărat, dacă victima unui suicid nu are intelectul puternic, sufletul bun și fericit sau cel puțin o disciplină de fier în viață, poate suferi mult ulterior.
Iar a intrat unul/una cu ideea stranie că oamenii cred că eu sunt ceva ce nu sunt și că oamenii care sunt acel lucru (adică ce cred unii despre mine) acei oameni sunt masacrați și urâți și izolați întreaga viață, indiferent de calitățile lor, de bunătatea lor, de inteligența lor, de cât de mult au suferit etc.
??!
Ei zic că în prezent întreaga țară, cu mic, cu mare, este obsedată de ideea omorârii nebunei, adică a mea și toți asta vor și cred că e ceva necesar ??!
Așadar vorbeam despre relația dintre conținuturi abstracte și cele concrete și despre simțul comun sau pragmatismul relativ vulgar/comun pe care Luiza insinua că trebuie să îi manifest, căci altfel proștii vor crede că sunt nebună. În realitate exact așa pare - că intelectualii care nu sunt acceptați sunt victima celor proști și inculți care îi cred un fel de don Quijote și râd de ei pe față, în timp ce alții, printre care și cei care dau diagnostice fără măcar să vorbească cu victima, au privilegiul de a fi tratați drept domni sau doamne, indiferent cât de abstracte sau complicate le sunt teoriile sau eseurile, literatura științifică și artistică în general. Bineînțeles că normalitatea gândirii unei persoane nu este garantată de corectitudinea logică a meditațiilor sale și nici de coerența concepției sale despre lume. Dar în viața mea s-a exagerat foarte mult ideea aceasta, și s-a ajuns la contrariul deconcertant - că tocmai hiperintelectulizarea sau sistematizarea logică corectă, în ultimă instanță chiar inteligența mea normal dezvoltată, date fiind condițiile grele, ar fi ceva anormal. Îmi amintesc de ideea unei femei monstru în București, când țineam dicționarul DEX sub calorifer (ediția 84 sau 86, recent, acum câteva zile am devenit fericita posesoare a unui DEX 2016) și care a spus odată când căutam ceva: ”și-a pus labele ei murdare pe dicționar”. Nu am avut labe murdare, am fost un om foarte pur și nu am avut nici viață sexuală, nici vicii, nici pofte sexuale tranzitorii măcar, în afară de câteva dăți, doar în 89-90, dar nu poftă de plăcere sexuală, ci altfel - se crease, fără vina mea, o dependență afectivă, am explicat totul. Absolut întreaga mea gândire a fost normală, ceea ce, în acest caz, este dovedit și de gândirea mea categorială, cauzală etc. din scrierile mele, ce e drept cam anoste, seci în mare parte. E tot un fel de viață și merită atenție și respect, mai ales fiindcă am fost un om bun și unii mă numesc nebună în mod greșit, la fel cum e importantă și munca taxonomică în biologie și medicină etc. Bineînțeles că am suferit și din cauza discriminării negative și prejudecăților de acest tip. Bineînțeles că știu că gândirea mea e ceva bun în lume și că alții gândesc răul. Tot așa cum o parte din alte scrieri ale mele trădează bunătate sau moralitate frumoasă sau chiar frumusețe sufletească, numai că aceasta e oricum greu înțeleasă de alți intelectuali, fiindcă pentru suflet nu există limbaj comun, în timp ce proștii, ca și copiii, au nevoie de scrieri anume care să îi educe, să îi ghideze, să le ofere repere și e logic că nu orice fel de poezii pot fi plăcute sau ”înțelese” de aceștia. În orice caz, oamenii simpli nici nu sunt de obicei cititori de poezie. Eu am scris doar câteva poezii pentru copii și cu rimă, le-am postat pe un blog special care încă există și cred că sunt adecvate vârstelor mici (unii poeți scriau ca pentru adulți poezii pentru copii) și nu sunt ceva rău, dar nici acelea nu au fost dorite, că normal că aș fi scris mai multe, așa că m-am oprit. Am scris poezii cam din 2010, deci era timpul să mă opresc, mai ales că nu am fost acceptată de vreun cenaclu, să îmbătrânesc împreună cu alții. Am povestit de ce și cum am scris poezii și ce am pățit. Ele nu au exprimat nimic rău niciodată, dar nu au fost acceptate, în condițiile în care toți ceilalți erau acceptați. Așa au făcut cu mine încă din copilărie, am povestit povestea persecuției mele - ei spun că eu nu știam, dar și atunci eram persecutată tot din cauza unor minciuni despre mine. Posibil, având în vedere cum reacționează unii oameni necunoscuți în prezența mea. Chiar și Irina de la Constanța, fostă colegă cu mine, a reacționat ca și Luiza când i-am dat cărticica mea publicată cu poezii (aceea era cam urâtă ce e drept) și a spus că poeziile mele sunt cam triste - ca și cum mă credea nebună și deci era de așteptat să exprim ceva ”depresiv” în poezii, să îmi vărs suferința pe hârtie, cum am făcut atâți alți poeți. Nu, poeziile mele nu au fost triste niciodată. Unele poate, dar nu multe. Altfel, ele au fost adesea un fel de mărgăritare aruncate în fața cui nu trebuia, deci am fost lovită după aruncarea lor, exact așa cum spunea tatăl meu vitreg că va fi, citând binecunoscuta profeție și avertisment din Biblie.
Foarte des intră peste gândirea mea un individ care spune ”faci din nou aceeași greșeală, Cristina” și eu nu știu dacă la acest lucru se referă. Am avut impresia că el mă admonestează că gândesc prea mult despre trecut, că raționalizez totul sau că scriu și explic public tot răul care mi s-a făcut și continuă să mi se facă. Dar e posibil totuși ca el să spună așa pentru ca alții să creadă că eu fac ceva rău sau că e rău să scriu adevărul, mereu și mereu aceeași litanie. Vorbesc aici de faptul că individul acesta sugerează că eu sunt cea care îi provoacă pe oameni să îmi facă răul, adică să mă f_te, fiindcă spun adevărul și ei interpretează că i-aș acuza sau că i-aș da de gol și unii chiar nu cred că totul a fost adevărat și este sau cred că sunt nebună fiindcă așa li s-a spus. Am explicat că și gândirea doare fizic, findcă suntem creaturi electromagnetice și se organizează în boli și sisteme de boli, pe lângă faptul că tot gândirea ne creează ca oamnei care cresc, care au inimă și creier și abia ulterior gândire și sentimente. Unii cred în mod greșit și rău că eu trebuie să mă las omorâtă mai ușor de toți, pentru a fi ascunsă rușinea poporului, care a mințit despre mine și toți mă urăsc că nu mă las omorâtă mai ușor deși nu aveam cum să ghicesc așa ceva și nici nu e bine, din câte știu eu, ca un om, oricine ar fi el, să se lase omorât. Ar fi o disrupție în sistemul (universul). Alții cred că eu sunt Dumnezeu sau geniu, cel mai bun din istorie, și ei vor toți să mor, ca oamenii să nu înțeleagă ce au făcut ei mereu, inclusiv oamenii bisericii (?!), și mai ales acum, cu mine. Alții că sunt jertfă (?!), alții că familia mea e o familie de oameni răi care mă omoară folosindu-se de actorii politici ai lumii. Trebuie să fii naiv sau mai sărac cu duhul ca să crezi orbește că din textele în care îmi expun gândirea rezultă că aș fi nebună - sau chiar că sunt abstracțiuni lipsite de valoare sau să le disprețuiești, deși am reușit totuși să le scriu, în condițiile în care puțini ar fi putut. Ei zic că Dumnezeul căruia profetul îi e omorât moare și că ei de fapt vor să moară El, nu eu. Că nu îl suportă, că nu le place mutra lui (?!) etc. Nu știu la cine se referă și cred că e greșit să vrei să omori un zeu sau dumnezeu, dacă el există. E ca și cum ai uita că dura lux, sed lux. Greșeala la care se referă acel om poate fi deci expunerea, dăruirea gratis adevărului unor profani care știu doar să fure și să omoare prin alte și alte lovituri și să culeagă ei laurii, deși eu eram capabilă încă de evoluție, dezvoltare intelectuală și creație. În realitate nu am fost deloc obsedată de trecut și eram capabilă să fiu cu alți oameni și am privit aproape mereu către viitor. Citiți tot ce am scris și veți descoperi că, deși tot ce am spus a fost adevărul, deși am avut suflet normal și am suferit mult de tot în râsul lumii care mă batjocorea de zeci de ani, am crezut mereu binele și am sperat și am pus mâna pe treabă, am fost de fapt un om pozitiv, de acțiune, am scris multe lucruri în afară de memoriile mele, am gândit logic, obiectiv, detașat, universal, am avut mereu sentimente curate și frumoase și normale dat fiind nivelul meu intelectual și la fel și trăirea sublimului în artă și mai ales natură, cum mi-a fost felul din adolescență. Am fost un om pozitiv, am fost centrată mereu pe soluții, nu pe probleme. Nu am făcut niciun rău nimănui. Gândirea mea a fost mereu dreaptă și corectă. Nici măcar nu am fost un om obsesional - nu m-au obsedat nenorocirea mea, trecutul, boala, ura necunoscuților. Omul întâlnește mereu dificultăți și prbleme, ceea ce contează cel mai mult este bucuria conștiinței sale, care nu caută ceva ce nu poate face și nu poate avea, ci seninătatea pe care o află la sfârșitul oricărei zile, când are posibilitatea să spună că a făcut tot ce a putut face mai bine și i-a stat în putință.
De fapt, această evoluție a gândirii între obsesionalitate (deci înclinație spre simplitate rigidă, algoritmică) și complexitate euristică, originalitate sau umanitate, unicitate în înțelesul ei opus robotizării și chiar perfecțiunii lucrului de serie este caracteristică întregii lupte dintre spirit și materie și trebuie să facem uneori concesii ordinii seriale dacă nu dorim să murim prea timpuriu, tragic și frumos, complex și uman.
Eu nu sunt sursa delirului unor oameni despre mine și nu eu am provocat venirea lor în viața mea ca la un El Dorado pe care ei îl sfâșie în ciuda bunătății și neinovăției sale, ca și cum nu aș fi om. E adevărat că am folosit ”vorbe mari” în scrierile mele, dar ia gândiți-vă puțin la ce e drept și normal - poate că era adecvat și normal să folosesc vorbe mari, poate chiar a fost vorba de lucruri mari și importante și asta veți înțelege dacă veți citi ce am scris și veți vedea clar tot adevărul. Am fost acuzată că mă cred buricul pământului, dar asta era imposibil. Poate chiar am fost un om inteligent. Nu aveți niciun motiv să credeți că eu am inventat ceva. Și apoi, oamenii au exagerat în sens invers - numai viața lor contează și a mea nu, nu în ochii lor. Și nici nu a fost drept, oamenii trebuie să se ghideze și după dreptate, adevăr, să conteze că omul e complet bun și nevinovat, eu nu am avut nicio șansă să îmi formez o rețea de relații cu alții, să am cât de cât drepturi și un statut social, ceva bani și să am șansa să dovedesc tot acel bine și frumusețea imensă din suflet. Și să am măcar câteva relații (4-5) cu alți oameni, chiar dacă nu am avut familie practic, fiind renegată cum ați și văzut de părinți și evident folosită de celelalte câteva rude. Prea sunt eu insignifiantă, lipsa completă de milă față de un om singur (izolat zeci de ani fără vreo șansă), sărac și bun în mod evident este prea inumană, oricât de foarte inteligent ar fi acel om. Probabil că vă dați seama cu toții că proștii, mai ales ei, m-au tratat cu multă cruzime și ca și cum aș fi proastă și nebună, în mod evident, pe față cum se spune, în timp ce aceia inteligenți mi-au închis toate ușile, mințind despre mine, direct sau indirect. Eu nu am fost o problemă pentru societate și nu trebuia să fiu distrusă și izolată complet, cum au făcut de atâți ani, e drept că mai mult în ultimii 20 de ani, continuu. Eu nu am fost un artist damnat, care se consumă pe sine, am fost mai degrabă gânditor și am încercat doar să exprim ceva bun și frumos și în poezii și în tot ce am scris. Nu doar că nu veți găsi nicio minciună în ceea ce am scris, dar, subliniez în favoarea mea, tot ce am scris e adevărul despre mine și întâlnirile mele cu alți oameni și modul în care am fost masacrată și cum au murit rudele mele - absolut totul, și despre alți oameni, este adevărul, pe care eu l-am înțeles deplin numai treptat - și tot ce am scris este scris cu adevărat în spiritul binelui, iubirii, iertării, umanității. Gândirea mea nu a costat vieți omenești. Gândirea mea a fost binele și faptele la fel, cu două-trei mici excepții, pe care le-am explicat. Nu veți găsi decât rudimente de ură sau invidie sau orice alt sentiment urât în întreaga mea viață. Niciun om normal care ar fi înțeles cât de cât ce sunt eu nu m-ar fi omorât și nu ar fi dorit răul nimănui - adică să vrea să mă răzbune sau altceva, la fel cum nici eu nu am vrut și nu am făcut răul. De fiecare dată când simțeam că îmi vine sfârșitul, adică eram masacrată în cap înfiorător, eu vă scriam, dacă mai țineți minte, mesaje de dragoste și ceva bun. Dar dvs. credeați probabil că trebuie să fiu distrusă și să scăpați de mine, așa cum vi s-a spus de Big Brother al dvs., iar eu fusesem izolată de mică - în final am acceptat și izolarea, deși îmi puteați scrie măcar ceva... dar ei au continuat să lovească. Dați ce am scris și unui gânditor, eu i-am contactat pe mail pe toți cei pe care am putut, necunoscuți adică, dar poate nu au citit măcar. Am existat izolată aproape complet peste 50 de ani.
9.04.25
M-am trezit iar foarte greu, după ora 10 dimineața. Mă culcasem devreme. Iar au intrat azi noapte unii în calculatorul meu, mi-au apărut ferestre negre când l-am deschis acum, ca și în alte dăți. Azi noapte iar m-au trezit, ca adesea, dimineața la ore normale - mama era trează, ca întotdeauna - m-au lovit și am adormit din nou și apoi iar m-am mai trezit de vreo două două ori și iar am tot adormit și ei mă tot loveau. Tehnica aceasta de distrugere în timpul somnului ei au aplicat-o adesea și aproape în fiecare noapte sunt torturată (f-tă) mai mult sau mai puțin și de aceea de obicei dorm mult. Din câte se pare, și au spus și ei, mama se scoală în zori ca să mă f_tă mârșav împreună cu alții în timpul somnului, fiindcă ei nu pot să mă f-tă, adică să mă tortureze cerebral în timpul zilei ușor și după pofta inimii, fiindcă eu sunt un om foarte inteligent și am și creierul puternic, chiar și după 40 de ani de tortură. Ei zic că mama are credința greșită că ea trebuie să trăiască ca să mă f-tă și să mă distrugă pe cât posibil, să mă omoare. După ce mă trezesc, aproape zilnic ea mă f-te împreună cu alții înainte să mă dezmeticesc bine și îmi vorbește evident evident lucruri absurde și fără rost ca să mă poată lovi în cap simultan cu vorbele ei. Apoi îmi revin. Ieri nu am reușit să scriu tot ce aveam de scris despre gândire, voi termina sigur azi. Ei m-au lovit și m-au împroșcat și azi cu alte idei aberante și spunând, ca adesea, adevărul, ca să mă poată lovi - și alte lucruri posibile, de exemplu că proștii cred că eu îl am pe diavolul în mine, ceea ce e posibil să fie adevărat, adică unii să creadă așa, când de fapt tot ce am scris pe blogul meu e evident adevărul și explică clar tot ce s-a întâmplat și modul în care am fost torturată fără vină întreaga viață și se vede clar că am fost mereu așa, un om bun și inteligent, mereu binele, niciodată diavolul.
Ei repetă ideea că pe proști i-a înfuriat adesea faptul că eu am scris adevărul, din simplul motiv că au fost mințiți despre mine și au crezut sincer și încă mai cred că adevărul despre mine e altul. În trecut au mai spus că proștii cred că altcineva mi-a compus povestea vieții scrisă de mine cu scopul unei păcăleli politice, ceea ce se poate dovedi ușor că nu a fost niciodată adevărat. Sau că eu însămi am fost vicleană și am mințit totul în mod foarte inteligent etc. - lucru evident fals. Nici nu m-am înșelat, nici nu am mințit. Altă idee urâtă a lor: nebuni care pretind că sunt intelectualți (sunt destui). Nu au motiv să creadă că eu sunt ”nebună” (sunt nebună numai în sensul că am fost internată de mai multe ori la psihiatrie și că iau medicamente psihiatrice, nimic altceva), nu pot crede logic că ”pretind” ceva sau că nu sunt ”intelectuală”. Nu mai explic, trebuie doar să gândiți corect. Nu știu pe cine altcineva mai știu ei la fel cu mine - poate că aceia pretind că sunt ca mine, de fapt nu pot fi.
Nu am reușit să scriu azi ce mai aveam despre gândire, fiindcă a trebuit să fac curățenie și, în plus, am și un necaz, mi s-a anulat una din comenzile pe emag, nu știu de ce, deși plătisem și acum stau ca pe ghimpi dacă îmi vin banii înapoi. Îmi pare rău că au anulat livrarea. Ei comentează din nou că oamenii cred că sunt nebună și de aceea nu vor să îmi dea produsele.
Ei spun că întreaga lume a înnebunit și vrea să mor și crede că trebuie să mor, deși nu există absolut niciun motiv să fiu omorâtă. Ei spun din nou că proștii au crezut și încă mai cred aberații politice despre mine. Unii spun că eu aș fi Dumnezeu sau geniu și că întotdeauna politica s-a făcut cu scopul măcelăririi lui Dumnezeu, care este legat de întreaga lume și natură și omenire. (Orice om inteligent și normal este așa!) Toate popoarele și politicienii lor trăiesc pe spinarea ta, spun ei. Nemții te-au crescut cu scopul de a te masacra din 84, ca să își atingă ei scopurile lor politice. Ulterior și celelalte puteri politice au făcut la fel - toți au creat minciuni despre tine și intrigi politice în care au mințit despre tine, au folosit mass-media datorită creierului tău etc. Toți s-au luptat să fie deasupra ta și să te controleze, ca să fie ei deasupra celorlalte puteri, să aibă ei mai multă putere, dar fără tine ei toți sunt nimic (?!) - s-au lovit și omorât între ei chinuindu-te pe tine.
Oarecum asta se întâmplă și acum, și nu e necesar, nu am greșit nimic și nu sunt nebună nici acum. Teoria (?!) oficială (?!) este că în spatele tău este un alt geniu. ???! Nu au cum să creeze o teorie despre un singur individ, care e, în plus, și izolat. Cum adică oficială? Adică minciuni pentru proști, spun ei. La ce geniu se referă? Cum adică în spatele meu? Se poate ușor dovedi că eu sunt autorul absolut al celor scrise de mine și că totul e sau a fost adevărat. Nu am greșit spunând adevărul. Orice intelectual deștept are și pe alții în spatele lui, e legat de diverse rețele de creiere. Chiar dacă e izolat. Nu au motiv să creadă că nu gândesc bine sau corect sau că nu gândesc eu însămi sau că e ceva rău și trebuie să mă omoare. Ești un geniu exploatat de politicieni, de aceea toți vor să mori, ca să mențină minciunile despre tine. Nu e bine așa ceva, spun eu. Nu nemții te-au crescut, ci România, spun alții, ceilalți doar te-au lovit, s-au înfruptat, și nimeni nu te vrea, fiindcă tu ești un om extrem de corect.???!
Nu văd de ce trebuie să mă ”vrea” cineva, am fost mereu un om inteligent și capabil chiar de studii superioare (într-o zi poate) - lumea mea intelectuală este legată de abstracțiuni și livresc, nu are legătură cu a fi vrut sau nu de către proști. Totodată sunt un om normal și capabil și de concret și de a învăța multe lucruri. Chiar aș fi putut scrie ceva bun într-o zi. Oricum ce am scris deja e bun, nu rău. Ce legătură are corectitudinea mea cu asta? Nu sunt nebună, tot ce am spus e adevărat - de ce credeți că mint? Nu este necesar să fiu omorâtă. Ei spun că toți îmi impută că nu mă las omorâtă mai ușor și că, dacă mor, totul va fi bine. ??!! Dacă m-ar fi lăsat în pace și m-ar fi acceptat, cât de puțin, sigur că ar fi fost mai bine totul - de ce cred ei că trebuie să mor? Ei spun că e prea târziu să fiu acceptată ca intelectual novice, debutant, și că toate geniile respinse sau f-te, sau închise la balamuc trebuie omorâte. Nu cred că e așa, oricum ei nici nu știu cum sunt și cum am fost eu mereu.
Ei spun iar că toți proștii vor să mor fiindcă am spus și explicat clar adevărul - dar nu am făcut nimic rău și am fost forțată să spun tot, masacrată de moarte și torturată enorm și e greșit aceasta și am văzut clar cum se făceau cutremurele fiindcă eram lovită și cum erau diverse fenomene negative și rău asupra oamenilor numai dacă eu eram lovită, ceea ce nici nu era necesar.
Ei spun iar că țara e ocupată de nemți fiindcă ei au lovit în mine etc. Nu știu nimic despre asta, poate se înșeală - oricum, repet, politica nu e legată de mine. Am fost mereu om normal și inteligent și nu merge nimic rău nicăieri, nici în România din cauza mea.
Ei zic în mod absurd că vor să mor fiindcă am spus adevărul, dar acesta e doar un alt pretext, ei oricum mă omorau asbolut cert dacă nu scriam.
Oricine în locul meu ar fi scris tot și nu ar fi scris ca să rămână în viață, ci de dragul oamenilor și pentru evitarea răului - oferindu-se pe sine chiar, cu pieptul gol, analizei celorlalți.
Ei spun că ei vor să mor fiindcă am scris totul, ca un fel de pedeapsă că am scris totul, deși e inutil să mă pedepsească. Nu trebuie să fiu nici torturată nici omorâtă. E complet greșit, nu evită ei cutremurele astfel și nici alte rele. E ceva complet imoral și nedrept și nu e necesar! Imoralitatea și nedreptatea crase se asociază întotdeauna cu cutremure, inundații, schimbări de climă etc.
Ei spun că vor să mor fiindcă idioții - adică intelectualii români - nu trebuie să înțeleagă ce fac ei, adică proștii și că ei trebuie să aibă putere și să îi țină pe ăia în lanțuri, păcălindu-i pe acei idioți și eu le-am explicat totul. Repet, e greșit și sunt nebuni și ilogici - nu trebuie să mor, e ceva rău și ei se înșeală că intelectualii sunt conduși și păcăliți de proști sau de ei sau că trebuie să fie ei deasupra idioților respectivi sau că trebuie să fie asta prin masacrarea mea. Un popor care își măcelărește intelectualii moare. Eu sunt un om extem de bun și stabil, echilibrat psihic.
10.04.25
Am fost azi din nou la Gheață și iar erau multe mașini cu farurile aprinse: a intrat iar femeia aceea monstruoasă și iar i-a asmuțit pe toți asupra mea și m-a scuipat pe tot drumul, iar cu aceleași idei rele pentru ca să se ridice ea asupra proștilor, prin repetarea ideilor greșite, delirante, agresive, mincinoase ale proștilor, care au fost aruncate asupra mea de nenumărate ori și astfel s-au creat cărări neuropsihice nămoloase de ură și agresivitate pe care au mers alții și alții, care au preluat ei aceleași idei ca să troneze ei asupra mea și să arunce asupra mea aceleași proiectile umane, organizate și în simptome de boală - de exemplu diabet, boală din care eu ies adesea, atunci când reușesc să mă mențin cumva neatinsă de acea femeie monstruoasă sau deasupra acelei femei. Aproape orice boală e curabilă dacă omul e suficient de inteligent și îi domină pe proști și aproape toate funcționează bipolar, adică există un echilibru instabil, dinamic. E adevărat, oamenii mai deștepți sunt mai sănătoși, nu doar psihic, și așa e drept. Acea femeie monstruoasă a intrat adineaori iar cu ideea că numai așa poate ea să mă distrugă, deși asta nu e necesar. Acea ticăloasă aruncă numai răul asupra mea și nu a avut niciodată dreptate, iar eu am avut întotdeauna și ea are pretenția să mă omoare. Am mai scris aceste idei ale ei, repet, nu ale mele, ale ei și ale unor proști pe care ea îi domină profitând de inteligența mea și de munca mea reală - iar ea îi stăpânește pe proști și îi conduce asupra mea să lovească, prin toate acele idei urâte pe care alții le-au creat, nu eu. Am tot promis că nu voi mai nota nimic din ce spune ea sau alte ticăloase, dar totuși azi mai scriu odată câteva din ideile lor și vă arăt încă o dată absurdul acestora. Apoi voi închide calculatorul și mâine mai voi scrie, în mod sigur dacă nu voi fi masacrată monstruos azi, acele idei care au mai rămas de scris despre gândire (destul de important) și voi termina subiectul. Oricum, se poate dovedi că mereu am gândit bine și frumos - în tot ce am scris nu găsiți nimic rău și nicio minciună, deși, după cum ați văzut, aceste femei oribile și bărbați au idei grotești și mincinoase și agresive etc. cu care mă scuipă încontinuu ca să îmi facă rău, în timp ce eu încă sunt în stare de creație și bogăție de idei frumoase și bune, și așa voi fi și în viitor și voi scrie și studia diverse lucruri, eu nu voi dărui altora răul niciodată, oricât voi trăi - se poate arăta clar. Eu niciodată nu am lovit și nu voi lovi pe nimeni. Oricum e ultima oară când transcriu aceste idei aberante ale ei, ale lor, aici pe blogul meu. Idei greșite ale proștilor, care au mai fost de multe ori în ultimii 20 de ani. Probabil că vor continua cu aceleași idei sau unele similare, cu intenția de a mă omorî, cum au spus mereu.
1. Toate nebunele sunt ceva politic, spune unul cu agresivitate, aproape furios sau răstit, și asta ești și tu! (adică eu) - (prin urmare noi trebuie să te scuipăm așa cu această idee, noi nu stăm de vorbă cu tine, doar aruncăm aceste idei și altele, la care nu așteptăm răspuns și cu care îi tâmpim pe proști, ca să te putem lovi simultan cu ideea și să te putem f_te împreună cu toți și să te omorâm). Nu am fost nebună, nu au de unde ști așa ceva și nu sunt ceva politic și nu am fost, în mod sigur. Nici alte nebune nu sunt așa ceva - pe cine știu ei nebună ca mine și totodată ceva politic? În spitalul de psihiatrie pacienții sunt ca ei și ca peste tot, apar ca find legați de diverse alte țări sau puteri politice și toți lovesc în mine la fel sau mă resping ca și în afară de spital.
2. Tu ești cel mai bun și nevinovat om din lume, dar nu ești suficient de deșteaptă, altfel ai fi fost acceptată. (prin urmare noi trebuie să te scuipăm așa cu această idee, noi nu stăm de vorbă cu tine, doar aruncăm aceste idei și altele, la care nu așteptăm răspuns și cu care îi tâmpim pe proști, ca să te putem lovi simultan cu ideea și să te putem f_te împreună cu toți și să te omorâm). Nu sunt și nu am fost niciodată proastă/nebună/inacceptabilă și nu este vorba de respingere, ci de o crimă oribilă ce poate fi evitată. E ceva greșit și rău.
3. La început am crezut cu totul altceva și, când am înțeles adevărul, te distrusesem deja pe jumătate. (prin urmare noi trebuie să te scuipăm așa cu această idee, noi nu stăm de vorbă cu tine, doar aruncăm aceste idei și altele, la care nu așteptăm răspuns și cu care îi tâmpim pe proști, ca să te putem lovi simultan cu ideea și să te putem f_te împreună cu toți și să te omorâm). Nu, nu sunt distrusă pe jumătate și încă pot să mă dezvolt, să cresc, să fac ceva bun etc. Nu e nevoie să fiu omorâtă - de 20 de ani au spus, chiar de la început, că sunt distrusă și de acea ei trebuie să mă distrugă și mai mult și să mă omoare și cu ideea asta au prins mulți proști și i-au aruncat asupra mea. e total greșit și nu au dreptate nici în acest sens.
4. Am crezut mereu că e vorba de un război și de fapt mereu a fost doar masacrarea unui geniu perfect bun și nevinovat. Prin urmare...
5. Apoi una din femei a aruncat din nou minciuni și răutate asupra mea, că ce sărăntoacă sunt, că e mizerie și preșuri rupte și vechi în holul meu, ce, vor ei să îi conducă așa o femeie?! că sunt ahtiată după bani și multe alte minciuni - deci din categooria vreți să vă conducă așa un căcat?! dar nu am fost niciodată căcat și sărăcia nu a fost din cauza inaptitudinii sau prostiei sau nebuniei mele. ”Noi nu putem accepta să fim conduși de o femeie care a fost izolată și masacrată întreaga viață. Tu nu poți fi acceptată fiindcă ai fost izolată tot timpul.” tot idei greșite...
6. La farmacie au intrat unii în mintea mea că eu am perfectă dreptate dar, pentru numele lui Dumnezeu!, sunt un om bolnav! Bine, zic eu, ce vrei de la mine? Insinuezi cumva că eu vreau încă să trăiesc și nu trebuie să vreau asta? Nu, zice ea, vreau să spun că să nu mai scrii adevărul despre tine, oamenii bolnavi nu au voie să scrie adevărul. ?!! Bolnavii sunt oameni f-ți de medici și de ceilalți oameni sănătoși simultan, spun ei. Foarte bine și ce aveți cu mine? Nu te vrem, spun ei mereu, noi nu vrem ca tu să trăiești. Au mințit despre tine de când erai copil. Și ce dacă?
7. Tu ai fost întotdeauna cea mai deșteaptă și ei cred că tu ai fost păcălită de celelalte - nu am fost păcălită deloc, am fost lovită brutal, fără vină și înhățată, cu drepturile luate și izolată și f-tă, adică torturată cu forța. Celelalte nici nu există, întotdeauna ai fost numai tu și mereu tu. ?!?
8. În engleză și în română, mereu aceeași idee: ”Poporul român e un popor de nebuni și tu nu poți să îi conduci.” Nu e adevărat, nu sunt nebuni, ci proști, și oricum toate popoarele sunt proști. Eu nu am inaptitudini și nu e vorba de nicio conducere, e vorba de viața unei femei inteligente - adică eu - care e lovită fără rost și apar disrupții. Un om normal, nu sunt prea sau prea puțin inteligentă, v-au păcălit că sunt geniu dar nu sunt ce trebuie să fie, și de aceea vreți să mor și loviți - toate aceste idei și altele similare sunt greșite. Am fost perfecțiunea. Există alți intelectuali care se specializează într-un domeniu sau altul și și știu anumite lucruri și îi conduc pe subalternii lor, adică le dau ordine, comenzi, indicații, porunci - atât șefii de restaurante, firme comerciale, fabrici, organizații diverse, chiar și administrație guvernamentală, armată etc. Eu nu am condus pe nimeni și e posibl că nu voi conduce nimic, dar sunt stăpână pe viața mea și pe gândirea mea (ca toți ceilalți, nimeni nu e perfect original, toți sunt influențați de alții) pe micuța mea creație și sunt om inteligent, și toți acești oameni, adică intelectualii, mai ales umaniștii, nu îi conduc pe alții, ci doar îi coordonează și îi influențează în virtutea faptului că ei cuprind și înțeleg, ordonează realitatea - atât societatea în linii mari, cât și natura - toți sunt așa și eu nu am fost deloc ceva rău sau nebună, poate că ați fost mințiți. Ei spun că filozofii sunt cei mai proști, dar e exact invers, filozofii adevărați sunt mereu cei mai deștepți - poate momentan e penurie în țară, nu știu - e logic că ei înțeleg totul, partea nu poate fi mai deșteaptă ca întregul, așa cum un șurub sau un rulment nu e mai deștept ca înteg mecanismul ce îl conține. Au apărut și roboți performanți, calculatoare și diverse alte minuni tehnologice și e logic că oamenii sunt integrați în mecanismele acestea cu toate mințile lor de indivizi, cu rostul mecanismelor neuropsihice individuale, căci suntem, cum am tot spus, ființe cu proprietați bioelectromagnetice, deci contăm și ca piese în diverse invenții și suntem și părți componente, iar cei care integrează și înțeleg diverse subsisteme sunt mai inteligenți și mai lucizi mereu decât piesele care le compun. Cel care creează un sistem e mai inteligent decât părțile care îl compun.
Practic i-a apucat agitația fiindcă e perioada Paștelui și iar vor să mă omoare. Dar e greșit. Prin urmare, încă o dată hai sictir! deși e urât spus, adică un fel de du-te la dracu! pentru toate aceste idei greșite și inutile, pentru toate câte vor mai fi, pe care ei nu le aruncă asupra mea cu scopul de a mă informa ceva sau de a comunica cu mine, ci numai fiindcă vor să mă lovească și să mă omoare.
11.04.25
a venit la mine un individ care mi-a instalat noul computer - am luat minisistem și noul monitor widescreen, 16:9. L-am chemat pe același om care mai fusese la mine mai demult, înainte de pandemie parcă, de două ori. Mă miră această miniaturizare, în condițiile în care există încă sisteme mari, desktop tower pc, poate al meu e doar un fel de stație intermediară, pe circuit închis. Poate că tot ce văd pe ecran este monitorizat și bruiat și cenzurat de alții. Ceea ce m-a șocat a fost că individul, specialistul IT, era altul, nu cel pe care îl știam - l-am căutat pe telefonul lui personal. Avea o fetiță, cu care a fost la mine și i-am pregătit fetei o cutie de carioci pe care nu le folosisem și le cumpărasem din greșeală, cu un capăt cariocă și altul un fel de pensulă. Nu era el, în afară de cazul că s-a schimbat mult și avea totuși și barbă acum. Unul a spus, după ce el a plecat, că ei sunt din categoria curățitorilor și de aceea mi-a luat și calculatorul și monitorul vechi, ca să caute urme de arsenic sau alte otrăvuri și să le anihileze, findcă nimeni nu trebuie să afle ceea ce mi s-a făcut. Oricum idei despre curățitori erau încă de când eram în oraș și mă otrăveau mult și mă torturau cerebral venind de la început cu ideea că ei vor să mă curețe, să șteargă dovezile, să mă distrugă și să mușamalizeze, pentru ca oamenii să nu înțeleagă, iar eu clar omorâtă și izolată complet, deci nimeni nu vroia să fie adevărul și toți credeți și acum că trebuie să mor. Ca și cum nu aș fi om, ci ceva legat de politică - ce nu am fost niciodată, nicicum - care e folosit ca o vacă de muls ca să creadă proștii minciuni politice ale unora și ca să aibă ei energie neuropsihică, electricitate biologică pentru mass-media, inclusiv internet și influențarea oamenilor de la distanță. Și de fapt un om așa normal, bun, nevinovat, deștept... ce importanță are că m-au masacrat încontinuu 40 de ani? puteam fi totuși acceptată. Sunt om, nu obiect, poate nici măcar nu vedeți aceste postări ale mele.
Nu știu dacă cineva citește ce notez eu pe facebook, fiindcă, deși sunt pacientă psihiatrică, e vorba de viața unui om și sunt oricum și lucruri de valoare, pe care e bine să le fructific sub numele meu, eu sunt cea care a scris totul, deși sunt izolată ca o vită în grajd de 40 de ani și unii practic au furat clar tot ce am fost și m-au și torturat, inutil, e greșit, nu sunt proprietatea nimănui. Am gândit mereu normal și corect, chiar dacă sunt total izolată, dar dvs. nu discutați niciodată nimic cu mine și nimeni nu a vorbit vreodată cu mine - poate că v-au mințit că am greșit ceva sau că sunt dăunătoare. Singura mea armă de autoapărare a fost scrisul și totuși nimeni nu mă vrea, cum spun unii, deși nimic nu e ficțiune, tot ce am scris e adevărul clar despre o crimă urâtă. De foarte mult timp am scris totul și totuși continuați să mă exploatați și să jucați teatru ca și cum aș fi altceva decât sunt. Continuați să trăiți pe spinarea mea (adică mințiți etc.) și unii continuă să reproducă ceeea ce gândeam eu bun, dar continuă și să lovească și să mă scuipe și să mă țină închisă și complet izolată. Mai am câteva lucruri doar de scris despre gândire și apoi nu voi mai scrie nimic, nici măcar eseuri despre alte subiecte, cum ar fi afectivitatea, etc. și în niciun caz nu voi mai reproduce ideile veninoase pe care unii le tot spun și le repetă peste mintea mea.
12.04.25
Azi, de dimineață, ca în orice zi, aceleași idei pentru care nu există decât hai sictir - ce naiba poți spune sau răspunde la asfel de idei? În aparență ei sunt fie proști că spun așa ceva, fie vor să pară proști, fie să îi păcălească pe alți proști despre mine și să lovească, cum ar fi ideea că ”tu încă nu ai înțeles totul” - ca și cum asta justifică să mă lovească de dimineață, în fiecare zi, să mă omoare practic, fiindcă mă consideră proastă și nebună și incapabilă, că nu am înțeles totul și ei, fiind proști, se cred ei mai deștepți și au impresia că eu nu am înțeles totul, deși nimeni nu a stat de vorbă cu mine și eu am înțeles totul de mult, dar ei poate cred ceva neadevărat și delirează și au impresia că eu mă înșel și ei nu, se cred mai deștpți ca mine, așa cum se cred proștii în general, și îi păcălesc pe alți proști că e justificat să mă lovească, fiindcă aș fi prea deșteaptă și totuși proastă (!) și asta îi înfurie, li se pare că eu am un loc nemeritat, forțat în societate, adică deasupra lor, și ei nu vor să accepte supremația mea fiindcă sunt proști și cred că aș fi eu proastă sau fiindcă au fost mințiți despre mine că sunt nebună sau altceva, sau fiindcă sunt monstruos de răi sau nebuni și eu am expus adevărul despre ei și ei vor să mor ca să nu înțeleagă cei buni și drepți - dacă ei există - acest adevăr.
Au foarte multe idei absurde, ei niciodată nu comunică cu mine și nimeni altcineva, ei aruncă asupra mea aceste aberații cu care mă insultă și mă toacă zilnic, repetând adesea aceleași idei și niciodată nu au intenția să mă informeze sau să îmi dea raportul, așa cum poate cred alți proști, ei doar lovesc, se bagă cumva în mine, odată cu aceste idei la care nu caută și nu așteaptă răspuns. Doar agresivitate, chiar dacă aruncă proiectile cu adevărul despre mine sau despre ei, cu valoarea și caracteristicile mele, cu ura și răutatea lor, cu ce e drept și frumos etc. Am mai explicat asta de multe ori, nu mai spun nimic în viitor despre asta - sunt oameni foarte răi. Unii spuneau că ei au luat locul unora de mai demult, care aveau intenții bune.??
13.04.25
Așadar, să continuu și probabil să termin ce mai aveam de scris despre gândire, am început la începutul acestei postări, pe 18.03.25 și abia azi termin, fiindcă am tot scris în paralel despre diverse alte neplăceri de moment ale vieții. Spuneam că sistemul e mai inteligent decât partea. Ei au spus și azi din nou că poporul crede și acum că eu sunt nebună și ceva politic, deși nu am înțeles că sunt ceva politic și că sunt nebună. Nu este adevărat.
Se spunea și probabil încă se mai spune că nebunii sunt sensibili și susceptibili și că e bine să te porți blând cu ei, să îi menajezi, ceva de genul ”nu vorbi de funie în casa spânzuratului”. Că trebuie feriți de stresuri și oboseală și solicitări nervoase. Dar nimeni nu face așa. La fel se spune și despre proști sau popor în general (din orice țară) - să ai grijă să îi menajezi, căci ei devin repede agresivi dacă se simt trădați sau mințiți, că au orgoliul lor de proști etc. Și când eram copil spuneau, fără motive, că eram foarte sensibilă și în mod real nu mă menajau deloc, ci chiar mă loveau fără motiv, mă batjocoreau etc. Și nu eram sensibilă în sens rău, așa cum mințeau ei. După internarea psihiatrică au făcut mult mai rău și m-au batjocorit și lovit fără menajamente, zi de zi. Nu știu dacă alți pacienți psihiatrici sunt protejați, eu am fost tratată drept nebună fără menajamente și insultată, izolată, cu drepturile luate - se pare că și alți pacienți sunt tratați și mai brutal decât de obicei odată ce sunt internați și diagnosticați, în niciun caz nu sunt menajați, decât dacă sunt proști și nu înțeleg că ceilalți îi lovesc fără motiv și îi consideră nebuni, și nu le fac parte la nimic, deși ei nu sunt nebuni și se poartă ca și cum ei sunt proști și nu înțeleg ce se întâmplă în jurul lor. La fel au făcut cu bunica mea când era paralizată, ca și cum nu înțelegea ce se vorbea în jurul ei și faptul că ceilalți vroiau să îi grăbească moartea, la fel cum spun de mine de mai mulți ani. În general nebunii sunt tratați violent sau batjocoriți, ironizați dur, oricum nu sunt menajați sau respectați și acest lucru seamănă cu tratarea pacienților care nu pot vorbi sau sunt paralizați și e favorizată lipsa de respect de faptul că omul e avut la mână și orice ar spune e considerat nebun, poate fi internat forțat - ca un sclav - și nimeni nu îl întreabă nimic și nimeni nu este politicos față de el. Și toți joacă jocul că pacientul minte sau delirează sau nu are control asupra a ceea ce spune. De aceea oricine vrea își bate joc de acești pacienți mai ales, căci nu nici măcar drepturi și nimeni nu îi crede sau se spune în context medical că pacientul inventează și minte. Deci cei răi pot face tot ce vor să facă rău, căci nimeni nu îi ceartă și nebunii nu sunt doriți de nimeni, ba chiar nimeni nu crede că ei ar putea munci sau face ceva bine și fără erori, sunt considerați iresponsabili. Alteori există și consensul comunității, fiindcă li se pare normal să lovească mereu nebunul/nebuna - în cazul meu au venit mereu, zi de zi, noapte de noapte grupuri agresive în jurul locuinței mele, care efectiv râdeau și țipau vulgar ore în șir, în timp ce mie mi se făcea simultan rău trupește sau cerebral. (Unii spuneau că acei tineri huligani erau de obicei cei care mă torturau.??) Oricum stăpânii, intelectualii liberi, cei care nu au fost închiși la psihiatrie, sunt uneori pe dinafara realității, fiindcă au fost ținuți în puf și li se pare că pacienții psihiatrici mint sau delirează - dar oricine știe că adevărații stăpâni sunt numai cei care stăpânesc realitatea, adevărul, cei care au suficientă pătrundere intelectuală încât să înțeleagă partea de jos a societății, mizeria în care sunt ținuți forțat oamenii obidiți și oprimați, nevinovați, în acest mod, în timp ce dumnealor huzuresc la adăpost și inventează terapii diverse, adică tehnici sau medicații psihotrope care să distrugă și să ucidă pacienții (uneori doar să îi înregimenteze, să îi facă dependenți, cum sunt eu de pildă, dar asta nu e ceva foarte rău), teorii mincinoase, minciuni convenabile în care să își bată joc de cei care muncesc și suferă ca robi în locul lor, ca și cum ar fi nebuni cu adevărat sau vinovați de ceva rău, susținând minciuna celor puternici sau cu bani din societate sau din familia victimei. Cei lăsați în pace așadar de către proști nu reușesc mereu să îi domine cu adevărat, fiindcă fiind adesea mai slabi intelectual și psihic ca victimele lor, nu pot înțelege și integra realitatea precum așa-zișii nebuni, îi calcă în picioare și nu pot să li se substituie întrutotul, ba uneori chiar nu cred adevărul sau îl cred, dar fără folos, căci nu îl înțeleg. I-am contactat pe toți colegii mei din facultatea de psihologie pe care i-am găsit de aproape 20 de ani și pe toți profesorii, dar nu au vrut să mă accepte, deși le-am trimis linkul acestui blog de mai mulți ani - dar în sfârșit, poate că atunci nu înțeleseseră încă totul.
14.04.25
Continuu subiectul.
Încă o dată voi nota ceva foarte important, am mai menționat acest subiect de câteva ori și am explicat tot ce am putut, inclusiv în sens abstract, filozofic.
15.04.25
Nu am mai putut scrie ieri, continuu azi. Probabil voi termina, căci acum e ora 3 jumătate. E adevărat că mi-e greu, dar voi reuși probabil. Am burta extrem de mare și mă apasă pe inimă rău. Am fost torturată sexual de la distanță mărunt timp îndelungat și azi, ceea ce a dus în mod vizibil la balonare și la senzație de presiune pe inimă și abia stau pe scaun la birou din cauza burții. Ei zic din nou că e vorba de o mamă de o monstruozitate incredibilă care mă f_te încontinuu și că eu am spus adevărul încontinuu de mică, dar nimeni nu crede (sau poate nimeni nu e interesat și crede că trebuie să mor sau mai degrabă lovesc și ceilalți, profitând de mine, cum zicea mama că va fi de când eram copil). Repet, nu am fost și nu sunt nebună și nu am provocat-o niciodată, nici când eram mică, și am fost un om bun și fără greșeală. După cum vedeți, poate fi adevărul că mama mă f-te aproape încontinuu, dar acum, cel puțin, ca și în alte dăți, i se alătură și aceștia care aruncă aceste vorbe - căci ei nu vorbesc cu mine și vorbesc aiurea și fără rost și starea mea se agravează fizic când ei vorbesc peste capul meu și probabil că mă lovesc, nu știu cum, probabil prin influența lor asupra altor oameni sau prin viața care este atașată inerent psihicului lor, dar se pare că ei lovesc intenționat în mine.
Scriam deunăzi despre modul în care sunt tratați nebunii, în timp ce, paradoxal, se spune că trebuie să fie menajați sau se mimează faptul că ar fi menajați. Uni spun că aceste lucruri se referă numai la mine, că alți nebuni nu sunt tratați așa rău și ipocrit. Nu e chiar așa, am văzut și eu astfel de lucruri asupra altora, dar e drept, numai de câteva ori, de exemplu cazul soțului profesoarei mele de română din gimnaziu, despre care am povestit. E drept însă că astfel de cazuri sunt extrem de rare, că oricum nebunii intelectuali sunt foarte rari, mai degrabă artiști și că probabil, în marea majoritate a cazurilor, ei suferă de mii de ori mai puțin decât am suferit eu și sunt de mii de ori mai proști și par puțin nebuni de-adevăratelea. De aceea, ei, dacă există, nu m-ar putea înțelege, ei sunt ca niște copii și au probleme așa minore și așa puțină suferință comparativ cu mine, încât te întrebi cât de proști au putut fi ca să se creadă nebuni sau să fie tratați drept nebuni. Sau astfel unii cred că eu mint sau că exagerez ceea ce s-a întâmplat. Există, da, există și oameni proști care sunt tratați drept nebuni și poate că aceștia sunt sursa stereotipurilor (imagini și idei, prejudecăți comune membrilor unor grupuri sociale) despre nebuni. Lor li se potrivesc într-o oarecare măsură imaginile, clișeele despre nebuni, fiindcă, fiind proști sunt devastați de modul în care sunt tratați și nu înțeleg nimic și nu pot să se controleze pe ei înșiși - nici eu nu am înțeles mult timp, fiindcă eram tânără, dar, fiind inteligență, la maturitate m-am dezvoltat și am înțeles totul treptat. Oricum e vorba de indivizi, nu de clase sau categorii de indivizi și e logic că asta e și mai vizibil dacă omul închis la spital e foarte deștept, cum am fost eu.
Revin la ideile legate de gândire. Un lucru important e că orice om inteligent - și eu am fost așa, numai că nu sunt recunoscută ca om liber - este un sistem ca un microcosmos și este în relații bioelectromagnetice și de semnificație cu restul microcosmosurilor, este parte integrantă și integratoare din specia umană și implicit din întreaga biosferă și planetă. Am expus deja toate motivele pentru care am scris totul despre mine - și adevărul este că orice om inteligent ar fi scris totul în ciuda dificultăților și a riscurilor pentru sine, nu de dragul propriei vieți, oricât ar fi fost de nedreptățit, ci din cauza încercării disperate poate de a salva diverse vieți omenești și de a evita răul. Nu de mult unii spuneau că Luca a murit din cauza mea. Luca a fost copilul Irinei de la Constanța, medic endocrinolog, care a fost alături de ea în mașină în Ajunul Crăciunului 2020, când a avut acel tragic accident. Poate dacă aș fi reușit să scriu mai complet, mai clar totul, dacă nu aș fi fost masacrată așa rău zi de zi, atunci ei nu ar fi murit. Nu știu dacă și copilul a murit cu ea atunci. Voi explica mai clar imediat de ce. Mai întâi adaug iar ceva de la sine înțeles. Ei spun că ei sunt medici și nu au motive să citească așa ceva, memoriile unei nebune, (De ce nu?), fiindcă ei trebuie să asculte de niște reguli ierarhice, de niște sus-puși care le indică cum și ce să facă, cum să pro-cedeze. Eu pentru ei nu exist ca om, fiindcă sunt considerată pacientă. Ei se relaționează cu mine inuman, ca cu un dușman, rece, robotic, cu atât mai mult fiind eu alocată la psihiatrie. Toți pacienții sunt f-ți de medici (și de alți oameni), spune unul, iar pacienții psihiatrici sunt cei mai nenorociți și nici măcar ceilalți pacienți nu îi recunosc ca oameni, nici ceilalți pacienți psihiatrici. Medicii au un fel de organizare ierarhică de tip militar (îmi amintesc de meditatorul medic care m-a sedus la 17 ani care pleda încă din 88 pentru constituirea medicinei militare, mai ales pentru studenții mai săraci) și ascultă de superiorii lor și birocrația lor. Psihologii la fel și cei clinicieni se relaționează și cu psihiatrii - am văzut și cum e organizat și Colegiul Psihologilor, unde existau și foști colegi ai mei. Atât aparatul medical, cât și psihologii nu îi tratează drept oameni și nu îi respectă pe pacienții lor, ei sunt doar obiecte sau sclavi fără drepturi și nu au nici dreptul la cuvânt. Eu am pățit la fel și acești domni și doamne nu au vorbit măcar cu mine și au făcut ceea ce li s-a ordonat probabil (deși nu a fost război și am fost mereu persoană civilă) sau au aplicat asupra mea tehnici prestabilite - ei spun că lor li se ordonă să nu citească ce am scris eu - oare? - dar oricum ei m-au izolat și mi-au luat drepturile în mod clar și eu nu aveam de unde să găsesc nici măcar un om cu care să am o relație întreaga viață, oricât de sumară, în afară de mama, care era monstruoasă de când eram mică.
Spuneam despre Luca. În afară de faptul că am văzut mașina grav avariată a vecinului meu Alexandru, care a avut cu 2 săptămâni înainte un grav accident, mai era aici lângă mine o stradă numită Lucaci, pe indicatorul căreia cineva mâzgălise astfel încât se vedea Luca și nu se mai vedea Lucaci. Iar la doi pași de mine locuiește un vecin pe nume Luca, sau oricum Luca acesta din Voluntari era prietenul sau una din rarele cunoștințe ale tatălui meu vitreg, despre care știa și mama și mi se spusese și mie. Eu deja știam că fiecare om este un conglomerat de diverse cuvinte și diverse substanțe - spirit și materie ca toți ceilalți și înțelesesem singură cum e organizat sistemul ca întreg și rostul intelectualilor printre ceilalți. Nu a fost nimic rău din cauza mea, niciodată, și, spre deosebire de alții, am fost numai binele și nu am greșit nimic. Dar răul s-a întâmplat fiindcă eram lovită și ei nu au vrut niciodată să se oprească, deși știau că eram un om de valoare și bun. Mereu și mereu au ideea că trebuie neapărat să mă distrugă, fiindcă sunt nebună și nu cumva să fie oamenii sub stăpânirea mea. Mereu au avut ideea distrugerii și degradării mele intelectuale, ca să fie alții deasupra mea. Sau terminării și aranjării mele, aceeași idee. Dar nu am fost niciodată nebună sau ceva negativ și evident nu am mințit niciodată - deci a fost mereu persecuție și crimă, cum au spus unii de mult timp. Gândirea mea și afectivitatea mea au fost perfecte și nu am fost prea sensibilă și nimic nu a fost morbid, psihopatologic, în viața mea. Nu aveți cum găsi nimic, citiți totul cu atenție, notați deoparte ce nu ați înțeles și pe parcurs veți pricepe totul, cum v-am mai sfătuit. Din păcate sunt lovită foarte puternic acum în inimă și nu doar - m-au cam lovit toată ziua, mâine voi termina sigur de data asta, încep de dimineață devreme, imediat ce mă scol - vă asigur că odată ce termin va fi totul clar pentru dvs. despre gândire și eventual și despre afectivitate (despre aceasta nu voi scrie explicit nimic), am vrut azi dar nu am avut cum. Acum simt că nu prea am oxigen. APOI NU MAI SCRIU NIMIC.
