5.02.24

Azi m-au lovit, pentru a 3-a sau a 4-a oară în viață, foarte puternic cerebral. Durere groaznică în creier, amețeală extrem de puternică, circa 40-60 de secunde. Azi a fost mai rău ca în alte dăți. Azi am fost în oraș, la medicul meu psihiatru, prin urmare poate că cineva m-a ”agățat”, ca să mă lovească extrem de puternic în cap. Am fost lovită aproape zilnic după moartea tatei, într-un fel sau altul. Dar și înainte și nici atunci nu am greșit nimic. Ei spun iar că am cancer, că ei trebuie să mă omoare fiindcă absolut nimeni nu mă vrea, că psihologii nu vor să recunoască adevărul etc. Nu am fost deloc nebună sau proastă sau rea, am fost chiar un om foarte inteligent. Nu înțeleg ce au cu mine (era și un cântec al lui Mircea Vintilă asemănător - ”vecine, domnule, străine, nu înțeleg ce-aveți cu mine etc. - Un om pe niște scări. Au fost multe astfel de cântece, atât în muzica folk românească, cât și în muzica americană (încă mai țin multe astfel de cântece minte, se referă exact la oameni ca mine, uneori chiar se spune că sunt nebuni, dar cel mai des sunt aluzii indirecte). Păcat că sunt lovită așa monstruos, după toate că 40 de ani am fost torturată și închisă și izolată și totodată nu am lovit pe nimeni absolut niciodată. Ei spun că acum, deși sunt 40 de ani de când au început să mă lovească, poporul tot nu a înțeles și crede și acum altceva.???

Recapitulez încă o dată trei din motivele pentru care oamenii nu mă cred. Unul, spun ei este faptul că eu spun adevărul clar și curat, dar ei mă văd ca ”picată din lună”, fiindcă lor li s-au servit mereu minciuni despre mine de cu totul altă natură, în alte registre și ei credeau cu totul altceva despre mine - poate cel mai mult atârnă minciunile psihiatrice (dar și unele aberații politice poate) - prin care ei s-au obișnuit să mă vadă drept nebună și, orice aș spune eu adevărat, ei cred că mint, fiind nebună sau vinovată de ceva. Cel mai des probabil că ei cred că numai o parte din ce am povestit e adevărul. Un al doilea motiv e însuși faptul că am fost izolată - ei nu au cum să vadă nimic real din viața mea și în felul acesta minciunile prind aripi și fantezia lor prosperă mai repede. Un al treilea motiv e că eu am suferit extrem, extrem de mult, că mi s-a făcut extrem de mult rău deși nu am greșit (ceea ce li se pare incredibil) și totodată am fost mereu un om extrem de bun și inteligent, un gen de om pe care ei nu și-l pot imagina urât și lovit așa monstruos de alții. Este exact ceea ce mă înspăimânta în copilărie și adolescență - când părinții erau monstruoși (de fapt până la internarea mea psihiatrică, la 21 de ani), extrem de violenți fizic și psihic amândoi - îmi dădeam seama că trăiam în teroare (din 1984, când m-au luat să stau cu ei, fiindcă trebuia să intru la liceu și la bunica nu mai puteam sta) și că m-ar fi închis la psihiatrie dacă m-aș fi plâns cuiva - și colega mea de bancă m-a avertizat și psihiatrii gândesc la fel, că omul trebuie să uite, să i se șteargă memoria etc., fără să țină cont de valoarea și inteligența victimei. În plus, mi-am dat seama că, în general, astfel de violență fără motiv asupra unei fete nevinovate apare mai des în medii sau familii cu oameni mai puțin educați și că nu aveam șanse să creadă cineva adevărul, mai ales că eu eu chiar citeam multe cărți, memoram mult, înțelegeam și duceam o viață cu emoții estetice sublime și multă pace interioară. Părinții aveau discuri cu muzică clasică - dar numai pentru mine, nu pentru ei - și o bibliotecă micuță dar bine dotată cu cărți binecunoscute de literatură, chiar și istoria artei și eseuri despre artă, ceea ce ei nu citeau în ruptul capului, dar eu da. Totodată eram un om lucid, bine ancorat în realitate.

6.02.24 Ei spun că absolut toți (oare medicii, psihologii ?) au mințit că eu sunt nebună și nu pot fi înduplecați să spună adevărul. Un alt lucru pe care ei l-au spus des este că, deși am fost mereu la fel, un om curat, foarte bun și foarte deștept, totuși mulți oameni m-au f_t fiindcă credeau că aș fi altfel decât sunt. Prin urmare, spun ei, acei oameni au devenit ”prizonierii” mei și vor să se elibereze din creierul meu și acesta e singurul motiv al torturării și omorârii mele, împreună cu mama mea. Ideea e că toți mint despre mine ca să justifice respingerea mea completă și uciderea mea și fiindcă nu vor ca oamenii să înțeleagă răul pe care l-au făcut sau cine sunt adevărații vinovați etc. Eu cred altceva - că nimeni nu este prizonierul meu fiindcă m-a f_t, așa cum spun ei, și că am fost mereu un om perfect normal și inteligent, care a avut o evoluție normală, așa încât, printr-o dezvoltare intelectuală normală, de la sine, înțelegând singură tot ce puteam, căci nimeni nu mi-a spus nimic, m-am dezvoltat ca psihic în societate, și în mod normal, ca toți oamenii inteligenți, am viața psihică integrată în rețeaua neuropsihică globală, printre celelalte noduri ale rețelei bioelectromagnetice (diverși alți intelectuali). "Locul" pe care îl am în această rețea este normal și meritat, natural - deși nu am niciun loc în societate. E logic că sferele diverselor psihisme individuale se intersectează etc. Eu cred că ei doar cred că totul e din cauză că m-au f_t - adică ”prizonieratul” lor sau alte lucruri rele - și nu am fost deloc și niciodată nebună. Poate ce cred eu e adevărul.

Societatea nu are dreptate în privința ta, tu nu ai greșit nimic spunând tot adevărul. Toți nebunii sunt tratați la fel cum au făcut cu tine, cu atât mai mult cei care sunt f_ți de medici. (oare?) Când ”nebunul” devine mai inteligent decât călăii lui, el e omorât. (?) Pe tine nimeni nu te vrea deloc, fiindcă ai fost f_tă și chinuită viața toată.(?) De aceea ei se luptă să te elimine complet, să îți degradeze intelectul - e greșit și asta, am fost om bun și în esență fericit, nu aveau motive să îmi distrugă intelectul, cum spun ei - deci să îmi fure practic munca cinstită de o viață, sau ceea ce am înțeles eu prin propriul meu intelect, sau ce am citit etc. Deși depind, prin sistemul nervos vegetativ (autonom) de medicamentele psihiatrice cu care m-am obișnuit și care acționează, din câte se spunea în cărți, asupra sistemului nervos simpatic și parasimpatic, care reglează activitatea organelor interne și a întregului organism, totuși nu am fost niciodată nebună în sensul în care cred proștii, nu am delirat, fabulat sau exagerat realitatea, am fost forțată să spun adevărul tot, am gândit normal mereu, nu am mințit, nu am greșit nimic, nu am fost incapabilă de adaptare psihosocială sau comunicare cu alții și, dacă ar fi fost adevărul despre capacitățile mele mai demult, aș fi avut probabil și drepturile la muncă sau la studii - fie și numai prin internet. Am fost un om pozitiv, cu afectivitate absolut normală, eu nu prea înțeleg cum pot cei care știu adevărul despre mine să îmi vrea moartea, să adauge suferință sau respingere, sau minciuni despre mine, cum pot ei să doarmă bine. Probabil că nu au înțeles totul, sau nu au crezut că eram un om inteligent și perfect bun. Poate că, fiind mai proști, nu pot crede că e posibilă așa o cruzime asupra unui om perfect nevinovat și inteligent și au ales să creadă că sunt nebună și dăunez altora, deci e justificat să mă izoleze complet de zeci de ani sau să mă omoare chiar. Din câte am înțeles eu, nici acum nu e bine și nu e necesar să fiu omorâtă, ceea ce ei totuși fac.

ei spun că eu nu am cum înțelege că toți proștii din lume (?!) cred altceva - ei nu cred că eu sunt nebună, spun ei, dar cred că eu am mințit în memoriile mele, deși totul e adevărul și ei oricum m-ar fi omorât, așa cum am povestit, chiar dacă nu scriam nimic. Acum au pretextul că am scris adevărul și ei vor să ascundă acest lucru, să nu înțeleagă proștii ce au făcut ei, de aceea mă omoară. (?) Aceste idei greșite ale proștilor despre mine, spuneau unii, au devenit credințe organizate sau delir colectiv și politicienii s-au servit de aceste credințe greșite ca de un fel de capital politic sau propagandă în scopul luării sau menținerii așa-zis ”puterii” lor, adică în mod concret un fel de forță bioelectromagnetică, din câte înțeleg eu, care are și elemente de mass-media, un fel de organizare în grămadă a minților proștilor și a mea, care astfel le permite actul guvernării. Totuși, chiar dacă e așa - dar eu cred că nu e exact așa - eu am fost un om echilibrat și inteligent, care merita să aibă drepturi sau măcar câteva ocazii de a fi în lumea împreună cu alții, de a studia, de a învăța și scrie în libertate, consider că valoarea mea ca om a fost mereu mai mare decât cea de ”capital politic”, care neagă total esența și drepturile omului, care dezumanizează și indexează individul ca pe un cobai în cușcă transparentă, cu zonă de dormit și zonă de joacă cu muzica și cărțile... De fapt, nimeni nu te vrea fiindcă toți au mințit și tu nu ai greșit absolut nimic. ??

Îmi amintesc că unii erau obsedați de ideea de a mă ”controla” și de faptul că nu reușeau acest lucru, deoarece eram prea inteligentă. Spuneau, cu mulți ani în urmă, că ei nu înțeleg cine mă controlează și erau îngroziți că acel control îmi aparținea mie, fiind un om normal - apoi m-au masacrat cerebral aproape zilnic, de vreo 7 ani - acum, în ultimele luni, e ceva mai bine. Nu aveau niciun motiv să vrea să mă controleze, fiindcă am fost un om inteligent și capabil, dar, din păcate, ei au ascuns valoarea și frumusețea gândirii și sufletului meu prin minciună și izolare forțată și acum am 53 de ani...
"tu ești cel mai nenorocit om din lume, Cristina. Ceea ce ți s-a întâmplat ție e așa monstruos, încât toți vor să mori” - e greșit, nu au dreptate, e clar că mă omoară, dar nu ăsta e motivul și oricum puteau să mă accepte măcar puțin, având în vedere intelectul meu bun și sufletul bun și frumos, chiar dacă nu se înțelegea tot adevărul, chiar dacă se mințea parțial - sunt oameni extrem de răi, care nici măcar atât nu au vrut...
Alții spun că nu acesta e motivul omorârii mele, ci faptul că niște porci se tem ca proștii să nu înțeleagă adevărul despre mine, fiindcă ei au mințit - și ei sunt considerați valoroși și importanți în societate, iar eu sunt considerată căcat și sunt și femeie. (!) Tu ai fost nevinovată, bună, inteligentă, dar ei te omoară din cauza unui bărbat prost și rău, a minciunilor din jurul lui. (??) Necazul e că poporul nu te vede așa cum ești în realitate, căci dacă te vedeau așa cum ești, nu te omorau... (??)
ei spun că sunt trei motive ale omorârii mele, ca întotdeauna: prostia, răutatea și lăcomia lumii.
Eu nu cred lucrul acesta, dar ei au inventat acum următoarele, poate cu intenția ca dvs. să ziceți că eu delirez:
Este vorba de un psiholog idiot, nebun și prost. (?? cine?) care crede că tu trebuie să fii omorâtă, căci astfel lumea va trăi mai bine; el e prea prost să înțeleagă, nu va înțelege nici după moartea ta, dacă mori înaintea lui și moartea ta nu are niciun rost; pe de altă parte, dacă el moare, va lăsa în urma lui mulți proști care cred aceeași aberație ??! Au păcălit întreaga lume, nu se poate face nimic. Un singur om a înțeles adevărul. (?!) Un singur om a înțeles adevărul ??!! (nu cred), nu există decât trei oameni ca tine în România, tu și alți doi bărbați, care nu sunt interesați de tine și nu au fost torturați ca tine (ce aberație!) Au păcălit chiar și pe morți ( ??nu cred că morții - sau spiritele vechi au fost păcălite despre mine, poate e totuși ceva ce eu nu știu). Ei zic că oamenii sunt așa proști, încât nu au înțeles nici măcar că mama e un monstru.?? Nici măcar eu nu am înțeles asta cu certitudine, poate nu ea e monstrul, ci alții care o manipulează sau o șantajează.

