Nu mă plâng, notez aici un fapt, neimportant, anodin, în eventualitatea că voi avea nevoie de un punct de reper vreodată: azi, de dimineață, când mă pieptănam în baie la oglindă, băteau niște raze de soare puternice în oglindă și am putut observa că îmi cădea extrem de mult păr, masiv. Se poate să fi fost așa și zilele trecute. Un lucru e cert - pe partea dreaptă a capului, pe care dorm de obicei, părul a devenit rar, pe stânga e ceva mai normal. Eu am avut părul foarte des, și egal, pe dreapta și pe stânga. De mai multe ori în viață, coafezele (inclusiv ultima, din Voluntari) și unele persoane necunoscute îmi lăudau podoaba capilară, ca și cum era ceva neobișnuit și rar, mai ales desimea, și unele dintre ele spuneau chiar că mă invidiază pentru desimea și grosimea părului. Este posibil, aproape cert, ca această cădere masivă de păr să fie din cauza otrăvii în doză mare din ultimele săptămâni și/sau cancerului sau altei boli datorate otrăvii. Foarte otrăvită a fost și apa/șamponul/săpunul, oricum pielea mâinilor îmi este neobișnuit de uscată, pergamentoasă, nu a mai fost chiar așa niciodată. Unul spune că îl enervează faptul că am albit și că îmi distruge selectiv părul, doar firele albe, ca să nu vadă lumea că am albit așa mult, și chiar mai mult ca mama, fiindcă m-au otrăvit și m-au torturat încontinuu. De fapt zonele cu fire albe în procent mai mare sunt oarecum ascunse de părul ceva mai negru de deasupra lor, pieptănat spre spate. Alta spune ceva contractoriu, anume că ea vrea să îmi cadă părul fiindcă ei nu acceptă ca o femeie... puncte, puncte. Că ei vor neapărat să mă facă babă din toate punctele de vedere și să mor. Repet, nu am fost nebună și chiar am fost un om de valoare, e greșit. Nu are mare importanță cât păr am - am notat doar ca fapt divers, nu sufăr psihic din această cauză și practic nu contează prea mult. Poate că ar trebui să iau vitmaina a, e și seleniu, chiar există în combinații în farmacii, dar nu am bani și nu există nicio persoană în viața mea cu care să mă văd și acesta e doar un semn superficial, nu e vorba de ceva vital. Dacă vor opri otrava, ceea ce nu depinde de mine, probabil că nu îmi va mai cădea, iar dacă nu vor să o oprească oricum nu contează.
Victime colaterale. Am descoperit în grădina mea din spate, unde vecinul Marinică ține găinile și cocoșul, despre care a spus că seamănă sau sunt un fel de Ameraucana (ameraucanii erau indieni sudamericani) și care fac ouă cam mici (având în vedere mărimea păsării) cu coaja verde-abăstrui, el spune că aceste ouă sunt fără colesterol. Mama a luat de la el ouă de multe ori și a gătit cu ele. Găinile sunt hrănite de vecin cu boabe speciale, dar el pleca adesea din localitate și o lăsa pe mama găinăreasă șefă, căci fiul lui, care stă singur în casa alăturată mie, nu se ostenește să aibă grijă de ele, nu știu sigur de ce. Ieri sau alaltăieri am găsit cocoșul lui șchiopătând cu piciorul drept și apoi l-a prins vecinul și m-am uitat la piciorul lui și nu știu ce are, poate e rupt, zicea el. Azi am fost iar în spate să mai văd câte ceva (plante, copaci, buruieni, gâze). De o vreme, de ceva mai demult, au ieșit de mai multe ori în calea mea buburuze roșii, câte una (vreo 5-6). În alți ani nu am pățit așa. Azi, în curtea din spate, zăcea moartă o găină neagră a vecinului. Mama mi-a spus de multe ori că dă resturile noastre de mâncare (mai ales coji de fructe sau legume, pâine, dar și orice mâncare gătită) acestor găini și eu am încercat în zadar să o conving să nu le dea, că mâncarea noastră nu e bună pentru ele. Ea mi-a spus azi, după ce i-am spus că am găsit găina moartă, că azi dimineață le-a dat ultimele 3 linguri de mâncare de varză (varză călită) găinilor vecinului. Deci puțin, dar poate că acea găină a mâncat aproape tot și celelalte mai puțin. Nu știu sigur. Repet, aproape tot sau chiar totul a fost mai multe săptămâni otravă, inclusiv ce am cumpărat eu din magazine, înainte nu otrăveau chiar totul, plus apa și aerul, există încă dovezi. În bibliotecă încă pute, după multe luni de zile (parcă 4 sau 5 maximum 6). Am pus pliculețe cu levănțică pentru molii de câteva săptămâni și am aerisit mult, dar încă miroase urât. Voi începe totuși să așez cărțile mâine, sunt multe motive pentru care nu am putut mai devreme, nu doar mirosul. În ultima săptămână a spălat mama rufe de trei ori exact când am vrut să încep munca și vreau să am geamul liber pentru scuturat praful. Fără otravă nu poți fi omorâtă, spune una, dar e greșit să fiu omorâtă. Ei spun că nu, că așa au făcut întotdeauna și eu nu am de unde ști. Nici ei nu au de unde ști. E ceva rău și greșit, mai ales după tot ce au făcut încontinuu, am fost totuși perfecțiunea. Alții ziceau mereu că oamenilor ”li s-a băgat în cap” ideea că trebuie să fiu omorâtă și eu mă aflu între nebuni politic, monștri și porci diverși și nimeni dintre cei buni nu crede și nu a crezut vreodată adevărul.
Repet, am scris numai și numai adevărul și nu am delirat niciodată, dar am scris și multe lucruri bune și frumoase și puteam și mai mult, am fost un om pur mereu și nu am făcut niciun rău și nu am avut păcate și nici greșeli, am făcut tot ce puteam face bun, nu am gândit ceva rău niciodată, am iubit oamenii și am avut atitudine frumoasă și luminoasă față de ei și am iertat pe cei buni și proști, care nu sunt vinovați că sunt proști, dacă s-au căit și nu repetă răul. Puteam încă munci și învăța multe lucruri și m-aș fi dezvoltat ca persoană în societate. Nu am avut nicio boală psihică - unii mint că aș fi nebună. Nu am nicio vină că nu am reușit măcar să îi conving să nu mă otrăvească, nu am avut nicio șansă, foarte mulți oameni necuoscuți m-au măcelărit sau m-au lovit, dar eu am fost izolată cu forța timp de peste 41 de ani, și lovită simultan, nu am avut nicio ocazie să îi conving, nu am de unde ști de ce m-au lovit mereu și, în plus, mi s-au luat drepturile. Cei care mă măcelăresc și mă otrăvesc sunt, și femei și bărbați, doar un fel de funcționărime ineptă sau armată de subofițeri care ascultă de ordinele unor porci care nu știu nimci despre mine, care crec că fac lucru bun omorându-mă, deși nimeni nu a vorbit măcar ceva cu mine (nu neapărat despre viața mea, căci aveam resurse normale și orientare pozitivă spre lume, nu am fost deloc narcisică). Acum au început să amenințe iar că psihiatra mea va lua cuvântul, după care va fi omorâtă, orice va spune, adevăr sau minciună, bine sau rău, căci ei nu își pot permite să înțeleagă ceva despre mine proștii. ??!
