26.06.25

26.06.25

Aseară m-am culcat pe la ora 1, dar tot am dormit cam mult, până la 2 ziua. Efectiv nu m-am putut scula, mi-era foarte somn, nu a fost din cauza durerii sufletești, a suferinței din cauza necazurilor. Ei spun că sunt f_tă în timpul somnului, prin urmare nu mă odihnesc destul și nu mă pot scula. Sau vreo substanță rea. Imediat după trezire au intrat în mintea mea unii în franceză, care spuneau că e imposibil ca lumea să mă accepte făcând abstracție de faptul că am scris nu știu ce adevăr politic sau istoric care nu le place. Mai demult au spus că de fapt toată lumea știe că tot ce am scris e adevărul, inclusiv nu știu ce chestiuni politice, dar i-a deranjat numai faptul că am dat glas sau am scris acele lucruri pe care toți le cunoșteau. Deși nu am nicio vină. A fost ceva natural, ca și ploaia. Sau ca în povestea pentru copii ”Hainele noi ale împăratului” de Andersen. Încă sunt un om de valoare, și moral și intelectual, e atât de monstruos să vreți să mor numai fiindcă am spus adevărul. Pe de altă parte tot ce am scris în restul blogului despre mine e adevărul în întregime și este clar că așa a fost și am fost mult torturată și am crezut chiar că eram torturată din cauză că nu spusesem încă tot acel adevăr, și că dvs. ați fi crezut la fel și că asta ați vrut de la mine. Deci am scris totul. Oricum, faptul că am scris adevărul în întregime nu a dus la niciun alt lucru rău - poate unii au dat vina pe mine pentru nu știu ce, dar nu a fost așa. Era tot răul cu mult înainte să scriu. Adevărul unește oamenii, nu îi dezbină. Nu există niciun motiv să fiu omorâtă și nici torturată monstruos. Unii cred și acum că scriu aberații sau că am delirat sau mințit, spun ei.

29.06.25
Voi mai scrie pe scurt o parte din acel ultim capitol intenționat mai demult, la care am spus că voi renunța - anume ceva despre mine și ceva despre cultură în general. Probabil că vă gândiți că nu am fost destul de inteligentă, că altfel aș fi reușit să fac, să creez ceva bun și să nu fiu omorâtă, aș fi fost dorită și respectată și nimeni nu ar fi mințit despre mine și nu ar fi încercat să mă otrăvească și să mă f_tă și să mă omoare. Nu e chiar așa, poate că ați fost induși în eroare de anumite aparențe sau de minciuna unora, de invenții de scamatori și impostori sau escroci științifici, care au spus cuvinte ca în cărți sau chiar luate din cărți despre mine. Deci ceva agresiv și o crimă colectivă pe la spate, mârșav, asurpa unui om bun și nevinovat evident și singur și sărac. Din anumite motive, am insistat pe faptul că am fost un om inteligent - în anumite limite se spune foarte inteligent și asta a fost adevărat, nu este delir de grandoare, cum spun unii, și nu am susținut nimic exagerat niciodată despre mine, ci doar adevărul. Dar acest adevăr pare a fi foarte departe de modul în care m-au tratat ceilalți, ca și cum aș fi fost extrem de proastă sau nebună. Am trimis oriunde am putut acest blog de memorii, inclusiv unor oameni inteligenți, dar e posibil ca nu toți să fi avut răbdarea sau interesul să citească. Deci eu vă rog doar să dați aceste blog spre citire unor oameni inteligenți cu adevărat, care cunosc ce este omul atât ca obiect cât și ca subiect cultural și care au habar de rosturile civilizației - și aceia poate că vă vor spune că evident nu am greșit nimic și nu am fost proastă sau nebună. Nu aveam cum să am vreun delir sau vreo atitudine de grandoare. Poate că au citit doar unii psihiatri, care au gândire mecanicistă și rigidă și sunt foarte departe de a înțelege oamenii care le sunt superiori ca intelect (căci bineînțeles că psihiatrii nu sunt nici zei și nici floarea inteligenței) și sunt școliți să îi trateze pe pacienții lor ca și cum ar fi ceva rău și foarte proști, chiar dacă ei nu au greșit nimic, cum am fost eu. Totuși, am fost perfecțiunea, chiar dacă m-au torturat și izolat 41 de ani, și încă susțin că ar fi fost foarte bine să fie adevărul și aș fi fost acceptată și aptă de studii și muncă. În fine, dacă nu e posibil, asta e, dar, repet, e o greșeală că mă omorâți. Voi continua mâine acest ultim subiect.