7.02.24

Ați observat probabil că nu m-am oprit din scris, deși am intenționat acest lucru - din multe motive, nu le mai enumăr. Totuși azi sper că voi reuși - voi mai scrie câteva considerații despre viața mea și apoi nu voi mai intra pe acest blog, orice s-ar întâmpla, oricât de rău m-ar tortura. E necesar, sper că va fi mai bine dacă voi rupe astfel contactul cu ei, deși e posibil să fiu maltratată la fel în continuare.

Acum e ora 15.30, nu m-am sculat de mult. Azi noapte a fost înfiorător. Iar au fost unii care spuneau că votează pentru și apoi m-au torturat monstruos de rău în tot corpul, nu doar capul. Am avut iar sete înfiorătoare. Ideea e că sunt trei posibilități - că am fost lovită de popor, sau de diverși medici sau că medicii nu au vrut să mă lovească, ci să lovească cancerul meu. Nu știu care e adevărul, dar nu are importanță.

Câteva considerații despre condiția mea socială. Adică despre nebuni, adică cei ”declarați nebuni”, cumn spun proștii, nu oamenii ce par nebuni, ci aceia care sunt închiși la spital, cum am fost eu, fără legătură cu felul meu de a gândi sau simți. Unii dintre ”ei” au recunoscut că, în cazul meu cel puțin, a fost vorba de muncă silnică, iar roadele muncii mele au fost luate de alții - iată de ce spun asta: eu nu am fost niciodată acceptată în societate, deși am fost ceva bun și normal, destul de inteligentă. Datorită propriei mele munci, care totuși nu era acceptată, datorită propriei mele inteligențe, căci nimeni nu mi-a șoptit nimic, am reușit să citesc și să memorez diverse lucruri, să gândesc ceva frumos și normal, să iubesc și să respect oamenii. Astfel, s-a creat o anumită configurație neuropsihică a vieții mele, chiar dacă oamenii mințeau despre mine. Această configurație e ceva real, neuropsihic, bioenergetic. Ei, adică aceia care m-au urmărit și torturat și respins au fost un fel de hoți sau impostori datorită realizărilor mele intelectuale cinstite. Psihicul meu a fost conectat cu diverse valori sau configurații neuropsihice din lumea toată, a luat o formă normală, ca a multor oameni educați, mai ales autodidacți, care înțeleg totul abia la maturitate. Ei nu au vrut decât să distrugă intelectul meu, cum au și spus de mult. Eu am fost "considerată" nebună, prin urmare nu a fost acceptabil pentru ei ca eu să am personalitate, adică să îmi formez o bază de relații psihosociale, și am fost complet izolată de zeci de ani. Dar concluziile mele de viață și cunoașterea pe care am acumulat-o au fost corecte și dobândite cinstit. S-au calchiat peste universul cunoașterii celorlalți oameni. Prin urmare am avut un loc binemeritat printre formulele diferitelor rețele biofizice din societate, de fapt fiind doar un individ novice, fără multă experiență. Totuși am avut și afectivitate bună și frumoasă, prin urmare eu am adus laptele, iar ei au smântânit oalele sau eu am săpat și prășit, iar ei au cules și luat tot rodul. Un lucru cert e că eu, datorită torturii din partea lor, am spus absolut tot adevărul despre mine, inclusiv concluzii de viață și înțelegerea lucrurilor - iar cei care m-au urmărit ca pe un cobai au obținut totul ușor, au luat cu japca, poate chiar și lucruri pe care ei încă nu le știau bine - cel puțin unii dintre ei. Printre alte identități ale mele, am fost și o profesoară foarte generoasă, care le-a dat lor totul ”mură în gură”, cum spun unii, și care e aruncată totuși la gunoi.

Un alt aspect pe care vreau să îl ating este problema afectivității. Este un lucru binecunoscut că medicii sau psihologii declară că afectivitatea pacienților lor e tarată sau anormală, din multe motive. Eu am avut afectivitate foarte frumoasă, delicată și complexă, dar și absolut normală, dacă e citită în cheia realității și adevărului, nu cea a minciunilor despre mine. Trebuie luată în considerare și valoarea intelectuală a individului. Oamenii proști, care sunt adesea călăi perfecți, între care e de obicei ținut așa zis ”nebunul”, se comportă ca și cum acesta nu are gândire, dar nici simțire normale - prin urmare îl tratează drept animal sau ceva rău, îl ”consideră” astfel. E logic că eu am avut simțire normală, putea fi oricând dovedit. Cel mai mult această atitudine a proștilor se leagă de problema credibilității, pe care am mai tratat-o în trecut. Masa cea mai mare a proștilor, adică proștii relativ ”cum-se-cade” au bună credință, adică cred invențiile și aberațiile psihiatrilor și psihologilor despre pacienții lor. În mod real boala psihică este în linii mari identică ca mecanism fiziopatologic și captură medicamentoasă cu celelalte boli, ale altor specialității medicale. De obicei totuși, boala psihică este ceva mai gravă și poate duce chiar la suferințe fizice, uneori ceva mai mari. Și la psihiatrie se moare fără ca pacientul să se sinucidă sau să se autodistrugă, la fel ca la celelalte specialități. Cruda diferență e că nebunii nu sunt acceptați și respectați deloc și, convențional, nu sunt niciodată crezuți, în cazul în care au cu cine sta la taifas (adesea nu au absolut pe nimeni). Necazurile și nenorocirile și dificultățile cu care ei se confruntă sunt așa mari și nedrepte, încât oamenii simpli și buni, cumsecade, nu pot crede că ei spun doar adevărul. Afectivitatea și reacțiile normale ale nebunului sunt complet negate și condamnate, fără ca cineva să stea vreodată de vorbă cu el/ea. El e considerat inadecvat plecând de la negarea adevărului expus de el, care e prea monstruos și e considerat delir sau minciună. În cazul meu tot adevărul despre normalitatea mea sau despre ceea ce mi s-a făcut rău putea fi dovedit, dar, cum a spus tata, nimeni nu a vrut asta. El e considerat inapt de viață și relații psihosociale, fără să i se dea vreo șansă, chiar dacă e perfect normal și capabil doar de bine și în sentimente și în gândire, cum am fost și eu. Medicii sau alții susțin că pacientul trebuie să fie ”ras” sau să i se șteargă memoria propriei vieți, dar ei au dreptul să facă asta și să păstreze pentru ei memoria vieții pacientului, adică un fel de hoție, furt al vieții, de fapt nejustificat - cum a fost în cazul meu. Ei sunt considerați mai deștepți și mai valoroși decât pacientul, ei au dreptul să omoare sau să prejudicieze. De fapt, în cazul meu cel puțin, nu a fost niciodată vorba de vreo naturală lege a junglei, de vreun fel de luptă dreaptă corp la corp, sau minte la minte. A fost vorba doar de o crimă și abuzuri nejustificate, de o crimă colectivă și organizată, instituționalizată chiar, iar eu am fost mereu una singură și fără apărare, lovită deci pe la spate sau noaptea, fără să știu de către cine. Dacă aș fi avut un drum de viață liber, atunci ar fi fost vorba de ceva drept, în care aș fi realizat lucruri respectabile și recunoscute ca atare, aș fi dobândit totul prin adevărata valoare a intelectului meu. Ei spun acum din nou că ”decizia nu poate fi schimbată”.

O ultimă idee pe care o punctez e că ierarhia socială, așa cum a apărut uneori, pare a cuprinde mereu la bază, printre oamenii obidiți și oprimați, printre care m-am aflat și eu de fapt, mai ales oamenii proști și buni, care adesea m-au lovit cu prejudecățile lor, care cred în valoarea cinstei și bunătății și îi lovesc totuși pe cei ca mine, datorită minciunilor unor diferiți intelectuali privilegiați, dintre care unii se prefac a fi proști, pentru a îi domina pe acești oameni, pentru a îi înșela sau manipula. Deasupra acestei pături sociale par a fi, cel puțin în cazul vieții mele, o serie de oameni răi, care îi mint pe cei dinainte, care îi domină și îi țin în ghearele unor iluzii dulci (nu mereu), pe care ei le fabrică, fără legătură cu realitatea, ca un fel de multe și mici ”bisericuțe” de iluzii, fie că e vorba de religie, de politică sau de vreo altă arie culturală sau științifică. Acei oameni proști și buni sunt astfel păstoriți de mulți lupi sau altfel de fiare sau de diverși comercianți de iluzii, prin care ei sunt civilizați, dar menținuți ignoranți. Foarte bine, cei cu adevărat capabili reușesc ceva, poate și ceva bun uneori. Dar o altă idee e că deasupra acelor intelectuali care îi mint pe proști, printre care se află și cei care m-au torturat sau au manipulat lumea ca eu să fiu torturată și prejudiciată, deasupra acestor lupi în blană de oaie care nu cunosc mila sau remușcarea, pentru care există uneori, cum ar fi în cazul meu, doar orgoliul de fi ”superiori” și privilegiați, astfel încât să aibă dreptul să mă lovească și să mintă și să mă trateze practic drept ”damă de consumație” pentru interesele lor, adesea meschine, să se afle deci deasupra lor oameni care sunt ceva mai inteligenți decât ei, dar totodată oameni buni și drepți, cum am fost eu. Nu știu sigur, uneori așa pare că ește. E adevărat, am fost practic un om tânăr întreaga viață, fără experiență precum alții, dar ei pot obține această experiență prin tortura inumană, urmărirea și izolarea unor oameni ca mine, care sunt obligați să spună tot adevărul. Nu știu dacă e adevărat, dar pe ei nu îi deranjează doar adevărul care îi incriminează, ci și faptul că un om bun e mai intgeligent decât ei - acest lucru li se pare scandalos - inclusiv dacă un om considerat nebun e mai deștept, ceea ce ei consideră inadmisibil. Ei se unesc ca să lovească și să mintă despre acel om singur. Din diverse motive eu cred că întotdeauna oamenii peste un anumit nivel intelectual, cum am fost și eu, sunt mai inteligenți decât acea pătură de oameni răi și lipsiți de scrupule. Totodată, oamenii buni cu adevărat sunt cei care sunt și inteligenți, fiindcă ceilalți pot fi ușor manipulați să facă ceva rău. Mi-au spus de multe ori că eu mereu m-am ”ridicat” deasupra și ei au lovit de fiecare dată, fiindcă ei nu vor recunoaște adevărul și chiar fiindcă ei nu suportă oamenii buni și a priori cred că oamenii răi, cei care le seamănă, sunt superiori. Oricum, spuneau unii, proștii au fost păcăliți că eu nu sunt ”autentică” sau că nu aș fi eu însămi, și chipurile intelectul meu e manipulat de alții, că eu aș fi o proastă care e ”spoită” de alții ca și cum ar fi deșteaptă. Oricum, proștii împărtășesc mai multe deliruri și iluzii despre mine și toți vor ca lucrurile să rămână așa, au spus ei adesea. Astfel ei au lovit în creierul meu de fiecare dată când reușeam ceva bun, mințind totodată că eram nebună și că era justificat ca ei să mă lovească și să mă distrugă și să mă ”degradeze” intelectual.

