7.03.36

7.03.26
Aseară am fost masacrată extrem de monstruos ore în șir și azi, după ce mama a venit acasă după ora 11 dimineața, am fos tiar torturat în cap urât, aparent de mama. Ei au spus de nenumărate ori, inclusiv ieri, că eu am scris degeaba adevărul, că nimeni nu a crezut adevărul (nici în prezent), fiindcă ei nu pot crede că pot exista lucruri așa de monstruoase, asupra unui om așa bun și deștept și nevinovat etc. Alții, printre care și ei și dvs. poate, cred cu tărie că eu trebuie să fiu masacrată și omorâtă, deși nu sunt motive, doar că sunt ei proști și au fost mințiți. De foarte multe ori au spus, ca și ieri, că eu trebuie neapărat să fiu distrusă și omorâtă, fiindcă am suferit prea mult sau extrem de mult și oamenii de genul acesta nu pot fi acceptați, că sunt deșeuri și ar distruge bunul mers al lumii etc. Dar nu e adevărat, ei sunt monștrii și lucrul rău în lume, nu eu, și, până acum câțiva ani doar, evident nu era prea târziu să fiu acceptată și poate nici acum. Oricum sunt totuși un om fericit ;i echilibrat care a înțeles totul și nu are ranchiună sau resentimente și pot simți și gândi binele și nu aș influența pe nimeni în rău, important e ceea ce sunt, nu cât am suferit. E greșit ce fac ei, eu sigur aveam încă resurse de bine și creativitate. Azi voi continua în sfârșit ultimele lucruri pe care vreau să le scriu despre mine (termin în câteva zile). Absolut nimic, niciodată, spune una din monștri, cum vrei să cred așa ceva? Se referă la greșelile mele. Și totuși e adevărul, nu am greșit nimic cu certitudine și nu am fost sursa vreunui rău și nu am dăunat nici inconștient altora. Probabil că au fost mințiți sau mint - citiți tot ce am scris și veți înțelege că am fost mereu la fel, binele curat și inteligență reală, nicio minciună.

8.03.26
Azi noapte iar am fost torturată în cap în timpul somnului, probabil de mamă, cum a mai făcut. Ea are și un anumit program ciudat de somn de foarte mult timp, doarme seara devreme pe la 6-8 seara sau altfel tot ciudat și stă noatea și nu doarme și se scoală dimineața în zori - a să mă tortureze în somn, din câte mi s-a spus - posibil, dar e ceva rău și greșit. Dacă cumva mă scol eu mai devreme, ea insistă pe un ton de voce destul de urât ”mai culcă-te”, posibil tot ca să îmi facă rău. Am uitat să notez zilele trecute un lucru pe care l-am observat cu mult timp în urmă: numele vechi, de origine greacă, Ioan Gură de Aur, de asemenea are prefixul Cris/Hris - legat de aur - anume Hrisostomul, unde stom provine tot din greacă, fiind prefix legat de gură, ca în stomatologie și altele. Azi voi scrie o parte din ce a rămas de scris.

