25.10.25

25.10.25
Nu mă plâng, notez aici un fapt, neimportant, anodin, în eventualitatea că voi avea nevoie de un punct de reper vreodată: azi, de dimineață, când mă pieptănam în baie la oglindă, băteau niște raze de soare puternice în oglindă și am putut observa că îmi cădea extrem de mult păr, masiv. Se poate să fi fost așa și zilele trecute. Un lucru e cert - pe partea dreaptă a capului, pe care dorm de obicei, părul a devenit rar, pe stânga e ceva mai normal. Eu am avut părul foarte des, și egal, pe dreapta și pe stânga. De mai multe ori în viață, coafezele (inclusiv ultima, din Voluntari) și unele persoane necunoscute îmi lăudau podoaba capilară, ca și cum era ceva neobișnuit și rar, mai ales desimea, și unele dintre ele spuneau chiar că mă invidiază pentru desimea și grosimea părului. Este posibil, aproape cert, ca această cădere masivă de păr să fie din cauza otrăvii în doză mare din ultimele săptămâni și/sau cancerului sau altei boli datorate otrăvii. Foarte otrăvită a fost și apa/șamponul/săpunul, oricum pielea mâinilor îmi este neobișnuit de uscată, pergamentoasă, nu a mai fost chiar așa niciodată. Unul spune că îl enervează faptul că am albit și că îmi distruge selectiv părul, doar firele albe, ca să nu vadă lumea că am albit așa mult, și chiar mai mult ca mama, fiindcă m-au otrăvit și m-au torturat încontinuu. De fapt zonele cu fire albe în procent mai mare sunt oarecum ascunse de părul ceva mai negru de deasupra lor, pieptănat spre spate. Alta spune ceva contractoriu, anume că ea vrea să îmi cadă părul fiindcă ei nu acceptă ca o femeie... puncte, puncte. Că ei vor neapărat să mă facă babă din toate punctele de vedere și să mor. Repet, nu am fost nebună și chiar am fost un om de valoare, e greșit. Nu are mare importanță cât păr am - am notat doar ca fapt divers, nu sufăr psihic din această cauză și practic nu contează prea mult. Poate că ar trebui să iau vitmaina a, e și seleniu, chiar există în combinații în farmacii, dar nu am bani și nu există nicio persoană în viața mea cu care să mă văd și acesta e doar un semn superficial, nu e vorba de ceva vital. Dacă vor opri otrava, ceea ce nu depinde de mine, probabil că nu îmi va mai cădea, iar dacă nu vor să o oprească oricum nu contează.

Victime colaterale. Am descoperit în grădina mea din spate, unde vecinul Marinică ține găinile și cocoșul, despre care a spus că seamănă sau sunt un fel de Ameraucana (ameraucanii erau indieni sudamericani) și care fac ouă cam mici (având în vedere mărimea păsării) cu coaja verde-abăstrui, el spune că aceste ouă sunt fără colesterol. Mama a luat de la el ouă de multe ori și a gătit cu ele. Găinile sunt hrănite de vecin cu boabe speciale, dar el pleca adesea din localitate și o lăsa pe mama găinăreasă șefă, căci fiul lui, care stă singur în casa alăturată mie, nu se ostenește să aibă grijă de ele, nu știu sigur de ce. Ieri sau alaltăieri am găsit cocoșul lui șchiopătând cu piciorul drept și apoi l-a prins vecinul și m-am uitat la piciorul lui și nu știu ce are, poate e rupt, zicea el. Azi am fost iar în spate să mai văd câte ceva (plante, copaci, buruieni, gâze). De o vreme, de ceva mai demult, au ieșit de mai multe ori în calea mea buburuze roșii, câte una (vreo 5-6). În alți ani nu am pățit