Azi a fost iar larmă la sala de sport de lângă mine. Există foarte multe lucruri periculoase clădite în ultimii ani în apropierea casei mele, cu scopul de a mă distruge, de a mă tortura etc. Am ieșit în curte să iau puțin aer de seară și iarăși, ca în numeroase alte dăți de când sânt aici, era un grup de huligani tineri care făcea ”caterincă”, după spusele unora. Mi-era tot mai rău cerebral. Unii au spus că acești tineri sunt amplasați/manipulați pe strada Mihai Viteazul, ca să creadă proștii că ei îi lovesc pe vecinii mei bogați și în realitate ei lovesc direct în capul meu. Nu știu, poate și pe aceia îi lovesc. Da, zic ei, e de ajuns un grupuleț mic de proști ca să trec eu prin tortură încontinuu, ore în șir. Acești tineri țipă, urlă, strigă, aruncă încontinuu vorbe vulgare sau pe un ton vulgar, chițăie, chirăie, chiuie, înjură țipând, chicotesc, râd și fac pe nebunii ca să creadă proștii că eu sunt nebună sau că am greșit ceva. La fel făceau și în oraș, stăteau în părculețul din fața blocului, noapte de noapte, unii stăteau mult timp, iar uneori se schimbau, alții stăteau mai puțin. Între timp, eu izolată în cușcă, torturată prin multe alte lucruri și fapte rele, și chiar un om perfect, fără greșeală și niciodată nebună. O cruzime diabolică, știu, și mai eram și otrăvită rău și unii mințeau și urmărită sau monitorizată, ceea ce se știe că e distructiv și anormal și eram om, om normal, nu animal . Ei spun iar că România e o țară de nebuni care măcelărește o singură femeie nevinovată, bună, foarte deșteaptă etc. Unii mă consideră dumnezeu. Totuși acest lucru nu e necesar. În oraș la fel, noapte de noapte, iar ziua copiii blocului, care urlau aberații (inclusiv ”păpălașcă de lumină”) și lucruri rele. Odată am ieșit în curte seara să vorbesc cu ei, că mă durea capul prea rău. Am avut surpriza să aflu că printre ei era o fată tânără, frumoasă, gingașă, ce părea pură și bună la suflet și m-am adresat ei. I-am spus că este ceva urât ceea ce fac ei, am insistat pe ideea lucrului urât. Se pare că acei tineri nu m-au mai tulburat pe moment, dar ulterior au venit alții și în plus era un loc are pșărea casă de toleranță în bloculețul alăturat, despre care fosta mea colegă de bancă spunea că era locul unde a stat Anda Călugăreanu. (Numele ei amintește puțin de viața mea, fiindcă și eu am trăit ca un anahoret. Iar Luiza, acea colegă, îmi povestea că o impresionase povestirea caraghioasă din Decameronul Alibech se face pustnică, poveste cu umor grosier, cum e cam tot grupajul în afară de tragedii, a 10-a poveste din Decameron, care ridiculizează naivitatea unei fete de numai 14 ani, ”păgână”, arăboaică din Tunis, cu numele arăbesc, care pleacă să slujească lui Dumnezeu și ajuge pradă poftelor unui pustnic și apoi totuși ajunge acasă și povestește rudelor sau unor relații mai în vârstă și aceste femei se distrează și râd cu foc de acest biet copil sedus și folosit ca obiect sexual de călugărul porcos. Când am citit povestirea nu bnănuiam că voi fi și eu într-o postură similară, dar nu fiindcă am vrut să devin medic, ci fiindcă părinții m-au obligat să merg la meditații cu acel medic oribil și era obligatoriu să merg dacă ei vroiau așa, altfel mă băteau și mă masacrau mai monsruos. De asemenea nu realizasem că era un nume arăbesc și asta se lega de Luiza, care crescuse în Iran un timp. Acum e magazinul Mesopotamia la Bucur Obor. Acest lucru mai e legat de batjocura unor proști sau monștri la adresa celor puri și nevinovați și neprihăniți, care au credință adevărată în religie - orice religie - sau în bine și în dreptate și în Dumnezeu, și sunt considerați proști și eliminați din societate, cum au făcut și cu mine, în timp ce perverșii și corupții prosperă și râd de ”adevărații” creștini. Se spunea că oamenii erau mai credincioși demult și că îl slujeau pe Dumnezeu și mergeau regulat la biserică, ceea ce asigura o succesiune blândă și normală a anotimpurilor.)
(27.10.25. Iar - că ei trebuie să mă omoare, sau armata, fiindcă vor ca proștii să creadă pe veci că am avut legătură cu politica, deși nu am avut deloc, și ca ei să poată comite exact aceeași crimă și tot restul lucrurilor rele, asupra altei femei tinere, după moartea mea. Poate totuși nu va fi așa, deși există șanse să fie la fel, tocmai dacă mă omoară, nu invers.)
(28.10.25. Am fost iar la troiță, la magazinul mega. Un client și casiera șușoteau încet pe la spatele meu - nu am înțeles ce, parcă (dar nu știu sigur) el întreba ceva și ea îi răspundea ”nu încă”, ca și cum mă batjocoreau sau așteptau, cum spun unii mereu, ca eu să mor sau să înnebunesc. Eu încă mai cred sincer în buna credință și normalitatea oamenilor. Unii au zis din nou că poporul nu e deranjat de nimic din partea mea, decât de faptul că nu sunt nebună și proastă, prin urmare mă omoară. Din păcate, de-a lungul întregii mele vieți, dar mai ales din 84, adică de la 13 ani, m-au batjocorit și m-au lovit și au mințit despre mine oameni proști sau nebuni, oricum oameni simpli, dar foarte răi, îndoctrinați, îndobitociți, educați greșit, pentru care, din păcate, nu contează absolut deloc valorile culturale sau intelectuale, sau binele moral, sau dreptatea și adevărul, sau frumusețea artistică, lirismul, pacea, sentimentele frumoase și fericirea în sens spiritual, dragostea de țară și încântarea și respectul față de peisaje și oameni, normalitatea, credința în bine și în Dumnezeu. Din păcate însă, pentru ei contează foarte mult tehnicile de lovire sau atacare a unor oameni (și mai ales a mea, spun ei), oameni pe care ei nici nu îi cunosc, băgarea omului la balamuc, otrăvirea cu otrăvuri din diverse țări la supermarket (sau sub umbrela unor diverse mărci de alimente) și eventual apărare, și aceste tehnici le umplu viața și înlocuiesc orice altceva ar putea să dea sens și ordine vieților lor minuscule și simple. Deci s-au dezumanizat sau nu s-au umanizat niciodată, umanizarea sunt lucrurile menționate de mine, de care ei își bat joc și pe care le consideră inferioare barbariei. Dacă eu am fost flacără, ei sunt doar mici scântei care fug departe, fără sentimente, fără să semene cu mine, dar, din păcate, au devenit ceva și mai rău sau s-au dezumanizat. Unii spuneau că mă omoară de teamă că vor deveni ca mine, dar nu era niciun pericol în acest sens.)