De-acum înainte de-abia, nu voi mai scrie - voi încerca să nu mai scriu pe acest blog, oricum am povestit absolut totul și am explicat clar totul. Toți au ales întotdeauna răul și cruzimea și minciuna. Poate totuși mai există cumva umanitate, în sensul bun al cuvântului și nu voi fi omorâtă... deși m-au lovit și distrus intelectual în permanență și mi-au spus clar - e adevărul - că ei nu pot accepta ca o nebună să fie mai deșteaptă decât ei. Ei sunt niște oameni așa monstruoși încât, probabil, nimeni nu mă crede. Ei, care au înțeles foarte greu realitatea, par să mă judece pe mine, susținând mereu că trebuie să fiu distrusă și omorâtă. Am văzut la teleenciclopedia, sâmbăta trecută, un scurt documentar despre masacrul de la Katyn și unii au spus că așa ceva sunt porcii care mă omoară, un fel de oameni cruzi pentru care orice crimă e justificată, atât timp cât ei își mențin ”puterea” sau o dobândesc - e posibil să fie așa. Unii spun iar că eu sunt singurul om pe care nimeni nu îl vrea, unul din motive fiind faptul că am fost un om prea bun - aceasta însă nu le dădea dreptul să facă ceea ce au făcut, lovind și pe alții, nu doar pe mine, declanșând sau influențând fenomene meteo periculoase sau, mai rău, cutremure. Am fost un om foarte bun, dar puteam fi lăsată să progresez ca om, prin muncă și studiu. ”tu ai fost un geniu foarte bun, distrus de niște porci, care acum vor să te omoare”, ”noi nu putem să trecem peste voința poporului”?!! Ideea lor e că cel puțin o parte din psihiatri sunt idioți și cred orbește că pacientul nu are dreptate. Nu știu dacă așa este, dar știu că unii, poate chiar dintre psihiatri, joacă rolul lui Javert, care îl persecută de moarte, o viață întreagă, pe bietul Jean Vlajean... Psihiatrii cred altă bazaconie, spun ei, ei cred că, persecutând și omorând oamenii ca tine, evident nevinovați, fac un lucru bun în societate.??! De ce cred ei asta, dacă au înțeles că sunt om ingreligent și, prin urmare bun și nu am mințit nimic? Înseamnă că totuși ei cred că aș fi proastă și mă înșel sau că mi-am pierdut memoria sau altă aberație. ”toți au fost îndobitociți de niște porci, mă mir că tu nu ai înțeles.”??? Nu, nu înțeleg ce vor să spună. În sfârșit, ei spun că eu am fost binele desăvârșit, dar porcii cred altceva. ??? Idioții cred orbește că tu ai delir, deși nu au nicio dovadă și nu ai avut așa ceva niciodată. Da, cred că blogul meu e clar și nu apare niciun delir nicăieri - ei pot cel mult să creadă că sunt ceva rău care visează sau minte - fiindcă e șir de fapte obiective cee ce am scris, cu mici excepții, precum raționamentul de azi - deci nu putea fi delir deloc, ba chiar putea fi dovedit adevărul acestor fapte povestite. În concluzie, spun ei, ca întotdeauna, oamenii cred că tu aberezi, deși ai spus numai adevărul - mereu se întâmplă la fel, spun ei.???
Tu ești evident mai inteligentă decât o parte din idioții și proștii care te lovesc, dar ești un om extrem de bun, fapt pentru care unii nu te vor să fii ce ești - un papă-lapte pentru ei, o mucoasă etc. - și totodată asupra lor. O altă parte de idioți și proști au o concepție greșită asupra vieții și cred că oamenii mai inteligenți sunt vicleni și răi și mint, ceea ce tu nu ai făcut niciodată - și, în momentul în care înțeleg ce-ți ”poate pielea”, te lovesc crezând că ești rea sau ceva rău și că trebuie să te distrugă, ca să se ridice ei mai mult. În sfârșit a treia parte crede simplu că ești nebună dar totodată foarte inteligentă - ceea ce e ilogic - și de aceea cred că trebuie să te distrugă și să facă loc altora în locul tău. Sunt așa proști încât cred că ești nebună fiindcă ai spus adevărul sau fiindcă cred că ai mințit.
Întotdeauna, spun ei cu cinism, oamenii buni și inteligenți sunt omorâți de către cei proști și răi, nu există excepții, spun ei, așa mor cei buni.
Alții spun că e vroba de faptul că niște porci politici au mințit despre mine și de aceea sunt omorâtă, restul lucrurilor nu au nicio relevanță.
În sfârșit, și cu asta pun capăt definitiv plângerilor mele, există unii nebuni care cred că rostul meu a fost să fiu un fel de curvă a tuturor, fiindcă altfel ei nu pot funcționa în profesia lor, nu pot avea putere etc. Ție ți-au distrus sexul total, prin urmare te-au izolat și te omoară, ca să aibă cum (?) să folosească în acest sens altă femeie, care îi va satisface, căci fără acest unic sacrificiu sexual nu se poate nimic face în lume.
Sunt mulți proști care cred această aberație - eu cred că se înșeală sau vor să îi facă pe alții nebuni în acest sens. Tu ai fost un om de cultură, spun alții, nu curvă sacră, cum spun cei de mai sus, dar proștii nici acum nu au înțeles, fiindcă ție ți-au tăiat aripile din tinerețe - da, se poate spune că am fost oprită in nuce să evoluez intelectual. Dar, spun ei, ești femeie, prin urmare nimeni nu te-a vrut și toți au considerat că nu ești destul de deșteaptă, fiindcă femeile sunt pentru ei doar creația bărbaților inteligenți și conduse de bărbați ca niște păpuși, inclusiv în calitate de femei intelectuale.
E cea mai hidoasă crimă din istorie, spun ei adesea... F_terea ta, spun ei, contrar unor idei greșite, nu a fost și nu e necesară, e regretabil că s-a întâmplat așa.
Foarte mulți te-au torturat cu scopul de a îți înfrânge gândirea, ca să fii complet păpușă, nu doar trupește - dar nu au reușit încă, (fiindcă tu ai fost mai inteligentă decât credeau ei). Au vrut să te adoarmă ca să ascundă adevărul despre tine. Oricum, m-au torturat monstruos și nu numai prin tortură cerebrală. E adevărat că, dacă nu m-ar fi masacrat mai ales cerebral - migrene etc. - aș fi reușit din timp să scriu ceva mai frumos și mai inteligent decât am scris (nu mă refer la memoriile mele) și astfel tot adevărul necesar ar fi fost dovedit.

Am scris mai sus și în alte dăți asemenea că ei nu au dat dovadă de responsabilitate nu doar prin tot ce mi-au făcut întreaga viață, ci și prin faptul că nu le-a păsat de modul în care afectau fenomenele meteo și cele tectonice prin tortura asupra mea. Unii pot crede că aceste influențe la care mă refer sunt delir și nu adevărul - și de aceea mă consideră nebună, schizofrenică și mă resping de o viață întreagă. Alții, care știu o parte din adevăr, pot crede că acest lucru e din cauză că am fost f_tă sexual monstruos demult, în tinerețe - ceea ce nu e adevărat, dar nu trebuia să fiu f_tă. Mi s-a spus, și am motive să cred că e adevărul, că acest lucru era adevărat de când m-am născut și de aceea unii au încercat, prin multe lucruri, să îmi facă rău și să mă omoare din copilărie - cum am povestit, la cutremurul din 77, la mare când era să mă înec, cu diverse boli grave în copilărie, lăsată de izbeliște etc. Au fost extrem de proști, fiindcă, dacă mă omorau, oricum altcineva tot ar fi avut acest rol, cutremurele și fenomenele meteo oricum trebuiau să fie legate de altcineva - nu se poate complet fără legătură cu oamenii. Numai proștii cred așa ceva, în rest se știe de mult timp că oamenii influențează și ei, prin bioelectromagnetism, prin circuite neuropsihice, fenomenele meteo și altele, este un circuit de feedback, nu e doar influență de la soare și nori la om, ci și invers. În era globalizării e logic că eco-sistemul e o emergență globalizată, mediatizată etc. Poate că e adevărată teoria mea despre Pământ, mai știi? Oricum, ei nu știau sigur ce este, nu aveau de ce să îmi vrea moartea. Altceva cert, spuneau ei, e că eu am fost un om inteligent și bun - nu am avut doar acest rol nefast legat de cutremure și meteorologie și unii cred că am fost un fel de geniu, deci omenirea chiar a avut sau ar fi avut de câștigat diverse lucruri bune din partea mea, ba chiar că am fost și eu un factor de progres - asta nu știu - ceva necesar, în timp ce colegii și profesorii de la psihologie m-au respins, crezând că trebuie să arunce ”balastul” deoparte. Cred și eu că au greșit, mai ales că au luat-o razna și că eu mi-am revenit după 2 ani din tratamentul psihiatric și puteam progresa foarte mult intelectual. Unii cred că multe din cele realizate de ei se datorează mie indirect, eu nu știu nimic despre asta, nu am delir. Un alt aspect relevant e că unii cred că, spunând adevărul despre femoene terestre brutale legate de mine, m-am dat pe mâna proștilor, care din cauza asta au început să mă vâneze mai rău. Eu nu am crezut că pot fi așa iresponsabili, eu am crezut că interesul speciei - de exemplu pentru casa noastră comună, planeta, e mai presus de interese și deliruri politice temporare, iluzorii, neimportante. Mai presus de interese personale egoiste. Mă deranjează cumva la ureche termenul-hibrid ”fenomen geo-politic”. Politic sau geologic sunt de acord, dar ce-i aia geo-politic?! Așa-zis politicienii noștri de încredere din mass-media alimentează aberații belicoase sau alte idei rele despre anumite state sau entități politice, cu care sucesc cum pot ei mai bine mințile și psihicul proștilor. Prin multiplicarea femomenelor psihice la interfața dintre proști și deștepți apare o anumită putere așa-zis geopolitică. Eu, personal, aș scoate partea a doua a termenului din cuvânt. Era foarte clar și am explicat în detaliu legătura dintre mine și anumite fenoemene paranormale sau cutremure și alte fenomene nedorite. Acestea au apărut mereu în legătură cu tortura asupra mea. Prima oară mi-am dat seama când m-au masacrat la psihiatrie în 1992 și am căzut pe ciment și a fost cutremur destul de mare în București. Apoi am început să înțeleg totul. Eu am fost dintre cei mai stabili psihic și buni oameni, poate de aceea am avut acest rol. Am înțeles apoi că, în astfel de cazuri de fenomene paranormale, individul e trecut automat la internări psihiatrice, pentru a fi exterminat treptat - fără măcar să se analizeze cazul în mod real. Adesea fenomenele paranormale sunt declanșate de relația abuzivă cu un medic, cum a fost și în cazul meu. Lumea proastă poate credea că eram ceva rău și blestemat și că de aceea am fost izolată și sunt omorâtă ca să se evite ceva dezastruos pentru ei. Adevărul e că am fost un om curat, pur, bun și foarte inteligent, poate că meritam respectul pentru valoarea mea reală și astfel nu s-ar fi întâmplat nimic rău tectonic. Nu m-ar fi chinuit și totul ar fi mers strună. E logic că noi, oamenii, cu toții laolaltă suntem întreg universul și fenomenele lui heliomarine și tectonice etc. E logic că putem fi buni și responsabili și drepți. Chiar dacă în final ei m-ar fi omorât să zicem, deși mă îndoiesc că era necesar, totuși m-ar fi lăsat în pace toată viața, aș fi realizat și eu creația mea intelectuală în mod cert și aș fi trăit o viață extrem de fericită și frumoasă și nu s-ar fi întâmplat niciun fenomen rău - dacă nu m-ar fi torturat, otrăvit și dacă, în plus, m-ar fi acceptat cu drepturi de studii și muncă și măcar câteva relații cu alți oameni, măcar prin internet - dar eu nu am avut pe nimeni toată viața. Numai ei au lovit, eu niciodată, ei sunt întregime responsabili și vinovați, eu nu. Acum mi-e din nou foarte sete și de 4 zile am laba piciorului drept umflată deasupra, roșie și caldă, și dureroasă. Porcii și scroafele de peste mintea mea continuă să scuipe foc și pară, după toate că atâția ani au aruncat veninul lor asupra mea. De data asta nu voi mai scrie, și am încă speranțe că voi scăpa de ei din timpul vieții.

Totuși ei spun că eu nu pot înțelege genul de gândire al proștilor - că ei mă văd drept invers ceea ce sunt (?) anume tipul vampei proaste și eu am fost un om foarte inteligent și muncitor, modest și bun.?!! Tu ai fost într-adevăr un om magnific (mulțam de compliment, ca să nu credeți că sunt prea modestă, odinioară eram prea modestă și timidă), cum nu se va mai naște, dar oamenii cred numai minciuni.