Ei spun că familia Popa - rudele mele - trebuie în întregime să fie distruși (?!), fiindcă sunt singurii care știu adevărul despre mine și ei vor să mușamalizeze totul. Totul ce? Înseamnă că și ei știu - deci trebuie să se sinucidă ulterior. Sunt nebuni. Tot ce am fost și sunt și acum a fost ceva bun - de ce să mă izoleze și să mă omoare? Nu le folosește la nimic. E ceva rău, nici măcar nu am greșit nimic toată viața.

Teoria lor e mereu aceeași - că eu am fost tratată drept pion politic în jocul nu știu cui și de aceea (?) ei toți vor să mă omoare și mi-au făcut numai rău toată viața. Ei au creat minciuni politice despre mine, spun ei, pe care vor să le mențină și de aceea mă omoară.
??!!!?
E o minciună crasă, eu nu am fost pion politic sau altfel de piesă sau energie și nu am aparținut niciunui joc niciodată, mai mult decât atât, am fost un om cu intelect clar orientat spre cultură și filozofie, un om clar inteligent și din genul care nu se preocupă aproape deloc de politică, fiind clar de tot că nu mă puteam preocupa de ceva care nu are de-a face cu mine deloc. Evident că vedeam că nu eu conduc și că nu stau de vorbă cu liderii politici. Și care nu seamănă cu felul meu de a gândi deloc. Și am fost dintre puținii oameni dotați cu cutia magică a tv-ului (”idiot box”), care nu s-au uitat aproape deloc la știri politice toată viața, evident fiind și izolată.
Ei spun că proștii cred că intelectualii politici și politica sunt deasupra altor lucruri, inclusiv a mea. Nu, nu e așa. Am fost un om perfect bun și nevinovat și foarte inteligent și gândirea mea a contat și ar fi contat, chiar dacă nu ar fi fost politică niciodată. Și gânditorii și artiștii și filozofii sunt parte bună din societate și pot fi mai deștepți ca politicienii. Oricum sunt necesari.
Ei zic că toți vor să mor, fiindcă au mințit despre mine. ?! Și că pentru ei contează doar minciuna, oircât de exemplară mi-o fi fost viața, oricât am suferit și oricât sunt de inteligentă. Nu am avut nici cea mai mică bănuială că există minciuni politice despre mine și nici acum nu cred. Adică e ceva aberant complet, eu am fost izolată și nu am fost parte din politică, dar ei mint chipurile doar legat de mine ca nume, adică despre omul identificat cu codul meu numeric personal, adică eu deocamdată (să sperăm că mereu), dar eu sunt o necunoscută doar și ei inventează că această femeie aparține unui joc politic, această femeie izolată și total necunoscută altor oameni.
????!
Încă mai sunt ceva total bun și tot nepolitic ca întotdeauna, deci încă mai pot fi acceptată.

30.06.25
Încă un lucru ciudat - de mult timp mi s-a interzis accesul la Instagram, nu există niciun motiv, poate doar că vor să mintă că aș fi altă persoană, eu nu pot accesa contul meu, nu pot crea altul cu alt email al meu și nici nu pot vedea postările nimănui pe Instagram. Nu am postat nimic rău sau periculos de văzut - poate că vor să mintă în acest sens, deși nu m-au lăsat să mă ating de Instagram, abuziv, fără motiv.