Spre seară, măcelărită din nou înfiorător, greață, sete monstruoasă, buzele zdrențuite, reflux în cavitatea bucală când mă aplec. Niciodată nu mi-au masacrat ochii - ambii - așa de monstruos. Totuși dreptul doare puțin mai tare. Ei spun că e din nou multă otravă (în apă) - nu știu. Și că totodată sunt măcelărită înfiorător și proștii sunt mințiți, ca întotdeauna, că eu sunt ceva rău fiindcă ei suferă când sunt eu lovită) și că gândesc altceva decât gândesc. Am ieșit în curte și iar au aruncat o petardă aproape și nu mai erau femeile de la azil în curte și nici huliganii tineri pe Mihai Viteazul, dar era din nou unul - aparent unul singur - care tușea și mă lovea, cum au mai făcut și în alte dăți (e un fel de tehnică a lor de distrugere, nu știu cum fac ei așa). În plus făcea și un zgomot ciudat, ceva foșnit, nu știu ce era. Repet, e greșit, am fost binele absolut și nici nu trebuie să mă omoare. Au început iar cu ideea fertich și în engleză că eu sunt singura (sursă de energie a lor) și că vrea să își ia partea prin lovirea capului meu. Asta ca să creadă proștii că sunt altceva decât sunt și că sunt nebună. Mă rog din nou dvs. și lui Dumnezeu să fie bine. Mama m-a chinuit și ea oribil ceva mai înainte și îmi și vorbea iar urât încontinuu.
Apoi arsură groaznică, puternică și îndelungată a capului (ei au spus de multe ori în trecut că eu ”sunt arsă” de mama și de alți oameni monstruoși aproape zilnic - a fost bine în cele trei zile de lipsă a mamei și chiar și înainte - dar apoi m-au otrăvit zilnic extrem de mult și acum iar sunt arsă zilnic foarte puternic la cap. Am găsit din nou ușa de la intrare neîncuiată - în ultimele seri de mai multe ori, poate că a făcut așa intenționat, ea de obicei închidea cu cheia seara. Mai demult, cum am mai explicat, a lăsat și gazul la bucătărie deschis, de mai multe ori. Vă reamintesc că nu am lovit pe nimeni niciodată și nu am greșit nimic.
30.10.25, 7 jumătate seara
Măcelărită din nou oribil - se pare că de mama, așa cum a făcut zilnic seara de mult timp, la ore diferite. Vine în jurul meu, deschide și închide ușa la cămară (unde miroase urât) și își face mult de lucru, se agită fără rost, vorbește mult adesea și aparent ea mă lovește în cap cu arsură puternică și mă înroșesc foarte puternic și îndelungat la cap și uneori mă arde în alte părți și am și durere de ochi și simultan ea spune uneori că ”nu merge”, deși ea reușește, cu forța, să mă lovească oribil. Eu nu știu cum să mă protejez de așa ceva. Ei zic că așa l-au omorât și pe bunicul meu. Unii zic că nu există apărare psihologică împotriva acestui mod de tortură. Am povestit și medicilor de mai multe ori, dar nu mi-au dat niciun sfat. Este înfiorător și în felul acesta mi-a distrus și o parte din intelect. Au intrat iar cu vechea lor idee că ”ne-au dat pe toți pe mâna unei nebune”. Repet, mama e scelerată și nebună, eu nu am fost nebună, în niciun fel, niciodată. Azi, ca și în alte dăți, după ce a intrat mama să mă lovească, a intrat cu vorbe fără rost în capul meu o coadă de nebuni în română și engleză, ba chiar și în franceză unul. Am ieșit în curte și era unul care tușea, dar mai slab.
1.11.25
Azi am descoperit printre vechituri un bilețel de la balul bobocilor din 1992 de la facultatea de psihologie. Autografele mele ale lui Vasile Sterian și Nicu Alifantis, la balul bobocilor, al facultății de psihologie nu știu de ce, s-a ținut abia în anul trei, în 1992, iar eu am intrat la facultate în 1990, la Cluj și în 91 m-am transferat la București și în 92 am fost închisă la psihiatrie, ceea ce explică faptul că am cerut celor doi cântăreți invitați autografe, eu nefiind de felul meu dornică de altfel de amintiri. Astfel de cântăreți mi-au plăcut de mică. Poate balul era totuși organizat pentru anii de studii mai mici, dar altul nu a mai fost sau nu cu așa publicitate, sau nu am mai fost eu chemată. Poate atunci m-au chemat cu scop ascuns și viclean. Ulterior mi s-a spus că Valeriu Sterian a murit într-un accident de mașină, mai înainte de anul 2000, iar pe internet scrie acum că a murit de cancer la mai puțin de 48 de ani, în anul 2000. Cântase astfel încât nega valoarea revoluției din 89 și demasca, contesta, diferite lucruri mai puțin plăcute sau mai nedrepte. Am fost la liceul Bălcescu, actual Sfântul Sava, pentru practică pedagogică, împreună cu profesorul Mitrofan și colegi, precum Cerasela Prodan, măritată Tudose. Am fost la clasa profesoarei psiholog Lucia Sterian, înainte de anul 1997 și mi se părea puțin ciudat că era soția lui, fiindcă el era artist și părea tânăr și neliniștit, boem etc. Am impresia că chiar dumneaei a spus că el a murit într-un accident și că ar fi fost aranjat acest lucru fiindcă cântase ceva ce îi deranja pe alții. Sau altcineva mi-a spus acest lucru - poate acela mințea, sau poate internetul și versiunea oficială - nu știu sigur.
2.11.25
Mă întrebam azi dacă există unele scrieri care să cerceteze profilul psiho-lingvistic al fiecărei inițiale din alfabet al cuvintelor din fondul lexical al unor limbi. Știu că există o disciplină numită psiholingvistică. De exemplu, știm că, în general, în marea lor majoritate, cuvintele care încep cu litera Z sunt mai caraghioase, ridicole, amuzante, ciudate - deci primează o impresie de ceva vivace, viu, tonic, impresionant, pregnant, acest efect fiind folosit în poezii și alte creații (”săbaticul vodă e-n zale și fier/ și zalele-i zuruie crunte”). Este în joc o matriță afectivă care modelează percepțiile diferitelor sunete și utilizarea lor în diverse contexte, evoluția dinamică a limbii și limbajului. Este posibil să nu fie vorba doar de impresie sau circuit afectiv și efector, ci și de o chintesență reală, adică există pentru fiecare inițială (sau pentru grupuri de câteva litere) un profil real cu factori sau trăsături comune care adună majoritatea cuvintelor într-un anumit tip - de exemplu cele care încep cu litera B sunt în general despre lucruri bune, gustoase, utile, și dau impresia de stabilitate, ceva solid și necesar, pe care te poți baza etc. (bază, bani, bun, bine, bucătărie, butoi, brânză, bere,). Litera M pare cea mai mizerabilă și neplăcută (maladie, malignitate, mizerie, moarte, mișelie, mizantropie, mârșăvie, mârlan etc.). S-ar putea să mă înșel și să fie doar impresia mea subiectivă, m-am gândit doar la câteva litere și incomplet până acum, continuu analiza mea.
