Indicibile

Repet ceea ce am mai scris mai demult despre familia mea, mai clar, pe curat, totul e adevărat. E vorba de o parte din adevăr, lucruri pe care oamenii le ascund sau le neagă, dar eu le-am povestit din motive pe care le cunoașteți - nu doar fiindcă am vrut să nu fiu omorâtă.

Iar au intrat unii în gândul meu cu aberația că ei trebuie să mă omoare și că toată omenirea vrea să mor fiindcă au înțeles că eu sunt Dumnezeu și ei nu pot accepta un dumnezeu femeie. ??? (Vă mai aimntiți de poezia Înger și demon?) Dar asta e aberant și absurd. Oamenii care mă lovesc sunt nebuni sau au fost plătiți în acest sens în mod sigur. Ei spun că nevasta vărului meu Cosmin e un monstru mult mai mare decât nevasta vecinului Marinică. Nu știu ce fel de monstru e nevasta lui Marinică și nimic despre nevasta lui Cosmin. Pe aceasta din urmă, Diana, am văzut-o de trei ori toată viața - prima oară la înmormântarea tatei, a doua oară la Colun, când trăia și bunicu și încă făcea țuică și a treia oară înainte să moară bunicul, la cuscra, când își alăpta bebelușul. Am fost încântată de acea scenă. Niciodată nu a vorbit cu mine și nu mi-a acordat nicio privire, probabil că Cosmin i-a spus că sunt nebună sau altceva rău. La priveghi, Genica, mama lui Cosmin, încă mai vorbea puțin cu mine și a zis cu satisfacție sau bucurie că e bine că Cosmin și-a găsit mireasă, chiar dacă e cu câțiva ani mai mare decât el (așa mi s-a spus când eram mică că era și cuplul Ceaușescu), că e mai bine așa, că are mai multă experiență și îl va învăța pe Cosmin ce trebuie. (?) Și că, în plus, fata are și zestre, are un apartament (în Berceni, unde e și spitalul de psihiatrie și pe care l-au vândut ulterior). Cosmin o prezenta pe nevasta lui ca pe un om labil și slab și influențabil psihic, fiindcă odată li se spărsese o țeavă la baie în apartamentul lor în Berceni și Diana plângea și el ținea țeava cu mâna să nu curgă apa etc. A doua oară când am văzut-o, adică la bunicul în curte, ea nu s-a uitat deloc la mine și s-a dus lângă butoiul cu mere strivite pentru țuică, cu bunicu și nu mai știu cine și mă trata cu dosul și cu palmele în șolduri. Atunci era gravidă. Tot cu un copil despre care ei spun că nu e al lui Cosmin, dar eu nu știu, nu l-am văzut, am explicat de ce există idei că ar fi al socrului ei, și la fel despre fiul sorei lui Cosmin, dar poate nu e așa, și e greșit să loviți copilul, cum au zis că unii de aceea m-au masacrat fiindcă eram rodul unui păcat sau al unui incest. (Ulterior au spus că acel copil seamănă clar cu vărul meu, nu cu unchiul meu, fapt pentru care vărul meu e mândru, fiindcă el nu este fiul natural al fratelui mamei, ca și mulți alți copii.) Au insinuat, nu foarte clar, că există acest obicei la multe nunți în România și în alte părți, anume ca mireasa să aibă copil cu tatăl ei și că altfel nu se poate, dar fetele nemăritate sau bărbații tineri nu știu acest obicei sau secret. Posibil, nici eu nu știu sigur, poate că altfel nu e posibilă fecundația sau ducerea sarcinii la bun sfârșit, poate că e așa din cauză că bărbații tineri sunt ierarhic inferiori și nu au cum să aducă copii la iveală în lume. La fel era și ideea dreptului senioral la nunta unei fecioare sau fete din popor, poate cu același scop și fiindcă altfel nu se putea, sau fiindcă era dezirabilă o unitate, un neam și o forță sporită al stăpânului în gospodăria sa extinsă, și astfel acumulare de putere (politică) și bani. La fel e și cu ciclul menstrual, fiind clar pentru toți că mamiferele – vaci și cățele - sunt duse la montă când intră în călduri, și poate că și fetele pot rămâne numai atunci gravide – numai că în manualul de biologie pentru liceu era scris ceva ciudat în ce privește ovulația și era