1.07.25
Ieri am avut dureri nu doar coccidian, ca de obicei, ci și toracal superior, mă țineau cu putere niște mâini nevăzute, mi-au mai făcut așa. Azi dimineață, la fel. Mama m-a trimis ieri la Nicu după apă și el s-a apropiat ceva mai aproape de capul meu decât e politicos. Pe drum, și la ducere, și la întoarcere, a simțit nevoia imperioasă să strănut și cineva m-a împiedicat de fiecare dată. (Și în casă anterior.) Știu că unii dintre dvs. nu cred, dar unii oameni, la fel ca și acel medic nefast din viața mea, au anumite puteri de a influența trupul altor oameni de la distanță, mai ales negativ, cum au făcut cu mine toată viața, inclusiv sexual, deși nu am greșit nimic. Acest lucru e logic, dacă vă gândiți la mai multe date certe ale realității. Aproape toți oamenii cred într-un fel de magnetism animal și la oameni, în anumite trăiri ale speciei, instinctive, și e logic că există și ceva asemănător și sexual totodată, pentru a susține apropierea între oameni. Mie mi-au făcut mult rău, deși nu a existat niciodată vreun motiv să îmi facă cineva răul. Nu am lovit pe nimeni. Nu am gândit răul, nu am făcut răul. Unii au spus de mai multe ori, că e un caz ciudat, incredibil, că eu am fost doar binele întreaga viață, ceva suav, ceva cinstit și altruistă mereu și nu am mințit nimic și nu am greșit nimic și nu am lovit deloc pe altcineva întraga viață și totuși toată lumea vrea să mor. Într-un final am înțeles și eu că așa este și că probabil cauza sunt minciunile despre mine și faptul că am fost ținută cu forța izolată peste 40 de ani (nu eu m-am complăcut în izolare!). Este adevărat, am fost numai binele și am gândit numai binele, îmi pare rău că minciunile imediat le credeți și le respectați și ce e bun deloc. Bineînțeles că am gândit adevărul despre mine - bun și frumos - și că e normal și bine să fiu acceptată, să nu fiu omorâtă, să fiu măcar lăsată în pace și că normal e să fie adevărul, nu minciuna, și atunci aș fi avut drepturile și ar fi fost deci dreptate. Să pare că minciuna are efect, adevărul și gândul frumos și luminos niciodată. Probabil că dvs, ați înțeles că am fost doar binele, chiar în măsură foarte mare, și nu am influențat pe nimeni în rău. Azi dimineață m-am trezit cu durere și jenă în gât, nasul înfundat cu secreții mai degrabă groase, nu apoase - și ieri nu aveam nimic. Mama s-a îmbolnăvit cu câteva zile în urmă.

Și totuși, ca să fiu sinceră, nici acum nu cred că oamenii îmi vor răul, văd pe stradă mulți oameni buni exact cum am fost eu și nu pot crede că au ceva cu mine.