Deci, spuneam, că intelectualii - femei sau bărbați - care cugetă, meditează, filozofează, înțeleg și curpind, concep prin gândire, sunt și ei importanți și utili, nu doar cei care sunt mai degrabă iuți, superficiali, partea superficială și efectorie a minții. Acești gânditori, de obicei, dar nu mereu, introvertiți, sunt un fel de stâlpi de susținere și centre vii, nervoase, ale unor diverse subsisteme psiho-sociale. Ei pot fi ca un fel de paingi (necesari) în centrul propriei lor plase, fără de care toți ar cădea în gol și haos, iar oamenii din jurul lor țin firele din aproape în aproape, până către margini. Astfel, cei care sunt plasați mai departe, către margini, au mai mare libertate de mișcare și cei care sunt aproape de centru au mai mare putere de influențare a marginilor, dar nu se pot mișca mult, ca să nu se rupă plasa și să nu sufere toți ceilalți. Din păcate astfel cei din apropierea centrului pot să îl lovească pe acesta, și astfel periferia poate să le confere o putere de lovire, deci ei pot lovi prin cei apropiați, chair dacă sutn mai proști, așa cum au fost mama și vecinii mei, în timp ce eu mă luptam să mă echilibrez. Astfel e logic că cei de la periferie sunt mai inteligenți și mai buni ca verigă efectorie. Păianjenul e în echilibru perfect, e stăpânul lumii sale, dar nu o poate deloc influența. El trebuie să stăpânească cât mai fix, cât mai dur, cât mai eficient, pe cei din apropierea lui. Era și cântecul pentru copii cu elefantul în plasa de păianjen - până se rupea. Acest model de sistem poate fi gândit și ca sferă și ca ierarhie sau piramidă cu sau fără vârf, și ca un cerc sau ca un șarpe care își înghite coada (ouroboros), fiindcă ceea ce este sus, superior este și jos, și ceea ce este alfa este și omega (amintind și de Hristos). Desigur pot și alte modele, de dragul exercițiului logic și fiecare descrie diverse fațete ale realității. Teoretic, orice intelectual deștept, care a muncit și a înțeles singur totul, ca mine de exemplu, poate să fie așa ceva. Ei au ambiția deșartă să fie numai ei, furând adevărul și înțelegerea lucurilor de la mine, dar nu era necesar să fiu distrusă, am fost numai binele și foarte deșteaptă, dar izolată cu forța, nu puteam dovedi nimic. Prin uzurparea și uciderea celor deștepți, adevăraților gânditori sau intelectuali, un popor de fapt renunță la libertate și suzeranitate și mai ales suveranitate, de dragul unei iluzorii demo-crații (adică putere a poporului), care să înlocuiască ”tirania”. Astfel poporul își pierde cultura proprie, spiritele proprii și vrea ca marginile să înlocuiască și să domine centrul - și astfel impostorii, hoții și mincinoșii, devin bogați și respectați. În istoria unor popoare perioadele lungi de tiranie/autonomie pot să fie succedate de perioade lungi de democrație și tot așa, dar, să nuuităm că uneori democrația apare în haine false de tiranie și reciproc. Aceasta se întâmplă deoarece în mijlocul poporului există mulți așa-ziși vânzători de țară, care pot fi extrem de deștepți dar fac pe proștii și păcălesc poporul, sau oameni deștepți ținuți drept nebuni, cum am fost eu, sau un fel de spioni sau diverși conectori cu alte popoare prin industria turismului etc. Nu trebuie să devenim patrioți habotnici sau să xenofobi, ceea ce clar e că orice mare nedreptate și minciună pot să ducă la corupție generalizată, minciuni politice și pierdere a independenței - dacă exista - și astfel și mai multă nedreptate și minciună și stăpâni din restul lumii, nu din țară, care pot fi rău intenționați (uneori) și pot fi nedrepți cu poporul, pot destabiliza lumea și pot să nu ne ofere tot ce e mai bun sau eficient (tot numai uneori). În definitiv, gândiți puțin logic: putem și chiar trebuie să ne împăcăm bine și cu vecinii și cu restul lumii chiar, suntem de mult într-o epocă a globalizării informaționale, accesăm internetul (dar nu știm mereu sigur cine și ce vede) și suntem beneficiarii multor firme comerciale și producătoare multinaționale. Dacă suntem intelectuali nu avem cum să fim xenofobi, ar însemna să ne tăiem craca de sub fund.