8.02.24
Îmi cer iertare, mai am de adăugat doar câteva idei legate de ceea ce am scris ieri, pentru a fi totul clar. După aceea nu mai scriu nimic.
Era vorba de faptul că unii oameni ignoranți vor să mă omoare datorită unor proprietăți speciale ale creierului și sistemului meu nervos. Poate că așa au fost manipulați că trebuie să facă, deși nu a existat, din câte știu eu, necesitatea omorârii mele și am fost un om inteligent și bun. Poate că ei cred orbește asta.
Unii au ideea că eu sunt mutant genetic și ei ceva normal și de aceea trebuie să mă omoare. Dar, pe de altă parte, unii spuneau că mulți auzeau ceva telepatic, în timp ce eu nu am auzit nimic 35 de ani de viață, ceea ce era ”mai” normal și mai sănătos decât situația inversă și viața lor. Etc.
O altă idee e că eu sunt, din naștere, o ”putere nucleară”, în sfârșit ceva cu radioactivitate naturală - și de aceea unii au văzut aura mea luminoasă și astfel ei vor să mor, ca într-un film în care oamenii întunecați vor să omoare pe cei luminați. Nu știu dacă e adevărat că ei au văzut așa ceva la mine, poate e doar o idee absurdă cu scopul de a mă face să delirez. Oricum, ideea omorârii mele e greșită, mai ales luând în considerare că oamenii au mare nevoie de internet, radio și televiziune, centrale nucleare chiar (nu știu dacă mai sunt), în general tot mai multă civilizație și presupun că toți intelectualii știu că civilizația înseamnă rețele de toate tipurile - neurolingvistice, bioelectromagnetice, psihosociale, și o veșnică rearanjare, reanimare a lor, creare de noi punți sau poduri între extreme, gimnastică de performanță a spiritului omenesc, învățare și memorie vie, deci era total absurd să mă distrugă și să mă omoare, fiind eu un nod normal și trainic al rețelei.
Unii spuneau că distrugerea mea i-a costat prea mult și că a fost inutil și greșit calculat, de pildă faptul că au adus pe pământ vipia a două sezoane estivale monstruoase în ultimii 2 ani. Deși se plâng de încălzirea globală, ei m-au masacrat ca să fie anormal de cald adesea și probabil că i-au păcălit pe unii invers, anume că e din cauza mea căldura și de fapt e invers.

Este o moarte urâtă, în numele prostiei și minciunilor unor oameni răi, zic ei. Pare așa, dar poate că voi mai trăi, cel puțin o vreme. Din cauza modului neomenos în care m-au tratat întreaga viață, unii mă numesc ”chestie” în limba română și ”thing” în engleză, deși nu am fost robot și am fost om normal. Ei spun iar că, din cauza minciunilor unor nebuni politici, toată lumea crede că sunt proastă și eu, de fapt, sunt geniu. Noi nu distrugem și nu omorâm toate geniile (feminine), spun ei în engleză, ci numai pe cele care nu sunt dorite. Nu sunt de acord cu ideea aceasta a lor - e revoltător și nedrept, eu nu am greșit și nici nu am mințit nimic, cei care îmi vor răul și mă resping nu au dreptate și în plus au făcut atâta rău colateral. Nu e normal ca oamenii care nu sunt doriți să fie distruși sau omorâți, este într-adevăr posibil ca unii să fie perfect buni și normali, fiindcă cei care îi judecă nu sunt nici ei roboți perfecți. Eu am fost evident izolată, deci nimeni nu știa nimic despre mine. Ei spun că ei vor comite mereu aceeași crimă și mereu au făcut la fel - asta nu știu, dar cred că, atât timp cât ei nu acceptă adevărul și nici pe mine, oricât de puțin, există condiții ca această crimă să se repete. Profilaxia ar fi fost posibilă numai prin acceptarea mea. E o crimă urâtă, era bine să nu se mai producă. Ei nu vor să recunoască nici măcar că ai fost mereu normală și nu ai greșit nimic. Tu ai scris unele din paginile cele mai frumoase care au fost scrise (nu cred deloc asta), dar nimeni nu vrea să mai scrii sau să le accepte, fiindcă toți au mințit că ești nebună și ceva rău, (deși e complet invers).??? Oamenii au fost mereu mințiți despre tine și te-au asociat cu multe lucruri rele cu care nu ai avut legătură - ei cred că tu ești altceva decât ești, nu nebună. ??? Ce? Niciodată nu se vor învăța minte, spun ei, mereu au făcut așa - totuși poate se vor schimba, spun eu. Oricum, în prezent oamenii de pe stradă nu prea mai scuipă și nici nu mai mă înjură cum făceau, iar tinerii au început să se uite mai normal, așa mi se pare, deși adesea evită să mă privească. Îmi este reamintit faptul că mi s-a făcut prea mult rău și e exclus ca ei să recunoască adevărul. Sunt probabil unii care cred că numai o parte din ce am scris e adevărul, și de aceea o iau razna când înțeleg că totul a fost și e cum am spus eu, normal. Uneori intră unii cu ideea că ei vor pierde totul, care mă privesc iar ca pe un fel de capital politic, cum am mai explicat, deși am fost mereu om bun și normal și chiar inteligent. Poporul crede ceva urât și complet fals despre tine și tu nu ai reușit să ghicești ce. Ce? Eu m-am gândit că e ceva gen poezia Nebuna de Coșbuc, dar ei spun că e altceva.

Ei spun că poporul crede ceva monstruos și neadevărat despre mine și, din această cauză, cu ani în urmă, anumite persoane influențate de popor, dar fără să mă întrebe nimic și fără să încerce să înțeleagă adevărul vorbind cu mine, m-au lovit mult timp puternic (printre otrăvuri și alte torturi), astfel încât m-am îmbolnăvit de mai multe boli grave. Chiar și creierul sau intelectul mi-au fost lovite destul de mult, fără rost. Problema cea mai gravă acum, spun ei, e cea prin care îmi vine periodic sângele în obraji și mă înfierbânt groaznic etc. Mereu, când totul e bine, spuneau ei, se găsește câte un prost care crede aberații și mă lovește ca să distrugă ce e bun. S-ar putea să fie așa - se pare, din câte înțeleg, că nici acum nu ar trebui să fiu lovită sau omorâtă.
Ei zic că eu am fost la bunul plac al proștilor, că am depins de mila și bunătatea publică (aproape inexistente necondiționat), de cinstea și buna credință a proștilor, care și acum cred răul și minciuni despre mine, după tot ce a fost. Ei ziceau că toți își merită astfel soarta, în afară de mine. ??? Am observat că unii, nu eu, cred că eu nu sunt doar un nod al rețelei, ci chiar centrul ei - ceea ce eu nu cred, mi se pare o exagerare mare. Pe toți îi roade ideea că toate lucrurile sunt conectate cu sistemul meu nervos, cu mine, un om fără bani și drepturi, handicapat motor și singur de o viață întreagă. Eu cred încă și acum că toți intelectualii cât de cât lucizi, nu doar specialiști cu mintea îngustă, eu cred că toți sunt și ei acest lucru.
Din păcate oamenii nici acum nu au înțeles adevărul și vor și acum să te omoare.??? Au făcut o crimă prea monstruoasă și nu vor recunoaște niciodată etc. ?! sunt încă vie...

9.02.24
Ora 14.30, abia acum m-am sculat, din cauza deprimării. Azi noapte m-au posedat din nou sexual, ceea ce s-a întâmplat foarte rar în ultimii 10 ani, ba chiar mai mult. Ei spun că eu vreau să îi forțez pe ei să recunoască adevărul, când, în realitate, e invers, ei mă lovesc zilnic ca să scriu eu în acest jurnal. Și azi, ca mai în toate zilele, m-au scuipat cu ideea că ei nu pot să mă controleze și că lucrul acesta e monstruos. E exact invers, ideea lor e monstruoasă și paranoică evident, nu trebuia să mă controleze nimeni. Trebuia, cum am spus și eu de sute de ori, să fie adevărul despre mine - nu neapărat despre violența și tortura cu care mă omoară - și atunci, dacă era adevărul despre mine, mi s-ar fi dat sigur dreptul la studii superioare și postuniversitare și aș fi reușit aproape sigur - dacă nu aș fi fost otrăvită sau f_tă rău, dacă nu aș fi fost supusă unor chinuri cerebrale prea mari - aș fi muncit sigur 8-10 ore pe zi, fiindcă eram în stare și aș fi reușit studii intelectuale, eseuri sau alte scrieri, aveam și putere și motivație deplină. Aș fi reușit și să mă dezvolt ca personalitate, prin relații cu alții. Dacă ar fi fost adevărul despre mine, probabil că m-ar fi respectat chiar și cei mai proști decât mine și nu aș fi fost complet izolată. Cei mai mulți probabil că cred că pretenția mea de viață - care nu se putea fără dreptul la muncă sau chiar la studii, sau chiar măcar o acitivitate socială utilă și câteva relații cu alții, acum fiind din păcate prea târziu pentru studii sau muncă - ei cred probabil că e o pretenție a unui om ratat, nebun, incapabil intelectual, cu defecte de adaptare etc. Această idee a lor nu e adevărul, eu am fost cu adevărat un om perfect normal și inteligent și meritam aceste drepturi, iar după moartea tatei aveam și banii necesari. Tot ce am scris despre familia mea sau despre alte lucruri rele e adevărul, dar eu am continuat să fiu un om apt de studii și de realizări intelectuale bune, cu mult drag de viață și oameni. Le-am oferit în permanență iertarea tuturor, fiindcă oricum nu puteam trăi decât împreună cu ceilalți și fiindcă am avut un suflet foarte frumos. Ei nu înțeleg asta, lovesc mereu, spun mereu că m-au izolat ca să mă omoare și că nimeni nu mă vrea, fiindcă am fost masacrată monstruos viața toată și toți vor să ascundă adevăvrul. Alții spuneau iar că oamenii încă nu au înțeles adevărul - anume că sunt un om perfect normal, care, din întâmplare, e cea mai inteligentă femeie. ??!! Cum adică cea mai inteligentă femeie? De ce cred ei -- că unii așa au spus -- că femeile foarte inteligente sunt ceva rău? Azi ar fi fost ziua de naștere a învățătoarei mele, Piciu Alexandrina, despre care am aflat, nu de mult, că a murit acum câțiva ani. Ei spun iar că poporul crede că totul a fost și este exact invers decât a fost și este și cei care au mințit despre mine nu vor să recunoască nici măcar o parte din adevăr - toți vor să mor, spun ei. Azi noapte au crescut și au îmbobocit ghioceii de la fereastra mea. Din nou aceeași idee că eu am fost prea inteligentă și nu s-au găsit oameni în societate care să vrea să mă accepte într-o poziție superioară lor, prin urmare m-au izolat și respins și m-au torturat cerebral ca să mă distrugă - oare? Poate fiindcă credeau că eram nebună sau ceva rău? Totuși nu am fost cu alți oameni nicicând, nu aveau cum să știe că eram ceva rău sau nebună, spun eu a nu știu câta oară. Ei spun că eu am fost mereu un om extrem de sărac și că unul din motivele respingerii mele a fost condiția mea socială modestă. Nu cred asta, dacă aș fi avut măcar 1/2 de normă cu salariul minim pe econmie, pentru mine totul ar fi fost bine și destul, nu au vrut, cred că am avut valoare de muncă măcar pentru atât, chair dacă eram fără experiență, aș fi reușit din ce în ce mai bine, aș fi scris probabil și eu cărți mai bune etc. Poporul a fost mințit că tu aveai bani, dar ai sărăcit, pentru a menține delirul lor - dar eu am fost în realitate mereu aproape cea mai săracă sau chiar cea mai săracă din grupurile în care eram. Ei spun că eu am trăit în sărăcie și lipsuri întreaga viață, și de aceea nu pot înțelege că ceilalți intelectuali au foarte mulți bani comparativ cu mine și sunt mai proști, prin urmare situația mea bate la ochi - și e unul din motivele pentru care au spus că sunt nebună sau că am greșit ceva. Oricum, niciodată nu mi-am dorit mai mult decât am acum, dar e adevărat că vreo 8-9 ani am răbdat efectiv de foame și nu aveam nici chiloți, fiindcă încă nu aveam pensia de 1200 lei - acum e bine. Mă simt bine așa și nu am nevoie de bani, pentru ce?! Chiar aș refuza dacă alții ar vrea ca eu să am bani mulți. Îmi amintesc că unii au spus la un moment dat în engleză că ei nu se așteptau la așa ceva, fiindcă oamenii care au bani așa puțini, ca mine, de obicei nu sunt deștepți sau cultivați. ?? Mai presus de orice (?!), spun porcii, oamenii nu trebuie să înțeleagă adevărul, s-ar întâmpla o nenorocire imensă dacă oamenii ar înțelege adevărul. Nu cred că e așa, din multe motive. Acestea sunt doar gândurile unor ticăloși infecți, care au mințit poporul, cum spun alții (sau tot ei), sau i-au corupt pe medici sau pe alți intelectuali legat de mine.