5.11.25
Am descoperit ieri că am eliminat în scaun ceva alb – părea ca o parte de intestin, e posibil să fie tenie, unii așa au spus peste mintea mea și se știe că tenia apare des la proprietarii de pisici dacă nu le deparazitează frecvent și eu nu am cum să le deparazitez, căci cea neagră din casă e terifiată de mersul veterinar și nu o mai pot prinde; totodată e adevărat că cele două veterinare din apropiere s-au purtat oribil cu mine și cu ea, la un moment dat era și să moară. De atunci se ascunde de fiecare dată când aduc trolerul sau intru îmbrăcată în casă sau simte ea cumva, telepatic, că vreau să o iau. Și tot de atunci mi-e teamă de doamnele doctor.
Oricum e posibil să nu fie cancer, cum spun ei mereu peste mintea mea ca să mă streseze, tenia dă și foame și diverse alte simptome, creștere în greutate, astenie neuro-musculară lărgire anormală a abdomenului, dificultate la eliminarea scaunului. Totuși, înainte de săptămânile de otrăvire de la întoarcerea mamei de la Sibiu, am avut scaunul cu formă normală, acum este zilnic doar fragmente mici și rotunde și chiar și așa sunt greu de eliminat. Este deci obstrucție, dar poate fi viermele, nu neapărat cancer. Eu nu știu, poate că voi merge la medic, cu toată teama despre care am explicat.
Viermele îmi amintește de un film american cu două femei, parcă chiar mamă și fiică, și fiecare creștea în abdomen câte un monstru-vierme și aveau un fel de marsupiu care se deschidea etc. Un film cam grețos, m-am uitat al el numai fiindcă eram turtită de medicația din spitalul de psihiatrie, datorită căreia am înghițit mai multe filme și seriale de prost gust. Dar amintește și de lucrări literare la modă, cum ar fi cartea Solenoid a lui Cărtărescu, romanul Kafka pe malul mării al lui Murakami și o ediție mai veche în limba română a mea cu Hamlet al lui Shakespeare, unde apărea des cuvântul vierme și cred că era și scris cu majusculă, în expresii de genul ”domnia Viermelui” s.a. Am observat că și scaunul mamei este tot fragmentat, se depune la fundul vasului grupat, nu știu de ce nu trăsese apa (de două ori).
8.11.25
ieri am fost la Gheață - Nu, ceea ce vedeți nu sunt frunze, ci păstăi de roșcov, roșcovul anului 2025 și al întregii mele vieți.
9.11.25
Azi m-am trezit mai devreme ca de obicei, pe la ora 7 dimineața. Era ceață densă. E prima oară când văd ciori albe-cenușii, deși zburau destul de jos, cam de la sudvest la nordest.
Către seară, iar ceață, stăteam în curte pe un fotoliu de grădină, și cădea în valuri peste mine, peste iarba strălucitoare și erau nori și porțiuni descoperite de cer în care sticlea câte o stea colțoasă. Am observat de mult că, dacă văd o stea printre nori (și de obicei am un fel de chemotactism, parcă le-aș simți, mă orientez brusc după ele cu privirea fără să știu unde sunt) se pare că lumina aceea crește și steaua își face brazdă și spărtura de cer senin crește; stelele par să vrea curățenie pe cer în jurul lor, în timp ce luna, cu care eu nu mă prea împac dacă e plină, pare să vrea să se ascundă în ceață și nori. Azi am descoperit iar un abces dentar la rădăcina mea de măsea de minte pe maxilar stânga, sau ceva similar - e umflat și sensibil la atingere. Am avut noroc să îmi dea 4 pastile de antibiotic la farmacie - mâine voi încerca să fiu primită la dentistă sau măcar poimâine, să văd ce este și dacă mai trebuie să iau pastile, și vreau să o extrag de tot, atunci nu am putut ajunge și apoi am uitat. Am fost umflată la plecarea mamei la Sibiu sau cam atunci. Îmi amintesc că am fost la gară după mama cu un taxi otrăvit și acolo taximetristul a stat de vorbă cu un bărbat tânăr care ședea pe asfalt și cineva a intrat în mintea mea și a spus că acel bărbat e un actor cunoscut. Am reținut figura și apoi l-am găsit întâmplător pe internet și am văzut cum îl chema - anume Marius Manole, e acum primul nume care apare la actori români contemporani pe ecranul meu.
Azi am avut din nou dureri foarte mari inghinale - am mai avut așa, mai ales după otrava din toamna asta, bilateral, dar din nou ceva mai puternic pe stânga - nu știu dacă e artera sau, poate mai degrabă, adenopatie.
A intrat iar una din brute peste mintea mea cu ideea că femeile nu au voie să reușească decât prin intermediul bărbaților, că ele singure, ele însele, nu au voie să reușească în societate, oricât ar fi de deștepte, capabile etc. Femeia aceasta care mă lovește este un cap sec urât - ce dracu vrea de la mine? uite că mă și cobor la nivelul ei și îi răspund, nu că m-ar afecta aberația ei, ci ca să nu creadă că sunt prea mândră și nu îi bag în seamă pe cei ca ea. Ce mă interesează pe mine concepțiile ei și cu ce mă afectează, chiar dacă spune ceva adevărat, să zicem o cutumă sau o lege socială și îmi face hatârul să mă informeze, că eu sunt singură și proastă pe lângă ea. Nu văd rostul acestei idei de parcă mă crede nebună și vrea să mă afecteze. Nu cred că era vreun ”pericol” ca eu să reușesc, de ce se ostenește să mă atenționeze? Ce dracu vrea? Nu am fost niciodată un om bolnav psihic, nici măcar demonstrativ, și nu am avut niciodată obsesia sau visul de a reuși ceva, așa cum insinuează ea. Cu toate acestea oarecum am reușit deja, dar oamenii nu mi-au acceptat darul - am fost și sunt un om fericit și bun, am reușit să scriu o autonaliză complexă și plurivalentă, cum nu mulți au scris, de fapt nu știu sigur, dar e posibil, și, în plus, am scris și alte lucruri frumoase și bune, nu numai despre mine, unele poezii ceva mai bune și alte texte. Oricum eu sunt acele lucruri, nu răul, le susțin oarecum și pot progresa intelectual și acum și pot scrie mai bine. Am reușit, chiar dacă oamenii s-au purtat anormal cu mine. Nu resimt nicio frustrare, fiindcă am făcut tot ce am putut face mai bine sau mai frumos în condiții grele. Nu aveam cum să știu că dumneaei este misogină sau nu acceptă decât femeile din spatele bărbaților. Poate că a deranjat-o că am reușit ceva, dar fără să înțeleagă ce și cum, altfel ce are cu mine? Nu am intenționat așa ceva, dar, în cazul meu, reușita intelectuală de ceva bun și valoros, dar și dorit sau apreciat, ar fi fost singura posibilitate de scăpare și supraviețuire. În sensul acesta am regretat. Am scris nu pentru reușită, ci pentru că era vorba de o crimă înfiorătoare, extrem de crudă și nedreaptă, absolut tot ce am povestit din copilărie și pînă acum e adevărul, și putea fi dovedit clar, și memoriile și jurnalul și veți înțelege poate dacă citiți totul. Nu am avut nicio posibilitate să scap, să fug, să distrug ce era rău și nici măcar nu am reușit ceva care să impună respect. Nu am greșit că am scris tot adevărul, în ciuda dificultăților- e ceva bun, adevărul nu lovește absolut niciodată ceva bun, minciuna e ceva rău și lovește. Am avut mereu dreptate și am fost complet izolată de mică, dar mai clar din 84. În prezent e doar o otrăvire anodină, lentă, conform principiului că toți trebuie să murim cuva - dar nici aici nu au dreptate, ei nu trebuie să omoare oamenii nevinovați și buni intenționat cu acest pretext și mai ales în acest context - și eu am fost perfecțiunea chiar, ca fire, caracter, suflet, și sigur nu am greșit nimic toată viața.