De mai multe ori, unii au spus, pe un ton de voce sigur, că România este în lanțuri, findcă eu, spiritul ei, sunt mereu în lanțuri, de o viață întreagă. Deci e vorba de ceva spiritual, intelectual, nu de ceva politic. Se știe că regii odinioară sau chiar și azi aveau sceptru și orb (un glob cu cruce), dar erau unși, împuterniciți de Dumnezeu, puterea spirituală, aceea din centru care nu se poate de fapt mișca. Aceea care este de fapt stăpânirea, nu puterea, în niciun caz executivă. Se pare că mai mulți cred așa ceva - dar eu nu mă credeam spiritul României. Sunt unii care cred așa, dar dau vina pe mine și chiar cred, în mod greșit, că răul din România și chiar din lume este fiindcă eu, spiritul României sau chiar Dumnezeu/zeu/geniu, aș fi nebună și aș destabiliza sistemul. Nu este adevărat, ei lovesc în mod greșit încontinuu, nu mi s-a dat nicio șansă și au început să lovească de când eram copil mic și era și atunci greșit. Unii au inventat că aceasta e din cauză că am fost înhățată și ținută închisă și izolată întreaga viață de puteri politice străine. Au inventat că acest lucru s-a petrecut de multe secole în România și că numai aici e așa. Au inventat tot felul de aberații politice, după cum bine știți. Au inventat despre multe nume sonore de puteri politice, nenumărate idei așa-zis politice. Nu de mult de exemplu, despre Germania - că unii oameni m-au condamnat împreună cu nemții, când, de fapt, eu am fost victima lor și a altora și foarte bună și nevinovată și deșteaptă și e dezgustător etc. Alții, destui, m-au văzut drept locomotiva civilizației, logic mai puțin iute sau detailată, fiindcă eu împing totul mai departe, și unii mă văd drept ”mecanism”, despre care ei cred că e pus în funcțiune și creat chiar de nemți, mereu și mereu de-a lungul istoriei. Alții cred că sunt Dumnezeu, cel mai bun și nevinovat și chiar inteligent om. Dar puterile politice, care de fapt au rădăcini tot în mine, promit mereu proștilor să mă măcelărească (inclusiv Hitler, Napoleon) și mint mereu că eu aș fi ceva rău ca să se lupte între ei și să vândă oamenilor o moarte cu sens. De exemplu pentru ideea adesea greșit înțeleasă de libertate. Liber-tate - amintește clar de Liebe, iubirea în germană și se leagă de acest lucru, iar libertatea nemților (Frei) este legată de fapt de fraierii din România și de călugării (friar) din Anglia.

Așadar, revenind la adevărul clar despre mine. Adesea, unii au spus că eu am fost geniu - ceea ce nu are cum să fie chair așa, cine e geniu așa rămâne și eventual așa moare. Pe de altă parte, pe unii îi deranja că sunt geniu nebun și chipurile de aceea mă loveau, dar asta nu e posibil, adică nu există genii nebune. Geniile, dacă sunt genii, nu au cum să înnebunească și nu au cum să delireze - și la fel și oamenii peste un anumit nivel și cu un anumit conținut/funcționare a intelectului și în cazul meu se poate demonstra clar că eram foarte inteligentă și nu puteam delira și clar un om bun și nevinovat și frumos, și nu puteam minți. De nenumărate ori mi-au spus că poporul a fost mințit că eu mint și că delirez, deși era imposibil așa ceva, sunt clar lucruri reale, concrete, și puteam dovedi clar totul (multe dovezi clare pentru o mare parte din ce am scris și restul sustenabil logic) și nu am omis nimic, cum am explicat de mii de ori. Unul din mai multe motive pentru care am scris totul e că am fost monstruos torturată și otrăvită și oricum m-ar fi omorât monstruos de nedrept și fără vreo șansă și eram ceva bun întrutotul, nu greșisem nimic, eram foarte deșteaptă și complet izolată de o viață întreagă, om perfect normal și observasem o legătură a cutremurelor și condițiilor meteo cu mine, deci era rău să fiu omorâtă și torturată - erau mai multe lucruri la un loc, pe care eu nici nu le înțelegeam cu totul atunci, dar nu trebuia să fiu omorâtă oricum și, dacă ar fi continuat așa, m-ar fi omorât oricum, mi se dădea multă otravă. Oricine în locul meu ar fi scris adevărul, chiar și numai pentru restul oamenilor. Eram un om echilibrat psihic și capabil, nu trebuia să fiu omorâtă. Deci unul din motive era legitima apărare, nu am greșit nimic toată viața în mod sigur, și numai așa exista o șansă să fiu acceptată măcar să trăiesc și să nu mai fiu otrăvită și masacrată de moarte, măcar. Pe de altă parte povestea vieții mele este adevărul exhaustiv despre un om inteligent și bun și poate servi drept îndreptar moral și de-onto-logic, pentru bine și moralitate a binelui și iertării, nu pentru rău și ură și minciună. Și poate să explice lucruri care pot folosi oamenilor în sensul de a judeca bine înainte să facă ceva, în sensul de a alege corect ceva pentru viitor, în sensul de a nu mai repeta greșeli, în sensul de a înțelege fără să mai trebuiască să sufere ei înșiși. Mai este totodată și o parte din ceea ce e frumos și înțelept în lume, ceva liric și adevărat pentru unii dintre dvs., cei care iubesc poezia. Așadar, revin la mine însămi: ce am fost eu? Ce sunt?