În plus, am fost și otrăvită oribil zilele acestea, azi am avut scaun de trei ori, cu miros înfiorător și sunt extrem, extrem de balonată și acum. Simt că plesnește pielea pe burta mea. Extrem de puternic edemul, niciodată nu am avut pielea brațelor așa de umflată și nici degetele nu s-au dezumflat azi. Vă reamintesc că nu am greșit nimic nimic toată viața și că așa-zis decizia lor de a mă omorî e greșită. Vreau de mai multe zile să termin și mereu a fost ceva prin care m-au împiedicat, iar azi, când chair aș fi terminat de scris totul în mod sigur, m-au otrăvit. Așa au făcut toată viața mea, furând și distrugând totul, deși am fost puritatea absolută. Ideea lor de mușamalizare a cazului meu, adică de omorâre a mea este greșită. Ei spun din nou în română și în engleză că au hotărât mai demult să mă omoare și e prea târziu să fiu acceptată, că ei nu pot recunoaște adevărul etc. cum au zis mereu. Mereu au făcut același circ, cum am mai explicat, dar chiar și când voi ieși complet din nou de pe internet și nu voi mai scrie nici să mă roage, ei probabil tot vor lovi și vor otrăvi. Am avut impresia că mi-a fost otrăvită apa, nu știu sigur ce a fost. De asemenea, timp de vreo săptămână, am avut pielea degetelor și mâinilor foarte aspră, solzoasă și descuamată, ceea ce nu am mai pățit niciodată (și acum se mai simte, deși am folosit cremă și pe față și pe mâini) și la fel și pielea obrajilor mi s-a asprit pronunțat și asta nu mi s-a întâmplat toată viața, probabil că unii au otrăvit apa de pe țeavă - căci în alte zone ale pielii nu e așa, doar în cele care folosesc apa de la chiuvetă mai mult și totodată mă dor toți dinții, mai ales de jos, de vreo trei zile, chiar mai mult, oribil (ei zic că tot din cauza otrăvii) și mă dor și ochii așa încât nici în cameră nu mai văd bine. Umghiile se rup în carne deși nu le rod și pielița lor de asemenea.
Au început din nou că absolut toată lumea vrea să mor și de aceea sunt otrăvită, cum au zis de vreo 20 de ani. Și atunci era greșit și acum - mereu a fost așa,mă rog iar lui Dumnezeu să îi ajute pe oameni să vadă adevărul despre mine, nu minciuna. Știu, m-am rugat de mult, dar nu a fost așa - fie ce o vrea El. Poate El vrea să mor, poate așa e bine - eu cred că nu, dar El știe mai bine. Mai lăsați-mă să mai scriu doar ce mai aveam, au lovit mereu să nu mă lase, dar voi termina totuși, acum sunt prea umflată. A intrat iar una din femeile monstru cu repetarea acelorași idei ca să îi arunce pe nebuni asupra mea și să creadă proștii că eu sunt nebună, deși nu am fost niciodată - nu am fost sursa niciunei idei delirante și nu am crezut, ca orice om normal și deștept, niciuna. De exemplu că ”Europa” le cere să mă omoare și să arunce răul tot asupra mea, așa cum au făcut mereu etc. Încontinuu scuipă toți idei urâte, inclusiv că ea moare și multe altele, pentru ca proștii să creadă că eu sunt ea și multe idei chipurile mărturisite de mine în ceasul morții etc. etc. Nu mai repet, am scris și explicat absolut totul pe acest blog din 2013 încoace. Mai lăsați-mă să mai scriu doar ce mai aveam, au lovit mereu să nu mă lase, dar voi termina totuși, acum sunt prea umflată. Și continuă să îmi fie sete.
16.04.25
Am verificat în oglindă - dinții continuă să mă doară și gingiile sângerează destul de mult cu adevărat, nu știam de la ce era gustul metalic. Se pare că tot din cauza otrăvurilor.
17.04.25
Ei spun că li s-au dat foarte mulți bani ca să mă omoare: m-am umflat extrem de tare la burtă și continuă să mă doară dinții extrem, destul de brusc, în circa câteva zile, și nu eram așa - repet adevărul, nu am avut nici cea mai mică greșeală toată viața și nu trebuie să fiu omorâtă și tot ce am spus despre mine sau despre alții sau despre viață este adevărul - sunt binele, nu răul, dacă m-ați fi lăsast să scriu sptămâna viitoare ce mai aveam de scris (mai apoi nimic) ați fi înțeles în mod sigur. Absolut tot ce am notat e și a fost adevărul, niciodată delir. Nu am fost niciodată nebună nici în alt sens și nu am pretins nimic, nu am avut nciciodată orgolii sau ambiții. Îmi pare rău că nu am reușit să vă fac să simțiți, să percepeți în ceea ce am scris tot binele și lumina și bucuria vieții - vă asigur că ele sunt vizibile, dar poate că ați fost greșit ghidați - și nici acum nu sunt un intelectual steril, puteam progresa mult și dărui bucurie și lumină mai multă. Am fost ținută izolată și torturată, dar nu am greșit nimic și ei mint și acum, iar vor să mor, asta spun încontinuu peste mintea mea - că eu trebuie să mor fiindcă așa vor ei,fiindcă tot poporul crede răul despre mine fiindcă așa au mințit ei - și ei spun că ei nu vor nici măcart să recunoască ceea ce au făcut și vor să mă omoare ca să nu înțeleagă proștii adevărul, adică cei buni - findcă ei consideră că numai cei răi trebuie să fie deasupra și așa cred și proștii, anume că cei răi sunt mai deștepți și de aceea vor să mor. Am observat că nu v-a plăctu faptul că v-ma urat Paști fericiit! și vă urez din nou, în același spirit creștinesc al iertării și binelui, așa am fost mereu, mai cititți o dată și veți înțelege eventual. Ei cred că sunt mai deștepți și ei trebuie să mă omoare și ei să trăiască, dar e greșit, complet greșit. Ei continuă să spună că familia mea minte, cum a mințit de când eram copil și medicii la fel și alți intelectuali și cei care spun adevărul sunt omorâți.?? Dar proștii trebuie mereu să creadă minciunile, spun ei. Nu e așa, e greșit. Binele din mine și normalitatea au fost mereu mai puternice și mult mai complexe decât răul din partea lor, pe care nu îl credeți, deși sunt izolată clar din 84. Azi au trecut aproape de casa mea cu un clopot ambulant și cei care au venit în sfârșit să îmi aducă mobila i-au răspuns mamei că nu are nevoie de tapițer, ca și cum vor să mor - ei spun că mama însăși e cea care conduce din urmă armata statelor unite/principatelor unite etc. etc. ca să mă omoare - nu știu asta, dar oricum e greșit. Ei spun că cei care înțeleg adevărul despre mama sunt omorâți - alți spun că numai cei care știu adevărul trăiesc și că ei toți cred că prin crimă monstruoasă vor dobândi nemurirea etc. etc. Nu am avut niciun delir, repet și sunt în stare de mult bine și fericire. Ei spun iar că e cancer terminal și voi muri, cum au zis de 20 de ani - dar de fapt e doar otravă și sete mare și ei au distrus organismul meu din nou în câteva zile - proștii cred că era cancer de mai demult, de fice dată când loveau așa - adică cei care nu știu și sunt duși de nas de acești porci.
Ei spun că întreg poporul a fost în permanență aruncat asupra mea și cei buni au îngenuncheat toți în fața celor răi sau sunt prea proști ca să mă creadă, și toți intelectualii trăiesc pe spinarea mea - ceea ce nu era necesar - și mă omoară cu toții lovind hidos zilnic și eu degeaba le-am cerut ajutorul, că toți au ajuns să mintă sau să creadă că trebuie să mor - deși am fost perfecțiunea. Femeia aceasta care mă omoară e ceva extrem de monstruos, probabil că nu puteți crede adevărul, mai ales că am fost un om perfect bun și nevinovat și foarte deștept.
Ei spun că mereu și mereu, de multe zeci de ani, sunt aruncați alți și alți experți idioți asupra mea să mă distrugă pentru bani și pentru idei greșite și rele și în numele minciunii - și durează mult până când unii dintre ei mor sau înțeleg adevărul.
Ei spun că toți sunt de acord că omul despre care ceilalți mint pe scară largă, adică eu, trebuie să fie omorât. Asta e, eu nu am ținut cu orice preț la viață, dar e ceva rău să fiu omorâtă. V-au mințit poate că eu am ținut prea mult la viață și de aceea suferă alții - nu este așa, am fost perfecțiunea. Ei zic că eu sunt clare omorâtă și măcelărită pe față, dar de zeci de ani toți mint, deși i-am iertat și nimeni nu se apropie de mine tot de zeci de ani ca să vorbească ceva sau să fie cu mine, ci numai ca să scuipe. Ei spun că și acum idioții cred că am greșit nu știu ce și eu nu aveam cum greși, find om foarte inteligent și perfect bun.
18.04.25, Vinerea mare
Bună seara. Monștrii respectivi continuă să mă scuipe cu idei rele, ca și cum aș fi proastă sau nebună. Încontinuu îmi spun că absolut toți oameniii vor să mor fiindcă proștii au fost mințiți cu milioane de idei rele și urâte despre mine, încă de când eram copil și ei cred sincer că eu le dăunez lor și că e bine să mă omoare, deși m-au masacrat încontinuu și sunt om total nevinovat etc. Poate că totuși vor deschide ochii și nu mă vor mai huli și nu mă vor omorî. Sunt binele și ceva frumos, la fel cum eram în 84, doar că acum un om matur. Acum, spre deosebire de prima tinerețe, nu mai pot fi lovită, zdruncinată de necazuri, oricât de mari, dar afectivitatea nu mi sa tocit - vibrez de bucurie în fața viii și îmi plac oamenii cât sunt.
Poate că voi reuși, în ultima mea postare, de miercuri-joi săptămâna viitoare (dar miercuri merg la psihiatru, deci pot fi lovită) să vă fac să simțiți și să înțelgeți ceea ce poate că nu ați înțeles încă, deși am fost mereu un om bun și foarte inteligent - voi vibra, voi cugeta și voi exprima iar cu gândul bun lucruri adevărate. Mă voi adresa intelectualilor, celor relativ inteligenți, eu nu am motive să mă adresez oamenilor simpli, chiar dacă unii spun că poporul îmi vrea moartea fiindcă a fost mereu mințit. Nu am ce transmite poporului, nu sunt și nu am fost legată de politică sau de viața publică. Nu am avut niciun fel de comunicare cu poporul. Pot spune doar omenește că sigur nu am greșit nimic și evident unii medici, psihologi și alți oameni au mințit despre mine și e ceva rău să fiu omorâtă, oricât aș fi suferit sau aș fi de inteligentă. Încă o dată Paște fericit!
19.04.25
Iar am fost torturată monstruos și ei iar m-au împroșcat cu multă ură și idei urâte, extrem de multe și absurde - că ei nu vor să se pocăiască și să recunoască adevărul și de aceea vor să mă tortureze până mor ca nu cumva să înțeleagă adevărul cineva. Că eu sunt prea inteligentă și ei vor să aibă pe alți intelectuali deasupra mea, că sunt deci o regină fără țară (?) și de aceea ei mă omoară - că femeia care mă omoară e un monstru hidos care nu suportă nimic bun și drept atât timp cât ea nu este deasupra mea, deci mă omoară. ???
20.04.25
Paște fericit!
21.04.25
Azi și ieri m-au scuipat mai puțin, cu mai puține idei. Ieri a fost Duminica Paștelui și pentru ortodocși și pentru catolici. A fost cald, azi e și mai cald, la soare nu se poate sta. Sfântul Pontif a murit azi-dimineață, după o vizită a unui om politic american la el ieri. Chiar acum câteva zile a intrat una din viperele acelea monstruoase în mintea mea cu ideea că pentru ei oamenii de genul meu, buni adică - se referea la cineva anume, nu mai știu la cine, sunt papă-lapte. Nu e o întâmplare că a folosit acea idee, mai ales că papa de la Roma era bolnav de mai demult. Nenorocirea e că lumea nu mă respectă și de aceea se face răul altor oameni, prin mine, adică fiind eu lovită și fiindcă ei nu vor să mă accepte. Totuși, repet, nu trebuie să fiu torturată și omorâtă, e greșit în mod sigur. Pentru ce nu vor oamenii să mă accepte? Simultan ei acceptă și admiră și respectă multe alte lucruri care chiar au fost gândite de mine sau sunt exact felul meu de a fi și gândirea mea reală, nu doar reflexul altor gânditori. Simultan ei respectă exact pe ”copiii” mei buni și ”părinții” mei buni și lucrurile create și admirate de ei și de mine sau lucrurile care fac parte din mine. E stupid să vrei două lucruri dar să distrugi lucrul care le conține pe ambele și ți le poate da dacă rămâne întreg. E stupid să iubești zborul și să nu accepți pasărea. E stupid să crezi în bine și dreptate și normalitate, dar nu pentru un om anume. E stupid să accepți iarba și florile, dar nu și pământul etc. E stupid să spui mereu binele și de fapt să urăști omul care este așa cum spui tu. E stupid să accepți pomii și norii și marea și focul, dar să urăști și să nu accepți un om nevinovat, care este și el un lucru lăsat bun de Dumnezeu, ca și animalele pe care le accepți necondiționat, ceva curat și bun, și nu vrei să extermini animalele, dar pe acel om da. Poate că ar trebui, cum am mai explicat, să li se spună oamenilor tot adevărul despre mine - că am fost mereu binele desăvârșit și nu am greșit nimic toată viața, fiind și foarte inteligentă și normală și atunci poate m-ar respecta - nu am avut drepturi în lume, că altfel nu aș fi fost izolată toată viața, nu am dăunat nimănui.
Iată o parte din ideile lor de azi, idei pentru manipularea proștilor. Că toți își vor ocupa iar vechile lor poziții.?? (mi-e scârbă, parcă vorbesc de războaie). Tata spunea că mama e ”generalul”. Că armatele unite ale omenirii m-au lovit mulți ani pe mine, o femeie săracă și izolată. Că americanii vor ”distruge” absolut totul, (așa spun ei de 10-15 ani), findcă ei consideră că un om care ... Că încă de când m-am născut planul lor a fost să mă izoleze complet și să mă omoare. Că decât așa ceva ei preferă să moară. Că mereu am fost eu și numai eu și că proștii au fost mereu mințiți că sunt alții și că există riscul să ”fiu” eu și că eu sunt ceva rău și ei trebuie să mă lovească. Invers - că ei sunt cu toții o altă femeie și toți vor să mă omoare ca să nu sufere acea femeie venerată de ei. Că toate femeile din România m-au respins și m-au măcelărit fiindcă ele sunt mai proaste și nu acceptă să ajungă deasupra lor prin merit și muncă o sărăntoacă și o mucoasă totodată, căci ele au drepturi din strămoși moștenite (sau au experiență din alte vieți) și nu acceptă decât ceea ce vor politicienii, nu adevărul natural despre mine, ci doar privilegiile care le sunt arondate forțat, de aceea ele toate le omoară pe femeile mai deștepte și mai bune decât ele, dacă nu au primit nu știu ce drepturi și poziții sociale în mod oficial. Că ele nu acceptă deasupra lor o altă femeie, mai ales un om care nu gândește nimic - deși practic eu nu aveam ce gândi, dar, dacă m-ar fi lăsat în pace, aș fi ajuns să studiez chiar și izolată din nou, să scriu ceva, că există destule subiecte la care să gândesc creativ, deocamdată ei lovesc prea mult și sunt și izolată, fără rost în lume. Totuși, gândirea nu înseamnă vorbirea în gând, cum cred proștii - gândirea care contează și care poate muta sori și aștri (parafrază mult uzitată) e gândirea profundă și holistic-integratoare. Eu sunt binele și gândirea mea a fost normală și perfectă și aproape mereu legată de binele afectiv - iubire, iertare, fericire, bucuria vieții și de a fi om etc. Nimeni nu are ce să aibă cu mine, ba chiar puteam fi ”cultivată” de alții ca orice alt om bun și deștept simultan și astfel ar fi cules roade mai mulți. Altă idee a unei femei azi - că i-e ciudă că eu am toată puterea și nu știu ce să fac. A mai zis așa. Cum adică toată puterea? ce crede ea că puteam face și/sau că trebuia să fac și nu știu cum? Nu există nimic de acest gen și fac ceea ce e bine - mă voi apuca și de pictat, voi munci mai mult fizic și intelectual, dacă inima îmi va permite. Să mori, spune ea. Nu e adevărat, nu trebuie să mă omor și nici să vreau să mor.
Azi îmi cer iertare din nou că m-am tot plâns de viață, inclusiv acum, e vorba de niște oameni foarte răi care m-au tot lovit, poate că nu va mai fi chiar așa. Vă promit că mai scriu doar o singură postare cu încă câteva lucruri legate de viața mea și suferința prin care trec, iar ulterior, cu certitudine, orice vor spune cei răi, oricum mă vor tortura, după 1 mai voi scrie numai lucruri cât mai bune și frumoase, sau neutre, oricum ceva care să nu prea aibă legătură cu viața mea. Oricum, de-a lungul anilor, am scris absolut totul și ideile lor de mai multe ori fiecare. Chiar dacă mă vor omorî și tortura va fi monstruoasă și vizibilă nu voi mai scrie și nu mă voi mai plânge, nu are rost. Acum e mai bine și poate nu vor mai lovi puternic. Eu încă sper. Voi mai scrie doar ceva și voi încerca să trăiesc cât pot de bine.
Una din ideile lor fixe, pe care au spus-o și azi, e că toate femeile inteligente sau foarte inteligente care au nenorocul să fie f-te, deși împotriva voinței lor, de către toți sau mulți oameni, cum am pățit și eu, trebuie neapărat f-te în continuare de toți, masacrate cerebral și în tot corpul încontinuu de medici și de alții, așa cum fac ei cu mine de 20 de ani - și neapărat distruse și omorâte, fiindcă, fiind inteligente, ele își revin din tortură și dobândesc o ”putere” nemeritată și femeile nu au voie să aibă așa o putere, oricât ar fi de bune și deștepte și nevinovate, de fapt tocmai din cauza asta. Proastele pot fi lăsate în pace, spun ei, cele normale și deștepte, dacă sunt f-te, trebuie rase și omorâte. Îndrăznesc să spun că nu au dreptate și că oricând mă puteau accepta și lăsa în pace. Această putere eu cred că o aveam de mică, dar ulterior, mai ales la maturitate, am înțeles lumea, am devenit om întreg. Acea putere la care se referă ei nu este, în mod cert, din f_t, ci datorată inteligenței și meritelor mele și oricum, înainte de 35 de ani, nu era posibil să înțeleg anumite lucruri, chiar geniu dacă eram, fiind evident izolată și fără informații din mediul înconjurător - și ar fi trebuit oricum să înțeleg întreaga lume filozofic oarecum ca să mă pot vedea pe mine în aceste ansamblu, vă rog să gândiți puțin ceea ce spun. Numai inteligența permite unei femei mature să reziste la f_tere sexuală sau de altă natură, să nu se lase penetrată de porci, căci oricât te zbați, dacă ești tânără și nu știi nimic despre viață nu poți să îi respingi. Ei m-au masacrat sexual de la 17 ani (acel medic și poate și alții) și mult la 18 și 19, și am încercat din răsputeri să rezist, dar nu știam nimic nici despre sex, nici despre lume - practic nici azi nu știu despre sex nimic, nu am avut de fapt viață sexuală, dar am înțeles parțial lumea singură, din câte ați văzut deja scris de mine. (Azi m-au scuipat și în franceză, ceea ce nu au mai făcut de mult.) Sunt alții care cred că de fapt toată puterea aparține femeilor din toate națiunile și că bărbații nu sunt decât instrumentele lor, fizic sau intelectual - și că eu sunt proastă că nu știu asta. Nu știu nici acum. Nu am multe cunoștințe despre sexualitate sau diferențe între sexe și roluri specifice, dar nu sunt nebună, am fost cu adevărat izolată de mică tot timpul. Abia azi sau ieri m-am gândit prima oară în viață la ”teoriile” sau aberațiile de acest gen. Voi scrie pe scurt în ultima parte a analizei gândirii, cu relevanță în cazul meu, ce mai am să o scriu.
Unii au spus azi, cum am scris mai sus, că planul lor era să mă izoleze și să mă omoare încă de când m-am născut - și că ei știau că eram geniu fiindcă m-am născut cu o aură extrem de puternică. Nu cunosc nimic despre aure, nici măcar nu pot jura că există sau nu. Nici dacă au legătură cu inteligența. Oricum am văzut că mi-au mâzgălit pozele chair din leagăn și ulterior - asta încă poate fi dovedit, am explicat totul. Și am văzut ce a făcut familia mea în ciuda bunătății mele și cumințeniei și iubirii și respectului față de ei și deplinei mele încrederi de om bun (și normal copil, în mod clar) . Țin să repet, deși se pare că fără rost, că nu e bine așa ceva, că mai mult ca sigur nimeni nu trebuie izolat mulți ani și oricine merită o șansă și că contează și ce devine un om, ce este el în mod real, în ciuda conspirațiilor de la spatele lui, ceea ce poate un om de la sine putere, intelectul său și sufletul său adevărate, nu minciuna despre el - și din leagăn ei nu aveau cum să știe ce voi deveni și nu trebuie să fiu omorâtă acum așa cum au plănuit atunci, chiar am devenit perfecțiunea, oricum ceva foarte bun.
Iar au început și au creat o altă idee delirantă urâtă - ”poporul a fost mințit despre tine în cele mai mici ei detalii și locul tău a fost luat de un monstru”.
E o idee nouă - iar eu nu am avut niciodată fantasma că cineva mi-a luat sau îmi va lua locul, azi e prima zi când ei creează această idee și asta era oricum imposibil și absolut sigur eu nu am avut niciodată vreun loc în societate, doar că m-au acceptat în școli de stat în copilărie, dar oricum atunci era obligatoriu învățământul de 12 clase, printr-o lege, din câte am auzit atunci. Și am mai avut loc la spitalul de nebuni, dar nici acolo nu mi-a luat ”locul” nimeni. Poate se referă la personalitatea mea - dar nici aceea nu putea fi furată decât pe bucățele și de multe ”coțofene hoațe” - fiind unii mai proști decât mine, dar nu era necesar, mă puteau accepta.
în rest, nu aveau de ce să mă respingă sau să îmi ia locul, eram un om foarte bun, inteligent și viu, normal, chiar dacă hulită și izolată
Pielea de pe degetele mâinilor se ia, destul de rău.
Acum iar a intrat scroafa monstruoasă peste mintea mea, brusc, așa cum intră ei de obicei violent, și mă torturează cerebral monstruos, după ce au țipat peste mintea mea de moarte și ură hidoasă. Au mai făcut așa, cu țipete. Unii zic că ei mă omoară fiindcă am spus tot adevărul despre acel medic monstruos și despre familia mea. Nu mai repet tot ce am scris de atâția ani, e greșit să fiu omorâtă și nu am greșit spunând adevărul, acum sunt masacrată monstruos, cineva chiar l-a imitat peste mintea mea pe acel medic azi, cu țipete de ură asupra mea, și în alte câteva zile. Probabil nu era el, dar nu știu sigur. Mi-e foarte rău și digestiv și în tot trupul.
22.04.25
Una din ei a spus de mai multe ori că ea ”refuză să creadă” (idee vulgară) că un geniu așa bun și nevinovat ca mine este măcelărit de familie și de vecini, prin urmare au inventat aberații că aș fi nebună, că nu gândesc eu autonom, că sunt rea și proastă sau altceva decât par, etc. Inițial au fost păcăliți chiar că aș fi ceva rău și că mint și, când au înțeles adevărul, au hotărât să mintă și să mă omoare. Ei vor neapărat să mă omoare și să nu mă lase să mă dezvolt deloc, să nu cumva să scriu ceva de exemplu mai inteligent, mai bun, deși am scris destule lucruri bune - de aceea m-au masacrat și aseară din nou și intră în fiecare dimineață peste capul meu. Asta e, nu au decât să mă omoare, eu fac tot ce pot face bun, nu am probleme psihice și accept realitatea.
nenorocirea e că tu ai dreptate sută la sută, e cea mai monstruoasă eroare medicală din istorie (de aceea toți vor să mori, nimeni nu vrea să recunoaștem adevărul etc.) - da, am avut mereu dreptate sută la sută - dar medicii nu au stat de vorbă cu mine aproape deloc - nu înțeleg de ce spuneți că e o eroare mdicală, în ce sens? Că m-au judecat greșit că aș fi fost nebună? Unii spun că medicii (și psihologii și personalul medical auxiliar) au mințit mereu că sunt ceva ce nu sunt, cu scopul distrugerii și omorârii mele și aceasta din cauză că familia mea și alții au mințit despre mine și că m-au acuzat că aș fi greșit ceva ce nu am greșit, ceva ce alții sau ei greșeau, nu eu - totuși repet că nu le folosește la nimic omorârea mea și e greșit, acest sacrficiu sau jertfă cum spun unii nu e necesar
Afară e foarte foarte cald, zi clară de vară. Aseară m-au torturat oribil în cap - f-t adică, așa spun ei. A fost groaznic. De aceea s-a făcut foarte cald afară, deși nu era necesar și mai este o săptămână până să se termine aprilie, e cald prea devreme, cum au făcut ei adesea, absolut cert prin tortură asupra mea - ceva inutil și rău. Ei spun că mai degrabă mor sau mai degrabă distrug ei clima din lumea întreagă decât să recunoască adevărul despre un om normal, perfect nevinovat și bun și foarte deștept, adică eu. Ceva de genul că ei nu se închină unui om care a fost f_t atâția ani și despre care toți au mințit. Ei spun din nou că toți adulții au jucat un joc politic în care eu nu am intrat niciodată și de aceea vor să mor, ca un fel de jertfă petru ideile lor și creierele lor. Alta spune din nou că absolut nimeni nu vrea ca ei să recunoască adevărul, fiindcă m-au măcelărit prea monstruos și nu am avut nici cea mai mică greșeală toată viața și am spus adevărul tot de mult etc. Că medicii m-au masacrat fiindcă pentru medici moartea e și mai cumplită decât ce mi-au făcut ei mie 40 de ani, încercând să fugă de pedeapsă (?). Că mama mea minte monstruos și nu a vrut nici măcar să mă nasc și e sprijinită de medici (cum a vrut de mult), care și ei mint despre mine (asta era clar, a fost evident așa cum am povestit, au fost multe dovezi).
Trebuie să taci și să mori în tăcere, spun ei, ca să iei rușinea și păcatele poporului român asupra ta! - nu au dreptate, așa spuneau încă de când eram în oraș.
23.04.25
”tot ce ai povestit tu este adevărul și ei (?) vor ca tu să minți și să dezminți adevărul scris de tine și să te lași omorâtă cât mai ușor și în minciună” este o idee greșită - nu sunt de acord și mă doare în fund că ei spun așa ceva, m-am săturat, de 20 de ani, nu au decât să spună ce vor vrea și orice lucru rău sau minciuni, nu îmi pasă deloc - cel mult hai sictir, le-am explicat totul în detaliu, foarte clar, de 20 de ani și ei tot nu înțeleg, nu am ce face mai mult
Azi am fost la medicul psihiatru pentru niște pastile, căci am luat de câteva ori mai multe, când m-au lovit mai rău - rândul viitor, peste 2 săptămâni, mi s-a promis că îmi vor da o cutie în plus, eu voi lua tot două și, rar, câteva în plus, și astfel îmi vor ajunge în mod sigur. Mi-a dat și diazepam pentru 2 luni. Farmacista s-a luat de mine, cum mă așteptam, că am cerut furosemid - nu am făcut niciodată abuz, se pare că boala mea hepatică s-a agravat și nu mi se mai dezumflă glezna, asta este, voi lua numai când e tare umflat, acum voi lua din 2 în 2 zile o săptămână și apoi deloc. Au intrat unii peste mine cu ideea că medicul acesta - Raisa Cârlig - mă întreține, în sfârșit o nemulțumire că îmi ”întreține” viața - și de fapt ea m-a lovit mereu, nu prea m-a întreținut, decât dându-mi medicamente, restul poate e tot un delir al unora. Pe holul spitalului, când am ieșit, a intrat unul în mintea mea cu ideea ”O foarte neplăcută surpriză, Cristina.”, a mai spus așa mai demult. E ceva rău, cineva întreține răutatea oamenilor la adresa mea. Ați văzut ce a fost în ultimii 20 de ani în viața mea și cum m-au torturat, la fel au făcut și înainte de acești 20 de ani. Vorbisem despre acel medic-profesor care m-a ”condamnat” la numai 17 ani și m-a f_t sexual etc. Ei spun că nimeni nu poate crede adevărul, că e incredibil că un medic urăște și omoară un pacient ca mine, perfect bun și nevinovat etc. Voi termina de scris acel lucru pe care tot promit că îl scriu și veți înțelege sigur, dacă sunteți inteligenți, tot adevărul. Acest individ care a spus că e foarte neplăcută surpriză, ca și cum eu eram ceva rău, este probabil mințit, îndoctrinat că eu sunt altceva decât sunt. Este exact invers decât crede el, eu am fost mereu binele și nu am fost nebună niciodată. A intrat iar monstrul cu ideea că ”tu nu ai voie să...” (practic ea afirmă mereu că eu nu am voie să trăiesc și că trebuie să mă las omorâtă, altceva nu are ce să îmi impute și e greșit așa ceva), ca și cum aș fi făcut ceva și eu nu am făcut nimic deloc și oricum nimic rău, doar ei și ei nu au voie să facă răul asupra mea, fiindcă sunt perfect nevinovată și om perfect cu adevărat. Au mai spus că pentru ei eu sunt ceva rău mai ales de când am început să înțeleg lumea și adevărul tot despre mine, fiindcă ei astfel își pierd controlul asupra mea și ei vor neapărat să mă controleze (probabil fiindcă ei cred ceva fals despre mine sau despre lume, dar nu acceptă superioritatea mea de om normal, căci nu am fost nebună și poate că sunt mai inteligentă decât ei sau ele). Ei recunosc că eu nu am fost nebună și că am fost mereu lucidă, trează, dar ei vor să fie cu forța mai deștepți despre mine și îi deranjează faptul că eu am înțeles realitatea și deci continuu să descifrez lumea fără sprijinul nimănui, find inteligentă. Nu este cum spune acel om scârbos că eu sunt o foarte mare surpriză neplăcută, încă sunt fericirea și binele și mă gândesc cu drag și bunătate la toți, voi explica și mai clar din nou, am mai explicat, dar nu ați înțeles. Sunt un om cu gândul bun, pozitiv și optimist și așa am fost aproape mereu - de multe luni complet așa, în cele mai mici detalii. Nu am greșit nimic toată viața și mă bucur că este așa. Nu am mințit niciodată, logic. Când deschid calculatorul și încep să scriu adevărul despre mine și adesea frumosul și binele afectiv sau liric (deci ceea ce simt), adevărul și dreptatea și dragostea mea de lume și de viață - sunt nu doar sinceră, dar am și dreptate și mă bucur ca un copil că am șansa să fiu cu dvs. și să vă lămuresc în privințe pe care nu le cunoașteți - nu fac niciun rău și nu vă transmit nimic rău. Puteam să nu am nici această șansă de internet, prin urmare pășesc cu evlavie ca într-o catedrală și oficiez adevărul și ce e curat, acolo unde cei mai mulți oficiază din rutină sau din minciună. Încerc să vă transmit ceva bun, deși sunt izolată și lovită aproape zilnic de zeci de ani. Internetul e un piesaj virtual, poate fi privit frumos, ca o priveliște frumoasă, ca drumul zilnic spre casă sau la muncă. Dacă acel om ar fi văzut adevărul nu ar fi gândit așa. A intrat un nebun când stăteam acolo cu ideea că toți mă vor, în afară de Zelenski, care este sau era președintele Ucrainei și care a fost actorul politic al unui război mult mediatizat, cu Rusia. Rămăsesem la eseul meu despre gândire din ultimele săptămâni (întrerupt de atâtea ori) la ideea că toți oamenii sunt conglomerate de obiecte și cuvinte - inclusiv intelectualii și eu. De pildă la policlinica Vitan unde merg la psihiatru este în față bustul lui Tudor Vladimirescu, care este și în apropierea casei mele, la parcul de lângă poliție. De asemenea pardoseala este din ciment marmorat, la fel cum este și curtea vecinului meu Marinică. Scaunele de la policinică (ce amintește de cântecele formației Pasărea Colibri) etc. etc. - sunt foarte multe lucruri, obiecte identice sau asemănătoare și întreaga mea viață totul a fost așa - voi explica nu peste mult timp tot ce mai era de spus. Când ies de pe șoseaua Andronache dau peste spălătoria Raisa (numele psihiatrei), ca să îmi amintesc că unii cred că rostul psihiatrilor e să spele creierele oamenilor condamnați, chiar dacă sunt perfect buni și nevinovați - eu nu cunosc pe altcineva în afară de mine. Și sunt binele și mereu am fost binele și normalitatea și nu am greșit nimic, deși am fost mereu izolată.
Am ajuns acasă și mi-am pus niște ciorbă în farfurie și a venit mama la bucătărie și mi-a aruncat punga cu chifle direct în ciorbă cu violență și năduf și se vedea că era agresivă din modul în care mi-a țipat și a gesticulat - și ciorba m-a stropit pe haine și pe perete și pe canapeaua din bucătărie și a pătat complet șervetul în carouri albastre de pe masă. Destul de neplăcut - mama a fost la fel din copilărie și toți au jucat teatru că eu sunt nebună, nu mama. Mulți au spus că mama a fost manipulată de unii oameni monstruoși ca să îmi facă rău și nu a avut niciodată încredere în mine, fiindcă i s-a întreținut psihoza de când eram mică. Nu am spus nimic rău și mâncam liniștită - a zis că a deranjat-o că am spus că ea a mâncat chiflă - ceea ce era o remarcă banală și așa mi s-a părut, fiindcă era un colț de pâine lăsat de ea, care semăna cu o chiflă. Eu niciodată nu am lovit-o și nu am jignit-o pe mama, în ciuda a tot ce mi-a făcut, poate că ea a interpretat greșit, ca azi, dar cel mai adesea, poate și azi, ea a jucat intenționat teatru că eu fac sau gândesc ceva rău, deși știa că nu e așa. În ultimii ani a părut asesea că mama e controlată chiar de psihiatra mea și a vorbit uneori cu intonația psihiatrei, dar putea fi oricine în ea. Ei spun azi din nou că eu nu pot să o controlez pe mama și de aceea sunt lovită mereu și omorâtă. Nu este vina mea sau semn de inferioritate - psihiatra și alții poate că o influențează, dar asta e fiindcă ei au fost acceptați, ei nu au fost măcelăriți de mamă etc. și sunt medici respectați de lume și nu sunt izolați și pot să aibă control asupra altora prin alți oameni - eu am fost izolată de mică, dar nu am greșit nimic și nu sunt nebună sau rea și nu am fost niciodată și nu am avut nicio șansă - iar lumea crede că trebuie să mor după modul în care mă tratează pe stradă sau legat de poeziile mele etc. Privilegiile medicilor, în cazul meu, au fost obținute prin minciună, ceea ce încă se poate dovedi. Li se dă în mod greșit dreptul legal să îmi maltrateze creierul. Este absolut clar că un om, oricine, dar mai ales eu, find totul clar, nu trebuie omorât dacă nu își poate controla mama (e logic că psihiatra e mai puternică și victima e izolată) și nici pentru că e mai prost (sau mai deștept) ca psihiatra lui. Azi la psihiatră așteptau o mamă cu fiica nebună, care urla destul de urât pe culoar - cam așa cum a făcut mama cu ciorba - și ei au spus că unii au mințit că nebunii sunt agitați din cauza mea, eventual însăși mama, și eu de fapt nu îi puteam influența și nu erau așa din cauza mea, nici azi. Au intrat iar unii nebuni în engleză că ei au neapărată nevoie să mă controleze și de aceea mă omoară, fiindcă nu vor să fiu autonomă - e greșit, sunt nebuni, tot ce am spus e adevărul și nu trebuie să fiu controlată. Mama e într-adevăr o nebună politică și de aceea e controlată, dar eu nu voi fi niciodată așa ceva și e greșit să fiu rasă sau distrusă, sunt încă ceva bun.
repet, și azi, ca întotdeauna când merg la psihiatră, cele și cei din cabinet și din jurul cabinetului m-au lovit, cu aceleași tehnici de tortură, de exemplu întotdeauna când intru în cabinet medicul vorbește la telefon sau cu alții din cabinet și psiholoaga vrobește cu mine și în felul acesta și prin multe alte lucruri, ele mă lovesc mai mult sau mai puțin în cap și în ochi
a intrat iar un prost cu ideea că ”totul e condus de niște monștri care măcelăresc această femeie (adică pe mine)” - ei sunt monștrii aceia și e greșit să fiu omorâtă; nu este totul condus de... acestea sunt idei pentru proști și nebuni
Au intrat mai mulți cu idei rele în engleză, toți se aruncă asupra mea și lovesc, deși nu era deloc necesar să fiu lovită, nici de psihiatră, am fost mereu, nu doar acum, perfecțiunea, citiți tot ce am scris, totul e adevărul, nu e ceva rău! Ei spun în engleză că pe nimeni nu interesează adevărul sau dreptatea sau valoarea gândirii și scrierilor mele și tot ce e bun de fapt, dar pe toți îi interesează doar să mă lovească, să mă omoare, fiindcă prin moartea mea ei scapă de vină și de păcate. ??! Alții spun iar și iar ideea că poporul român nu e monstruos și nedrept, dar a fost mințit timp îndelungat de alte popoare despre mine și ei toți vor să mor ca să nu fie omorâți cei care au mințit, căci poporul se va arunca asupra celor vinovați și îi va omorî dacă înțelege că eu nu am greșit nimic și cât de oribil m-au torturat. Nu cred așa ceva - iată deci scuza lor! Vor să mor că altfel ar fi dreptate și poporul îi va omorî - normal că nu ar fi așa - sunt nebuni - asta ca să aibă scuze să mă masacreze, că motive nu au! Și, dacă mor, vor avea scuze să se lovească între ei, cu ideea că mă răzbună pe mine sau altă aberație legată de așa ceva. Și să creeze și atunci alte și alte minciuni. Nu, poporul român nu ar face nimic rău, de ce ziceți că vă e frică de adevăr? Adevărul nu distruge și nu omoară nimic bun și nu are cum face rău oamenilor buni. Tot adevărul despre mine nu ar putea duce decât la bine, la iubire și respect față de om în general, față de lege, la pace și dreptate și drepturile omului etc. Nu ar fi niciun măcel și nimeni nu ar muri - măcel a fost ce au făcut ei asupra mea din 84! Ar fi bucurie și mai puțină corupție poate. Nu au ce să aibă cu mine, nu au niciun motiv să mă omoare, câți oameni care să creadă cu adevărat răul despre mine puteți găsi în lumea toată? Am fost măcelărită încontinuu, destul de violent și dureros fizic și psihic și am fost un om sărac și izolat tot timpul, dar eu nu am greșit aproape deloc și nu am gândit ceva rău niciodată. Nu aveam de unde găsi oameni. Ei spun că au inventat minciuni politice despre mine. Dar eu nu am avut nicio legătură cu politica. Ei spun că ei nu pot renunța la politică, fiindcă este activitatea și ideologia prin care ei pot să îi controleze cel mai ușor și bine pe proști și pe toți inculții și cei buni și cei răi. Sunt de acord, dar nu este necesar să mă folosească pe mine ca obiect al minciunilor lor, eu am fost perfecțiunea și un om foarte inteligent. Ei cred că trebuie să mă omoare ca să protejeze nu știu ce oameni politici care au mințit despre mine, așa spun ei din nou. Ei cred că simpla protejare a minciunilor despre nu știu ce oameni politici care, nu știu de ce, au mințit despre mine (nu știu nimic cert) este mai importantă decât viața mea deși sunt un om perfect nevinovat și masacrat din 84 încontinuu și încă viabil și bun și onest și fericit, care vrea să trăiască și gândește corect, ca întotdeauna, un om capabil și intelectual și cu sufletul armonios și gingaș ca întotdeauna, în sfârșit, un om foarte bun, dar niciodată prost. E greșit, am fost evident mult mai inteligentă decât tot ce am scris și nu am avut nicio ocazie de reușită și de viață. Voi slăbi, unii spun că sunt omorâtă fiindcă sunt extrem de obeză, dar lovesc încontinuu ca să omoare, altfel aș fi slăbit, normal. Au intrat unii care spun că li s-a părut normal să nu fiu omorâtă când eram mișto, dar, fiind așa nasoală, trebuie să mă omoare. Alții spun că sunt cel mai bun geniu în viață, dar nimeni nu mă vrea, toți vor minciuni politice și perpetuarea lor. E încă timp să vă schimbați, cred că vă dați seama că după moartea mea nu veți mai avea de ales, va fi prea târziu. Ei au spus adesea că oamenii aleg întotdeauna ceea ce e rău, indiferent de orice și oricum ei prețuiesc mai mult pe oamenii răi, poate fiindcă aceștia, fiind de fapt mai proști decât cei buni, sunt mai aproape de mintea poporului și eligibili ca persoane publice. Nu aveți de ce să mă omorâți, și eu încă mai cred că poate vreți să mor crezând că am fabricat minciuni sau cred ceva ce nu a fost real în viața mea, repet, totul a fost real și nu am fost nebună și nu am greșit nimic. Erau mereu dovezi, poate ei au fabricat dovezi false. Am fost izolată, au putut minți orice în lipsa mea.
24.04.25
Presupun că e ultima oară când explic ceva despre viața mea, sau ceva din lumea largă cu valoare explicativă pentru viața mea și calvarul meu, așa cum am promis; după 1 mai voi scrie, din câte intenționez, numai lucruri care nu prea au legătură directă cu viața mea.
Mă învârt în jurul ideilor legate de gândire. Spuneam că mi s-a părut de mai multe ori că mama e de fapt manipulată de psihiatra mea să mă lovească, ca și cum mama ar fi un fel de nebună (politică) care e aruncată peste mine fără să realizeze ce face, în timp ce eu nu am ”jucat” niciun joc politic niciodată și toți m-au lovit să mă distrugă și să mă facă nebună cum e mama. În aparență apar niște organizări ierarhice ale sistemelor psihice individuale, care sunt percepute adesea drept incluziuni (și reciproc), așa cum de exemplu e modelul păpușilor rusești care se conțin una pe alta - și ei ziceau că psihiatra și psiholoaga sunt rusoaice sau moldovence, oricum au accent. Sau invers - incluziunile sunt percepute drept ordine ierarhică și oricum incluziunile sunt adesea reciproce, se schimbă doar cadrul de referință sau criteriul de clasificare și incluziune. Deci mama pare să fie mai proastă decât psihiatra și alții, ceea ce pare normal, dar nu putem ști sigur de tot. Tot normal pare că eu aș fi mai inteligentă decât diverși, dar ei mint cu nerușinare că aș fi nebună. Un lucru cert e că mama a jucat mereu teatru (sau e sinceră și influențată subconștient) că o imită pe Lucica Șerban - soția vărului ei bogat, despre care am povestit cum a apărut în viața mea. Vecinii mei o numesc pe mama Lucica mereu, nu spun deloc Luci, cum i se spunea în familie, și nici mama ta. Cineva care o imită pe L.Ș. intră adesea în mintea mea (alții pe Francesca, verișoara mea) - poate e ea sau poate că e altă vecină care vorbește cam ca acea persoană fără intenție. Unii seamănă cu verii mei, alții chiar au imitat pe acel medic nefast din viața mea. Totuși e absolut ormal să fim conținuți unii în alții, să fim influențați unii de alții, anormală e ura lor față de mine și ideile lor de distrugere și moarte - în ciuda minciunilor despre mine eu nu am avut o influență rea sau depresivă asupra altora. Un alt lucru cert, care m-a mirat la un moment dat, a fost că psihiatra mea l-a imitat absolut clar pe vărul meu Paul, fratele Francescăi, și m-a numit ca și el Cristinica, cu intonația lui etc. (și el e pe sfert rus, chipurile) - și ea adesea m-a tratat drept nebună-copil și m-a alintat cu un fel de dispreț, ca și cum aș fi altceva, exact cum a făcut și Paul, când el și Francesca locuiau la tanti Piri. Psihiatra a părut să îl imite pe Paul intenționat, dar nu știu sigur ce a fost, poate că a fost invers, Paul să fie un fragment din personalitatea acestui medic. Un alt fapt e că mama dă glas uneori unor gânduri anterioare ale mele sau acționează cumva similar cu ce am făcut eu. Lucrurile pe care le-am explicat acum și încă și altele similare sunt normale și sistemele de gândire ale diverselor persoane normale se influențează unele pe altele și dacă nu ar fi așa nu s-ar putea realiza multe lucruri bune în lume, căci ar fi haos și prea mare dispersie a fenomenelor psihosociale și organizare mai dificilă a diverselor activități ale omului.
Spuneam despre conglomeratul de idei/cuvinte și obiecte reale, materie, substanță, din care e constituit un om. M-am referit de exemplu la cimentul din policlinica Vitan și cimentul similar din curtea vecinului Marinică. Am spus că sunt multe astfel de lucruri. Din acest motiv unii cred că zona de nordest a Bucureștiului e subdezvoltată, chipurile din cauza mea, că eu sunt geniu nebun și locuiesc aici. Sau zona policlinicii Vitan fiindcă merg eu acolo (sau că această psihiatră, om rău în aparență, e acolo?). Dacă însă veți cerceta cu atenție veți descoperi că nu acesta e motivul.
Revin imediat cu continuarea.
25.04.25
Azi am observat că frunzele teilor, la toți cei din cartierul meu, nu mai sunt în formă simetrică de inimă, cum le știam de mică, inclusiv când m-am mutat aici în Voluntari. Acum toate sunt asimetrice, pe dreapta sau pe stânga. Erau sigur ca inimile simetrice, am scris și o poezie și/sau texte în proză cu ele și am avut și presate într-un jurnal la meu. Mamaia făcea și sărmăluțe în foi de tei, când erau destul de mari, dar încă fragede, de obicei cele de la baza trunchiului, din lăstari. Bineînțeles că și acest detaliu i-a prilejuit acelui monstru feminin exprimarea de idei rele - anume că ea nu are ce face și a schimbat aceste frunze fiindcă nimeni nu mă vrea, fiindcă biologii, oamenii de știință nu mă vor și nu se închină mie etc. Că ea a înțeles că nu sunt nebună, dar vrea să mor și nu vrea să fiu acceptată, fiindcă ea nu acceptă ca un om care... (nu spune ce, dar nu are ce vină să îmi găsească) și de aceea mă urmărește ca să mă lovească, de aceea mi-au distrus inima acum câteva luni, alte organe etc. Ea spune că niciodată nu a servit unui ”Dumnezeu” așa de hidos și nu mai știu cum etc. etc. - eu oricum am fost perfecțiunea și nu aș fi fost grasă dacă nu mă otrăveau și mă lăsau puțin în pace sau mă acceptau un pic. Nu sunt Dumnezeu. Tot timpul spune că poporul nu mă vrea și de aceea ea vrea să mă omoare - dar nu are dreptate - poporul nu avea ce să știe despre mine. Ei spun că poporul crede că eu sunt ceva politic, ceva ce nu am fost niciodată și vrea să mă omoare crezând că sunt nebună și că trebuie să fie în locul meu altcineva mai inteligent și care să nu fie nebun, care să îi conducă politic. Am fost un om foarte inteligent și niciodată nu va fi cineva politic în locul meu - ce au cu mine, nu am greșit nimic, de ce vor să mor și să distrugă munca mea de o viață, înțelegerea lucrurilor, bucuria vieții și tot ce sunt - ca să fie toate ”furate” de oameni proști și răi care nu le merită? De ce vor ei să facă ciulama din viața mea și să o mănânce ceva politic? Poate că e normal să mor, dar nu să fiu omorâtă sau torturată chiar așa și așa nedrept. Ei, nimic nu e tragic, nu pentru mine. Voi explica și puținul pe care am mai vrut să îl scriu. Dacă oamenii nu mă vor, asta e, nu am ce face mai mult.
Să continuu, să termin definitiv ce mai aveam de scris. Iar a intrat un monstru cu ideea lor veche că preferă să moară decât să fie al meu - deși nu am fost proastă, nebună, rea, niciodată. Am observat că această femeie monstruoasă care pescuiește în apele tulburi ale delirului și urii oamenilor față de mine, de fapt amplifică aceste idei agresive la adresa mea - ea efectiv fură mințile proștilor și îi face să gândească anumite idei rele dspre mine și ei cred că acele idei sunt ale lor, ea le transmite cumva și proștii chiar nu gândesc și cred că gândesc, când de fapt ea vorbește în gând propriile ei idei. Un alt aspect este că ea pare să vorbească în dialog cu alți indivizi asupra mea și le spune orice idei vrea ea, fie adevărul și binele despre mine, fie minciuni în care acei indivizi par să creadă și în acest fel ea aruncă răul asupra mea și se ridică ea în putere asupra acelora pe care îi minte. Ea spune uneori adevărul tot cu scopul omorârii mele și dominării acelor proști sau nebuni, puterii ei în societate. Adesea, în timp ce ea mă scuipă și întotdeauna mă torturează cerebral prin ideile pe care le aruncă (mecanism neuropsihic), ea trece de la o extremă la alta, cârmește când la dreapta când la stânga timp de mai multe ore încontinuu, ca să fie ea deasupra în aparență cu același scop murdar al distrugerii și omorârii mele și obținerii de capital social, puterii și poziției ei în societate prin minciună și rău - ea fură un fel de energie vitală care era conectată cu adevărul bun despre mine și lume și intelectul meu bun și toată înțlegerea lumii - corectă și superioară filozofic prin propria mea muncă și toate bucuriile mele artistice, muzicale, filozofice etc., care chiar erau valoroase și reale - ea fură real toate acestea prin tortură și minciună și aruncă în schimb răul asupra mea și boala, ca ea să integreze totul prin ură și minciună, opusul meu, ca ea să aibă energie și sănătate în mod josnic, nedrept. Gândirea ei nu este doar agresivă, ci și vulgară, inuman de rea, brutală, josnică, incredibil de urâtă și grosieră - astfel încât, mi se spune, nimeni nu crede că ea există, ci lumea crede că e o invenție a mea, sau că eu semăn cu ea, în timp ce ea distruge ceva delicat și fin în mine, ceva luminos și pur și deștept - proștii cred că duritatea ei e superioară și astfel distrug binele. Ea incită și asmute oamenii asupra mea în mod evident, creează în permanență idei rele și agresive despre mine. În aparență toți sunt păcăliți de ea că ea ar fi normală și ceva bun - atât cei răi, cât și cei buni sunt la picioarele ei monstruoase. Vă avertizez că ea există și mereu o ia de la capăt, de obicei începe cu adevărul bun despre mine și apoi îi ghideazaă pe toți să mă lovească și minte cu multă ură, tot ce poate exista rău despre mine, tot ce ar putea gândi proștii și nebunii - nu ascultați asemenea vipere viclene - adevărul e ce am spus eu - gândiți în mintea d-voastră și nu stați de vorbă cu ea. Eventual mă întrebați pe mine, dar la obiect, ceva clar, prin contact direct. Femeia aceea e extrem, extrem de monstruoasă și toți cred în ea. Revin imediat cu continuarea.