așa. Azi, în curtea din spate, zăcea moartă o găină neagră a vecinului. Mama mi-a spus de multe ori că dă resturile noastre de mâncare (mai ales coji de fructe sau legume, pâine, dar și orice mâncare gătită) acestor găini și eu am încercat în zadar să o conving să nu le dea, că mâncarea noastră nu e bună pentru ele. Ea mi-a spus azi, după ce i-am spus că am găsit găina moartă, că azi dimineață le-a dat ultimele 3 linguri de mâncare de varză (varză călită) găinilor vecinului. Deci puțin, dar poate că acea găină a mâncat aproape tot și celelalte mai puțin. Nu știu sigur. Repet, aproape tot sau chiar totul a fost mai multe săptămâni otravă, inclusiv ce am cumpărat eu din magazine, înainte nu otrăveau chiar totul, plus apa și aerul, există încă dovezi. În bibliotecă încă pute, după multe luni de zile (parcă 4 sau 5 maximum 6). Am pus pliculețe cu levănțică pentru molii de câteva săptămâni și am aerisit mult, dar încă miroase urât. Voi începe totuși să așez cărțile mâine, sunt multe motive pentru care nu am putut mai devreme, nu doar mirosul. În ultima săptămână a spălat mama rufe de trei ori exact când am vrut să încep munca și vreau să am geamul liber pentru scuturat praful. Fără otravă nu poți fi omorâtă, spune una, dar e greșit să fiu omorâtă. Ei spun că nu, că așa au făcut întotdeauna și eu nu am de unde ști. Nici ei nu au de unde ști. E ceva rău și greșit, mai ales după tot ce au făcut încontinuu, am fost totuși perfecțiunea. Alții ziceau mereu că oamenilor ”li s-a băgat în cap” ideea că trebuie să fiu omorâtă și eu mă aflu între nebuni politic, monștri și porci diverși și nimeni dintre cei buni nu crede și nu a crezut vreodată adevărul.

Repet, am scris numai și numai adevărul și nu am delirat niciodată, dar am scris și multe lucruri bune și frumoase și puteam și mai mult, am fost un om pur mereu și nu am făcut niciun rău și nu am avut păcate și nici greșeli, am făcut tot ce puteam face bun, nu am gândit ceva rău niciodată, am iubit oamenii și am avut atitudine frumoasă și luminoasă față de ei și am iertat pe cei buni și proști, care nu sunt vinovați că sunt proști, dacă s-au căit și nu repetă răul. Puteam încă munci și învăța multe lucruri și m-aș fi dezvoltat ca persoană în societate. Nu am avut nicio boală psihică - unii mint că aș fi nebună. Nu am nicio vină că nu am reușit măcar să îi conving să nu mă otrăvească, nu am avut nicio șansă, foarte mulți oameni necuoscuți m-au măcelărit sau m-au lovit, dar eu am fost izolată cu forța timp de peste 41 de ani, și lovită simultan, nu am avut nicio ocazie să îi conving, nu am de unde ști de ce m-au lovit mereu și, în plus, mi s-au luat drepturile. Cei care mă măcelăresc și mă otrăvesc sunt, și femei și bărbați, doar un fel de funcționărime ineptă sau armată de subofițeri care ascultă de ordinele unor porci care nu știu nimci despre mine, care crec că fac lucru bun omorându-mă, deși nimeni nu a vorbit măcar ceva cu mine (nu neapărat despre viața mea, căci aveam resurse normale și orientare pozitivă spre lume, nu am fost deloc narcisică). Acum au început să amenințe iar că psihiatra mea va lua cuvântul, după care va fi omorâtă, orice va spune, adevăr sau minciună, bine sau rău, căci ei nu își pot permite să înțeleagă ceva despre mine proștii. ??!

