7.03.36

7.03.26
Aseară am fost masacrată extrem de monstruos ore în șir și azi, după ce mama a venit acasă după ora 11 dimineața, am fos tiar torturat în cap urât, aparent de mama. Ei au spus de nenumărate ori, inclusiv ieri, că eu am scris degeaba adevărul, că nimeni nu a crezut adevărul (nici în prezent), fiindcă ei nu pot crede că pot exista lucruri așa de monstruoase, asupra unui om așa bun și deștept și nevinovat etc. Alții, printre care și ei și dvs. poate, cred cu tărie că eu trebuie să fiu masacrată și omorâtă, deși nu sunt motive, doar că sunt ei proști și au fost mințiți. De foarte multe ori au spus, ca și ieri, că eu trebuie neapărat să fiu distrusă și omorâtă, fiindcă am suferit prea mult sau extrem de mult și oamenii de genul acesta nu pot fi acceptați, că sunt deșeuri și ar distruge bunul mers al lumii etc. Dar nu e adevărat, ei sunt monștrii și lucrul rău în lume, nu eu, și, până acum câțiva ani doar, evident nu era prea târziu să fiu acceptată și poate nici acum. Oricum sunt totuși un om fericit ;i echilibrat care a înțeles totul și nu are ranchiună sau resentimente și pot simți și gândi binele și nu aș influența pe nimeni în rău, important e ceea ce sunt, nu cât am suferit. E greșit ce fac ei, eu sigur aveam încă resurse de bine și creativitate. Azi voi continua în sfârșit ultimele lucruri pe care vreau să le scriu despre mine (termin în câteva zile). Absolut nimic, niciodată, spune una din monștri, cum vrei să cred așa ceva? Se referă la greșelile mele. Și totuși e adevărul, nu am greșit nimic cu certitudine și nu am fost sursa vreunui rău și nu am dăunat nici inconștient altora. Probabil că au fost mințiți sau mint - citiți tot ce am scris și veți înțelege că am fost mereu la fel, binele curat și inteligență reală, nicio minciună.

8.03.26
Azi noapte iar am fost torturată în cap în timpul somnului, probabil de mamă, cum a mai făcut. Ea are și un anumit program ciudat de somn de foarte mult timp, doarme seara devreme pe la 6-8 seara sau altfel tot ciudat și stă noatea și nu doarme și se scoală dimineața în zori - a să mă tortureze în somn, din câte mi s-a spus - posibil, dar e ceva rău și greșit. Dacă cumva mă scol eu mai devreme, ea insistă pe un ton de voce destul de urât ”mai culcă-te”, posibil tot ca să îmi facă rău. Am uitat să notez zilele trecute un lucru pe care l-am observat cu mult timp în urmă: numele vechi, de origine greacă, Ioan Gură de Aur, de asemenea are prefixul Cris/Hris - legat de aur - anume Hrisostomul, unde stom provine tot din greacă, fiind prefix legat de gură, ca în stomatologie și altele. Azi voi scrie o parte din ce a rămas de scris.

Deci, spuneam, că intelectualii - femei sau bărbați - care cugetă, meditează, filozofează, înțeleg și curpind, concep prin gândire, sunt și ei importanți și utili, nu doar cei care sunt mai degrabă iuți, superficiali, partea superficială și efectorie a minții. Acești gânditori, de obicei, dar nu mereu, introvertiți, sunt un fel de stâlpi de susținere și centre vii, nervoase, ale unor diverse subsisteme psiho-sociale. Ei pot fi ca un fel de paingi (necesari) în centrul propriei lor plase, fără de care toți ar cădea în gol și haos, iar oamenii din jurul lor țin firele din aproape în aproape, până către margini. Astfel, cei care sunt plasați mai departe, către margini, au mai mare libertate de mișcare și cei care sunt aproape de centru au mai mare putere de influențare a marginilor, dar nu se pot mișca mult, ca să nu se rupă plasa și să nu sufere toți ceilalți. Din păcate astfel cei din apropierea centrului pot să îl lovească pe acesta, și astfel periferia poate să le confere o putere de lovire, deci ei pot lovi prin cei apropiați, chair dacă sutn mai proști, așa cum au fost mama și vecinii mei, în timp ce eu mă luptam să mă echilibrez. Astfel e logic că cei de la periferie sunt mai inteligenți și mai buni ca verigă efectorie. Păianjenul e în echilibru perfect, e stăpânul lumii sale, dar nu o poate deloc influența. El trebuie să stăpânească cât mai fix, cât mai dur, cât mai eficient, pe cei din apropierea lui. Era și cântecul pentru copii cu elefantul în plasa de păianjen - până se rupea. Acest model de sistem poate fi gândit și ca sferă și ca ierarhie sau piramidă cu sau fără vârf, și ca un cerc sau ca un șarpe care își înghite coada (ouroboros), fiindcă ceea ce este sus, superior este și jos, și ceea ce este alfa este și omega (amintind și de Hristos). Desigur pot și alte modele, de dragul exercițiului logic și fiecare descrie diverse fațete ale realității. Teoretic, orice intelectual deștept, care a muncit și a înțeles singur totul, ca mine de exemplu, poate să fie așa ceva. Ei au ambiția deșartă să fie numai ei, furând adevărul și înțelegerea lucurilor de la mine, dar nu era necesar să fiu distrusă, am fost numai binele și foarte deșteaptă, dar izolată cu forța, nu puteam dovedi nimic. Prin uzurparea și uciderea celor deștepți, adevăraților gânditori sau intelectuali, un popor de fapt renunță la libertate și suzeranitate și mai ales suveranitate, de dragul unei iluzorii demo-crații (adică putere a poporului), care să înlocuiască ”tirania”. Astfel poporul își pierde cultura proprie, spiritele proprii și vrea ca marginile să înlocuiască și să domine centrul - și astfel impostorii, hoții și mincinoșii, devin bogați și respectați. În istoria unor popoare perioadele lungi de tiranie/autonomie pot să fie succedate de perioade lungi de democrație și tot așa, dar, să nuuităm că uneori democrația apare în haine false de tiranie și reciproc. Aceasta se întâmplă deoarece în mijlocul poporului există mulți așa-ziși vânzători de țară, care pot fi extrem de deștepți dar fac pe proștii și păcălesc poporul, sau oameni deștepți ținuți drept nebuni, cum am fost eu, sau un fel de spioni sau diverși conectori cu alte popoare prin industria turismului etc. Nu trebuie să devenim patrioți habotnici sau să xenofobi, ceea ce clar e că orice mare nedreptate și minciună pot să ducă la corupție generalizată, minciuni politice și pierdere a independenței - dacă exista - și astfel și mai multă nedreptate și minciună și stăpâni din restul lumii, nu din țară, care pot fi rău intenționați (uneori) și pot fi nedrepți cu poporul, pot destabiliza lumea și pot să nu ne ofere tot ce e mai bun sau eficient (tot numai uneori). În definitiv, gândiți puțin logic: putem și chiar trebuie să ne împăcăm bine și cu vecinii și cu restul lumii chiar, suntem de mult într-o epocă a globalizării informaționale, accesăm internetul (dar nu știm mereu sigur cine și ce vede) și suntem beneficiarii multor firme comerciale și producătoare multinaționale. Dacă suntem intelectuali nu avem cum să fim xenofobi, ar însemna să ne tăiem craca de sub fund.