oarecum de neînțeles, poate că era scris așa din cauza tabuului despre viața sexuală și apariția copiilor în lume, așa că l-am întrebat pe meditatorul acela care m-a sedus, deoarece el a insistat mereu să îl întrebăm tot ce nu înțelegeam și, fiindcă eu nu știam nimic, poate că el s-a amuzat și de aceea m-a f_t de la distanță, călcându-mă pe picior și fără să mă dezbrace, așa cum era un banc pe vreme aceea. Eu nici nu bănuiam că există așa ceva și nu am greșit nimic. Îmi cer iertare dacă am încălcat vreun tabu legat de viața sexuală, adică am spus ceva ce nu trebuie spus, dar nu am bănuit aceasta și era vorba de o crimă prea monstruoasă asupra mea și cu impact asupra altora, astfel încât era obligatoriu spun adevărul. La fel cum există tabuuri legate de viața sexuală, există și tabuuri legate de nebuni, fiindcă acești bieți îngeri (adică cei buni și deștepți, cum am fost eu) nu sunt decât sclavi ai unor familii monstruoase sau ai unor vecini și colegi răi și mincinoși și sunt mutilați și eventual omorâți fără nicio vină. Unii zic că au făcut copii prin incest ca să creeze ei alt Dumnezeu sau geniu (fiindcă altfel moare toată lumea în mod sigur) în locul meu etc. deși am fost perfecțiunea, sau că verii mei le-au dat copiilor lor numele Darius și respectiv Filip ca să inventeze aberații politice despre ei după moartea mea sau ca să creadă proștii că ei sunt dumnezei sau genii și să arunce răul asupra lor, iar ”adevărata”, care va fi după moartea mea și care nu poate să fie decât femeie, cum a fost întotdeauna, să fie protejată, ascunsă și apărată, astfel încât să nu o mai găsească și să nu mai mintă despre ea porcii politici (de fapt eu am fost proroc sau profet sau paredră, nu dumnezeu, spun ei) și nimeni să nu înțeleagă ce este ea și astfel ea să fie respectată și acceptată măcar un pic, nu cum am fost eu masacrată de mică și astfel să fie mai bine pentru toată lumea. Ea va fi crescută tot în Colun sau undeva în satele vecine. Repet, nu știu sigur nimic despre obiceiurile de nuntă ale oamenilor. Poate că aceste lucruri sunt legate și de doctrina imaculatei concepții în creștinism. Credința este că Isus era fiul lui Dumnezeu. Nu știu ce va fi, am explicat totul, ca întotdeauna nu trebuie să mă loviți și să mă omorâți - e greșit, repet a mia oară. Chiar dacă am fost măcelărită încontinuu întreaga viață. A treia oară când am văzut-o pe Diana, soția lui Cosmin, era la cuscra, când ea alăpta și nici nu s-a uitat la mine și au pus copilul aproape de mine și ulterior au făcut la fel, tot o singură dată, cu copilul Irinei, care, spre deosebire de Cosmin, seamănă foarte bine cu bunicul lui, și m-au lovit în cap monstruos (când a venit Irina cu copilul și cu soțul ei odată în vizită la mine). După aceea nu am mai văzut acești copii deloc. Pe perete, la cuscra, era poză de nuntă cu Cosmin și Diana și amândoi arătau rău și foarte rigizi și ea destul de bătrână și cu o privire vicleană, părea rea, nu știu cum e ea în realitate. Nu știu nimic despre ea, nici bun, nici rău. După ce am început să scriu blogul, meu mama mi-a spus că Diana a găsit întâmplător blogul meu pe internet în America și a citit totul și nu a crezut și m-a pârât restului familiei, deși am spus doar adevărul și am fost mereu bună și iertătoare, dar ei zic că familia îmi vrea moartea fiindcă am spus adevărul despre ei în întregime. Aducându-și copilul la mine în Voluntari, Irina sau cineva cu vocea ei mi-a spus în gând că tatăl ei a fost mai tare (mai tare decât ce?), atunci când am observat că copilul nu semăna cu soțul ei deloc și foarte mult cu tatăl ei. Nu știu de ce, ne-a explicat că ea și-a făcut, în timpul gravidității, analize pentru sindromul Down, pe care le-a trimis în SUA, că la noi nu