26.06.25

26.06.25

Aseară m-am culcat pe la ora 1, dar tot am dormit cam mult, până la 2 ziua. Efectiv nu m-am putut scula, mi-era foarte somn, nu a fost din cauza durerii sufletești, a suferinței din cauza necazurilor. Ei spun că sunt f_tă în timpul somnului, prin urmare nu mă odihnesc destul și nu mă pot scula. Sau vreo substanță rea. Imediat după trezire au intrat în mintea mea unii în franceză, care spuneau că e imposibil ca lumea să mă accepte făcând abstracție de faptul că am scris nu știu ce adevăr politic sau istoric care nu le place. Mai demult au spus că de fapt toată lumea știe că tot ce am scris e adevărul, inclusiv nu știu ce chestiuni politice, dar i-a deranjat numai faptul că am dat glas sau am scris acele lucruri pe care toți le cunoșteau. Deși nu am nicio vină. A fost ceva natural, ca și ploaia. Sau ca în povestea pentru copii ”Hainele noi ale împăratului” de Andersen. Încă sunt un om de valoare, și moral și intelectual, e atât de monstruos să vreți să mor numai fiindcă am spus adevărul. Pe de altă parte tot ce am scris în restul blogului despre mine e adevărul în întregime și este clar că așa a fost și am fost mult torturată și am crezut chiar că eram torturată din cauză că nu spusesem încă tot acel adevăr, și că dvs. ați fi crezut la fel și că asta ați vrut de la mine. Deci am scris totul. Oricum, faptul că am scris adevărul în întregime nu a dus la niciun alt lucru rău - poate unii au dat vina pe mine pentru nu știu ce, dar nu a fost așa. Era tot răul cu mult înainte să scriu. Adevărul unește oamenii, nu îi dezbină. Nu există niciun motiv să fiu omorâtă și nici torturată monstruos. Unii cred și acum că scriu aberații sau că am delirat sau mințit, spun ei.

29.06.25
Voi mai scrie pe scurt o parte din acel ultim capitol intenționat mai demult, la care am spus că voi renunța - anume ceva despre mine și ceva despre cultură în general. Probabil că vă gândiți că nu am fost destul de inteligentă, că altfel aș fi reușit să fac, să creez ceva bun și să nu fiu omorâtă, aș fi fost dorită și respectată și nimeni nu ar fi mințit despre mine și nu ar fi încercat să mă otrăvească și să mă f_tă și să mă omoare. Nu e chiar așa, poate că ați fost induși în eroare de anumite aparențe sau de minciuna unora, de invenții de scamatori și impostori sau escroci științifici, care au spus cuvinte ca în cărți sau chiar luate din cărți despre mine. Deci ceva agresiv și o crimă colectivă pe la spate, mârșav, asurpa unui om bun și nevinovat evident și singur și sărac. Din anumite motive, am insistat pe faptul că am fost un om inteligent - în anumite limite se spune foarte inteligent și asta a fost adevărat, nu este delir de grandoare, cum spun unii, și nu am susținut nimic exagerat niciodată despre mine, ci doar adevărul. Dar acest adevăr pare a fi foarte departe de modul în care m-au tratat ceilalți, ca și cum aș fi fost extrem de proastă sau nebună. Am trimis oriunde am putut acest blog de memorii, inclusiv unor oameni inteligenți, dar e posibil ca nu toți să fi avut răbdarea sau interesul să citească. Deci eu vă rog doar să dați aceste blog spre citire unor oameni inteligenți cu adevărat, care cunosc ce este omul atât ca obiect cât și ca subiect cultural și care au habar de rosturile civilizației - și aceia poate că vă vor spune că evident nu am greșit nimic și nu am fost proastă sau nebună. Nu aveam cum să am vreun delir sau vreo atitudine de grandoare. Poate că au citit doar unii psihiatri, care au gândire mecanicistă și rigidă și sunt foarte departe de a înțelege oamenii care le sunt superiori ca intelect (căci bineînțeles că psihiatrii nu sunt nici zei și nici floarea inteligenței) și sunt școliți să îi trateze pe pacienții lor ca și cum ar fi ceva rău și foarte proști, chiar dacă ei nu au greșit nimic, cum am fost eu. Totuși, am fost perfecțiunea, chiar dacă m-au torturat și izolat 41 de ani, și încă susțin că ar fi fost foarte bine să fie adevărul și aș fi fost acceptată și aptă de studii și muncă. În fine, dacă nu e posibil, asta e, dar, repet, e o greșeală că mă omorâți. Voi continua mâine acest ultim subiect.