De mai multe ori, unii au spus, pe un ton de voce sigur, că România este în lanțuri, findcă eu, spiritul ei, sunt mereu în lanțuri, de o viață întreagă. Deci e vorba de ceva spiritual, intelectual, nu de ceva politic. Se știe că regii odinioară sau chiar și azi aveau sceptru și orb (un glob cu cruce), dar erau unși, împuterniciți de Dumnezeu, puterea spirituală, aceea din centru care nu se poate de fapt mișca. Aceea care este de fapt stăpânirea, nu puterea, în niciun caz executivă. Se pare că mai mulți cred așa ceva - dar eu nu mă credeam spiritul României. Sunt unii care cred așa, dar dau vina pe mine și chiar cred, în mod greșit, că răul din România și chiar din lume este fiindcă eu, spiritul României sau chiar Dumnezeu/zeu/geniu, aș fi nebună și aș destabiliza sistemul. Nu este adevărat, ei lovesc în mod greșit încontinuu, nu mi s-a dat nicio șansă și au început să lovească de când eram copil mic și era și atunci greșit. Unii au inventat că aceasta e din cauză că am fost înhățată și ținută închisă și izolată întreaga viață de puteri politice străine. Au inventat că acest lucru s-a petrecut de multe secole în România și că numai aici e așa. Au inventat tot felul de aberații politice, după cum bine știți. Au inventat despre multe nume sonore de puteri politice, nenumărate idei așa-zis politice. Nu de mult de exemplu, despre Germania - că unii oameni m-au condamnat împreună cu nemții, când, de fapt, eu am fost victima lor și a altora și foarte bună și nevinovată și deșteaptă și e dezgustător etc. Alții, destui, m-au văzut drept locomotiva civilizației, logic mai puțin iute sau detailată, fiindcă eu împing totul mai departe, și unii mă văd drept ”mecanism”, despre care ei cred că e pus în funcțiune și creat chiar de nemți, mereu și mereu de-a lungul istoriei. Alții cred că sunt Dumnezeu, cel mai bun și nevinovat și chiar inteligent om. Dar puterile politice, care de fapt au rădăcini tot în mine, promit mereu proștilor să mă măcelărească (inclusiv Hitler, Napoleon) și mint mereu că eu aș fi ceva rău ca să se lupte între ei și să vândă oamenilor o moarte cu sens. De exemplu pentru ideea adesea greșit înțeleasă de libertate. Liber-tate - amintește clar de Liebe, iubirea în germană și se leagă de acest lucru, iar libertatea nemților (Frei) este legată de fapt de fraierii din România și de călugării (friar) din Anglia.

Așadar, revenind la adevărul clar despre mine. Adesea, unii au spus că eu am fost geniu - ceea ce nu are cum să fie chair așa, cine e geniu așa rămâne și eventual așa moare. Pe de altă parte, pe unii îi deranja că sunt geniu nebun și chipurile de aceea mă loveau, dar asta nu e posibil, adică nu există genii nebune. Geniile, dacă sunt genii, nu au cum să înnebunească și nu au cum să delireze - și la fel și oamenii peste un anumit nivel și cu un anumit conținut/funcționare a intelectului și în cazul meu se poate demonstra clar că eram foarte inteligentă și nu puteam delira și clar un om bun și nevinovat și frumos, și nu puteam minți. De nenumărate ori mi-au spus că poporul a fost mințit că eu mint și că delirez, deși era imposibil așa ceva, sunt clar lucruri reale, concrete, și puteam dovedi clar totul (multe dovezi clare pentru o mare parte din ce am scris și restul sustenabil logic) și nu am omis nimic, cum am explicat de mii de ori. Unul din mai multe motive pentru care am scris totul e că am fost monstruos torturată și otrăvită și oricum m-ar fi omorât monstruos de nedrept și fără vreo șansă și eram ceva bun întrutotul, nu greșisem nimic, eram foarte deșteaptă și complet izolată de o viață întreagă, om perfect normal și observasem o legătură a cutremurelor și condițiilor meteo cu mine, deci era rău să fiu omorâtă și torturată - erau mai multe lucruri la un loc, pe care eu nici nu le înțelegeam cu totul atunci, dar nu trebuia să fiu omorâtă oricum și, dacă ar fi continuat așa, m-ar fi omorât oricum, mi se dădea multă otravă. Oricine în locul meu ar fi scris adevărul, chiar și numai pentru restul oamenilor. Eram un om echilibrat psihic și capabil, nu trebuia să fiu omorâtă. Deci unul din motive era legitima apărare, nu am greșit nimic toată viața în mod sigur, și numai așa exista o șansă să fiu acceptată măcar să trăiesc și să nu mai fiu otrăvită și masacrată de moarte, măcar. Pe de altă parte povestea vieții mele este adevărul exhaustiv despre un om inteligent și bun și poate servi drept îndreptar moral și de-onto-logic, pentru bine și moralitate a binelui și iertării, nu pentru rău și ură și minciună. Și poate să explice lucruri care pot folosi oamenilor în sensul de a judeca bine înainte să facă ceva, în sensul de a alege corect ceva pentru viitor, în sensul de a nu mai repeta greșeli, în sensul de a înțelege fără să mai trebuiască să sufere ei înșiși. Mai este totodată și o parte din ceea ce e frumos și înțelept în lume, ceva liric și adevărat pentru unii dintre dvs., cei care iubesc poezia. Așadar, revin la mine însămi: ce am fost eu? Ce sunt?