Am mers în oraș să iau hrană de pisici și medicamente pentru răceala mea. Și să schimb pentru mama 50 de euro din chirie. Mi-am permis, cu strângere de inimă două cafele de la supermarket (știu că sunt și scumpe și rele, dar chiar mă las și de cafea definitiv zilele astea). Au intrat unii peste gândurile mele, cu idei vechi de cel puțin 10-15 ani - știu că am promis că nu le mai repet ca un papagal, dar din când în când le voi spune. Oricum, e un mare progres, nu mai sunt așa multe. Dar inima îmi face probleme foarte mari, de la începutul anului, înainte nu a fost niciodată așa. Mergeam fără probleme și repede distanțe mari și pe scări, acum abia mă târâi pe drum drept, nici măcar pantă. Anul trecut am mers în condiții grele cu ușurință tot anul. Acum, după jumătate de an nu îmi mai revin. Ei mă sfătuiesc să nu mă duc la medic că toți au mințit și toți vor să mor (să-mi aduc aminte tot ce mi-au făcut). Unii continuă să mintă despre mine, spuneau ei azi din nou. Toți psihiatrii vor să te omoare, spun ei, ei nu au voie să își lase pacienții în viață. ?! Aiureli. Acum au inventat ceva urât, că soția acelui medic nefast mie la 17 ani minte și ea despre mine și că a divorțat de soțul ei și unii au mințit și acum că din cauza mea și că și în trecut au mințit ceva similar. Cred că vă dați seama că nu am spus decât adevărul și am terminat absolut totul; ce vreau să mai scriu despre cultură e doar intelectualizare cu caracter filozofic, general, dar și legat de mine. Au fost și azi două curente de idei - unu că poporul român nu este monstruos, și că, dacă ar fi știut adevărul despre mine, nici nu s-ar fi atins de mine. Și că au fost mințiți despre mine întreaga mea viață, chiar dacă mie mi se pare bizar acest lucru. Totuși sunt om, nu sunt robot, am fost evident izolată cu forța și, dacă credeau că am greșit ceva, puteau măcar să mă întrebe anumite lucruri, oricine avea acces la viața mea pe internet, la telefon (cu mail prealabil), direct pe stradă sau în vreun parc. Am fost om și era logic că dacă erau bârfe urâte și rele și multe și așa mulți care vorbeau de rău sau ieșeau pe străzi și loveau un om, o anumită persoană, evident singură mereu din 84 (în afară de 5 colegi de liceu) - era aproape clar că era vorba de minciuni, era mai logic. Nimeni nu avea cum să știe despre mine ceva - ei spun că oamenii au crezut că eram ceva rău numai fiindcă așa li s-a spus, adică au fost mereu mințiți, ceva ce eu înțeleg mai greu. Poate că a fost așa cum făceau familia mea și alții înainte de revoluție, când bârfeau aberant și vulgar familia Ceaușescu, despre care, ca oameni, nu aveau de unde să știe ceva - și eu eram revoltată și scârbită și tocmai eu să pățesc așa ceva! Cred că vă dați seama că nu am avut nicio anormalitate psihică și nici greșeli, totul a fost cum am povestit. Am judecat corect, fiind un om foarte inteligent și foarte bun. Cel de-al doilea curent de opinie e că (cu vocea vărului meu) poporul român a fost plătit, mituit, corupt în cele mai mici detalii ca să mintă despre mine, sau să tacă sau să lovească pe cât se poate (otravă, zgomote etc.), cu scopul distrugerii mele și omorârii mele. Tot poporul deci, în afară poate de cele și cei care sunt cum eram eu, puri și nevinovați, fără gânduri politice și care nu aud niciun gând în mintea lor... poate că aceștia, cum eram și eu, sunt puțini. Regret mult că mi-au distrus inima așa rău la începutul anului, fiindcă acum ei pot lovi tot mai tare și pe alte planuri, nu doar cardiac, deci voi îmbătrâni cu toate bolile. Și exact anul acesta aș fi reușit cu claritate, absolut cert aș fi reușit, fiindcă am evoluat mai mult și oricum echilibrul meu psihic ar fi fost deplin - tocmai acum mi-au lovit cordul... Aș fi reușit ceva foarte frumos și bun, fiindcă am evoluat ca suflet și intelect. Această afirmație a mea nu este o gândire stereotipă a unei nebune prin imitarea jargonului psihologic/psihiatric, nu este o autoamăgire sau iluzie, acum chiar a fost real. Unii au amintit iar că niște porci politici au mințit despre mine - de exemplu că aș fi avut legătură cu Rusia - nu am avut nicio legătură cu politica și nu m-am gândit niciodată la Rusia sau la altceva politic. Oameni proști și așa zis experți asasini sunt mereu aruncați asupra mea, alții și alții. Unul zicea azi că vrea să studieze problema în detaliu - dar nu eu sunt problema, ei sunt răul, din cauza mea nu a fost nimic rău, de ce mă lovesc ei fără rost? Mă voi opri, nu mai scriu ce zic ei ca o maimuță, da, veți vedea că voi fi în stare, am mai fost, orice spuneau ei - dar ei continuă să lovească.
A intrat și unul că trebuie să înțeleg că asta e soarta mea, să mă resemnez să fiu omorâtă - nu e soartă, e crimă, spune altul, da, e crimă, dar fără această crimă nu se poate zice celălalt, ceva gen balada Miorița.