Ei spun că familia Popa - rudele mele - trebuie în întregime să fie distruși (?!), fiindcă sunt singurii care știu adevărul despre mine și ei vor să mușamalizeze totul. Totul ce? Înseamnă că și ei știu - deci trebuie să se sinucidă ulterior. Sunt nebuni. Tot ce am fost și sunt și acum a fost ceva bun - de ce să mă izoleze și să mă omoare? Nu le folosește la nimic. E ceva rău, nici măcar nu am greșit nimic toată viața.

Teoria lor e mereu aceeași - că eu am fost tratată drept pion politic în jocul nu știu cui și de aceea (?) ei toți vor să mă omoare și mi-au făcut numai rău toată viața. Ei au creat minciuni politice despre mine, spun ei, pe care vor să le mențină și de aceea mă omoară.
??!!!?
E o minciună crasă, eu nu am fost pion politic sau altfel de piesă sau energie și nu am aparținut niciunui joc niciodată, mai mult decât atât, am fost un om cu intelect clar orientat spre cultură și filozofie, un om clar inteligent și din genul care nu se preocupă aproape deloc de politică, fiind clar de tot că nu mă puteam preocupa de ceva care nu are de-a face cu mine deloc. Evident că vedeam că nu eu conduc și că nu stau de vorbă cu liderii politici. Și care nu seamănă cu felul meu de a gândi deloc. Și am fost dintre puținii oameni dotați cu cutia magică a tv-ului (”idiot box”), care nu s-au uitat aproape deloc la știri politice toată viața, evident fiind și izolată.
Ei spun că proștii cred că intelectualii politici și politica sunt deasupra altor lucruri, inclusiv a mea. Nu, nu e așa. Am fost un om perfect bun și nevinovat și foarte inteligent și gândirea mea a contat și ar fi contat, chiar dacă nu ar fi fost politică niciodată. Și gânditorii și artiștii și filozofii sunt parte bună din societate și pot fi mai deștepți ca politicienii. Oricum sunt necesari.
Ei zic că toți vor să mor, fiindcă au mințit despre mine. ?! Și că pentru ei contează doar minciuna, oircât de exemplară mi-o fi fost viața, oricât am suferit și oricât sunt de inteligentă. Nu am avut nici cea mai mică bănuială că există minciuni politice despre mine și nici acum nu cred. Adică e ceva aberant complet, eu am fost izolată și nu am fost parte din politică, dar ei mint chipurile doar legat de mine ca nume, adică despre omul identificat cu codul meu numeric personal, adică eu deocamdată (să sperăm că mereu), dar eu sunt o necunoscută doar și ei inventează că această femeie aparține unui joc politic, această femeie izolată și total necunoscută altor oameni.
????!
Încă mai sunt ceva total bun și tot nepolitic ca întotdeauna, deci încă mai pot fi acceptată.

30.06.25
Încă un lucru ciudat - de mult timp mi s-a interzis accesul la Instagram, nu există niciun motiv, poate doar că vor să mintă că aș fi altă persoană, eu nu pot accesa contul meu, nu pot crea altul cu alt email al meu și nici nu pot vedea postările nimănui pe Instagram. Nu am postat nimic rău sau periculos de văzut - poate că vor să mintă în acest sens, deși nu m-au lăsat să mă ating de Instagram, abuziv, fără motiv.

1.07.25
Ieri am avut dureri nu doar coccidian, ca de obicei, ci și toracal superior, mă țineau cu putere niște mâini nevăzute, mi-au mai făcut așa. Azi dimineață, la fel. Mama m-a trimis ieri la Nicu după apă și el s-a apropiat ceva mai aproape de capul meu decât e politicos. Pe drum, și la ducere, și la întoarcere, a simțit nevoia imperioasă să strănut și cineva m-a împiedicat de fiecare dată. (Și în casă anterior.) Știu că unii dintre dvs. nu cred, dar unii oameni, la fel ca și acel medic nefast din viața mea, au anumite puteri de a influența trupul altor oameni de la distanță, mai ales negativ, cum au făcut cu mine toată viața, inclusiv sexual, deși nu am greșit nimic. Acest lucru e logic, dacă vă gândiți la mai multe date certe ale realității. Aproape toți oamenii cred într-un fel de magnetism animal și la oameni, în anumite trăiri ale speciei, instinctive, și e logic că există și ceva asemănător și sexual totodată, pentru a susține apropierea între oameni. Mie mi-au făcut mult rău, deși nu a existat niciodată vreun motiv să îmi facă cineva răul. Nu am lovit pe nimeni. Nu am gândit răul, nu am făcut răul. Unii au spus de mai multe ori, că e un caz ciudat, incredibil, că eu am fost doar binele întreaga viață, ceva suav, ceva cinstit și altruistă mereu și nu am mințit nimic și nu am greșit nimic și nu am lovit deloc pe altcineva întraga viață și totuși toată lumea vrea să mor. Într-un final am înțeles și eu că așa este și că probabil cauza sunt minciunile despre mine și faptul că am fost ținută cu forța izolată peste 40 de ani (nu eu m-am complăcut în izolare!). Este adevărat, am fost numai binele și am gândit numai binele, îmi pare rău că minciunile imediat le credeți și le respectați și ce e bun deloc. Bineînțeles că am gândit adevărul despre mine - bun și frumos - și că e normal și bine să fiu acceptată, să nu fiu omorâtă, să fiu măcar lăsată în pace și că normal e să fie adevărul, nu minciuna, și atunci aș fi avut drepturile și ar fi fost deci dreptate. Să pare că minciuna are efect, adevărul și gândul frumos și luminos niciodată. Probabil că dvs, ați înțeles că am fost doar binele, chiar în măsură foarte mare, și nu am influențat pe nimeni în rău. Azi dimineață m-am trezit cu durere și jenă în gât, nasul înfundat cu secreții mai degrabă groase, nu apoase - și ieri nu aveam nimic. Mama s-a îmbolnăvit cu câteva zile în urmă.