Să zicem că am fost geniu/dumnezeu cu d mic, cum preferați. Deși poate nu am fost, dar veți înțelege mai încolo de ce am făcut această asumpție. Se poate considera că orice geniu - ceea ce nu înseamnă doar minune tehnică, interpretare muzicală sau capacitate aritmetică, aceștia fiind mai degrabă copiii minune, nu genii, adesea (dar nu mereu) doar prestidigitatori, verigi efectorii ca niște roboți performanți, ca animalele născute să zboare și să cânte, dar nu creatori sau gânditori. Orice geniu deci este o monadă ca acelea ale lui Leibniz, este un microcosmos în relație cu ceilalți, centrează o bisericuță a sa. Deci orice geniu, se zice, se naște ca rezultat al întregului parcurs al unei civilizații, în relație cu restul geniilor și cu trecutul, sau cu mediul și poartă în sine germenii viitorului. Este o sinteză, o emergență, o eminență sau o somitate, chiar dacă numele său nu are legătură cu religia și respectiv cu munții. Orice geniu este un copil la început, un copil teribil al lui Dumnezeu.
Iar a intrat unul cu ideea că azi am început să scriu ceva ce el nu vroia să scriu, fiindcă oamenii sunt proști și nu pot gândi și crede decât minciuni și fantezii politice și numai politica mă poate omorî în numele unor pretexte puerile, fără legătură cu viața mea și, dacă eu nu sunt omorâtă, se întâmplă o mare nenorocire. Nu se întâmplă nicio nenorocire, spune altul, este vorba doar de niște nebuni și proști politici, care vor să își perpetueze viața și se tem că vor fi omorâți dacă lumea înțelege adevărul despre mine. ??? Deocamdată lumea încă crede că eu am fost legată de politică, deși niciodată nu am fost legată de așa ceva sau crede că oricum trebuie să fiu omorâtă (?) chiar dacă nu am legătură cu politica, dar cu scopul protejării unor interese politice (care de fapt, în mare parte, nu sunt ceva real, nu înseamnă nimic, ci numai convenție poate). Voi continua mâine probabil. Noi vrem ca tu să mori pentru ca porcul care ne conduce să nu sufere nimic. ?? Azi au început iar să spună că vor să mă bage la balamuc - de ce credeți că e nebună? Fiindcă e singură. Nu e un motiv, atâția oameni singuri sunt considerați normali și sunt singuri fiindcă nu au avut de unde să aibă pe cineva, ca și ea. Etc. Un alt idiot a început iar cu aberația că altcineva îmi creează textele, eventual Lucian Blaga, care s-ar fi întrupat în mine. Nu, eu le-am creat, absolut sigur, pe toate și se poate dovedi. Nici măcar nu am bănuit - se poate dovedi și aceasta, și oricum nu aveam cum să ghicesc așa ceva - că ei așa ceva credeau sau mințeau. Una a spus că, atunci când a înțeles că eu am creat totul nu i-a mai plăcut ce scriam - poezii sau altceva! Și totuși am fost un om normal și perfect, nu am greșit nimic, de ce crede ea că textele mele nu au valoare fiind ale mele?

M-au măcelărit din nou, înfiorător, și în seara aceasta. Azi am început să scriu mai mult și mâine aș fi continuat, dar din păcate m-au lovit extrem de rău, durere de ochi extremă și usturime mai mult ca în alte dăți, timp îndelungat, apoi lovită foarte puternic în cap, în mijlocul creierului, cu amețeală cu tot, ceea ce mi se întâmplă numai din toamna trecută, mai înainte nu mă otrăveau chiar așa rău și nu am avut deloc amețeală și mă loveau în cap mai superficial, nu adânc ca acum. Nasul curge din nou brusc ca în alte seri mai demult, azi mi-au și amorțit ambele mâini, ceea ce nu mi s-a întâmplat de mai mulți ani. De mai mult timp nu am avut sete și s-a declanșat brusc la psihiatră vineri. Și iar mi-au crăpat vineri buza de jos, acolo (parcă și în alte locuri) așa mi-au făcut de mai multe ori. Ei spun iar că poporul român preferă să moară decât să mă lase în pace. !? Repet, e greșit. E ceva rău și greșit, se pot răzgândi. Le-au băgat în cap aceasta, nu e vina poporului și nu există voință colectivă. Li se pare că vor toți același lucru - e mai mult contagiune sau hipnoză colectivă, mintea poporului e puțină. Chiar și ei, oamenii simpli, dacă ar fi luați la întrebări fiecare, nici măcar nu ar avea exact aceeași idee despre nebunie sau schizofrenie sau politică sau orice aspect despre viața mea, adevărul e scindat în milioane de capete, dar eu sunt încă o unitate, nu sunt schizoidă cu adevărat și nici paranoică, și nu mă descompun de vie, eu sunt cea care gândește corect. Iar ei sunt doar proști.