sunt sau nu știu ce și deci americanii știu totul și era negativ și a dus sarcina mai departe. Apoi au fost împreună cu bebelușul la Viena și ea a alăptat 3 luni, timp în care a dormit cu el și apoi l-a lăsat singur, dar avea cameră video de supraveghere asupra lui. Atunci când au venit în Voluntari m-au torturat cerebral monstruos împreună cu mama, iar mama mă maltratează iar în acest moment și oftează ușurată, așa cum face când mă f_te așa. Ei spun că eu sunt un căcat și trebuie să mă omoare fiindcă nici măcar nu știu să f_t pe alții și mama știe totul și ea trebuie să trăiască fiindcă e monstru și eu zero. Repet, am fost om absolut normal și inteligent și nu trebuie să știu să f_t sau să f_t pe alții, am fost om foarte inteligent și bun și capabil și normal, dacă era adevărul mă lăsau să am dreptul măcar la studii sau la muncă, oricât de banală, cu certitudine, și aș fi reușit sigur. A intrat unul cu vocea acră și rea a lui Cosmin, cu un fel de ură și autoritate a răului, că eu nu am voie să îmi amintesc nimic de Colun, (că ei sunt stăpâni acolo și ei trebuie să fie mereu și eu sunt nebună și căcat). Din păcate eu nu prea am mai fost admisă să merg în sat după 1989 și oricum nu prea m-au mai lăsat mult acolo chiar după 1984, când m-am mutat cu părinții. Și nicăieri altundeva. Cum adică să nu îmi mai amintesc sau să nu mă mai gândesc - uneori e involuntar, alteori voluntar, dar se pare că nu au înțeles adevărul, am fost perfecțiunea în cele mai mici detalii, încă sunt așa, nu am fost niciodată răul sau nebună sau proastă, v-au mințit, în timp ce cu mine nu vorbea nimeni. Citiți tot ce am scris, inclusiv memoriile despre Colun și încercați să înțelegeți! Ei spun că bunicul meu era fostul dumnezeu și că el a fost manipulat de ei și păcălit despre mine și omorât în momentul în care a înțeles, după ce au făcut întâlnirea fiilor satului de ziua Irinei, după ce mai făcuseră odată în 1984, când au început să mă masacreze pe mine, și de atunci au dat vina mereu asupra mea. Eu am fost extrem de monstruos măcelărită întreaga viață de mamă și ei nu vor ca oamenii să înțeleagă ceva, așa spun ei mereu. Ei vor neapărat ca oamenii să nu înțeleagă nimic. Este ca la Catedrala (Mântuirii) Neamului, unde este un mozaic foarte mare (amintind și de religia mozaică și de Bizanț) unde sfântul Ioan Botezătorul (cum era numit bunicul) arată ca o fiară destul de urâtă care amintește vag de un om și este mic ca statură și Fecioara și Fiul sunt ca în tradiția ortodoxă românească, aspri și reci și fără omenesc în ei, doar linii dure, și fiul - amintind de mine și necazurile mele, este mic și copleșit de mamă, chiar mai rău ca în alte icoane, dar asta e, nu mai avem ce face. Fiul Fecioarei este și extrem de mic față de sfânta Maria și are chipul clar de adult, nu de copil, cum e în general la ortodocși în icoane, poate că un motiv este și această poveste tragică a vieții mele. În sat hramul este Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul. Pentru mine Colunul este și acum perfecțiunea și binele și am amintiri atât de calde și frumoase și pline de miez, încât e imposibil să uit. Pentru mine Colunul, de care ei își bat joc ca așa-ziși stăpâni scelerați, este altceva. Iar fratele mamei, Nelu, a scos toată via și Cosmin a clădit un foișor în grădină și nu m-au acceptat deloc, și au atârnat la un moment dat în grădină diverse obiecte șterpelite de la mine, din copilăria mea și de la mamaia din Voluntari. Nu e niciun delir, știu că e incredibil, dar erau acele obiecte și unele ale mele de când eram mică, pot explica totul cu exemple concrete, nu știu de ce făceau așa, ca și cum era un fel de exorcism sau invers, chemau acolo duhurile din copilăria mea. Verișoara mea îl