Și totuși, ca să fiu sinceră, nici acum nu cred că oamenii îmi vor răul, văd pe stradă mulți oameni buni exact cum am fost eu și nu pot crede că au ceva cu mine.

Am mers în oraș să iau hrană de pisici și medicamente pentru răceala mea. Și să schimb pentru mama 50 de euro din chirie. Mi-am permis, cu strângere de inimă două cafele de la supermarket (știu că sunt și scumpe și rele, dar chiar mă las și de cafea definitiv zilele astea). Au intrat unii peste gândurile mele, cu idei vechi de cel puțin 10-15 ani - știu că am promis că nu le mai repet ca un papagal, dar din când în când le voi spune. Oricum, e un mare progres, nu mai sunt așa multe. Dar inima îmi face probleme foarte mari, de la începutul anului, înainte nu a fost niciodată așa. Mergeam fără probleme și repede distanțe mari și pe scări, acum abia mă târâi pe drum drept, nici măcar pantă. Anul trecut am mers în condiții grele cu ușurință tot anul. Acum, după jumătate de an nu îmi mai revin. Ei mă sfătuiesc să nu mă duc la medic că toți au mințit și toți vor să mor (să-mi aduc aminte tot ce mi-au făcut). Unii continuă să mintă despre mine, spuneau ei azi din nou. Toți psihiatrii vor să te omoare, spun ei, ei nu au voie să își lase pacienții în viață. ?! Aiureli. Acum au inventat ceva urât, că soția acelui medic nefast mie la 17 ani minte și ea despre mine și că a divorțat de soțul ei și unii au mințit și acum că din cauza mea și că și în trecut au mințit ceva similar. Cred că vă dați seama că nu am spus decât adevărul și am terminat absolut totul; ce vreau să mai scriu despre cultură e doar intelectualizare cu caracter filozofic, general, dar și legat de mine. Au fost și azi două curente de idei - unu că poporul român nu este monstruos, și că, dacă ar fi știut adevărul despre mine, nici nu s-ar fi atins de mine. Și că au fost mințiți despre mine întreaga mea viață, chiar dacă mie mi se pare bizar acest lucru. Totuși sunt om, nu sunt robot, am fost evident izolată cu forța și, dacă credeau că am greșit ceva, puteau măcar să mă întrebe anumite lucruri, oricine avea acces la viața mea pe internet, la telefon (cu mail prealabil), direct pe stradă sau în vreun parc. Am fost om și era logic că dacă erau bârfe urâte și rele și multe și așa mulți care vorbeau de rău sau ieșeau pe străzi și loveau un om, o anumită persoană, evident singură mereu din 84 (în afară de 5 colegi de liceu) - era aproape clar că era vorba de minciuni, era mai logic. Nimeni nu avea cum să știe despre mine ceva - ei spun că oamenii au crezut că eram ceva rău numai fiindcă așa li s-a spus, adică au fost mereu mințiți, ceva ce eu înțeleg mai greu. Poate că a fost așa cum făceau familia mea și alții înainte de revoluție, când bârfeau aberant și vulgar familia Ceaușescu, despre care, ca oameni, nu aveau de unde să știe ceva - și eu eram revoltată și scârbită și tocmai eu să pățesc așa ceva! Cred că vă dați seama că nu am avut nicio anormalitate psihică și nici greșeli, totul a fost cum am povestit. Am judecat corect, fiind un om foarte inteligent și foarte bun. Cel de-al doilea curent de opinie e că (cu vocea vărului meu) poporul român a fost plătit, mituit, corupt în cele mai mici detalii ca să mintă despre mine, sau să tacă sau să lovească pe cât se poate (otravă, zgomote etc.), cu scopul distrugerii mele și omorârii mele. Tot poporul deci, în afară poate de cele și cei care sunt cum eram eu, puri și nevinovați, fără gânduri politice și care nu aud niciun gând în mintea lor... poate că aceștia, cum eram și eu, sunt puțini. Regret mult că mi-au distrus inima așa rău la începutul anului, fiindcă acum ei pot lovi tot mai tare și pe alte planuri, nu doar cardiac, deci voi îmbătrâni cu toate bolile. Și exact anul acesta aș fi reușit cu claritate, absolut cert aș fi reușit, fiindcă am evoluat mai mult și oricum echilibrul meu psihic ar fi fost deplin - tocmai acum mi-au lovit cordul... Aș fi reușit ceva foarte frumos și bun, fiindcă am evoluat ca suflet și intelect. Această afirmație a mea nu este o gândire stereotipă a unei nebune prin imitarea jargonului psihologic/psihiatric, nu este o autoamăgire sau iluzie, acum chiar a fost real. Unii au amintit iar că niște porci politici au mințit despre mine - de exemplu că aș fi avut legătură cu Rusia - nu am avut nicio legătură cu politica și nu m-am gândit niciodată la Rusia sau la altceva politic. Oameni proști și așa zis experți asasini sunt mereu aruncați asupra mea, alții și alții. Unul zicea azi că vrea să studieze problema în detaliu - dar nu eu sunt problema, ei sunt răul, din cauza mea nu a fost nimic rău, de ce mă lovesc ei fără rost? Mă voi opri, nu mai scriu ce zic ei ca o maimuță, da, veți vedea că voi fi în stare, am mai fost, orice spuneau ei - dar ei continuă să lovească.
A intrat și unul că trebuie să înțeleg că asta e soarta mea, să mă resemnez să fiu omorâtă - nu e soartă, e crimă, spune altul, da, e crimă, dar fără această crimă nu se poate zice celălalt, ceva gen balada Miorița.