9.03.26
Am fost în oraș. Iar a intrat acea brută oribilă și m-a scuipat cu idei de demult, adesea repetate, ca și cum vorbea altora: că și-au bătut joc de mine înfiorător, că toți au mințit mereu, că eu nu am greșit absolut nimic, că niciun om nu trebuie să înțeleagă adevărul, că poporul nu vrea ca ei să recunoască adevărul. Nu are dreptate. Și oricum poporul nu știe nimic despre mine și nu are cum să înțeleagă adevărul și faptul că nu trebuie să fiu omorâtă și că nu am greșit nimic viața toată. Poate că ea a insuflat unor proști ideea că ei nu vor să se recunoască adevărul. Nu este ideea poporului. De ce să ascundă totul despre mine? Este evident că ei m-au masacrat viața toată în izolare. Nu este nevoie de minciună sau de omorârea mea, această brută nu are dreptate. Alții au ideea că ei au jurat credință oarbă nemților, adică indiferent de orice, deși poate că aceia care îmi vor moartea și mint nu au dreptate, poate sunt mai proști ca mine, poate nu au înțeles totul sau au înțeles greșit. Indiferent de orice, poporul a crezut numai minciuna, nimeni nu le-a spus adevărul etc. Apoi ideea ei că cancerul meu a intrat în fază terminală - pentru proști care nu știu, dar de fapt mereu a fost otravă, foarte multă în oraș și din toamna trecută încoace mai ales. A intrat unul iar că pe mine trebuie să mă bage la sanatoriu, că eu nu am ce căuta între oameni normali. Am fost mereu un om normal. O altă idee e că unii idioți au crezut chiar că trebuie să fiu omorâtă fiindcă aș avea concepții anti tot ce e bun, retrograde etc. și le-a fost teamă să nu îi influențez pe alții, când de fpat era clar de tot că eu nu i-am influențat deloc, că nu am putut nici măcar să mă apăr, că am fost mereu binele în cele mai mici detalii și toți oamenii din jur, pe străzi, toți cei care mă loveau, erau aproape opusul meu, erau ceva rău, evident erau proști și gândeau greșit și rău, se exprimau altfel decât mine, aveau intonația, cântecul lor propriu și diferit de mine, care arată că nu sunt lucizi și că sunt adormiți de altcineva etc. Deci ei cred că e rezonabil ca un om foarte inteligent să fie masacrat oribil și omorât numai și numai pentru opiniile lui, indiferent câți oameni mor pentru acest scop și câte lucruri bune sunt distruse. Tot ce am gândit a fost mereu corect, bun, adevărat, normal, bun întrutotul, adevărat etc. La întoarcere zbura o pereche de porumbei albi pe lângă Hornbach - ceea ce pentru mine este simbolul bucuriei și păcii. După cum poate ați obeservat, în București cel puțin, sunt pe alocuri stoluri de porumbei pe asfalt sau pe sârme, și adesea ei sunt centrați de câte un porumbel alb, aproape mereu unul singur. Porumbeii sunt mai degrabă simbolul războiului și agitației și luptei în numele câte unui șef, între armate centrate de șefii lor albi. Doi porumbei albi, pașnici și împreună și fără stolurile lor sunt simbolul păcii, înțelegerii, prieteniei.

Spuneam că, din păcate, depind financiar de stăpâna mea monstruoasă și proastă, psihiatra Cârlig Raisa, deși este vizibil și clar că am fost un om foarte bun, nevinovat și inteligent. Medicul acesta trebuie să îmi facă referat pentru pensie și să completeze ”din burtă” diverse rubrici, să mintă și să screi că m-a băgat în programul de recuperare, deși a fost exact invers, medicul acesta psihiatru a refuzat să merg chiar și la fundația Estuar, deși am implorat-o, fiind complet izolată de zeci de ani. Referatul ei care trebuie să îl prezint medicului Coțofană, singurul om din așa numita comisie pentru pensionare. Am stat mulți ani fără niciun ban, nu din mândrie, ci fiindcă nu am vrut să fiu considerată nebună cu pensie și am sperat că voi fi acceptată să muncesc, orice, și eram încă în stare. Nu au vrut să mă accepte și mi-au spus că nu îmi pot da adeverință, nici pentru studii de masterat sau altceva, deși eram încă tânără, fiindcă a venit Uniunea Europeană în România și reglementările sunt foarte stricte, față de anterior lui 2007, când mi-au dat adeverință ilegală. Totodată inițial, medicul psihiatru de la spital, doamna Căpraru, mi-a spus și că nu am nici cum să fiu pensionată. Nici cum să lucrez, deci trebuia să fiu la mila părinților, iar mama era ceva cutremurător de monstruos, este posibil ca doamna Căpraru să nu fi crezut așa ceva. Nu am greșit nimic toată viața și nu am fost nebună și eram încă în stare de muncă și am fost un om extrem de bun și deștept. Puteam învăța multe lucruri. În dățile trecute când am fost la medicul Coțofană, de trei ori mai precis, am refuzat propunerea lui insistentă de a mi se permanentiza statutul de pensionar, i-am spus că aș dori extrem de mult să muncesc și că încă sper și că încă mai eram în stare și m-am plâns că sunt complet izolată de mică. O dată m-a amenințat cu ton urât că dacă devin salariată îmi pierd statutul de pensionar, insinuând că eu aș vrea să muncesc ilegal, deși anumite venituri din muncă știu că sunt acceptate, dacă pensia e foarte mică, iar a mea este cea mai mică cu putință în țară. Acum nu mai pot munci și m-am dus anul trecut la el cu intenția de a accepta propunerea lui de definitivare, dar el nu a mai vrut și mi-a cerut să merg din nou peste trei ani de atunci. Lucrul acesta mă îngrijorează. În cabinetul medicului Cârlig este un loc cu reclamă la ceva din gama de medicamente (parcă) Himalaya - și sunt unii care consideră că eu nu sunt vârful Moldoveanu, ci Everest, dar nu am motive să cred așa ceva. Voi continua mâine povestirea. Sunt încă un om viabil și bun, sunt pensionară, dar nu proastă și orice intelectual deștept și educat - și eu sunt clar așa ceva și funcționez normal - are un rol pozitiv în lume, chiar dacă e izolat. Există un profil pe facebook care are fotografie de profil un tablou printre creațiile de pe pereții cabinetului de psihatrie de la policlinica Vitan. Acum câteva zile medicul mi-a spus că de acum înainte o voi întâlni la alt cabninet, aproape de centrul Bucureștiului și de zona unde locuiam pe Moșilor, unde îmi va fi mai ușor să mă deplasez și nu voi mai cheltui pe taxiuri. E poate mai bine așa.
Mâine voi continua povestirea de ieri.