2.07.25
Au intrat ca în fiecare zi cu idei mincinoase și rele asupra mea, imediat ce m-am trezit. Printre ei și femeia aceea foarte veninoasă, cu ideea că datoria mea era să tac, adică să nu scriu adevărul despre mine, nu invers, cum am spus eu. Greșește, dă vina asupra victimei, cum spun unele teorii psihologice că se întâmplă des, în mod greșit. Datoria mea era să spun totul. Oamenii mă omoară, dar gândirea lor despre mine e greșită. Altă idee a individei e că intelectualii români nu au nicio vină, că poporul comite mereu această crimă sordidă și poporul e condus în mod greșit de niște porci, nu de intelectuali (?!) care îi mint despre mine și îi omoară și mă omoară. E totuși adevărat că foarte multe obiecte din cultura românească (și literare și altele) sunt strâns legate de viața mea sau altele la fel, asta însemnând că adesea intelectualii au scris adevărul, ei mereu denunță adevărul și cred că acest lucru e pozitiv și moralizator și duce la trezirea conștiințelor, nu la ceva rău. Da, foarte des intelectualii au denunțat adevărul și despre viața mea și despre alte crime sau lucruri rele. Inclusiv intelectualii din alte țări, voi da câteva exemple clare, voi explica anumite mecanisme psiho-sociale. Ceea ce am scris eu nu cuprinde decât adevărul și absolut nimic rău sau rușinos și nicio minciună și are morală bună și cuprinde pasaje inteligente sau frumoase - dar se pare că oamenii mă lovesc fără să fi citit măcar, dar oricum nu mă pot cunoaște, fiind eu izolată întreaga viață. Ieri au intrat unii în engleză iar cu ideea că se presupunea că eu trebuia să aduc ”joy to the world” și în schimb eu... Eu nu am adus nimic trist sau rău oamenilor și sunt și acum exact acel lucru, un fel de joy to the world, ei mă omoară și mă lovesc și mă izolează total etc. fără motiv, eu tot joy to the world sunt sufletește, cu totul, nu am greșit nimic și nu am scris nimic greșit. Sunt un om fericit ca întotdeauna, cu bucuria vieții și aceea de a dărui,un om curat, bun. Dar sunt un om inteligent, de aceea am scris unele pasaje filozofice, dar ele nu sunt ceva întunecat sau trist. Bucuria lumii este și lumină și nu este numai bucuria proștilor.

3.07.25
Abia m-am trezit și au început cu multe idei rele, ca în fiecare zi. Noaptea m-au lovit puternic, mi-era tare rău. Au început cu ideea că vor să mor fiindcă ei nu pot accepta o cultură în întregime rea - și de fapt și eu și tot ce am scris, că la asta se refereau, am fost mereu binele. Blogul de memorii nu l-am scris în scop literar, dar este totodată și literatură și nu e ceva rău nici ca obiect literar. Totul e adevărat, în întregime și atunci gândiți-vă logic: am avut atitudine corectă și am făcut ce trebuia să fac și nu este nimic rău - e vorba doar de lucruri rele și adevărate din partea altora despre mine, dar eu nu am gândit răul sau ceva greșit, nici despre cei care m-au lovit și nici despre nimeni altcineva. Și e vorba de gânduri frumoase și rațiune normală - dacă nu cumva au șters ce scriam despre ce gândeam sau simțeam. Normal că, dacă ați gândi din perspectiva faptului că am spus întreg adevărul, atunci ați vedea și frumusețea mea morală și a gândirii și sentimentelor mele. Lumea, inclusiv dvs., cei care citiți ce am scris eu, putea să mă accepte și astfel nu aș fi mai fost omorâtă. Iar a intrat acel monstru cu ideea că nu are ce face, trebuie să mă omoare, că altfel ei pierd totul (?). Apoi tot ea, cu ideea că nu pot să fiu lăsată în viață, fiindcă toată lumea crede că sunt altceva decât sunt. Nu are dreptate, nu este motiv de crimă, mai ales în cazul meu.