Ei spun că eu nici acum nu am înțeles că oamenii mă omoară crezând că am greșit ceva ce eu nici nu am habar și nici nu am greșit - proștii. ??? ce? Dar, în realitate, spun ei, sunt omorâtă fiindcă sunt cea mai inteligentă și unii oameni nu suportă acest lucru. ???? Totuși am fost mereu un om perfect normal și încă nu era prea târziu să fac și eu ceva bun pentru alții sau măcar să trăiesc în pace și fericire, fiindcă, vă spun sigur, contează și ceea ce ești, nu doar ceea ce faci în lume, fiindcă omul bun și inteligent mai ales înseamnă ceva prin simpla sa existență - toți oamenii de fapt, viața oricui contează, chiar dacă ei au spus întreaga mea viață că toți contează, dar eu nu. Am fost ceva bun și frumos mereu, și puteam să exist numai în acest sens, conectată psihic cu comorile și valorile omenirii, cu ceea ce e inteligent și frumos. E adevărat, am suferit mult și sunt acum conectată cu multă suferință, dar încă pot să trăiesc fericirea și bucuria că și alți oameni sunt buni și frumoși, că au copii, că se joacă, se iubesc și văd lumea în culori cum am văzut-o și eu. Ei zic că e în zadar, fiindcă oamenii toți au mințit despre mine și cea mai mare parte nu cred adevărul și nu au ochi pentru ceea ce e frumos, ba unii chiar cred că oamenii buni merită disprețul altora și eu am fost extrem de bună, dar eu cred că nu e în zadar. Am fost mereu un om normal, dar ei spun mereu că despre cei declarați nebuni nu se spune asta niciodată, că nu pot face o excepție în cazul meu. Că ideile și munca celor ca mine sunt mereu respinse și considerate căcat etc. - repet, mereu am fost binele, dar și inteligentă. După cum probabil știți sau bănuiți ca delir al unora, unii cred că proștii cred că eu aș fi sexul sau trupul și de aceea mă reneagă ca intelect, când, în realitate, spun ei, eu am fost mereu și trupul dar și capul sau spiritul. Dar e foarte logic asta, nu văd cum puteau crede altceva.

Din câte spun ei, se pare că faptul că am scris absolut tot adevărul despre mine a dus la reacții antagoniste. În primul rând, dat fiind faptul că am suferit atât de mult, și fizic și psihic, fiind nevinovată, a dus la lipsa de empatie și înțelegere a tuturor celor care au citit și oamenii m-au lovit și mai rău, așa cum, logic, se întâmplă în astfel de cazuri. Ei, toți ceilalți, au suferit mult mai puțin, mi s-a spus adesea, și nu au cum înțelege. Dar eu nu sunt un caz general, ci unul individual. Mi s-a spus că, pe parcursul mărturisirii mele, oamenii răi au inventat alte minciuni despre mine și despre alții. Ceea ce am suferit eu a fost așa rău și așa nedrept și așa de mult timp, încât nicunul din cei buni nu poate crede. Probabil dintre cei buni și proști, spun eu. Ideea e că acum 20-30-35 de ani poate oamenii ar fi crezut și înțeles, dar după aproape 40 de ani este total imposibil. Din păcate mulți cred că ce am spus eu e incomplet sau delir sau minciună, deși e ilogic. Sau parțial delir sau coșmar etc., deși totul e adevărat. Au inventat diverse proptele ca să susțină aceste minciuni. Mai ales că eu am fost un om ”prea” nevinovat și curat, ca în rugăciuni, sau ”prea” bun sau extrem de bun și extrem de deștept sau prea deștept, cum au spus foarte des, și ei cred că un astfel de om nu e lovit așa monstruos o viață întreagă, sau, mai important, că e o rușine monstruoasă așa ceva și nimeni nu vrea să fie recunoscut adevărul, și asta duce la furia proștilor care vor ca omul respectiv să moară și să fie mușamalizat totul, cum au spus adesea. Totul sub masca unui caz psihiatric monstruos, spun ei. Prin urmare, după ce am terminat de scris totul, am fost lovită și mai monstruos, tot zi de zi și tot complet izolată, pentru ca oamenii să nu înțeleagă adevărul, spun ei. Cei inteligenți au spus adesea că e o tragedie imensă, cum ei nici nu au mai întâlnit în realitate - nu știu asta. Numai cei răi pot crede adevărul, spuneau ei, și au tot interesul să îi prostească și să îi domine pe ceilalți. Chiar și lor li s-a părut, inițial, incredibil, mi s-a spus. Unii mi-au spus că de vină e numai familia mea și cineva a imitat-o acum câțiva ani pe verișoara mea - sau era chiar ea - cu ideea că ”Toată lumea vrea să mori în tăcere, Cristina” - și eu eram încă tânără și capabilă de viață bună și complet nevinovată și nu eram pe moarte, dar ei au spus că această idee e în asentimentul tuturora, și că normal e ca omul să nu se plângă deloc când e vorba de așa lucruri monstruoase. Eu nu sunt de acord cu această idee, sunt nebuni. (Unii au spus că eu am fost numai binele, dar verișoara mea a devenit ceva rău și că ei și-au pus degeaba speranțele în ea. Nu cred astfel de aberații, și vă conjur să nu credeți, măcar în cazul meu, ceea ce vi se toarnă în cap de către așa-zis experți care nu știu nimic despre mine și să nu învinuiți pe un om sau altul, după glasul din mintea voastră, care poate să fie o imitație.) Eu cred că nu e nicio rușine și că proștii oricum nu știau nimic despre mine și nu sunt vinovați, că eu nu am greșit nimic și nu am fost nedemnă de respect, dimpotrivă, și că nu trebuie să fiu omorâtă, și că se putea să fie totul bine, chiar dacă a trecut mult timp de calvar pentru mine. Mulți au spus că eu sunt singurul om treaz sau normal, dar eu nu cred așa ceva. Probabil că mulți cred că trebuie să mor, cum au și spus, fiindcă am suferit prea mult, prin urmare trebuie să fiu alungată din societatea normală sau liberă, fiindcă îi pot influența negativ sau fiindcă nu sunt capabilă să recuperez ce am pierdut, să mă adaptez la o viață normală după atâta tortură și inumanitate. Am trăit, ce e drept, peste 50 de ani într-un univers concentraționar, dar sunt încă eu însămi și ceva bun și frumos de fapt. Am fost izolată mult prea mult, dar aș putea să mă adaptez la viața în societate, ce e drept nu deodată. Eu încă mai sper în ceva bun și pentru mine. Ei spun că, de-a lungul a zeci de ani, diverși indivizi, printre care și colegii mei din 6 școli și facultăți și 4 locuri de muncă, au inventat că eu sunt altceva și altfel decât sunt, încă de când m-am născut, spun unii, și s-au mințit atât de mult unii pe alții despre mine, încât nimeni nu mai vede acum adevărul și chiar și cei răi nu îl cred și nici nu au cum, spun eu, fiindcă nu m-au lăsat să creez nimic și să fiu ceva util intelectual în lume cât timp puteam, deci oricum ei mă văd mai proastă și mai rea decât am fost, fiindcă au ascuns tot ce era bun sau normal.

Din păcate toți oamenii cred cu adevărat că ești ceva rău (?!), iar tu ai fost de fapt, mereu, ceva foarte bun. De aceea cruzimea imensă asupra ta trece drept lucru normal. Ei au fost mereu mințiți despre tine (?) și cred orbește minciunile și li s-au spus astfel de lucruri încât ei te-au ținut aproape complet izolată de zeci de ani (fără să aibă dovezi despre ceva rău). ?? Ce? Din ce spuneau ei mai demult și ce am înțeles sau am crezut eu rezultă că ei au chiar inversiune afectivă și alte aspecte schizoide sau paranoice față de tine, toate acele simptome pe care tu nu le-ai avut sunt ale lor și ți-au fost puse ție în cârcă - datorită minciunilor despre tine ei nu puteau înțelege normalitatea ta, deschiderea ta sufletească față de toți, cuvintele bune și sincera bucurie de a vedea și ajuta, pe cât posibil, alți oameni, de a gândi ceva bun și umanist etc. - când te vedeau așa curată, pură, ei credeau că ești nebună sau idioată și chiar mai des, că erai ipocrită - tu, care nu te-ai prefăcut și nu ai mințit nici măcar o dată. De aceea, din cauza minciunilor, tu păreai picată din lună sau te apostrofau urât că ”nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu-i miroase”, fiindcă ei nu puteau crede în ceva bun și totodată de valoare și implicit credeau că puterea mai mare o deține răul, nu oamenii blânzi și buni ca tine, care devin proștii tuturor și un cal troian prin care cei răi îi păcălesc pe cei buni. Nu știu dacă toate cele de mai sus sunt adevărul, dar știu că e posibil ca, printre otrăvurile din viața mea, să fi fost și arsenic (eu chiar am fost otrăvită rău, fiind complet nevinovată și bună și deșteaptă, dar nu țin, normal, să fie public acest lucru), fapt pentru care există această vorbă care se referă și la usturoiul care conține arsenic și pe care mama îl urăște foarte tare, mereu spunea asta, de când eram copil, dar și la mirosul gurii - care duce cu gândul la alte lucruri. Aproape toate zicalele, proverbele și vorbele de duh din ”popor”, conțin și multe alte conotații, sensuri colaterale, fapt pentru care se transmit în mai multe direcții (rolul fatic, sensul figurat, sensul ad litteram etc.). Poate că e mai bine să spunem că omul a delirat că e otrăvit, ceea ce e plauzibil, date fiind diverse fapte clare și dovedibile din viața acelui om. Ei nu vor să recunoască absolut nimic, au spus ei din nou degeaba ai încercat săm îi convingi, ei nu pot accepta ca oamenii să înțeleagă că în România există astfel de monștri, cum au fost, de exemplu, cei responsabili cu partea din viața ta ce seamănă cu piesa ”Arsenic și dantelă veche” și mulți alții. Ei vor eventual să repete oricând aceeași crimă sau altele, fără să fie bănuiți, sau, mai ales, să poată oricând supune și conduce acea parte naivă și plină de bun-simț și bune intenții de oameni (și adesea tineri) cumsecade, idealiști etc. De aceea de fapt au șters toate dovezile despre viața ta și chiar au dărâmat blocul cu otrava din dantela aceea etc. (Chiar nu știu dacă l-au reconstruit, poate da, în apropiere de fosta cofetărie Perla, unde am stat cu chirie - întâmplător am văzut că l-au dărâmat). Repet, am fi putut spune că era altceva, nu otravă. Ei spuneau mereu că oamenii buni, care îmi seamănă, sunt din păcate, prea proști și nu pot concepe că există real ceva așa monstruos cum a fost viața mea.???

10.02.24
ora 5.30 dimineața
de vreo oră mă tot bat la cap cu ideea că ei nu au reușit din nou să mă radă sau să mă controleze, fiindcă absolut tot ce am povestit eu e adevărat, în cele mai mici detalii
”e cea mai monstruoasă poveste adevărată, spun ei, cum vrei tu ca oamenii să creadă adevărul?”
”În România sunt acceptați numai monștrii. Toți oamenii buni sau normali au fost mințiți despre tine”??? Eu nu cred așa ceva.