10.03.26
Adineaori au început iar cu ideea lor veche că ei trebuie să mă lovească și să mintă și implicit să mă omoare, fiindcă poporul are nevoie de ”lideri” puternici, nu de mine. Repet, e o aberație totală: ei nu au de unde să știe că nu sunt puternică și ceva pozitiv, dar rezultă totuși că ei se tem să nu devin sau să nu continuu să fiu lider, deci pentru ei sunt totuși ceva puternic (și deci eventual bun și necesar, apărut în mod natural ca atare din cauza unor condiții sociale vitrege, eu sunt o consecință pentru stabilizarea și evoluția pozitivă a sistemului, nu invers, nu sunt o pacoste și în mod evident ei sunt sursa răului) dar ei vor totuși să mă omoare și nu mă respectă și mă scuipă ca și cum aș fi nebună și proastă, deși evident mulți au mințit despre mine - poate că ei chiar cred că sunt nebună deși nu au cum să știe și să judece aceasta, sau profită de îndoctrinarea proștilor că aș fi nebună, ca să mă lovească. Pe de altă parte eu nu sunt lider și nu voi fi și nu am fost niciodată și am fost mai degrabă un om de cultură. Oamenii inteligenți și nevinovați nu trebuie omorâți pentru fantezia fără fond a unor proști că ei sunt ceva politic, după toate că prin ceva politic ei înțeleg aproape exclusiv pe cei care lovesc mârșav, pe la spate, în mine. În plus, ei nu au de unde ști nici măcar ce are nevoie poporul și chiar dacă ar ști nu există motiv pentru omorârea mea. Brutele care mă omoară sau vor neapărat asta și lovesc, sunt extrem de proaste și fanatice, nu este din cauză că eu nu sunt puternică, ele lovesc de o viață în mine în mod organizat, absolut nedrept și nenatural, împotriva firii, fără nicio luptă dreaptă, împotriva spiritului dreptății, cu multă putere și mulți indivizi, un fel de armate, în timp ce eu, deși foarte inteligentă și puternică, am fost ținută cu sila izolată, fără vreo apărare, fără vreun motiv real și lovită încontinuu din copilărie, și au mințit mârșav și mi-au luat drepturile, fără nicio șansă pentru mine, fără vreo greșeală. Când voi termina de scris veți înțelege mai bine tot ce nu ați înțeles încă clar. Părintele care își iubește copiii nu îi răsfață mereu și nu îi laudă mereu pentru ceea ce ei nu sunt, ci știe și să îi mustre și să îi îndrepte. Știu că nu mă vedeți drept mamă sau tată, ci drept nebună și copil, dar de fapt am fost și mamă și tată în felul meu, ca orice om inteligent și bun cu adevărat. Una din brutele care mă măcelăresc este extrem, extrem de monstruoasă, incredibil - fiind probabil și proastă și nebună și unii spuneau că ea este cea mai sau una din cele mai monstruoase femei din lume și istorie, ceva incredibil, ca și mama, sau un medic monstruos. Ieri seară iar m-au masacrat oribil și s-au ținut de mine și în timpul somnului și azi dimineață m-au scuipat cu ură și și s-au înfipt în capul meu cu amețeală și cu durere de ochi și dureri osteoarticulare, ceea ce aproape mereu mi s-a întâmplat numai seara până acum. Ea a spus că vrea neapărat să nu mă lase să scriu continuarea de care vorbeam. Aseară ziceau că sunt o femeie monstruoasă și fără căpătâi. Nu sunt monstruoasă și poate că voi avea și căpătâi, ceea ce de fapt nseamnă capăt, sfârșit. Totuși, ei nu trebuie și nu a trebuit niciodată să îmi cauzeze sfârșitul și poate că era normal să devin nemuritoare chiar (cum par să fie unii) sau să trăiesc mai mult, ca oamenii inteligenți. Mi-am amintit iar de Teotolinda, poezia lui Coșbuc, care lipsea din edițiile comuniste, cu care mamaia m-a amenințat și m-a pus să i-o citesc de multe ori, cu ideea că e o tragedie foarte frumoasă (!) și implicit că seamănă cu mine, cum a făcut și cu alte povești din literatură, spunând clar că seamănă cu mine (Maria Stuart chinuită de verișoară, atunci nu era încă Irina și poate nici Francesca, Crimhilda și Brunhilda, Gilda din Rigoletto și altele). În acea poveste hidoasă un împărat nebun își închidea în carceră pe viață unica fiică, fiindcă fusese îndrăgostită de un băiat sărac, deși era deci nevinovată și nu era vina ei că era îndrăgostită și nu făcuse nimic rău, nici sex măcar și apoi o ține închisă și hrănită rău și chinuită rău fără lumină și curățenie și căldură, izolată zeci de ani în spațiu mic etc. și după mult timp îi vine vremea să moară și o cheamă pe ea atunci la el și îi cere iertare, ea îl iartă și mor amăndoi aproape simultan, ea de epuizare fizică și tortură. Și mie mi-au făcut toate aceste torturi și au negat realitatea, ca și cum eu mințeam sau deliram. Coșbuc, sau cineva în numele lui, a scris această hidoasă povestire gotică întunecată, morbidă și de fapt un fel de kitsch, nu ceva superb și frumos. Tatăl meu a părut să facă și el la fel în ochii proștilor. Eu nici nu am realizat la început și nu mi-am amintit povestirea, nici atunci când, la câteva zile înainte să moară, mi-a cerut iertare și am spus că îl iert, la fel ca în acea poveste. Voi continua ce era important de spus ceva mai încolo. Spuneam că puteți face un exercițiu logic că aș fi Dumnezeu sau dumnezeu sau geniu sau spiritul României, sau un fel de profetesă în relație cu Dumnezeu, care poate există, ca să înțelegeți cât de cât ce sunt de fapt și ce am fost, după ce voi termina de scris totul. Cei care cred că aș fi dumnezeu etc. nu comit nicio greșeală și nu fac niciun rău prin faptul că cred binele și că nu mă lovesc, fiind pașnici - acest gen de ei idei nu sunt periculoase și nici sursă a ceva rău, decât dacă conduc la războaie religioase, ceea ce nu e cazul meu și nu e necesar, din câte știu eu - oricum și celelalte religii recunosc ideea de zeu sau divinitate și de obicei toți propovăduiesc binele, nu răul, și se completează ca filozofie între ei. Iar au început cu ideea că am fost crescută de nemți (?!), că am fost ”nebuna nemților” (?!) și că în România au fost și sunt crescute mereu nebunele altor popoare (?!) din scopuri politice. Nu are nicio logică ce spun ei, citiți tot ce am scris. În ultimă instanță și capodopera națională mult aclamată mai demult, Luceafărul, este o fantezie gotică relativ întunecată, dar cu sfârșit relativ pozitiv, inspirată de idei ale gânditorilor germani, întunecată mai ales în detalii precum faptul că peste noapte prințesa nespus de frumoasă este suptă, vampirizată, de extraterestru și se trezește cu buzele vinete și supte și apoi el vine la ea în iatac și poartă pe umeri un vânăt giulgi.