26.04.25
Continuu, azi cred că voi scrie mai mult. Rămăsesem la legătura mea cu lucrurile din jurul meu - anumite idei ale unora despre subdezvoltarea zonei de nordest a Bucureștiului. În primul rând, e exagerat. Sunt și alte zone cu ruine și haos, diversitate și contraste, unde probabil nu am pășit niciodată sau foarte rar. Bucureștiul a arătat ca zonă în stare de asediu de multe ori și pe bulevardele centrale, le reparau și apoi iar erau mâzgălite, împuțite, ciupite zidurile și ruinate. În afară de câteva lanțuri de magazine (inclusiv covrigăriile și patiseriile Luca și Matei), câteva plante decorative sau copaci, unele reclame luminoase și încă vreo câteva semne care sunt un fel de fir al Ariadnei, în cea mai mare parte a Bucureștiului nu prea există un spirit unificator central și oricum totul pare înecat, acoperit de valuri năvălitoare de comercialism, care nu ține mereu cont de nevoile populației din diverse zone ale urbei. Și pare că ar fi anumite zone, sectoare, aflate sub influența unor spirite divergente. Pe Moșilor chiar a fost de mai multă vreme ceva mai frumos ca în alte zone, s-a trecut la renovarea blocurilor prin anvelopare cu polistiren, numită reabilitare termică, dar iernile mai reci s-au lăsat așteptate, eu fiin torturată oribil zi de zi. Polistirenul expandat este un material care mă fascina mult în copilărie, fiindcă la grădiniță sau în primele clase la lucru manual ni se cerea să îl sfărâmăm și să creăm copăcei ninși lipind biluțele albe ce rezultau pe diverse crenguțe - sau alt fel de decorațiuni. Apoi mai este și șoseaua Colentina, un fel de mahala mai ciudată, pe unde mergeam adesea, dus-întors spre Voluntari, în copilărie și în ultimii ani. Romancierul Cărtărescu o fi scris probabil mai bine, mai estetic ca mine despre această șosea (eu scriu doar adevărul cert văzut prin ochii mei), am văzut scris în romanul Solenoid și poate că e adevărat că și el a trăit pe aici. E un fel de mahala ciudată, cu multe influențe și magazine arăbești, chinezești și poate și altele, unde puteai întâlni frecvent în ultimii ani diverși străini vorbind în limbile lor - atât cei mai sus menționați, cât și indieni sau pakistanezi și alții, unii muncind în covrigării și la ADP (drumuri și parcuri). În ultimii ani ne-au ”invadat” și ucrainienii, despre care eu nu prea știu nimic deocamdată, că nu am avut timp să caut. Nu știu care e diferența față de Rusia, dar, din păcate, a fost un teatru urât de război mediatizat, între Rusia și Ucraina, care, prin intermediul politicii de refugiați, un fel de migrație considerată umanitară, sprijinită de statul român și de alții poate, a aruncat mulți vorbitori de ucraineană sau rusă la noi, inclusiv pe Colentina. Ca întotdeauna toți au ceva cu Rusia, nu știu de ce și Rusia pare a fi de multe zeci de ani o putere politică persecutată fățiș. (Chiar și azi de exemplu, la înmormântarea papei Francisc, Putin, președintele Rusiei, nu a fost primit/chemat/trimis, iar cei ai SUA și Ucraina s-au sfătuit politic fățiș în biserica Vaticanului, în vederea păcii, din câte se spune.) Sunt multe centre comerciale care deservesc mașinile - piese de schimb, anvelope, roți, sau alte aspecte utilitare de rang secund ale vieții - benzinării, uși de interior sau exterior, materiale de construcție, pompe funebre și cruci deja pregătite pentru cimitire - există un depozit la vedere într-o curte. Colentina are două tronsoane principale - primul care începe la Bucur Obor - magazin cu de toate, Mall-ul Verandah din apropiere fiind oarecum secundar în conștiința publică, iar piața, poate cea mai celebră din capitală, nu știu sigur dacă mai există, dar există hala cu de toate, mai ales produse alimentare și există un fel de talcioc/târg, moștenitor al celor apărute din anii 90, unde poți găsi diverse haine și încălțări necesare și mai ieftine, ba chiar unele se pot găsi numai acolo, nu și în magazinul din clădire, înțesat cu produse inutile. La parterul magazinului a fost un restaurat mac Donald's de fast-food care a fost desființat și înlocuit cu un restaurant Mesopotamia, ca să îmi amintesc de leagănul civilizației și de Ovidiu Drimba. Numele Donald îmi aintește de familia Dona, a colegei mele de bancă Luiza și de cântecul Dona, Dona, foarte trist - al americanilor de la sfârșitul anilor 60, puțin înainte să mă nasc (preluat de Păunescu și ”cenaclul” lui, după numele sălii Cinei cea de Taină) și cântărețului Vasile Șeicaru la noi, care l-a tradus și cântat și amintea de rostul inițial al locului de obor și poate și abator și măcelărie de vite etc. În ultimii ani a trebuit să merg des pe acolo și am văzut că au existat și buchiniști sau anticari și multe chioșcuri cu librării și jucării (mi-am luat și o păpușă cu rochiță roz) și, din păcate, mulți indivizi de toate felurile au părut să mă vâneze, să mă urmărească și să mă lovească într-un fel sau în altul, ca și cum erau cumpărați sau păcăliți în acest sens. În magazin aveam mereu drum la magazinul fabricii de ciorapi din Sebeș, unde găseam și ciorapi și șosete și chiloți buni, dar mai apoi l-au desființat și nu prea ai am ce căuta acolo, în afară de cumpărarea periodică de ciorapi trei sferturi care se rup des la piciorul cu proteză. Magazinul bun de încălțăminte din incintă l-au desființat și pe acela, iar cel de haine pur și simplu s-a tâmpit. Așadar STV, serviciul de transport public Voluntari, a înființat curse speciale cu capătul la Bucur Obor, care trec și opresc și la Troiță și merg apoi pe șoseaua Andronache și altele care merg drept pe Colentina și opresc și la Cocorilor, stația școlii mele și apoi la Gheață. Colentina are două mari fragmente - de la Obor la intersecția cu șoseaua Fundeni, care merge deci la oncologie și restul clinicii Fundeni, unde era un avion al lui Vlaicu probabil, desființat de mult, poate fiindcă eu stau pe Aurel Vlaicu, stradă mică din Voluntari, și apoi fragmentul care merge până la podul de cale ferată care marchează ieșirea din București, unde a lucrat mama la talciocul numit Europa, desființat între timp, deci după capătul tramvaiului 21, care e la o stație de hipermarketul Carrefour. Primul fragment la șoselei Colentina, după Obor, trece pe la supermarketul Kaufland și apoi pe la Teiul Doamnei, unde au locuit părinții mei până în 84 și unde s-a mutat Ibi Nicolau de la intersecția Perla, vecina despre care am povestit, catolică și unguroaică, și singurul om care a fost aproape de mine după moartea tatei, în afară de mama, apoi pe la intrsecția Doamna Ghica, unde au locuit, în apropiere, consecutiv, ambii mei veri primari și unde s-a construit nu de mult un pod mare. Șoseaua Andronache trece peste calea ferată cu barieră în apropierea unei bătrâne păduri și, de curând, alte clădiri comerciale au fost ridicate în zona limitrofă.
27.04.25
Ieri dimineață, în cursul înmormântării papei Francisc, care a murit în a doua zi de Paști, luni dimineață, au intrat unii peste mintea cu ideea că ei vor să reușească operațiunea, așa cum spun ei atunci când de pregătesc de a mă lovi puternic. Azi noapte am avut un puternic atac de inimă, dar acum nu mai țin minte precis cum a fost, căci mi s-a șters memoria acelor minute. Acum e 11 și abia m-am sculat și îmi pare rău, căci am vrut neapărat să scriu ce mai era de scris în cea mai mare parte de dimineață, ca să nu mă prindă 1 mai cu lucrarea neterminată - căci am promis deja - dar poate că nu voi reuși... Acum mă mișc greu și lent și simt greutate, din cauza stării inimii. Mama se mișcă iute și mult - adeseori se agită, ca o sfârlează, peste tot, în curte, în grădină, deși are și ea burtă din ultimii ani, probabil datorită otrăvurilor comune, pe care le-a înghițit și ea în ultimii ani. Ei spun că mama e în formă fizică foarte bună, incredibilă, la apropae 80 de ani fiindcă m-a lovit pe mine încontinuu de mică și au spus adesea că mama e cea mai monstruoasă mamă din lume, cea mai monstruoasă care a existat vreodată, deși eu am fost dintre cei mai buni copii și oameni care au existat vreodată. Ei spun că proștii nu au înțeles nici măcar adevărul despre mama (darmite restul) și ce îmi face de când eram copil și au crezut mereu că mama e ceva bun și eu răul și că așa trebuie să fiu omorâtă. Mama este una dintre cele mai monstruoase femei din lume totodată, spun ei. Sau au înțeles totul abia în ultimii ani și au fost mințiți în așa fel încât ei cred că mama trebuie să mă omoare, fiindcă așa au început să facă răul încă de când eram copil. Mama are foarte multe feluri de a mă lovi și aproape în fiecare dimineață se scoală la ora 6 sau 7, uneori stă în pat și citește știri sau vede altceva pe laptop și apoi începe să se învârtă energic și iute în toată casa și în curte (eu abia mă mișc de greutate și inimă) deci în locul meu cum ar veni și dacă cumva mă scol și eu îmi spune autoritar, ceea ce mă scârbește și îmi face rău, căci ea spune și mieros în același timp (și mie mi-e frică de scenele ei, am explicat ce face, nu pot să o controlez, încă de când eram mică) să mă culc în continuare și adorm mereu dacă ea poruncește așa și ea continuă să facă mișcare și zgomote în casă și eu mă simt mai rău. Când mă scol, adesea, ea se duce din nou în patul ei. În felul acesta și cu multe alte lovituri eu nu am reușit să mă repun în formă. Alteori ea mă lovește verbal și fizic întreaga zi sau multe ore, stând ea la bucătărie, deși nu am lovit-o niciodată. Ei au mai spus, cum am și notat, că mama e în cârdășie să mă omoare cu alte rude, încă de când eram mică și lumea a fost mereu mințită despre mine. Repet, am fost perfecțiunea, nu am greșit nimic, tot ce am povestit e adevărul și v-au păcălit că trebuie să fiu omorâtă și că sunt ceva rău. Voi încerca să continuu ce mai aveam de scrisi și să scriu cât mai mult, în ciuda slăbiciunii fizice. Nu trebuie să tergiversez, e mai rău. Ei spun că nimeni nu crede că tot ce am spus e adevărul (eu nu știu) și totuși este. Oricum ideea e că eu nu pot fi acceptată ca nebună atât timp cât mama trăiește, căci mama își dă în petec de multe ori și se vede că se poartă rău cu mine, astfel încât pune la îndoială diagnosticele mele și ideea că am fost nebună și nu pot fi acceptată ca om normal odată ce mama moare.
Așadar vorbeam despre cartierul Colentina și cartierul Andronache (despre care nu voi spune nimic, decât că am mers odată la dentist acolo și erau pe o stradă oarecare o biserică și mai mulți copaci seculari cred, pe lângă o școală, și lângă vechea mea școală este un dud imens, un dud mare este și la colțul străzii mele iar policlinica Vitan este pe calea Dudești etc.). Vorbeam despre acel conglomerat care este un om oarecare, sistem cu multiple conexiuni interioare, intrapsihice, atât între obiecte reale cât și între cuvinte și idei și legi de organizare etc. sau un fel de conexiuni mixte. Fiecare microcosmos individual este doar un fagure oarecare. Se prea poate, din câte am înțeles, că oamenii răi i-au păcălit pe proști că lucrurile merg rău din cauza mea și de aceea vor toți să mor, de exemplu zona aceasta de nordest a capitalei pre ceva mai puțin dezvoltată. Ideea lor este că eu sunt geniul, cea mai inteligentă din zonă (sau di cartierul meu din Voluntari, spun alții) și am trăit de mică preponderent aici (am avut de fapt 6 locuințe, plus cea din complexul de cămine studențești Hașdeu din Cluj și cea din satul bunicilor), dar 5 dintre ele au fost în perimetrul acesta, Voluntari - Andronache - Colentina - Obor - Moșilor și nu prea am fost lăsată să ies din acest ghetou/închisoare, cum spun unii, nici măcar când eram copil, mergeam doar în satul bunicilor (mai mult în copilărie, vara) și foarte puțin în restul țării și după moartea bunicului nu am mai fost primită în sat. Unii zic că această zonă urbană este subdezvoltată și dau vina pe mine. Nu știu cu ce altă zonă o compară, cunosc foarte puțin din restul Bucureștiului, am fost rar în alre sectoare (al meu este numărul 2) și cunosc puțin deci, mai ales zonele centrale. Chiar dacă aș fi fost geniu, nu este vina mea sau inaptitudine - este vorba de reaua voință a celorlalți. Un geniu este ceva inteligent și consider că nu trebuie omorât, chiar dacă, cum am mai spus e doar poet. Oricum eu, chiar dacă nu am fost geniu, am fost un om dezvoltat normal ca intelect, m-au interesat și științele, nu doar arta. Să spunem că aș fi geniu - oricum influența mea, dacă a existat, a fost răstălmăcită și greșit judecată - dacă un om e inteligent și foarte tare lovit e normal că toate lucrurile merg mai prost, nu doar că vine ploaia sau cutremurul. Am fost un om normal și bun și puteam fi acceptată. E vorba de mai puțini bani în zonă și mai mici investiții și mai puține lucrări publice nu din vina mea să zicem, ci din reaua voință a unor oameni foarte câinoși și poate nici mai multe genii laolaltă nu ar fi putut să îi pună pe roate. Lucrul aceasta se observă și din diverse aspecte observate și de Cărtărescu în scrierile sale, de proastă creștere și multe gunoaie pe străzile din marginea capitalei - nu de mult, în copilăria mea, oamenii aruncau mult gunoi la mine în grădină și pe strada Mihai Viteazul, fiindcă nici nu exista colectarea gunoiului și credeau că viața mea nu prețuiește nimic, cum credeți și acum. Exista o baltă neasanată în apropiere etc. Existau exhibiționiști pornografici cu ceva roșu între picioare care mă șocau în copilărie și existau țigani cu șatra în căruțe cu coviltir pe strada mea. Nu aveam canalizare, apă curentă, centrală termică, bibliotecă, muzică, telefon etc. Nu aveam hăinuțe și eram cea mai săracă ppoate din clasă, dar aveam uniforme și cărți la școală. Eram un copil fericit, apărat de urgia din partea părinților. Subdezvoltarea e poate și din cauza celor care lovesc în mine, deci nu fiindcă creierul sau psihicul meu nu funcționează bine. Nu vor să mă lase în pace - și tot ce e rău apare, vă spun sigur, prin lovirea mea absurdă, nu prin lăsarea mea în pace. Există și o predilecție către activități păguboase și mai puțin curate, cum am povestit. O anumită înmulțire de activități cu același substrat - multe farmacii, multe fast foods, foarte mulți bărbieri (Voluntari), magazine de haine bizare fără mușterii, multe uși sau piese auto pe Colentina etc. și foarte puține altele. Pe ici pe colo se renovează și alte clădiri decad. Peisajul arhitectonic e foarte puțin modificat de când eram copil. Eu oricum nu aveam cum să îmi găsesc un rost vizibil în această zonă, în Voluntari nici nu este ceva cultural, în afară de școli există doar vechiul cămin cultural cu același gard și aceeași scenă înăuntru, unde am jucat eu rolul unui procuror într-o piesă care acuza Apa din lume de tot răul, dar aș fi putut avea mai mult grijă de casă și de cultivarea grădinii și curții, dacă nu aș fi fost lovită așa și dacă oamenii m-ar fi acceptat (și aș fi avut bani și mama nu m-ar fi lovit). Spuneam că omul e alcătuit din lucruri și cuvinte strâns unite între ele, ceea ce asigură indirect și coezivitatea realului - și suntem cu toții, eventual, corespondenți prin psihicul nostru cu diverse subansambluri, piese și rulmenți și șuruburi etc., fiindcă omul e o creatură civilizată și toate invențiile, cu toate piesele și materialele lor, nu doar mass-media, sunt clar coenctate cu psihicul nostru, cu diverse forțe din psihismul global al omenirii. Din păcate, știu, s-a inventat și bomba atomică, ceva ce a căzut în Japonia în două orașe și a făcut prăpăd și eu mă întreb sincer dacă o astfel de explozie nu a fost cumva legată de distrugerea bruscă (mistic vorbind) a psihicului a două genii oarecare. În sfârșit, poate nu a fost așa, dar și în acea conflagrație evident au existat probleme psihice. Eu nu am probleme psihice, veți înțelege dacă voi termina și veți citi eventual totul din nou. Întreg spiritul meu e curat și frumos. Spuneam despre Luca, copilul Irinei, care poate că a murit cu mama lui în accident, și că eu nu am nicio vină, ci doar cei care au lovit în mine. În apropiere e strada Lucaci și vecinul acela, prieten al tatei. În oraș sunt multe simigerii Luca și Matei și îmi amintesc de Irina și faptul că ea spunea, înainte de căsătorie, că evangheliștii au fost trei: Ioan, Luca și Matei - și abia ulterior, după ani și ani, m-am gândit că se referea la Ion Luca Caragiale și la fiul său Matei. Bunicul meu era Ion și eu am lucrat la Colegiul I.L. Caragiale. În satul bunicilor era un Mărcuț aproape de noi și un Marcu lângă casa preotului, din câte știu. Așa se leagă toate psihic pentru toți intelectualii (de fapt și pentru toți ceilalți oricum) și oricare ar fi masacrat monstruos, nevinovat, izolat etc. cum am fost și eu, mai ales dacă ar fi inteligent, ar fi dus indirect, fără vină, la disrupții și daune în tot restul sistemului, din aproape în aproape. Nu este din cauza bolii mele psihice, ei lovesc fără ca eu să am simptome psihice, ei lovesc intenționat și deși puteau să mă lase în pace, nu îi obligă nimieni să lovească, au idei greșite și eu nu a trebuit niciodată să fiu lovită, ei vor moartea și controlarea mea fără niciun motiv, am funcționat normal psihic mereu, eu nu vorbesc în gând și nici nu mă gândesc la trecut nici în imagini sau sunete - decât la ceea ce e bun, am fost mereu om bun, m-au izolat degeaba (ei zic că pentru a mă omorî, dar e greșit), eu nu am lovit pe alți oameni niciodată (ei spun că oamenii mint despre aceasta, ce?!). Continuu în curând.
29.04.25
Azi au venit și Claudiu și Marinică vecinul și Florin, cunoștința mamei și m-au ajutat să montez oglinda, cele două scaune, canapeaua. Totul e bine și mă bucur că în sfârșit am canapea de dormit confortabilă, e tare și mă ajută la dureri de oase (și coloană) și rezistă la obezitatea mea. E superb, niciodată nu am avut ceva așa bun (toată viața) - în București aveam ceva rău și aici și mai rău. Am dus scaunele Ester în bucătărie și abia apoi le-am încercat și m-am întristat, fiindcă le încercasem în magazin înainte să le iau și erau excepționale mai ales că mie îmi trebuie confortabile și pentru scris și desenat și acum erau prea înalte - am măsurat și am găsit 45.5 cm, e un pic de disconfort. Cineva mi-a spus că sunt cu 2 cm mai înalte, înainte să măsor cu ruleta mea. Am deschis site-ul firmei Kalenda, care are sediu lângă Carrefour Colentina nu de mult, după ce a plecat firma Casa Rusu și am găsit că scaunele Ester luate de mine trebuiau să aibă exact cu 2 cm mai puțin, adică 43.5 înălțimea șezutului, exact cum e mai confortabil pentru mine. Deci cineva din mintea mea știa, înainte să măsor. Florin plecase deja din curtea noastră. Pe site, pe prima pagină, erau puse la vânzare mesele de dining room/sufragerie cu numele masa Sofia și masa Cassi, împerecheate cu scaunele Ester din care am cumpărat eu, cele mai convenabile pe piață, frumoase și ieftine și parcă și destul de bune. Pe alte site-uri unele din acestea sunt aproape dublu. Florin are 3 copii și cei doi mai mici se numesc Cassian și Sofia! E oribil. Nu știu care e adevărul, dar e o idee proastă. Nu sunt alte mese și se numesc ca micuții lui. Dacă copiii pățesc ceva vor da vina pe mine și eu nu am greșit nimic. Ori poate acest tată sărac, care a lucrat ca conductor de tramvaie, este chiar el patron al firmei de mobilă în secret? Nu prea cred. El m-a mai ajutat la mobilă acum 4 ani, când a și zugrăvit și mi-a montat 2 corpuri de mobilă și, din păcate, chiar atunci a avut un accident pe scuter și a rămas cu un defect permanent la un umăr. Mă rog pentru binele acestei familii, mai ales pentru copii, dar și pentru părinți, dacă au gândul bun. Mai am de mutat un dulap și două corpuri de bibliotecă, dacă totul merge bine, căci întâi trebuie să debarasez cărțile și mobila veche din 84, cu destule defecte și urâtă și mobilă și durere veche. Am vrut să chem o firmă de debarasare pentru canapea și bibliotecă, dar vecinul mamei s-a oferit să o ia el, nu știu de ce, deocamdată e în garaj.
Acum, repet ceva ce am explicat mai demult, fiindcă au intrat unii cu ideea că acest Florin este și el mafiot și are bani, la fal cu vecinul Marinică (nu știu nimic despre așa ceva), deci lor nu prea le pasă pe cine și cum omoară etc. Nu știu dacă și nașii și tatăl meu erau mafioți, dar parcă nu - și oricum erau foarte săraci și marginalizați și m-au chinuit mult și făceau caz de serialul pentru tv Caracatița despăre Mafia siciliană, în care o femeie nevinovată era închisă la balamuc numai fiindcă era rudă cu niște mafioți. Pe Moșilor unde locuiam vecina care m-a salvat când am sărit pe geam, doamna Kiss, o îmbărbăta pe mama că acum este și ea în familie cu ei, ceea ce mi se părea ciudat. Fata ei era în Italia, am povestit. Soțul ei și ulterior ea, cu care mă întâlneam pe stradă, au murit. Casa în care stau a aparținut unei femei a cărei fiică a avut o relație cu un italian, Nino. Pe Moșilor sunt mai multe firme cu produse italienești (alimente, haine etc.). Unii au spus că Marinică și alți mafioți s-au așezat pe locurile unde erau casa mea și grădina mea în copilărie și că au furat fiindcă eu eram incapabilă în urma internărilor psihiatrice - nu am fost niciodată incapabilă și tot ce am povestit e adevărul. Am fost izolată și nu mi s-a acordat încredere niciodată și am fost mereu om normal și deștept. Mama face acum duș și vorbește singură. Când eram studentă la medicină aveam doi colegi mai slabi la minte dintre care cel puțin unul voia să devină chirurg (Laurențiu) și celălalt s-a luat în batjocură de mine cu ceva idei despre Mafie și mă interpela cu Cosa Nostra (mafie) și eu nu am înțeles de vrea și nu am bănuit până acum 2-3 ani că ei credeau că eu aveam legătură cu mafia - dar de fapt nu aveam, căci familia mă lovea monstruos și nu m-a acceptat de mică și nici altcineva, nu am avut relații cu alți oameni, nu aveam de unde. Poate că nici familia mea nu era legată de Mafie, poate au căzut în plasa altora care le-au furat puținii bani, fiind și ei singuri. Nu știu sigur. Mulțumesc lui Dumnezeu, am încă un acoperiș deasupra capului, dar, mai ales dacă voi înnebuni cumva, dar oricum, ei pot să mă exproprieze, cred că vă dați seaam că pot învârti orice fel de hârtii cum vor ei (cei răi) și pot minți desrpe mine oricum, iar eu nu o am decât pe mama ca dovadă și mama e monstruoasă, mai citiți o dată totul. Nu am avut niciodată pe nimeni - cine să mă creadă că e dreptul meu această casă, așa cum am explicat, casă din care oricum mi s-a luat o cameră?
30.04.25
Iar m-am trezit peste ora 10 dimineața, cu chiu cu vai. Au început iar cu ideea că toți vor să mor, să mă omoare ei, fiindcă poporul nu ”trebuie” să înțeleagă niciodată adevărul, că așa cred ei și așa vor ei. V-ați gândit vreodată că e doar propagandă și că treptat ați fost îndobitociți și credeți ca ei și că poate nu e așa? Aș fi putut, dacă ei nu ar fi torturat așa oribil și tot timpul, să fi reușit ceva foarte frumos și inteligent intelectual, în scris, ceva așa bun încât aș fi fost acceptată și prețuită și respectată pentru ce sunt, nu pentru minciunile lor grețoase și ura și atacurile lor la persoană și instigarea lor la omor. Am fost un om inteligent, mai ales în ce privește cuvintele și un om foarte bun, cu lumină în suflet tot timpul și, dacă aș fi reușit, nu aș fi mai fost masacrată și aș fi trăit mult și aș fi scris și alte lucruri sau m-aș fi dezvoltat ca personalitate și eu aș fi fost cea care ar fi avut dreptate, nu ei. Ei sunt doar înhăitați în rău asupra mea. Am omis să notez că, de o vreme, ei m-au cam lăsat în pace în cursul zilelor, inclusiv seara, căci înainte mă masacrau monstruos serile și foarte des - iar acum aproape deloc. În schimb au început să mă măcelărească în fiecare noapte și este extrem de rău, mai ales când mă trezesc în cursul nopții - de exemplu am avut acel atac de cord acum câteva zile. Noaptea nu mă pot apăra de ei și e foarte nedrept. Azi noapte mi-a fost și rău și extrem de sete (de mult nu am avut așa sete), încât aproape că mă durea gâtul de uscăciune. Ei spun că vecinul meu bogat vrea săia el canapeaua mea veche și urâtă și cu multe defecte și cu buretele extrem de prost, de abia se doarme pe ea și totodată biblioteca mea veche, fiindcă se pare că mi s-a pus mult praf și alte lucruri rele în ele, astfel încât se temea să nu afle adevărul despre cum sunt omorâtă persoanele care nu trebuie să afle. A mai zis că vrea să o ducă mamei lui de 96 de ani, ceea ce m-a îngrozit oarecum. Deocamdată mobila veche e în garaj și tot acolo este și mobila mea veche din camera mea, tot din 84. A intrat una cu ideea ”cum explicăm că simptomele s-au mutat noaptea”? Adeseori ei au reacționat cu acest cum explicăm, ca și cum ei dezmint adevărul și explicațiile oferite de mine, ca și cum ei mint alte și alte deliruri, ca să mă omoare în minciuna tuturor. Poate unii proști chiar cred sincer (în urma minciunilor) că am greșit ceva sau că lucrurile se explică altfel decât am spus eu.
1.05.24
Am tot vrut să continuu ceea ce mai aveam de scris și după aceea să nu mai scriu nimic, cum am pormis (am zis că după 1 mai nu mai scriu nimic). Dar în permanență m-au lovit, și de aceea nu am mai putut să termin, voi încerca să scriu azi, ceva mai încolo, dar deja este târziu, e aproape 12 și nu mă simt bine și probabil va fi prea târziu când mă voi simți mai bine și voi fi iar obosită. Trebuie să ascult muzică și să am diverse alte activități ca să îmi pot reveni. Azi dimineață m-am trezit abia la ora 11 și jumătate, dar mă simt rău și sunt mahmură, mă doare corpul tot și capul puțin și rău șin gândesc și mă mișc greu și mă doare și coloana și sunt înțepenită și la membrele inferioare etc. Și sunt tare amărâtă și tristă și scârbită, findcă iar m-au masacrat sexual în timpul somnului, obligându-mă să mă frec în timpul unui coșmar, așa cum m-au frecat de când sunt în Voluntari de câteva ori - de fapt un viol scârbos - în timpul somnului, că altfel reușesc parțial să îi resping. Deci mereu coșmar puternic și somn profund ca să mă poată f_te sexual în somn. Am reușit să mă trezesc, dar foarte greu, și am reușit să îi resping, dar era deja prea târziu. Și mă freacă în timpul somnului și eu sunt și cardiacă. Și vă dați seama ce simt eu și cât sunt de scârbită, mai ales că ei m-au respins și m-au masacrat întreaga viață, inclusiv psihiatric, din cauza acestor violuri sexuale de la distanță, care și ele au fost forțate. Și eu nici măcar nu am avut vreo poftă sexuală sau vreun păcat de orice fel, niciodată. Ei au spus adesea că proștii cred că rostul meu pe lume a fost să fiu masacrată sexual, ca o pradă - dar nu e așa, rostul meu era intelectual. Poate fiindcă mă văd ei așa, o sclavă sexuală, nu mă respectă și mă resping pe străzi și proștii îmi vorbesc la pertu. Au spus adesea că mama și/sau vecinii m-au f_t în timpul somnului, inclusiv sexual, ca să aibă ei mai multă energie și putere și să mă omoare. Așa pare căci, la cei aproape 80 de ani ai ei, după ce m-a chinuit mai mult de 50 de ani, mama încă se mișca ca o sfârlează și cu multă energie azi dimineață de la 7 și vorbește cu vioiciune ca și cum ar avea numai 30-40 de ani și ca și cum f_terea mea îi face bine. E ora 12, dar voi încerca totuși să continuu ceva mai târziu ce mai aveam de scris.
Ieri mi-a fost foarte greu să merg la cumpărături, deși era drumul drept, inima mă supără, deși iau medicamente destule și bune - poate voi merge iar la cardiolog. Acum mi-e rău și în casă, după violul de azi noapte, după ce mi-au făcut la începutul anului etc. Una din acele femei monstruoase a intrat iar peste mine cu ideea ”când am înțeles cui aparținem...”,cu scopul de a instiga la ură și dispreț asupra mea și la lovirea mea. În realitate am fost chiar un om perfect și nevinovat și normal și deștept, dar poate ei au această scârbă de mine, cum au spus adesea, crezând că sunt altceva sau nebună. Vă promit, oricât mă vor tortura, voi slăbi, mâncând puțin. Azi am mâncat deja, nu mai gust nimic altceva. De-acum înainte voi reuși, orice va zice mama, orice va face, doar dacă voi fi închisă la psihiatrie s-ar putea să nu reușesc, altfel voi reuși, oricât de foame îmi va fi, sau greață care trece numai cu mâncare etc.
Ei spun că toată lumea mă urăște și mă disprețuiește fiindcă, deși complet izolată, oamenii, inclusiv unii politicieni, au mințit despre mine în așa fel încât toți oamenii îi cred. Ei spun că pe toți oamenii îi intereseză numai minciunile politice, care sunt cel mai adese ceva rău și războaie și alte idei care terorizează lumea, care li se par importante și inteligente spre deosebire de intelectul oamenilor cu gândire culturală, cum am fost eu, pe care ei îi omoară crezând că sunt căcat. De viața celor ca mine nu le pasă nimeni și nici de ceea ce e drept. Noi vrem să menținem minciunile politice așa cum sunt în prezent, spun ei, ca ele să nu schimbe odată cu moartea ta și să fie cel mult înlocuite cu alte minciuni pe care tot noi sau alții să le controlăm cum vrem - de aceea te omorâm cât mai repede, pentru ca oamenii să nu înțeleagă cumva adevărul, fiindcă niște politicieni au creat minciunile politice actuale mințind și despre tine, om nevinovat și mereu fără legătură cu politica (unii proști chiar și acum cred că ești nebună și că ai avut legătură cu politica). Impresia tuturor e că minciunile actuale nu pot fi menținute dacă nu te omorâm, deci cu toții te omorâm în ura și minciuna generală despre tine.
Acum revin la ceea ce mai vroiam să scriu de câteva săptămâni. Repet, și aș putea argumenta mult și bine, gândirea mea a fost perfect normală - ca a oricărui om normal, dar am fost cu adevărat inteligentă și am perceput bine și concretul și abstractul, și logica verbală și am avut și pătrundere și inteligență emoțională mare. Nici acum nu există vreun motiv să fiu omorâtă fiindcă aș fi senilă sau că aș gândi greșit. Am fost un om foarte bun și deștept. Spre deosebire de caricaturile, imaginile despre nebuni din mintea oamenilor, eu nici măcar nu am fost obsesiv-compulsivă (doar puțin pedantă), așa cum ar fi de așteptat, dat fiind adevărul despre mine și necazurile și abuzurile prin care am trecut. Mi-au intrat în casă, mi-au furat lucruri, mi-au făcut praf covoarele (eu mă descălțam mereu și aspiram des, și ei le-au făcut negre și au lăsat multe semne ale trecerii lor ilicite, ale călcării casei mele, în care era clar și otravă). Spre deosebire de alții care au fost eventual în această situație, nu am dezvoltat niciun fel de delir, nu am interpretat nimic greșit. M-au torturat oribil deși am fost mereu un om de valoare, dar nu aveam cum să bănuiesc că m-au judecat greșit (și poate nu a fost așa) căci absolut cert nu am greșit nimic și nimeni nu mi-a spus nimic despre așa ceva. Nu mi-am pus niciodată întrebări inutile și nu am căutat adevărul în mod obsesisv, am lăsat timpul să mă îndrume, nu avea niciun rost să scormonesc (în afară de 2-3 excepții toată viața), să cercetez și nu prea aveam unde și când sau pe cine. Așa vă sfătuiesc și pe dvs. - să nu vă faceți probleme acolo unde nu înțelegeți ceva, căci această zbatere inutilă nu poate duce decât la suferință inutilă și eșecuri. Dacă ceva vi se pare absurd, căutați sensul vieții în alte lucruri. Mulți pacienți psihitrici au fost masacrați sau au murit chiar, din cauză că s-au agitat inutil din cauză că nu înțelegeau de ce sunt tratați așa și loviți încontinuu și ce vrea lumea de la ei, din moment ce nu au greșit nimic, de ce atâta nedreptate. Și eu am suferti mai mult în tinerețe decât trebuia din cauză că nu am înțeles totul (chiar nimic în tinerețe) și din cază că nu acceptam să mă bucur de viață așa cum este, chiar cu această nedreptate cu tot.
Proștii au găsit lucruri ciudate, anormale sau paranormale în viața mea fiindcă sunt proști și de aceea vor să mor. Pe ceilalți intelectuali ei nu îi cercetează în acest mod, eu le-am fost dată ca pradă și de aceea ei cred răul și vor să mor. Ceillați intelectuali sunt considerați a priori domni și doamne și sunt respectați și lăsați să aibă putere și cuvânt. Eu întotdeauna am gândit corect și normal, se poate totul explica, am avut comportament normal, voință, afectivitate normale. Am spus că Luiza insista că trebuie să par proastă ca proștii să creadă că sunt om normal și că am gândire realistă ca ei, că sunt cu picioarele pe pământ. Am fost mereu. În general psihiatrii din viața mea (ei spun că toți psihiatrii) fac caz de faptul că ei sunt mai ”din topor” și că așa e normal - adică să aibă gândirea limitată și subjugată materiei, așa cum sunt proștii și 3 din psihiatrele mele m-au batjocorit că sunt prea inteligentă și ce se fac ele cu mine, sau cine mi-a dat toate ”ideile” din poeziile mele (ca și cum aș fi fost idioată), sau că gândsc prea departe, cu ecou (eu nici măcar nu știam că unii percep gândurile altora și eventual pe ale mele, dar nu vorbeam în gând și mereu am gândit normal și bine), sau că eu sunt ”omul nou” (batjocorea fostul regim politic) etc. Oricum nu doar psihiatrii m-au tratat cu dispreț și ca și cum aș fi proastă, ci și mama face mereu și de mult așa și vecinii și alte câteva persoane din viața mea. Mă tratează ostentativ drept om prost și nebun care nu merită respectul, așa au făcut unii de când eram mică și totuși eu vorbesc normal și cu intonație normală, la care de obicei nu se răspunde așa cum îmi vorbesc ei mie, fiind evidente calmul meu și deschiderea și tonul normal și sincer. În rest, reamintesc că psihiatrii și psihologii au mințit evident, grosier, și despre gândirea mea și despre afectivitatea mea, care au fost frumoase, normale, superioare. Mi se pare straniu și absurd că mulți cred ceva politic despre mine (oare?) și în același timp cred că sunt nebună și vor să mor, deși mi se pare clar că diagnosticul meu psihiatric a fost forțat prin închiderea mea forțată la spital, dat fiind faptul că unii credeau ceva politic, deci e mai logic oricum că nu eram nebună deloc. În fine, eu nu pot ghici gândirea celorlalți despre mine și sunt izoaltă din 84.
Chiar dacă eu nu scriu nimic, ei continuă cu diverse idei ca să facă răul, de pildă că ”noi suntem cu toții manipulați de americani și te lovim și te omorâm din această cauză”. Ei repetă mereu astfel de idei, dar gândirea mea nu are legătură cu ei și cu aceste idei, și cred că, după ce termin aceste ultime fragmente, voi reuși să le resping avansurile agresive în mintea mea, ziua cel puțin. E posibil totuși ca ei să mă omoare, așa cum spun ei mereu. Ei spun că pe nimeni nu interesează ideile politice, ci este vorba de prețioasele lor vieți, despre care ei cred că ar avea de suferit dacă ar fi dezvăluit adevărul așa bun și frumos despre mine și răul și cruzimea lor inegalabilă (asupra unei vieți de om nevinovat și asupra altora indirect). Iarăși exemple din ideile lor - n engleză intrau des cu ideea că ”your people is a people of fools and you can't rule them” - eu nu sunt de acord că românii sunt nebuni și nici nu s-a pus problema să îi conduc, așa cum am explicat, iar viața mea de intelectual a fost mereu normală și inteligentă și complexă, nu e ceva ce trebuia distrus și izolat și omorât, acest tâmpit în engleză (poate tot român) nu are dreptate. Sunt mulți nebuni care pretind că ar intelectuali. Eu nu am pretins și am fost cu adevărat. În istorie au fost mulți sclavi intelectuali - profesori, poeți etc. Nu am fost nebună în sensul de ceva rău sau blamabil. Ei spun foarte,foarte des idei de genul că ”m-am îngrozit”, ”mi s-a făcut rău”, ”mi-a venit să vărs”, ”mi-a venit să urlu”, etc. când am înțeles adevărul, adică aruncă momeală să prindă pe alți și alți proști. Poate totuși unii chiar au fost sinceri inițial - acum mulți se substituie gândirii altora și altora. Proștii cei mai proști chiar au crezut, din câte se spune, că ceea ce eu am scris nu are sens sau noimă, așa cum se zicea că sunt nebunii și au crezut asta și depre unele poezii ale mele și despre meditațiile mele logice, dar prea greu de înțeles de ei. Unii chiar au inventat despre mine că am salată de cuvinte, când de fapt totul e cu sens și sintaxă normală și e adevărul.
În România toate celelalte popoare își bagă ”picioarele”, spun ei, adică niște personaje josnice ale lor, care îi calcă pe românii mai deștepți, dar mai ales pe tine, ca să facă ei nu știu ce joc politic al lor pe pielea românilor sau a mea, mai ales fiindcă toți ceilalți colaborează cu politicienii și eu nu. Expreisa asta cu băgatul picioerelor era la modă când eram eu în liceu, era și a lui Micu Lucian, un coleg de clasă.Ce aberație! Oricine are dreptul să nu aibă deloc idei religioase, și oricine poate fi un om normal și util și poate fi respectat chiar dacă nu are idei politice - o parte a a culturii care mie nu îmi place, am explicat de ce. Legat de așa ceva mulți spun că ei mă omoară fiindcă eu nu știu, nu am înțeles încă tot - asta nu are importanță, e vorba doar de niște convenții ale lor, o așa-zisă ordine politică artificială, care nu are legătură cu realitatea și nicidecum cu mine - nu îmi place și oricum nu îmi pare rău că nu m-am interesat de așa ceva, oricum am fost izolată și oricum nu aveam deci cum înțelege sau intui ceva.
Alte și alte idei agresive și absurde: "noi nu avem ”nevoie” de un așa dumnezeu - ce poate să ne ofere o femeie care a fost măcelărită și izolată 40 de ani”. Repet, intelectualii, inclusiv femei pot fi poeți, pot fi filozofi, pot fi profesori etc. și ei și ele rămân intelectuali până mor. Sunt legați de cuvinte și sensuri pozitive ale vieții, de adevărul despre lume și oameni și viață, sunt centri bioelectromagnetici în rețeaua universală a intelectului și forțelor afectiv-motivaționale (pozitive și luminoase și bune de obicei - și eu la fel), sunt și stâlpi de susținere a construcțiilor și mecanismelor materiale și culturale, propagă limbajul natural și altele, facilitează gândirea altora și creșterea și evoluția în general, susțin ciclurile biologice și altele. Asta sunt intelectualii, cu cât sunt mai deștepți cu atât mai bine. Cu cât sunt mai deștepți sunt mai buni și apar invenții și recolte mai bune în lume în general etc. - și asta sunt chiar și oamenii de cultură, chiar mai ales ei, cu cât sunt mai deștepți, nu doar inginerii și medicii, care uneori sunt rudimentar educați în alte discipline. Eu am avut ceva de oferit - bun și frumos, și cu atât mai mult după 35 de ani, când am început să am înțelegerea filozofică și concretă a lumii. Nu cred că alții ar fi reușit mai devreme. Încă progresez, încă învăț și înțeleg lucruri noi. ”Și totul pentru orgoliul unie nebune” - mii și mii de astfel de idei absurde - și nimic nu a fost din cauza vreunui orgoliu al cuiva, nici al meu și eu nu am avut niciodată porgolii, ce am scris despre mine a fost adevărul și despre alții la fel. În timp ce eu am spus doar adevărul și adesea lucruri bune sau frumoase, alții inventau încontinuu lucruri veninoase. ”Noi nu putem omorî medicii findcă tu ai dreptate” - asta ca să creadă proștii că eu am ceva cu medicii sau că vreau să moară cineva- complet fals și absurd. Invers, ei spuneau că niște medici, proști și foarte răi, nebuni chiar, mă omoară. Posibil, oricum medicii sunt un fel ciudat de oameni și publică multe cărți cu lucruri rele și boli și microbi - oarecum multiplică răul mai mult ca alții și sistematizează simptomele și prescriu medicamente produse și manipulate de farmaciști prin care sunt integrați pacienții în sistemul medical și chiar și ei, medicii. E greșit când medicii vor să omoare oamenii nevinovați și e greșit când mint ca să îi omoare, cum au făcut cu mine - ca să dau ca exemplu pe psihiatri și pe acel medic-profesor meditator și pe ginecoloaga care m-a mutilat foarte dureros lao consultație. Medicii sunt și ei oameni și pot greși, eu cred că uneori ei nu trebuie să fie considerați zei și intangibili, unoeri apar excepții grave, ca în cazul meu, și victima e foarte bună și intelgentă și nevinovată și cred că merită o șansă de viață, eu nu am avut-o. Unii spun că și medicii trebuie să trăiască, sunt de acord, dar nici chiar așa. În fine, nu am greșit spunând adevărul, altfel oricum mă omorau. Cine știe, poate că vă veți răzgândi, mai am puțin de scris, revin imediat.
Spuneam despre medici, dintre care unii sunt inuman de răi și nedrepți, cum a fost în cazul meu. Cei care au citit au înțeles că am avut dreptate în cele mai mici detalii, chiar dacă am fost complet izolată. Dacă ar fi vorbit cu mine, cu atât mai mult ar fi înțeles. Poate cunoașteți versurile poeziei Pământul, deocamdată, ale lui Păunescu, unde se spune că pe pământ avem de toate, că lumea e plină de răni și de doctori docenți (în antiteză). Unii din cei de peste mintea mea aveau ideea că și clerul e un soi de intelectuali întunecați, că preoții trăiesc și ei, ca și medicii și ca alți intelectuali, ca lupii pe spinarea oilor credincioase. Autorii de literatură par mai inocenți și parcă au rolul de a crea idei pozitive expunând tarele societății (unii), moralizând și îndreptând lumea, dar totuși cu greu veți găsi o carte bună, luminoasă, blândă, dreaptă etc., ba chiar autorii cunoscuți parcă se luptă să capteze atenția cititorilor prin nebunie, distopie, crimă și nedreptate nepedepsite, războaie și măceluri, sinucidere, pornografie și indecență crasă, idei rele și întunecate, tragedii, absurd, scabros etc. Numai memorile și literatura motivațională sau creștină dar numai în unele cazuri, și unele eseuri sau unele creații lirice sunt mai luminate. Memoriile și jurnalele, dacă sunt adevărul, sunt mai luminoase, fiindcă sunt adevărul anost al vieții și totuși unii m-au acuzat că aș fi scris ceva prea groaznic. Nu e prea groaznic, e împănat oricum cu idei abstracte adevărate, cu bucuria vieții și înțelepciune. Era adevărat totul și trebuia să scriu, era singura mea șansă să nu fiu omorâtă, dar n-a fost să fie. Voi explica încă ceva mai încolo despre asta. Cel puțin mi-am făcut datoria și nu are nimeni ce să îmi reproșeze, nu aveam cum să scriu ca să fiu crezută și nu puteam scrie numai o parte. La mine nu e o distopie, ci o disantropie. Deci unii cred că și clerul trăiește prin crimă și păcate. Când am fost în vizită la Mânăstirea Sâmbăta, unde este îngropat și Antonie Plămădeală, cu mama, vecinul din Voluntari și bunicul cineva m-a pătruns sexual anal de la distanță acasă în patul din satul bunicilor și spuneau ceva despre păcatul sodomiei în mintea mea și astfel am crezut că sunt sau că vor să mă facă să cred că sunt unii preoți călugări peste mine - din păcate la mânăstire era slujbă și era în fața bisericii și nu am putut intra să vizitez biserica, decât pe dinafară. Alții cred că preoții sunt cei care îi omoară pe credincioși. Și se pare că încă există mitul faustic al omului de știință întunecat, al medicului care creează maladii, încât unii spuneau peste mintea mea că ei urcă diverse trepte în întunecime și astfel sunt decorați și primesc diplome și bani, că titlurile lor onorifice marchează o cunoaștere și acțiune întunecată în lume, în timp ce oamenii ca mine urcă din treaptă în treaptă în cunoaștere a binelui, prin suferință și merite proprii, nu torturând oamenii ca pe cobai, nu prin crimă și furt. Și de fapt acesta e adevărul de vârf, binele, integrarea psihoafectivă luminoasă, și cei răi, din vârful castelului lor de cărți de joc, nu vor să se închine în fața inevitabilei certitudini și a realității și adevărului curat și au pretenția că jocurile lor politice și alte lucruri întunecate sunt mai importante ca viața omului bun și inteligent și nevinovat. Să ne amintim de Faust deci și apoi de modelul clericului corupt Frollo (un fel de om de știință totodată) al lui Victor Hugo care o omoară pe femeia care nu vrea să îi fie amantă, depovestea inchiziției stigmatizante și de cruciade etc. și de finalul tragic al minunatuui om bun din Mizerabilii lui Hugo, de toate tragediile pe care le întreține mașinăria poveștilor sacre și profane în mintea cititorilor și poate și în realitate, măcar parțial, căci, dacă empiriștii au dreptate, e totuși posibil ca unele lucruri din mintea noastră să influențeze realitatea șuntând uneltele materiale, numai prin confluențe psihice. (voi reveni imediat). Cu regret, nu pot continua în seara aceasta, m-au lovit în timpul somnului rău cardiac acum câteva zile și în ultimele două nopți, tot foarte rău și m-au frecat sexual. Ziua e relativ bine, dar acum nu mai pot scrie și voi termina cert mâine sau poimâine definitiv, dacă nu mor sau nu am vreun atac cerebral grav nopțile acestea. Scăpând de ce mai am de scris mă voi concentra mai ușor pe a scăpa de acești oameni monstruoși din mintea mea, dacă voi putea.
2.05.25
Voi continua ce mai aveam de scris. Scriam despre o idee relativ copilărească, pentru oameni mai proști sau iraționali, anume a unei ierarhii intelectuale faustice, în care omul rău urcă călcând peste cadavre și dreptate și bunătate și puritate, având impresia că acesta e adevărul ultim despre viață și societate și că astfel progresează cunoașterea (să-i zicem luciferică, cum spunea Blaga, deși el nu se referea la ceva rău, satanic, ci la minciună mai degrabă, autoamăgire, prin contrast cu cunoașterea paradiziacă, care vede lucrurile așa cum par și cum de fapt chiar sunt sau pot fi, adesea; spre exemplu cel care cunoaște paradiziac crede că Soarele se învârte în jurul Pământului, așa cum apare și că noi ne aflăm în interiorul unei sfere celeste, așa cum erau odinioară reprezentate globurile pământești închise în sfere rotunde, iar cunoașterea luciferică așează diverși intermediari, diverse teorii științifice și dogme a priori acceptate la baza oricărei cunoașteri; noi ne aflăm în cursul unui eon dogmatic, pentru a folosi exact expresia lui Blaga). Omul faustic nu este ca Socrate, care știa că nu știe multe lucruri și că adevărul e relativ și dăruia tot ce înțelegea celorlalți, ca și mine, fără orgoliul omului de știință care crede uneori că știe, dar oricum susține acest lucru în fața comunității științifice, care nu acceptă schimbări majore de paradigme, niciodată sau foarte rar. Unii m-au acuzat că am spus adevărul și am distrus nu știu ce oligarhii științifice ale unora, bazate pe obscurantism, pe lipsa de cunoaștere a unor proști. Nu e adevărat, nu am spus prea multe și nu am dăunat nimănui, nu am făcut nicio gafă și era mai bine dacă nu mă omorau și mă acceptau cât de cât (și azi dimineață au spus, adică una din acele femei monstruoase, la trezirea mea, că ea, adică eu, trebuie neapărat omorâtă, că o să le explice ea de ce etc. Deci această ierarhie faustică e un fel de joc, ca și politica, un fel de balonaș de săpun sau castel din cărți de joc și ierarhia reală se bazează pe realitate și astfel în lumea științifică de fapt deasupra sunt cei inteligenți și cei care știu și înțeleg cu adevărat mai mult decât ceilalți din adevărul adevărat, real, empiric și teoretic, chiar dacă ei nu au expus public sau în creațiile lor (adică mai degrabă oglindirile lor) acest adevăr. Cei mai mulți teoreticieni ai diverselor științe naturale sau speculative de fapt au creat ceva, adică au mințit, mai mult sau mai puțin, a fi oglindă nu înseamnă a crea, decât în măsura în care intelectualul respectiv descoperă un alt mod creativ și necesar de clasificare a realității, de joc între abstract și concret, într-o anumită matriță stilistică nouă. Eu nu sunt Till Buhoglindă și nici Don Quijote, eroul uneia din rarele capodopere literare ceva mai bune, mai pozitive ca sens și pe parcurs. Eu nu am scris scrieri scatologice și nici escatologice și nu este o întâmplare, cum am explcait și voi explica din nou mai jos, această paronimie a două noțiuni diferite. Eu a trebuit să dezvălui anumite lucruri, dar numai ca ipoteză probabilă, dată fiind situația mea și alte aspecte conexe. Au fost elaborate diverse ”teorii ale conspirației” și ipoteze ale unei ordini mondiale oculte și dominate de oameni întunecați, care posedă secrete întunecate smulse prin tortură și de fapt furate de cei care nu le merită, secrete care le conferă poziții superioare în lume, în politică etc. Oamenii au fost mereu așa, și înainte de nașterea mea au creat așa ceva, nu eu sunt sursa acestor iluzii sau adevăruri parțiale. Există unii care cred că secretele conferă putere celor care le dețin și de fapt inteligența e acel lucru. Există, din câte spun unii, și oameni care cred că ordinea, ierarhia politică sau de alt gen este creată de minciuni, în special de ”păcălirea” proștilor despre diverse lucruri, inclusiv despre viața mea sau însușiri psiho-fizice ale mele. Ei au spus că psihiatra mea - stăpână peste nebuni politici și de altă natură - crede că păcălirea aceasta e importantă și utilă, dar de fapt nu este, tot inteligența contează mai mult și ea, psihiatra și supușii ei, mă lovesc în mod nedrept și crud, organizat, pe la spate, cu ajutorul unor instituții cu autoritate, fără motiv, în mod greșit.
Mai adaug iar câteva din ideile lor nenumărate: ”pe mine m-au păcălit cu politica; eu am crezut că politica, adică ceva ce minte despre tine, e mult mai importantă decât viața ta”; „politica cuprinde conducerea noroadelor pentru distrugerea ”nebunei”, adică a ta”; ”numai un singur popor, puțin numeros (?) nu a mințit despre tine și nu s-a băgat în torturarea și persecutara ta, și ei nu au cum să te [susțină].”; "în momentul când te-ai aruncat pe geam proștii au înțeles o parte din adevăr, anume că viața lor depindea de viața ta și de atunci au încercat să te omoare și te-au lovit și mai rău ca înainte”; ”trebuie omorâtă neapărat, ca să putem să îi radem acelui bou creierul.” (nu e așa, această femeie și alte câteva au mii de idei monstruoase și nemiloase); unul spune cu mult venin, ură, furie, ca și cum vrea să impună, ca un fanatic, ideea lui: ”tu ești o tinichea goală!” - și de fapt doar ura lui vorbește, eu nu sunt nici acum senilă și nu sunt o tinichea goală, chiar dacă o parte din memoria mea de conținuturi intelectuale a fost indisponibilizată: dimpotrivă, ca și vinul bun, prin maturizare am devenit mai bogată și chiar mai capabilă de fericire și bogată în sensuri de cunoaștere adevărată și bunătate conștientă, căci există și oameni cumsecade care par buni, dar sunt de fapt păpușile celor răi și vicleni, deci nu sunt buni cu adevărat, dar nu e vina lor. Au mai spus și alții, nu doar eu, că viclenia este a celor răi și proști, cei inteligenți nu au nevoie să fie vicleni, pot reuși și fără subterfugii și nu sunt escroci intelectual, nu sunt uzurpatori și hoți, nu sunt impostori. Repet ceea ce am mai explicat: în ciuda torturii continue și izolării și persecuției nedrepte, nu am greșit aproape deloc și nu am mințit niciodată, întreaga viață. A trebuit să scriu tot adevărul, nu am făcut niciun rău și nu veți găsi nicăieri ură sau ceva rău din partea mea, nici dorință de răzbunare, nici minciună, nici idei delirante sau sentimente de invidie sau ciudă și nici ranchiună pe dedesubt, ci doar bunătate și iubire și iertare și bucurie de a trăi și laudă omului și naturii sau lui Dumnezeu și acceptare normală a morții ca eventualitate, dar nu idei suicidare (acelea au fost foarte puțin în întreaga mea viață și extrem de puțin în ultimii 20 de ani).