Să zicem că am fost geniu/dumnezeu cu d mic, cum preferați. Deși poate nu am fost, dar veți înțelege mai încolo de ce am făcut această asumpție. Se poate considera că orice geniu - ceea ce nu înseamnă doar minune tehnică, interpretare muzicală sau capacitate aritmetică, aceștia fiind mai degrabă copiii minune, nu genii, adesea (dar nu mereu) doar prestidigitatori, verigi efectorii ca niște roboți performanți, ca animalele născute să zboare și să cânte, dar nu creatori sau gânditori. Orice geniu deci este o monadă ca acelea ale lui Leibniz, este un microcosmos în relație cu ceilalți, centrează o bisericuță a sa. Deci orice geniu, se zice, se naște ca rezultat al întregului parcurs al unei civilizații, în relație cu restul geniilor și cu trecutul, sau cu mediul și poartă în sine germenii viitorului. Este o sinteză, o emergență, o eminență sau o somitate, chiar dacă numele său nu are legătură cu religia și respectiv cu munții. Orice geniu este un copil la început, un copil teribil al lui Dumnezeu.
Iar a intrat unul cu ideea că azi am început să scriu ceva ce el nu vroia să scriu, fiindcă oamenii sunt proști și nu pot gândi și crede decât minciuni și fantezii politice și numai politica mă poate omorî în numele unor pretexte puerile, fără legătură cu viața mea și, dacă eu nu sunt omorâtă, se întâmplă o mare nenorocire. Nu se întâmplă nicio nenorocire, spune altul, este vorba doar de niște nebuni și proști politici, care vor să își perpetueze viața și se tem că vor fi omorâți dacă lumea înțelege adevărul despre mine. ??? Deocamdată lumea încă crede că eu am fost legată de politică, deși niciodată nu am fost legată de așa ceva sau crede că oricum trebuie să fiu omorâtă (?) chiar dacă nu am legătură cu politica, dar cu scopul protejării unor interese politice (care de fapt, în mare parte, nu sunt ceva real, nu înseamnă nimic, ci numai convenție poate). Voi continua mâine probabil. Noi vrem ca tu să mori pentru ca porcul care ne conduce să nu sufere nimic. ?? Azi au început iar să spună că vor să mă bage la balamuc - de ce credeți că e nebună? Fiindcă e singură. Nu e un motiv, atâția oameni singuri sunt considerați normali și sunt singuri fiindcă nu au avut de unde să aibă pe cineva, ca și ea. Etc. Un alt idiot a început iar cu aberația că altcineva îmi creează textele, eventual Lucian Blaga, care s-ar fi întrupat în mine. Nu, eu le-am creat, absolut sigur, pe toate și se poate dovedi. Nici măcar nu am bănuit - se poate dovedi și aceasta, și oricum nu aveam cum să ghicesc așa ceva - că ei așa ceva credeau sau mințeau. Una a spus că, atunci când a înțeles că eu am creat totul nu i-a mai plăcut ce scriam - poezii sau altceva! Și totuși am fost un om normal și perfect, nu am greșit nimic, de ce crede ea că textele mele nu au valoare fiind ale mele?