A intrat un porc cu ideea că oamenii care spun adevărul nu sunt acceptați niciodată, sunt omorâți. A zis de mult așa și probabil că se referă acum la faptul că am scris adevărul despre poemul Luceafărul. Nu are dreptate. Atâția alții au spus și publicat adevăruri de acest gen, inclusiv Călinescu în istoria literaturii române și au au fost aclamați și respectați. Are ceva cu mine doar și minte, ca să îi ațâțe pe proști asupra mea. Eu am fost obligată să scriu tot adevărul despre mine și despre cum am fost masacrată și nu aș fi putut fi acceptată decât în adevăr și dreptate și a fost și este vorba de o crimă oribilă. (Mi-am amintit de Horia Gârbu, mic de statură și semânând cu poetul Minulescu, poate era un avatar al lui, care și el m-a respins). Scriind tot adevărul despre mine, a trebuit să scriu și adevărui conexe, cum ar fi acum legat de Luceafărul, iar eu am locuit pe Moșilor la intersecția Eminescu. Am văzut pe internet că au pus la categoria capodopere naționale lucruri mai mult legate de mine în mod distructiv decât altele, cum ar fi Miorița (demascarea dezbinării națiunii și mârșăvia crimei asupra unui om bun și merituos, dar și totodată funcționarea societății în continuare în același mod), O noapte furtunoasă (demascarea absurdului politicii, dar totodată și funcționarea ei în același mod, în timp ce eu am fost profesoară la Caragiale etc.), am scris tot adevărul despre mine în primul rând din motive altruiste, cum am explicat, oricine ar fi făcut la fel în locul meu. La fel au pus și Ion, dar și Rusoaica, probabil fiindcă au inventat ceva sexual urât despre mine și totodată că aș fi fost ceva legat de ruși, că tot aveau ei ceva mereu cu rușii. Nu știu sigur, dar e posibil ca ei să fi mințit că eram ceva rusesc, am depistat câteva tendințe de acest gen. Nu am citit Rusoaica, dar, în general, am fost strâns legată de mică de cultura literară întunecată sau nu (un fel de suflet al ei) și am fost eroina aproape identică sau cu multe conexiuni a nenumărate opere literare, atât românești, cât și din multe alte țări, adesea eroina sau eroul pozitiv și nenorocit, dar uneori legată de aproape toate personajele unei cărți, nu e fantezie sau exagerare, e adevărul. Am supraviețuit multor tragedii și piese de teatru întunecate (cum ar fi Arsenic și dantelă veche), am înțeles logic că toate există în realitate, mai mult sau mai puțin, fie că au fost, fie că devin ceva real și concret și sunt încapsulări reale ale unor persoane sau povești sau fenomene naturale și sociale - ele creează ordine în haos și sunt puse în acțiune, aduse în lume prin perpetuarea lecturii sau prin jucare pe scenă. Pe de o parte persoanele sunt protejate, pe de altă parte sunt consumate astfel. Acum sunt puternic lovită în ochi și cap și scuipată de o femeie rea și proastă cu aberații. Din motive de acest gen nu este scrisă, cu oarecare excepții, o istorie (critică sau nu) a literaturii universale, iar când sunt totuși scrise fac afirmații cât mai atemporale (românul Ovidiu Drimba e tot ce am găsit, iar istoria picturii de exemplu este altceva, și nu poate duce la mîndrie greșită, însă literatura e o artă acuvântului și e legată de problema independenței și superioriorității unora asupra altora) pentru a nu apărea nevoia unor comparații și judecăți de valoare sau despre filiație, care ar putea tulbura miturile și minciunile naționaliste ale unor popoare și ar putea ațâța orgoliile altor popoare. La noi în țară așa zis naționalismul e mai degrabă legat de nemți și simbolurile și orgoliile lor (legionari etc.) Ceea ce eu am scris și voi mai scrie despre aceste lucruri sunt adevăruri culturale care poate nu sunt mereu expuse, dar pe care orice filosof sau istoric al culturii le cunoaște. În acest fel, eventual, câteva persoane poate că vor face în mintea lor o mai bună și neutră și dreaptă valorizare și prețuire și respctare a valorilor atemporale și apolitice ale literarurii și artei și gândirii romînești și ale literaturii și artei și gândirii în general. Regret că am fost măcelărită așa mult timp și așa oribil fiindcă aș fi reușit să aduc și eu puțină poezie sau filozofie sau altceva în peisajul culturii românești. Poate că nu aș fi creat o capodoperă sau poate da, dar mai degrabnă o capo-d-operă, nu ca sfârșit, ci ca început a ceva. Sau o simplă continuare, poate doar lirică, a unor demersuri pozitive.