mustra pe tatăl ei că agață acele obiecte acolo. Poate că diverse duhuri se întrupează în nou-născuți, se reincarnează, cum cred unii oameni și poate că astfel se propagă spiritul lumii. Despre Nelu, fratele mamei, unii spun că este complet nebun. Deci pentru mine Colunul e și acum sacru cu adevărat și pur, iar pentru ei totul e căcat. Eu am trăit acolo clipe de mare bucurie și frumusețe și numai acolo m-au acceptat și copiii la joacă mereu în copilărie, în timp ce aici erau doar porci politici, sau erau mințiți de familia mea, din câte mi se spune. Îmi cer iertare dacă am greșit spunând adevăruri neplăcute despre familia mea, eu nu aveam cum să știu totul și era vorba de o crimă prea monstruoasă și nu am fost deloc nebună, niciodată. Am scris toate aceste lucruri cu gândul bun, cu scopul ca aceia nevinovați și copiii să nu sufere și să nu fie omorâți, chiar dacă ei cred că așa trebuie și au făcut tot răul cu putință asupra mea. Una din ideile lor e că oamenii toți au mințit că sunt nebună și au ”instaurat-o” pe verișoara mea, stăpână peste satul vechi și peste lumea de dincolo de munți, fiindcă în ea au încredere. Că li s-a băgat în cap că aia e deșteaptă și eu nu și că trebuie să fiu omorâtă ca ea să domnească pe veci și că sunt nebună etc. Nu cred așa ceva. Eu nu sunt ca ei, eu am trăit bucurie și pace și sublimul cu adevărat și am înțeles stele și lună și am crescut spiritual și am iubit cu adevărat lumea și omul în general. Nu îi urăsc pe cei proști, căci responsabili sunt cei deștepți. Tot ce am scris, absolut totul e adevărat. Sunt binele, ca întotdeauna, și om matur, ei mă văd proastă și nebună și infantilă. Acum, în acest moment, mă lovesc ei iar în cap destul de rău - jur, eu nu am avut idee că ei credeau că bunicul era dumnezeu sau profet etc. Sau ceva spiritual și legat și de marea cultură a României, inclusiv de Lucian Blaga și de alții. Nici nu am bănuit. Dar pentru mine a rămas totul sanctuar și binele. Iar Diana - ea a început să vorbească cu mama după ce Cosmin mă toacă împreună cu mama cu aberațiile lor politice și mă lovește în cap - ore în șir și apoi vorbește și Diana. La un moment dat, după ce s-a născut copilul lui Cosmin, mi-am amintit cu precizie – sigur nu inventez – ceva din copilărie, care este în mod sigur originea numelui fiului lui Cosmin, adică Darius, e vorba de faptul că în copilărie, la biserica din sat, deși nu înțelegeam ce spunea preotul, mi-au atras atenția doar vorbele ”Darius al lui Istaspe”, singurele care mi s-au fixat puternic în memorie, alături de ”Ioachim și Ana” – cuvintele probabil erau rupte din Evanghelie (de aceea și numele lui Vanghelie, un politician sau sora șefă la secția 1 psihiatrie se numea Achim, și în sat era și un loc numit părăul lui Achim) sau altceva sacru. Eu nu știu a cui sunt biologic, dar îmi amintesc că, în copilărie, eram învățată să spun în sat că sunt a lui Sarafin, fiindcă oamenii de pe uliță întrebau a cui eram. Sarafin sau Serafim, Serafin, era vechiul nume al bunicului meu, care era evident un patriarh al satului și care, din înger, a devenit Popa, trecând prin faza intermediară sau hibridă de Serafin-Popa. Poate că sunt totuși a unui înger, îmi place mie să mă amăgesc. Dar asta nu contează. Unii spun adesea că eu am fost un copil nedorit de când m-am născut, dar eu cred că e mai important ceea ce am devenit și nu am devenit ceva rău, în ciuda suferințelor, acei oameni mint. Unii spuneau că mai puțin de 10 oameni au suferit datorită mie de-a lungul vieții mele (ei nu erau rudele mele) și totuși eu am fost masacrată peste 50 de ani încontinuu, aproape zilnic, poate și din cauză că proștii au fost păcăliți că eram ceva politic și astfel dădeau vina pe diverse puteri politice.