Am dormit puțin după-masa și imediat ce m-am trezit, la ora 3 p.m., a intrat unul în radio-ul din mintea mea (că nu îi văd și nici nu îi aud cu urechile) cu ideea că eu nu am cum reuși, oircât voi scrie ce mi-am propus de bine, de inteligent sau frumos. Doar câțiva oameni inteligenți și buni (eventual), spun ei vor înțelege că sunt un om extrem de bun și inteligent și nevinovat și cu sufletul frumos și atât. Ei nu vor merge mai departe și deci nici ei nu vor fi mai mulți care să mă vrea, să mă accepte - deci să mă ”salveze”, cum spuneau unii ieri, ei cred că sunt nebună și am fantasma că am nevoie să fiu salvată. Cum adică salvată? întreb eu. Citiți tot ce am scris - nu are cum să fie o fantasmă sau idee a salvării, singurul lucru care a fost vreodată necesar a fost să fie oficial, așa cum mint de exemplu psihiatrii și psihologii în mod clar, să fie adevărul că nu am avut tulburările psihice la care se referă ei și să am drepturile la muncă și la studii ca om liber și atunci aș fi fost acceptată și aș fi avut măcar o activitate oarecare între oameni. Eu sunt complet izolată din 84, dar încă nu sunt nebună. Am 54 de ani. Acel individ spune că ei, cei care se apleacă asupra mea din afară (deci doar ca peste un animal de sacrificiu sau cobai) se referă la un anumit ”dosar” despre mine și, când înțeleg că totul e minciună în acel dosar, toți vor să mă omoare. E adevărat, valoarea mea intelectuală și de om a fost foarte mare, dar ei au lovit încontinuu monstruos asupra mea - m-au mai distrus puțin, numai în ultimii 7-8 ani, și încă pot să fac destule lucurui și sunt încă deșteaptă și pot evolua, mă pot dezvolta încă. Ei zic iar că m-au calificat drept nebună foarte periculoasă, de aceea nimeni nu se apropie de mine (?!) și nimeni nu îmi scrie măcar. Nu prea e credibil că m-au calificat așa, a fost mereu evident că nu am delir și nici obsesii și nimic rău și a fost clar demersul meu pseudosocratic - și ei m-au condamnat ca pe Socrate filozoful, deși nu am avut legătură cu tineri cărora să le sucesc mintea, să le stric convingerile cu care au fost îndoctrinați, să îi trezesc din credințele greșite care îi înregimentează în organizații sau alte grupuri (precum filozoful care a avut contacte cu câțiva doar) și nu am avut nici cea mai mică legătură cu politica (Socrate doar puțin, dar a avut și a fost condamnat prin proces cu voturi); dar în ansamblu e clar de tot că eu am fost apolitică toată viața și am făcut adesea un demers de explicitare a conceptelor și a lumii, de multe ori chiar în mod socratic cu adevărat, cum fac mulți oameni, inclusiv scriitori, gânditori. Adică clar ceva normal și foarte lucid, findcă nu am fost proastă sau amăgită de aparențe și m-am maturizat de mult. Cum se pare că au făcut diverși oameni condamnați la moarte nevinovați, nu doar Socrate, element cultural central în viața mea, care amintește de cultura de la Cucuteni (cucuta cu care moare, zbor deasupra unui cuib de cuci etc.) și alte otrăvuri cu care m-au otrăvit, de sardinele Socra din copilărie (parcă erau din Albania, găsisem pe internet, acum încă există, sunt din Letonia) de faptul că eu însămi am avut aptitudini filozofice, de Lucian Blaga, care chiar a fost legat strâns de viața mea, de filmul Ani de liceu unde eu aveam o oarecare legătură cu toate personajele, chiar și cu muzica filmului, inclusiv cu profesorul Socrate care preda filozofia și era Ion Caramitru, care a venit la liceul meu în 89 să recite Eminescu și apoi la Revoluție era la balconul CC și declama diverse lucruri (când am fost și eu din păcate acolo) și apoi a murit slab și cu barbă ca nașul meu. Exact așa cum sunt legată de Socrate, la fel am fost legată și încă mai sunt de numeroase personaje fictive sau oameni care joacă, sincer sau nu, anumite roluri. Nu am fost niciun fel de nebun periculos niciodată și nu aș fi împrăștiat idei politice niciodată - ei spun că am deranjat minciunile politicie ale unora, deși am scris foarte puțin despre evenimente politice. E greșit și rău să fiu omorâtă și torturată și așa a fost mereu. Am fost un cu om mult deasupra simbolurilor culturale, le-am descifrat și înțeles singură și am fost obiectiv deasupra lor în sens filozofic, lucid, și capabilă eu însămi de muncă și studiu. Nu am făcut nici cel mai mic rău și nici acum nu trebuie să fiu aruncată la gunoi, deși sunt mai în vârstă.