Am fost la troiță. A intrat unul/una cu ideea că f-terea este de fapt a vorbi în gând peste creierul cuiva. Zic: vrei să îmi distrugi inocența și deci dovada nevinovăției mele absolute? Așa cum ginecoloaga aceea nebună mi-a distrus fecioria? Zice: da. Fiind izolată toată viața, nu aveam cum să știu ce este f_terea. Și totuși la 18 ani m-au f_t sexual în toate felurile de la distanță și nu rosteau niciun cuvânt în mintea mea, niciodată. Chiar și acum se poate dovedi că încă nu știu cum. Și nu înțeleg nici ce spui tu: cum adică să vorbesc în capul cuiva? Pot să vorbesc doar în gândul meu. Dar nu am cu cine și ce. Și chiar dacă aș încerca, nu am cum să verific dacă lovesc cu adevărat pe cineva, dacă am efect rău, cum fac ei cu mine. Și nici nu am intenția să lovesc pe nimeni, nu am de ce și sunt complet izolată.
În altă ordine de idei, legat de ce spuneam mai înainte, cu cărțile, piesele de teatru și personajele lor, cred că vă dați seama că multe nume de străzi și multe alte simboluri culturale, denumiri geografice etc. sunt sau au fost legate de subiecte așa mult dezbătute și strâns legat de viața mea și suferința mea de-a lungul vieții și de evoluția vieții mele (și eventual a altor martiri - Bulevardul Geniului, Șoseaua Virtuții, Aleea Sistemului în grădina botanică etc.) Un anume individ este acest lucru de când se naște până moare, el se obișnuiește cu lucrurile și numele lor și numele se obișnuiesc și ele cu el. Altfel ar fi haos. Individul nu poate fi, logic, înlocuit, așa cum cred proștii, asta nu se poate, e imposibil. Când moare, lucrurile sunt preluate din mers de alții care sunt același lucru de când se nasc, nu ulterior. Poate că sunt și alții ca mine - ei spun că eu aș fi singura, așa cum spunea și tata răspicat că gândirea nu poate fi decât una, numai una, cum era o poezie alui Coșbuc și că toți așa cred și că ei cred că alta este, nu eu și de aceea mă masacrează, pentru ca alta/altul să funcționeze mai ușor și că toate geniile celelalte trebuie omorâte și distruse și sunt numiți para-noici, adică pe lângă gândirea centrală și astfel fac ei tot ce e rău. E o prostie, sunt nebuni, nu trebuie să fiu lovită și nici alții. Alții zic că sunt în mod cert cea mai deșteaptă și așa am fost mereu, dar proștii nu pot crede asta. În mod cert am fost din naștere așa ceva - așa cum se spune că aveam aură și că ei de aceea știau, dar eu nu știu asta sigur. Că acest rol îl are mereu un bebeluș, care este Hristos ca în religia creștină și apoi închis masacrat toată viața pentru minciuni și puteri politice, fiindcă cel mai simplu mod de a înhăța putere în societate, pentru porști, este de a înhăța un geniu și a te da pe lângă el, astfel tot ce gândești și vrei transformi în realitate, iar bietul geniu îl omori cum vrei tu, căci el oricum este doar impulsul, scânteia care aprinde focurile și apoi e lăsat în urmă și sărac și respins de cei care fac avere prin el, care gândesc tot prin el, ei fiind doar efectori și ramurile și frunzele copacului viu, dar se cred șmecheri, dar societatea nu e perpetuum mobile și deci el este până moare și apoi alt bebe etc. Și cum centrează? E simplu, prin simțuri, încă înainte să învețe vorbirea și să gândească, senzațiile sale se amplifică ca mass-media, se oglindesc în pereții lumii și lumina crește; el preia locul central în plasa veche. Și, fiind bebeluș sau copil mic mai apoi, doarme mult și se autoprotejează și cei câțiva care știu adevărul nu îl f_t în somn. Iar ulterior, pe măsură ce viața și intelectul lui se dezvoltă, el poate să stea treaz mai mult și să ofere mai mult lumii, dar dacă e considerat nebun e f-t foarte mult și respins și nu are drepturi și bani și el tot rezistă și încă luminează, fiindcă deja știe totul și nu mai este copil și, vrând-nevrând, poate mai mult decât alții. Apoi îmbătrânește... ei spun brutal: cum crezi tu că, după ce te-au masacrat continuu în copilărie și tinerețe te vor lăsa să respiri la bătrânețe?! Eu abia acum încep să fiu în vârstă...
Ei au spus uneori că cele mai grave crime sunt acelea de deicid, regicid și genocid. Îmi amintesc că Ceaușescu, înainte de a fi executat ...eu așa am crezut atunci, dar nu știu cine știe sigur asta, căci în politică există multe scene și actori și cortine și am înțeles și am văzut cu ochii mei câteva, adică unii îi mint pe proști ca la un spectacol, există și efecte militare și artificii și uneori câteva victime reale sau oameni sau tineri care suferă și care nu știu anumite lucruri, dar ceilalți mint și îi țin drept fraieri și pun cenzură și bruiaje ca să îi păcălească și omoară câțiva tineri, uneori unul singur, ca să îi revolte și să îi scoată în stradă, există hoți și martiri etc. Deci domnul Ceaușescu stătea demn în fața plutonului de execuție și vorbea normal și liniștit, exact cum era de așteptat și era acuzat de genocid, care înseamnă omorârea unui popor sau grup etnic, neam, care de obicei este centrat de un geniu, și de aceea și numele de genocid, pe lângă celălalt sens - un geniu e protopărinte al neamului respectiv. M-am întrebat pe moment, atunci, ce o fi însemnând asta. Nici acum nu știu, așa au zis, dar, la pomelnicul ulterior al victimelor comunismului, nu am descoperit la ce se refereau atunci: ce geniu sau ce grup etnic a ucis Ceaușescu? Să nu vă supărați pe mine: poate chiar a murit atunci, Dumnezeu să îl ierte, mie îmi pare rău dacă așa a fost, și atunci tatăl meu urla tare în dormitor ”să moară!”, dar eu nu mai cred niciun fel de scenă din acestea, mai ales la televizor.

(Ei spun din nou că dvs. și restul lumii ați crezut orbește că eu sunt nebună sau ceva rău, fiindcă ați fost mințiți și pe cei care v-au mințit, culmea, despre un om singur și sărac, un om, nu o vită, pe aceia i-ați crezut. Și deși eu izolată complet și inuman toată viața și zi de zi masacrată pe străzi și acasă de mamă de mică, deși foarte mulți oameni proști ridicau glasul împotriva mea și deci bârfeau, deci erau mari șanse ca eu să fiu nevinovată și să am eu dreptate, totuși dvs. și alții tot pe cei răi îi credeți. Și ei spun că intelectualii, care m-au respins și izolat mereu complet, sunt cei care i-au mințit pe proști. Și că se consideră că nebunii, cei declarați nebuni, toți trebuie omorâți și de aceea nimeni nu are voie să vorbească deloc cu ei. Dar de fapt eu sunt singura în această situație, ceilalți nebuni sunt proști și răi și nu sunt singuri.)