(aici iar au intrat în html, poate că au ascuns sau modificat o parte din ce am scris sau au pus linkuri etc.)

Ei spun că întregul sat a fost omorât cu scopul uciderii mele și ștergerii oricărei dovezi despre viața mea, cum au făcut cu toți cei câțiva din viața mea. Printre ultimii au murit bunicul meu și sora lui, preoteasa din București. Alții, cunoscuți ai verilor mei, și oricum necunoscuți mie cu două excepții, le-au luat locul și casele și au început să renoveze totul, căci totul era dărăpânat. Bunicul meu a clădit casa cea nouă în 1959 (data fiind scris pe casă) și după aceea totul a înghețat și a rămas așa, fără renovare, de-a lungul întregii mele copilării - și zugrăveala din afară și cea dinăuntru. Și mobila. Știu că pare incredibil, dar casa a rămas neatinsă și după 89 și mult în secolul 21, oricum până în 2017 cel puțin (deci 58 de ani) și se poate observa asta din poze de când eram copil și pare fantastică această conservare fără defecte. Un spirit foarte puternic a fost acest bunic. Un alt aspect e că, plecând de la ideea apartenenței și originii mele, unii nebuni au creat delirul politic că există diverse genii care sunt ale unor puteri politice străine sau care reprezintă ceva politic - inclusiv eu - și care trăiesc în România și sunt un fel de regi și regine sau sunt necesari pe lângă Dumnezeu care sunt eu, sau sunt un fel de guvern mondial absolut necesar sau au ocupat România și trăiesc pe spinarea mea și a poporului și îl omoară întotdeauna pe geniul din România, și mint poporul despre mine și asta se vede și din istoria scrisă etc. și multe alte aberații. În casele bunicului erau multe icoane frumos împodobite. În afară de anul de pe casă bunicul a mai însemnat și data construirii zidului de ciment din jurul gunoiului de grajd - nu mai țin minte când, dar tatăl meu sărea acolo și culegea râme pentru pescuit, iar pe gardul nou și cătrănit negru al grădinii de lângă curte a fost înscrisă cu roșu data 2007.
Proștii nu cred în religie, spuneau ei adesea, care e mai aproape de adevărul despre lume (ontologic) și despre bine și rău (etic și moral), dar cred în idei politice aberante, care sunt aproape toate minciuni și au fost create cu scopul păcălirii lor și omorârii mele.
Am revenit din nou ca să spun ceva evident: fiecare om e liber să aleagă dacă face binele sau răul, atât în politică, cât și în psihiatrie sau religie, nimeni nu obligă oamenii să facă binele sau răul. Nici legat de viața mea. Eu am ales binele mereu, nu am greșit nimic totuși, deși lumea m-a respins complet - acest lucru nu e nici acum necesar. Nu am fost nebună și nu am judecat greșit niciodată.