Ei spun că eu sunt singurul om tratat monstruos, fiindcă am avut dreptate mereu și toți vor să mor, ca să nu fie obligați să recunoască ei adevărul.??? Poate nici dvs. nu credeți tot ce am spus, dar totul e adevărat, poate ați fost îndoctrinați că sunt nebună.
Unii spun mereu adevărul în mintea ta fiindcă sunt prea proști ca să înțeleagă că ai dreptate în întregime și alții că sunt nebuni și ar trebui să fie dominați cu forța - tu nu ai cum să îi domini și astfel ei te-au lovit și fizic în ultimele zile și au grăbit căldura și primăvara, așa cum au făcut adesea. Și probabil tot pe mine au dat vina, numai fiindcă domniile lor vor să mă distrugă, cum au și spus și făcut, fiindcă sunt un om prea bun și am dreptate și ei vor să ascundă tot ce au făcut etc., deci nu le pasă deloc de restul lumii și de datoria morală și față de ceilalți oameni și de mediul natural.
Totuși am și eu impresia că ei sunt prea proști și răi ca să creadă adevărul curat despre mine. Ei mereu au ideea că oamenii buni nu au ce căuta în societate decât ca robi, prin urmare nici eu, și aceasta e o idee greșită, aș fi fost în stare de realizări în studii dacă mi se dădea dreptul - nu au vrut, cum zis și alții, din orgoliu, și din cauza asta am suferit și eu și alți oameni nevinovați.
Acum, bineînțeles ei spun că acum sunt prea bolnavă fizic și de aceea ei trebuie să mă omoare, dar până acum ce au avut atâția ani și de ce m-au otrăvit? poate nici acum nu trebuie să mă omoare Ei spun că nu eu trebuie să fiu stăpânită cu forța, fiindcă am fost mereu un om normal și foarte inteligent, ci ei, care sunt și nebuni și proști și m-au chinuit zeci de ani, inclusiv în ultimii, încontinuu, pentru interesele lor personale. Chiar acum au intrat din nou peste ideea lor veche că din cauza unei nebune pierd ei totul - deși nu am fost nebună niciodată și nu e nimic rău din cauza mea și nu știu de ce se tem ei mereu că pierd ceva, deci la interese personale nebunești. Ei spun că idioții ăștia nu pot crede tot adevărul și eu nu știu ce minciuni să inventez, fiindcă am spus numai adevărul. Eu cred că adevărul e mai bun și ei zic în engleză că nu îi pot păcăli - poate și ăștia cred că eu mint. Minciuna nu folosește la nimic, decât la omorârea celor nevinovați, cum au spus și ei prin tot și toate.

Ei spun că e normal că am spus numai adevărul și că evaluarea și judecățile mele sunt corecte, fiindcă am fost geniu sau extrem de inteligentă și masacrată 50 de ani - dar ei sunt proști și nebuni și nu pot înțelege și nu pot fi de acord cu mine - adică cu faptul că am cerut să fiu lăsată în pace și în viață și acceptată normal, cât de puțin - ei chiar sunt proști și nebuni mi se spune și nu pot crede nimic din multe motive - mai ales că ei nu au fost în locul meu și eu am fost mereu izolată și lovită monstruos și fiindcă ei sunt îndoctrinați că sunt nebună de către așa zis specialiști, care i-au mințit nu doar că aș fi bolnavă psihic și fizic, ci și că mint sau fabulez sau am delir, ceea ce clar nu putea fi putea fi dovedit că nu e și le-au imprimat prin educație sau le-au sugerat ideea absurdă, a priori, că asemenea nenorocire nu poate exista în mod real (cum a fost întreaga mea viață) și că eu aș fi ceva rău și proastă etc.

De multe ori au spus că eu sunt de departe cel mai bun și nevinovat om, dar proștii nici asta nu pot înțelege - nici eu nu cred: cum adică cel mai bun om, cum poate fi măsurată bunătatea?

Ei spun că eu trebuie să înțeleg că ei au făcut cea mai monstruoasă crimă cu putință și că nimeni nu vrea ca oamenii să înțeleagă acest adevăr, ca să nu apară știu eu ce reacții violente ale unora - eu cred că nu ar apărea - răul mai mare a urmat după ce ei au spus de multe ori că trebuie să mă omoare ca să mușamalizeze cazul, cum vor toți, și toți cred că nimeni nu vrea să fie adevărul de ”dragul” meu (spuneau ei cu dispreț și răutate, ca și cum eram țață proastă, cu pronumele ”matale”) - și toți mă urăsc așa cum au fost mereu urâți martirii, mai ales înainte să moară, înainte de ipocrita închinare de rigoare. Cât despre starea vremii, nu le pasă, dimpotrivă, au crezut că va fi mai bine cu cât mă omoară mai repede sau chiar numai să mă omoare, ceea ce amintește de prostia liliputanilor care îl imobilizaseră Gulliver - pe internet au pus ca etoimologie a numelui uriașului rusa și franceza. Deci ideea multora era să mă omoare ca să scape ei de vină, cum am făcut cu Hristos, peste care au pus păcatele lumii, ca pe un țap ispășitor care îi ”mântuie” și îi ”purifică”, cum e scris peste tot, inclusiv în Biblie. Au avut, direct sau indirect, toate ideile cu putință. Ei toți au luat hotărârea asta, apoi va fi altcineva cu rolul pe care l-am jucat eu legat de vreme și cutremure, adică un om maltratat. Totuși, repet, e greșit să fiu omorâtă, în orice fel. Ce dacă au făcut o crimă monstruoasă? Dece vor și mai mult rău? Am fost totuși un om perfect. Eu nu pot gândi ca ei - ei spun mereu că normal e să fiu omorâtă, fiindcă crima lor a fost prea monstruoasă.

Ei zic că, după toate câte au făcut și toate minciunile lor, care de fapt distrug vieți, ei tot nu s-au trezit, tot nu au înțeles ce sunt eu. Nu știu, pare să fie așa. Ei spun că mi-au intentat proces de calomnie, fiindcă am spus adevărul și numai adevărul despre niște oameni pe care, prin urmare, nu i-am calomniat și cărora nu le pasă decât de propria lor persoană și familia lor, eventual. Adevărata calomnie a fost o viață întreagă numai asupra mea, prin multe minciuni, spun ei, deși am fost un om perfect și nu am greșit nimic. Faptul că anumite fenomene terestre au apărut legate tortura asupra mea i-a întărâtat și mai rău și, în loc să se oprească din răul asupra mea și să înțeleagă ce e bun, ei cred că eu aș fi o forță brutală a naturii care trebuie exterminată, când, în mod real și dovedibil, întreaga viață am fost un om care s-a impus prin cinste și adevăr, prin inteligență reală și complexă, prin frumusețe și bunătate sufletească și nu semăn deloc cu portretul meu creat de ei, deși am fost în mod clar izolată și nu am avut șanse să dovedesc ce am fost. Chiar și scrierile mele, deși arată clar adevărul și binele, inclusiv micile mele încercări artistice, curate și bune și sincere în ciuda suferinței și nedreptății asupra mea, au fost interpretate drept altceva decât sunt.

Tu ai fost dată pe mâna proștilor și proștii distrug orice geniu care li se dă pe mână, fiindcă nu pot înțelege nimic despre acesta. Ei trăiesc într-o serie de iluzii despre lume, manipulate de diverși intelectuali, iluzii religioase, politice etc. În plus, ei cred că tu ai greșit ceva, că de aceea ești omorâtă și tu nu ai greșit nimic, ei au fost manipulați. Mai demult tot așa spuneau și spuneau că, deși sunt un geniu/dumnezeu/om extrem de bun și nevinovat, totuși politicienii mă vor omorî – astfel mereu au manipulat idei de genul ”nu vor nici nemții”, ”nu vor jidanii”, nici Rusia nu vrea” etc., deși eu nu am avut nicio legătură cu politica. M-au torturat încontinuu din 84 și oarecum și înainte de 84, dar nu era necesar aceasta și nu ar fi trebuit să mă omoare nici acum, sunt proști. Tu ești într-adevăr ceva excepțional și bun, dar poporul nu vrea să recunoaștem adevărul despre tine, de aceea te-am izolat și te omorâm. Familia ta, cu excepția unei persoane, vor și ei să mori, ca să fie ascuns adevărul. Cum spuneau cu ani în urmă, eu am devenit o problemă legată de orgoliul național, deși am fost ținută în lanțuri și izolată toată viața cu adevărat. Mai am de adăugat deseară sau mâine un ultim fragment în aceste lamentații, despre morală și moralizare, plecând de la ideea de azi a unora: ”Unele adevăruri nu se spun, asta nu ai înțeles tu, Cristina. ” ”Tu ai greșit o singură dată, fapt pentru care ai fost condamnată la moarte. ” Nu am greșit niciodată și am fost totodată un om foarte inteligent și bun, totul a fost mereu cum am povestit eu. Alții zic iar că mama i-a păcălit pe toți și nimeni nu poate vedea dincolo de teatrul ei, și eu degeaba am fost complet sinceră o viață întreagă. Poate că nu e așa.

Azi din nou durere înfiorătoare în moalele capului și arsură extrem de puternică la cap de mai multe ori, cu înțepături de bont sâcâitoare. Ei spun că e foarte clar că mă omoară și de ce mă omoară - ca să nu se facă ei de râs... Dacă nu pot azi, mâine voi scrie acel fragment și apoi nimic. Unii cred că poporul nu poate să creadă adevărul, fiindcă eu sunt singura care a spus numai adevărul și ceilalți, toți (cine?), au mințit. Idioții, cred alții, încă mai cred că tu ai avut delir.

11.02.24
Înainte de a scrie acel ultim fragment pe care am promis că îl voi scrie, și care va fi cu adevărat ultimul, înainte să închid aceste mărturisiri pe facebook definitiv, mai adaug doar câteva idei mai vechi despre mine. E adevărat că nu am avut nicio vină și că am fost mereu un om normal și nu am mințit niciodată. Am fost un om cu adevărat inteligent, după spusele lor geniu (cred că e evident că nu, dar nu e o idee dăunătoare) sau om de o inteligență extremă. Oricum e adevărat că am fost un om foarte inteligent (dintr-un anumit punct de vedere și era dovedibil) și aceasta nu e o idee narcisică sau megalomanie sau ceva anormal, cum poate că v-au spus unii oameni răi. Totodată am avut o continuă, frumoasă și imensă căldură sufletească, bunătate reală și virtuți (caracter bun). Ei spun că poporul trăiește într-o imensă confuzie și delir despre mine, fiindcă li s-au spus minciuni. Totuși ei spun că oamenii nu mă acceptă fiindcă adevărul despre mine e inacceptabil. Când eram foarte tânără, niște creaturi abjecte, barbare etc., au profitat de inocența și gingășia și bunătatea mea feciorelnică și m-au masacrat sexual de la distanță. Astfel, poporului i s-au spus minciuni despre mine de către cei vinovați de tortura asupra mea, în timp ce în realitate eu nu am avut niciodată înclinații erotice, întreaga viață, și nu am nici acum. Poporul crede totul invers decât a fost și este, mi se spune mereu. Acum voi relua ideea la care mă refeream.