11.03.26
Ieri au început să mă tortureze de dimineață, m-au scuipat și apoi m-au chinuit întreaga zi și seara foarte monstruos. Azi iar au început de dimineață, imediat ce m-am trezit, să arunce diverse idei negative și să facă zgomote afară metalice și mama mi-a pus politica la televizorul ei, ceea ce de obicei nu face dimineața, decât foarte rar. Durere de cap și amețeală, durere în oasele bazinului. Sunt obligată să nu mai intru pe internet - vreo 10 zile, încercând să mă protejez, ei lovesc mult mai rău dacă intru pe internet. Au început iar, cu ideile vechi de cel puțin 20 de ani că am dus țara de râpă etc. Nu e adevărat. Nimic din ceea ce spun ei nu e adevărat. Ca întotdeauna, și ieri și azi, au intrat și m-au lovit fiindcă vor să nu mă lasesă termin acest blog. Sau să mintă și să conteste ceea ce am scris, să nu se înțeleagă că am avut mereu dreptate și proștii să piardă firul logic. Așa au făcut mereu și nu au dreptate, am scris lucruri frumoase și bune și aș fi evoluat și progresat și în acest sens. Absolut sigur nu mai am mult de scris și apoi nu voi mai scrie niciodată despre mine, știu clar ce mai este de scris. De data asta absolut sigur ați fi înțeles ce sunt și ce am fost mereu și că e greșit să mă omorâți și să mă torturați, ceea ce de fapt faceți. Absolut cert am fost ceva foarte bun și frumos mereu și acum la fel și mai am lucruri importante și adevărate și frumoase de scris, nimic rău. V-au mințit și v-au făcut să percepeți altfel decât este și a fost mereu ceea ce am scris. Femeile acestea monstruoase de pe mintea mea sunt extrem de proaste și rele, opusul meu. Eu nu am fost ceva rău sau blestem, ci binecuvântare. Am fost un om fundamental pozitiv mereu, în ciuda faptului că m-au masacrat de mică, cu gânduri și emoții bune, cu cuvinte bune și normale, cu atât mai mult acum, în ultimii 10 ani, când am înțeles totul. Numai oamenii care au vrut răul pentru poporul român sau pentru oameni în general au lovit în mine în mod greșit. Nu am fost nebună sau rea. Veți înțelege, dacă nu voi fi măcelărită între timp, că am fost mereu binele și nu am fost ceva inutil și încă sunt în stare să mă dezvolt și să evoluez (cel puțin un timp) și să fiu ceva foarte bun, chiar mai bun, și în viitor. Din păcate ei mi-au masacrat creierul mereu, ca să distrugă mereu ceea ce era bun și adevărat, mai ales după ce gândeam ceva bun și inteligent și adevărat, și în felul acesta eu nu mă puteam dezvolta ca persoană în societate, adică să culeg roadele vieții și intelectului meu, și astfel rămâneam puchinoasă și erau loviți și alții, binele, nu răul, și nu se puteau construi multe lucruri bune, nu din cauza mea, ci din cauza celor care lovesc în mine, fără motiv.

Unii au spus că o parte din ei se tem că le va ”zbura creierul” și că vor înnebuni și vor uita totul când voi muri eu și de aceea au lovit în mine etc. Bine, spun eu, adică ei ar distruge planeta și milioane de oameni și ar face cutremure și alte cataclisme numai pentru sfințenia lor de creier?! Eu nu aș fi făcut așa ceva și m-aș fi sacrificat, logic, dacă era absolut sigur adevărul, pentru cei mulți sau pentru binele lumii, cu certitudine și absolut sigur nu aș fi lovit un om evident nevinovat și bun și inteligent despre care nu știam nimic, decât eventual adevărul, binele și frumosul din ceea ce scrie acela, nu aș fi omorât nedrept pentru viața mea sau a familiei mele, și, dacă ei nu au înțeles tot adevărul, de ce nimeni nu m-a întrebat nimic toată viața? Ei spun că oamenii sunt foarte josnici și nu doar că ar fi distrus lumea pentru interesele lor meschine, nu doar că ar minți despre genii bune pentru uciderea lor de dragul banilor, dar chiar m-au lovit pe mine și au făcut rău în lumea toată doar de dragul unor tulburări sexuale ale lor, sau de dragul sănătății unor proști și oameni răi, fiindcă medicii sunt și ei foarte răi și corupți și consideră că oamenii nu sunt egali în fața medicinei și că sănătatea unor oameni e mai importantă decât a altora, mai ales a celor cu bani din diverse țări sau chiar români, iar pe mine m-au considerat deșeu și m-au etichetat drept nebună, adică totodată materie primă de consumat pentru vindecarea și ridicarea forțată în slăvi a altor oameni, inferiori mie ca intelect.
Ei au făcut acest lucru cu forța, nenatural, împotriva naturii și adevărului, și a binelui, spun eu, prin minciună și închidere și izolare completă forțată zeci de ani și urmărire și otrăvire, ceea ce animalele nu ar fi făcut, prin armate și instituții organizate intenționat, premeditat, iar eu nu am avut răni ca ei să mă lovească din cauza aceasta (cum se spune că fac oamenii răi și fiarele) și nu am fost proastă sau bătrână (și nici rea și sigur nu am fost nebună) și nu a fost nicio luptă sau competiție dreaptă vreodată, sau legea junglei, ci doar tâlhărie și nedreptate asupra celui bun și deștept (eu și alții eventual), deși nu am mințit și nici nu am greșit vreodată și cert nu am cauzat răul niciodată.

A intrat iar bruta aceea lovindu-mi creierul și aruncând veșnica ei idee că mă urăște înfiorător, deși e imposibil să mă urască cineva, tot ce am spus e adevărul. Probabil că crede altceva și mă vede altfel decât sunt. Am fost perfecțiunea absolută și nu am mințit deloc. În timp ce scuipă ura ei, bruta mă înțeapă ritmic în anus. Zilele trecute m-au atacat sexual grețos prin rana pe care tot ei au făcut-o și au întreținut-o aproape zilnic în buza mea inferioară. Ei fac aceste lucruri intenționat, nu este o boală automată, dar nu toți oamenii cunosc aceste tehnici ale lor.
Ei spun că nici acum oamenii nu au înțeles adevărul și încă mai cred că eu am greșit, chiar de mai multe ori, și eu nu am greșit nimic, sau că sunt altceva decât sunt sau că am mințit. Și toți continuă să creadă minciunile unor monștri cutremurători, nu pe mine. Nu mai zic nimic, puteți fi siguri de asta, cel puțin 10 zile, orice vor spune și orice se va întâmpla - mai aveam ceva destul de important de spus, dar, dacă mă vor omorî, asta e, nu am ce face. Ea spune din nou că viața mea a fost cea mai monstruoasă poveste care s-a petrecut vreodată și ea vrea să mor pentru ca oamenii să nu înțeleagă că absolut tot ce am povestit a fost adevărat.