4.07.25
Lovită rău în timpul somnului, iar am făcut pipi mult pe mine și am udat și hainele și așternutul și canapeaua, chiar și prin pătură groasă și cearceaf. M-am trezit la ora 4 și am dormit numai 3 ore noaptea asta. Încă mai sunt răcită. Ei spun din nou că trebuie să fiu omorâtă deși nu am greșit nimic, findcă oamenii cred răul despre mine - și totuși așa clar am fost izolată din 84, nu avea cum să mă cunoască nimeni. Vă spun iar adevărul, am fost numai binele mereu și nu am greșit, am fost mult torturată de mică, complet nedrept, dar nu trebuie să fiu omorâtă, voi încerca să vă dovedesc din nou binele și frumosul din mintea mea, din suflet, și intelectul normal și superior, cam peste 2 săptămâni - o lună, mai repede nu am cum, din diverse motive. Probabil știți că încă din copilărie sunt citite cărți cu orfani și copii năpăstuiți de părinți vitregi - sunt chiar foarte multe, chiar și Harry Potter e cu un orfan etc. Dar tot ce am scris eu nu a fost exagerat, a fost numai adevărul și niciun fel de delir și mereu am fost ceva bun și frumos. Ziua sunt lovită mult mai puțin, noatea nu am cum să îmi controlez trupul sau să mă apăr de tortură. Repet, am fost binele desăvârșit mereu și un om foarte inteligent și nu înțeleg de ce atâția oameni mă atacă cu așa ură și spun mereu că ei vor să mor. Vă spun cu certitudine că e greșit. Nu prea înțeleg cum au fost convinși să facă răul.

Ei spuneau că sunt lovită zilnic și fiindcă oamenii nu acceptă niciun fel de realizare intelectuală a mea și de aceea mă lovesc ca să prevină orice reușită a mea, care pentru ei ar fi ceva rușinos, fiindcă au mințit despre mine și mi-au făcut foarte mult rău. Acest gen de gândire diabolică și greșită aparține acelei femei, care probabil i-a îndoctrinat pe mulți. Dacă aș fi reușit ar fi fost frumos. Am fost un om foarte bun și nevinovat cu totul și mă șochează această gândire a lor că preferă să mă omoare decât să fi realizat eu ceva frumos intelectual, moral, sufletește. Este într-adevăr ceva oribil, poate vi se pare incredibil. Oricum eu deja am reușit diverse lucruri bune și frumoase chiar și numai prin ceea ce deja am scris, chiar și unele fragmente despre viața mea sau sufletul meu. În mod ciudat, azi noapte când m-am trezit plină de pipi, unul a intrat peste mine cu ideea că alea nu sunt poezii, ce am scris eu, ci căcat și orice om inteligent putea scrie așa ceva. Nu e chiar așa, era o evoluție pozitivă de la prima cărticică, care era foarte slabă, la a doua, mult mai bună. Și nici contra cost nu au publicat-o. Ei spun că pe mine m-ar fi publicat numai dacă ar fi fost ceva excepțional și genial în poezie, că pe mulți alții slabi și fără talent i-au publicat, dar eu sunt considerată nebună și ceva rău. Nici măcar în haiku nu m-au acceptat. Nu au dreptate, am fost puritatea și binele și normalitatea. Azi au început din nou cu ideea că memoriile mele valorează milioane de dolari (?!) și de aceea mă omoară cu toții, printre alte motive. Deci azi noapte ticălosul considera că m-a făcut să fac pipi fiindcă poeziile mele nu sunt originale și deci nu merit respectul, că dacă ar fi fost geniale și foarte bune ar fi fost aceptate.? Oricum, repet, am avut mai mult talent la proză, aș fi putut ajunge să scriu tot mai bine, aș fi progresat rapid. De fapt și de fapt eu am fost orientată spre filozofie și lingvistică și aș fi reușit ceva în mod sigur, dar nu am avut drepturile și am fost extrem de mult torturată zilnic atâția ani. O parte din meditațiile mele filozofice dovedesc și ele adevărul că am gândit mereu normal și că am avut tonus afectiv bun și au oarecare valoare, corectate un pic. Chiar și poezie aș fi scris mai bine, dacă aș fi fost acceptată puțin.