10.11.25
Aseară iar a sunat vărul meu Cosmin și a vorbit cu mama aproape o oră. Ulterior m-au lovit brusc și m-au adormit brusc, cum au mai făcut și în alte dăți, am rămas cu patul nefăcut și alifia intrarectal nu am apucat să o pun. A fost dezlănțuire de ură iar asupra mea și acum, după ce m-am trezit, a intrat una din monștri cu ideea că ”ea nu poate/nu are cum să înțeleagă așa ceva” - fiindcă ei au mințit că aș fi proastă și ei chiar așa cred. E invers, eu am înțeles singură totul. nu au de ce să mă omoare. Ieri a intrat tot ea cu ideea ”dați-i în cap!”- adică le dă indicații să mă lovească mai degrabă în cap, și toți cred că așa trebuie, dar e greșit. Acum, de dimineață, mama spune iar, cum a făcut adesea, să mă culc, ”mai culcă-te”, ”că nu ai ce face” (!),ca să îmi facă rău, să fiu lovită de fapt, în timp ce ea se scoală aproape zilnic cu noaptea în cap, ca să mă distrugă și să mă lovească. Bineînțeles că am ce face și nu sunt nebună și nu trebuie să dorm. Iar e ceață mare.
12.11.25
Azi am fost la psihiatru din nou, pentru rețetă. Aseară am fost, din nou, foarte tare otrăvită. Otrăvirea puternică este de la întoarecerea mamei de la Sibiu, din septembrie, dar m-au otrăvit constant cam din 2003. După ce am mâncat am avut multe râgâieli cu gust și miros înfiorător și greață mult timp. Stomacul m-a durut mai tare decât întreaga mea viață (și am mai fost otrăvită adesea) și în așa fel încât nu am reușit să îmi dau seama cu precizie dacă era stomacul sau inima, fiindcă am avut slăbiciune la inimă în ultimele zile. Ei au spus din nou că au mințit toți despre mine (deși mereu izolată), astfel încăt ei sunt obligați să mă omoare. Nu prea înțeleg. Ei spun că eu am fost așa de monstruos torturată și distrusă încât nimeni nu vrea să fie adevărul și să fiu acceptată pentru ceea ce sunt. Altul, din nou, cu ideea că pe mine m-au nenorocit pe viață, adică mi-au tăiat un picior, prin urmare ei trebuie să mă omoare și să mintă mereu că eu am fost nebună și ceva rău, ca să nu se înțeleagă răul și greșeala unora față de mine. Prin urmare ei mă torturează zilnic și mă otrăvesc și mint, fiind eu și izolată complet de zeci de ani, și mă omoară deci în chinuri, fiindcă li se pare mai puțin rău așa decât faptul că mi s-a tăiat piciorul, ceea ce de fapt a fost un fleac. Sunt nebuni și monștri. Nu, nu sunteți obligați să mă omorâți și nici să mințiți. Ei spun că idioții cred și acum că eu am avut o legătură indirectă cu politica. Mai citiți odată blogul meu cu atenție sporită și veți înțelege că nu este nimic morbid sau rău în el și nici în tot ce am scris în afară de memorii și jurnal. Și nici în memorii și jurnal. Și veți vedea clar că nu am avut nicio legătură cu politica. Veți înțelege că nu puteam să mint și nici să delirez și că totul a fost adevărat - dar ei spun că toți proștii cred că aș fi nebună din cauza minciunilor unor oameni în care ei au încredere. Unii au tot spus că îi deranjează faptul că eram geniu și vor să mor fiindcă m-au torturat drept nebună întreaga viață, deși am fost geniu, niciodată nebună, și fără nicio greșeală măcar în peste 50 de ani și de aceea ei cred că trebuie să mă omoare. Nu aveam cum greși nimic, fiind un om foarte inteligent (poate nu geniu) și foarte bun mereu, veți înțelege sigur aceste lucruri dacă citiți totul. Plus mare frumusețe morală și de suflet, nicio greșeală și multe calități, defecte deloc, zic eu, sau doar ceva insignifiant. E mai bine să nu fiu omorâtă, nici acum, și încă aș putea să am grijă de mine însămi, să progresez ca om în lume și ca intelectual, să creez ceva să gândesc frumos, să muncesc, să învăț. Sunt cu adevărat un om fericit și iubesc mult viața și oamenii, nu am resentimente față de proști sau față de cei mai proști ca mine, fiindcă nu au nicio vină. La cabinetul psihiatric, pe hol, unul din pacienți m-a atins pe umăr. Cineva a intrat iar în gândul meu în engleză cu ideea că ”your people must never understand the truth about you”, adică poporul tău nu trebuie să înțeleagă niciodată adevărul despre tine”. Altul în română iar că nimeni nu vrea ca ei să recunoască adevărul. În cabinet a intrat unul cam ca vărul mamei, cu ideea că ”pe tine trebuiau să te lepede”. Ei au spus adesea că vor să mă omoare și să mușamalizeze totul și din cauză că eu am fost masacrată cu multă cruzime, ceva de-a dreptul incredibil și monstruos, și de aceea toți au mințit că eram nebună sau ceva rău sau proastă și m-au izolat complet toată viața etc. De exemplu la numai 19 ani, în 1990, am fost măcelărită și torturată sexual înfiorător de la distanță, cu multă durere și perversiuni sexuale timp îndelungat și des, degeaba m-am împotrivit de multe ori și am plâns și m-am rugat, și aceste abuzuri au avut loc deși eram fragedă și extrem de delicată și bună și cuminte fără păcate sau greșeli, un om de mare frumusețe interioară și blândețe și bunătate. Aceste lucruri nu se schimbă dacă omul e f_t monstruos. Ei sunt nebuni și spun că ei nu respectă și nu acceptă oamenii buni decât dacă sunt proști. Totodată, mama mea, singurul meu ajutor și singurul om din viața mea, a fost ceva incredibil de monstruos, încât absout nimeni nu poate crede adevărul și medicii au inventat că eu mint așa cum fac unii nebuni despre mamele lor.
Este cunoscută ideea lor, deja scrisă probabil de mine, că proștii vor să mă omoare sau să mă lovească, să mă distrugă, să mă înlăture, fiind iresponsabili, din motive lipsite de importanță cum ar fi că sunt șchioapă, sau că sunt obeză, sau că am fost închisă la balamuc, ceea ce nu mi-a afectat valoarea intelectuală și alte virtuți și calități. Izolată inuman, nimeni nu a stat de vorbă cu mine și doar acest blog al meu e proba valorii mele. Unii cred că există oameni complet monstruoși și diverse monstruozități care vor ieși la lumină atunci când acești ”puști” răsfățați mă vor omorî de tot și atunci ei, șocați de realitate, după ce că îmi vroiau moartea pentru fleacuri, se vor îngrozi și vor înnebuni. Bineînțeles că nu vreau să se întâmple așa ceva, poate nu se va întâmpla.