În timp ce lumea opacă și incredulă, fără milă fiindcă li se spuneau minciuni despre mine și ei nu cred că tot ce am povestit a fost adevărat, citea toate eforturile minții mele (normală și bună și deșteaptă, ceea ce e evident) și juca treatru că se îndoiește (poate chiar așa credeau, că mint), erau și unii care spuneau ”ce tare!”, ”too strong!”, ca și cum ei evaluau spusele mele ca pe o operă literară/artistică, deci ca și cum aș minți și crea ceva, în timp ce eu eram mișelește lovită încontinuu, practic aparent omorâtă (acum e ceva mai bine, voi explica ceva mai încolo). În cursul serii de azi voi reuși să termin tot ce mai aveeam de subliniat, iar mâine ultima parte - despre oamenii de cultură, cu accent pe rolul lui Lucian Blaga în viața mea. Se fac foarte mari presiuni asupra mea (tortură noaptea în somn, când nu pot să mă apăr deloc) cu ideea că eu trebuie să mint ceva rău despre mine, deși nu am avut defecte și nu am greșit nimic toată viața, căci altfel ei mă omoară, fiindcă diverși oameni sus-puși, la care ei țin, nu vor să recunoască adevărul despre mine că altfel ar avea aceia de suferit (?) și de aceea toți vor să mor și eventual să mint că eu am mințit, caz în care ei mi-ar cruța viața. Nu voi minți niciodată nici despre mine, nici despre alții, oricât mă vor tortura, dacă nu îmi voi pierde mințile - am văzut ce mult rău au făcut unii plecând de la minciunile despre mine - adevărul e mereu mai bun și cel puțin nu este cauza niciunui rău. E una care zice că mă lovește de 20 de ani (?) și mă urăște foarte tare (?) și vrea să mor fiindcă nu acceptă ca lumea să înțeleagă așa ceva, adică ce mi s-a făcut mie, deși am fost geniu complet nevinovat. Acum unii spun că Pittiș a murit exact la fel ca mine - și ce dacă? ce vor cu această idee? A intrat iar un idiot cu ideea că e un ritual satanist și de aceea sunt otrăvită și omorâtă și nimeni nu intervine, alții că e un ritual creștin și de aceea mă omoară ca pe Isus etc. Repet, nu au dreptate, nu e nevoie ca eu să fiu sacrificată religios, am fost perfecțiunea și un om mult mai inteligent decât modelele culturale pentru care ei cred că trebuie să mor. Voi explica și asta mai jos, pe scurt. Ei zic că Pittiș actorul a fost un om rău și eu unul bun, dar asta nu are importanță, chiar dacă el a fost ceva rău, eu nu cunosc nimic despre aceasta și nu am avut vreo legătură cu el.
Așadar despre modelul cultural faustic și orgoliul omului de știință. Am menționat această idee fiindcă Faust a fost tradus și de Lucian Blaga (eu am găsit un singur vers care m-a atras și mi s-a părut mai profund, anume ”brotăcel și-n iarbă greieri” căci restul era numai psihologia simțului comun, acele lucruri clasice și romantice care par toate binecunoscute, așa cum a fost și Shakespeare de fapt și toți creatorii de capodopere - ei spun în mod genial și personal ceea ce pare cunoscut tuturor, ceva relevant, și eventual frumos și categoric universal, astfel încât ni se par prea cunoscute și totuși nimeni altcineva nu le-a mai exprimat, așadar e un tipar de geniu. Capodoperele, fiind universale, sunt și atemporale, durabile și cuprind în sine o întreagă lume, un microcosmos. Faust e vechi și mie nu îmi place din diverse motive și poate nu a plăcut multora nici la început. Este un model relevant în cazul meu, fiindcă viața mi-a fost traversată și oarecum frântă în fragedă tinerețe de un medic-profesor-meditator care m-a tratat ca pe o Margaretă și Gildă și tot ce mai puteți găsi de acest gen, eu având 17 ani, deci tot o copilă. În afară de faptul că eu, sedusă de acel medic și crescută ca într-o mânăsătire și izolată de mică, încât nu puteam ghici nimic despre viața sexuală, tata era un bufom rău și crud care mă tortura, nu era ca Rigoletto și eram o familie săracă și eu încă nu știam că el nici nu era măcar tatăl meu și mama era o oribilă regină a nopții care mă ura imens de când eram mică - doar eu am fost o Gilda perfectă, care nici nu a vorbit despre acel profesor nimănui și care a crezut enorm în el și și-ar fi dat cu ușurință viața pentru el, ca nu cumva să moară el, ceea ce era greșit ca gândire, mai ales că nu știam nimic cert despre el. A fost în mod cert singura idioțenie din viața mea, singura dată când un alt om m-a păcălit cu adevărat, în rest, ceilalți oameni răi din viața mea m-au abuzat, dar nu m-au păcălit niciodată și eu însămi am greșit, dar nu foarte mult, de numai 3 ori toată viața, aproape complewt din cauza celorlalți. E relevant modelul fiindcă acel bărbat rău pare să fi fost un fel de Faust întunecat, cel puțin în raport cu viața mea. Unii mi-au spus că deoarece el a devenit ulterior profesor universitar, toată lumea vrea să mor, inclusiv unii medici nebuni, ca să apere prestigiul acelui porc (numit așa de ei adesea). Nu cred că eu trebuia să fiu omorâtă fiindcă el a devenit profesor universitar, poate că și alți oameni au fost ”păcăliți” de el. Unii spun că toți medicii sunt monștri, sau că sutn cei mai răi dintre intelectuali, cum am mai explicat, dar eu nu știu sigur. Eu am făcut doar greșeala să cred că el era un om normal și bun, cu drag de viață și de oameni în sens bun, nu canibalic sau ca fiară, și mi se părea chiar inteligent (deși poate vi se pare absurd), deși totodată credeam că joacă teatru că era prost - așa părea, poate chiar așa era, ca să îi inducă pe proști în eroare - și că joacă teatru că era rău și păcătos, cum am explicat și nu știu cum dracu am continuat să cred că el era ceva bun și nu îmi vroia răul, deși la meditații erau senzații stranii și la un moment dat m-a călcat fără să bănuiesc ceva pe picior pe sub masă și era prima oară când cieva mă atingea așa, dându-mi simultan o puternică senzație sexuală și el era roșu la față. Nici atunci nu am crezut că era vorba de ceva sexual și de interesele lui sexuale. M-a mai călcat după câteva luni și pe celălalt picior, tot cu senzații puternice. El a reușit să mă îmbrobodească cu idei despre fenomene paranormale și despre cartea Inteligența materiei a lui Constantin Dulcan, care a conferențiat și la Sebeș, când am fost la Festivalul Lucian Blaga în 2021. Eu nu am avut nicio vină și nicio greșeală, a fost în mod clar Visul unei nopți de vară, iar vraja ce mă ținea îndrăgostită de un măgar rudimentar ce părea incult și bădăran era din cauza faptului că multe alte spirite vroiau în jurul lui și al meu ca într-o galaxie și mi se întâmplau lucruri ce nu mi se mai întâmplaseră, erau altfel de stele și de ploi și eram dusă pe sus într-o lume miraculoasă. Eu nici nu știam nimic despre atracția dintre bărbat și femeie și nu știam că poți simți așa ceva puternic de la 2-3 metri distnță și simțisem doar ceva vag la 14 ani, când am dansat la țară un dans cu un student la medicină, cu 9 ani mai mare ca mine. Poate că totuși acel medic ce mi-a săpat groapa, așa-numitul Z, juca teatru că e mai prost decât era ca să aibă suportul proștilor, nu știu de ce, poate fiindcă vroia să îmi facă rău. Sau încerca să arunce povara vieții lui asupra mea, ca într-un fel de transfer psihologic. Oricum, pentru mine acea vrajă a durat cam 2 ani, cu suferință și după, când eram deja la Cluj. El a părut a fi un brăbat monstruos, care a vrut să mă închidă la nebuni, după tot răul pe care l-a făcut, după tot ce a spus și poate tot de aceea au închis-o și pe colega mea la psihiatrie - ca să se dea vina, în mod paradoxal, tot asupra mea. Ei spun că acel profesor a fost exonerat de vină și că oamenilor li s-au spus numai minciuni despre mine și s-a insinuat că eu eram nebună de la început, sau că eu eram vinovată (!) ceea ce a explicat comportamentul lui și că el nu a avut chipurile nicio vină și trebuia să mă închidă la balamuc și de aceea m-a f-t sexual și a vorbit ce a vorbit etc. etc. Acum câțiva ani pe facebook/agonia/internet cineva posta, cum am mai spus, un text dintr-un roman din altă țară tradus în română, în care o femeie săracă și singură murea singură în casă de foame și mușcând din carnea ei proprie (grețos iar, așa cum e literatura, mai ales dacă e folosită ca un instrument politic, mass-media și propagandă, nu ca artă), fiindcă biata femeie, poate de bună credință fiind, spusese adevărul că fusese sedusă de un profesor universitar și ceilalți au considerat sau au mințit că ea mințea și au condamnat-o. Au mai fost astfel de exemple în artă și literatură, am spus din nou adevărul despre acel medic, veți vedea de ce. Acum mi-a din nou foarte sete, nu mi-a mai fost demult ziua. Voi continua. Oricum mâine termin, cum am promis. Eu nu disprețuiesc cu adevărat inculții bădărani, însă acel medic mi-a făcut mult rău, am explicat acest lucru fiindcă unii așa m-au văzut poate - într-un contrast orbitor cu el din punctul de vedere al sufletului și cultivării unor aspecte intelectuale mai delicate. Acel C. Galeriu, așa zis homosexualul, care îl cunoștea pe el, a spus așa ceva și a râs de orbirea mea amoroasă. Repet, la 17 ani o fată fecioară și fără vreun fel de anamneză de vieți anterioare (ca sufletul lui Platon) și nici anamneză psihiatrică și crescută izolată de mică și chinuită brutal de părinți este ca un copil gingaș și naiv și pur, oricât ar fi de deșteaptă și crede enorm în bine pentru ca să reziste în fața răului familiei și nu aude nimic în gând, deci nici asta nu știe, de aceea acel medic a insistat că el e securist și are acces la microfoane de urmărire, cum credeau mulți atunci că existau. O fată gingașă și bună la 17 ani nu are cum bănui ceva sexual și rezistă oricărui sentiment de iubire, ca să nu fie târâtă în ceva păcătos sau adulterin. Dar iubirea aceea exsistă în adânc ca un fel de compensare pentru copilăria și adolescența trăită fără dragoste din partea familiei. Așa am fost și eu, dar puterea lui era imensă și el a insistat enorm, a continuat în multe feluri până când am crezut că eram îndrăgostită de el. O infirmieră din spitalul de psihiatrie, după ce am sărit pe geam (dar fără nicio legătură cu acea iubire) spunea că a cunoscut o fată tânără care se dădea cu capul de pereți și spunea că un medic o sedusese și că aude voci care îi cer să se omoare, deci avea schizofrenie, spunea infirmiera - psihiatria e o specialitate foarte grea, spunea ea. Poate că fata aceea crezuse și ea în medicul ei și mie chiar mi s-a întâmplat ca în cursul facultății de psihologie, deși nu pomenea nimeni nimic despre malpraxis și cum se acționează în astfel de cazuri, totuși se preda studenților ideea că diverse paciente delirează că medicii sau alte persoane cu autoritate (părinți, rude, preoți, profesori, politicieni etc.) le violau, le molestau și asta era deci semn de boală și simptom specific - ce? că spuneau asta fiind forțate adesea sau că fusese așa cum spuneau sau că nimeni nu le credea? Deci aveau indicație că puteau să își aleagă orice fată le plăcea să o f-tă mai săracă și să o închidă la balamuc, ca pe un fel de cobai, de sclavă, de pradă etc. ca și în Împărat și proletar, asta și apropos de drumul lor întunecat sau treptele cunoașterii oculte a crimei și răului. Sau alți pacienți pentru alte specialități medicale, mai toți cei din spitale săraci, cei bogați mor altfel, că toți trebuie să murim cumva etc. (vezi și moartea căprioarei de Labiș)
Alte idei ale lor, de pe hârtiuțe ale mele, notate din zbor: vrem să mori fiindcă am îmbătrânit și am devenit mai proști decât tine și nu vrem să murim noi, vrem să mori tu; unii tineri sunt cu noi și vor să mori fiindcă nu vor să facă parte din tine, vor să facă parte din alți intelectuali - dar asta e mai greu, spun eu, nu cred că e posibil să aparțină ei în întregime altora, oamenii sunt conținuți, din câte știu eu, de diverși alții, adică există multiple și complexe relații de natură psiho-fizică între oameni. Cu mine nu aveau ce să aibă, am fost cu adevărat un om normal și deștept, dar m-au tratat drept proastă toată viața. Se presupune că nebunii nu pot să își controleze în mod eficient mediul înconjurător, dar în cazul meu era clar că nu eram nebună, nu am avut vreo șansă și am fost mult lovită intenționat și fără vină, nu era deci lipsa mea de control asupra mediului, sau ineficiența mea asupra proștilor din subordinea mea intelectuală, era vorba de faptul că aceștia nu mă lăsau în pace fiindcă credeau sau mințeau că sunt nebună și nu merit să îi controlez, dar alții da. În mod paradoxal, oamenii par să îi asculte și să îi respecte pe cei care îi conduc în boală sau moarte cel puțin uneori - diverși lideri carismatici precum Napoleon Bonaparte și mulți alții, diverși preoți sau pustnici, diverși medici etc. Par să îi respecte pe cei cu mai puțină omenie și bunătate și mie mi-au spus de mii de ori că toți vor să mor în urma respingerii și f_terii mele și acestea s-au întâmplat din cauză că m-au perceput drept om bun, deci prost - căci nimeni nu poate crede că omul bun e mai deștept decât cel rău. (?!) Poate că unii cred. E logic că există și oameni buni deștepți, chiar dacă sunt mai puțini și despre ei se zice că nu pot face mare scofală. Eu nu am gândire toxică și nici în trecut nu am avut - am fost totuși un om pozitiv. Unul din secretele supraviețuirii este un bun fond afectiv-motivațional, un gust plăcut și fericit constant al vieții, prețuirea fiecărei clipe și a celorlalți oameni, adică ceea ce am fost eu, ceea ce m-a menținut în priză și în viață, fiind și un om calm de când eram mică (nu bleagă sau mămăligă cum cred porștii, ci doar un om bun și senin, ca orice om deștept). Este bine ca omul să gândească cu cuvinte frumoase și astfel face bine și altora și sieși. În același timp am avut o viață curată, sunt lipsită de probleme de conștiință fiindcă nu am avut greșeli și nu am gândit și nici făcut nimic rău, pot dormi cu cugetul curat și pot muri la fel. Mă pot bucura de orice și sunt în prezent cu adevărat fericită și material (nu am nevoie de mai mult) și sufletește mă bucur chiar și de forma și culoarea unei frunze - cam așa am fost de mică, dar încă de atunci am avut și intelectul bine diferențiat logic, cu capacitate de progres. Încă din tinerețe am avut înclinații spre filozofie. A intrat iar o proastă rea care spune că eu, spre deosebire de intelectualii răsfățați de soartă, eu duc pământul pe umeri și nu am voie să... puncte puncte - e tot aia, cea care lovește cu mii de aberații ca să incite la ură și delir despre mine. S-o ia dracu, dacă există dracu, eu nu știu. Gândirea mea a fost mai degrabă binecuvântată, dar nimeni nu a vrut să vorbească cu mine, propriu -zis nu am avut șanse în afară d einternet și dvs. mă respingeți complet de mult timp, de mâine-poimâine nu voi mai scrie mai mult timp și apoi eventual doar lucruri fără legătură cu mine, cum am mai spus, dacă îmi va permite sănătatea, adică unii ticăloși.
Cred că vă dați seama că nu am inventat nimic și că tot ce am scris a fost adevărul în cele mai mici detalii sau încă este. Am fost obligată să scriu absolut totul, atât de aspecte materiale, cât și de datoria morală. Adineaori m-au lovit iar extrem de puternic în tot trupul mai ales muscular cu dureri urâte și cardiac, cu iradiere pe umărul stâng azi, de obicei era pe dreapta, e adevărul, nu am căutat în cărți de medicină. Ei se folosesc de conexiunea meacu internetul pentru a mă omorî - de aceea abia aștept să termin ceea ce nu am putut termina mai repede din cauză că m-au vânat și astfel voi fi liberă să mă ocup de pierderea în greutate în mod constant și zilnic și de salvarea a ceea ce mai din inimă, deci când voi termina mi se va lua o piatră de pe inimă. Și nu voi mai intra pe internet. Oricum dvs. nu mă vreți, cum e evident. Sper să rezist la noapte. Dar nu știu sigur dacă mâine voi mai putea scrie și termina.Unul a zis că eu sunt a 14-a sau a 15-a din palmaresul lui de criminal - semăna cu vecinul meu la voce sau cu acel Z, dar nu știu cine era. Deși nu îmi place deloc, voi nota câteva lucruri necesare despre familia lui Z și încă câteva despre el, apoi despre anumite aspecte culturale și oameni de cultură în general și Lucian Blaga în particular.
Și mie mi s-a părut ciudat că unii au jucat teatru că eu mint despre mama sau că am inversiune afectivă, schizofrenie și alte invenții ale psihologilor sau psihiatrilor. Era clar de tot că eram un om normal și pur și inteligent, izolată forțat de familie și colegi. Nu eram nebună, în mod clar, dar ei nu au vrut să vorbească cu mine, să mă contacteze cumva. Încă de mică s-a văzut că eram copil foarte bun și inteligent și că îmi iubeam mult colegii și profesorii și chiar și mama - că scriam și desenam frumos și trădam prin multe gesturi - nu le mai enumăr - iubirea și respectul față de părinți, deși mergeam în weekenduri la ei și se certau oribil și o mai încasam și eu de la mama, fără să greșesc nimic. Mama părea în mod clar nebună, dar poate că nu o vedea nimeni, oricum părinții s-au mutat pe Moșilor. Era mereu evident cum eram ca intelect și suflet și că era exclus ca eu să fi inventat ceva despre mama și nu am exagerat niciodată, mama era ceva monstruos. Nu prea înțeleg cum ați putut crede că un om ca mine ar fi mințit despre mamă sau ar fi fabulat, un om evident cu picioarele pe pământ, un om modest și corect mereu și blând, calm, cu gândul frumos în mod clar, cu bucuria de a privi cerul și oamenii mereu, în mod clar. Un om cu drag de muzică și geometrie etc. și cu prețuire a biologiei și filozofiei. Un om care nu a ridicat vocea inutil niciodată toată viața etc. Li s-a părut credibil că eu mint sau delirez, eu, un om evident pur, și nu au putut crede că mama, care s-a purtat ca o bestie brutală de mii de ori, care părea mereu vulgară și incultă și lipsită de politețe și delicatețe, era ceva rău și crud și mă lovea zilnic adesea și mai multe ore pe zi îmi urla și mă bătea, fără să greșesc și îmi fura desenele frumoase și jurnalele și poeziile nu știu de ce (ei spun că era curățitor și ea, ca să nu înțeleagă lumea adevărul), care mă bătea când eram aproape adult și tot fără vină li s-a părut incredibil că pot exista în lume mame rele,adică incredibil în cazul meu, deși nu a vorbit nimeni cu mine, căci, dacă ar fi vorbit, probabil ar fi înțeles adevărul (se spune că multe mame și-au morât copii, inclusiv mame de împărați sau regi). Eu nu prea am înțeles de ce au crezut-o pe ea și îmi vor moartea. Probabil că de aceea l-au plătit pe acel Z și m-au obligat să merg la el să mă chinuiască. Era o chestiune pentru a îmi crea mie imagine de nebună și pretext să fiu închisă la spital și în acest sens m-a mirat că de anul nou el a sunat acasă la mine și i-a urat mamei personal la mulți ani și mie deloc (mie nimeni niciodată după 84, aproape deloc, nici de Crăciun, Anul Nou, nici de ziua mea sau Paști). Poate tot ca să credeți acest om brutal, mama, au aranjat încă vreo 2-3 înscenări în viața mea după acele meditații monstruoase cu acel Z. Este adevărat că mama e ceva rău, dar e mama mea și singurul om care mă ajută și pe care îl văd sau îl pot contacta și omorârea ei m-ar lovi mult. Am iertat mereu și pe ea și pe dvs. căci sunt om și trăiesc în lume, nu în Lună. Totuși nimeni nu mă acceptă și toți vor să mor și mereu spun așa, ca să îi păcălească pe proști și în viitor, așa spun ei. Sunt unii care cred aberații politice și cred că medicii mei psihiatri, inclusiv bestia asta actuală, care nu m-a lăsat nici la Estuar, darmite la Trepte, și care vroia să lucrez ca casieră la Kaufland, ar fi fost ea trasă pe sfoară de mama, și că este furioasă că un om ca mama a păcălit-o că eu eram rea sau nebună și ea nu a ghicit ce mi-a făcut mama. Alții cred invers - că mama e jucăria ei și ea nu a reușit încă să mă bage și pe mine la cutiuța cu păpuși nebune. Dacă mâine nu reușesc să termin, oricum voi termina de scris în câteva zile.
Mama a fost un om de o cruzime cutremurătoare, care m-a torturat monstruos de când eram copil, fără nicio greșeală a mea, iar în prezent vine din când în când și mă stoarce cumva fizic de energie și are efect rău la inimă în preajma mea, nu chiar mereu. Cu toate acestea, societatea m-ar fi putut accepta cât de cât pentru ceea ce eram ca intelectual, ca om, nu am fost nimic rău și nu am fost influențată negativ de mama sau de calvarul trăit și minciuna unora, și credința oarbă a altora că eu sunt ceva rău, încât ei maimuțăresc minciunile altora, deși nu știu nimic concret despre mine.
Ați văzut ce am scris și azi toată ziua, iar adevărul clar, ca întotdeauna și nimic legat de politică - și pe ei iar i-a apucat bâțul politic - anume ideea că Franța va fi complet eliminată de pe eșchierul politic (dar cine cu cine joacă șah?), fiindcă puterea politică a Franței, spun ei, se bazează pe cele mai monstruoase minciuni cu putință despre un om nevinovat și normal, adică despre mine și pe cea mai monstruoasă crimă cu putință asupra acestui om, adică eu închis și torturat și izolat fără vină de o viață. Oricum probabil că Franța nu va fi eliminată (?), căci ei au mai zis la fel de vreo două ori, probabil ca să prindă în gheare alți proști politici.
3.05.25
Azi voi continua ce mai aveam de notat. Repet ceva ce poate nu a fost clar de tot ieri: mama mi-a făcut extrem de mult rău întreaga viață, încă din copilărie și continuă să îmi facă rău și mereu oamenii (necunoscuți pe stradă sau psihiatri răi) au părut să creadă totul invers decât este. Cu toate acestea, eu nu i-am dorit niciodată răul sau moartea, la fel cum nu am dorit nimănui acest lucru, dar alți oameni, și chiar și mama, mereu îmi doresc moartea, intrând cu astfel de vorbe de ură în mintea mea sau vorbind răul și insultându-mă cu voce tare (mama). Eu nu i-am făcut niciun rău niciodată. Însă, dacă mama moare înaintea mea voi reuși să mă descurc chiar și singură cu pensia mea mică și cu banii din chiria apartamentului sau vânzarea lui, ceea ce mi-ar fi de ajuns toată viața (aș mai cumpăra poate alimente și alte lucruri necesare online). Atâtea femei în vârstă stau singure - e adevărat că la mine există riscuri mai mari fiindcă nu am un picior și pot cădea eventual și nu aș avea ajutor pe nimeni, dar, dacă ar exista măcar un asistent social să vorbească o dată pe zi la telefon cu mine, atunci riscurile ar fi mai mici. Oricum, în ultimii 20 de ani nu am căzut decât de 2 sau 3 ori, numai când s-a rupt proteza. Riscurile deci sunt mici și eu aș reuși să fac singură treburile necesare și să am grijă de curățenie și de igiena proprie și de gătit mâncare. Când eram singură în București și aveam ceva bani făceam multă treabă. Toate aceste lucruri ar merge bine chiar în izolare, cu condiția să nu fiu lovită în inimă rău de oameni răi, cum a fost mult zilele acestea și inima mea a fost cam paradită, probabil intenționat de unii oameni răi, care pot lovi orice și nu numai sexual un individ, în ultimii 5 ani. E adevărat că, din păcate, eu am fost aproape mereu absolut singură și deci oamenii vor să mă omoare și prin izolare (izolarea ucide totuși, lent) și mai înseamnă că nimeni nu apreciază bunătatea mea și rostul meu de gânditor și intelectual bun în lume și preferă să mor, deși nu sunt nebună și nu am greșit nimic. În orice caz încă m-aș descurca și singură, dacă mama nu ar mai fi, ceea ce eu nu doresc. Dacă nu aș putea, m-aș interna la un azil de bătrâni. Deși mama a fost ceva monstruos, în ultimii ani chiar am ajuns să țin oarecum la ea, nu fiindcă aș fi nebună, ci fiindcă nu am avut și nu am pe altcineva. Nu am deci niciun fel de ambivalență afectivă, cum spun psihiatrii răi despre pacienții chinuiți de părinți de exemplu - asta fiindcă ei pun la îndoială adevărul spus de victimă, deși probabil că cei care sunt mai deștepți știu că totul e adevărat. Voi continua mai încolo.
Iar a intrat una din monștri asupra mea cu ideea că ”noi toți vrem să moară, fiindcă nu vrem ca oamenii să înțeleagă adevărul despre ea (adică despre mine), fiindcă e prea monstruos ce i s-a făcut etc.”. Nu are dreptate, e greșit ce gândește - probabil că nu a înțeles tot adevărul, tot ce am spus a fost adevărat și am fost mereu și încă sunt un om bun și viabil și sustenabil și cu pace și iertare în suflet ca întotdeauna, cu drag de viață și în ansamblu am fost mereu un om de valoare, ea nu avea cum să vadă asta fiindcă nu am avut nicio șansă și ea crede că gândirea mea e un joc facil, dar de fapt e binele, dar ea nu înțelege totul, fiind se pare mai slabă intelectual ca mine, nu are dreptate că trebuie să fiu omorâtă, nici măcar acum,dar desigur era mia bine să fi fost acceptată mai demult și aș fi avut și dreptul la studii și nu era prea târziu și aș fi dovedit clar ce eram prin muncă și învățătură și chiar creație. Adevărații monștri sunt ei și adevăratele orori au fost în ultimii ani, adică în ultimii 15-20 de ani, din ce în ce, nu ceea ce era înainte, ci ceea ce au făcut ei, care spun mereu că îmi vor moartea ca să acopere adevărul despre ceea ce s-a petrecut mai înainte de a mă lovi ei, ei, care își asumă conștient această crimă oribilă și minciuna și tot ce a fost de când eram copil și continuă să vrea să mor și să lovească tot mai rău, deși ei știu că nu sunt nebună și nu am greșit nimic, dar poate că nu pot crede sau înțelege valoarea intelectuală superioară a unui om perfect bun și nevinovat. Continuu ce mai aveam de spus și fac abstracție de ei.
Iar a intrat una din monștri asupra mea cu ideea că ”noi toți vrem să moară, fiindcă nu vrem ca oamenii să înțeleagă adevărul despre ea (adică despre mine), fiindcă e prea monstruos ce i s-a făcut etc.”. Nu are dreptate, e greșit ce gândește - probabil că nu a înțeles tot adevărul, tot ce am spus a fost adevărat și am fost mereu și încă sunt un om bun și viabil și sustenabil și cu pace și iertare în suflet ca întotdeauna, cu drag de viață și în ansamblu am fost mereu un om de valoare, ea nu avea cum să vadă asta fiindcă nu am avut nicio șansă și ea crede că gândirea mea e un joc facil, dar de fapt e binele, dar ea nu înțelege totul, fiind se pare mai slabă intelectual ca mine, nu are dreptate că trebuie să fiu omorâtă, nici măcar acum, dar desigur era mai bine să fi fost acceptată mai demult și aș fi avut și dreptul la studii și nu era prea târziu și aș fi dovedit clar ce eram prin muncă și învățătură și chiar creație. Adevărații monștri sunt ei și adevăratele orori au fost în ultimii ani, adică în ultimii 15-20 de ani, din ce în ce, nu ceea ce era înainte, ci ceea ce au făcut ei, care spun mereu că îmi vor moartea ca să acopere adevărul despre ceea ce s-a petrecut mai înainte de a mă lovi ei, ei, care își asumă conștient această crimă oribilă și minciuna și tot ce a fost de când eram copil și continuă să vrea să mor și să lovească tot mai rău, deși ei știu că nu sunt nebună și nu am greșit nimic, dar poate că nu pot crede sau înțelege valoarea intelectuală superioară a unui om perfect bun și nevinovat. Continuu ce mai aveam de spus și fac abstracție de ei. Idei de-ale lor: noi vrem să mori ca nu cumva poporul să înțeleagă că nu au existat motive să te măcelărim niciodată și să continue toți să creadă minciuni despre tine și aberații politice legate de tine etc. Poporul nu acceptă o nebună deasupra lui (dar nu am fost nebună și sunt la fel ca toți intelectualii interesați mai mult sau preponderent de aspecte culturale, dar nu de politică - probabil că există și aceștia din câte știu, cu mine ce au? Altă idee - încă nu au înțeles totul, dar peste un timp vor înțelege și nu te vor mai lovi, dar după alt timp vor înțelege altceva și te vor lovi din nou, și în final te vor omorî și abia după ce mori vor înțelege totul și va fi prea târziu. Această persoană vrea deci să manipuleze ce și cum înțeleg oamenii simpli despre mine și să îi manipuleze să mă lovească, ceea ce de fapt s-a întâmplat din 84, dar încontinuu și cu multe idei urâte de 20 de ani, după moartea tatei. Normal că toți intelectualii au și o influență parțial negativă asupra altor oameni, acest lucru e normal și așa va fi mereu. Eu am fost mereu predominant binele și nimeni nu a murit și nu a pățit ceva rău din cauza mea, era imposibil. Am fost perfecțiunea și totodată izolată tot timpul și nu am lovit nici măcar inconștient pe alții, ei m-au lovit și astfel au lovit indirect pe alți oameni sau alte lucruri despre care eu nu aveam habar. Au spus adesea că eu sunt cel mai bun și nevinovat om - e posibil să fie așa, absolut cert am fost binele curat mereu și nu sunt vinovată de absolut nimic și dorm bine având conștiință curată și sunt fericită că sunt om. Nu am avut nicio minciună și nici păcate - și oamenii se gândesc de obicei la păcate sexuale, eu nici nu am avut deloc viață sexuală și nici altfel de păcate. Poate că dvs., cum am spus și eu adesea, nu ați crezut complet că tot ce am spus a fost adevărul și de aceea râdeați de mine periodic ca de Cristos (numai că de mine toată viața) și apoi aveați pretenția ca eu să iau păcatele altora asupra mea exact ca Cristos și apoi iar ștergeați totul cu buretele și nu vă interesa faptul că eram un om perfect normal psihic, un lucru dovedibil, chiar dacă tot ce am spus a fost adevărat. Sunt unii care au spus și poate așa a fost, că unii experți sau oameni răi au mințit despre mine și chiar au vorbit în locul meu în gând și proștii au crezut că eu eram cea care transmitea lucruri rele. Eu nu cunosc adevărul, am fost izolată. Țin să menționez din nou că unii medici s-au purtat monstruos cu mine, deși am fost cu adevărat un om normal și de valoare - m-am referit în detaliu la aceste lucrrui, nu mai repet acum. În plus și personalul medical auxiliar, asistente și infirmiere s-a purtat oribil, m-au chinuit în zonele intime și înfigeau sonda mai sus, nu în uretră, de mai multe ori, încât urlam și tot de mine se luau, cum au făcut ulterior și acea ginecoloagă și acel ginecolog - tortură și mutilare până la urlet și nu aveam ce face, ea închisese cu cheia ușa cabinetului. Altă asistentă m-a frecat în zona intimă și altele mi-au râcâit extrem de rău venele când îmi puneau perfuzii (când am avut pneumonie în 2013, și nici măcar nu mi-au pus antibioticul intravenos cum a cerut medicul). Tot atunci nici Irina, verișoara mea, nu a vrut să mă recunoască și a spus la telefon că nu mă cunoaște, vorbindu-mi rece cu dvs. deși i-am explicat cine sunt și unde mă aflu - poate că vroia să mor fiindcă începusem în 2013 să scriu acest blog și nu îi plăcea adevărul. În spitalul de psihiatrie nu doar medicii, ci și asistentele și infirmierele își băteau joc de mine la propriu și la figurat și au inventat că am idei suicidare și la ultima internare, anul trecut. Spuneam că îmi revine un fel de datorie neplăcută să scriu și tot adevărul pe care îl știu despre familia lui Z, acel medic monstruos față de mine, deși nu l-am provocat deloc. Toate aceste idei pe care le voi scrie sunt un fel de ceva josnic oarecum, fiindcă eu nu am legătură cu acei oameni și nu am avut și e cam trivial, vulgar, să scrii despre alte familii, în afară de cazul în care scrii ca romancier și cu alte nume și oarecum mascat și adaugi ca notiță că orice asemănare cu situații și persoane reale este o pură coincidență. Totul a fost exact așa cum am povestit. Abia după moartea tatei, în timpul unei discuții cu Ibi, vecina mea catolică mai în vârstă, ea a pronunțat cu voce tare expresia ”stricătoare de case” despre cumnata ei, pe care ulterior a iertat-o și a ajutat-o să își crească copilul, chiar și după ce ea s-a recăsătorit etc. etc. Abia atunci mi-am dat seama că proștii poate că mă acuzau pe mine de ceva similar, fiindcă acel profesor nefast a divorțat de prima lui soție cumva în jurul lui 89, deci atunci când mă sedusese pe mine. Era exact invers, eu eram victima și el mă mințea în mod clar și eu nici moartă nu aș fi stricat casa/căsătoria cuiva. Mai bine rămâneam fată bătrână, dar cu conștiința curată. Pe de altă parte, fiind evident fără experiență de viață, habar nu aveam și nici acum nu am, cum ar putea o fată/femeie să vrăjească, să înlănțuiască un bărbat, să îl seducă, eu am cunoscut numai situația inversă, fiind o fată păcălită și abuzată de un profesor vulgar și vicios, lumea se zice că spunea că era afemeiat și bețiv. Eram foarte austeră și cu principii morale ferme, ceea ce era vizibil și oricine mă știa putea înțelege asta. În anul acelei iubiri a mea, singura din viață și fără păcat de fapt, acel medic părea îndrăgostit de o studentă a lui și povestea la meditații că era încântat de ea și de poeziile pe care ea i le scria, deși aparent știa că și eu îi scriam și compuneam fragmente lirice pentru el și i le spuneam în șoaptă în camera mea, căci el mă convinsese să am încredere în el și să îi vorbesc cu voce tare fiind singură, fiindcă mi-a dovedit clar că știa ce se vorbea la mine acasă și a spus de vreo 3 ori că el are microfoane cu care ascultă. Bineînțeles că aveam un sentiment de venerație pentru fetele lui și soția lui, la care mă gândeam cu drag, căci începusem să țin la el (numai din vina lui) și am spus de mai multe ori să mă lase în pace și să se ducă la familia lui, căci ele au nevoie de el și eu nu. În aparență el s-a folosit de mine cu scopul de a divorța mai ușor și a se căsători cu studenta dorită de el, care era cu un an mai mare decât mine. Nu știu sigur dacă a fost așa, dar s-a spus atunci (și Luiza a zis și chiar și el însuși ulterior) că o anumită studentă, poate alta, i s-a așezat pe genunchi de față cu toți și l-a sărutat. Nici asta nu știu, ei doi au spus așa și chiar și Cristi, prietenul Luizei auzise așa ceva, dacă nu mă înșel. Oricum erau în calea mea pe stradă și atunci niște femei oribile, un fel de erinii care se uitau urât de tot la mine și vorbeau urât, de parcă eu greșisem ceva, nu el. Nu înțelegeam ce se întâmplă. Abia de curând, în urmă cu 1-2 ani și niciodată mai înainte, am înțeles că e vorba de matri-moniu (nu patrimoniu) și relație matrimonială și că unele femei asta cred, că ele sunt stăpâne pe bărbați, că bărbații sunt un fel de instrumente sau mijloace de ascensiune și unelte ale puterii și intelectului femeii și ale uneltirilor lor, și ale creației lor în diverse domenii sau ale influenței femeii în societate. Că unii cred că femeia e stăpâna casei și chiar indirect a lumii, prin intermediul bărbatului ei și al celorlalți bărbați cu care soțul ei se relaționează, adesea ierarhic. Că ar exista, cum se spunea, un fel de lume și secrete ale femeilor măritate, pe care fecioarele ca mine nu le pot bănui. Că bărbații se bat între ei fiindcă femeile se bat între ele pentru dominanță etc. Că finețea intelectului bărbatului depinde de valoarea femeii lui, care îl poate educa, ridica, transforma. (Poate și invres? mitul lui Pygmalion o fi adevărat?) De aceea s-ar numi matrimoniu și că patriarhal e ceva ce se aplică doar celor înapoiați din lumea rurală sau ordinea bisericească veche sau cu scopul ascunderii adevărului despre femeile măritate, care fac ce vor din bărbații lor - ba chiar există ideea că unele femei nu știu să își ”țină” bărbații (?) și de aceea li-i iau alte femei. Nu știu în ce măsură sunt toate acestea adevărate, poate că sunt doar prejudecăți ale lumii proaste și rele. Dar am observat imediat după 89 pofta coconetului pentru telenovele siropoase și tragice adesea, gen sclava Isaura sau chiar doctor Quinn și multe alte telenovele și poate că așa mă priveau și pe mine proastele și proștii, așezată cum eram la stâlpul infamiei fără nicio greșeală. Nici măcar nu știu cum rămân femeile însărcinate, acesta fiind un lucru secret în cărțile științifice, căci era scris cam neclar despre ovulație în ziua 14 a ciclului și, cine știe, poate că e o minciună ca atâtea minciuni științifice și poate că femeia poate rămâne gravidă și precum cățeaua sau vaca, adică în timpul sângerării, sau poate că nu. Era în manualul de biologie și poate încă este că menstruația sau sângerarea e necesară pentru implantarea mai ușoară și cu succes a ovulului fecundat în mucoasa uterului, deci peste 2 săptămâni, ceea ce părea puțin ciudat și l-am întrebat pe acel profesor, fiindcă el a insistat să întrebăm la meditații tot ce nu înțelegeam. Toate aceste aspecte triviale ale vieții unele fete le știu de la mamele lor - dar mama nu vorbea cu mine nimic, sau poate ele au mai existat în lume și au memorie ancestrală, dar eu eram nouă pe lume, sau poate că nu sunt izolate cum eram eu, deci au experiență în grupul de aceeași vârstă sau aud în gând câte ceva în mod telepatic și eu nu auzeam nimic niciodată. Am aflat că el era căsătorit și că avea un băiețel cu o fostă studentă care se numise Muntean, probabil ca să se lege cumva de numele meu Moldoveanu și balada Miorița și multe altele, dar abia la sfârșitul lui 2006. Nu m-am gândit aproape deloc la soția lui și am văzut-o o singură dată, în 2007 parcă, când el scotea bani de la un automat lângă UMF. Se căsătoriseră deci când eu rătăceam ca studentă prin facultatea de medicină. Am fost fericită că în sfârșit știu adevărul și nu m-am mai gândit nici la el aproape deloc, în afară de când am scris tot adevărul pe acest blog. Sunt unii care cred, din câte mi s-a spus, că eu am fost persecutată de medici și că vor să mă omoare niște medici nebuni fiindcă el și soția lui sunt medici. După și mai mulți ani am descoperit că el era pe facebook și că avea o fiică Georgiana, despre care vorbea la meditații în 88-89. Nu am mai intrat deloc pe profilul acelei femei - dar adevărul este că unii intraseră peste mintea mea cu ideea că Georgiana este o scroafă de mai multe ori și insinuau că acea fiică a lui era ceva foarte rău și mă distrugea și mă lovea, deși nu greșisem nimic toată viața, poate fiindcă a fost păcălită de tatăl ei. Nu cunosc adevărul, în aceeași perioadă a fost la modă filmul Ducesa despre o femeie Georgiana care trăia într-un ménage a trois cu o prietenă și ulterior avea și ea relație extraconjugală la incitarea aceleia și un copil din flori pe care îl abandonează. Într-o zi, în timp ce locuiam în blocul de la intersecția Eminescu, pe Moșilor, unde și Luiza l-a văzut pe Z după 89 și eu l-am văzut exact acolo întâlnindu-se cu tata, dar fără să se salute și tata părea să nu îl cunoască, dar el da pe tata, s-a întâmplat încă un lucru ciudat. Eram în troleibuzul 66, care mergea pe Moșilor până la Vasile Pârvan, aproape de Facultatea de Drept. Troleul avea stație în fața blocului meu și era destul de aglomerat - stăteam ceva mai aproape de ușa din mijloc și am văzut către spate, pe două scaune alăturate, un bărbat care semăna cu acel Z și alături de el o femeie tânără cu părul blond-șaten. M-am uitat cu atenție (eu nu am și nu aveam resentimente față de el) și nu am reușit să îmi dau seama dacă era sau nu el și la un moment dat a arătat spre vitrina unui amanet Tezaur care era la intersecția Eminescu și avea pe vitrină o poză cu o femeie tânără ce aducea puțin cu Luiza, era mai degrabă genul ei, nu al meu. Bărbatul a arătat spre vitrină cu degetul mic de la mâna stângă și acesta avea o unghie lungă, așa cum am văzut într-un film cu mafia poate și semnifica răzbunare sau ceva rău. Și tata avusese unghiile foarte lungi, dar mă și zgâria violent, chiar și pe față, și vorbea cu aluzii la acel Z (Leon Cacallo, de la Leon Cavallo, compozitorul operei Pagliacci, în care se spunea că o paiață se credea rege). Este știut că s-a vorbit mereu că tezaurul nostru a fost furat de ruși. Nu de mult, cum știți, tezaurul a fost furat în Olanda, într-un oraș mic. Adică coiful de la Coțofenești, Coțofană fiind medicul care tocmai îmi prelungise decizia de pensionare, dar nu a mai vrut să mi-o facă definitivă, cum a vrut rândul trecut și eu nu - acum eu am vrut degeaba. De mai mult ori unii au spus în mintea mea că Georgiana a fost/este scroafă, dar eu nu știu cine erau aceia și la ce se referă - eu nu am gândit așa ceva. Nu știu nimic despre Georgiana. Mai sunt unele detalii neimportante - unii insinuau că el era francez și de aceea mi s-a dat mie cartea Iubita locotenentului francez și de aceea el a avut o bursă în Franța, la Lyon, după 89. În ultimii ani în jurul meu a apărut apa izvorul Zăganului și chiar și Lidia, prietena lui Marinică despre care am vorbit, avea acest soi de apă la vedere când am vizitat-o. Etc. În satul bunicului se folosea des cuvântul hibă, care amintea de numele Chiba ce părea să fie al lui în cartea de telefoane de pe vremuri când el locuia în Militari, ceea ce se lega de alte lucruri etc. După cum ați văzut, eu nu aveam nimic rău cu ea, soția lui, și m-a mirat puțin când am aflat că ea a fost printre profesorii unui curs de master interdisciplinar la Filozofie, pe care mi-ar fi plăcut să îl citesc - căci era exact ce mă atrăgea și ceea ce eram și eu - ceva despre neuropsihologie și neurofiziologie și diverse alte aspecte filozofice și psihologice. Nu am de unde cunoaște ceva rău despre ea, știu doar că era strâns legată de viața mea, nu prin acel profesor, ci prin diverse aluzii culturale - nu doar Miorița, ci și Meșterul Manole (legat și de Blaga etc.), voi mai explica mâine mai clar anumite aspecte culturale și ontologic-filozofice. Există un singur aspect încă și mai negativ, acela legat de condiția mea socială, de statutul meu, care pare să se datoreze acelui profesor, cel puțin în cea mai mare parte, după părinți. Medicii, și cu precădere psihiatrii, cu precădere în astfel de cazuri, tratează foarte urât pacienții și vorbesc cu ei de parcă nu sunt oameni - știți asta, căci și dvs. mi-ați făcut la fel în diverse ocazii, poate că așa sunteți educați să crdeți că așa zis nebunii trebuie tratați ca pe niște copii, dar ceva mai rău chiar, cu un fel de dispreț și stranietate. Nu respectați și nu recunoașteți ascendentul intelectual al victimelor psihiatriei, presupuneți fără dovezi că ei toți sunt oameni de nimic și că nu gândesc inteligent și cu scop rațional. Medicii și psihologii m-au tratat de mai multe ori ca și cum aș fi fost maimuță în cușcă și nici nu au vorbit cu mine, au vorbit despre mine ca despre un animal sau răufăcător, și uneori mi s-au adresat ca și cum altcineva locuia în mintea mea, deși nu am greșit nimic niciodată. Mulți se pare că chiar cred ideea aceea cu ierarhia întunericului și păcătuirea asupra omului bun, distrugerea celor puri și buni. Alții însă mă priveau ca pe o anomalie și pradă animală sau cobai pentru monitorizare în cușcă și vorbeau despre mine ca despre un obiect în jargonul psihiatric, detașându-se deci de orice fel de empatie sau simpatie ca față de un om, ca să lovească, să omoare fără jenă, să f_tă fără jenă, plasați artificial în poziție spuerioară, pe o platformă artificială. Asta mi-a adus aminte de filmul Planeta maimuțelor, prima ecranizare, și de doctorița Zira, maimuța mai omenoasă, care ridiculiza medicii și doctorii antropologi, diverși savanți răi etc. și această Zira avea coafura dată pe spate a vremii, cea cu care apărea iconic și Ana Aslan. Ana era și soția lui Z și de aici multe alte coincidențe care uneori îmi aminteau de numele ei, nu de ea. Anume povestea lui Ion și Anei lui Rebreanu care și el provenea din aceeași zonă cu Z, de o prietenă pe facebook care vorbea de Ana Aslan cu multă reverență, de mama mea care merge la clinica Ana Aslan pentru fizioterapie, de azilul pentru bătrâni, senili etc. din apropierea mea și care se vede la geamul bucătăriei, cu numele Anacris, la numărul 18A, care fusese numărul unei mătuși care a trăit 92 de ani pe strada Paris, lângă guvern, de sfânta Ana și sfânta familie a fecioarei Maria (pe soția lui Z o cheamă și Maria), etc. etc., multe astfel de lucruri fiind strâns legate de viața mea. Când am lucrat la Biblioteca ASE erau mai multe angajate cu numele Ana-Maria și poate că ele mințeau că le chema așa, poate fiindcă credeau ceva rău despre mine și de aceea am fost și așa oribil torturată atunci, cum am povestit. Cu mult înainte de a îl întâlni pe Z am făcut cunoștință cu o așa zis verișoară prin alianță unguroaică, tot Ana-Maria (a doua verișoară unguroaică Ana Maria sau Anniko), la care am stat câteva zile înainte să dau examen la Cluj la facultate. Un alt detaliu pe care îl știam de la meditațiile cu acel profesor e că spunea că îl cunoaște pe Florian PIttiș (și tata spunea la fel și că o știa și pe Anda Călugăreanu, dar poate nu era adevărat) și acel actor a regizat piesa Meditațiile Ritei, dar și piesa Arsenic și dantelă veche, înainte ca eu să stau în apartamentul cu soclu cu dantelă și otravă probabil și cenușă în ea. Aceste gen de conexiuni culturale dar și alte aspecte la care mă voi referi mâine au fost extrem de dese în viața mea. Un lucru pe care l-am citit înainte de meditațiile cu Z din Arcadie Percek era viața matrimonială a medicului Carol Davila, care are statuie în fața facultății UMF și care s-a căsătorit și el cu o studentă, tot Ana, după ce prima soție îi moare în chinul facerii după un an și era o poveste cam întunecată, acel Carol apărea cam negru și afirma în imaginația autorului că tânăra lui soție e un fel de experiment pentru el și Ana aceasta a lui Carol Davila murea otrăvită cu stricnină la doar 40 de ani. Totuși mai este un lucru ceva mai important de menționat. În vara în care nu am mai urinat aproape deloc timp de vreo 10 zile, ceea ce m-a îngrozit (oligoanurie), dar nu am murit nici atunci, am ajuns la Spitalul Sf. Ioan (întâi am fost la urgență) și am intrat într-un salon, la un medic femeie, o femeie înaltă, brunetă, impunătoare, cu voce autoritară. Așa mi s-a părut mie. (Soții Z erau mici de statură). Atunci cineva m-a lovit și mi-a căzut o branulă sau nu știu cum m-am tăiat, dar nu a fost vina mea și brusc a început să îmi curgă sânge mult din mâna stîngă, la fel cum am mai pățit o dată când am fost tratată destul de jenant și atunci și nu mi s-a dat nici atunci ajutorul scontat și datorat. Mi-am cerut scuze că îmi curgea sânge așa mult pe jos, nu trebuia să cer scuze. Deci iarăși vreun spirit bun poate se juca cu sângele meu ca să atragă atenția că ”se varsă sânge nevinovat”. I-am spus acelei femei medic că beau apă normal, nici mult, nici puțin, dar nu urinez decât câteva picături zilnic și că e cel puțin de o săptămână așa și i-am arătat analizele de la Urgență Floreasca. M-au consultat la eco și am fost palpată și mi s-a spus că în vezică nu există urină și că nu există obstrucție pe căile urinare și deci rinichii mei nu formează urină. M-am așezat într-un pat în salon. Medicul a vorbit cu mine, dar pe un ton destul de neplăcut. Am întrebat-o: totuși ce se întâmplă cu apa băută, unde se duce? În țesuturi, mi-a răspuns ea, eu eram cam speriată. Mi-a spus că nu are cu ce să mă ajute și că este probabil o tulburare de metabolism și trebuie să fac diverse investigații, pentru diabet și altele. I-a indicat unei asistente să îmi facă o perfuzie și apoi să plec acasă. A venit o asistentă îmbrăcată toată în negru și cu un aer cam înțepat. Cineva a intrat în mintea mea cu ideea că ”v-am spus să nu amestecați pacienții psihiatrici cu ceilalți... pacienții terminali trebuie să...”,” Ana și cu el au divorțat, sau vor divorța/s-au separat”, nu mai știu ce a spus exact - și această ultimă idee m-a îngrozit, era ca și cum cineva mă hăituia ca în telenovele proaste și pentru bârfele lumii, legat de viața personală a unui medic care într-adevăr mi-a făcut rău, dar cu care nu am avut nicio legătură și la care nu mă gândeam de mult deci ei credeau ceva fals despre mine și am avut ca un fel de revelație că și ceilalți medici sau măcar unii erau ca niște copii răsfățați și răi, care habar nu aveau de viețile sfinte și înțelepte ale pacienților pe care ei nu îi respectau, ci îi călcau în picioare la propriu și la figurat. În tinerețe, când era în anul I de facultate, colega mea de bancă Luiza mi-a spus verbal același lucru - că se vorbea în facultatea de medicină (de ce oare?, oare chiar așa?) că Z trăia separat de soție. După acea zi am fost trimisă la clinica Regina Maria (în Cotroceni) și acolo mi-a făcut figura acea ginecoloagă monstruoasă, pe nume Dușmanu Alina, căci Alina era numele unei femei care a locuit în casa mea de acum. Voi continua probabil mâine cu ultima parte, acum e ora 6 după masa. Pentru a anticipa ceea ce mai am de scris mâine, și plecând de la numele azilului învecinat Anacris, vă las să vă gândiți puțin la niște versuri ce îmi sunt dragi, fiindcă sunt gingașe: ”Frunzuliță verde, laur/ Ană, umbra mea de aur”. Nu de mult am descoperit în curtea lui Luca (tot nume de lumină), prietenul tatei, un laur, așa pare. (cris e o rădăcină pentru aur, criselefantine sunt operele ornamentale cu fildeș și aur).
Iar au intrat diverse creaturi veninoase, așa cum au făcut mereu; una din ele pretinde că ar fi Carmen MM, psihologul de pe facebook (a cărei voce nu o cunosc) și pretinde că e obligată să mă lovească, fiindcă e psiholog și ei distrug pe cei buni pentru ca proștii să nu înțeleagă că ei mint și că sunt monștri. ???
”Toți cei buni dispar pe parcurs, spune ea, pe măsură ce înțeleg adevărul și la sfârșit rămân numai cei răi.” Ce oroare! ce adevăr, ce sfârșit? Adevărul despre tine, spune ea, și sfârșitul nu vrea să spună ce. Da de ce decretează ea așa, ce motive aș avea eu să o cred? Poate nu va fi așa până la sfârșitul meu. Și de ce naiba vrea ea sfârșitul meu? Cine se crede? E nebună, cei buni nu pot dispărea dacă înțeleg adevărul, orice adevăr, numai cei proști. De unde știe ea că nu există oameni și buni și deștepți? Cei buni rezistă și la analiza catacombelor și oricărei orori, și în plus, cu ce drept vrea ea ca adevărul despre mine să fie rău și să fiu distrusă? Putea fi alt adevăr și un happy end oarecare. Nu e niciodată nevoie de tragedii, ele sunt pentru proști mai degrabă.
Ei spun iar că sunt omorâtă fiindcă proștii au fost mințiți că mama e ceva bun și că eu am mințit despre ea și ea e cea mai rea femeie (asta nu știu) și toți mă omoară ca să ascundă acest banal adevăr, considerat mai important ca secret decât tot ce am fost și pot fi eu.