2.07.25
Au intrat ca în fiecare zi cu idei mincinoase și rele asupra mea, imediat ce m-am trezit. Printre ei și femeia aceea foarte veninoasă, cu ideea că datoria mea era să tac, adică să nu scriu adevărul despre mine, nu invers, cum am spus eu. Greșește, dă vina asupra victimei, cum spun unele teorii psihologice că se întâmplă des, în mod greșit. Datoria mea era să spun totul. Oamenii mă omoară, dar gândirea lor despre mine e greșită. Altă idee a individei e că intelectualii români nu au nicio vină, că poporul comite mereu această crimă sordidă și poporul e condus în mod greșit de niște porci, nu de intelectuali (?!) care îi mint despre mine și îi omoară și mă omoară. E totuși adevărat că foarte multe obiecte din cultura românească (și literare și altele) sunt strâns legate de viața mea sau altele la fel, asta însemnând că adesea intelectualii au scris adevărul, ei mereu denunță adevărul și cred că acest lucru e pozitiv și moralizator și duce la trezirea conștiințelor, nu la ceva rău. Da, foarte des intelectualii au denunțat adevărul și despre viața mea și despre alte crime sau lucruri rele. Inclusiv intelectualii din alte țări, voi da câteva exemple clare, voi explica anumite mecanisme psiho-sociale. Ceea ce am scris eu nu cuprinde decât adevărul și absolut nimic rău sau rușinos și nicio minciună și are morală bună și cuprinde pasaje inteligente sau frumoase - dar se pare că oamenii mă lovesc fără să fi citit măcar, dar oricum nu mă pot cunoaște, fiind eu izolată întreaga viață. Ieri au intrat unii în engleză iar cu ideea că se presupunea că eu trebuia să aduc ”joy to the world” și în schimb eu... Eu nu am adus nimic trist sau rău oamenilor și sunt și acum exact acel lucru, un fel de joy to the world, ei mă omoară și mă lovesc și mă izolează total etc. fără motiv, eu tot joy to the world sunt sufletește, cu totul, nu am greșit nimic și nu am scris nimic greșit. Sunt un om fericit ca întotdeauna, cu bucuria vieții și aceea de a dărui,un om curat, bun. Dar sunt un om inteligent, de aceea am scris unele pasaje filozofice, dar ele nu sunt ceva întunecat sau trist. Bucuria lumii este și lumină și nu este numai bucuria proștilor.