13.11.25
Azi dimineață, când să iau medicamentele zilnice, am constatat că mi s-a dat numai jumătate (30) din pastilele concor de 5 mg pe care le iau zilnic de mult timp, poate cele mai importante pastile ale mele, pentru angina pectorală. Îmi amintesc cu precizie că mi-au dat numai o cutie mică - care este în casă - în loc de una mare de 60 de pastile cum îmi dădeau mai mereu sau două mici ca aceasta de 30. În mod sigur așa a fost la farmacia Ana Maria de pe Colentina, aproape de stația Ziduri Moși. Era o farmacistă brunetă și cu părul încrețit și părea oarecum agresivă, fără motiv. Unii spun în mintea mea că aceste femei sunt nebune și au ceva cu mine fiindcă li s-au spus minciuni. Am mai pățit, am mai povestit. Mă duc azi din nou acolo să îmi cer drepturile cu calm și politețe, dar mă tem că nu vor recunoaște. Totuși voi încerca, cu calm și politețe. Nu am ce face, mai am foarte puțini bani pentru restul lunii noiembrie și primele zile din decembrie. Mi-am făcut tușeu rectal și, din păcate, am descoperit, de mai multe zile la rând, o formațiune mare și dură, complet nedureroasă, cu muchii ascuțite, posibil cancer. Totuși am mai avut așa, cu ani în urmă, de fapt de două ori a apărut și de două ori a dispărut. Scaunul este extrem de fragmentat și dificil de eliminat, numai căcăreze mici, probabil și din această cauză. Ei spun că dacă mă duc la medic și mă trimite la oncologie risc să fiu omorâtă, de medici și diverse alte otrăvuri, nu de cancer - și da, au dreptate. Tot ce am povestit e adevărul, deci ei pot să mă omoare, fiindcă m-au abuzat adesea și au mințit mereu. Regret acest lucru, dar probabil că mă voi duce peste 2 săptămâni, dacă această formațiune nu dispare. Este posibil să fie de la otrava agresivă și în doze foarte mari din ultimele 2 luni. Înainte am avut scaun normal. Îmi pare extrem de rău că s-a întâmplat asta tocmai acum, în caz că mă omoară. Am devenit un om deplin fericit, deplin echilibrat și m-am resemnat cu izolarea completă și aș fi reușit sigur-sigur ceva foarte bun și ca realizare intelectuală și fizic. Este întrutotul adevărul, am fost mereu izolată, deci nimeni nu mă cunoaște. Au intrat iar cu ideea că nimeni nu vrea să reușesc nimic și toți vor să mor fiindcă au mințit mereu despre mine.
Mă rog din nou lui Dumnezeu și dvs. să nu fiu omorâtă și să nu mai fiu otrăvită, măcar nu așa monstruos, să trăiesc măcar. Ei au spus mere că cei mai mulți oameni sunt complet nevinovați și cred sincer că eu am mințit sau că sunt nebună fiindcă atâta ură fără motiv și tortură monstruoasă și minciună despre mine li se pare incredibil, prin urmare ei cred că eu sunt ceva rău și proastă etc. Normal că și eu am înțeles acest lucru, adică nevinovăția proștilor, de mult timp. Ei sunt manipulați de oameni foarte răi și plătiți direct sau indirect ca să mintă și să mă lovească zi de zi. Ei cred sincer și în mod greșit că eu trebuie să fiu omorâtă. A intrat unul iar cu ideea că ”comiți mereu și mereu aceeași greșeală” - repet, nu am greșit absolut nimic toată viața. Poporul crede că ești nebună, spun ei, și de aceea vrea să mori.
Am fost în oraș și, de data asta, am avut noroc și mi s-a dat cutiuța de medicamente, apoi am scos ultimii mei 300 de lei și am luat niște medicamente destul de necesare și un kg de prune de pe stradă de la doamna Ghica și cu restul banilor voi lua mâncare pentru pisici, dar, din nefericire, peste tot unde am mers, de mai mult timp, boabele sunt otrăvite și au un miros înfiorător, acum doi ani erau încă foarte bune. Azi a ieșit vecina Fana la poartă, mama Mihaelei care lucrează la oncologie. Fana iese rar în calea mea și mereu îmi vorbește ca și cum aș fi proastă sau nebună. Peste mai mult timp, când eram la doamna Ghica, a intrat cineva cu vocea Fanei în mintea mea cu ideea că ”tu (adică eu) ești un om nebun.” A intrat și una cu ideea că le trebuie un medic care să ”lucreze repede”, adică prin otravă și boală, ca să avanseze cancerul/boala mea mai rapid, să mor și să nu sufere nimeni pentru mine. Au spus iar că absolut toți oamenii care înțeleg adevărul despre mine, în afară de ei, sunt omorâți, fiindcă ei nu pot să își permită un scandal politic și toți vor să mor. A intrat și una cu voce ca a Lucicăi Șerban cu ideea că ”tu nu ai greșit absolut nimic toată viața, Cristina, dar trebuie să fii omorâtă.” Nu are dreptate, e complet greșit, nu trebuie să fiu omorâtă și am fost mereu deșteaptă și bună și normală, dar probabil că ea încă mai face adepți întru ticăloșie. Alta, cu ideea că ”toți vor să fie Monica, nu tu, Cristina”. E total aberant, numai nebunii pot crede așa ceva. Nu este necesar să mor eu ca ”să fie” Monica, nu eu - nimeni nu poate fi în locul meu și nici nu trebuie să fiu înlocuită și nu e nevoie ca să mor eu ca să trăiască sau să fie nu știu ce, orice, Monica, fiica Lucicăi Șerban, și eu însămi nu am gândit niciodată așa ceva și nimic altceva rău sau delirant. Puteți cerceta blogurile mele și inconștientul meu în cele mai mici detalii, eu nu am fost niciodată sursa acestor aberații urâte. În stația de tramvai a trecut pe lângă mine o țigancă foarte murdară și nebună și s-a stropșit la mine urât, a țipat prostii, probabil că m-a și atins cu scuipatul ei infect probabil. Așa ceva mi s-a întâmplat des - ei au spus că oamenii ”de jos” au fost aruncați asupra mea de puterea politică, prin manipulare sau bani. Cred că am mai explicat în trecut că mi-au otrăvit des mașinile sau taxiurile în care mă urcam și mirosea oribil adesea, uneori complet toate când eram în oraș. Ceilalți oameni din ele erau otrăviți numai din când în când, în timp ce eu eram zilnic otrăvită, de aceea ei nu puteau crede așa ceva și nici nu erau așa atacați în trup ca mine. Ei zic că toți cei câțiva oameni care m-au cunoscut - dar de fapt nu au vorbit cu mine - au mințit despre mine fără ca eu să bănuiesc, și de aceea vor toți oamenii să mor, fiindcă au crezut în cei care au mințit. Unii spun iar că, decât să fie cu mine, mai bine mor - deși am fost perfecțiunea și, repet, niciodată ceva rău sau nebună. Unii proști au crezut că eram bleagă și ”mămăligă” și nebună fiindcă nu țipam și nu mă manifestam violent sau cu îngâmfare și revoltă ca a prostului niciodată și au luat blândețea și calmul meu drept prostie, dar eu eram un om foarte inteligent și înțelegeam lumea și știam cel mai bine, ca orice om normal, adevărul despre mine și habar nu aveam și nu aveam niciun motiv să cred că eram judecată/cântărită de oameni proști și că trebuia să joc teatru că eram proastă și că mă agit din fleacuri. Absolut toți oamenii cât de cât deștepți - și eu eram dintre cei mai buni și treji - sunt foarte reci și calmi și raționali atunci când sunt la ananghie, ei nu gândesc cu corpul, ci cu capul. Totodată, în cazul meu ar fi fost complet anormal să reacționez urât, fiindcă eram masacrată pe la spate, de mamă și încă câteva rude, și de vecini asasini, încă de când eram copil, dar continuu și monstruos de la 13 ani, deci nu mai aveam cum să fiu șocată/mirată astfel încât să reacționez nervos. Repet, nu ar fi fost probabil niciun scandal politic și chiar nimic altceva rău dacă aș fi fost lăsată în viață și acceptată minimal (neotrăvită, netorturată, și măcar 2-3 relații cu alții, măcar în scris și măcar această pensie minimă garantată). În mod sigur nu ocup și nu am ocupat niciodată un loc nemeritat în societate (decât în sensul că am fost persecutată și ostracizată și calomniată fără nicio greșeală, dar aceasta nu contează, sunt la fel de bună și deșteaptă și sigur-sigur nu am greșit nimic toată viața) și nu trebuie să fiu omorâtă.