4.05.25
Bună ziua din nou. Azi sper să termin tot ce mai intenționam să scriu, înainte să părăsesc acest blog - pentru cât mai mult timp sau până când voi putea scrie ceva fără nicio legătură cu viața mea și cât mai deștept, bun, frumos - probabil vreo 6 luni, dacă ei nu mă omoară. A intrat una peste mine cu ideea că este Luiza Dona și că ei toți (poate colegii mei de liceu) vor să mă omoare - se pare că din cauză că am scris tot adevărul pe acest blog. Îmi amintesc că atunci când am fost la liceu în 2009, la întâlnirea de 20 de ani de la absolvirea liceului, au fost mulți, dar Luiza nu a venit. Bineînțeles că nu cred că Luiza este această persoană care mă amenință de moarte, poate este altcineva, oricum după moartea tatei, zi de zi, m-au torturat enorm și mi-au urat moartea zilnic, deși nu am greșit nimic. Apoi ea zice că ”trebuie să îi grăbim moartea, fiindcă altfel murim noi”. Bineînțeles că dacă ar fi fost așa despre Luiza sau despre oricine altcineva, și dacă ea ar fi fost așa monstruos omorâtă fiind nevinovată, nu eu, eu aș fi spus sigur adevărul tot, ca să nu o am pe conștiință. Unii spun că Luiza a depus mărturie corectă, nu falsă, despre mine, atunci când am fost condamnată la moarte în tinerețe, deși nu greșisem nimic. Repet, orice intelectual ar fi spus adevărul, din 4 motive mari: unu că am observat cu claritate că anumite cutremure și tsunamis și alte fenomene meteo extreme, încălzirea accentuată și altele lucruri rele au fost legate de mine, de fapt de torturarea mea intenționată de către oameni răi și m-am gândit că poate cel mai rău lucru pe care îl fac oamenii sunt cutremurele și poate că suntem înăuntrul unei sfere și deci e bine să ne respectăm unii pe alții, să ne cunoaștem unii pe alții fiindcă suntem împreună și toți suntem importanți și sunt necesari și oamenii proști, să respectăm pacea, dreptatea, binele și adevărul și astfel să ne bucurăm că trăim și să ne bucurăm unii de ceilalți - răul nu poate fi evitat complet, dar m-am gândit că cutremurele pot fi, chiar dacă nu și unele fenomene meteo, mai puțin periculoase decât cutremurele, în cazul în care plutim pe continente, ca pe corăbii mari în derivă. În tot acest melanj în interiorul palentei noastre frumoase și bune eu puteam fi respectată pentru ceea ce sunt, căci nu este orgoliu, este adevărul și am fost mereu ceva foarte bun și normal și inteligent, un om cu înaltă moralitate și drag de oameni și de viață, chiar dacă m-au izolat de mult. Un om perfect nevinovat, care a respectat-o și pe Luiza, care a fost omul cel mai apropiat de mine, chiar dacă Luiza dovedea mărginire intelectuală și mai puțină dragoste pentru frumos și cultură și chiar pentru moralitate (când spunea că ea ar face dragoste cu oricine, că e o fire pătimașă și senzuală, că ar încerca și cu o femeie, că buzele ei sunt frumoae și ea e mândră de asta, că profesorul Z are gură frumoasă și ea s-a gândit că eu l-am sărutat când am rămas singură cu el, că el a sărtutat-o ușor pe obraz când ea era în anul I la facultate și asta i s-a părut foarte drăguț etc.) Unii credeau că Luiza a spus toate acestea fiindcă a vrut să mă influențeze să fac eu ceva rușinos când urma să intru sub influența medicamentelor psihiatrice puternice și deci urma să fiu rasă. Sau că Luiza intenționa să creadă proștii care auzeau discuțșia noastră că eu eram ea, adică ceva păcătos. Luiza părea proastă, așa era ea, dar eu o priveam cu îngăduință, ca pe un copil ceva mai rău, cu un fel de dragoste maternă,ca pe toți ceilalți. La fel am privit-o și când a inistat că normalitatea e ceea ce cred proștii din popor și că ei nu pot crede că un om așa delicat și complez intelectual (cam așa spunea) este om normal și deci mă sfătuia să joc rolul unei persoane superficiale și triviale, ceea ce nu am făcut. Am explicat mai în detaliu ce s-a întâmplat legat de cutremure, totuși repet, și Luiza ar fi spus tot adevărul dacă era om responsabil - a fost cutremurul din 77 pe 4 martie, de ziua nașului meu care m-a persiflat legat de aceasta, dar ei au spus că eu am fost ținta, nu el și că era să mor de mai multe ori în copilărie, ceea ce e adevărul, fiindcă oamenii erau nebuni din cauza altei femei pe care o omorâseră înaintea mea și nu toți știau că ea era deja moartă și apoi am fost eu următorul geniu, deci totul a căzut în capul meu. (?) Apoi, în 86 (faimosul cutremur din 86) a zis tata că va fi cutremur fiindcă mama face scandal și s-a culcat pe jos, fiindcă mama nu i-a dat voie în dormitor - apoi m-au trezit noaptea că a fost cutremur cu adevărat și să mergem la plimbare pe străzile Bucureștiului (?!) și am mers și era multă lume pe stradă, toți se treziseră. Eu nu simțisem niciun fel de cutremur și nu era nicăieri nicio dărâmătură! Când m-au închis la psihiatrie, în 1992 a fost un cutremur măricel pe care ei l-au recunoscut atunci. Eu eram groaznic torturată medicamentos cu medicație cu care nu eram obișnuită și am și căzut cu capul pe cimentul de jos. În anul morții nașului meu, fiind el bolnav de cancer, a fost iar un cutremur măricel pe 4 martie, dar nu l-au recunoscut oficial, probabil findcă era tot pe 4 martie. Nici colegii mei profesori la colegiul Caragiale nu au mărturisit acest cutremur. Într-una din zilele când eram încă chiriașă în casa cu otrăvuri, la Perla, am deschis întâmplător televizorul, deși eu nu deschideam niciodată (am deschis încă o dată câteva secunde exact când îl spânzurau pe Sadam Hussein în direct - eu nu știam - și nu mi-a plăcut și am închis imediat) și, exact în acea secundă din cele câteva în care am privit la tv în mulți ani, s-a declanșat un cutremur și abia atunci am înțeles. Cei care discutau la tv nu au spus nimic, decât peste câteva secunde când au spus că am avut un cutremur în direct la tv. Vecina mea de la Perla, Ibi, spunea că se zice că e mai bine să fie mai multe cutremure mici unul după altul ca să se evite unul mare. M-am gândit că credeau că trebuie să mă omoare lent, ca să nu mă ucidă deodată să fie cutremur mare. Lucrul acesta se întâmplă natural lent dacă omul e lăsat în pace și îmbătrânește normal. Nu au nici acum vreun motiv să mă masacreze monstruos. Am fost binele desăvârșit și chestiunea cu cutremurele e valabilă pentru orice om inteligent și fiecare are rost pozitiv în lume, nu doar legătura cu forțele telurice. Așa e normal, nu e boală psihică - și în prezent ei ar putea să mă respecte și să mă lase să muncesc prin casă, să ceez ceva intelectual etc. Din câte îmi dau eu seama nici nu mai există risc de cutremur legat de mine.
Al doilea motiv a fost că am fost un absolut om normal și bun, și, fiindcă aparțin speciei, dacă unii îmi făceau răul, simultan loveau și pe alți oameni, ceea ce era rău, chiar dacă ceialți erau mai proști ca mine sau mai răi. Distrugeau mai degrabă binele, nu răul, lovind în mine.
Al treilea motiv e că am fost otrăvită cu adevărat și fără vină, că am fost masacrată prin tortură oribilă zi și noapte în blocurile în care locuiam și m-au forțat prin tortură și izolare să spun absolut tot adevărul despre mine, în cele mai mici detalii. Dacă nu aș fi spus, oricum m-ar fi omorât în mod sigur.
Al patrulea motiv e că eram complet nevinovată, un om foarte bun și foarte inteligent și nu am delirat și nu am fost niciodată nebună și nu avusesem de fapt nicio șansă de afirmare (poate că Luiza a fost singura, findcă cu Irina de la Constanța am vorbit mai puțin) și am început să înțeleg lumea în mod firesc la maturitate, după 35 de ani și nici nu ar fi fpost normal mai devreme - și eram totuși o valoare intelectuală și era păcat și era vorba de o crimă prea monstruoasă, și de prea multă nedreptate încă dincopilărie, dar faptul că suferisem așa de mult nu mă îndobitocise - cei care spun că trebuie să mă omoare fiindcă am suferit prea mult greșesc.
Vă mai dau un exemplu: la Lisabona, deci unde a stat un timp și Blaga, despre care mai am ceva de scris, Lisabona care apărea în memoriile lui drept Bona Lisa (există și localitatea Lisa pe lângă satul bunicilor și Mona Lisa și cântecul Mona Lisa cu etc.), acolo a fost un cutremur extrem de mare în secolul 14, 1356, apoi unul extrem de mare în secolul 16, în 1531, apoi altul în secolul 18, 1755, la 224 ani, apoi altul în Potugalia la 214 ani, în 1969, considerat pe internet cel mai puternic după cel din 1755, dar cu victime puține, cel din 1755 a fost dezastruos și a fost chiar de 1 noiembrie, de ziua tuturor sfinților. Vedeți, sunt niște coincidențe mari de cifre și diverse zile semnificative și acolo, ceea ce ne duce cu gândul la fenomenul cometelor cu perioadă fixă. E adevărat că datele pe internet see tot schimbă, în mare au fost odată la 2 secole. Dar ceea ce apare mai clar ca explicație este că aceste cutremure depind cumva de voința anumitor indivizi. Da, poate fi vorba de anumite genii, dar ei nu au cum să le producă sieși, că nimeni nu e idiot să îi dea în cap singur și să facă și rău altora. E adevărat că eu am sărit pe geam, dar în condiții extreme și eu sunt complet nevinovată, și eram tânără și încă nu știam nimic, citiți totul și veți înțelege. Gândiți-vă că un cutremur ete de fapt o dezlănțuire de forțe bruște, foarte puternice, profunde - deci e logic că cineva mare și bun este lovit sinergic sau cumva tare de către mulți și proști sau răi și tari și dornici de a fi altceva decât sunt, de a schimba ceva pe ceva probabil necunoscut. Oricum a face un cutremur mie se pare o crimă urâtă, findcă trebuie să ținem cont și de restul lumii.Tot așa mie mi s-a spus că am fost salvată după tentaivaa de sinucidere numai fiindcă atunci mureau prea mulți oameni, fiindcă eu eram geniu - dar eram, repet, nevinovată și torturată monstruos cerebral, pentu prima oară în viață și m-am temut să nu devin nebună și proastă ca ceilalți din cauza durerii de cap și să omor și eu o femeie cum eram eu.
Mi se spune din nou că oamenii au fost mințiți despre mine zeci de ani și de aceea mă percep toți altfel decât sunt și că eu am spus adevărul tot la timp și am explicat că am și dovezi imediat ce a fost posibil pe internet, dar nimeni nu m-a crezut și nu a vrut să stea de vorbă cu mine și au mers toți mai departe în rău și distrugere asupra mea ca să mă omoare și să facă indirect tot răul posibil și asupra altora, fiindcă eu am fost numai ceva bun. Nici acum nu vor să se oprească. Mai țineți minte când am dorit doar să mi se reconsidere diagnosticul psihiatric, să se spună că a fost doar tulburare sexuală, că nu a fost altceva, că am visat să se spună adevărul că nu e tulburare delirantă sau schizofrenie paranoidă cum spuneau ei, ci dependență firească de medicația psihiatrică, dar cu capacitate de muncă păstrată cel puțin 50% pentru diverse profesii, findcă eram tânără și puteam munci și astfel aș fi avut o pensie normală și nu aș fi fost complet izolată și meritam, nu am fost niciodată răul pentru nimeni. Sau măcar să fi aut dreptul să fac un master la filozofie de exemplu, sau altfel de studii. Iar dvs. nu m-ați acceptat nici ca poet minor sau artistă, scriitoare, ar fi contat ce făceam, opera creată, nu performanța rapidă și exactă. Era clar că eram nevinovată și spuneam adevărul, scuze pentru reproșuri, și totuși...Și atunci, când am cerut acea revizie aveam dreptate și m-au trimis la tribunal cu adevărat și au înscenat un proces absurd, ca într-o piesă de teatru, în care am pierdut ultimele mele economii. Tot ce am povestit a fost întotdeauna adevărul și totuși eu am avut gândire optimistă și fericită - am crezut în dreptate și bine pentru toți și nu există motive să mă omorâți, poate că ați fost mințiți. Este posibil ca unele din persoanele menționate de mine să fie supărate că am spus adevărul și despre ele, dar era necesar și le-am acordat iertarea de mult și mă rog lui Dumnezeu și dvs. să le-o acordați și dvs. dacă ele se căiesc. Este posibil ca unele persoane să fi fost zdruncinate cerebral și să fi uitat o parte din ceea ce am povestit eu - dar acesta a fost adevărul - e posibl și invers, ca oameni răi cu autoritate în domeniul sănătății mintale să vă mintă că eu am mintea zdruncinată sau că e necesar să fiu omorâtă - și asta nu e așa. Iar a intrat un monstru feminin peste mine cu ideea veche că ea preferă să moară decât să recunoască adevărul despre mine - se pare că există și astfel de oameni și poate că dvs. credeți că eu gândesc așa, nu acea persoană.
Am fost acum la farmacia Ana-Maria, apropos de numele soției acelui om rău. Există un lanț de farmacii cu acest nume și numai ele sunt deschise non stop pe lângă locuința mea. Există și farmacii Dona, apropos de Luiza. Azi a fost duminica alegerilor prezidențiale, după ce anul trecut au fost anulate alegerile în care avea câștig de cauză un individ pe nume Călin Georgescu, independent și suveranist și ulterior l-au dat în judecată, l-au condamnat (probabil că nu greșise nimic, așa cred, dar misterioasa mea vecină Mădălina - despre care unii spun că e plătită să mă omoare sau că asta vrea, dar eu nu am motive să cred așa, a făcut o scenă în curte discutând cu mama, așa încât eu să aud că ea era foarte ofticată că a apărut acel candidat și îl vorbea de rău). Mă simțeam tare rău la inimă și de aceea m-am dus la farmacie, am fost lovită de mai multe ori în timpul somnului, mai multe zile, cum v-am povestit. I-am explicat ce simt farmacistei - respir greu, simt presiune și durere precordială și durerea uneori ajunge în umărul drept (mai rar stâng) - acum merg destul de greu și pe drum drept, obosesc după câșiva pași, azi mi-a fost cam frică să fac duș. Ei continuă să spună că toți vor să mor, fiindcă eu nu am greșit absolut nimic toată viața și ei toți vor neapărat să mușamalizeze totul, așa cum au zis mereu de 20 de ani.
Ați observat probabil, dacă ați intrat pe blogul meu, că eu mmă chinuiesc cu un anumit subiect din 16 martie anul acesta și nu am reușit să conchid încă fiindcă am fost monstruos torturată nopțile de data asta, cardiac mai ales și frecată sexual, ziua mai puțin. Așa cum există unii oameni care pot scuipa vorbe, în general de ură și minciună și amenințări de moarte în mintea mea, există și unii care pot transmite coșmaruri, după o prealabilă hipnoză sau adormire mai profundă. Lucrul acesta e menționat în literatura de specialitate și poate că sunt mai mulți astfel de experți, nu doar psihologii. Eu nu pot face așa ceva și nici nu aș face. Altfel, eu am somnul foarte bun și liniștit, coșmaruri mi-au transmis foarte rar. În timpul somnului profund și mai ales cu coșmaruri, vă dați seama că controlul asupra trupului e practic inexistent și oricine mă poate freca sexual și tortura cardiac. I-am spus farmacistei, fiindcă m-a întrebat, ce simt, că am tensiunea mereu mică, 12 sau 13, dar minima crește până la 9 sau 10, dar acum nu am mai luat-o de mult. Simt că nu am oxigen destul și obosesc pe drum drept și mi se pune greutate pe piept. Am pulsul rar mereu, în jur de 60 pe minut, dar sunt foarte grasă. I-am spus că iau zilnic Pentoxiretard 3 pastile, Tertensif 1 pastilă, 10 mg de Concor, Vessel Due 2 pastile, Atorvastatin și Coenzima Q10, care se dă dacă iei statine, plus Tromboass sau alt trombolitic de 100 mg. Ea mi-a dat Magnerot, ceva ce luase și mama. Toate medicamentele mi-au fost prescrise de medici, numai că statina mi-au dat-o la psihiatrie și poate nu e bună, că înainte luam Omacor de la medicul cardiolog, pe care l-a scos medicul de familie ca să rămân cu Lipantylul prescris de ea, spunând că nu am voie să iau două medicamente pentru grăsimi, la fel cum și medicul psihiatru spunea că o lege nu îi permite să îmi dea în continuare cele două medicamente prescrise de la spital pentru întreținere. Eu mi-am autoadministrat coenzima Q10, medicament prescris mie odinioară de medicul internist evreu și bătrân al mamei mele, doamna Ionescu, dar eu nu l-am luat atunci demult, dar nu am uitat. Nu știam că efectele adverse ale statinei sunt contracarate de această coenzimă. Ei spun că toți au conlucrat să nu mi se mențină sănătătea vaselor sangvine, ca să fiu omorâtă. Tertensiful a fost prescris de medicul de familie, nu de cardiolog, fiindcă mi se umflau picioarele mult de tot, deși eram sub 40 de ani și în mod brusc, clar din cauza otrăvii la început. Tot medicul de familie mi-a recomandat, fiindcă sunt obeză, să iau 100 mg Tromboass sau altceva, în loc de 75mg care sunt pentru slabi și normali. Păcat, am fost un perfect și chiar de valoare, mai citiți totul odată, rând cu rând! Unii spun că așa s-a luat decizia să fiu omorâtă, fiindcă sunt considerată iresponsabilă, ceea ce nu am fost niciodată și de aceea medicii și cei care mă otrăvesc de 20 de ani au încercat să îmi distrugă circulația sângelui și ulterior și inima. Unii spun că mi s-au prescris și prea multe inhibitoare cardiace (poate și diazepamul psihiatric are aceste efect) și de aceea inima mea bate așa rar de mult timp - odinioară bătea normal cam de 80-90 pe minut, fiind și grasă, dar tensiune sistolică mare nu am avut niciodată. Cea mai mare parte din viață, chiar fiind grasă am avut tensiunea 12 cu 6, ceea ce odinioară era considerat ideal. Oricum zilele acestea am avut dureri musculare foarte mari peste tot, poate tot din cauza oxigenării proaste sau vreunei otrăvi. Probabil că ei au inventat că sunt cardiacă ca să justifice efectele otrăvii și au inventat și că am fost condamnată la moarte. Și tot așa din minciună în minciună...cum au făcut și cu celelalte chestiuni adevărate din viața mea. De aceea, din cauza acestor rele cardiace și faptului că unii mă lovesc noaptea rău, am fost obligată să amân ultima parte a acestui subiect pentru mâine, dacă voi mai fi în viață. Mai am de scris numai despre cultură și simboluri și conectivitate psihică și spirituală și despre Lucian Blaga în viața mea și alți oameni de cultură români precum el. Vreau să scriu absolut corect și cât mai frumos și să fie tot.
Pe drum a intrat unul în limba engleză cu ideea că eu sunt în arest la domiciliu - așa ceva nu putea fi, căci nu am greșit nimic, este doar o greșeală sau o crimă, nimeni nu m-a întrebat nimic niciodată, dar poate că unii au inventat așa ca să justifice faptul că am fost mereu complet izolată și nu am avut drepturi. Sau că scriu lucruri așa de monstruoase și incredibile, din păcate toate adevărate. Oricum în politică au fost la modă ideile de drepturile omului și apoi de arest la domiciliu pentru persoane care aveau legătură cu politica, și susțineau anumite idei nedorite, dar eu nu am avut și nu am nici acum nicio idee greșită și niciuna politică sau poli-teistă. Cel care a intrat peste mintea mea se gândea poate simultan la ideea de cardiac arrest.
5.05.25
Azi voi termina de scris tot ce mai vroiam să scriu și apoi voi ieși de pe internet. Au intrat iar în engleză cu ideea că ”da, dar dacă lumea ar înțelege adevărul” - ca să insiste că eu trebuie să fiu izolată și omorâtă fiindcă s-ar întâmpla ceva rău dacă lumea ar înțelege adevărul despre mine. Nu s-ar întâmpla nimic rău, acești monștri care mă omoară nu au dreptate. Să fiu sinceră, mi-e foarte greu să înțeleg cum ați ajuns la concluzia că trebuie să mințiți despre mine și că trebuie să mă omorâți, am fost un om extrem de normal și bun și nu am greșit nimic. Să fiu sinceră nu înțeleg cum ați putut crede că eu mint sau delirez, dar o persoană precum mama spune adevărul sau are dreptate - cum ați putut crede că un om ca mine (căci era mereu clar ce sunt, cum sunt, inclusiv inteligența) minte despre faptul că e omorât în mod nedrept - când e evident că fiecare detaliu al povestirii mele e adevărul. E vorba aproape exclusiv de detalii concrete, care nu puteau fi delir și nici minciună, și nu aveam niciun interes să mint și se putea dovedi că nu bănuiam că m-au condamnat la moarte, deci nu mințeam ca să ies basma curată și era dovedibil că am fost mereu un om foarte scrupulos și atent să nu greșească, să nu supere pe nimeni, politicos și sincer și blând totodată, deci în niciun caz nu aș fi ascuns vreo greșeală a mea etc. Se poate încă dovedi că am fost izolată tot timpul și tot restul povestirii mele. Bun, v-am bătut destul la cap cu aceste mirări ale mele - eu am explicat totul corect și simplu, încă mă mir că tot credeți răul despre mine, poate că nici măcar nu citiți ce am scris și cei răi vor fura opera mea intelectuală când mă vor omorî de tot și nimeni nu va ști niciodată, cum spun ei că vor toți. Deci azi e ultima mea pledoarie pentru a fi lăsată în pace și ultimele fragmente de adevăr din viața mea pe care le mai scriu. Voi reveni pe acest blog numai dacă va fi ceva foarte important de scris, ceva care totodată nu a mai fost notat în trecut, dar nu mă voi mai plânge de tortură. Eu încă cred că oamenii cu adevărat inteligenți nu au citit deloc ce am notat eu. Unii spun că proștii încă cred că eu sunt altceva decât sunt. Unii spun că proștii încă cred că eu sunt altceva decât sunt. Unii îmi răspund acum că americanii au mințit despre mine și tot restul lumii i-a crezut sau i-a sprijinit ca să nu fie ei considerați vinovați. ?! Nu înțeleg așa ceva - repet, eu nu am și nu am avut legătură cu politica, nu sunt și nu am fost nebună sau ceva rău. Au început iar să lovească și să spună diverse idei, cumar fi că am trăit cea mai groaznică viață pe care a trăit-o un om vreodată, deci e justificat ca ei să mă omoare (nu au dreptate),azi nopate am fost iar lovită, mama s-a sculat iar devreme și își făcea cafea pe la ora 6 fără 10, eu abia m-am sculat după ora 11 și abia acum , ora 3 și 10 pm pot scrie, dar mama venit acum iar la bucătărie să gătească, tocmai ca să mă lovească și să nu pot scrie, prin zgomote și nu numai, fiindcă atunci când scriu sunt vulnerabilă din mai multe motive, așa că sunt obligată iar să mă opresc deocamdată. Deci abia pe la ora 5 voi avea liber să scriu și iar va fi prea târziu din păcate - lucrurile acestea ei și mama le fac intenționat, vă spun cert. Când scriu ei se conectează cu mine prin cuvinte și dacă ascult muzică și contemplu viața, adică nu vorbesc și nu scriu, ba chiar nu citesc, mă simt de sute de ori mai bine și liberă - în plus mai e și conexiunea cu internetul, ceea ce le permite să mă atace mai ușor în timp ce scriu, după ce termin nu voi mai intra pe internet și îmi voi reveni.
7.05.25
Bună ziua, vă deranjez iar cu ”darea de seamă”. Au intrat iar cu ideea ”îți dai seama că nimeni nu o să ne mai respecte niciodată, ceea ce au mai spus de sute de ori în mod sigur, la fel, de mulți ani, mereu ca să îi instige la ură pe proști asupra mea. E ceva mârșav și destul de neplăcut. Au spus din nou că sunt otrăvită de niște porci (și că cancerul meu nu mai poate fi tratat, ceea ce au zis de mult timp, până când mă vor omorî probabil tot cu otravă și vor spune că eram în fază terminală - chiar și asta au mai spus) și totodată ei spun că și cei care știu adevărul despre mine sunt și ei otrăviți, căci nimeni nu vrea ca lumea să înțeleagă adevărul despre ce mi s-a făcut de 50 de ani, cât de oribil m-au torturat continuu și toate celelalte rele, ceva extrem de monstruos, și nici despre ce am fost eu constant întreaga viață, deși am fost ținută cu forța izolată 40 de ani și nimeni nu a vrut vreodată să vorbească cu mine (poate doar 4-5 dialoguri reale întreaga viață, cam așa), respectând minciunile oficiale. Dacă așa este, repet, nu am știut, căci dacă știam să vi se va face și dvs. rău poate nu scriam totul, nu știu sigur, poate făceam altcumva... e posibil să fiți și dvs., otrăviți acum sau după ce mor eu, și doar ați luat act de faptul că eu am scris tot adevărul despre mine, știți în mare cam tot ce am scris, dar poate nici măcar nu ați înțeles totul sau nu ați citit totul sau nici măcar nu credeți că tot ce am scris e adevărat și că nu lipsește nimic, adică muriți ca niște proști, scuzați expresia, dacă cumva au ceva cu dvs. Eu încă mai sper că după ce voi termina, nu peste mult timp aceasstă postare (acum iar am revenit, în ciuda promisiunii contrare, dar după ce termin nu mai revin, orice otravă vor folosi și oricm mă vor tortura sau omorî) deci încă mai sper că poate vor citi și niște oameni mai inteligenți ca să le placă ce am scris, ca să aibă nevoie de mine, să mă respecte cât de cât. Să mă înțeleagă și eventual să comunice ceva cu mine, măcar în scris, după ce am fost izolată de fapt peste 50 de ani. Sau chair să fiu cruțată și lăsată în pace definitiv. Mulți sunt înhăitați de mult cu ideea ca să mă omoare ca să scape ei de rușine, nu de ruși. Ei spun mereu că toți vor să mor fiindcă poporul român crede că sunt altceva decât sunt sau crede că am oarecare legătură cu politica și eu nu am avut nicio legătură cu politica toată viața, sau crede că sunt proastă și nebună și eu nu am fost niciodată nebună, sau crede că am greșit de mai multe ori și eu nu am greșit niciodată, sau crede că sunt ceva rău și eu am fost numai binele. Noi toți (cine?) vrem să mori findcă poporul se înșală asupra ta deși ești izolată de zeci de ani și nu vrem ca lumea să înțeleagă adevărul, deci te omorâm. Poporul crede răul fiindcă a fost mințit de alte popoare sau de români care au fost corupți cu bani, locuri de muncă etc. sau amenințați etc. Știu, vi se pare cidat că ei spun că mă omoară cu cinism și chiar fac acest lucru - repet, tot ce am povestit și din ultimii ani e adevărul, ei au continuat aceste lucruri rele asupra mea, exact așa cum au spus și e greșit. Eu încă mai sper că poate mă veți/mă vor lăsa în pace când termin ce mai am de scris - și chiar voi termina. Sau că voi fi acceptată măcar superficial, în scris, chair dacă tot ce am spus e adevărul,chiar dacă sunt omomrâtă - deși asta e greșit. Uni spun că tot ce am scrsi eu e o scriere bună, o capodoperă - eu știu că este ceva relativ de valoare, măcar parțial, e adevărul și totuși și binele și frumosul. Ei spun că nu pot accepta ce am scris eu decât eventual după ce voi muri, poate peste mai mult timp, când vor muri cei care sunt vinovați și asasini în cazul meu, dar ei vor să îi lase să mă omoare până la capăt, așa cum a murit și Anna Frank, dar jurnalul ei a fost acceptat după ce ea nu mai era. Pot fi scrise și cu altenume, dar eu refuz să vă acord drepturi de autor și dreptul de a publica, peste oricât timp eventual, fiindcă nu ați vrut originalul, care e viața, nu cartea - eu am fost unom de valoare și puteam eventula crea și alte lucruri și fi un om între omaeni, nu doar izolată. Memoriile mele nu aun cum să ducă probabil la distrugerea psihiatriei, dar nu știu sigur de tot, cred că pot crea cel mult o reformă. Oricum nu este vorba de emanciparea pacienților psihiatrici, ci este vorba doar despre mine însămi, un om bun și inteligent și fără greșeală, care nu seamănă cu ceea ce au mințit psihiatrii că aș fi și nu aparține unie categorii nosografice, fiind om normal întrutotul. Totuși, în ce privește alți pacienți psihiatrici, cu care eu nu am comunicat și nu cunosc de fapt niciunul, și nu am văzut intelectuali la psihiatrie aproape deloc, eu susțin că unele creații literare sau de alt fel ale lor ar putea fi acceptate dacă sunt bune și frumoase, mai bune sau asemănătoare cu ale celor considerați normali și la fel gândire alor poate fi corectă și utilă și acceptată dacă produce ceva bun, eu așa cred, dar în realitate apar cazuri ca al meu - deloc acceptată, în mod bizar, de mulți ani, nici poeziile, nici haiku-ul. Sau alte cazuri cum ar fi cel al lui Torquato Tasso. Ar mai fi de menționat - poeți precum Ugo Foscolo, tot italian, Amelia Rosselli, de asemenea italiancă, Alda Merini, tot italiancă, sau poetul Dino Campana. Sau Robert Lowell, mai cunoscut dintre cei americani. Paul Celan din România, despre care am aflat de la un ”prieten” depe faceboiok și abia acum înțeleg că el mi-l menționa mie datorită faptului că eram închisă ca pacient psihiatric. Ceea ce ar fi de spus e că acești nenorocoși au avut, comparativ cu mine, șanse, au existat câțiva oameni în viața lor, în a mea nu. Dar, într-un mod de-a dreptul dezgustător, s-a spus despre ei că sunt doar nebuni, nu poeți, de multe ori, de câtre niște colegi ai lor întru pozie, dar aceștia evident brute. Sau au fost adâncite și despicate în patru multe minciuni și aberații fără niciun sens real ale unor brute care acționează ca psihologi sau altfel de experți în psihologie și nu pot decât să proiecteze gândirea lor peste viețile acelor poeți bolnavi psihic, care sunt mult mai apetisanți pentru crearea de idei psihologice în general răutăcioase sau răuvoitoare chiar, un fel de curte dn spatele unei case rău-famate, un fel de bârfă deghizată în eseu sau pseudo-știință, asemenea cancanurilor din presa de scandal. Acești paparazzi intelectuali sunt mai delicioși pentru public decât autorii ei-înșiși, despre care chiar și criticii literari, ca să fie mai bine văzuți, pun accent pe paranoia clară din viața poetei (vezi de exemplu cât o fac unii cu ou și cu oțet pe internet în Poetry Foundation, deși e moartă și deși acel individ poate nici nu știe nimic clar despre ”paranoia” poetei și mulți alții în astfel de cauzuri la fel, se bagă în față să scuipe, cum făceau și când humeau sfinții sau condamnații - dar poate că mulți poeți sau alte categorii de intelectuali închiși la ”balamuc” nu au avut nicio greșeală sau vină pentru care să fie condamnați și omorâți lent (poate cel mai rău efect îl are litiul pentru psihoza maniaco-depresivă, dar și altele și ele, medicamentele, mascheză uneori otrăvuri adevărate date de vecini sau rude, sau f-terea monstruoasă din partea acelorași). Presupun că se știe (asta știu că e oricum menționat în diverse srieri) că unele rude dornice de înavuțire rapidă declară o altă rudă cu forța, cu ajutorul unor medici scârboși nebună și astfel ei pot consuma sau moșteni mai repede o râvnită sumă de bani. Cel mai mult mă dezgustă, fiindcă totuși e dezgustător, faptul că unii pacienți, chiar și poeți sau scriitori, încep să joace teatru că sunt pacienți și că sunt nebuni și supuși și cuminți și își psihanalizează maladia imaginată de medici tâmpiți. Adică iau vina asupra lor deși nu sunt vinovați și mint că gândesc ceva ce nu gândesc, sau chiar se tâmpesc cu adevărat. În timp ce poeții ”normali”, fie și D'Annunzio, dar și alții, sunt admirați și delicioși și acceptați fiindcă sau deși au cel puțin 8 partenere principale erotice și alte excentricități. Eu nu am avut nicio șansă și am fost evident izolată de mică. Nu știu ce a avut mama cu mine, pot fi mai multe explicații, nu știu nici eu sigur, darmite dvs. Citiți tot ce am scris, mai am puțin, destul de important. Eu cred că sunt mai multe motive sau cauze. Cât despre familia Popa de la Sibiu - nici asta nu știu sigur. Doar pe ei i-am mai avut și alți oameni nu au existat în viața mea. În generla am crezut că ei nu sunt chiar monștri ca mama și că, fiind sora și cumnata lor cunoscută din sat, din copilărie, ei nu pot crede că mama e în relaitate ceva așa crud și hidos și incredibil și, fiind oameni mai simpli, nu au putut înțelege intelectul meu și au crezut ca proștii că sunt nebună. Ulterior poate că i-a deranjat că am scris tot ce știam despre ei (câteva lururi doar mai neplăcute) și au încercat să o ajute pe mama să mă omoare - unii zic că ei s-au închinat (?) mamei care e ceva monstruos de rău, eu am explicat de mult totul și mă dispețuiesc pentru bunătatea mea etc. fără să înțeleagă totul.
8.05.25
Ceva neplăcut azi - aproape în ficare zi e ceva, ceea ce nu e normal. Ieri, nu notasem, medicul psihiatru s-a luat iar de mine cu ”Cristinica”, cum mă numea Paul Sauka. Am adormit în cursul după-mesei, ceea ce e normal, mai ales fiind și f-tă în timpul somnului. Era aproape ora 4 și 30 de minute, deci oricum oră la care mulți încă dorm după-masa, când, vecinul M, cel care vorbește mieros despre mama cu numele Lucica, m-a sculat brusc cu zgomotul cositoarei electrice, cu care tăia buruienile din grădina de flori din fața geamului meu, ceea ce de fapt putea sta și necosit, dar probabil că mama i-a cerut să cosească și naiba știe dacă era voința ei sau era manipulată. A fost destul de neplăcut să mă trezesc așa, am notat aici cu speranța că el nu mă va mai lovi în continuare. Mulți spun că el mă f_te și că crede orbește minciunile mamei și vrea să mor, ca și mama. Nu știu - dar e cert că mă simt rău atunci când ei doi uneltesc, beau și discută tare la una din mese - a lui sau a noastră - de obicei politică și mi se face cam rău, chiar dacă nu aud deloc ce vorbesc ei. Unii spun că familia a vrut să mă sacrifice de mică fiindcă în felul acesta puteau să își creeze mai ușor minciunile lor politice - nu e adevărat, inclusiv această idee e delir și nu e a mea. M-am sculat și m-am dus la geam și am văzut că tăia și floarea galbenă care crescuse întâmplător și eram curioasă cum se va deschide să văd cum arată. Ulterior a tăiat și iarba de lângă trandafirul cățărător pe care l-am cumpărat de la Dedeman și care se prinsese lângă gardul grădinii, și mă bucuram că într-un an-doi voi avea gardul cu flori din nou, căci trandafirul vechi, roșu, de pe gard, se uscase. Era bucuria ochilor mei, căci intram în grădină și priveam plantele și iasomia înflorită și mirosea destul de frumos, chiar dacă erau și unele buruieni și era și trifoi mare, frumos, l-a tăiat și pe acela. Tot el mi-a distrus piersicul florifer din fața ferestrei acum 2-3 ani, deși am rugat-o pe mama să nu îl taie și l-a tăiat foarte drastic deși era frumușel și bineînțeles că nu a mai crescut și a rămas doar cu câteva frunze. Iar ieri l-a tăiat de tot, fiindcă se uscase de tot. După ce a tăiat toată iarba din grădina mea cu flori, Marinică s-a întors din nou către trandafir și s-a făcut că încă cosește iarba, deși era jos tăiată și deci a tăiat și mai jos, la nivelul solului, încât a început să se vadă pământul pe alocuri și era evident că nu era necesar să insiste. S-a întors la trandafirul frumos pe care îl priveam cu drag aproape zilnic cum se înălța și s-a făcut că taie din nou lângă el și s-a strâmbat ca și cum îl tăiase de tot - eu nu știu sigur când l-a tăiat de tot: prima sau a doua oară, când a revenit. Am ieșit în grădină și am văzut că era aproape complet tăiat, rămăsese doar o crenguță foarte mică, restul a tăiat tot. I-am spus lui M că îl rog să nu mă mai trezească în viitor dacă nu știe dacă dorm și că l-am văzut de la geam cum taie trandafirul. Nu am ridicat vocea decât puțin, fiindcă amândoi, și el și mama, făceau zgomot. Poate dvs. nu știți, dar eu mereu am vorbit normal cu oamenii, ei mă tratează cu Cristinica sau mint despre cum vorbesc eu sau mă tratează drept nebună, iar M, care la începutul șederii mele aici mă trata relativ normal, de mai mult timp nici nu mă salută sau mă salută fără respect și vorbește și el ca și cum aș fi altceva. Eu nu i-am făcut nimic. Imediat ce i-am spus despre zgomot, mama a intervenit cu voce tare că sunt nepoliticoasă și a repetat și în casă aceasta. Nu a fost adevărat și era normal să îi spun, căci altfel ar fi făcut tot mai mult zgomot și măcar asta încercam să evit, fiindcă tot ce am spus e adevărul și ceilalți m-au lovit mereu, fără motiv. Adică să nu mă mai scoale din somn.
Să vă explic încă o dată situația, să înțelegeți puțin: mama și cu M mi-au distrus grădina cât de mult au putut. Au tăiat sau au distrus aproape toți copacii care puteau fi distruși. Unii erau bătrâni. Marinică și-a plantat în toți anii diverși pomi în grădina lui, având bani și ajutoare, eu abia acum am luat un trandafir urcător (pe care el l-a tăiat) și 2 obișnuiți, ieftini, și trei tuia - s-au prins toate. Am plătit parcă tot eu și pe cel care mi i-a plantat, țiganul Claudiu. În grădina din spate Marinică a îngrădit terenul nostru pentru găinile lui, în afară de grădina cu flori. De găini și păuni are mama are grijă când el pleacă, destul de des, prin țară sau la apartamentul lui la mare și mai ia câte un ou. Eu nu agreez ouăle de felul meu, nu mănânc decât rar. Soția lui M apare rar în curte, ea nu stă la șuetă cu M și cu mama. În afară de distrugerea copacilor, iarba din spate a dispărut de tot datorită găinilor. Nu e nimic, eu nu sunt om rău. În plus, am avut un pui de vișin bunicel pe care cineva se pare că l-a otrăvit când am fost cu mama și cu M la Sebeș și a murit brusc atunci, deși nu avea nimic. Am avut un singur pom bun din care mă puteam înfrupta, un cireș din care am mâncat vreo 2 ani, nu mai mult. Atunci M a adus un individ care îl ajută pe el la treburi și l-a pus să îmi taie cireșul și l-a tăiat drastic de tot și pe acela, în ciuda rugilor mele și 3 ani nu au mai fost cireșe. Anul acesta m-au torturat când erau florile la al meu, care înflorise mai târziu ca ai lor, și a fost gheață și nu sunt decât câteva cireșe, iar. Poate nici la ei, nu știu sigur. Cireșul meu are și boală a vârfurilor, care însă nu îi afectează rodirea. Mama și fratele ei mi-au tăiat și bradul argintiu din curte și bradul nu a mai crescut - deși tot ea spusese că brazii nu cresc dacă li se taie vârful și că de aceea NU îl taie. Ulterior, după ce mi-a explicat clar cum s-a urcat cu scara fratele ei să îi taie unul din vârfuri, a inventat o poveste că bradul s-a rupt singur când a fost ploaia aia cu gheață, ca și cum eu știam așa ceva, deși sigur-sigur nu a fost așa și a fost o ploaie cu gheață pe care am văzut-o, dar atunci nu s-a rupt bradul, era deja ciuntit. Mama repetă mereu acea minciună, an de an. În plus crescuse și anul acesta iarba ceva mai rară în curtea din față, unde există și două tuia lângă grad și cineva, nu știu cum, a otrăvit iarba pe o suprafață destul de mare, unde fusese și vișinul acela mic, totul s-a uscat brusc, inclusiv tuia cu rădăcinile în zonă - cealaltă tuia de alături e verde, chiar s-a regenerat oarecum, anul acesta a fost un an mai bun. Am omis să spun că una din pisici mi-a adus o șopârlă mică, pe care nu știu unde o vânase - nu știu dacă era otrăvitoare. Chiar și medicul psihiatru m-a batjocorit legat de grădina mea, mi-a spus că eu am gazon frumos etc. cu ton admirativ, deși știa că sunt foarte săracă și nu pot să îmi permit gazon. Deși eu nu am vreo relație apropiată cu ea. Oamenii așa au vorbit mereu cu mine, de când eram copil, ca să dea impresia că am bani sau ca să își bată joc că sunt săracă, ceea ce era de atunci evident. Ei au spus des că e vorba de ceva foarte urât, că eu am fost mereu un om sărac și bun, pe care oamenii bogați îl batjocoresc și îl omoară, încă din copilărie, și dau vina pe mine pentru greșelile lor, fiindcă ei au bani sau sunt plătiți pentru asta și că mulți s-au îmbogățit din minciuna despre mine și lovirea mea. Nu știu, nu cred, nu am motive și nu sunt paranoică, în mod real - dar oricum e clar că e vorba de crimă, citiți tot ce am scris. E greșit ce fac ei.
Unii proști au început din nou cu aberația, inclusiv în engleză, dar pare să fie psihiatra mea sau vreo vecină sau rudă, că e vorba de ”alegerea” politic-ă a poporului meu, care a ales-o politic pe mama deasupra lor, nu pe mine, și mama vrea să mor de când eream copil și lovește constant de atunci. Nu a fost niciodată vorba de ceva politic de aceste gen sau altfel și absolut niciodată nu am crezut așa ceva și nu am fost nicidoată nebună, nici în alt sens, dar ei continuă să mintă cu neobrăzare ca și cum aș delira așa ceva. Sau ca să îi păcălească pe alții. Nu a fost niciodată nicio alegere și nu am fost niciodată în competiție sau război cu nimeni și nu am greșit nimic și nu am lovit pe nimeni și nu am crezut niciodată răul fără motiv.
Unii proști au început din nou cu aberația, inclusiv în engleză, dar pare să fie psihiatra mea sau vreo vecină sau rudă, că e vorba de ”alegerea” politică a poporului meu, care a ales-o politic pe mama deasupra lor, nu pe mine, și mama vrea să mor de când eram copil și lovește constant de atunci. Nu a fost niciodată vorba de ceva politic de acest gen sau altfel și absolut niciodată nu am crezut așa ceva și nu am fost niciodată nebună, nici în alt sens, dar ei continuă să mintă cu neobrăzare ca și cum aș delira așa ceva. Sau ca să îi păcălească pe alții. Nu a fost niciodată nicio alegere și nu am fost niciodată în competiție sau război cu nimeni și nu am greșit nimic și nu am lovit pe nimeni și nu am crezut niciodată răul fără motiv. Ieri psihiatra vorbea despre stațiunea Olimp și hotelul de acolo.
Habemus papam! Acum, de azi, este papă Leon al 14-lea. Tocmai notasem din nou despre răul pe care mi l-a făcut acel meditator pe nume Leon, pe care și eu l-am iertat creștinește și i-am dat șansa să se îndrepte. Cred că vă dați seama că eu nu am greșit nimic și nu am fost nebună și nu trebuia să fiu omorâtă sau torturată și totuși ei așa au făcut. Nu am notat zilele trecute, dar cineva a intrat în mintea mea cu ideea că eu sunt a 14-a crimă monstruoasă în palmaresul lui, adică a 14-a femeie foarte bună și nevinovată și deșteaptă pe care el o omoară. Nu știu dacă e adevărat, nu știu cine e acesta, dar a ieșit papa Leon al 14-lea, și poate acel individ știa asta dinainte sau poate doar a ghicit numele viitorului papă sau a zis într-o doară și lucrul s-a întâmplat - deus ex machina.
Ei spun iar că eu am fost un om atât de bun, încât absolut nimeni nu m-a crezut și nu mă crede.??! Repet, totul e adevărul și vă spun cu certitudine că nu acesta e motivul, oamenii nu mă cred din alte cauze, nu din cauza faptului că am fost om extrem de bun, dar asta am fost. Oamenii nu mă cred fiindcă sunt izolată de mică aproape complet și nimeni nu a vorbit vreodată cu mine și totuși ei sunt convinși de unii oameni mincinoși că trebuie să fiu omorâtă - și ei și dvs. ați respins poeziile mele complet și orice altfel de muncă sau activitate pentru a fi împreuenă cu alții și mi-ați luat drepturile legale ca să aveți pretext că mă țineți complet izolată, inuman, după toate că sunt lovită de vecini și oameni necunoscuți pe stradă de mult.
Am fost mereu creștină adevărată ca spirit al binelui, cred că înțelegeți asta și nu am avut păcate de niciun fel și simt și acum tot ce e bun și frumos, nu îmi bat joc de alegerea papei, doar v-am explicat că e posibil să fie acest nume de papă tocmai fiindcă unul a intrat peste mintea mea acum vreo câteva zile cu ideea că sunt a 14-a din palmaresul lui de crime, ceea ce nu mi-au mai spus până acum. Acest lucru nu are nicio importanță, papa poate să fie un bun papă și îndrăgit de toți și cu viitor și influență bună. Există și alte explicaiții, de exemplu poate că acea persoană știa cine va fi papă, adică de fapt numele pe care îl va purta - căci acesta nu e numele lui real, pe care îl purta când era cardinal - și mi-a vorbit așa ca să creadă proștii că din cauza mea acest nou papă va purta acest nume, adică Leon, pentru a 14-a oară în istorie.
Poate că acest om rău nu are de fapt influență asupra conclavelor de cardinali, poate că doar știa ceva anticipat sau poate că putem spera că se va răzgândi de a mă omorî și se va converti la ceva bun și drept. Ei spun iar o aberație - că eu reprezint ceva rău în teatrul religios al lumii - NU, am fost mereu binele, de mică, pot încă explica totul și nu reprezint nimic rău.
Mama spune că trebuie să mă uit la candidații la prezidenție, de aceea am căutat pe internet să îi văd și am nimerit întâmplător exact momentul alegerii papei.
9.05.25
Azi este ziua de naștere a poetului Lucian Blaga, dar este și ziua victoriei aliaților asupra Germaniei naziste - așa se punea din câte țin minte, dar acum e considerată a fi doar victoria URSS asupra Germaniei în 1945. Totodată azi are semnificația de zi a Europei, aniversare a delarației Schumann din 1950, care a stat la baza fondării Uniunii Europene. (Schumann înseamnă cizmar sau pantofar cred în germană și nu mă refer la piciorul meu, sau cizma mea proteză, ci la bunicii din sat exista un singur sas, care era cizmar.) Regina Victoria a Marii Britanii era considerată a fi ”bunica Europei” și pe străbunica mea, mama bunicului meu din sat, o chema Victoria și era și ea născută pe 9 mai. Pe 15 mai era născută sora bunicii, Anna, care a locuit în SUA la bătrânețe și tot pe 15 mai era născut și colegul meu de liceu pe nume Lucian Micu, care a fost unul din cei numai 5 oameni care au avut o oarecare relație cu mine, de-a lungul întregii mele vieți, dar de mult, cum am povestit. Acasă i se spunea Dinu, așa zicea el, nu știu de ce. Deci încă un Lucian, unul din cei doar câțiva oameni care au vorbit vreodată cu mine, care amintește și el de Blaga Lucian, ceea ce eu nici nu am realizat atunci și poate că era un fel de batjocură la adresa mea sau a acelui poet, mort cu 10 ani înaintea nașterii mele. Au existat foarte multe asemănări sau conexiuni între viața mea și cea a marelui poet, dar eu nu am devenit conștientă de ele decât cu vreo 10 ani în urmă, nu am avut nici cea mai mică bănuială anterior și poate că de aceea m-au lovit unii oameni, crezând că el este un fel de vampir și poate și eu la fel, ceea ce nu e adevărat sau crezând că e ceva necurat în faptul că eu am cinexiuni cu viața lui și poate că ei credeau ceva rău despre el. În mod clar vampirii sunt ceilalți care m-au lovit sexual sau altfel cu multă tortură, adică m-au f_t toată viața, unii spun că armata română etc., deși nimeni nu avea motiv să mă lovească. Eu nu am lovit pe nimeni și în mod clar medicii și alții m-au lovit, diverși indivizi au fost un fel de vampiri care mi-au stors energia, nu eu i-am lovit, și toți au zis că viața mea a fost ca o pradă pentru ei, așa cum eraun titlu al unei cărți de memorii a lui Marin Preda.
Dintre asemănările și confluența cu viața poetului (care foarte bine puteau exista și au existat poate și pentru alții, fiindcă Blaga a avut un loc bine conturat în cultura românească, deci e firesc că a fost parte din patricea stilistică (pentru a foloisi o idee a lui)a poporului român, a acestui spațiu mioritic ondulat (după spusele sale binecunoscute). Deci din nou era vorba de Miorița (cinema Mirorița la doi pași de unde stăteam, Mioara era mama Irinei de la Constanța, balada Miorița cu moldoveanul care e asasinat, Mioara - fiica lui Iosif și a Mariei, ciobanii satului într-o perioadă etc.) Acest gen de conexiuni cu rețeaua de simboluri a unei culturi există, cum spuneam, din naștere, și efoarte clar că e vorba de un fapt de cultură și nu are legătură cu politica, cum nici botezul creștin nu e politică. De-a lungul vieții individului sunt createalte și alte conexiuni și astfel omul matur este susținut de întreaga omenire și la rândul său susține arborele vieții, generațional, cu distribuția lui specifică, este un om în toată firea și la propriu, pe măsură ce înțelege el însuși lumea și totodată susține și e susținut de medul social și cultural.Sunt unii care au inventat idei aberante de genul că tatăl meu vitreg sau un anumit El, chiar de dincolo de mormânt (eventual Blaga sau alt mort sau zeu) mă susține și de aceea ei nu pot să mă omoare. Dar nici nu trebuia să fiu omorâtă. Că acei bărbați m-au ”lucrat” și de aceea etc. E vorba de minciuni și de oameni proști, poate că unii m-au ”lucrat” fiindcă așa ceva e normal, fiindcă trăim în societate și eu am fost un om inteligent, dar este vorba și de meritul meu personal, datorită propriei mele inteligențe și cunoașteri a lumii, ceva bun, frumos și adecvat realității, deci cu forță de susținere, chiar dacă oamenii nu m-au acceptat. Este posibil ca oamenii, printre altele, să fi inventat ceva rău despre relația mea cu spiritul lui Blaga (există mult obscurantism mistic-religios în lume, și în România) sau e posibil ca ei să creadă că eu moștenesc ceva rău de la el, filo-genetic, prin salt metafizic, sau că poeziile mele și alte scrieri ale mele sunt scrise de el, ceea ce nu e așa, sau că aceste scrieri sutn ceva rău fiindcă ar fiinfluențate de el și nici asta nu e adevărat etc.
Așadar am stat o vreme cu bunicii mei țărani și oameni foarte buni și buni cu mine în centrul geografic al țării, într-un cătun micuț dintre Făgăraș și Sibiu. Am fost de mai multe ori la Sibiu, unde și Blaga a stat, unde bunicul meu lucra la CFR ca avizer. Bunicul meu era tânăr și avea doar 46 de ani când m-am născut, fiind născut în 1925. Anul acesta a fost centenarul nașterii lui. Am mai stat în București, pe unde și poetul a trecut am fost și eu și eram aproape de strada Plantelor unde a stat Eminescu și de Mântuleasa, unde a stat Eliade. Am fost un an studentă la Cluj, unde a fost și Blaga și m-am plimbat pe acele străzi. La Cluj am locuit câteva zile într-o casă lângă un loc despre care Blaga a scris că amprenta umbre pe un zid, ovale de argilă, care tinerilor le păreau jumătăți de sân și bătrânilor cuiburi de rândunici și în altă poezie vorbește din nou despre statuia Sfântului Gheorghe omorând balaurul. De acolo ajungeam la universitatea din Cluj în câteva minute. Dar abia în anul 2021 când am fost la Sebeș și am văzut nucul bătrân de la Muzeul de arheologie, și l-am văzut și pe cel al grădinii de la Casa memorială a poetului, am înțeles că era extrem de similară cu casa bunicilor mei (bunicul avea nuc mare în curte, nucii erau rari în sat și îmi meșterise un dădăuș peo creangă - că era tot curte pietruită și fântănă în curte și casă relativ asemănătoare cu intrare în pivniță asemănătoare (arhitectura modificată puțin, cum a zis muzeograful atunci), cu șură etc. și înăuntru erau foarte multe obiecte aseănătoare - scaunele identice cu cele ale bunicilor, războiul de țesut, fierul de călcat cu cărbuni încinși din copilăria mea, casa spoită cu același bleu din copilăria mea la sat, obiectele de ”blehi” - ce nu mai știu sigur ce fel de metal era, căci în casa bunicilor de vorbeau multe regionalisme care îmi plăceau și nu erau în dicționar etc., dar atunci eram prea mică pentru a înțelege că ele erau poate marca unui alt spirit de demult, sau puternic ordonator. Abia în casa familiei Blaga din Sebeș, care era o casă obișnuită, în rând cu celelalte de pe uliță, în timp ce casa bunicilor mei era o casă a miracolelor, cum voi explici imediat, abia acolo am început să înțeleg adevărul despre cultură și oameni precum Blaga și în particular chiar amprenta lui lingvistică și obiectuală în viața mea. Au intrat unii în gîndul meu în franceză, cu temerea că scriu totul și că toți vor înțelege. Unii spun că ”el” era vasal Franței.?? Nu știu ce vor să spună. Casa lui Blaga din Lancrăm era la numărul 71, anul nașterii mele - casa bunicilor mei era la numărul 4 sau 2, cum a fost și casa mea din Voluntari când eram mică. La Troiță în apropierea masei mele de acum, unde e și un Cristos mare răstignit (în fața casei bunicilor era singura troiță din sat), este numărul 45, unde am trimis ceva pentru concurs la Sebeș. Când eram tânără, tatăl meu rău râdea de mine, dacă eu sau el sau mama trăgea vreun vânt, cu aluzii pe care nu le înțelegeam despre ”tineretul sebeșesc” - și eu, iritată, i-am spus că se zice tineretul sebeșean și el a negat aceasta, parcă cu intonația lui Z, profesorul nefast din viața mea. Și colegii râdeau de mine cu ideea că ”se îngroașă gluma”, atunci când ei deveneau mai tăcuți în preajma mea, nu știu de ce, și poate că râdeau că eram grasă. Dar era și o aluzie la numele poetului, care amintește de glumă în limba franceză.