Azi a fost iar larmă la sala de sport de lângă mine. Există foarte multe lucruri periculoase clădite în ultimii ani în apropierea casei mele, cu scopul de a mă distruge, de a mă tortura etc. Am ieșit în curte să iau puțin aer de seară și iarăși, ca în numeroase alte dăți de când sânt aici, era un grup de huligani tineri care făcea ”caterincă”, după spusele unora. Mi-era tot mai rău cerebral. Unii au spus că acești tineri sunt amplasați/manipulați pe strada Mihai Viteazul, ca să creadă proștii că ei îi lovesc pe vecinii mei bogați și în realitate ei lovesc direct în capul meu. Nu știu, poate și pe aceia îi lovesc. Da, zic ei, e de ajuns un grupuleț mic de proști ca să trec eu prin tortură încontinuu, ore în șir. Acești tineri țipă, urlă, strigă, aruncă încontinuu vorbe vulgare sau pe un ton vulgar, chițăie, chirăie, chiuie, înjură țipând, chicotesc, râd și fac pe nebunii ca să creadă proștii că eu sunt nebună sau că am greșit ceva. La fel făceau și în oraș, stăteau în părculețul din fața blocului, noapte de noapte, unii stăteau mult timp, iar uneori se schimbau, alții stăteau mai puțin. Între timp, eu izolată în cușcă, torturată prin multe alte lucruri și fapte rele, și chiar un om perfect, fără greșeală și niciodată nebună. O cruzime diabolică, știu, și mai eram și otrăvită rău și unii mințeau și urmărită sau monitorizată, ceea ce se știe că e distructiv și anormal și eram om, om normal, nu animal . Ei spun iar că România e o țară de nebuni care măcelărește o singură femeie nevinovată, bună, foarte deșteaptă etc. Unii mă consideră dumnezeu. Totuși acest lucru nu e necesar. În oraș la fel, noapte de noapte, iar ziua copiii blocului, care urlau aberații (inclusiv ”păpălașcă de lumină”) și lucruri rele. Odată am ieșit în curte seara să vorbesc cu ei, că mă durea capul prea rău. Am avut surpriza să aflu că printre ei era o fată tânără, frumoasă, gingașă, ce părea pură și bună la suflet și m-am adresat ei. I-am spus că este ceva urât ceea ce fac ei, am insistat pe ideea lucrului urât. Se pare că acei tineri nu m-au mai tulburat pe moment, dar ulterior au venit alții și în plus era un loc are pșărea casă de toleranță în bloculețul alăturat, despre care fosta mea colegă de bancă spunea că era locul unde a stat Anda Călugăreanu. (Numele ei amintește puțin de viața mea, fiindcă și eu am trăit ca un anahoret. Iar Luiza, acea colegă, îmi povestea că o impresionase povestirea caraghioasă din Decameronul Alibech se face pustnică, poveste cu umor grosier, cum e cam tot grupajul în afară de tragedii, a 10-a poveste din Decameron, care ridiculizează naivitatea unei fete de numai 14 ani, ”păgână”, arăboaică din Tunis, cu numele arăbesc, care pleacă să slujească lui Dumnezeu și ajuge pradă poftelor unui pustnic și apoi totuși ajunge acasă și povestește rudelor sau unor relații mai în vârstă și aceste femei se distrează și râd cu foc de acest biet copil sedus și folosit ca obiect sexual de călugărul porcos. Când am citit povestirea nu bnănuiam că voi fi și eu într-o postură similară, dar nu fiindcă am vrut să devin medic, ci fiindcă părinții m-au obligat să merg la meditații cu acel medic oribil și era obligatoriu să merg dacă ei vroiau așa, altfel mă băteau și mă masacrau mai monsruos. De asemenea nu realizasem că era un nume arăbesc și asta se lega de Luiza, care crescuse în Iran un timp. Acum e magazinul Mesopotamia la Bucur Obor. Acest lucru mai e legat de batjocura unor proști sau monștri la adresa celor puri și nevinovați și neprihăniți, care au credință adevărată în religie - orice religie - sau în bine și în dreptate și în Dumnezeu, și sunt considerați proști și eliminați din societate, cum au făcut și cu mine, în timp ce perverșii și corupții prosperă și râd de ”adevărații” creștini. Se spunea că oamenii erau mai credincioși demult și că îl slujeau pe Dumnezeu și mergeau regulat la biserică, ceea ce asigura o succesiune blândă și normală a anotimpurilor.)