Iar au început să delireze sau să creeze deliruri, nu știu dacă nu e cumva o parte din adevăr. De data asta au început în engleză cu lucruri dure. Au spus iar că sunt cea mai inteligentă femeie din lume și mimează un dialog peste mintea mea, ca și cum altul îi răspunde că el crede că sunt inteligentă, dar nu chiar ceea mai inteligentă. Ba da, spune primul. Apoi ideea că ”dar nu se poate înmulți, nu poate făta” - she can't ”breed”, adică ceva așa ca și cum aș fi vită sau robot, sau femeie proastă și nu om sau femeie respectabilă. Și deci de aceea sunt omorâtă și lovită în acest scop, spun ei. Ei au nevoie de o femeie care să nască pentru ei pe alta, o fată care să crească și să fie iar torturată în fiecare zi a vieții, toată viața - adică pe mama, despre care ei visau că va întineri ca să nască altă martiră. Ei cred că nu au nevoie de mine și că e util să mă omoare. Ei spun că în acest scop, adică al măcelăririi și omorârii mele, mi-au fost extrase uterul și ovarele când m-am dat pe mâna medicilor extrem de porci atunci când am sărit pe geam - eu fiind ceea ce proștii numesc ”sărită”, exact din acest motiv, ca și ”umflată” etc. Unii spun că proștii credeau că eu am fost dezmățată și de fapt a fost invers. Oricum, dez-mățată este un cuvânt urât și doar nașul meu a fost dez-mățat, după ce a murit de cancer hepatic și mirosea înfiorător. Ei spun că medicii mi-au furat uterul și ovarele la ”cererea poporului”, care credea răul și minciuni despre mine - deși nu am greșit absolut nimic. Am o cicatrice pe burtă jos și ea există numai de când am sărit pe geam și mi-au amputat piciorul. Am întrebat medicul de ce am acea cicatrice (destul de lungă) și mi-a spus că din cauză că au trebuit să îmi pună un cateter în abdomen ca să evite o hemoragie internă. Unul spune că mi-au scos uterul fiindcă singura mea dorință personală și vis întreaga mea viață, care m-a menținut în viață în ciuda necazurilor și minciunilor și închisorii nedrepte, a fost aceea de a avea măcar un copil, deși îmi doream cât mai mulți posibil. Măcar un copil adoptat. De aceea m-au închis la psihiatrie în 2016 - era durerea mare de tot a acelui prea târziu pentru mine, așteptasem până la 45 de ani și am crezut sincer că oamenii, înțelegând că nu am greșit nimic și că am fost închisă și apoi otrăvită în mod greșit, înțelegând și tot ce încă sunt bun și inteligent, îmi vor da drepturile, inclusiv de a avea și a crește un copil. Am crezut că se vor bucura sincer de ceea ce e drept și bun și de adevărul curat despre mine și reabilitarea mea, așa cum se întâmplă în cărțile bune, mai ales că nu am fost nebună deloc și nu am greșit absolut nimic. Că vor înțelege că sunt un om creativ și înțelept și plin de iubire și fericit chiar și că pot crește un copil bun și responsabil, cum am fost și eu. Pentru a avea un copil eram în stare de orice sacrificiu, dar nu aș fi făcut nimănui răul în acest scop. Așa cum ei spun că toți oamenii îmi vor răul ca să aibă alții copii, nu eu. Nici moartă nu aș fi făcut răul cuiva, cu atât mai mult unui om mai inteligent. Acesta e un lucru antisocial și distrugerea intelectualilor buni, a oricăruia - și eu evident eram ceva foarte bun - înseamnă sigur decădere a întregului popor. Pentru mine nu am dorit nimic altceva, niciodată, nici faimă, nici bani și nici sex sau bărbat și nici măcar nu am avut vreo dorință sexuală vreodată, nu am fost nebună, am fost doar izolată și nu ar fi fost normal să am dorințe. Am avut multe dorințe pentru alții, de pace în întreaga lume și bunăstare, lucruri nobile și frumoase etc. Îmi amintesc că una din monștrii care mă torturează și mint încă de când eram în oraș a spus la un moment dat, legat de acest vis al meu, că eu nici măcar nu știam că nu puteam avea copii, că m-am născut cu un defect pe care nu aveam cum să îl cunosc. Ei spun iar că eu sunt una dintr-o serie foarte lungă de martiri ai neamului românesc, care neam e mințit de celelalte popoare care îi țin ca nebuni înhăitați să omoare mereu pe geniul lor feminin, un fel de dumnezeu etc. Repet, acest așa-zis sacrificiu nu este necesar în România, nu trebuie să se întâmple aici, nici pentru români, nici pentru străini sau pentru menținerea unor simboluri culturale rele și greșite (care oricum se pot menține și fără masacrarea mea, dacă sunt necesare), nici pentru bunul mers la lucrurilor, nici de dragul perpetuării mecanismelor politice și repetării istoriei etc. România poate fi o țară normală și asta nu ar dăuna nimănui și cred că vă dați seama că nu omorârea mea e mijlocul realizării normlității, căci dacă mă omorâți există multe șanse să fie din nou la fel peste un timp, iar dacă nu mă omorâți există șanse (sau cel puțin existau) să nu se mai întâmple așa ceva. Ei spun că toți au interesul să repete totul așa cum a fost, ceea ce pentru toți a fost foarte avantajos și nimeni nu e interesat sau respectuos față de munca și inteligența mea și calitățile mele. Nu știu dacă e adevărat că mi-au scos uterul sau altceva, oricum e greșit, chiar am fost perfecțiunea. După ce am sărit pe geam, mi s-a vindecat trupul ca și cum nu ar fi fost nimic, piciorul cel drept nu a avut nicio urmă la gleznă sau la genunchi etc. Sunt unii care au ideea că și amputarea piciorului meu stâng a fost abuzivă, dată fiind puritatea și nevinovăția mea completă. (Mama mea e un om extrem de crud și monstruos , spun ei, nimeni nu poate crede adevărul. Alții zic că mama e doar servitoarea altora. ) Pe toți îi interesează omorârea ta fiindcă au mințit, spun ei din nou, nimic altceva. Alții continuă să mă scuipe cu ideea că un anumit porc nebun încă și acum crede combinații politice complicate și nu a înțeles că nu am reprezentat niciodată ceva politic.