Înainte să primesc acele premii la Sebeș am visat un muzeu de arheologie într-o noapte, după ce trimisesem plicurile mele la biblioteca sebeșeană de la numărul 45 și nici mcăar nu știam că există așa ceva acolo, deci cineva m-a contactat în avans, dar nu mi-a spus nimic în vis. Întâmplător eu însămi scrisesem mult mai demult o poezie despre un fel de muzeu de arheologie și abia apoi am înțeles de ce; oricum știam încă de atunci mecanismul jocului dintre conștient și inconștient în cazul scrierilor spontane, ad-hoc, prin asociații libere - și consider că poezia este cea mai simplă și curată metodă de autocunoaștere și autoanaliză - pe măsură ce poetul se cunoaște, se înțelege pe sine și lumea mai mult, devine capabil de mai multă libertate stilistică și de limbaj, devine un poet mai cerebral, mai personalizat, ceea ce nu este întotdeauna de dorit, căci poezia este și ea o artă ispirată de Muze, un fel de cântec al unui orb. Am fost inspirată și eu de Blaga și de mulți alții, dar ceea ce am scris este propria mea creație și personalitate, nu este dictare, ci efort conștient și bucătăria poemelor mele sau altor scrieri poate fi explicată rațional.
Pe vremuri nu înțelesesem nimic despre cum funcționează limba și nici faptul că oamenii nu sunt conștienți de toate aluziile pe care le fac când vorbesc ceva, oamenii mai proști fiind mai degrabă gândiți de către cei mai inteligenți decât ei, conduși pe circuite electrice neurolingvistice mai probabile la un anumit moment într-un mediu socio-cultural anume. Astfel într-o conversație, uneori există o mare discrepanță, unul din colocutori descifrează mesaje latente în discursul celorlalți, decodifică înțelesuri ascunse pe care ceilalți nu au vrut să le exprime, așa cum unii înțelepți știu să prezică diverse fenomene naturale din zborul păsărilor, agitația furnicilor etc. Bob cu bob se-adună totul, cuvânt cu cuvânt crește și evoluează și acest organism sau întreg organic numit limbă.
Fac o paranteză urâtă, mi-a fost puțin rău, m-au lovit iar - am fost la farmacie către pădure și a venit întâmplător și chiriașul meu arab, care a părut să nu mă recunoască mai mult timp și apoi m-a salutat, cu ideea că nu mă recunoscuse - și eu l-am întrebat reflex dacă într-adeăvr m-am schimbat așa mult de când nu m-a mai văzut (căci el o vede de obicei pe mama când îi dă chiria lunară). A venit apoi și un individ care spunea că îl cheamă Didi și care era unul din bețivii de la crâșma lui Nicu din apropiere. Când m-am mutat în Voluntari, el a spus că mă ține minte de când mergeam la școală de mână cu mamaia mea; eu i-am spus că nu îl țin minte, dar că e adevărat că am mers cu mamaia uneori la școală. Ulterior, și azi la farmacie, el nu m-a mai salutat și părea că se uită urât la mine mereu, ca și alții. Nimeni nu avea de unde să știe ceva rău despre mine și am fost torturată încontinuu în mod real și ameninițată de mamă că îi va minți pe toți și mă va omorî, încă de când eram copil. Daorită intelectului meu bun și sufletului extrem de fericit și frumos, în ciuda torturii continue și urii și minciunii mamei și altora și modului ciudat în care m-au tratat, eu nu am avut poate decât câteva mici greșeli întreaga viață, peste 50 de ani, dar poate că le-au înțeles greșit. S-a băgat unul care pare să întrebe că de ce el nu mă salută și el a spus că el nu salută o curvă care minte. Nu am fost niciodată curvă și nu am mințit niciodată, poate că cineva le-a înteținut un delir oribil. Didi ofta greu în farmacie, ca și cum ceva îl durea rău. Cineva a zis că de ce și-a dat viața pentru omorârea unei femei nevinovate? A intrat apoi o femeie și a spus că toți preferă să mă omoare sau să moare ei decât ca lumea să înțeleagă că eu nu am fost nebună și că nu am greșit nimic și că ei au greșit și sunt nebuni. ??! A intrat alt prost în engleză, cu ideea că Trump e idiot din cauză că vărul meu e prost și de aceea el vrea să mă omoare, fiindcă toți mă întrețin pe mine. Nu, ei mereu au lovit, nu m-au întreținut, iar vărul meu m-a lovit destul de mult. Am fost izolată și lovită din copilărie, dar încă sunt un om de valoare. Nu are logică să mă omoare fiindcă vărul meu e idiot, eu nu am avut nicio legătură cu el și ideea lor că Trump e idiot din cauza vărului meu poate e greșită, nu am creat-o eu și eu nu urmăresc politica deloc.
Ei spuneau că sunt unii proști care cred că eu nu sunt autoarea completă nici măcar a meditațiilor mele logice sau filozofice, ca și cum mi le-ar fi inspirat vreun mort sau un alt gânditor - bineînțeles că nu, era logic. Sunt lucruri destul de bune, frumoase, normale și nu trădează nebunie așa cum poate au fost în mod facil mințiți proștii cu lașitate - e foarte simplu, nu-i așa, să convingi un om simplu că scrierile abstracte, cu vorbe alambicate și aluzii livrești uneori (eu mai puțin) sunt muncă de nebun sau că, dacă ei nu înțeleg, înseamnă că eu sunt nebună, mai ales eu chipurile, fiindcă am fost închisă la balamuc, alții poate sunt filozofi normali. Absolut totul e normal și poate fi explicat de ce am scris acele lucruri și e evident că sunt și lucruri de valoare, mai ales în raport cu condițiile în care am scris, și e clar că am fost un om bun, capabil de detașare față de suferința sa și nedreptatea monstruoasă, un om care se gândește la ce poate face bun și frumos mai ales, nu la durere și necazuri sau la oamenii ipocriți și răi.
10.05.25
Azi am fost iar la d-na Ghica, pentru hrană pentru pisici. Au intrat și pe drum să se agite în capul meu, cu idei similare cu altele anterioare, de exemplu: cu toții am înțeles că tu ești geniu și un om bun, dar toți vor să mori, nimeni nu te vrea; este o rușine mai mare ca orice, fiindcă întreg poporul te-a f_t și tu nu ai greșit nimic, deci e normal că toți vor să mori și trebuie să te distrugem și să te omorâm; tot poporul ți-a făcut rău de când erai mică findcă au fost mințiți despre tine. Păi atunci care este rușinea? întreb eu. Eu vreau ca ea (adică eu) să nu termine ce mai are de scris, fiindcă vreau ca ea să moară și eu să trăiesc. Voi termina în 2-3 zile și apoi gata, nu voi mai scrie despre mine sau despre cum mă torturează ei, acea persoană nu înseamnă că moare dacă eu termin de scris câteva ultime aspecte; am explicat că e greșit să fiu omorâtă, dar ei nu înțeleg. Altă ideea a uneia: Tu ești un om extrem de bun, dar nu ești ceea ce ne trebuie nouă, prin urmare trebuie să te distrugem și să te omorâm (?!).
O frunză dintr-un tei din apropiere, gigantică, ruptă din coroană, nu de la bază, prin comparație cu DEX-ul și cu ochelarii mei. Restul teilor din zona mea par a fi normali că dimensiune a frunzelor.
Continuu acum ceea ce începusem să explic despre cultură - nu despre politică, dar ei au și început să delireze alte idei, au spus că familia Popa, adică verii mei și părinții lor, au mințit întreaga omenire despre mine și alții au ideea că mama ”reprezenta” (?!) Franța cu fratele ei și Eugenia, soția acestuia ”reprezenta” Germania și că bunicul meu ar fi mințit despre mine și m-ar fi lovit ca să le facă acestor puteri politice pe plac sau să le facă ”jocul” politic. Toată lumea vrea să mori, spun ei din nou, fiindcă puterea politică a celor pe care lumea îi vrea are la bază numai și numai minciunile despre tine, un om complet nevinovat, și toți vor să mori, ca să rămână aceste minciuni și să fie mincinoșii și monștrii la putere. (?!) Altul s-a substituit bunicuui meu mai demult, cu ideea că el a încercat să îi explice vecinului M adevărul despre mine, dar acela nu a crezut, fiind îndobitocit de puteri politice. Altul, la fel, spunea că s-a lăsat omorât, cu speranța că oamenii mă vor cruța pe mine. Voi explica tot ce mai e necesar în ceea ce urmează - bunicul meu a stat la mama în Voluntari de 2-3 ori înainte să moară și a fost și în apartamentul meu din București. Roșu, încins la față ca și mine cu suferință cardiacă, de lipsă deoxigen din cauza emfizemului probabil, așa roșu cum mama sau alții mi-au făcut aproape zilnic mai mulți ani de când stau aici prin arsură - acum e mai bine din punct de vedere al acestui simptom de arsură. Nu știu dacă mama sau vecinii sau chiar M l-au masacrat aici. S-a plimbat și el de câteva ori până la troiță. A fost la mine în București ca să meargă la dna doctor Ionescu, a dormit o noapte la mine. Și acolo avea același gest, pe care odinioară nu îl avea - stătea cu brațele încrucișate la piept, când ședea, ca morții, ca un semn de neștiință sau neputință sau nevinovăție, neimplicare. La fel a făcut și în sat, pe 28 august, de ziua Irinei, când au organizat întâlnirea fiilor satului și am fost și eu și Irina și vărul meu cu soția și copilașul lor în vârstă de aproape un an parcă. Au adus dansuri și muzică și au făcut o scenă în josul Gruiului, lângă școală, unde stăteau rudele Irinei. L-au adus și pe bunicu și l-au așezat pe un scaun cu spetează (probabil la fel cu cele de la Lancrăm), să vadă dansul. Stătea aproape rigid, cu spatele drept, cu brațele încrucișate, era singurul așa. Apoi ar mai fi de menționat că el a fost la mama în Voluntari din nou și era tot mai rău și apoi a venit Irina și cu un țigan Tavi, pe care nu îl cunoșteam, ea zice că îl știa din sat, el era destul de în vârstă și l-au luat pe bunicu cu mașina la Sibiu, la fiul lui (fratele mamei). El nu vroia să meargă în aparență, nu vroia și se uita la mama și spunea că poate asta e, așa e sfârșitul. Și Irina a început să spună autoritar că se va face bine (Irina e un fel de femeie care mie mi se părea atunci exact ca o asistentă medicală dură) și el a spus că e foarte bolnav și Irina a tot insistat că nu e bolnav, ci bătrân (asta suna urât din partea ei drept contrazicere) și l-au luat, după ce ea a bătut palma veselă cu acel Tavi. Ulterior bunicu a murit în săptămâna mare la Sibiu, și fiul lui a spus că el a vrut să meargă acasă, dar ei nu au fost de acord, ca să nu moară singur. Ulterior Irina a izbucnit în hohote de plâns la înmormântarea lui și la fel și Ovidiu, nepot de la sora preoteasă. Altul a intrat cu ideea că pe toți cei buni i-au omorât și că pe bunicu l-au omorât fiindcă a refuzat să participe la lovirea și omorârea mea. Acel Tavi are pe internet o gașcă de indivizi care s-au mutat în sat și pe care nu îi cunosc și parcă au și nume false câțiva (nu știu sigur) și au renovat casele vechi și școala, oricum asta era început la nu mult timp de la moartea bunicului meu, ultima oară m-au dus acolo în 2017 și am văzut și a fugit către mine soțul unei femei foarte blânde, bune și gingașe la care țineam, care era fiica finei Cocorâi se pare și care tocmai fusese îngropată, nu de mult, în cimitirul din sat, deși a trăit altundeva și el plângea și probabil credea că sunt altceva decât sunt și de fapt nimeni nu a murit din cauza mea. Voi contiua scrierea și voi specifica mai clar câteva lucruri legate și de moartea acestui patriarh, care amintește de cartea Toamna patriarhului numai prin titlu.
Înainte de a scrie despre Blaga și anumite aspecte culturale mai importante, voi clarifica mai mult lucruri mai importante despre bunicul meu și viața lui, pe care nici eu nu le înțelesesem pe toate. În primul rând, omul îngropat sub numele Popa Ioan în cimitirul din Colun, satul verilor mele și verilor mei, nu știu siur dacă mi-e bunic. Am avut destule poze și amintiri clare ca să înțeleg și să pot dovedi că Victor-Ironim Moldoveanu, soțul mamei mele Lucia Popa, nu era tatăl meu biologic și, din câte se pare, dar nu știu cert, toate rudele lui nici măcar nu erau rudele lui, poate nici fratele lui Liviu-Ștefan, cu tenul măsliniu și trăsături ale feței complet diferite, poate nici mama lui care vorbea maghiara (ca și Liviu, dar tata nu știa o boabă) și poate nici domnul Moldoveanu Ironim, fost pedichiurist pe la biserica Armenească și bicher - petrecăreț și parior la curse de cai (directorul școlii mele din Voluntari era pe nume Bichir), un om pe care l-am văzut pozat la poarta casei din Voluntari în mod sigur fiind el și acea poartă, care și acum există fizic între mine și vecinul M, înconjurat de o grămadă de rude sau prieteni, deja în vârstă, dar înainte să paralizeze. Acest om cu o expresie rigidă și masiv, cu labele picioarelor foarte mari, stătea la poartă înconjurat de mulți oameni, printre care mamaia mea, soția lui, nu era - și apoi se spune că a paralizat la nunta tatei. Ce s-a întâmplat cu toate acele persoane din poză (niciuna nu a fost ulterior în viața mea) și de unde au apărut brusc toate aceste alte rude, adică cei din copilăria mea, care în mod clar nu semănau între ei, poate că nici cei câțiva care știau ungurește și se numeau frați și surori- sau poate că numai aceia. Și ce s-a întâmplat la nunta mamei, de ce mireasa e înlăcrimată în poze și de ce tataia, cu care zice ea acum că semăn eu, pare dus pe altă lume și e susținut pe la spate în poze de nașa și de alții, poate chiar paralizat fiind. De ce la nunta mamei nu au fost decât câțiva invitați, părinții ei și ai tatei și nașii mei, nașul fiind și fratele tatei totodată și totdată naș de cununie și totodată naș de botez pentru mine. De ce toate aceste secrete? De ce în poza de la nuntă, cu rochia așa zis făcută de mamaia, este mama așa de mândră și fericită și apoi plânge în pozele ulterioare de la aceeași nuntă în mod clar? De ce bunica mea, mama mamei, îmbrăcată în costum național, nu seamănă deloc (uscățivă, foarte slabă, cu părul negru și chiar și fața măslinie) cu cea pe care o știu eu drept bunică (mama Limpi) de mai târziu? Dar bunicul? Pot fi eu sigură că a fost el același mereu? Am încă pozele cu el și cu mine și cu mama, când eram mică - dar eu nu pot ști cert dacă tot el a continuat să fie - se pare totuși că da. Mai ales începând cu pozele de la mânăstiri era mereu același, înainte nu pot băga mâna în foc, căci parcă era altfel și eu eram mică și nu îl vedeam decât vara, poate nu chiar în toate verile și mai și uitam - căci lui îi plăceau mânăstirile și părinții mei l-au luat în diverse călătorii prin țară, aproape mereu împreună cu mine. Poate a fost el mereu, dar la început era foarte tânăr și apoi s-a schimbat. Acum să vă uitați la pozele mamaiei la cununia tatei - era o femeie bătrână, de cel puțin 70-80 de ani, arăta foarte bătrână. Dar actul ei de naștere arăta că era născută în 1910 (sau 1911, nu mai știu acum sigur), deci că avea cam 60 de ani atunci ceea ce era totuși imposibil, poate oricât ar fi suferit, arăta foarte bătrână, cel puțin la fel cu străbunica mea Victoria, născută oficial în 1901, anul morții reginei Victoria. (acum au început iar să mă amenințe în engleză că vor să mă facă să paralizez ca tataia și să intre alții în locul mamei lângă patul meu cu un copil mic până mor și eu, tataia a murit după 5 ani, și eu am crescut cu el).
Să scriu acum despre originea incertă și familia incertă a mamei mele - așa cum am văzut, unde nu știu cert, spun. De pildă e mare asemănare între mine și mama și se vede chiar și acum, deși am îmbătrânit amândouă. Unii spun, inclusiv în italiană, că mama e sora mea, eu nu am de unde ști așa ceva, nu am de ce presupune un incest tată-fiică, poate că da, poate că nu. Sau poate că era sora mea vitregă sau altcumva. Nu știu cert. Oricum bunicii din sat îi spuneam mama Limpi, așa m-au învățat. Olimpia sau Limpi erau destule femei în sat, nu doar bunica mea, era un sat olimpian, care abia după mulți ani mi-a amintit de faptul că sunt șchioapă și că șchiopătez și că am sărit pe geam (cuvinte cu aceste sensuri din limba engleză), dar oricum când eram copil tot insistau pe povești cu șchioape - la curtea regelui Soare, pe defectul lui Churchill (tata avea memoriile lui), pe expresia când eram cu toți de-o șchioapă, pe a îl apuca pe dumnezeu de picior, pe diavolul era șchiop, pe ridică-te în două picioare, pe mânăstire într-un picior ghici ciupercă ce-i, pe cartea lui Vicotr Hugo în care Esmeralda este torturată de inchiziție la un picior findcă era frumoasă și fusese crescută de țigani, pe legendele Olimpului cu zeul Hefaistos șchiop etc. Nu știu de ce mama, cu câțiva ani în urmă, vorbea așa urât și rece despre părinții ei, că ”ăia” au trăit toată viața cu mămăligă și tot n-au mai murit (tineri). Mă dezgustă astfel de lucruri, ei erau oameni buni. În sat cei mai mulți bărbați erau Ioni (pozitivi și negativ, ca peste tot, numai în ultimii ani bunicul a insistat că el este Ioan, nu Ion, nu are rost să mai fac referiri la tot ce ține de Ioan, Iohannes etc sau Ion la noi în țară, ar fi enorm de scris, pare-se că Ioan e mai aproape de germani și Ion de englezi sau altceva). Pe mama Limpi o țin minte cum se despletea seara și avea părul mătăsos și îl pieptăna și apoi îl împletea la loc, nu dormea cu el așa. Era extrem de vrednică și făcea tot ce se putea, chiar și muncă de bărbat în grajd și la vite și cal. Spoia casa, curăța podilele, cocea cea mai gustoasă pâine din toată viața mea și cele mai gustoase plăcinte cu mere sau cu prune și cozonaci buni. Tăia găini și cocoși, mulgea bivolele încăpățânate, hrănea porcii, făcea și aducea fânul împreună cu bunicul și cu ajutoare plătite, de obicei țigani și hrănite cu mese consistente. O văd și acum cum ținea drept vechea balanță pentru cântărit cașul și brânza când veneau ciobanii în sat. O văd și acum cum țesea la războiul orizontal iarnă de iarnă, destul de repede, după ce tot ea se îngrijea de spălarea și toarcerea lânii și toate celelalte necesare și astfel au crescut efectiv zeci de țoloabe verzi sau roșii sau colorate cu flori felurite. Din care nu s-a ales nimic...și multe au fost date altora sau roase de molii. O aud și acum cum cânta cu voce mică și subțire trei păstori sau o, ce veste minunată. În casa bunicilor - în amândouă casele - erau toți pereții împodobiți cu multe icoane împodobite și ele cu ștergare cu dantelă țesute în casă. Și, printre icoane, erau și poze cu noi, toți cei ai casei. Părinții bunicii se numeau Barb Ioan și Barb Letiția, iar fiul lor Ion murise la 21 (!) de ani pe front, la Bălăușeri, în 1945, unde am fost în vizită de două ori cu bunicu/mama Limpi și părinții, care lăcrima mereu când își amintea de el, care fusese cam de vârsta lui și a doua oară nu am putut intra și era pe zid, drept în fața mea, o călugăriță verde, prima din viața mea. Acest erou local avea o cruce a lui ridicată în mijlocul uliței, alături de monumentul oficial pentru toți - dar se pare că numai el murise atunci sau era singurul menționat acolo de familia sa. Erau pe pereți și multe farfurii de ceramică de tip săsesc de odinioară și una pe care scria cu caractere vechi gotice ceva de genul domnul să te aibă în pază. Sobă de teracotă nu au avut mulți ani și de aceea iarna nu îmi plăcea acolo, că era tare frig dimineața, până când soba de tuci încălzea atmosfera. Deci eu semănam cu mama, dar mama mai puțin cu mama ei (sau deloc?), ceea ce era vizibil îm poze. Mama semăna cu fratele ei Nelu (tot Ion), dar amândoi frații erau mijlocii de statură și părinții lor erau uriași, bunicul era ciolănos, mama Limpi era muiere grasă. Mami poreoteasa, sora bunicului meu, era tot femeie mare, înaltă, masivă, dar nu foarte grasă. Avea cam același tip de sprâncene cu mama și cu mine. Primul ei băiat era brunet și ciolănos și semăna destul cu bunicul meu, (avea și sprâncenele sufoase la fel), iar al doilea semăna cu preotul, (ulterior ramolit și afemeiat), unchiul mamei, un individ mai decoloratla păr, dar tot masiv, uriaș. Nu știu despre nu știu ce obiceiuri de incest nimic, mama de exemplu mi-a vorbit despre incestul regal între soră și frate (nu știu ce a apucat-o), de exemplu la egiptenii antici, ceea ce eu știam de mult și alții au făcut aluzii la incestul tată-fiică, care ar fi fost un obicei la unii români (nu știu asta, nici măcar nu am dovezi) și unii afirmau la radio că francmasonii sunt inițiați în iubirea erotică față de fiicele lor (știu că pare aberant, dar așa au vorbit, oare special pentru mine?) sau exista un fel de jus primae noctis al tatălui miresei. La masa bunicilor mei în sat s-a vorbit (nu mie, ci mamei desigur) că o vecină a făcut un copil cu taică-su și erau scandalizați. În mod evident Cosmin nu semăna cu tatăl său, iar sora lui da, dar eu nici măcar asta nu am observat în copilărie, eram copil și nici nu văzusem că nici tata nu semăna cu mine deloc. Asta e cam tot ce știu despre trecutul genetic al mamei, deci nu știu nimic sigur și poze cu ea în copilărie nu erau, la fel cum nici tata nu avea, dar nașu da, cu părinții lui, ceea ce părea absurd, el fiind cu 10 ani mai în vârstă ca tata. Nelu avea o poză cu bătrânii casei, dar nu poți fi sigur cine erau și ce relație aveau între ei. În prezent se pot fabrica contra cost orice fel de poze și pot fi învechite cum vor clienții. Ceea ce vă spun eu e adevărul curat - exista în pachetul bunicilor doar o poză cu mama la fotograf, primul lor copil, bebeluș, singură pe un scaun cu spătarul cu bețe, cam cum e scaunul pe care ea mi l-a cumpărat pentru biroul meu în liceu și pe care stau și azi, poză sustrasă de fratele ei înaintea mea, că altfel v-o arătam, nu știu sigur dacă era chiar mama. Mama apare doar într-o poză de tinerețe cu picioarele ei extrem de frumoase, strălucitoare și surâzând lângă casa nouă tencuită de bunicu în 1959 sau 1966 (e scris pe zidul dinspre ”stupină”) , deci casa a fost gata când mama avea deci 12-19 ani și se spunea că era casa de zestre a mamei.
11.05.25
Este adevărat că lucrurile acestea de mai sus, scrise ieri de mine și încă multe altele despre satul Colun și bunicii mei au fost deja scrise de mine mai demult, de aceea voi puncta în continuare numai câteva mai importante și poate unele din cele care încă nu au fost scrise de mine - acum a intrat unul în franceză peste mine cu ”merde”, probabil fiindcă, din câte am înțeles, oamenii cred că francezii au făcut cel mai mult rău în acel sat, și mai ales acolo asupra mea. Eu nu știu nimic despre acste lucru, eu am prezentat doar faptele, exact așa cum au fost.
A venit mama de la cumpărături și a făcut o scenă de nervi, s-a luat de mine, ca adesea, cu voce ascuțită și puternică și minciuni, ca să dea impresia că eu greșesc ceva, cum a făcut de multe mii de ori. Ea în general nu mă lasă pe mine să spun nicio propoziție de la un cap la altul și țipă ea peste vocea mea, probabil și cu scopul de a mă irita, fiindcă eu de obicei am dreptate și nu am nimic cu ea și nu spun lucruri rele, dar ea vrea mereu ca totul să fie cum vor minciunile ei și în aceleași timp, în timp ce ea mă lovește, intră unii (sau ea) pest capul și ochii mei și scuipă și ăia diverse cuvinte în mintea mea, azi de exemplu au avut din nou ideea că proștii au fost mințiți că e un fel de război întrre mine și mama și de aceea ea se poartă așa de 10-20-30-40 deani și de fapt totul a fost la fel de când eram mică, dinainte de 84. Degeaba tac complet, ea tot face scene din când în când. Ei spun că proștii, datorită familiilor care m-au crescut și expunerii adevărului despre mine, cred că rudele mele erau ”spioni” ai altor țări, poate și fiindcă cuvântul spion seamănă cu pionii de pe tabla de șah și amintește și de pionierii de odinioară.
A fost în 92 un fotograf care m-a pozat după spitalul de psihiatrie (într-un studio, cum erau de mult, așa am vrut eu) și mi-a spus că am ochi frumoși și vrea să îi scoată în evidență. Am impresia că mai mulți aveau idei despre ochii mei - deși în viața mea nu au existat curtezani sau persoane care să îmi aprecieze verbal frumusețea și nici eu nu am crezut niciodată că eram frumoasă și nu prea dădeam mulți bani pe frumusețea fizică, așa cum sunt în general femeile cu sufletul frumos și bun, cum eram și eu. Era un cântec din american 1981, despre care se spune că era compus în 74, dar eu îl știam doar din anii 90, când era la modă pe la noi, Bette Davis Eyes, care se referea și la spioni. (”All the boys think she's a spy/ She's got Bette Davis eyes”)
Revin la povestea despre sat. Am fost senzuală, ca orice copil și am împletit în mine toate anotimpurile și toate treburile gospodăriei din preajma mea. A fost mai frumos ca în toate poveștile, căci simțurile îmi erau mai treze ca oricând, chiar dacă, fiind copil, încă nu înțelegeam nimic. De exemplu îmi amintesc și floarea de varză și cea de ceapă, care mă fascinau și multe ierburi, buruieni, flori, parfumul lor, unduirea lor în vânt. Sunt unii care iar m-au scuipat mai adineaori cu ideea că oamenii cred că ”El” vorbește sau scrie prin mine și de fapt am fost mereu numai eu, nu el. Nu știu la cel ”el” se referă ei, dar sigur am fost numai eu, chiar dacă izolată și maltratată monstruos. Încă mai sper că, terminând de scris aceste ultime chestiuni, unele mai importante poate, poate vor exista oameni inteligenți, foarte inteligenți, și totodată cu influență în lume (nu știu dacă ei există), care să înțeleagă că e greșit că s-a hotărât în urmă cu mulți ani să fiu masacrată, torturată mereu, neacceptată deloc, otrăvită, omorâtă chiar. Dar poate că aceia foarte inteligenți nici măcar nu au citit ce am scris, dar voi continua și voi încerca să termin cât mai curând și să scriu și unele lucruri mai frumoase pe lângă povestea tristă a vieții mele, pentru ultima oară. Spuneam că eram foarte vie, mă bucuram de orice senzație sau percepție a lumii - și am rămas la fel cam toată viața, inclusiv acum. De exemplu am și acum în nări mireasma de pământ săpat cu grijă și cuibul de cartofi dezvelit și izul de cartof crud tăiat puțin de sapă. Și culoarea lucrurilor în acel moment și bucuria mea și senzația cartofului proaspăt dezvelit în palmă și poate gândul la vreo carte în timp ce vântul și foșnetul și vorbele bunicilor mă înconjurau.
Odată am urcat în podul casei vechi și am avut îndrăzneala să deschid vechiul cufăr de lemn de lângă peretele dinspre uliță și am găsit înăuntru un livret militar și diverse acte din care reieșea că lui bunicu i se schimbase numele și a fost pe rând Sarafin/Serafin/Serafim, apoi Serafin-Popa și în final Popa Ioan/Ion. Când mergeam pe uliță oamenii mă întrebau ”a cui ești tu?” și mi s-a spus că trebuie să răspund că a lui Sarafin, nume ce mă apropia de îngeri, dar eu nu știam atunci despre serafimi. Străbunica mă prezenta drept Monica, și o vreme așa mi-au spus și copiii din sat, deși eu îi tot corectam, așa cum a vrut preoteasa, sora bunicului, dar mie nu îmi plăcea deloc. Monica, nepoata preotesei, s-a născut la 8 sau 9 ani după mine, cam în aceeași perioadă cu vărul meu Cosmin. Bunicii mi-au spus întodeauna Cristina, ca și rudele din București și Voluntari. Bunicul a lucrat mult timp la depoul CFR Sibiu și pleca la muncă cu noaptea în cap cu bicicleta (avea tren pe la 5 dimineața și se întorcea pe la 4) și cu toate acestea, împreună cu mama Limpi, a muncit din răsputeri în gospodărie și a ținut câte 2-3 bivolițe și dădea mai multe ori la cioban primăvara, a avut și capre (când eram mică), multe găini, cal puternic, porc și cucuruz, ceapă, varză și grădină cu fasole cu bob alb și roșu tărcat și morcovi și multe verdețuri și flori, napi pentru porci și multe altele. Avea vie mare cu struguri acri, culesul era toamna târziu și vinul era tare acru și adesea îl beau cu zahăr și sifon sau apă sau cald cu sirop și scorțișoară iarna. Avea mulți meri, unii pentru iarnă, alții văratici, dintre care două soiuri erau cele mai bune cu putință în lume. Azi nu mai există. Țin minte că mă ducea la moară cu porumbul și la fierar la potcovit când eram mică... Bunicul era un om care trăia după stânjeni mulți, care formau două șire înalte de lemne tăiate. Câteodată, el vâna în pădure împreună cu o ceată din sat, deși nu era legal și nici ecologic, dar așa era pe atunci. Făceau și țuică și rachiu lămurit (aveau vie cu pruni) la cazanul comun unde mergeau mai mulți săteni mai demult. Bunicu a lucrat și la CAP, ba chiar a fost și brigadier, din câte spunea. A muncit ca un rob, a avut și vreo 2-3 internări la spital (odată și mama Limpi, lovită de cal cu copita), odată a avut hernie de disc în urma greutăților ridicate, dar și după aceea l-am văzut trăgând el singur după el carul plin cu fân în șură (câteodată noi, ceilalți, împingeam), ca să poată fi descărcat, căci calul trebuia deshămat și carul deci nu intra destul de în spate în șură, rămânea o lungime de cal și mai bine și trebuia dus mai în spate, mai adânc în șură.
Era minunat împreună cu bunicii mei și mă jucam mult, chiar și cu ei. Citeam totodată. Deși alte rude m-au molestat oarecum sexual, el, bunicul, niciodată, și nu am avut nici cea mai mică senzație sexuală la atingerea lui sau în preajma lui. Țineam extrem de mult la amândoi bunicii. Mare parte din săteni mă primiseră în curțile lor și erau oameni buni și mă jucam cu nepoții lor, care și ei mă acceptau și erau ceva mai vrednici la învățătură decât cei din școala mea din Voluntari, deci mă înțelegeam cu ei mai bine.
Împărății s-au prăbușit.
Războaie mari ne-au pustiit.
Numai în Lancrăm subt răzor
rămas-a firav un izvor.
Păduri s-au stins. Și rînd pe rînd
oameni în umbră s-au retras
veșminte de pămînt luînd.
Dar șipotul, el a rămas.
De-a lungul anilor în șir
de cîte ori în sat mă-ntorc,
mă duc să-l văd. E ca un fir
pe care Pàrcele îl torc.
(Izvorul, de Lucian Blaga,din Mirabila sămânță)
Când am împlinit 12 ani (cu două-trei luni înainte de pubertate) am primit cadou o carte cu poezii de Blaga de la nașii mei, care avea pe copertă chipul poetului între nori, îmi sugera ideea că el era un nor. Când eram mică de tot am crezut că, dacă vreau, pot mișca norii și poate chiar și soarele pe cer (gândire magică, normală la copii, orice minciuni v-ar spune, așa este). Totuși, poeziile lui mi-au plăcut, deși eram mică. Înainte citisem Alecsandri, Topârceanu, Eminescu, Arghezi (cele pentru copii), Coșbuc, precum mulți copii cuminți. În sat era un șipot frumos, de unde luau, se zicea, apă de băut, toți sătenii, căci exista ideea că numai acea apă era curată și bună de băut, nu apa din fântânile numeroase ale satului, care era destul de aproape de suprafață. Acel șipot era ceva sfânt pentru mine, dar nu am realizat conexiunea cu poeziile lui Blaga. Acel șipot nu a rămas, așa cum spunea poezia. Dacă citiți o carte cu poezii de Blaga (cea cu norii sau ediția îngrijită de Dorli Blaga după 89, eu le am pe amândouă), veți găsi multe poezii care au tangență clară cu viața mea (am dat exemplu cu cele despre Cluj), mai este vorba de șipot și altele, dacă știți cum a fost viața mea... Încă și mai multe conexiuni, aproape incredibile există cu volumele lui autobiografice. Există și ceva comun în felul de a simți, în emoții. Șipotul nu a rămas fiindcă niște francezi care au zis că s-au înfrățit cu satul meu l-au distrus și au creat un rezervor infect, neacoperit, din care au tras apa, care ieșea evident tulbure după ani și ani, în curțile oamenilor - bunicul a refuzat să tragă și să consume așa ceva. El avea două fântâni mult mai curate în curte și în grădină. Dar bunica verilor mei a consumat acea apă din câte spunea, avea chiuvetă în camera de jos. Francezii aceia au venit și au vizitat satul după revoluție și au adus tot felul de haine second hand și cam atât.
”Decât orișice lumină/ Mult mai rodnică e taina/ dacă vrei visul să-ți vină/peste nud întinde haina”, spunea poetul într-o poezie a sa, ”Înțelepciune de grădină” și eu am povestit aproape totul, în afară de câteva lucruri pe care le-am înțeles abia în ultimii ani și pe care ezit să le scriu, știu că poetul are dreptate, dar să nu dați vina asupra mea în cazul în care le scriu, nu se va întâmpla ceva rău din acest precis motiv, nu voi elibera niciun monstru ca în povești, dacă intru în camera interzisă. Probabil că tot ce au spus unii rău despre mine este minciună, asbolut tot și după ce voi nota și aceste ultime lucruri, abia la sfârșit, veți înțelege de ce le-am scris pe toate.
Trebuie să menționez încă o dată că bunicii mei nu vorbeau deloc politică la masă sau când eram alături de ei, niciodată. Mult timp nici nu au avut televizor și, după ce li s-a dat unul, tot nu vorbeau politică între ei și nici nu ceilalți oameni din sat, eu nu țin minte așa ceva - mereu vorbeau despre treburi gospodărești. Microbul politic îl aduceau în concediul estival numai mama și tata și astfel se întindeau cu bunicii la discuții cu aluzii politice după masă, după cucuruzul fiert și pepenele adițional.
Am scris despre balansul ca între rai și iad al vieții mele din copilărie, atât aici în Voluntari, cât și în sat. Multe cântece de odinioară, ascultate de mulți cetățeni ai lumii, atât de muzică populară, cât și ușoară sau folk românească sau americană, începând cu anii 50, sau din alte țări chiar, au fost mai strâns legate de viața mea decât era normal sau de minciuni despre mine. Unul din cântece era ”Tata și caii” al lui Victor Socaciu (nume batjocorit de tata) despre un cal alb și negru mânați de un țăran și parcă unul era rai și altul iad și apoi țăranul ”Dumnezeule parcă e tata/lunecând sub copite de cai”. Adică moare din cauza a tot albul și negrul lumii. Asta îmi aduce aminte de altă idee de demult a tatei, când el mă numea pe mine ”fata lui Dumnezeu” și da, acel țăran era un patriarh cel puțin, dacă nu un zeu, fiindcă, atunci când eu eram tânără și încă nu înțelegeam nimic, el știa tot rostul și rânduiala lucrurilor din tot satul, nu doar din casa și ograda lui, era în mod clar un spirit mare al satului - și avea un loc puțin diferit față de ceilalți săteni, nu mai explic acum totul. La poarta casei era înălțată crucea și Cristos (cum se spunea atunci) era de tinichea prinsă pe lemn, la un moment dat pictat de nașul meu, cu aerul lui moale în culori blânde și cu capul aplecat și supus de durere pe umărul lui drept. Când eram mică de tot nu erau păianjeni deloc în drumul meu în sat, nici în casă, nici în împrejurimile ogrăzii. Către finalul vieții sale, bunicul a crescut în grădină meri cu crengile încărcate mai mulți ani la rând, cum nu s-a mai văzut niciodată. Peste tot crengile se rupeau dacă nu erau susținute. În jurul casei însă, dar și pe lângă casă și peste fântâna unde mama Limpi spăla demult rufele și unde eu avusesem peștele meu vrăjit mai mulți ani, erau mulți păianjeni de multe soiuri, erau și în casele noastre și erau și în magazia pentru lemne, țopăiau unii fără plasă. Erau și pe grui aproape de casă mulți de tot, din soiul păainjeni-viespe. Mi-am amintit că în copilărie nu erau, dar erau foarte multe, extrem de multe muște, ceea ce îmi amintește de cartea Împăratul muștelor. Se puneau plase, se punea nailon tăiat în benzi înguste, se punea Muscamor, capcană pentru muște în farfurie sau pe benzi lipicioase atârnate de grinzi, se ținea casa strict închisă ziua, iar buna le plescăia cu pliciul pe lavițe, ceea ce bunicii nu suportau. Iar la Voluntari eu eram terifiată de păinajeni imenși și otrăvitori care erau extrem de mulți peste tot - era un fel de război între două locuri aflate la sute de kilometri distanță. În Voluntari eram invadați și de armii de omizi etc. După ce bunicul a murit am văzut în grădina rotundă (un fel de delușor era grădina, ca un măr mare) din sat, pe aceeași creangă, pe mai multe crengi, atât flori, cât și mere coapte, cât și mere putrede, ca o amară metaforă a vieții, pomul parcă înnebunise.
Sunt lovită prelung în inimă din nou; ceva mai înainte mama a sunat-o pe Ottilia, care poate nu e autentica Ottilia, e o femeie necunoscută pe care mama o sună ca să vorbească mult, peste 30-60 minute când vrea să mă lovească - acum e ceva excepțional fiindcă a început, fiind apropae ora 9 seara, tot azi,să vorbească iar politică cu Cosmin, probabil foarte mult, ca să mă lovească mai rău tot azi. Eu nu am avut niciodată pe nimeni cu care să vorbesc, nici măcar la telefon, dar nici nu aș fi lovit pe nimeni. Ei spun că oamenii mă lovesc mereu, mai ales în ultimii 20 de ani încontinuu, fiindcă ei mă percep deasupra lor și, nu știu de ce, ei cred că eu sunt deasupra lor prin răutate și minciună și prostie și în realitate eu sunt deasupra lor de mult, dar numai prin bunătate și inteligență. Bun, și ce naiba au cu mine?! Voi continua mâine povestirea.
12.05.25
De o vreme, în mod brusc, căci nu de mult nu era acest simptom deloc, sunt f_tă în timpul somnului rău, noapte de noapte, și nu mă odihnesc bine niciodată. Dimineața mă scol extrem de greu, de obicei târziu și îmi trebuie ore întregi să mă pot dezmetici. Jumătate din zi dorm și în restul jumătății nu pot face mai nimic, sunt amețită încă vreo 3-4 ore și îmi mai rămân 7-8 ore pe zi și este foarte greu. Ei spun că m-au făcut sau mă vor face lent ”cartof”, legumă psihiatrică. Ei au făcut și continuă să facă lurul acesta intenționat și mama mă lovește ca întotdeauna, aproape zi de zi, imediat ce mă trezesc și încă nu sunt dezmeticită. Ea și cu dvs. și alții loviți mereu în mine și totuși am fost perfecțiunea și un om capabil și nici nu fusesem cartof. Astăzi vorbea, cum face ea uneori cu voce tare ”Doina”, ca să dea impresia că vorbește cu Doina în gând, cum a mai făcut cu alte nume în trecut. Apoi a bătut motanul și a țipat la el, ca să mă lovească abia fiind eu trezită din somn. Azi am adormit din nou și m-am trezit la ora 12, dar până îmi revin durează vreo 2 ore.
Ei spun că ei trebuie să mă lovească fiindcă această lovire înseamnă faptul că ei nu acceptă scrierile mele despre viața mea (memorii, jurnal) - nu e așa, ei vorbesc așa, adică ilogic, fiindcă mă tratează drept proastă și nebună chiar și în mintea mea, când pătrund în televizorul meu mintal - ei lovesc așa zilnic de 20 de ani și în același timp sunt torturată oribil, ca să mă distrugă și să mă omoare, așa spun toți, și e greșit. Tot așa au făcut și înainte de acești 20 de ani, doar că nu vorbeau în mintea mea. Nu știu dacă există oameni care să discute în gând omenește, frumos și bine sau poate prin aceste vorbe ei doar lovesc, așa cum fac cu mine - totuși repet, am observat că și ei aud vorbele mele în gând. Acum pretextul lor e faptul că am scris tot adevărul și spun din nou că trebuie să mă omoare fiindcă poporul crede că sunt nebună și eu nu sunt, fiindcă poporul crede că am greșit de multe ori și eu nu am greșit niciodată - eu cred că nu e un motiv de crimă acesta.
”Tu ai fost perechea lui, spun ei, o pereche nebună”. Absolut clar nu am fost perechea nimănui și nu știu la cine se referă - eventual la bunicul meu?! dar nu am fost defel perechea lui, voi explica totul și mai clar imediat. Și absolut cert nu am fost nebună niciodată, ba chiar am fost un om inteligent, ceea ce nebunii nu pot fi. Ei spun (iar) că nimeni nu crede adevărul, fiindcă, pe măsură ce eu scriu, ei inventează alte și alte minciuni și explicații false - e ciudat, atunci nu și-au dat seama că totl e adevărat din moment ce mai demult, înaintea dezvăluirilor mele, credeau alte minciuni?
Coa să scriu mai departe, cum spuneau bunicii - ”coa să”, și acum chiar, coasa bunicului stă rezemată în garajul mamei, ruginită și veche, într-un colț.
Acum rescriu povestea neplăcută a morților din familia mea - buna a murit la 87 de ani în 1988, înainte să încep meditațiile cu Z. Eu am stat vara cu ea și îi dădeam să bea apă, nu multă, nu prea vrea și nu mânca deloc și spunea mereu că moare - și fiul și nora o tot înjurau și boscorodeau să moară și ea, săraca, spunea că vrea să moară, dar nu e vina ei că dumnezeu nu o ia și mie mi se rupea inima de milă. Au venit părinții mei și au stat puțin de tot și m-au întrebat dacă vreau să merg cu ei sau nu și eu am plecat cu ei, în Ucea mama s-a oprit la PTTR să dea telefon la unicul aparat telefonic din sat, al cuscrei adică, fiindcă avea o presimțire la un sfert de oră după plecarea din sat și buna chiar murise și ea s-a întors la înmormântre, eu am mers cu tata acasă, mi-era greu să văd un chip descompus de moarte, mi-era și teamă. Îmi era de demult milă de buna, căci mama Limpi și bunicu chiar o chinuiau și biata bătrână făcea tot ce putea face ca treburi, deși era bătrână și mergea greu și mânca pe colțul unei laviți, nu la masă, nu știu de ce bunicii nu o vroiau lângă ei, dar mult timp după, mi-am dat seama că era din cauza unei cărți de citire de odinioară, pentru școala primară, în care o bătrână era oropsită la fel și mânca tot separat și din blide rele, exact ca buna. După încă și mai mult timp mi-am dat seama că bunicul meu era țăranul din Lordul John, poezia lui Coșbuc, care se născuse în satul în care s-a născut și acel meditator al meu Z. Lordul John a fost o poezie cântată și de formația Pasărea Colibri, în care a fost și Pittiș, prietenul lui Z. Se spunea că lordul John (și bunicul meu era Ion) e-ntr-o ureche și bietul meu bunic se zice că și-a pierdut auzul la o ureche când vărul meu, preșcolar, i-a ars o palmă puternică. Totodată un britanic, fotograf, a venit cu calul și cu un prieten în 1990 în vizită în satul nostru și a dormit la cuscri acasă și tocmai atunci eu am ieșit cu mama Limpi și cu Cosmin cu o căruță pe uliță și chiar eu mânam calul, țineam hețele, deși toată viața nu făcusem asta niciodată - și pac! englezul în fața mea. Ca în poezie. L-am plimbat pe englez prin sat și i-am dat și zmeură din Stoicoi a doua zi înainte să plece. Peste noapte însă am fost posedată sexual foarte puternic de la distanță, în patul din camera cu teracotă dn casa nouă. Ulterior, după mulți ani, amintindu-mi acel lucru, începusem să mă îndoiesc că era același Z și atunci. Mamaia din Voluntari a murit în 1991, când eu erau încă studentă la Cluj, am venit chemată de rude acasă și mama mi-a făcut scandal să nu merg în acea seară (că venisem cu avionul) să o vizitez și am vorbit cu ea la telefon și era lucidă și peste noapte a murit și atunci am suferit foarte mult, dar, normal, am mers la înmormântare, eram doar noi, câțiva oameni și venise o singură femeie la cimitir să o vadă pe răposata (nașii au spus că era mama soției lui Ioji, tatăl lui Paul și Francesca!). Cât timp am stat la Cluj mama avusese o fractură de gambă gravă, căzând de pe un scaun. Mama Limpi a paralizat la două săptămâni după ce fusese la noi în vizită la București și eu am făcut greșeala poate (dar nu bănuiam nimic rău) să o duc în parcul Herăstrău la plimbare și hierăstrău era cuvântul din sat pentru fierăstrău. Atunci tata a câștigat locul doi la loteria 6 din 49, singura dată în viața lui, dar tocmai atunci au fost foarte mulți cu locul doi și premiul lui,de obicei o mică avere, a fost mic atunci. Am fost la Sibiu, au internat-o mai întâi la sptalul CFR, spital sărac, căci bunicu lucrase la CFR și erau oameni săraci. Cineva citea Îngerul a strigat în salonul ei - am vegheat-o nu mai știu cât timp. Apoi m-am dus în sat să o înlocuiesc pe mama la îngrijirea bolnavei, carea fost urât tratată, cum au făcut și ei cu buna, că nu mai moare odată, ba chiar și ciobanul Iosif tot așa - așa sunt oamenii săraci, e firesc și nu au vină în fața lui Dumnezeu, nu aveau ce face în astfel de cazuri. Mama povestea mereu cum odinioară un bătrân de-al casei a fost ținut să doarmă și să moară în iesle, un fel de inversare a poveștii nașterii lui Cristos. Oricum, odinioară aveau doar o casă cu două camere și erau mulți și săraci și contau gurile de hrănit și brațele de muncit ca într-o economie a unei țări. Când m-am dus eu acolo se pare că eu aveam o oarecare putere de vindecare, în fine, nu știu sigur, dar uneori așa mi s-a părut, pe propria mea piele - poate m-am înșelat, dar unii cred că există și așa ceva. Țineam mult și la bunica și m-a durut enorm cum îi vorbea Nelu, fiul ei - și cât era de furios când ea și-a revenit și chiar a început să se miște mai bine în patul de lemn improvizat din scânduri, în casa dinainte, unde era dormitorul bunicilor și ea își sfârșea viața de furnică truditoare cu oasele pe scânduri goale și tari și era deja foarte slabă - probabil că nu i-au dat hrană multă și ea fusese foarte grasă și eu i-am citit rugăciuni, căci ea mergea des la biserică și ea a început chiar să vorbească și Nelu s-a mâniat de toate aceste progrese bruște în preajma mea și bunicu la fel și m-au făcut nebună și m-au alungat din sat înapi la București, că le stricam lor treburile. Tot așa mi-a spus cineva în gând (Ovidiu sau mama), când mergeam cu ei la un cabinet de fabricat proteză pentru bontul meu și mi-a spus în gând că eu nu am ce căuta în treburile lor la Colun, deși eu nu spusesem nimic. Mama Limpi a murit aproape de ziua ei de naștere și anume exact de ziua norei sale. Am fost la înmormânare și a fost ca o nuntă, bunicul a tăiat un vițel, Genica a adus o bucătăreasă prietenă, am ajutat și eu la mâncare și a venit tot satul, chiar și Nicodin, fostul chirurg odinioară director de spital, care avea diabet și care a vorbit frumos cu mine (au existat doar doi astfel de oameni în viața mea) și m-a întrebat de ce mă tratează tata așa urât. I-am spus că nu știu, era adevărul. A vorbit cu mine și pe drumul de întoarcere de la cimitir, nu mai țin minte ce, îmi pare rău, nu știu dacă nu am scris pe acest blog, a fost un moment frumos în viața mea, rar. Oricum Nelu nu avea cum să o țină și să o îngrijească pe mama Limpi, singura soluție era ca toți să plătească bani să o țină într-un azil special, că nici eu nu aveam cum să o țin și nu aveam bani și unde și părinții aveau bani puțini și familia Popa avea și doi copii, dar acum nu știu sigur dacă existau deja atunci astfel de aziluri, poate așa ar fi fost normal să facă cu toții, dar eu oricum nu aveam nicio influență asupra lor și toți mă tratau mereu brutal, așa cum făceau și cu bătrânii și muribunzii - erau oameni foarte duri, ca mama și ca Irina, verișoara mea. Genica m-a amărât și mai tare povestindu-mi că mama Limpi, înainte să moară (avea numai 67 de ani) mă tot chema cu cuvintele ”Vindecă suferințele” dintr-o rugăciune citită de mine. Să fi fost așa? Ori Genica știa cuvintele din altă parte? După moartea bunicii, bunicul nu a mai dormit în camera din față, nici iarna - acolo clădise sobă de teracotă - ci a dormit în cămara bunei, pe patul vechi și împuțit, încălzindu-se cu sobă de tuci (abia înainte să moară a început o sobă acolo) și plângea mereu când vorbea de muma și de mam Limpi. Am scris destul despre moartea nașei și nașului și tatălui meu în alte postări - la ei nu mă mai refer, au murit și ei cumva. A murit apoi, în 2007, și tanti Piri, care stătea cu Paul și Francesca pe lângă Piața Victoriei. Am suferit mult, fiindcă tanti și bunicu erau singurii doi oameni care vorbeau cu mine la telefon și pe tanti, născută în 1918, pe 11 aprilie, o mai vizitam. Bunicu nu prea vorbea mult cu mine la telefon, eram lumi complet diferite. El era la o zi după tanti, pe 12 aprilie și a murit tot la 87 de ani, în Miercurea Mare, la o zi înainte de ziua lui, adică pe 11 aprilie, la o zi totodată după fiul lui Nelu, care era născut pe 10 aprilie - deci date foarte strânse, Lucian Blaga de exemplu se zice că a murit pe 6 mai, dar era născut pe 9 mai. Am plecat la înmormântare cu mama și cu Irina, care era în București, cu trenul. Din viața buniuclui meu nu voi mai enumera tot ce am scris mai demult, ci doar câteva lucruri importante. El era un om cu mare inventivitate lingvistică, poate chiar el crea acele cuvinte ale lui, unele în joacă, precum ”crastavete”, ”lemnușe/chibrite” chindeauă, hibă, nu îmi mai amintesc acum tot, pe moment. Ducea lucrurile vechi la ”făuriște”, lângă o salcie veche cu scorbură, ca un portal spre altă lume. (Și Lucian Blaga avea cuvinte mai ciudate în memoriile sale, despre care spunea că erau locale, din satul lui, unele jucăușe și ele precum ”dodoloață”). Acest bunic fantastic al meu s-a dus să se odihnească, să se pună jos oleacă, după cum spunea el când se culca, destul de rar, duminică după-masa sau de sărbători. Am o poză a lui cu preoteasa, făcută de mine, adică cu sora lui cu 4 ani mai mare, așa cum este și mama cu fratele ei. El o ține de mână și zâmbesc. Tot așa o ținea de mână tinerește și zâmbind pe Genica, o femeie mai tânără din sat, poate că singura lui înseninare și ajutor din anii bătrâneții. Om sărac și singur, văduv... doar o iapă la care nu se îndura să renunțe și pe care a dat-o la insistențele familiei - munca lui, cea care îi întreținea viața a devenit doar curtea cu găini și câte un porc, apoi nici acela și nici oile și nici bivolița, și dacă îl întrebai ce mânca spunea ”câte un oușor” ori macaroane, bade Ioane, ori zamă și mâncare adusă la sfârșitul săptămânii de noră. Îmi amintesc pe Nelu când era la școala de subingineri și eu eram mică și am mers cu mama Limpi să îi ducem ciorbă în container special acolo unde stătea el cu chirie, într-un demisol care pe mine m-a fascinat (probabil că părinții îl întrețineau, sau poate nu, nu știu dacă muncea ceva). Și apoi acest fiu răsfățat vorbindu-i bătrânei sale mame așa de urât pe patul de moarte... știam că Nelu așa era, să îl ierte Dumnezeu dacă s-a îndreptat. Dacă doriți să înțelegeți ce simt eu, gândiți-vă puțin la cartea Marele Meaulnes, sau Cărarea pierdută, de Alain Fournier sau citiți-o, merită, seamănă puțin cu unele idei ale lui Murakami, dar e ceva mai frumoasă estetic. Aici au pus un virus ca să nu pot lăsa spațiu cum vreau, au mai făcut așa.