”Unele adevăruri nu se spun, asta nu ai înțeles tu, Cristina. ”
Mai întâi voi analiza ce sens are această propoziție pentru mine. Un prim aspect e că ideea aceasta sună ca o mustrare și totodată un imperativ. Este o afirmare a superiorității unui idiot. El mă vede proastă și nedemnă de respect și crede probabil orbește că eu greșesc și el, având experiență sau inteligență mai mare decât mine, cunoaște ce se cade și ce nu se cade. De aceea el folosește prenumele meu, într-un fel de lipsă de respect verbalizată, clară. Ideea e de fapt că trebuie să nu spunem unele adevăruri și el știe acest lucru și care adevăruri, în timp ce pe mine mă vede ca pe o ingrată sau revoltată conștiință a unui om nedreptățit, care face scandal fără niciun rost, care uită regulile bunei cuviințe și spune adevăruri scandaloase, tulburând echilibrul sau cutumele societății. Sfidând bunul simț și regulile nescrise ale societății, numai fiindcă un om bun și nevinovat, chiar el însuși eventual, e omorât. Deci trebuie să citim propoziția drept ”Unele adevăruri nu trebuie să se spună, Cristina, asta nu ai înțeles tu!” Deci trebuie să afișăm lucrurile în public așa cum "se cade", (urâtă expresie într-adevăr), indiferent de nedreptăți sau crime care sunt în desfășurare. Deci trebuie să cădem. De unde știe acest individ că eu nu am ”înțeles” ce trebuie sau nu trebuie, legat de anumite adevăruri? Ideea lui este că am încălcat deja anumite reguli și asta îl deranjează, deci propoziția lui are sens numai dacă o citim drept ”Unele adevăruri nu trebuie să se spună, Cristina, tu ai încălcat această regulă! Și ce îl doare pe el? De ce mă sancționează cu mustrare? De ce mă crede proastă că nu am știut/cunoscut anumite reguli și el e deștept și știe tot - dar poate că nu e doar faptul că am fost masacrată sau nedreptățită, poate că aveam dreptate să spun adevărul datorită unor lucruri pe care le-am cunoscut pas cu pas și care par să impună mărturisirea adevărului pentru a evita ceva rău, nu doar moartea propriei persoane. Să citească el cu atenție tot blogul meu de memorii și va vedea în ce ordine temporală am înțeles eu regulile sau legile societății sau situația mea tragică în lume - va vedea de ce am decis să scriu totul după aproape 30 de ani de calvar în care nu am spus și oricum nu aveam cui spune nimic. Va vedea că nu aveam cum să cunosc și nu aveam cum să fiu de acord cu știu ce eu reguli neclare de conviețuire. Nici măcar nu aveam de unde să știu aceste lucruri, fiind izolată, dar nu nebună, din 1984. Ei spun mereu că toți oamenii mint că eu sunt nebună și așa vor toți să rămână situația. Pe el îl deranjează faptul că eu am spus adevărul tot despre mine aici - deci îl irită anumite idei exprimate în cuvinte. El consideră, spune din nou el sau altul, că victimele nu sunt acceptate în societate decât dacă fac jocul agresorilor. Prin această intransigență a sa în fața exprimării adevărului și a ceea ce e drept, el sugerează că, atunci când se întâmplă ceva rău, o anumită crimă asupra cuiva, acel lucru trebuie ascuns cu orice preț, nu trebuie exprimat verbal, deci numai forța brută și violența au dreptul la cuvânt în lume, spune el, cuvintele victimelor gingașe și fără apărare nu sunt binevenite. Poate că are dreptate că, în ultimă instanță, numai forța brută se impune, dar ea se impune fiind de fapt coordonată și controlată chiar de anumiți intelectuali, aproape totdeauna, haosul și vidul de putere nefiind dorite de nimeni. Acea putere intelectuală, care domină și civilizează brutalitatea, este o putere logică, logocentrică, depinde de forța logicii verbale. Intransigența lui asupra acestor interdicții e greșită și ilogică, absurdă, fiindcă implică faptul că unele adevăruri nu se spun niciodată, indiferent de nevinovăția victimei, de gravitatea crimei, de urmările rele ce rezultă din ascunderea adevărului despre crimă, de periclitarea multor lucruri mai importante decât onoarea falsă a unor criminali care par să aibă o imunitate aberantă în fața moralității. Chiar și omorârea sau torturarea continuă a victimei, după ce i-au fost aduse diverse alte prejudicii, este ceva grav. În realitate, mult mai importantă decât forța brută este forța cuvântului, care poate aduce vindecare, iubire, iertare, repunere în drepturi (eu nu le-am avut niciodată), înțelegere a realității, profilaxie a unor viitoare alte crime, bucurie și catharsis artistic (catharsisul artistic poate duce la alte crime, deci atenție și atenție la mimetismul psihodramatic), pace și lumină în locul ignoranței etc. În ciuda acestor multe idei care laudă compromiterea victimei și tăinuirea oricărei crime (probabil că el s-a referit la crimele mai grave, cele mai puțin grave par să fie acceptate testimonial), eu continuu să cred, precum copiii cuminți, că omul nu trebuie să primească în dar la predica de pe Munte, doar Împărția cerului și alte lucruri divine, fiind cu inima curată, blând, făcător de pace, prigonit pentru dreptate, milostiv etc., cum în mod evident am fost și eu, ci omul ar trebui să aibă dreptul de a trăi paradisul terestru acum și aici, în funcție de capacități sau talente, de ce e bun și adevărat, să nu fie ostracizat și lapidat psihic numai fiindcă unii i-au făcut rău și nimeni nu vrea adevărul - cred că omul bun și capabil ar trebui acceptat în funcție de ceea ce este, (și eu am fost ceva bun), neținând cont de abuzurile din trecut asupra sa. În ciuda acelor abuzuri, unele victime nu doar că au perfectă dreptate și sunt perfect nevinovate, dar este posibil ca ele să fie și doate cu calități și virtuți și capacitate intelectuală bună - de ce să dăm cu piciorul binelui, doar fiindcă acel om a fost torturat sau lovit în trecut? Justiția pozitivă (adică acordarea de drepturi celor nedreptățiți etc.) e de mii de ori mai importantă decât justiția punitivă, de pedepsire a celor vinovați. Precum copiii buni din toate epocile, inclusiv cea actuală, eu cred și acum că adevărul și dreptatea nu sunt niciodată ceva ce trebuie evitat, că sunt mereu ceva bun, care susține societatea, că idealul purității este ceva bun, chiar dacă nu e atins niciodată - idealul moral, binele mi se pare a fi în asentiment cu ceea ce e totodată util. Ca moralist, eu sunt intransigentă și nu accept ideea de ”răul necesar” sau înlocuirea albului cu nuanțe de gri, consider că aceia care mă contrazic și vor cu adevărat să mor și adevărul să fie ascuns sunt oameni ticăloși, corupți, care au ceva rău de ascuns și nu au dreptate. Poate că au fost corupți în mod treptat și au avut impresia că devin mai maturi renunțând la ideile curate și frumoase din prima tinerețe. Deși pentru mine idealul moral a fost mereu absolut, fără compromis, țin să precizez că, în cazul meu și poate tocmai în cazurile mai nedrepte, în care ei spun că adevărul trebuie evitat, că nu trebuie spus sau scris public, se întâmplă că și idealul utilitarist al moralității - o acțiune e bună dacă duce la maximizarea beneficiului pentru cei mai mulți - era în acord cu lăsarea mea în viață, care avea mai multe consecințe bune decât rele, chiar nimic rău. Cred că omorârea sau distrugerea nedreaptă a cuiva în mod categoric e ceva rău pentru mulți oameni și nu satisface decât câțiva ticăloși care vor acel lucru și de fapt nici pe aceia. Din punct de vedere deontologic e încă și mai clar că diverși indivizi au greșit asupra mea. Astfel spus, pentru mine morala dreaptă este de preferat (și din rațiuni practice) unei dezgustătoare și reale imoralități, care distruge ceea ce e bun de dragul unui parvenitism fără scrupule. Ei au spus adesea că eu am scris adevărul în zadar, fiindcă am fost condamnată la tortură de zeci de ani și moarte, fiindcă unii oameni răi au mințit despre mine. Eu cred, în ciuda ideilor lor greșite, că e mai bine să fie acceptat ce e drept și adevărat. Ei spun că nimeni nu mă crede, nici dvs., fiindcă toți ați fost îndobitociți și îndoctrinați într-un fel sau altul și credeți că eu am fost nebună și proastă, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată. Acum pun punct acestor scrieri, încă mai sper că oamenii se vor trezi și nu mă vor omorî și vor pune punct izolării inumane în care m-au obligat să stau întreaga viață, în ciuda faptului că am avut mereu perfectă dreptate. Pur și simplu, spun ei, toți au fost mințiți că eu aș fi nebună și că e bine să mă omoare în văzul lumii întregi - evident izolată complet din 84 și fără vreo șansă de a fi cu alții și respinsă de autorii de poezii sau haiku și de toți cei cu care am avut tangențe doar, în trecut. E adevărat că am spus adevărul tot începând cu 2013, dar acest lucru nu a fost greșit din partea mea. Sunt nevinovată și fiindcă sigur mă omorau oricum, chiar dacă nu scriam nimic, totul a fost exact așa cum am spus. Tortura asupra mea a fost mare și reală, un alt motiv pentru care am scris adevărul și adevărul e clar exprimat și foarte puțin sau deloc distorsionat de suferința prin care treceam. Individul care m-a atacat cu ideea de la începutul acestui paragraf nu are dreptate deloc, nici din acest punct de vedere. În virtutea celor de mai sus, unii au spus adesea că eu am scris totul degeaba și tot degeaba am aruncat margăritarele în fața porcilor, fiindcă nimeni nu crede adevărul. ??? Mulțumesc dacă ați citit, totul depinde de dvs., oamenii liberi - eu am fost închisă cel puțin din 1984, dar nu am greșit nimic până azi, în afară de câteva mici detalii insignifiante. Vă spun la revedere, deși nu ne-am văzut niciodată.
(Chiar acum, când am terminat de scris această expunere a principiilor morale în cazul meu, unul îmi spune, în engleză, că ”nimeni nu vrea adevărul”, ceea ce e o idee greșită, un lucru rău - poate că e adevărat, dar duce la crimă hidoasă, cum spun alții și mai e ceva - toți cei care lovesc în mine cu astfel de idei, poate adevărate, în același timp mă lovesc, aproape întotdeauna, fizic sau cerebral, adică lovesc în trupul meu. Altul, în română, tocmai spunea nu mai știu ce, probabil tot vreo idee veche, probabil legată de aceste concluzii ale mele de mai sus, dar s-a șters repede din memoria mea. Se pare că, deși am avut multe calități și virtuți, oamenii mereu gândesc răul la adresa mea sau despre mine. Ei spun din nou că proștii cred că adevărul e cu totul altul și că eu delirez sau mint, cu scopul de a îi păcăli pe ei ca să nu mă omoare. Ei spun că eu nici nu am priceput de ce sunt omorâtă.??? Fiindcă un porc (?) inventează minciuni crase despre mine, zic ei, pe care eu nu le pot bănui, în timp ce mărturia mea autoanalitică este monstruosul și crudul adevăr despre un om nevinovat. Mi-au reamintit că unii, mai demult, spuneau că, deși am reușit să înțeleg lumea și sunt un om lucid și am ieșit la lumină, și am spus tot adevărul, ei, în loc să mă accepte, mă omoară. Am reușit tot ce putea să reușească un om în aceste monstruoase condiții de mediu. Mă gândesc iar că s-ar putea ca oamenii să fie orbi și să creadă că sunt ceva rău deși nu sunt motive și am fost cu adevărat, concret, ceva foarte bun, chiar extrem de bun - nu e laudă deșartă, cred că probabil, dacă ar fi văzut adevărul, nci măcar proștii nu ar mai fi vrut omorârea mea. Mă gândeam că poate că dvs., cei care au citit ce am scris eu pe facebook, aveți motive să credeți că eu am fost ceva rău, poate fiindcă ați fost amăgiți despre mine - și totuși vă spun adevărul: deși am fost masacrată monstruos și otrăvită după moartea tatei în 2005 și de atunci încoace nu am avut nici cea mai mică greșeală, totuși țin minte cu certitudine cum am fost tot respinsă complet și lovită zilnic și înainte de 2005, izolată aproape, lovită fără să înțeleg motivul și absolut cert nu am avut nicio greșeală nici atunci, în afară de câteva gânduri sau idei greșite, subliniez, doar câteva, ceea ce era normal, fiindcă eram tânără și izolată, nu proastă; iar după 2005 nici măcar nu am mai gândit greșit, decât 2 sau 3 lucruri absolut cert, ceva fără importanță. Nici înainte de 2005, nici după, nu am făcut niciun rău și nu am greșit cu fapta sau cu cuvântul nimic. Repet, au fost doar câteva gânduri greșite ale mele, în timp ce mie toți mi-au făcut rău o viață întreagă, cu foarte multă cruzime. Nu trăim în cărțile lui Orwell, oamenii nu trebuie torturați sau omorâți pentru doar câteva momente de ilogicitate, datorită ignoranței normale a unei anumite vârste. Numai faptele sau cuvintele rele ar trebui pedepsite, numai minciunile, nu și adevărul și eu puteam dovedi tot ce am scris - și oricum nimeni nu a fost cu mine împreună, darmite să mă întrebe ceva. Ei zic că e ceva monstruos, că toți intelectualii mint despre mine, că ei mă supun unor torturi monstruoase și morții, deși știu că nu am greșit nimic și că am fost un om inteligent.???!)) Ei spun că e cel mai nedrept lucru și cea mai monstruoasă crimă care s-a întâmplat în istorie și totuși încă sunt vie...cel mai rău îmi pare că nu m-au lăsat să îmi împlinesc destinul ca intelectual, fiindcă sigur aș fi reușit ceva bun și frumos și m-aș fi dezvoltat mult prin autodisciplină... dar nu-i nimic, încă mai vibrează cristalurile (vorba poetului) în mine și încă sunt ceva bun... ”Niște porci infecți”, spun ei iar, care, din câte am înțeles eu sunt mai proști decât mine, ”au mințit întreaga lume despre tine și acum te omoară”, ca să nu fie dați ei de gol. Și asta în ciuda valorii mele intelectuale reale și caracterului și sufletului frumoase și bune. Lumea, spuneau ei adesea, crede că tu (adică eu) ești răul și ei binele și de fapt ei sunt ceva extrem de rău și crud și tu ceva extrem de bun.