Unul din monștrii care mă lovesc zilnic și găsesc mereu pretexte pentru acest lucru și pentru otrăvirea mea spune că se teme de furia celor care ar înțelege că tot ce am spus e adevărul (și este în întregime) și deci ar ”distruge totul” și apoi ar încerca cu orice preț să refacă acel tot, căci altfel nu se poate face nimic. Înțelegi de ce mi-e teamă mie?! întreabă el retoric. Ca și cum el de aceea mă lovește și vrea să mor, ca nu cumva să distrugă totul cei care ar înțelege adevărul, și de aceea ei mint etc. Și că el de aceea minte și a mințit și consideră viața mea neimportantă și pe altora de preț. Și acesta e doar unul din pretextele lor, nu ascultați de glasul celor răi, el minte și nu are dreptate! Bineînțeles că nimeni nu trebuie să distrugă nimic, răul trebuie evitat cu orice preț, nimeni nu se răzbună pe nimeni, eu nu am avut niciodată gânduri de răzbunare (doar ei zic că pe mine s-au răzbunat toți nebunii, deși era complet absurd și suferisem de mică fără vreo greșeală sau vreun motiv) și niciodată nu voi avea și am iertat, cum bine ați văzut, de mult timp, pe toți și le-am oferit iubirea și gândul bun - citiți toate poeziile mele și tot restul. Oricum există și alte dovezi.
Ei spun că de fapt pe mine m-au distrus și desfăcut și refăcut în permanență și că eu sunt de fapt singura, dar ei m-au hăituit în permanență și i-au ațâțat pe oameni mereu cu idei politice și alte forme de ură la adresa mea, de exemplu că ”nemții bagă tare” acum etc. Oamenii nu pot înțelege, adică de fapt nu pot crede adevărul, spun ei, fiindcă sunt proști sau nebuni. Au tendința să creadă răul mai degrabă, nu binele, tot din același motiv, iar eu am fost mereu ceva nu bun, ci extrem de bun. Oamenii nu pot înțelege nici măcar că am fost mereu izolată (evident și acum) și fără drepturi de la 21 de ani, deci nu aveam cum să dovedesc nimic și nici măcar ceea ce eram și ce puteam face și cum gândeam. Și totuși, în mod absurd, ei cred răul despre mine sau că eram nebună sau că trebuie să mă omoare. Nu au nicio dovadă și e de la sine înțeles că un om izolat are viața mistificată și fără expresie, fără personalitate, în sensul mai vechi de ansamblu, sistem relații și atitudini, ”acțiuni” sociale. Pentru oameni, în mod absurd, eu sunt un fel de robot/animal prost, fără suflet și gândire personală, și totodată în mod absurd ceva legat de politică (și eu nici măcar nu am urmărit știrile, fiind om foarte inteligent, dar singură, fără vreun interes de integrare în circul politic) - ei parcă mă văd ca o împletire de influență psiho-socială asupra proștilor - ceea ce sunt de fapt toți intelectualii lucizi, dar ei nu vor să fiu eu, ceea ce eu sunt în mod natural, prin merit, nu că m-a pus cineva - și astfel proștii cred că sunt un bun public, nu un individ inalienabil sieși, deși evident izolată etc. Eu am fost un om prin excelență uman, om, exact opusul robotului și animalului, adică sufletul în sensul de simțire și sentiment, adică îmbinare între gândire și simțire, ceea ce nu poate nici robotul, nici animalul.
14.11.25
Cred că am mai notat că ei au spus - ca și azi - că unicul motiv pentru care am fost otrăvită și masacrată și respinsă întreaga viață, unicul motiv pentru care toți vor să mor și au mințit despre mine și m-au izolat complet de zeci de ani este că eu am fost un om inteligent și lucid și cu multe calități. Tot de aceea m-au masacrat și părinții, spun ei, și m-a respins întreaga familie. Tata chiar așa și spunea, ceea ce mi s-a părut incredibil atunci. Ei spun că toți proștii vor să mor și m-au tratat monstruos fiindcă eu sunt ”capul” lor și ei vor să aibă alt cap, nu mă ”vor” pe mine. Datorită faptului că sunt capul lor, spun ei, am o mare influență asupra lor, de exemplu asupra vecinilor, care repetă mereu lucruri gândite de mine în cuvintele sau în faptele lor - azi de exemplu, Igor, băiatul vecinei a venit să grebleze cu zgomot la fereastra mea, și eu m-am gândit nu de mult - ieri sau alaltăieri, mai mult ca oricând, la zgomotul și mișcarea greblelor toamna, diferit în funcție de tipul de sol sau alee și tipul de greblă și m-am întâlnit cu o măturătoare stradală pe care mama o cunoaște (cred că ea era și mă știa și pe mine) și care nu m-a salutat și nici eu pe ea. Mama, la rândul ei, a repetat des gânduri ale mele și a făcut lucruri exact cum le-am gândit eu. Totuși, aceste interinfluențe sutn normale și nu se știe exact cine e capul, poate altcineva din afara cercului meu de influență, și poate că nu am influență clară. În orice caz, poate că au fost mințiți că eram nebună sau că aveam defecte sau greșeli și de fapt am fost perfectă, citiți cu atenție tot blogul meu. Totul e adevărat, am fost măcelărită monstruos încontinuu, cu foarte multe torturi și otrăvuri, deși nu am greșit nimic. Nu am fost niciodată nebună în niciun fel și nu am greșit nimic, absout cert, nu am uitat nimic și nu mi s-a șters memoria faptelor din viața mea, în afară de lucruri lipsite de importanță. Nu am avut influență rea, sunt în realitate un om frumos ca suflet și fericit și am nevoie doar de minimul necesar. Nu am bani fiindcă m-am născut săracă, dar acesta nu e un defect, ulterior mi-au luat dreptul legal la muncă, deci nu aveam cum să am salariu și ulterior pensie normală, căci în mod sigur mi-a plăcut munca și aș fi muncit până la bătrânețe. Poate că oamenii simpli au fost mințiți că eram nebună și de aceea m-au hăituit și lovit zilnic. Repet, nu am delirat niciodată și nu am avut nicio altă tulburare psihică, în afară de faptul că am fost violată sexual de la distanță și în ultimii 20 de ani torturată cerebral destul de rău aproape zilnic, acum e ceva mai bine deun timp, dar m-au otrăvit înfiorător, deși am fost de fapt perfectă și nu am avut de fapt nicio șansă întreaga viață.