Apoi a murit și bunicu, cum am mai spus - și mă refer la asta înainte să scriu alte lucruri din viaaț lui, legate de mine, fiindcă eu în ordinea aceasta le-am înțeles, abia acum câțiva ani am început să înțeleg despre bunicu și rostul lui. El a murti în 2012. Din păcate, venerându-l, sentiment identic cu cel de azi, numai că acum am înțeles mai mult, am postat pe youtube mai multe filmulețe cu el vorbind ardelenește despre vremurile de odinoară, înregistrate de mine cu 2 ani și cu juma de an înainte să moară, pe care ulterior, nu de mult, le-am făcut private sau le-am șters de pe Vimeo. Eram naivă, era clar că eram omorâtă și eu încă mai credeam că oamenii buni au oarecare dragoste față de alți nevinovați și oameni buni cum eram eu și cum aveam eu milă și credeam și că au putere să mai schimbe ceva. Nu trebuia să le postez, dar atunci nu știam totul, sunt nevinovată - străinii și necunoscuții nu sunt ca mine, ei fură și pun gheara pe tot și cred mai degrabă răul, nu binele, ce să mai vorbimi de așa o pleașcă de poze și filme, toată agoniseala mea de-o viață pe care ei pot pune mâna gratis și fără respect, crezând că eu eram nebună! Omul murise, dar eu eram în viață și oricum nu trebuia să le pun. Sau povestea vieții mele, evident adevărul, evident eu nu știam că oamenii aveau ceva cu mine, așa că... hai să loveascăei pe la spate și sădea vina pe mine pentru greșelile lor și ce convenabil era să spună că sunt nebună și să mă izoleze complet și să mă omoare. Eu am avut motive suprapersonale de a scrie tot adevărul, dar oamenii erau proști și îi credeau pe liderii lor răi, sau pe psihologi sau psihiatri mincinoși oricum despre mine.
Revin, voi scrie mai departe despre bunicu exact în ordinea firească în care am înțeles totul, notez aici ca să nu uit: unu - moartea, doi - revoluția, trei - sexualitatea, patru - spiritul, Lucian Blaga, după care mai adaug câteva lucruri despre cultură și simboluri și semne și după aceea - la revedere
13.05.25
Azi m-am trezit ceva mai devreme, la 10, și azi noapte nu m-au chinuit chiar rău, de aceea scriu acum mai departe, după ce mi-am făcut patul. Abia trezită, mama iar a venit la mine să îmi vorbească fleacuri și când face așa mă lovește (ea sau alții) fiindcă eu nu eram încă dezmeticită și după aceea, adesea, ea nu mai vorbește deloc cu mine toată ziua, sau până seara, când iar poate lovi. Am scris despre bunicul și despre unele din morțile din familie. Am uitat ceva (am mai explicat mai demult). Când eram mică sau tânără, nu ghicisem că aveam (eventual) o anumită putere de vindecare a mea sau a altora. De asemenea nu știam că mama are efect negativ, de trăznire și omorâre a omului sau animalului - așa a omorât 3-4 câini și am văzut cum schelălăiau de durere când îi mângâia. Oamenii din familia mea au murit numai când eu eram departe de ei - buna imediat ce am plecat cu părinții din sat, mamaia s-a îmbolnăvit grav când eram eu la Cluj, nașii au murit când eram eu la Colun, tata a murit când locuiam la Perla, nu cu părinții și eram groaznic chinuită, cum am explicat și era caniculă, bunicul a murit la Sibiu, nu în sat, după ce l-au luat de la mama, iar mama Limpi a murit după ce m-au alungat de lângă ea și au adus-o iar în sat pe mama. Eu eram în București cu tata și am fost dezgustată de reacția lui la aflarea veștii morții bunicii, de faptul că se arăta iritat: ”a murit și asta!” și apoi am mers la înmormântare cu el, cu Dacia noastră. De asemenea, am uitat să îl pomenesc pe tataia, despre care se spune că a paralizat la nunta părinților mei și care a mai trăit 5 ani după aceea. Am povestit cum mă jucam cu el, încă îl țin minte. Când aveam 4 ani o rudă a spus misterios ”trebuie să ducem copilul la țară” și m-au dus la țară și când m-am întors tataia nu mai era.
Voi scrie acum ceea ce mai aveam de scris, în ordinea mai sus menționată ieri. Întâi despre moartea bunicului în 2012, el fiind ultimul care a murit dintre cunoscuții mei, și totodată unul din ultimii săteni din generația veche, din ordinea veche a lucrurilor. Probabil că unii dintre dvs. cunosc pătratul palindromic 5/5 în limba latină, despre care nu știu când a fost scris, despre care se spune în wikipedia că există de mult în diverse locuri din lume și că se leagă și de religie, că cuprinde de două ori, anagramată, sintagma ”pater noster” disimulată în interiorul său, și legată de alfa și omega, începutul și sfârșitul adică, de două ori A și O, ceea ce ar explica numele acesta ciudat, Arepo, ales pentru ca pătratul să poată fi citit în mai multe feluri. Și mereu este această inscripție, oricum ai citi, anume Sator Arepo Tenet Opera Rotas. Eu l-am găsit mai demult, acum văd că e la modă și pe etsy, site comercial, înscris pe pandantive sau pe brățări. Iată ce se află acum pe wikipedia:
SATOR
(substantiv nominativ sau vocativ) (din serere=a semina) semănător, plantator, întemeietor, fondator, progenitor (de obicei divin); originator.
AREPO
necunoscut, probabil un nume propriu, fie inventat sau, poate, de origine egipteană; formă codificată a numelui Harpocrates sau Hor-Hap (Serapis).
TENET
(verb) (din tenere=a ține) el/ea ține, keeps, cuprinde, pricepe, stăpânește, păstrează, susține.
OPERA
(substantiv nominativ, ablativ sau acusativ) lucru, grijă, ajutor, muncă, serviciu, efort/necaz; (din opus): (substantiv nominativ, accusativ sau vocativ) lucrează, face; (ablativ) cu efort.
ROTAS
(rotās, acusativ plural, din rota) roată.
Abia după ce am găsit acest pătrat magic m-am luminat ce înseamnă sat, fiindcă eu nu am apucat să învăț latina, deși mi-am cumpărat manualele de liceu, dar, din păcate, nu m-au lăsat, prin multă tortură, iar când eram eu elevă nu se făcea latină decât în clasa a 8-a, destul de superficial. Așadar, citind cu atenție explicația cuvântului sat în dicționar, am fost nemulțumită, ca și la alte atâtea cuvinte, de presupusa etimologie publicată de atâția ani în cea mai importantă carte din România, DEX-ul. Nu știam latină, dar mi-am dat seama că dex-ul minte, și nu doar în ce privește acest cuvânt, și mi-am dat seama că orice intelectual lucid, cât de cât inteligent, își dă seama ca și mine de anumite lucruri, când citește anumite lucruri de acest gen, adică dex-ul sau cărți cunoscute, cum ar fi Cartea cu Apolodor a lui Gellu Naum, unde pinguinul erou vrea să meargă la frații lui din Labrador (Apolo-dor, Labra-dor), dar acolo nu există pinguini, ci doar o denumire geografică, o insulă Penguin, denumire ce există și pe lângă Australia. Copiii, citind acea poveste în versuri nu înțeleg atât timp cât nu știu încă unde se află pinguini în lume. Dar cuvântul esențial în limba noastră, cuvântul ”sat” e scris în DEX că provine de la fossatum, ceea ce pare ciudat cel puțin, și pare mai plauzibil, mai clar, că provine chiar de la un cuvânt important - semănător, că se leagă deci de verbul latinesc sato. Logic că îmi aduc aminte de ”pașii profetului”,”eu cred că veșinicia s-a născut la sat”, ”mirabila sămânță”, ”pietre pentru templul meu” etc. etc.
Ca exemplu edificator, pagina dicționarului dex de pe facebook și-a montat ca întâmpinare sau mai mult ”întâmpițare”(cuvânt inexistent) un sondaj politic care încearcă să influențeze alegătorii - deci din nou cultura îngenunchează în fața politicii, cam prea exagerat - și eu vă dau doar sfatul să votați neținând cont de acel îndemn de a alege un anumit candidat - poate că vrea să vă păcălească, poate sfatul nu e bun, poate e bun. Dar e greșit să pui așa ceva pe dex și nici măcar neutru politic. Gândiți cu mințile dvs.
Iar a intrat acea femeie monstruoasă în gândul meu cu ideea ei veche că eu am fost așa de monstruos măcelărită, deși am fost perfect bună și normală și nevinovată și foarte inteligentă, încât toți intelectualii au hotărât/ au decis/ au votat/ au conspirat/ au plănuit/ au uneltit etc. să mă țină izolată și să mă omoare, mințind în continuare despre mine. (?!) Repet, e greșit și ideea ei e o oroare - dar mereu au spus astfel de idei și chiar au lovit tot timpul, au mințit și m-au izolat de zeci de ani, chiar nicio scrisoare măcar. A intrat apoi unul cu glas ca vărul meu Cosmin cu o idee pe care nu au mai scos-o până acum - ceva legat de un om politic, a spus că Iohannis, fostul președinte, a mințit despre mine și eu trebuie să fiu omorâtă fiindcă nemții nu vor ca să... Ca să ce? Nu m-am gândit niciodată că Iohannis a mințit despre mine și poate nu e adevărul. Chiar dacă este, ce treabă au nemții în această chestiune? Da, Iohannis are nume și poate și origine germană, dar el rămâne în istorie ca președinte român și cetățean român - ce mă doare pe mine sau pe alții de nemți, legat de faptul că fostul președinte Iohannis a mințit despre mine? Ce a mințit? Nu mi se spune, habar nu am. Poate e adevărul că a mințit - deci a greșit, ca român față de o româncă, eu nu sunt altceva și nu am avut deloc legătură cu Iohannis sau cu politica. Apoi au intrat unii în engleză că eu eram proastă că credeam că mă aflam în paradis de fapt era infernul. Repet, am încă amintirile toate și pot explica în detaliu, în sat era cu adevărat paradisul și totul era sublim și de o frumusețe fără seamăn, nepământeană, în fiece fir de floare sau orice detaliu chiar, mai ales în natură, nu în case și haine. De asemenea, pentru mine era paradisul și în grădina părăginită din Voluntari și curtea cu vechituri unde am crescut și, treptat, grădina și via au prins viață și nașu (un personaj oarecum nefast pentru mine) a lucrat tot mai mult pământul și a crescut roșii de mai multe soiuri, gigantice, gustoase etc. Infernul a fost numai în cele 4 blocuri din București în care am stat (cum erau în scrierile mele 0,1,2,3)
Acum continuă să mă împroaște unii că am fost nimfomană etc. - și ce dacă? nimfomania nu e vina pacientei decât dacă are pofte sexuale sau face sex etc. ori în cazul meu era clar că eram pură și fără vină, și vina sexuală o purta bineînțeles bărbatul, care era și medic pe deasupra. Oricum, asta a fost foarte demult, în 1989 - e adevărat că m-au mai violat mult sexual de la distanță în 2007 și puțin și în anii următori, deci sunt numai 18 ani de atunci (ceea ce e puțin în raport cu cei 50 de suferință și mai ales cei 40 din 84), dar nu a fost vina mea deloc. M-am împotrivit pe cât posibil. Voi continua acum ce e mai important de spus din ceea ce am promis.
Am plecat cu mama și cu Irina la înmormântarea bunicului, care murise când a vrut să meargă la toaletă, din spusele norei lui, nu știu dacă a mai apucat să meargă. A fost îngropat în sâmbăta mare, așa țin minte, deci murise joi, iar eu cu mama și Irina am ajuns în Avrig vineri cu intercity/un fel de accelerat și acolo ne-au luat Nelu sau Cosmin cu mașina din gară. Irina își făcea și pe vremea aceea unghiile foarte lungi, false, cum e la modă chiar și acum, după 13 ani de atunci. Irina nu știu unde s-a dus, poate că în Sibiu și a venit a doua zi, nu mai țin minte, dar numai eu cu mama am stat în camera cu mortul, să primim vizitatorii. Nu aveau de unde să fie mulți și nu îi cunoșteam decât pe vecinii cu iepuri care locuiau în casa lui Ionul Teculețiului, casă vecină cu a noastră dar la mulți metri distanță, către vale. Pe acești vecini îi știam din 2009, când am fost la bunicu cu mama și vecinul M și am rămas câteva zile acolo singură cu el și mama a mers cu vecinii altundeva, un fel de voiaj de relaxare. Am intrat în curtea acelor vecini, în vizită. Odinioară mă jucasem acolo cu o fetiță nepoată a bătrânilor și cu țiganii din apropiere pe vechea troacă de șipot de piatră, spartă în două. Se zicea că fusese șipot acolo, tot cu cruce, și eu mă urcam pe marginea bazinului și mergeam în echilibru cu figuri de jur împrejur, imaginându-mi că sunt ca Teodora Ungureanu sau Nadia Comăneci. Bunicu avea relații destul de strânse cu vecinii, dar am simțit parcă o ușoară tensiune între ei, nu era ca odinioară, cu alți săteni - acesta era nou și ciudat și erau relativ tineri amândoi. Eu am încercat să fac un fel de împăturate, un desert frământat și copt în tigaie cu unsoare, dar nu mai făcusem niciodată și nu aveam rețetă și nu prea mi-a ieșit, era mai mult ca o pâine, dar soția vecinului venise la noi în vizită singură și ea și bunicu au mâncat mult și le-a plăcut, așa ziceau cel puțin, mie nu. Ea a dus parcă și soțului câteva. Așa au venit amândoi în camera mortuară, unde oglinda de pe dulap era acoperită și mortul stătea cenușiu în sicriu (copârșău) și avea căciula lui de blană de miel cenușie alături de capul lui chel cu părul rar și cenușiu. A venit și clopotarul peltic, care s-a așezat cu căciula în mâini, cu umilință. Eram în camera dinspre fântână cu lada de zestre și scaunele erau cele cu piele tare (mama zicea de Cordoba) și înflorită. Stăteam pe partea ferestrei, între vecin și nevasta lui parcă. Eram tristă, eram amărâtă rău că bunicu murise, dar simt durerea un pic mai mult acum. În toamna precedentă, adică în septembrie 2011, am fost iar cu mama acolo, dar nu am mai rămas singură cu bunicu și, când am plecat, un bărbat a intrat peste mintea mea (avea o voce oarecum cârâită, poate era vecinul M, dar nu știu cine era, nu m-am gîndit la nimeni atunci) și mi-a spus că voi reveni în mod sigur în primăvară în sat, fiindcă... era clar că vroia să spună că bunicul va muri, căci fuseseră semne despre așa ceva, el căzuse de vreo două ori și odată l-au găsit zăcând în casă. Eu totuși nu am crezut că va muri, dar am ținut minte. Am deschis Biblia la mine în București exact în noaptea dinaintea morții lui. La priveghi, brusc a intrat - cred că de mai multe ori cineva în mintea mea ca și cum era chiar bunicu, la un moment dat spunea: tulai, sau ce, cum, ”iar am înviat”? Am înțeles că vor să mă facă să cred că el a înviat în capul meu (oricum nu era vocea aceea cârâită din toamnă), dar nu am crezut așa ceva. Nenorocirea era că porcul ăla de vecin, care stătea în dreapta mea dsau chiar în stânga, nu mai știu sigur - a început să mă tatoneze sexual cu mâna, cu piciorul, cu ce apuca, de față cu mortul și cu mama, care se făcea că nu vede și cu nevastă-sa, la care mă uitam cu subînțeles degeaba. Acel vecin trebuia să sape groapa bunicului, se pare că împreună cu altcineva sau singur, oricum în sat nu aveam pe cine ne baza - vă dați seama că nu puteam face scandal și că mi-era tare scârbă. Greață. Mama și soția lui m-au trimis afară cu el și acolo iar m-a atins sexual și l-am împins, dar nu am făcut scandal - situația mea de pacient psihiatric nu îmi permitea orice, dacă îl dădeam afară tot eu picam prost și m-ar fi ocărât toți, cum a fost toată viața mea e mai multe ori și nu am avut pe nimeni să mă sprijine împotriva abuzurilor diverse. Vecinul a spus că trebuie să nu mă mai gândesc la mort, să îl las deoparte, ci la viață, că morții cu morții și viii cu viii - nu am înțeles atunci deloc de ce credea că mă gândesc nu știu cum la mort, că doar nu fusese bărbatul meu. De ce dracu amesteca sexul cu moartea? Ceea ce m-a mirat e că Genica, nora mortului, a spus că se obișnuiește ca după ce iese sicriul, să se spargă o cană, un pahar. Din câte se spune, la nunta evreilor se sparge un pahar, darnu la morții creștini. În tinerețe, Genica îmi spunea în glumă ”Creștina”, cam așa pronunța și Irina (parcă) când era micuță. După alți ani, unii au spus că familia mea nu a fost creștină (în afară de mine), ci de evrei, care m-au ținut ca să mă tortureze, să mă sacrifice. Că pentru ei am fost deci un fel de Lilith a evreilor, ceva sexual și rău, iar pentru creștini tot ceva sexual, un fel de prostituată/curvă sacră ca la păgâni sau ceva ca Maria Magdalena, sau talpa iadului etc. deci mereu ceva rău - dar eu am avut toate rolurile din religii - și Isus și Maria și sfinți diverși și persoane din alte religii. Nu. E adevărat că multe lucruri din viața mea au fost ca în diverse cărți și, legat de ele, am avut pe rând sau simultan rolurile multor personaje din aceeași carte, dar rolul meu adevărat a fost de intelectual, fără legătură cu politica și nu am fost nebună niciodată. Nu știu sigur dacă familia mea a fost de evrei, dar oricum nu au scuze, decât dacă au fost doar greșeli pe care și le îndreaptă. La înmormântare, Irina a izbucnit în plâns când preotul oficia în curtea noastră și Ovidiu Ș, nepotul bogat al bunicului venise și el și a hohotit când ne-am oprit cu mortul în dreptul școlii. Prapurii mortului, steagul ceremonial, a căzut când am început să urcăm spre cimitir. Bunicu nu s-a pus oleacă jos, ci oleacă ceva mai sus.
Ceea ce e important de spus e că au venit în vizită la mort vineri și colegi ai lui Nelu și colegi ai lui Cosmin, care fusese polițist și care îi spuneau Coco, și alți oameni, necunoscuți mie, din sat. Era o femeie, parcă țigancă, care spunea că ea era adventistă de ziua a 7-a și că ei serbează de Paști moartea mântuitorului nostru, Cristos, nu și învierea, ceea ce m-a iritat puțin. Altă femeie necunoscută se uita fix la mine și spunea ceva despre schizofrenie, anume că dacă te rogi lui Dumnezeu e normal, dar dacă spui că ai vorbit cu Dumnezeu, ești schizofren.
Acum iar a intrat unul în engleză cu ideea ”no one will ever know”, așa cum spun ei mereu de mulți ani că vor să mă omoare ca să mușamalizeze totul și poate și dvs. gândiți la fel, și nici nu știu dacă ați citit blogurile mele. Mai am puțin de adăugat la povestea morții bunicului și apoi voi termina zilele ce urmează tot ce am în plan, astfel încât să fie gata sâmbătă, înainte de alegeri, turul doi, ca să nu creadă proștii ceva greșit. Dacă ați citit tot ce am scris atunci știți totul, nu prea înțeleg ce spun aceștia că ”no one will ever know”.
Așadar, cum poate v-ați dat seama, bunicu a murit, sau i-a fost grăbită moartea de un grav emfizem pulmonar, nu știu mai mult de atât, poate și cancer. Oricum, el dormea în poziție aproape verticală a toracelui, sprijinit de perne și orice altceva tare. S-a lăsat de mult de fumat complet (pipa Carpați,destul de mult), dar se pare că era deja prea târziu - și oricum avea constituția care predispune la emfizem - longilin, ciolănos și îl vedeam luând niște pastile mici, nu știu ce erau. A tras mult la coasă și a rânit mult în grajduri. Era un țăran hâtru, chiar și când tușea, destul de mult către finalul vieții, mai glumea, mai zâmbea. Oricum se știe că emfizem au și bătrânii care nu au fumat deloc, la vârste înaintate, căci elasticitatea plămânului poate scădea din diferite cauze. Mai am de adăugat două lucruri importante legate de moartea lui.
Am fost și după moartea tatei la el în vizită și am făcut poze, el era tare acru, fiindcă se sprijinea în baston, în urma unei căzături. Atunci trăiau și cuscri amândoi, el a murit înaintea cuscrei, singura femeie care l-a bocit, cum era datina odinioară. Eu eram slabă, subțire, pe vremea aceea. El s-a luptat cum a putut cu bătrânețea, și-a montat balustradă de lemn la treptele către pivniță și către casa veche. A fost mulți ani sărac și singur într-un sat aproape părăsit, a investit bani în repararea cu țiglă nouă a acoperișurilor. A investit în soba de teracotă, dar el nu avea decât o cămașă pe care singur și-o spăla, ruptă, cârpită, se vedea prin ea. Nu prea avea nici de iarnă nimic. Nu avea nici mâncare și slăbise și mai mult. Se zice că Genica îi aducea hrană și îi spăla așternutul, dar când am fost cu mama nu prea era totul în regulă și mizerie era multă în casă. Odată m-am apucat eu să spăl niște geamuri la "su' șop" (ceva oarecum nenecesar) și tocmai atunci a intrat la noi fiul bădicului Dionisie, pe care nu îl cunoșteam (am vorbit despre bădicul acela). Când eram copil avea un ceas cu cuc, pendulă pe care a luat-o Nelu, înainte ca el să moară. Tot singur-cuc. A avut și mașină de cusut Neumann, pentru câte-un tiv.
Ceea ce m-a îndurereat cel mai tare a fost că, înainte să moară, respectiv când mama aplecat de la el cu vecinul M și am rămas eu în 2009 cu el acolo, bietul om, pentru care mama părea o regină, pe care el o trata ca pe o regină (dacă nu cumva juca și el teatru, ceea ce nu cred, poate nu în sensul acesta) era extrem de amărât, ca și cum mama îl dezamăgea profund și plângea în uliță cum ea pleca cu mașina vecinilor și își sufla mucii jos în praf, și se ștergea cu mâneca unicei cămăși, cu un gest de ciudă, care m-a uimit profund, ca și cum știa ceva, ca și cum îngenunchea în fața ei inutil! e adevărul, și nu a fost numai în 2009, ci și în 2011, când am plecat și eu cu mama, și priveam înapoi cum își sufla mucii în uliță și lacrimile cu năduf. Mă uitam lung, căci înțelesesem că nu îl voi mai vedea și vecinul M accelera brusc. Totodată a mai fost ceva. El plângea spunând că îl lasă acolo sângur, sângur...cuvântul era puternic, repetat, amintind de sân și gură, lucru care mă rănea...un biet bătrân pe care nu îl puteam ajuta... când am ajuns acolo în 2009 sau 2011, mama mi-a făcut la cererea mea o poză cu noi doi, dar mama a mișcat-o și el tocmai atunci mă strângea tare de umeri, cum fac oamenii simpli, ca și cum vroia să îmi transmită puterea lui. A mai fost ceva legat de mama și bunicu, la despărțire. El o striga de aproape ca și cum vroia să o găsească undeva departe, ca și cum o chema din altă lume: Luci... Luci..., așa cum o chema el, pronunțat adică Lutsch, și mie mi se rupea inima de milă, căci știam că mama e monstru, știam ce îndurasem eu o viață întreagă și poate că el încă spera ceva bun și murea dezamăgit, amar.
Unii spun acum că el s-a trezit târziu, dar a fost otrăvit înainte să se trezească (?), în timp ce eu am fost otrăvită oricum în așa fel că nu mă puteam proteja, deși eram trează, dar oamenii răi își permiteau orice abuz asupra mea fiindcă mințeau că eram nebună și că mint eu sau că trebuie să mă omoare fiindcă eram nebună, cum cred ei și acum.
Voi continua mâine. Oricum au intrat iar unii (probabil răi, poate nu bine intenționați) care spun că mama mea e cea mai monstruoasă femeie și de aceea nimeni nu mă poate crede (?!) și toți psihiatrii mei și profesorii mei i-au cântat în strună (poate e invers, fără ca ea să știe, nici eu nu știu exact), dar oricum ea a spus de mai multe ori, încă de când eram copil, că mă va omorî și toată lumea va crede că ea are dreptate și nimeni nu mă va crede pe mine. Unul spune că bunicul meu era un om simplu (eu zic că era cel puțin patriarh, măcar parțial, și știa toată rânduiala satului, nu doar casa lui) și ei spun că el a crezut în mama până la moarte și numai la sfârșit a înțeles o parte din adevăr. Nu știu. Când eram copil, mama Limpi mă apăra de o parte din furiile mamei și tata la fel. Bunicu mă strângea tare de urechi fără motiv, doar ca alintare și mă durea și îmi spunea mereu ideea ”urechi de bubou”. Era un șarpe mort pe grui la bunicu, nu mai știu dacă în 2009 sau 2011. A, da, 2009. Alături era o talpă de pantof, desprinsă, roasă, găurită. Poate au fost puse intenționat.
14.05.25
Iar m-am trezit târziu și, la scurt timp după aceea, fiind încă vulnerabilă, au început să mă împroaște cu multe idei și cu ideea că și bunicul meu a fost omorât tot de armată, cu scopul mușamalizării adevărului despre mine - e greșit așa ceva și nu cred, încă sunt în viață și mă pot lăsa în pace, nimeni nu are interesul să mă omoare, sunt cu adevărat un om inteligent și pot încă învăța diverse lucruri și pot fi de folos și pot gândi și concepe lucruri bune și pot scrie foarte frumos și inteligent și bine, nu neapărat despre mine, și nu am dăunat nimănui și nu am fost niciodată nebună și am fost mereu om foarte bun și fără greșeală - ceva înțelept și cu pace și iubire de oameni, lucruri de care oamenii au nevoie, de ce să mă omoare? și mai ales armata? sigur nu am avut legătură cu politica. Sunt un om încă fericit, de ce?! Voi continua povestirea pe care am promis-o. V-am explicat totul, nu e din cauză că am scris adevărul și oricum e mai bine că am scris adevărul și așa era normal.
Am mers din nou la Gheață și m-au împroșcat, dar mai puțin ca în alte dăți, numai că am mers foarte greu și m-am întors foarte greu, din cauza problemelor cardiace. Anul acesta a intrat cineva cu glasul Lucicăi Ș. cu ideea vă mă vor distruge, azi din nou cu ideea ”tu ești nebună, Cristina, tu trebuie să fii distrusă”, dar cumva cu furie, cu ciudă. Nu este adevărat, nu sunt nebună și nu am fost și chiar am fost perfecțiunea, dacă oamenii ar fi înțeles adevărul, m-ar fi acceptat și aș fi avut și dreptul la studii și aș fi reușit ceva bun ca intelectual și ca om, am fost numai binele. Ei spuneau și că francezii (?!) au mințit despre mine că sunt nebună, prin urmare (?) ei sunt obligați să mă omoare. (! e greșit așa ceva, nu am greșit nimic și am fost un om foarte bun și inteligent, e total greșit) apoi a intrat și unul cu glasul ca Ovidiu Ș. cu ideea că eu sunt deja șubredă (adică inima, cum ați văzut că au lovit anul acesta) și de aceea ei trebuie să mă distrugă și să mă omoare, dar de fapt au ideea aceasta de 20 de ani și era și atunci greșit. Am povestit cum m-au lovit cardiovascular și când anul acesta, că altfel aș fi terminat de scris tot mai demult. Îmi pare rău, ei zic că abia anul acesta mi-au distrus inima sau circuitul cardiovascular, deși încontinuu m-au lovit și m-au scuipat de moarte, ceea ce e greșit. Acum un an încă puteam merge iute de tot la Gheață și înapoi chiar fără să mă odihnesc și nu oboseam deloc. Acum am plecat la 3 jumătate și am ajuns acasă la 7, cu multe opriri pe drum drept și oboseală și jenă cardiacă și dureri de picioare mari; nici măcar de la școală (unde m-am odihnit mai mult) până la hotel, unde am șezut pe scări, nu am putut merge bine. Vă spun din nou adevărul - după ce voi termina de scris aceste câteva zile, căci voi termina dacă nu mor, probabil că oamenii mai inteligenți, dacă există unii astfel care să citească, vor înțelege tot ceea ce nu au înțeles mai demult, ceva frumos și bun și poate și faptul că e greșit să fiu omorâtă și că poate unii oameni au nevoie de mine. Am fost totuși perfecținea, am fost binele și ceva foarte frumos și normal, nu am fost nebună, nu am greșit nimic și omorârea mea nu era necesară, tot ce am povestit a fost adevărat, deși am fost mereu singură, de fapt izolată cu forța, probabil că oamenii cred că sunt ceva rău și nu a fost așa. Am fost foarte deșteaptă, însă în ultimii 10 ani am progresat și mai mult ca înțelegere a lumii și intelect și înțelepciune. Adică m-am dezvoltat, darei mi-au lovit capul mereu, ca să fure ei totul, ca și cum eram sclavă, și ei furau realizările mele intelectuale ca să aibă ei putere și să doarmă în puf, și de fapt nu era prea târziu să fiu acceptată, am fost ceva foarte bun și încă puteam evolua. În ansamblu lucrurile scrise de mine au fost bune și frumoase, dar aș fi reușit mai bine sau altceva. Ei spun iar că ferească dumnezeu să înțeleagă oamenii adevărul. Ei spun că femeia care mă omoară e cea mai monstruoasă din lume (nu cred!) și că ea mă omoară din motivul pentru care a fost Abel omorât de Cain - este exact invers, Abel era bogat și avea și favorurile lui Dumnezeu, fiindcă aducea jertfe mai mari și mai frumos mirositoare, fiind păstor, iar Dumnezeu era un Dumnezeu nedrept și hain; Cain era sărac și agricultor și totodată om rău, pizmaș și devine asasin - chiar și Blaga a scris despre asta, că tot veni vorba de Blaga- și poate că Pământul este și azi străveziu pentru Dumnezeu, sau poate el chiar există și ne privește pe toți și ne înțelege. Eu nu sunt Abel, am fost masacrată mereu și toți vor să mor, dar nu aveau cum să mă invidieze, am fost ceva luminos și pur și foarte săracă de mică și chinuită rău încontinuu din 84 și izolată tot de atunci și chiar persecutată, căci poeziile mele, o parte din jurnal sau memorii și alte scrieri puteau fi publicate și puteam scrie cu alte nume ale personajelor etc. Și puteam evolua, puteam scrie tot mai bine și cu utilitate, nu doar cu suflet și intelect. Puteau fi adaptate, puteam modifica diverse versuri etc. dacă mă acceptau. Erau în mod evident scrieri acceptabile și oricum nu aș fi fost complet izolată, puteam face și alte lucruri, puteam învăța grafică pe calculator și altele etc., am fost un om de încredere și capabil.
15.05.25
Azi noapte iar m-au torturat cu coșmaruri înfiorătoare, mai multe ore, așa am perceput eu. Eram extrem de agitată și respiram greu și cred că și inima mi-era lovită. Sete extrem de puternică în același timp, m-am trezit de mai multe ori și am băut, ziua nu mi-e sete deloc. Imediat ce am deschis ochii a intrat o scroafă cu ideea. ”Ai înțeles că nu ai niciun adversar? Ai înțeles ce faci?”, ca și cum ar spune așa ca să explice celui care mă lovea cu coșmaruri că mă lovește și că eu nu am nicio apărare și doar mă omoară. Fiindcă proștii credeau că eu sunt în ”război” cu ei și sunt sprijinită pe la spate. După acea m-au mai împroșcat cu mai multe alte idei și apoi s-au oprit brusc. Au mai spus asta de foarte multe ori că ei vor toți să mă omoare și mai întâi să mă distrugă complet. Unii pot crea aceste coșmaruri dinadins și le pot transmite cu scopul distrugerii și omorârii victimei, la fel cum pot să f_tă în multe feluri și să transmită diverse idei. Poate proștii cred că coșmarurile sunt un produs al psihicului individului, așa cum sunt secretate saliva sau sudoarea. Nu este așa. Psihicul individului poate să influențeze visele sau coșmarurile, dar nu foarte mult și, uneori, dacă omul e obosit sau chinuit, cei răi care chinuiesc victima pot transmite mai ușor aceste vise. Psihicul celui ce visează nu le poate produce singur, din câte știu eu - poate doar rar, dar nu eu. Eu de pildă am visat foarte rar întreaga viață și numai de câteva ori am avut perioade compacte de coșmaruri. Mi s-a întâmplat să mi se repete unele vise - ca și cum altcineva le reamintea (sau, eventual, psihicul meu inconștient). Dar e o probabilitate mai redusă și oricum, din punct de vedere filozofic, inconștientul unui individ nu are fundament ontologic, nu poate fi dovedit că există, la fel cum nu putem dovedi existența lui Dumnezeu cu mințile noastre slabe. Sau, dacă există, e mereu colectiv, cum spunea psihiatrul Jung dar în alt sens, mie mi se pare evident că inconștientul e legat de fenomenele ce se întâmplă în corpul individului, gastrice, hepatice, cardiace și cerebrale automatizate, deci e legat de psihicul altor persoane din sistemul bioelectromagnetic universal sau de diverse alte obiecte și fenomene. Deci nu există ca inconștient individual, (e un fel de supă primordială comună) nu poate fi dovedit că există ca entitate separată, iar ca inconștient colectiv este de fapt urma vieții psihice (conștiente) a altor oameni, cea care e legată de trupul individului, de celule și organe și sisteme fiziologice și eventual o ușoară urmă proprie, dar declanșată probabil, sau cel mai adesea, de mediul înconjurător. Am avut mereu sufletul foarte frumos și fericit, nu aveam cum să am coșmaruri, și am conștiința curată, în timp ce specialiștii, cum zic ei, care mă lovesc, sunt oameni murdari și răi. Deci femeia aceea spunea că unul sau ea nu are adversari în în mintea mea și lovesc ca în brânză, eu fiind de mică fără apărare, fără ceva ”în spatele meu”, cum au zis că cred proștii, fiindcă au fost mințiți despre mine. În felul acesta îmi lovesc și inima și intelectul. Un alt sens e că ea insinuează că eu fac ceva rău deși nu am adversar - vă spun cu certitudine că adeseori ideile lor au avut dublu tăiș. Pe de altă parte, există unii care au inventat că scrierile mele sunt delir și un fel de coșmar, ceva rău și urât totodată. Sau că din cauza asta am coșmaruri sau trebuie ei să mă distrugă. Nici asta nu e adevărat, ce am scris a fost binele și adevărul întotdeauna și adesea sublimul sau ceva frumos, oricum ceva omenește bun, în timp ce ei sunt răul. Am fost un om normal mereu, dovedibil. Vă reamintesc că ceea ce am scris nu a fost influențat de tortura din partea lor și a fost adesea ceva bun - chiar în ultimele săptămâni, dacă facem abstracție de faptul că am raportat în scris ororile și o parte din tortura asupra mea din partea lor, torturi care sunt de atâtea zeci de ani, intenționate, nu doar o boală care se desfășoară automat. Iar m-au înțepat în bont de dimineață, intenționat și asta. Voi continua povestirea și azi voi termina ce mai am despre bunicul meu. Cred că ați înțeles că mereu am fost nevinovăția absolută și un om normal. Continuu povestirea despre bunicul meu, ieri nu am avut cum.
Chipurile dialog, cum se întâmplă adesea, fiindcă ei mereu mă tratează drept proastă sau nebună: Toți vor să mori (asta îi obsedează, au spus de mii de ori, deși eu nu am ce face dacă așa e), Cristina, deși toți știu că ești perfect nevinovată și bună. Și ce dacă, spun eu. Ce dacă ce? Ce dacă vor să mor? Pauză. Asta nu înseamnă, spun eu, cum am mai spus, că eu nu trebuie să încerc să scriu mai departe ceva frumos și bun, un fagure de lumină uman bun și frumos, ceva umanist cu totul - și poate chiar să reușesc aceasta uneori. Chiar am reușit cu adevărat, dar poate că v-au mințit că sunt veninoasă, sau poate au citit oameni proști care nu pot înțelege sau care au fost mințit că e ceva rău fiindcă aș fi nebună sau fiindcă am suferit mult și mi s-a făcut mult rău sau poate ați fost mințiți că eu, ca toți nebunii, visez doar că am scris ceva bun sau de valoare, sau că am delir de grandoare. Dar dvs. nu aveți de unde ști sigur că sunt nebună și nici nu știți nimic despre delirul de grandoare - doar credeți ceea ce vi se spune. Ceea ce am scris oricum e bun fiindcă e adevărul și e un mesaj pozitiv inclus și un sentiment pozitiv de speranță și nimic rău sau ranchiunos niciodată și nimic interpretat greșit și nicio minciună (oamenii care mă lovesc chiar sunt monștri și unii dintre ei poate, în cazul că tot ei lovesc, au fost exact așa cum am povestit) și doar gânduri bune și iertare și bucuria vieții este în ansamblu tot ce am scris, mereu am fost binele, nu doar acum, așa cum ei spun că știți, dar vreți să mor. Femeia aceasta care mă lovește e cu adevărat ceva rău. Ceea ce am scris despre mine a fost adesea frumos, liric, filozofic și bun, așa sunt toți oamenii inteligenți, ei nu fac tragedie sau ceva rău din ceea ce li se întâmplă și pot scrie frumos și despre lucruri rele sau triste, pot privi realitatea în față. La fel, nu însemană că, dacă toți vor să mor, eu trebuie să nu mai scriu adevărul, fiindcă numai adevărul, în mod logic, ar fi putut sau ar putea să îi convingă eventaul să nu mă omoare -și meritam viața, vă asigur. Oricum mai am foarte puțin de scris despre mine și apoi voi scrie în continuare, peste un timp mai lung, dacă nu mă omoară, lucruri bune și frumoase despre altceva, nu despre mine (oricum scrisesem și din acestea destule și nu am avut niciodată episoade psihiatrice, se poate dovedi. Au fost destui cărora li s-a pus sula în coaste și au scris capodopere. Și apoi, chiar dacă ei au fost omorâți - ceea ce în cazul meu nu e necesar, capodoperele au rămas- dar eu cer cu insistență să fie șters sau distrus tot ce am scris dacă voi fi omorâtă. Toate aceste lucruri sunt scrise de mine, nu de spiritul altcuiva, de Blaga sau mai știu eu cine. Dar ce dacă vor toți să mor, repet? Eu pot continua să scriu ceva cu gândul curat, normal și bun, chiar dacă mor, cu rațiunea necesară și corectă și asta înseamnă că eu încă particip la ceea ce e bun și luminos și frumos în lume, chiar dacă nimeni nu mă publică și îmi pare bine că încă exist și că am un rol bun, chiar dacă sunt omorâtă de proști și oameni răi. Poate că ei nici măcar nu au înțeles că tot ce am scris e binele. Da, am și eu o influență a binelui, a purității, a ceea ce e normal și adevărat, nu nebunia celor care vor să mor, cum au spus mereu, chiar dacă sunt inteligentă și bună și normală. În numele răului și minciunii, spun ei, ei vor să mor. (Una din ideile lor fixe e că ei au vrut cu orice preț ca niște oameni mai proști decât mine să fie cu tot dinadinsul deasupra mea - ? - în timp ce ei mă masacrau continuu și intenționat și fără motiv și mințeau că eu aș fi nebună și au scuze să mă omoare.) În același timp, unii spun că eu nu sunt vrută ca intelectual și sunt izolată complet și omorâtă fiindcă proștii cred că eu sunt ceva rău și cei care i-au mințit sau știu adevărul despre mine nu vor să le spună sau să le explice adevărul proștilor și vor ca toate minciunile să rămână în vigoare. În plus există unii care îi incită pe proști la ură sau la acțiuni agresive asupra mea, ca să mă omoare, sau îi fac să creadă pe proști că trebuie să fiu omorâtă. Bine, mulțumesc de informare. A nu știu câta oară își bat joc cu aceste idei și a nu știu câta oară cotinuă să își bată joc că e vorba de ”calmul mioritic”, ceea ce e normal după 40 de ani de tortură. E ceva normal și e caracteristic oamenilor inteligenți, nu neapărat ”marelui mioritic” sau martirilor - căci cei inteligenți înțeleg totul deodată, sau destul de repede în cele mai mici detalii, deci nu au niciun motiv să se agite inutil, dacă nu pot face nimic.
Ei spun din nou că eu nu am nicio vină că nu am avut cum să ghicesc că tatăl meu, care nici măcar nu era tatăl meu, era în imaginația proștilor ceva politic, și că aceasta e cauza pentru care am fost măcelărită toată viața și pentru care acum vor toți să mor.??? Alții spuneau că proștii credeau că tata e ceva politic din cauză că mă creștea pe mine, dar în mod indirect, aruncându-mă printre gunoaie și singură cu doi bătrâni la fratele lui din Voluntari (care, îndrăznesc să spun, e probabil că nu a fost fratele lui) și că amândoi frații, văzând evenimentele din 89, despre carenu aveam eu habar, sau creându-le chiar ei împreună cu alții, eventual prin f_terea mea, fiindcă eram foarte tânără și nu mă puteam împotrivi, au dat vina asupra mea, fiindcă eram f_tă și au mințit despre mine. Unii zic și acum că proștii cred că eu trebuie să fiu f_tă și să nu mă dezvolt, și se chinuiesc zilnic să mă f_tă și să mă radă, fiindcă așa au făcut mereu, m-au f_t mereu, deși am fost ceva bun și normal și nu e necesar și bine să fiu f_tă, eu nu am făcut niciun rău și, spun eu, meritam să am și eu o șansă să mă dezvolt ca intelect și personalitate. Îmi amintesc că Luiza, când eram în liceu și venise la mine în vizită, m-a întrebat ce aș face dacă azi, deodată, m-aș întâlni cu domnul Nicolae Ceaușescu și eu i-am spus că probabil nu aș fi foarte impresionată, fiindcă și el este om ca oricare altul (și l-aș respecta ca pe oricare alt om în vârstă, căci oricum nu știu nimic despre el, absolut așa gândeam atunci). Nu știu de ce Luiza a pus o întrebare așa ciudată și am ținut-o minte fiindcă era straniu și nu înțelegeam de ce întreabă așa și mi-am adus aminte abia peste mulți ani, când au intrat unii cu ideea asta că lumea credea aberații despre tatăl meu și de aceea l-au masacrat după căderea URSS și apoi l-au omorât, în timp ce eu am fost masacrată de el și de mama din 84, fiindcă vroiau să dea vina parțial pe mine și tot fiindcă au inventat minciuni ca și despre tata (care totuși era un nebun care m-a masacrat violent) vor să mă omoare și pe mine. Fiindcă tot veni vorba, repet că Luiza a spus ceva ciudat după tratamentul ei psihiatric - a întrebat-o pe Irina care a murit ce gândește ea și a zis că ea a înțeles că există telepatie, ceea ce eu nu am crezut și nu am perceput vreun gând al Luizei în capul meu. Apoi a zis ceva urât, că ea se gândea că o f_te pe Irina - atunci eu am crezut că Luiza era prea lovită de tratamentul psihiatric (căci pentru mine a fost foarte rău) și de aceea se degradase, devenise temporar ceva mai vulgară. Nu știu acum, după ani, care a fost adevărul, atunci așa am crezut, nu am avut tendința să cred răul, doar că am devenit mai sceptică cu timpul. E posibil și ca Luiza însăși să fi fost ceva rău și să fi vorbit așa cu scopul ca lumea să creadă că eu sunt aia rea.
Revin la povestea cu bunicul meu. Bietul om, a rămas singur și din ce în ce mai singur, CAP-ul s-a desființat, satul a început să moară și el, căci după 89 nu au venit și nu au revenit tineri în sat (poarte 2-3 case), nu s-a modernizat nimic și bătrânii mureau lângă vetrele lor, singuri cel mai ades, săraci, abia ținându-și zilele.Țiganii mai capabili și încă vreo câteva persoane au plecat la cerșit în gară sau în străinătate sau la muncă - se spunea de pildă că mergeau la cules căpșuni în Spania, în București, dar și la Cluj erau cozi mari la oficii de emigrare în Vietnam, în Canada mai apoi, și nu știu eu pe unde. Pâinea și ea s-a schimbat, la început a fost pâine turcească apoi altele și altele. Tinerii cu care mă jucam au mai apărut numai în vara lui 90 și se uitau efectiv urât la mine după ce înainte erau altfel - deci tot ce credeam noi era invers, spuneau ei în mod ciudat. Nu era invers, poate atunci au fost mințiți, apoi nu i-am mai văzut, decât pe Camelia în 2011 (parcă o dată și mai demult), la ziua Irinei, la ”fiii satului” și Irina a zis: ”a îmbătrânit și Camelia.” În ultimii lui ani de singurătate, l-am văzut vorbind singur și pe el, dar rar, ca oamenii singuri, ca și mine chiar, căci acum vorbesc rar singură și țintesc să nu mai vorbesc deloc.
Când eram copil mic, bunicii nu aveau deloc, în mod sigur, televizor, cum am povestit. Frigider nu au avut încă și mai mult timp, când li s-a adus unul mic și probabil vechi. Nu mai țin minte dacă aveau radio, dar, dacă aveau, ascultau rar și probabil emisiuni gen viața satului, mai târziu așa a fost - iar la televizor le plăcea Tezaur folcloric când eram cu ei. Vorbeau despre oameni, despre animale, despre vreme și alte astfel de lucruri. La Revoluție (pe care unii o numeau lovitură de stat în mintea mea, dar eu nu știu ce a fost și nu m-a pasionat ideea, poate că nici nu contează mult cum e numită în cărți) am ajuns întâmplător, nu am avut vină și cineva din păcate filma, am povestit tot ce s-a întâmplat atunci și eu nu știam că e ceva televizat. Preoteasa mami mi-a spus apoi că m-a văzut la televizor și după mulți ani unii au spus că de aceeqa m-au vânat toți, fiindcă m-au văzut la tv. Odată ajunsă acolo nu mai aveam ce face, am explicat totul, acolo era ceva aranjat, nu spontan, dar, din câte știu, asta sunt revoluțiile, niciuna nu a fost revoltă spontană, ci ceva organizat de intelectuali, cu tineri proști și eventual amestecul țărilor vecine și dușmănoase etc. (îmi amintesc ”Poveste despre două orașe”, de Dickens). Nu mai revin la povestea depsre pregătirea revoluției, am scris totul mai demult. Mă refer la bunicul. În 89, vara, nu mai știu dacă am mai fost la Colun, am impresia că nu, oricum fusesem la Sibiu, la începutul lui aprilie și acolo am fost iar pătrunsă sexual și m-am întors și mai nenorocită acasă, fără să am bănuiala că Nelu îmi face așa ceva în casa lui, cum insinuează unii acum. Peste vară acele posesii au dispărut și eu am tăcut, nu îi mai vorbeam lui Z, singură fiind în camera mea. În toamna lui 89 au început iar să mă f-tă, bineînțeles că am crezut că era tot el. Ei spun că era ilogic, că el nu putea sta să mă f_tă 10 ore la rând sau chiar zi și noapte cum mi se întâmpla - dar eu am crezut că era el altceva decât alți bărbați și că era așa forma lui obișnuită de existență. Și că el însuși nu putea renunța la mine, în ciuda implorărilor mele. Înainte, în clasa a 12-a, după ce făcusem meditații de câteva ori cu el, din octombrie adică, m-au trimis la Colun în iarna 88-90 și acolo m-au cazat în casa nouă cu sobă de teracotă. Aveam mere bune în pivniță și dormeam singură și încercam să învăț fizică, biologie și chimie pentru admitere la medicină, în ciuda faptului că puternica influență a lui Z îmi destrămase eforturile zi de zi și eu mă străduiam, mă chinuiam să reușesc. Era totul ciudat, era o iarnă caldă și o atmosferă stranie și iarba era ca aurul și cerul cristal albastru curat și zăpada albă și eu, pentru prima oară, mi-am adus aminte de el, de Z, și am notat în jurnalul meu anumite lucruri și probabil că era și lupta mea să rezist avansurilor lui. Apoi povestea aceea când am urcat pe coastă pe unde nu era drum, adică abrupt de la casa noastră și s-au legat tot felul de semne meteo și vegetale și eu am crezut imediat că era vorba tot de acel Z și am presupus că exista o legătură fantastică, din moment ceștiam ce putere are el și practic atunci m-am îndrăgostit de el, sau am crezut că încep să mă îndrăgostesc de el, fără să realizez că de fapt mă îndrăgosteam de geniul locului, care poate se ascundea sub dealuri și păduri, inefabil și invizibil pentru mine, ceva ca un zeu care îmi umplea delicat sufletul, nu trupul, de ceva ... nu mai explic cum. Erau lucruri extrem de ciudate și tainice și de neînțeles și am crezut că ele continuau ceea ce începuse la meditațiile cu Z și el părea și mai nevinovat - am început să cred într-un fel de telepatie cosmică, de la mari distanțe și fără cuvinte, fără intenție, și că eu și Z comunicam așa cum comunică o dată pe oră acele unui ceas analogic. De unde să fi ghicit eu adevărul? Mi-am pus în gând așa: dacă într-adevăr el simte ce simt eu acum, atunci să aducă și el la prima ședință de meditații ceva ca și mine, eu care duceam acolo o crenguță de măceșe, culeasă în anumite condiții de vreme și simțire a mea în sat etc. Aceasta a fost așa zis căderea mea în păcat, un fel de autoamăgire, dar de fapt nu a fost păcat, venise acel timp al vieții mele, înscris în ADN poate, acel timp al iubirii nevinovate, al primei iubiri - și ultima în cazul meu, cum spunea cântecul. Restul s-a întâmplat exact așa cum am povestit, orice fecioară în locul meu ar fi crezut la fel și au fost extrem de multe lucruri extrem de mirifice și frumoae și tainice în natură, în jurul meu etc. și totul dansa și ploaia și vântul mă transforma în nimfă, una din multele îmbrățișate de nori sau tauri sau de bani strălucitori, sau preschimbată în laur, lebădă, satir etc., toate acestea și mult altele, fiecare din acestea, având legătură clară cu Lucian Blaga, cu poezia lui, cu viața lui, ceea ce eu atunci nu am observat. La prima meditație din 89, Z a adus un con de brad.
Sunt multe lucruri care aveau legătură cu poetul Blaga și au și acum și se înscriu și în alte zodii - cum ar fi constelația informațiilor legate de Dacia și dacism, unele lucruri fiind conectate cu acest poet, acesta e motivul pentru care astfel de informații au circulat mult în viața mea, (au circulat și mașinile Dacia, și încă mai sunt unele, cu simbolul acela pe mașină asemănător cu un ornament auriu precum ciocănelele de odinioară ca să anunți intrarea în casă, ornament care seamănă cu cel de pe mașinile firma Dacia). Deci ca și cum eu intru în casa mea, Dacia. Nimeni nu mi-a spus niciodată nimic, eu am observat singură. Sunt unii care nu suportă, zic ei, să demonetizez eu simbolurile la care ei țin, să le trivializez - dar e exact invers, nici măcar nu mai explic alte comnexiuni, căci sunt multe, așa este cu simbolurile unei culturi în toate timpurile și locurile și oamenii astfel se leagă între ei, cu atât mai mult cei inteligenți, care descifrează și interconectează totul, vizual, auditiv și prin alte simțuri și ca simbol și semnificație totodată. Asta e cultura și oamenii ei, cum am fost și eu însămi, în carne și oase, și cu propriul meu cap și propria mea gândire, nu am fost un avatar al bunicului meu sau al poetului. Nu aplatizez și nu trivializez nimic, eu am scris curat și frumos și așa am fost și eu ca om și ca intelectual, de ce credeți că oamenii trebuie să creadă minciuni? Isus Hristos zicea că numai adevărul te va elibera. Tu, omule, de ce minți despre mine fără să mă cunoști? Mai adaug, anticipând ce voi scrie zilele următoare, că o cultură, fie și minoră, cum spun mulți despre România, (dar poate nu e minoră, spun eu) în ce este mai esențial se leagă și se propagă și în celelalte culturi, la fel și orice simboluri sau povești de la noi, indiferent cine le produce, chiar dacă au fost produse de forțe cotropitoare etc. Conexiunile acestea există simultan și noi toți le gândim și ne asemănăm cu europenii, dar și cu ceilalți toți, mai mult sau mai puțin, aceasta e un alt truism al meu.