M-au măcelărit din nou, înfiorător, și în seara aceasta. Azi am început să scriu mai mult și mâine aș fi continuat, dar din păcate m-au lovit extrem de rău, durere de ochi extremă și usturime mai mult ca în alte dăți, timp îndelungat, apoi lovită foarte puternic în cap, în mijlocul creierului, cu amețeală cu tot, ceea ce mi se întâmplă numai din toamna trecută, mai înainte nu mă otrăveau chiar așa rău și nu am avut deloc amețeală și mă loveau în cap mai superficial, nu adânc ca acum. Nasul curge din nou brusc ca în alte seri mai demult, azi mi-au și amorțit ambele mâini, ceea ce nu mi s-a întâmplat de mai mulți ani. De mai mult timp nu am avut sete și s-a declanșat brusc la psihiatră vineri. Și iar mi-au crăpat vineri buza de jos, acolo (parcă și în alte locuri) așa mi-au făcut de mai multe ori. Ei spun iar că poporul român preferă să moară decât să mă lase în pace. !? Repet, e greșit. E ceva rău și greșit, se pot răzgândi. Le-au băgat în cap aceasta, nu e vina poporului și nu există voință colectivă. Li se pare că vor toți același lucru - e mai mult contagiune sau hipnoză colectivă, mintea poporului e puțină. Chiar și ei, oamenii simpli, dacă ar fi luați la întrebări fiecare, nici măcar nu ar avea exact aceeași idee despre nebunie sau schizofrenie sau politică sau orice aspect despre viața mea, adevărul e scindat în milioane de capete, dar eu sunt încă o unitate, nu sunt schizoidă cu adevărat și nici paranoică, și nu mă descompun de vie, eu sunt cea care gândește corect. Iar ei sunt doar proști.

9.03.26
Am fost în oraș. Iar a intrat acea brută oribilă și m-a scuipat cu idei de demult, adesea repetate, ca și cum vorbea altora: că și-au bătut joc de mine înfiorător, că toți au mințit mereu, că eu nu am greșit absolut nimic, că niciun om nu trebuie să înțeleagă adevărul, că poporul nu vrea ca ei să recunoască adevărul. Nu are dreptate. Și oricum poporul nu știe nimic despre mine și nu are cum să înțeleagă adevărul și faptul că nu trebuie să fiu omorâtă și că nu am greșit nimic viața toată. Poate că ea a insuflat unor proști ideea că ei nu vor să se recunoască adevărul. Nu este ideea poporului. De ce să ascundă totul despre mine? Este evident că ei m-au masacrat viața toată în izolare. Nu este nevoie de minciună sau de omorârea mea, această brută nu are dreptate. Alții au ideea că ei au jurat credință oarbă nemților, adică indiferent de orice, deși poate că aceia care îmi vor moartea și mint nu au dreptate, poate sunt mai proști ca mine, poate nu au înțeles totul sau au înțeles greșit. Indiferent de orice, poporul a crezut numai minciuna, nimeni nu le-a spus adevărul etc. Apoi ideea ei că cancerul meu a intrat în fază terminală - pentru proști care nu știu, dar de fapt mereu a fost otravă, foarte multă în oraș și din toamna trecută încoace mai ales. A intrat unul iar că pe mine trebuie să mă bage la sanatoriu, că eu nu am ce căuta între oameni normali. Am fost mereu un om normal. O altă idee e că unii idioți au crezut chiar că trebuie să fiu omorâtă fiindcă aș avea concepții anti tot ce e bun, retrograde etc. și le-a fost teamă să nu îi influențez pe alții, când de fpat era clar de tot că eu nu i-am influențat deloc, că nu am putut nici măcar să mă apăr, că am fost mereu binele în cele mai mici detalii și toți oamenii din jur, pe străzi, toți cei care mă loveau, erau aproape opusul meu, erau ceva rău, evident erau proști și gândeau greșit și rău, se exprimau altfel decât mine, aveau intonația, cântecul lor propriu și diferit de mine, care arată că nu sunt lucizi și că sunt adormiți de altcineva etc. Deci ei cred că e rezonabil ca un om foarte inteligent să fie masacrat oribil și omorât numai și numai pentru opiniile lui, indiferent câți oameni mor pentru acest scop și câte lucruri bune sunt distruse. Tot ce am gândit a fost mereu corect, bun, adevărat, normal, bun întrutotul, adevărat etc. La întoarcere zbura o pereche de porumbei albi pe lângă Hornbach - ceea ce pentru mine este simbolul bucuriei și păcii. După cum poate ați obeservat, în București cel puțin, sunt pe alocuri stoluri de porumbei pe asfalt sau pe sârme, și adesea ei sunt centrați de câte un porumbel alb, aproape mereu unul singur. Porumbeii sunt mai degrabă simbolul războiului și agitației și luptei în numele câte unui șef, între armate centrate de șefii lor albi. Doi porumbei albi, pașnici și împreună și fără stolurile lor sunt simbolul păcii, înțelegerii, prieteniei.