Revin din nou la povești despre mecanismele culturale, dar nu voi scrie totul perfect elaborat, ci în goana degetelor. Am mai explicat că oamenii - nu doar intelectualii, dar, din câte am înțeles eu, deși am fost izolată, intelectualii, dotați cu putere de reflecție mai mare, au un rol și mai profund în această uzină chimică și fizică a transformării materiale și spirituale a lumii, toți oamenii, inclusiv eu, sunt legați de ceilalți oameni și de tot restul lumii, din aproape în aproape, și aparțin unor numeroase grupuri și subsisteme ale societății. În această rețea este ceva normal ca psihismul global al omenirii să funcționeze prin similitudine și contiguitate, după cum spunea chiar Lucian Blaga, sau printr-o logică digitală, așa cum traduc eu spusele lui, căci saltatoriu, prin contiguitate, sunt și circuitele neuronale cu sinapse și conducere saltatorie a impulsului nervos, iar similitudinea e evident un factor de selecție, de stimulare preferențială a anumitor răspunsuri prin reflexe condiționate de stimuli asemănători. Dacă azi văd roșii în drumul meu și mă gândesc la ele, există mai multe șanse ca ulterior să depistez altceva roșu și parcă ieșind în evidență în drumul meu, fiindcă au fost activate anumite circuite neuronale legate de culoarea roșie. Așa se întâmplă și prin educarea copiilor în grupuri școlare și se are în vedere formarea conceptelor prin diverse obiecte sau fenomene care se asociază prin diverse similitudini. Mai clar spus, acest lucru nu mi s-a întâmplat mie fiindcă aș fi nebună, este ceva normal, dar eu nu trebuia să fiu izolată și studiată de proști ca și cum aș fi maimuță, și, dacă aș fi avut un oarecare loc în societate, acest gen de conexiuni aparent paranormale nici nu ar mai fi apărut în focus și ar fi avut rolul pozitiv, la fel cu toți conectorii din rețeaua neuropsihologică, neurolingvistică, psiho-socială. De exemplu, din ultimele câteva luni: la un moment dat mama îmi spunea ceva despre somniferul ei - uneori ea îmi cere câte un somnifer când rămâne fără și eu am întrebat-o cum se numește somniferul ei și ea a răspuns că Tritico și eu am descoperit că era asemănător cu numele speciei Triticum Aestivum, adică grâul pentru pâine și că se cultivă numeroase specii de Triticum pentru pâine. Tocmai când îmi amintisem sau scriam pe internet, fără să știu de somniferul mamei, despre cununa de spice aninată la crucea cu Isus răstignit la poarta bunicilor mei din sat. Astfel de întâmplări și coincidențe care par uneori fenomenale mi s-au întâmplat extrem de des. Și cu obiecte și cu multe cuvinte, sau proprietăți fizice ale obiectelor și fenomenelor. Eu se pare că sunt văzută rău de proști și știți cu toții că între ceea ce oamenii consideră vrajă demonică, intervenție diavolească sau ceva necurat și ceea ce ei cred că e minune dumnezeiască sau marianică, epifanie și fapt sacru există o diferență extrem de mică, care depinde de context. Care depinde de simpatia sau antipatia irațională a mulțimii și e ca norocul de schimbătoare. Unul poate crede că în spatele meu e un demon, mai ales dacă e mințit de oameni răi, altul, cu sufletul mai curat, vede un înger. Adevărul, în cazul meu, e îngerul, demonii nu au reușit încă să mă doboare - dar oamenii inculți pot vedea moșmoange peste tot. Zilele trecute de exemplu am tot văzut câte o buburuză roșie, pe ici pe colo, inclusiv în casă, la fereastră, la baie, în curte, pe asfalt la doamna Ghica (acolo era moartă), pe poarta curții la întoarcere - aceasta a fost ultima și a zburat, nu a intrat la mine. Am văzut vreo 5-6 în total, la intervale mici de timp. Privirea mi-a fost atrasă de ele în mod inconștient, îmi săreau efectiv în ochi și acest lucru mi s-a mai întâmplat des cu alte lucruri sau cuvinte, fiind evident că e vorba de influența altui spirit asupra mea - dar nu acesta e răul.