Îmi este tare rău la inimă de vreo două luni, zi de zi, anul trecut nu aveam nimic și acum abia mă mișc prin curte chiar. Mă grăbesc să termin de scris, ei au zis din nou că au primit milioane de euro și dolari ca să mă omoare - e greșit. La un moment dat, la mulți ani după moartea bunicului, m-am gândit că poate era tatăl meu biologic și poate că lumea știa și poate că nu era tatăl mamei. Și atunci lumea s-a gândit că am origine socială joasă, proastă și colegii și profesorii de aceea m-au respins, că nu suportau mârlanii (cum insista mama Irinei care a murit, și Irina îmi povestea că ea și mama ei s-au contrazis din astfel de rațiuni și mama mea spunea că ”îi dai nas lui Ivan și se suie pe divan” în același sens, poate că mă născuse fără intenții bune sau chiar cu gândul sacrificării mele ulterioare). Este discutabil dacă bunicu era simultan o efigie a poetului Blaga sau eu sau... voi explica zilele următoare. E discutabil dacă era tatăl meu, poate nu. Aceste lururi nu le știu cert, dar voi povesti tot ceea ce știu și ce rezultă clar. Despre el adică. Era un om bun și inteligent ca țăran, trăind în condiții modeste și rar înjura. Nu a bătut-o pe mama Limpi niciodată în prezența mea. Organiza bine toate lucrurile, îi plăcea poate un pic mai mult băutura, dar nu excesiv în anii tineri și maturi. Era mândru în aparență (nu știu dacă sincer, mândru în sensul bun, nu orgolios, cum sunt și eu), dar avea și de ce. Adormit pe ceva rău toată viața (și eu, abia acum mi-am luat o canapea bună și voi lua și topper), a avut haine și încălțări puține, de pomană, de la rudele bogate. E discutabil dacă era patriarhul în sens de regele-țăran sau spiritul întregii țări (nu e imposibl, din aproape în aproape, oricum era un spirit mare) și m-am gîndit odată că dacă era așa, poate că de aceea au vrut să îl omoare și pe mine la fel ca pe un fel de moștenitoare, pe de o parte crezând poroștii că eram nebună, pe de altă parte crezând că eu nu pot lua locu lui, ceea ce e adevărat, dar nici nu trebuia acest lucru și nu era nevoie să fiu omorâtă. Ori poate proștii credeau că trebuie să îl omoare cu sat cu tot fiindcă era talpa țării și ei vroiau să intre în Europa fără agricultură și înapoiere, ceea ce nu era corect și nu cred că trebuia să îl omoare cineva. E adevărat, era o ordine vetustă și totul era greu, de la noroi și baligă la sapă și coasă sub soarele nemilos și toți din sat din ce în ce mai bătrâni, ca niște maratoniști de sacrificiu. Și caii se împușcă, nu-i așa? Toată viața fără apă curentă, fără canalizare, fără centrală termică și nici măcar teracotă și cuptor. Poate că era altceva: îi sacrificau ca să poată îngropa anumite obiceiuri și unelte vechi, dar nu cred că era necesar să fie omorât cineva. Poate că totuși nu am înțeles ce și cum a fost și poate că explicația va fi un pic mai încolo. Era cartea aceea pentru copii cu titlu ”Ieși, papucule, de sub pat!”, pe care și tata o știa pe dinafară - cu ”țăranul e pe câmp/ ura drăguța mea” și se termina cu cheia e la tata și nu se înțelegea clar dacă tata era țăranul sau dacă dimpotrivă țăranul era încuiat de un alt tată. Acest cântecel mi l-a reamintit o fostă colegă de liceu, Andreea Oancea, care a devenit cardiologul Andreea Mitescu. Cea care spunea ca eu să profit de gaura ei și eu o numeam în glumă Vampirul. Ulterior m-a șocat vâzndu-i caietul de caricaturi gen grafitti în care ei, cei răi din clasă, făceau mișto probabil de mine și de alți oameni buni. În acea carte mai era și cântecel cu ideea ”printre munți și printre văi (spațiul mioritic al lui Blaga) trece o căruță/ dintre toate fetele tu ești mai drăguță” și tot așa cu mulți munți și văi și în general cu lucruri care cam dispăreau, și poate că toăi credeau că progresul trebuie să fie cât mai rapid, și să dispară lucrurile de demult, cel puțin în forma lor de odinioară, și parcă eram și eu printre ele, acum sub formă de butoi. Au dispărut fusele și războaiele și căruțele și multe altele și el stătea acolo în sat, bunicul meu, oficiind tăcut, ca un mare sacerdot al naturii și spiritului.
În iarna aceea a lui 88-89 a avut loc acea comuniune mistică a mea cu natura, și mult timp am fost întrutotul vrăjită, abia acum câțiva ani am înțeles mai bine totul și, cu toate acestea, viața și frumusețea naturii încă sunt mirifice și prilej de bucurie pentru mine. Nu a fost atunci absolut nimic sexual și apoi acasă, în București, după diverse figuri și vorbe ciudate ale tatei și nașului și ale acelui meditator, am fost cuprinsă sexual de la distanță prima oară de Bunăvestire 1989 și mai apoi, apoi am fost la Sibiu să mă deconectez și am fost posedată sexual și în casa unchiului și mai departe acasă iar, așa cum am povestit și apoi nu am avut cum să merg la examenul de admitere. Niciodată nu am avut nici cea mai mică bănuială că ar putea fi altcineva în afara acelui meditator de la IMF, cum se spunea atunci, deși am fost posedată sordid și multe ore la rând și zi și noapte și foarte pervers și chinuitor cu multă durere în 1990 mai ales. Nu am avut nicio greșeală,ca întotdeauna și nu mă frecam, normal, după 17 ani deloc, oricât mă băteau sau urlau părinții (că era un fel de suzetă în fața torturii din partea lor) până peste doi ani, dar apoi numai rar din cauza torturii sexuale, ceea ce e normal și nu e păcat. Niciodată nu am fost eu cauza acelor posesii sexuale de la distanță și eu nu puteam influența asta. În vara lui 89 nu au mai fost o vreme și apoi au reînceput în toamnă, nu mai ținminte cum. Am fost dusă sau m-au trimis la Colun la bunici în decembrie și acolo mi-a venit ciclul tare, tare dureros, încât mă târam pe jos și algocalminul nu avea efect și mama Limpi mă mângția cu milă. Să fi fost bunicul cel care mă lovea? Azi e prima oară când gândesc asta. Oricum au venit tata cu mama la Colun parcă atunci, parcă ei m-au adus acolo și tata a început să mă pârască lui bunicu așa cum se vorbește proștilor (poate tata chiar credea că bunicu e foarte prost, fiindcă abia scrsia și citea, dar dacă se prefăcea? În orice caz eu am descoperit că era cel puțin - sau eu în acel mediu - un vehicul al unui mare spirit, căci, deși eram copil, mi-a inspirat cumva acea poezie cu dacă.. tot un fel de ”if” (dacă) celebru a scrsi și Kipling, se zice; iar poezia mea e postată aici, am scris-o repede și eram mică, vreo 10-12 ani, altfel scriam mai frumos, și în final se încheia ”dacă nu ar fi fost oameni, am fi fost alții”, deci ceva mult prea profund pentru înțelegerea unui copil, legat de specia eternă a spiritului, în timp ce poezia de pe verso, cea cu floarea, am gândit-o singură), tata a început să îi toarne minciuni bunicului, că eu nu mă comport (de la ”behave/mis-behave” în sensul cumințeniei britanic) și că îmi bat joc de părinți etc. și eram nevinovată și m-a durut și mai tare palma bunicului, care m-a trântit jos. În plus mă durea că nu aveam cum să îi explic bunicului tot ce mi-au făcut părinții de mică pe la spatele lui, fără ca eu să greșesc ceva și cum au mințit ei, căci era clar că nu ar fi crezut ceva așa oribil și toate bătăile și minciuna lor. M-a pus să jur pe Biblie că nu sunt vinovată - dar nu prea se înțelegea ce vină și apoi bunicu a vorbit de poarta lui Leon din nu știu ce sat vecin, care poate că chiar exista acolo, ceea ce m-a mirat, deci ei toți știau ceva. Apoi am ieșit în grădina cu meri, ca și în toamna lui 2009 sau 2011, înainte să moară bunicul. El era acolo și își făcea de lucru, vnu mai știu ce. Aproape că m-am îngrozit, căci cerul tot, de jur împrejurul grădinii, era tot roșu, roșu intens, știu că nu mă credeți. M-am uitat mult timp. Dacă există ceva real în cuvântul revoluție a soarelui sau politică din 89, apoi atunci era. Nici nu mai țin minte sigur dacă soarele nu a apus în alt punct cardinal. I-am atras bunicului atenția dar el nu s-a arătat deloc surprins, așa cum oamenii de la țară nu sunt surprinși de astfel de lucruri defel, doar dau din umeri. Abia după aceea am aflat, luând trenul dinspre Timișoara spre casă, că atunci se petrecuse ceva încă secret la Timișoara și trenul zumzăia de zvonuri, ulterior au spus că era ceva cu un preot maghiar Laszlo Tokes. Restul am povestit tot, nu știu de ce, am primit și vara o vedere de la Irina (o am încă, dacă nu mi-au luat-o, am avut dovezi pentru tot ce am scris), mersese la Timișoara în călătorie de vacanță, ambii părinți ai Irinei fiind istorici. Aceea a fost revoluția cea roșie, cea mai fantastică imagine din natură din toată viața mea.
A intrat iar una, cum au mai făcut, că, dacă l-au prins pe porcul ăla de la înmormântare, trebuie să îl radă complet, să nu mai țină minte nimic, de mult au idei de acest gen, că ei trebuie să șteargă toate dovezile ca să mă poată omorî în izolare mai ușor și că așa scapă ei de ceva rău, ceea ce e greșit, nu trebuie să fiu omorâtă, dar asta e, dacă așa vrea Dumnezeu, așa să fie. Cum va fi, va fi, dar e bine să scriu tot ce mai am în câteva zile, apoi nu mai intru pe internet sigur.
De câteva zile au apărut șopârle mici în curte și în grădină - mi-e teamă, știu că unele sunt otrăvitoare, una mi-a fost adusă, vânată, de o pisică și pe a doua am văzut-o azi fugind prin iarbă, era să sară la ea un motănel al meu. În plus mama spune că ea a auzit cucul cântând tare în curte, foarte tare, că se gândea că o fi fost joacă de copii răi. Dar se spune că cucul prevestește moartea, iar mama a spus că a cântat de două ori - acum asta e, cum o vrea Dumnezeu,eu nu vreau moartea nimănui. Poate că îmi va veni timpul peste 2 ani, poate nu, e oricum o superstiție. Am citit că britanicii au cerut să li se raporteze nu știu unde, dacă sunt auziți cuci cântând, dar nu mai știu în ce lună. Și bunicu avea ceas cu cuc, cum am povestit și eu am fost invitată de Micu Lucian la Teatrul Național cu alte colege, la ”Zbor...”. El învăța real să zboare cu parașuta, mi-ar fi plăcut atunci și mie, dar eram prea grasă, tot liceul am avut în jur de 72 kilograme, cu excepția clasei a 12-a (ce mult m-am schimbat, când eram tânără mi-aș fi asumat unele riscuri) și odinioară prostituatele erau numite parașute. Mai am foarte puțin despre povestea cu bunicu, dar nu mai pot, o voi continua și termina mâine.
16.05.25
Am fost până la BCR din apropiere. A durat dus-întors 2 ore, e tare greu, sunt lovită în inimă, mă dor toate și buzele îmi sunt clar cenușii (nu tare, dar așa e, simt că nu mai am aer, pulsul e rar, respirația e cam rară, nu știu de ce, nu am probleme la plămâni) de fapt mi-au distrus ceva în piept cum am povestit, cam acum vreo 2 luni. Acum iar inventează că mă vor omorî nainte să termin; e adevărat că am scris greu în ultimele săptămâni, în această ultimă postare începută în 16 martie 2025, dar azi voi reuși cred să termin despre bunicul și apoi ce am mai spus că mai scriu (despre Lucian Blaga și cultură) și astfel voi fi din nou fericită că am terminat și nu mai intru pe internet - e posibil ca unii să vrea să mor înainte să termin, ca să îi mintă pe proști în continuare despre mine. Ei au lovit mereu puternic cu ideea că trebuie să mă omoare fiindcă așa este Decizia, dar eu am explicat de mult că e greșit și ei au continuat răul - mereu au ideea deciziei de a mă omorî și, repet, e greșit, dar poate acum e deja prea târziu. Absolut sigur anul acesta aș fi reușit ceva foarte bun și frumos și am urcat cu adevărat câteva trepete în plus în autocunoaștere și inteligență și fericire și echilibru psihic. Și tocmai acum mi s-a pârlit inima. În sfârșit era ceva foarte frumos și normal, păcat de această decizie păcătoasă. Nu am reușit să îi conving. Pe stradă oamenii necunoscuți, care odinioară se uitau la mine, în general urât, de mult timp evită complet să mă privească în ochi sau să se uite la mine cât de cât, deși foarte mulți dintre ei par buni și aidoma mie - e de-a dreptul grotesc, vă reamintesc că nu am avut nicio greșeală și tot ce am spus pe blogul meu de memorii e adevărul. Ei spun că toți oamenii buni s-au închinat unor monștri foarte răi și cruzi care i-au convins că eu mint sau că trebuie să fiu omorâtă etc. A intrat iar una din acele femei, cu ideea veche ”stai liniștit, că nimeni nu o să creadă așa ceva”, sau ”tu trebuie să mori, fiindcă poporul român nu trebuie să înțeleagă niciodată adevărul”, cei care au înțeles cred că trebuie să mori ca să nu pară că ei au fost păcăliți de nu știu cine etc. E greșit așa ceva, trebuiau să mă lase în viață, au lovit destul din 84, și chiar și înainte și eu tot binele am rămas, și un om normal, e dovedibil. Ei spun aberația că poporul a inventat, printre multe minciuni, că eu vorbesc cu morții și eu nu am voie să vorbesc cu morții. Nu am vorbit niciodată cu morții, și oamenii care intră peste mintea mea nici măcar nu vorbesc cu mine, adică extrem de rar dialoghează cu mine sau mă întreabă ceva și foarte puțin timp, secunde. Această femeie, nu e eu, e nebună, fiindcă am fost un om foarte pur și inteligent și bun, dacă cineva ar avea voie să vorbească cu morții, ceea ce nu știu dacă e posibil, atunci eu aș fi fost printre cei care ar fi avut voie. În continuare povestirea mea.
Totuși, înainte de a continua, mai scriu un lucru important despre starea mea fizică. Unii cred de mult timp, cel puțin de 20 de ani, că trebuie să fiu omorâtă și totul să fie mușamalizat și nimeni în afară de cei la putere, despre care ei spun că au făcut de când eram copil, din anii 70, indiferent de orientarea lor politică, propagandă mincinoasă și agresivă la adresa mea, să nu știe ceva despre mine. Am avut demult ciorapii de proteză vineții - acum iar, dar nu foarte tare, deci transpirația sau limfa sunt albăstrii din nou, nu știu de ce. Mi-am numărat frecvența respirației, căci simt tare lipsă de oxigen sau insuficiență cardiacă și mă doare pieptul și toți mușchii uneori și obosesc tare repede la mișcări obișnuite. Am numărat de două ori - 8-9 respirații pe minut și simt că tot timpul e la fel. Normal e 12-16 și în plus eu sunt foarte grasă. Ei spun că sunt omorâtă, în numele minciunilor care le plac tuturor, dar e greșit. Ei spun adesea vorbe urâte și grele și că nimănui nu îi pasă de una ca mine, deși am fost perfecțiunea, cu certitudine, nu e vorba de orgoliu de martir. Și gândirea a ceea ce scriu e puțin dificilă, este insuficiență cardio-respiratorie, așa se resimte. Cu certitudine merg la medic săptămâna viitoare, întâi la medicul de familie, să văd unde mă trimite, mă tem de un alt fel de Dușmanu Alina etc. Uneori medicul de familie se eschivează că e din cauza medicamentelor psihiatrice, dar în ultimele zile/săptămâni nu am făcut deloc abuz. M-am lăsat de fumat acum un an și jumătate.
Inspirația e de amplitudine mică și, când dau aerul afară, durează multe secunde. Tuse foarte rar. Din când în când simt aer foarte puțin și mă opresc și mă chinuiesc să trag aerul în piept, ceea ce reușesc destul de greu, uneori parcă mă sufoc. Să nu fi fost, Doamne ferește, vreo otravă în canapeaua cea nouă... oricum mirosea urât de tot, dar poate nu era ceva otrăvitor, ci doar ce e normal să fie, eu chiar am fost otrăvită în București, dar acum poate nu.
Din nou la povestea cu bunicul și aparenta legătură cu politica. În vara lui 89 am fost la Colun, îmi amintesc cu precizie, și am urcat din nou Coasta și m-am mirat mult că acolo era plin de maci roșii, ceea ce nu am mai văzut niciodată acolo. Știu că macul roșu nu simbolizează ceva prea bun, că poate să însemne război sau sacrificiul ostașilor. Și mai ciudat a fost când a venit de sus asupra mea un elicopter, destul de jos a coborât și eram singură în câmp undeva pe Coastă și pe acolo nu prea avea rost să vină elicoptere și nici să spioneze fetele tinere. Unii spuneau că au vrut să mă omoare, dar s-au răzgândit - eu nu știu, dar poate e adevărat că avea legătură cu politica cumva. Apoi a venit și Revoluția din 89, după acel apus de soare grandios la bunicu în grădină. Am revenit în sat înainte de Paștile din 90. Aveam și atunci cu mine singurul meu costum bun și vechi și roșu, tricotat la comandă, ca și tata și ca și bunicu (și probabil chiar și nașu) nici eu nu prea am avut haine întreaga viață, doar acum un an am reușit să îmi cumpăr cele necesare, îmi mai lipsesc doar câteva obiecte vestimentare importante. Nu aveam aproape deloc până nu mi-am vândut apartamentul. Paranteză: și eu, ca și bunicul, nu am avut nici bani de mâncare vreo 10 ani și mâncam paste goale/cu sare/cu zahăr și câteodată salam cu pâine multă și orez fiert cu zahăr și pâine înmuiată în apă și cu zahăr etc. Am și cerșit chiar și nu mi-e rușine, aveam dreptate, era o viață care merita să trăiască, ei mințeau că aș fi nebună sau ceva rău.
De Paști au venit în sat diverși indivizi - unul din secretarii congolezi (Congo, țara cea mică) de la ambasada la care a lucrat mama până la moartea tatei și care a venit și să filmeze și am și acum filmele din 1989 la Voluntari, din 1989 la noi pe Moșilor înainte de revoluție, din 1990 la Colun, cu toții. Acest om se numea Patric. Odată cu el a venit și Angelica, fina mamei, o femeie cu capul foarte mare care însă juca rolul unei femei cu intelect redus, sub medie, nici acum nu știu dacă era adevărul și poate că și bunicul meu era de fapt altceva, un fel de geniu al locului, cum spuneam. Angelica era în haina ei veche din piele neagră. Erau și copiii, pe care i-am înregistrat, pe vremea aceea țineau la mine și Cosmin mi-a recitat poezii și Irina mi-a cântat împreună cu el ceva despre un pescar care își va duce iubita într-o colibă săracă și vor fi fericiți. Irina era mică, avea numai trei ani și părea cam neglijată și trăgea către mine și eu apar în film cu ea în poala mea roșie. Mama zicea că ea va avea capitalism și o va duce mai bine decât am dus-o noi. Poezia lui Cosmin era cea la care m-am mai referit - adică despre viața lui viitoare: 1, 2, Polizei, 3, 4, Offizier, 5, 6, alte Hex, 7, 8, gute Nacht, 9, 10, Kapitän, 11, 12, einige Wolf, drinn steckt eine Maus, die muss 'naus. Asta e una din variante, seamănă cu a lui, dar el spunea Grennadier în loc de Offizier și oricum a fost și polițist și apoi soldat în SUA. Au întins masa îngrădină, la baza grădinii, unde era un pic mai drept. Când am fost în 2017 în vizită în Colun era tare ciudat, bunicul murise de 5 ani și Cosmin clădise un foișor de lemn mare, înfipt în grădină (nu știu dacă mai este acum, am văzut poze fără el ulterior) și Nelu atârnase primprejur și înăuntrul lui obiecte care îmi aparținuseră în copilărie sau erau vechituri de la mamaia, nu știu de ce i le-a dat mama fără să știu eu, probabil că făcea pe exorcistul, oricum el avea ceva cu mine și juca teatru că sunt nebună, dar eu nu am fost și nu am avut nimic cu el. Atunci, în 1990, Nelu nu prea vorbea nimic, iar tata prinsese glas, dar parcă în silă, deși el de obicei nu vorbea nimic, nici măcar politică - în ziua aceea el a spus. ”Ce familie avea Ceaușescu? Ce familie are Iliescu?!” - nu știu ce știa el despre familia lui Ceaușescu și nici de ce era contra lui Iliescu. Am și acum filmul, în care eu am filmat o parte, mai ales primplanuri cu chipurile oamenilor și cu copiii. Era acel sentiment al meu de dragoste și prețuire a omului, chiar a omului simplu. Bunicul era tânăr, avea 64 de ani, mama Limpi avea 61. Bunicul s-a ridicat de la masă ca să răspundă rugăminții lui Cosmin, care vroia călare, căci bunicul îl învățase, deși nu avea încă decât 9 ani, bunicul mereu l-a tratat ca pe un prințișor, eu am fost cam Cenușăreasă pentru toți. Bunicu ținea totuși de căpăstru, că oricum iapa era mare și nu foarte docilă. Pe Cosmin în așezau în picioare pe masă să recite poezii. Nu mă deranja, eu nu puteam fi ca ei, ei vorbeau tare și beau alcool și vorbeau politică în contradictoriu. Eu filmam și florile, culesesem violete nu mai știu de unde, nu mai găsisem până atunci și lângă troița de la poartă, care avea gărduleț de jur-împrejur, erau multe lăcrămioare, culese de tata, care le da Irinei, în mod ostentativ, ca să fie filmat astfel. Eu eram acolo când au venit oaspeții, i-am însoțit doar până la Olt, la mașinile lor, și am mai rămas în sat (atunci nu era încă finalizat barajul de hidrocentrală, deci se trecea greu peste Olt cu mașina, cu bacul). Pe drum a ieșit și preotul cu barba împletită și prinsă cu elastic, avea un aer de pustnic deja, și i-a invitat pe toți la slujbă la biserică, doar de dragul filmării. Din păcate, după mulți ani, preotul a fost omorât de niște țigani în casa parohială - oricum, un lucru rău și urât.
În vara lui 90 am fost iar în sat și atunci au venit acolo doi britanici călare, cum am povestit. Am fost posedată sexual puternic atunci, dar chiar și atunci am crezut tot că era acel meditator problemă. Mi s-a mai întâmplat să fiu posedată sexual la Colun și niciodată nu m-am gîndit că ar putea fi bunicul sau cineva din sat. Mereu am continuat să cred că era acel Z, deși în toamna lui 90, când am fost la el la facultate, i-am spus că nu sunt complet sigură că era mereu el. Dacă ar fi fost și altcineva? Nu mai țin minte când am fost posedată prima oară în Colun - dar au fost trei momente fantastice pe care le țin minte: o dată m-am întins pe delușorul din grădină și am îmbrățișat pământul și am fost posedată ca și cum pământul era un zeu, foarte puternic, bineînțeles că nu era vina mea, altădată stăteam pe pătură în iarbă și a venit peste mine un fluture alb direct pe chilotul meu - ceea ce m-a făcut să mă jenez, mi-era rușine findcă era ca o aluzie sexuală albă și abia după mulți ani mi-am amintit de poezia lui Blaga ”contimporan cu fluturii, cu dumnezeu” și cât de fantastică e această apropiere de sensuri, fluturele trecător și suav și Dumnezeu etern și atotputernic. Odată eram în camera cu soba din casa nouă și am fost posedată tot de cineva foarte puternic, încât patul făcea zgomote ritmice, și eu eram ușoară, sub 60 de kg și nu mă mișcam deloc și patul nu era moale, ci foarte tare și avea arcuri puternice. La un moment dat am avut un fel de orgasm foarte puternic și îndelung probabil, astfel încât simțeam că plutesc peste pat, dar probabil că nu pluteam, dar pierdusem senzațiile tactile sub mine complet. Nu m-am speriat. Nu m-am gândit niciodată la bunicul, ci la Z, uneori. După una din acele nopți am mers în zori de zi cu bunicul la pădure, era bucuria mea cea mai mare.
Probabil că nici bunicu nu mă acceptase, puteți spune - dar nu era așa, el a fost foarte gentil cu mine în copilărie, îmi aducea franzelă și Sicola de la Sibiu și mai apoi la fel, dar la pădure nu am fost decât de 2-3 ori, după lemne, erau mereu multe lemne în curte și eu nu eram acolo în sezonul mersului la tăiat lemne, toamna. De aceea am rămas cu amintiri extrem de mirifice despre păduri și jocurile de lumini și culoare înăuntrul pădurii, pe cărări abia umblate vreodată de oameni sau fiare. Am fost sigur o dată cu ambii bunici și era fantastic și bunicu ciocănea copacii să știe pe care să îl taie și lumina era ca o scară către cer și închipuia peste tot vitralii și ferigile erau așa de frumoase... Ulterior a crescut, ca din senin o ferigă lângă peretele du șopului. Erau două păduri mari în apropiere - pădurea Higilor, de fagi, ne-a luat aproape o zi mersul dus-întros când eram tare mică, cu mama și soția lui Gheorghe Șerban, fratele mai mare al lui Ovidiu, nu știu de ce am mers în Higi și am intrat apoi numai puțin în pădure, oricum era periculos. Dar era sublim, era ca într-o catedrală imensă și zeii (adică fagii) erau înalți și luminoși și drepți. Pădurea din jos, adică su Higi, era minunată, chiar dacă nu era așa majestuoasă și austeră, era ca viața colorată și veselă la țară pe lângă viața la oraș, în castel, a nobililor. Am intrat numai cu el în acea dimineață în pădurea din jos, unde au spus apoi că mama Limpi avea un loc al ei, moștenit. A fost sublim, parcă era o vrajă mare - absolut sigur nu am avut vreo bănuială rea că el fusese noaptea cu mine în patul acela mare, și de fapt oricum nu el fusese, ci un geniu al locului, un amestec de mraniță umedă și copaci și loc bătătorit, de piatră și de toate vietățile și ierburile și cerul tot. El era poate doar unul din chipurile zeului, cel mai aproape de mine. Nu am avut nici atunci, în preajma lui, nici după ce am ieșit din pădure, nici gânduri murdare, nici bănuieli, nici vreo simțire cât de mică și nici vreo dorință cât de mică. El nu s-a atins niciodată de mine, decât că la ultima vizită la el, probabil în 2011, m-a strâns tare de umeri. Nu m-am gândit că putea fi el nici când Z, atunci când am mers la el, înainte să plec la Cluj, spunea că există multe feluri de a face dragoste, fiindcă una este un bărbat subtil (sau cam așa ceva) și altceva este cum face dragoste ciobanul de la stână...și râdea. Am avut doar o ușoară nedumirire, o ușoară bănuială de ceva ciudat atunci când cineva a intrat în mintea mea sau a vorbit la radio o aluzie de genul că lumea credea că ea face ceva cu bunicul ei. Trecuseră deja mulți ani, dar nici atunci nu am bănuit nimic. Apoi, în 2009, când am rămas sigură cu el în sat, cum am povestit, într-o noapte, nu mai știu sigur dacă numai una, cineva iar a încercat să vină sexual peste mine, acolo, în același pat de demult, eu fiind singură și șchioapă. Bineînțeles că am crezut că era tot el, Z, dar mai degrabă, credeam eu atunci, era altcineva, și nu am avut nici cea mai mică bănuială că poate era acel bunic, care acum avea o proteză dentară și avea mereu nasul și pomeții roșii. M-am împotrivit cât am putut, nu mai știu câte medicamente am luat etc. Pentru mine sexul de la distanță era demult ceva extrem de scârbos, oricum în București în 1990 mă masacraseră extrem de monstruos și sadic sexual și apoi m-au masacrat psihiatric cu ideea că fusesem posedată și de aceea trebuia să fiu tratată, adică chinuită, psihiatric. A doua zi însă, când m-am trezit și m-am dus su șop să mă spăl pe față cu apă curată de la fântână, în același lighean de aluminiu adus de buna în anii 80 din București, mă aștepta o mare surpriză: bunicul îmi pregătise pâine prăjită pe plită, pe fierul de clătite, unsă cu untură. ”Căci ce este în definitiv omul,... decât un animal uns pe deasupra cu puțină civilizație, ca o felie de pâine cu untură”, îmi aduc eu aminte acum un citat cules și copiat de mine într-un caiet al meu în adolescență, dintr-o carte faimoasă, încă am caietul, nu îl mai găsesc pe internet, nu mai țin minte autorul, nu mai caut caietul...nici măcar atunci nu am bănuit nimic, eram total naivă și pură, încât mă tem că bunicu - dacă el era și probabil el era - o fi crezut că sunt proastă, aveam deja 38-40 de ani și tot n-aveam habar. M-am gândit prima oară că poate el era de câteva ori în trupul meu în tinerețe numai la mai mult timp după înmormântare (nu m-am gândit nici măcar când m-a molestat ticălosul ăla), probabil că la un moment dat s-au adunat destule detalii în memorie ca să bănuiesc așa ceva.
Revin în postarea următoare.
Am promis dar acum nu mai pot, am și fost lovită, cu voia lui Dumnezeu mai am puțin de tot despre acest subiect și voi termina mâine și restul, duminică.
17.05.25
După ce am terminat aseară de scris iar m-au împroșcat cu ură și idei întunecate și greșite. La un moment dat una a reușit să mă scoale din somn noaptea, numai ca să mă scuipe cu ideea că bunicul meu m-a f_t de câteva ori și astfel a pus gheara pe tot pământul. Probabil că e una din ideile lor greșite, care se leagă de faptul că mulți delirează că eu trebuie să fiu f_tă sau că rolul meu în lume a fost ceva sexual, un fel de vestală, și fecioară și amantă a zeilor. Și că acest lucru era necesar pentru bunul mers al lumii. Nu este adevărul, citiți întregul blog al meu și poate veți înțelege - ei nu au nicio dovadă de așa ceva și chiar am fost un om foarte inteligent cu alt rost, cum sunt atâtea alte femei, chiar și gânditoare, filozoafe, poete, dar și eseiste etc. și aceste femei contează și ele și era clar că și eu eram la fel de la începutul vieții mele, dar se știe că geniile (poate nu eram) filozofice reușesc să creeze ceva mai târziu decât ceilalți. În orice caz, chiar dacă nu eram geniu, nu era normal să fi înțeles tot adevărul mai înainte de anii maturității, fiindcă nu aveam cum înțelege nimic dacă nu aveam suficiente informații (celorlalți li se spunea sau comunicau în gând între ei) și dacă nu aveam o construcție filozofică completă despre lume și eu eram izolată. Cât despre bunicul, el poate era un geniu dac sau rural bătrân sau un fel de zeu sau dumnezeu (mama Limpi spunea ceva ce eu nu înțelegeam ”să nu spui zău lui dumnezău”), nu avea cum să devină ceva dacă mă f_tea, era probabil dinainte. Nimeni nu avea nevoie să mă f_tă, nu era ceva necesar pentru mersul sorilor sau lumii, nici în cazul în care eu eram acel ceva din copilărie, cum cred alții. Și nașii mei au venit o dată în vizită la bunici. Cât despre întrebarea ”de ce a făcut bunicu așa ceva, dacă chiar a făcut?” - poate că nu aveți căderea să judecați, și poate nici eu, cum spunea Dostoievski. Nu rezultă de nicăieri că eu eram un fel de sursă de energie și electricitate pentru toți- dar poate că bunicul a fost transportat de toate forțele din memoria ancestrală a omenirii și de instincte pe care nu le putea alunga, poate că a fost ceva nevinovat și nu a lovit pe nimeni, ceva ca ploile și vântul, care se întâmpla firesc, de la sine și legat de toate forțele naturii. La fel cum, odinioară, am început să cred că eram îndrăgostită fără vină sau păcat, ci fiindcă credeam că acel Z era un fel de zeu și de aceea se întâmplau lucruri fenomenale cu florile și ploile, păsările și lumina în jurul meu. Poate că eu eram sursa, sau faptul că el mă f-tea. Nu am avut nicio vină și nu am fost nebună și nici acum nimic rău nu e din cauza mea. Cel mai adesea, iubirea de la distanță, neîmpărtășită, fără păcat este, la fel cum a fost și povestea lui Petrarca (care mai era și om al bisericii și a avut și fiu ilegitim, dar nu cu Laura). Eu nu îi caut scuze, dar poate el chiar era Dumnezeu sau ceva natural, legat de Dumnezeu și nici măcar nu îl scuz că era Dumnezeu, ci gândind că poate era ceva firesc și curat, ceva care de fapt nu îmi făcea rău, nici mie și nici altora. Azi dimineață iar a intrat una rea cu ideea că ea nu poate și nu vrea să accepte în societate un om ca mine, care a avut o experiență de viață atât de dureroasă încă din copilărie și deci sunt ceva rău - ea e ceva rău, nu eu. Tot mereu insistă că lumea nu trebuie să înțeleagă adevărul. E nebună și gândește extrem de urât și greșit. Eu am devenit ceva foarte bun întrutotul și sunt un om foarte deștept și fericit chiar și nu aș avea influență rea asupra nimănui - aia însă e ceva foarte rău, ea nu ar fi trebuit să fie acceptată, nu eu. Probabil nici nu realizați tot ce gândește acel monstru, care mai și minte. Nu știu cine este, nu bănuiesc, nu știu nimic sigur. Continuu imediat ce mai aveam de spus despre bunicu. De asemenea., dacă el era un lucru anume și ceva foarte puternic, el nu trebuie omorât numai findcă era țăran, căci de aici nu rezulta nimic rău, și un spirit puternic, chiar dacă e țăran și izolat, este legat prin fire multiple de întregul cosmos sau omenire - e logic aceasta. Poate el era centrul unui fel de world wide web, așa cum poate sunt și alții și astfel îngloba și lega între ele și lumea fizică și energiile spirituale. Unii cred că eu eram fata lui - chiar și așa nu trebuia omorât, și nu voi mai explica din nou și poate nici nu era. Femeia aceea își arată iar colții, cu aceeași veche idee: eu nu am nicio vină, cm să fi ghicit că o femeie ca asta este geniu?” Adică dacă nu eram geniu era scuzabil că mă omoară și că torturează și minte? Și cum adică o femeie ca asta? Nimeni nu a vorbit cu mine, nu aveam unde să îmi fac relații cu alți oameni, iar mama mă tratează drept nebună și nu am cum să îi schimb atitudinea, oricât aș fi de deșteaptă, așa a fost ea intenționat de când eram copil, era monstruoasă și, rar, mă alinta dept ”maimuțoi”. Ei spun că prin femeie ca asta ei înțeleg om închis la balamuc, că ei cred că femeile deștepte nu ajung la balamuc - dar asta e ilogic, chiar și un geniu poate fi băgat cu forța la balamuc, prin tortură și izolare și acolo ești închis și nu ai voie să vorbești cu medicul care oricum nu te întreabă nimic (niciun psihiatru nu a vorbit cu mine la intrernare, și unii nici la externare, în afară de medicul de la prima internare care m-a întrebat numai 2-3 lucruri și medicii de la ultima internare, anul trecut, în 2024, când abia mă puteam controla, pe medic îl chema Bondar) și apoi ți se dau pastile și injecții cu forța. E logic că și medicii greșesc și pot fi oameni deștepți și nevinovați internați - nu înțeleg această idee a lor ”o femeie ca asta” - și oricum nu are cu cine să mă compare.
Rămăsesem la povestea cu pâinea prăjită de el și unsă cu untură. El mi-a oferit din puținul lui și a spus: ”doamna e servită”, ceea ce mi s-a părut straniu, nu era genul lui de glume, el mă trata normal, așa cum un țărma își tratează nepoata școlită, atunci era ceva ciudat. M-am spălat și am mușcat din pâine, mie îmi plăcea această gustare în copilărie și deodată am simțit că mi-e scârbă, căci erau furnici prin untură. Am lăsat pâinea jos și i-am spus bunicului ce este în untură și apoi ne-am uitat la oala cu untură veche din frigider și era un cuibuleț de furnici în ea. Bietul om, m-am gîndit eu, nici nu îi lasă puțină hrană, după tot ce a muncit ca un rob întreaga viață. Abia după mai mulți ani am găsit o scenă similară în memoriile lui Blaga, în care poetul mănâncă fără să facă nazuri macaroane cu viermi și atunci mi-am amintit de bunicul. Bietul bătrân, eraca un fel de răzbunare a furnicilor asupra lui, fiindcă pe dealuri, odinioară, el retezase cu coasa multe mușuroaie. Îmi amintesc și de cântecul ”Sfârșitul nu-i aici”, cu Pittiș, actorul (”nu-i aici, nu-i aici...”) și cum mă luau ambii părinți în pătură (rar de tot, s-au jucat puțin cu mine) și eu râdeam fericită când ei versificau (”hai la groapa cu furnici/e aici, ba nu-i aici”), ceea ceam făcut și eu cu mama și Irina sau Cosmin, nu mai știu care.
Îmi amintesc când urcam la vie coasta și priveam în depărtare și vedeam munții Făgăraș (cu numele Moldoveanu era cel mai înalt) și priveam cu trecea câte un tren și se auzea sirena din depărtarea, care se aude cumva și aici în Voluntari, căci sunt aproape de calea ferată pentru marfare. La finalul vieții sale, când eram cu el în 2009 sau 2011, bolnav și bătrân, el s-a dus iar în grădină, la cules mere din pomii tineri din fundul grădinii și apoi venea cu gălețile pline de fructe de tot felul, rele, murdare, curate, bune, crăpate etc. și le vărsa în troaca de la fântână, troacă veche de multe decenii, și eu l-am filmat și am făcut poză cu el când strivea fructele pentru căldarea de rachiu, la 86 de ani, cu chisălăul de lemn, mare și greu, încât eu abia îl puteam ridica. Era un fel de toacă, un fel de chemare a străbunilor de demult, ultima din viața lui. (Am fost în curte și a intrat una cu ideea lor că poporul român crede de veacuri că eu trebuie să fiu sacrificată, că au nevoie de o fecioară să o f_tă și să o sacrifice, chiar dacă ea e om bun și inteligent etc. iar alții cred că eu trebuie să fiu sacrificată fiindcă am fost f-tă, nimic altceva. Repet, eu cred că aceste idei sunt greșite, dar nu știu dacă ele există cu adevărat. Alții cred că mama este din cele ”vechi”, care mereu își sacrifică copilul cu ajutorul restului familiei și lumii întregi. Nu știu cât de veche e mama, eu am văzut că ea are un fel de copite în loc de unghii la picioare de când era tânără, nu știu cum și când și le-a făcut, sunt groase de tot și au aspect cornos urât. Eu nu am decât un pic de ciupercă la unghia degetului mare la picior (halucele) și cea a degetului mic este puțin groasă. Ei au spus mereu că diverse semne pe corpul meu și negi păroși (de care râdeau indirect studenții la psihologie cu ideea genială ”alună păroasă” referitor la arahidele în coajă) și alte fire de păr facial și alte semne sunt minciuni, că proștii cred că ele reprezintă păcate și eu de fapt nu am greșit nimic. Unii spun că și bunicul meu a fost păcălit de mama și de ceilalți și a crezut că eram altceva decât eram. Nu știu sigur asta. Alții spun că numai proștii cred așa ceva, că semnele de pe corp sunt semne ale suferințelor și răului făcut de alții, ca cicatricile din războaie și palmele muncite ale țăranilor etc.
Când am fost internată la psihiatrie în 2016, erau diverse persoane acolo, inclusiv cineva pe nume Victoria, o tânără cu mama medic, care era unul din extrem de puținii oameni mai inteligenți întâlniți de mine în toate internările mele. Jucam whist cu Victoria ea și cu o așa-zisă studentă la psihologie care așa-zis fusese în Anglia ca studentă și cu un bărbat tânăr Ion și cu un altul nu mai știu cum îl chema. Am preferat să stau cu ei decât singură, de obicei eram complet singură și toate și toți își băteau joc de mine, așa ca și anul trecut. Nu mai știu de ce am fost la camera acelui Ion să îl rog ceva și abia atunci am înțeles că amintea de bunicul meu atât prin numele rar rostit așa, Ion adică, cât și prin alura de individ înalt, ciolănos, cu părul negru și păros peste tot și cu picioarele mari întinse peste tăblia patului parcă și am avut senzația că picioarele lui miroseau urât. Parcă n-ar fi fost destul, după spital am vorbit cu el la telefon fiindcă aveam nevoie de repararea unei combine muzicale și eu nu o puteam căra singură la reparat și cei de la centrul acela oricum au spus apoi că ei nu mai repară, deși am văzut cu ochii mei că tocmai reparaseră una, dar mințeau pe față și mă persecutau direct, ca și cum credeau ceva rău despre mine, mereu mă refuzau toți, inclusiv individul de la gaze, când efectiv aveam scurgere și era periculos. Repet, nu am greșit nimic, poate că ei bârfeau ceva despre mine și astfel eram izolată și toți credeau ceva rău. Nu aveau cum să fie decât câteva persoane care să știe ceva rău despre mine, pentru că nu am greșit, în ciuda torturilor continue de zeci de ani. Dar și acele doar câteva persoane, dacă ele există, s-au înșelat, fiindăc eram monstruos chinuită zilnic și nopțile și lor poate li s-a spus ceva rupt de contextul în care mă aflam. Acest Ion mi-a cerut să îmi dea limbi, mi s-a făcut scârbă (el nu dădea impresie chiar de așa ceva scârbos în spital) și i-am spus că nu accept și a avut bunul simț să nu mă mai sune.
Poate mai țineți minte, unii dintre dvs. cântecul șmecher și vesel al lui Hrușcă ”vai ce tineri mai eram/când fugeam din rai pe geam/”. Așa era și cu mine când eram la Colun, adolescentă. Era raiul și eu săream din dormitorul meu pe geamul relativ jos și cu pociumpi de lemn care țineau sârmă ghimpată, nu știu pentru ce, că oricine putea pune piciorul pe acei stâlpi și apai sări jos în uliță, cum făceam eu și mă bucuram să mă strecor ca o hoață și cu inima bătând în uliță și să fug la plimbare la vie sau pe Coastă pe după casa Ionului Teculețiului. Am fost un copil cuminte, și am simțit, nu știu de ce, bucuria fructului oprit numai acolo, numai acolo făceam tot ce vroiam pe ascuns și era doar o joacă de copil și un zâmbet nevinovat. Aveam și locul meu de sărit din uliță în grădină pe lângă fântână, unde gardul de scânduri avea o găurică și nu era chiar perfect oblu, așa că puteam pne piciorul. Îmi plăcea să sar în grădină pe furiș, eram un copil foate cuminte, dar eram singură în Voluntari, nimeni nu se juca cu mine și eram copil normal, așa că mai făceam la țară câte o năzbâtie. Tot așa, în liceu, adică pe la 15-16 ani, am stat odată goală în fața oglinzii din dulap, unde au stat, spre mare mea durere, morți, pe rând, ambii mei bunici după aceea, dar eu nu aveam vină, eram foarte tânără și nu știam că unii bărbați pot vedea prin oglindă (sau unele spirite, cum mi s-a spus ulterior, dar nici acum nu știu sigur adevărul) m-am privit puțin goală și am stat puțin în fereastră goală, fiindcă era vară toridă și noaptea mereu era rece acolo și te puteai odihni bine, dar eu am stat de fapt goală atunci fiindcă satul era mic și lumea nu umbla la miezul nopții acolo, și nu mi-era frică de nimic și mai ales fiindcă citisem Fecioarele despletite și Într-un cămin de domnișoare și primul roman, cred, avea o astfel de scenă - asta a fost adevărata motivație, să fac precum cea din carte, deși asta nu mi s-a întâmplat deloc în restul vieții. Eram mică și proastă. Oricum nimeni nu m-a posedat sexual atunci,nici de la distanță. O altă amintire similară este cea cu fuga mea la vale în copilărie pe drumul care cobora spre puierniță, cu tălpile arzându-mi de goana prin praf, udă toată din cap până în picioare, căci începuse una din ploile de acolo, mereu năvalnice, iuți și cu debit mare. Poate că bunicu avea și ceva din spiritul poetului Blaga, ceva păgân, senzualist, hedonist, expresionist și tot ce se mai spune. Și ploile și zăpezile și soarele erau la fel. Și eu eram la fel când eram copil. Câteodată bunicu își țuguia buzele și pârâia iapa, pocnea din bici și pornea deodată la galop. Își asuma riscuri care pe mine mă îngrozeau, dar poate că el calcula corect în mintea sa, ori poate Dumnezeu îl ferea de rău și pe mine la fel. Îmi amintesc multe poezii de-ale lui Blaga de acest gen, cum ar fi cea ”În jocul vârstelor”:
Ce n-aș putea cu tinerețea ta arzând alături!
Dar cum, când jocul început mi-o cere,
cum voi învinge timpul pus -
vai, ca un scut de aur între noi -
tu răsărit si eu apus?
Astfel, odată după 89, prin anii 90, am plecat cu bunicu cu căruța nu știu unde, pentru vreo treabă. Poate la vie, la o vie cu pruni a lui mami sau a noastră. Poate la otavă, la adunat adică iarba crescută până în toamnă după prima coasă, o iarbă dulce și moale. Apoi bunicu, fără avertisment, o ia deodată pe un drum ocolit și eu eram pe scândura din față, în spatele iepei, cu el, și mă țineam de loitri și de scândură dar ele trepidau puternic și scândura a început să se miște sub mine. Am tras o spaimă cum n-am mai tras toată viața. Drumul era neumblat și mergea pe sub acăți (salcâmi) din câte țin minte și trebuia să stau aplecată. Drumul cobora și erau denivelări și căruța noastră nu avea roți dublate cu pneuri de cauciuc, era o roată rudimentară, din vechime, cu fierul bătut pe ea. Și bunicu a luat-o la galop! Credeam că risc să mor, dar, fiind tânără, nu mă îngrijoram prea tare. Am ieșit tot undeva deasupra cimitirului. Bătrânul fusese ca un zeu păgân, totuna cu calul, cu drumul și cu căruța și cu noi doi și parcă știa exact ce risc își poate asuma și gonea nebunește fără teamă de ceva rău, ca un virtuoz care aleargă perfect pe partitura cea mai dificilă.
Mai rescriu o dată că am fost internată prima oară la psihiatrie în 1992 și apoi am fost din nou în sat, nu mai știu în ce an. În perioada aceea, dintre 90/92 și când m-am dus din nou, s-a întâmplat un fenomen ciudat: bunicii mei nu mai mergeau la săpat și sădit și cules la grădina noastră din Grui (cuvânt ce apare și la Blaga), nu departe de noi, cumva vecină cu un loc unde aveau casă niște țigani corturari, care s-au bătut pentru o femeie (fată-copil) și au plecat apoi și casa lor a fost dărâmată, nu știu de ce. Acum locul bunicului era mai departe, vecin cu coliba înjghebată de un țigan lăieț (acest gen de țigani sunt mai săraci prin sate, iar corturarii au case faine). Am întrebat probabil de ce și nu au recunoscut. În sinea mea m-am gândit că poate ei își pierduseră memoria când am fost eu torturată la psihiatrie și nu își mai aminteau nimic. Ulterior nu m-am mai gândit deloc, am trecut în inconștient cum spun psihologii, fiind ceva neplăcut și incert. Nu de mult, cu 2-3 ani în urmă, fratele mamei i-a explicat mamei că acel consătean care avea acel loc - chipurile al nostru, de lângă colibă, a revendicat locul lui cu documente (nu știu dacă și martori) și că el, Nelu, era pus în încurcătură. Eu i-am spus mamei adevărul, că acela nu era locul nostru, ci acela mai aproape de casa noastră. Nu știu ce au făcut. Acum mă gândesc că poate, odată cu internarea mea, nu și-au pierdut memoria, ci au fost obligați la anumite pedepse sau au fost obligați să mintă etc. și eu habar nu aveam, fiindcă fusesem mereu perfect nevinovată. Nu știu nici acum tot adevărul de atunci. Oricum, acum am terminat cu povestea despre bunicu. Mai am o parte puțin mai dificilă, despre Lucian Blaga și despre cultură și simboluri și limbă sau limbaj în general. Mâine voi lua o binemeritată pauză.
Zgomote suspecte la mine în garaj, care e de fapt magazie de vechituri, nu am bani să amenajez acolo, măcar parțial, o cameră sau o bucătărie de vară. Adineaori era ora 10 jumătate și eu eram în curte pe scaun, lângă garaj, să mă răcoresc, căci afară e frig, pe internet scrie 9 grade celsius, deși este 17.05.25. Mai adineaori am fost torturată groaznic, cu multă durere și continuu să respir rar. S-a auzit brusc un lighean sau ceva căzând și m-am gândit că poate vreo pisică face boacăne, dar nu aș fi intrat înăuntru. Oricine poate intra la mine în garaj, nu îl încui și vecinul M nu încuie poarta lui, deci oricine poate intra la mine căci e portiță deschisă între mine și el. Am mai stat puțin și apoi alt zgomot în garaj - nu am intrat și m-am îndreptat spre casă.
Ei spun să nu intru acolo niciodată noaptea, ca un fel de amenințare - poate acolo intră unii care mă f_t mai de aproape să mă chinuiască? Nu știu, ei sunt foarte răi.
Cunoașteți probabil că există un delir că în România numai nonvaloarea iese la lumină. Eu nu cred așa ceva, nu am dovezi. Ei zic că e clar că e așa, că e evident că am spus numai adevărul și că sunt geniu (eu nu cred asta, nu am dovezi, nu știu ce înțeleg ei prin geniu, dar sunt om inteligent și foarte bun) și timp de 40 de ani ei au inventat că sunt nebună și mint sau delirez, în ciuda intelectului bun, sau că sunt nebună, adică i-au mințit grosolan pe proști deși adevărul era clar, au inventat că sunt proastă sau rea sau curvă sau nebună, deși eram gingașă și pură și cu blândețe și cultivându-mi spiritul, intelectul mereu. Mereu calmă, mereu aceeași și izolată clar, deci nu aveau cum crede efectiv ceva rău - și de 40 de ani mint, ei spun că asta e dovadă suficientă logic că în România sunt promovate numai nonvalorile și cei răi, întunecați, necinstiți și că nici măcar profesorii universitari nu își scriu singuri cursurile așa cum e normal, ci le copiază sau le sunt dictate. Eu nu cred nici măcar asta, dar unii par foarte inculți, e adevărat, dar poate mi s-a părut. Un lucru știu sigur - unii oameni răi chiar fură ceea ce e bun ca sentiment și caracter și lirism și estetic de la oameni chinuiți și respinși ca mine și se împăunează ei cu meritele celor pe care îi persecută sau îi distrug - iar cei ca mine nu sunt crezuți și se spune despre ei că sunt nebuni.
Tot ce am povestit e sigur adevărul și puteam dovedi totul, deci teza aceasta se susține, însă nu și celelalte idei negative - acelea sunt exagerări. Poate că nu e o problemă numai în România sau poate că eu sunt singurul om chinuit monstruos și nedreptățit, nu știu de ce, cum spun unii, motiv în plus să fiu acceptată.
În ceea ce voi mai scrie despre cultură, Lucian Blaga și alte lucruri similare, mai ales în măsura în care se leagă de viața mea și voi face și un portret al meu în anumite privințe deși m-am mai referit la mine și oricum am povestit tot ce am făcut toată viața și cele trei decizii greșite în viața mea - de fapt nu erau chiar greșeli mari și ceva rău în tot contextul, dar când am sărit pe geam era să îmi pierd viața și numai Dumnezeu, sau un mare spirit m-a salvat cumva. Și apoi toate oasele au fost perfect îndreptate, nu era ca acum, în afară de amputație nu se vedea nimic rău, e adevărul, chiar dacă între timp totul s-a deteriorat! Mulțumesc ție, Doamne, pentru viață și implicit tuturor marilor oameni și intelectuali ai lumii, chiar și medicilor, dar nu numai lor, petru faptul mirific că m-au salvat atunci și apoi am devenit om în toată firea și fericită de orice clipă a vieții mereu - căci e drept, sunt și lucruri rele, dar trebuie să ne centrăm pe ce e bun. Floarea nu crește dacă mugurul nu se sparge. Mulțumesc dacă ați înțeles.
S-ar putea să nu mai apuc să scriu acele 2 capitole, dar acum e obligatoriu să iau o pauză mai mare, căci .. asta e, o duc cam rău, voi merge și la medic, voi ține regim, voi încerca să fac mișcare zilnic, și să respir corect, măcar uneori.