Spuneam că, din păcate, depind financiar de stăpâna mea monstruoasă și proastă, psihiatra Cârlig Raisa, deși este vizibil și clar că am fost un om foarte bun, nevinovat și inteligent. Medicul acesta trebuie să îmi facă referat pentru pensie și să completeze ”din burtă” diverse rubrici, să mintă și să screi că m-a băgat în programul de recuperare, deși a fost exact invers, medicul acesta psihiatru a refuzat să merg chiar și la fundația Estuar, deși am implorat-o, fiind complet izolată de zeci de ani. Referatul ei care trebuie să îl prezint medicului Coțofană, singurul om din așa numita comisie pentru pensionare. Am stat mulți ani fără niciun ban, nu din mândrie, ci fiindcă nu am vrut să fiu considerată nebună cu pensie și am sperat că voi fi acceptată să muncesc, orice, și eram încă în stare. Nu au vrut să mă accepte și mi-au spus că nu îmi pot da adeverință, nici pentru studii de masterat sau altceva, deși eram încă tânără, fiindcă a venit Uniunea Europeană în România și reglementările sunt foarte stricte, față de anterior lui 2007, când mi-au dat adeverință ilegală. Totodată inițial, medicul psihiatru de la spital, doamna Căpraru, mi-a spus și că nu am nici cum să fiu pensionată. Nici cum să lucrez, deci trebuia să fiu la mila părinților, iar mama era ceva cutremurător de monstruos, este posibil ca doamna Căpraru să nu fi crezut așa ceva. Nu am greșit nimic toată viața și nu am fost nebună și eram încă în stare de muncă și am fost un om extrem de bun și deștept. Puteam învăța multe lucruri. În dățile trecute când am fost la medicul Coțofană, de trei ori mai precis, am refuzat propunerea lui insistentă de a mi se permanentiza statutul de pensionar, i-am spus că aș dori extrem de mult să muncesc și că încă sper și că încă mai eram în stare și m-am plâns că sunt complet izolată de mică. O dată m-a amenințat cu ton urât că dacă devin salariată îmi pierd statutul de pensionar, insinuând că eu aș vrea să muncesc ilegal, deși anumite venituri din muncă știu că sunt acceptate, dacă pensia e foarte mică, iar a mea este cea mai mică cu putință în țară. Acum nu mai pot munci și m-am dus anul trecut la el cu intenția de a accepta propunerea lui de definitivare, dar el nu a mai vrut și mi-a cerut să merg din nou peste trei ani de atunci. Lucrul acesta mă îngrijorează. În cabinetul medicului Cârlig este un loc cu reclamă la ceva din gama de medicamente (parcă) Himalaya - și sunt unii care consideră că eu nu sunt vârful Moldoveanu, ci Everest, dar nu am motive să cred așa ceva. Voi continua mâine povestirea. Sunt încă un om viabil și bun, sunt pensionară, dar nu proastă și orice intelectual deștept și educat - și eu sunt clar așa ceva și funcționez normal - are un rol pozitiv în lume, chiar dacă e izolat. Există un profil pe facebook care are fotografie de profil un tablou printre creațiile de pe pereții cabinetului de psihatrie de la policlinica Vitan. Acum câteva zile medicul mi-a spus că de acum înainte o voi întâlni la alt cabninet, aproape de centrul Bucureștiului și de zona unde locuiam pe Moșilor, unde îmi va fi mai ușor să mă deplasez și nu voi mai cheltui pe taxiuri. E poate mai bine așa.
Mîine voi continua povestirea de ieri.