12.02.24
Azi noapte m-au torturat înfiorător, încă îmi este rău și am dureri, deși este ora 12. Azi e frig afară sau așa mi se pare mie. Am zis că nu voi mai scrie nimic și așa va fi, în afară de o rectificare, pe care am notat-o și mai demult: aproape toate tipurile de tortură duc la încălzire, uneori puternică, dar există și acest tip de tortură și durere, mai rare, care duc la înnorare și răcirea aerului. Dar pentru scurt timp. Despre creaturile care mă lovesc, inclusiv acum (și e evident că sunt omorâtă), au foarte multă ură și mă loveasc cu multe minciuni și insulte (acum m-au luat cu zât), crezând, după cum spun toți, ceva rău deste mine - probabil că sunt foarte proști în acest sens. Am fost mereu la fel și am fost un om foarte inteligent și fără greșeală, nu e laudă deșartă. Am avut aproape toate calitățile pe care, de fapt, oamenii le admiră mult. Ei aus pus de câteva ori că oamenii m-ar fi venerat dacă ar fi știut adevărul despre mine. Nu cred nici asta. Ei mereu au zis că acești porci sunt cei mai mosntruoși din întreaga itorie și au ideea că eu trebuie să mor. Mai spun, pentru ultima oară, e greșit. Am fost perfecțiunea și nu am greșit nimic. Pe mulți i-au păcălit cu ideea că sunt ”defectă” și de aceea trebuie să mă omoare - e fals, sunt nebuni. Alții au ideea că numai în România se întâmplă această crimă monstruoasă, prin urmare toți au interesul să mă omoare ca să nu înțeleagă lumea adevărul.??! Vă mulțumesc pentru faptul că ați existat în viața mea. La revedere din nou.

Ei spun că eu am fost crescută și ținută toată viața în ură și teroare, fiindcă niște porci au mințit despre mine. Oamenii nu trebuie să înțeleagă adevărul niciodată, spun ei insistent, fiindcă tu ai fost mereu un om extrem de bun și inteligent și oamenii cred altceva, opusul chiar. Nu înțeleg de ce spun ei mereu asta peste mintea mea, ca și cum m-ar acuza că nu am murit încă sau că nu m-am prefăcut a fi proastă și rea sau că nu au reușit să mă distrugă intelectual mai mult și mai repede. Eu nu sunt de acord cu această idee a lor - nu au dreptate, eu chiar am fost un om perfect și chiar de valoare intelectuală și numai binele și frumosul - minciunile lor urâte despre mine favorizează agravarea torturii și urii asupra mea seara și noaptea. Probabil că dacă era adevărul, chiar și numai o parte, oamenii nu m-ar fi omorât sau torturat monstruos.

Ei zic din nou și din nou că poporul mă omoară fiindcă nu a înțeles nici măcar ce sunt eu, sau că nu am fost nebună, că am fost un intelectual perfect normal și că nu am avut nicio greșeală, că acțiunile mele nu au avut niciodată consecințe rele pentru alții. La fel și intelectualii, spun ei, nu au înțeles aceste lucruri și nici faptul că am fost un om inteligent și extrem de bun, că nu am mințit niciodată etc. Ideea e că niște porci monstruoși (?) au păcălit întreaga lume despre mine, le-au inculcat oamenilor ideea că trebuie să fiu omorâtă și că acest lucru va salva lumea de lururi rele, că va fi mai bine pentru ceilalți oameni. Nu mă omoară numai cu otravă, ci și foarte clar cu izolare foarte îndelungată și completă. Totuși am fost perfecțiunea și meritam poate și drepturile intelectuale, nu am fost nebună, așa cum m-au tratat colegii din facultate (unii sugerează că porcii cei mai mari au fost psihologii), care au sugerat și că eram proastă prin modul în care mi-au vorbit, deși eram un om inteligent. Acum 2-3 zile m-au otrăvit din nou, spuneau ei azi, ceea ce explică multe din simptomele din ultimele 2-3 zile. Ei spun că poporul vrea să fiu otrăvită fiindcă mereu am spus numai adevărul și toți vor mușamalizarea cazului meu, ca să nu înțeleagă lumea cât am pătimit, fiind nevinovată, din partea unora, și nici faptul că am fost extrem de inteligentă. Am fost ades otrăvită, dar mult mai mult când locuiam în București, nu doar cu otravă în alimente. De data asta însă abdomenul meu s-a destins în mod brusc mai mult ca în toate dățile precedente, din care mai găsiți pe blogul meu fotografii, nu mai are rost să mai fac acum altă poză. Burta este inelastică, extrem de tare. Din cauza balonării extreme am dificultăți în respirație și s-au agravat iar problemele cardiace. Mama are aceleași simptome, tot de 2-3 zile, ceea ce sugerează că am ingerat amândouă aceeași otravă. Sete extemă tot de 2-3 zile, continuu, nu trece cu apă. Deci poporul nu suportă că am spus adevărul, zic ei, deși am fost forțată să fac asta, prin multe lucruri. Alții au spus că ei mi-au dat otravă și cu scopul lovirii mai ușoare a creierului meu (și a inimii), ștergerii memoriei mele, degradării mele intelectuale treptate, fiindcă ei nu suportă ca eu să am memorie și să fiu mai inteligentă ca ei, având în vedere ”condiția mea socială”, în timp ce alți proști cred că trebuie să fiu distrusă intelectual, fiindcă ei cred că aș fi nebună sau ceva rău și ei nu pot accepta ca un om ca mine să aibă influență ca intelectual în lume. Mai mult decât atât, ei au credința că trebuie să fiu controlată, și că otrava îmi slăbește organismul și creierul și astfel ei pot să mă lovească, încercând să mă controleze, cu mai multă ușurință. Să mă facă ”de comandă” sau semidecomandată. Astfel ei vor să lovească autocontrolul meu, să nu mă lase să mă dezvolt sau să creez ceva intelectual, deși încă puteam anumite lucruri, în ciuda bunătății și înțelepciunii mele. Sau ei cred că astfel mă ”termină” mai repede, cu mai multă ușurință, că mă ”aranjează” etc. și că devin mai manipulabilă. În realitate tot ce am spus e adevărul și am fost unul din oamenii cu mult calm și seninătate în permanență, cu fond frumos și pozitiv afectiv și de gândire, e greșit că sunt distrusă cum zic ei, încontinuu, și omorâtă. Și acum îmi reverberează în minte una din ideile lor favorite - anume că proștii cred de mult timp că eu mint sau sunt ipocrită și nimic nu a fost în viața mea de acest gen sau că sunt altceva decât par sau decât am spus că sunt, deși mereu am fost la fel.

27.01.24

Mă gândeam că oamenii nu m-au acceptat nu doar fiindcă au vrut să nu iasă adevărul despre mine la iveală, ci și fiindcă nu aveau încredere în mine, fiindcă am fost închisă la psihiatrie. A fost nedrept, fiindcă nu au existat evaluatori și eu eram capabilă de muncă și de studii superioare. Acum e prea târziu. Ei spuneau că sunt un om perfect bun și normal, dar medicii nu au voie să recunoască adevărul niciodată sau nu recunosc niciodată. Din aceleași motive nu au acceptat nici începuturile mele literare, ca nu cumva oamenii să înțeleagă, ca nu cumva eu să creez ceva bun și să contrazic teoriile lor false despre mine.

Deși am spus numai adevărul, mă gândesc că unii oameni nu mă cred, fiindcă psihologii și psihiatrii, dacă un pacient spune adevărul, numesc acest lucru episod psihotic sau delir - dar, fiindcă eu am susținut adevărul întreaga viață, ei nu pot numi spusele mele decât delir sau, eventual, minciună. Ei spun că, dacă omul e lucid și susține adevărul mulți ani la rând, se numește paranoia. Tu ai dreptate absolută, spun ei, dar toată lumea vrea ca lucrurile să rămână așa cum sunt și oamenii să nu înțeleagă adevărul. Toți au mințit și ți-au făcut foarte mult rău, e exclus să fie adevărul. Foarte bine, să fie cum o fi, cum vrea dumnezeu sau cum vor oamenii mai inteligenți. Nu am ce face și oricum nu m-aș sinucide, orice ar fi.

unii spun că ei, la început, ca și mulți alții, au crezut că povestea vieții mele ar fi o minciună politică a rușilor, căci cine ar fi putut crede că așa ceva e în întregime adevărul? și nu au vrut să recunoască că nu am greșit nimic sau că e adevărul, pentru că rușii sunt inamicii multora și astfel rușii puteau fi acuzați că au mințit, în timp ce ei sunt de fapt de asemenea vinovați în cazul meu, așa cum sunt și alții ???
Tu ai fost minciuna politică a tuturor. ???Nimeni nu te vrea fiindcă ți s-a făcut foarte mult rău, asta e tot, spun ei. Ei spun că oamenii nu doar că nu vor adevărul despre mine, deci nu mă acceptă, dar chiar vor continua să mintă, cu scopul de a întreține delirul proștilor despre mine ???
oamenii nu sunt de vină că ei cred că tu ești nebună, sunt îndoctrinați astfel
unii cred că nu tu ai creat textele tale literare ??? poate, nu știu, presupun că toți cei inteligenți, și știu că ei există, au înțeles că tot ce am spus e adevărul și că eu am creat puținul pe care l-am creat - asta e, mulțumesc lui Dumnezeu că sunt încă în viață, voi încerca să mă mulțumesc cu izolarea, atât cât pot

ei spun din nou, cum au spus adesea, că am fost condamnată la moarte din cauză că un porc a mințit despre mine. Nu știu la ce se referă - ideea e monstruoasă, că un porc a mințit și ulterior s-a derulat un lanț al slăbiciunilor, al corupției și alți porci au mințit și ei, ca să aibă avantaje în societate și să fie în acord cu credințele greșite ale proștilor - regret mult dacă e așa, eu tot nu cred așa o oroare, ei zic că lumea proastă e invers decât mine și are tendința să creadă răul, și a crezut răul despre mine, deși am fost mereu izolată, și nimeni nu a crezut binele, adică adevărul despre mine - e adevărat că nu am greșit nimic, în ciuda izolării și torturilor și calomniei asupra mea, dar îmi pare rău că mă omoară și fiindcă am fost un om capabil, inteligent - e posibil ca oamenii să fi crezut că eram proastă fiindcă eram tânără și nu aveam de unde ști anumite lucruri, dar e o mare diferență între naivitate și prostie sau între omul de lume și omul deștept. Nu mai am nimic nou de spus decât că ei au tăcut și aruncă doar rar, câte o frază de genul că am foat condamnată la moarte sau că oamenii nu au nicio vină că ei cred că eu aș fi nebună, fiindcă ei cred ce li se spune de specialiști sau chiar sunt îndoctrinați. Poate așa e. Totul a fost o imensă greșeală și tu ai fost cel mai bun lucru, dar nimeni nu crede adevărul. ???

29.01.24
spuneau zilele trecute că m-au lovit mult ca să mă degradeze intelectual și să îmi șteargă memoria, fiindcă unii vor ca eu să fiu neapărat mai proastă decât anumite persoane ???

recapitulând: tu ai fost condamnată la moarte din cauza minciunilor unor porci, ești izolată complet de foarte mulți ani, toți cred că ești altceva decât ești, toți au mințit despre tine și asta îi obligă să te respingă și să te omoare

eu mă gândesc din nou că ei cred poate că sunt nebună sau că mint chiar și numai fiindcă am scris adevărul tot pe acest blog, iar unii spun că poeziile mele au fost respinse și fiindcă proștii cred că sunt nebună nimeni nu are voie să vorbească cu tine (??) poporul crede că ai greșit de multe ori și tu nu ai greșit nici o dată.
ei te-au torturat fiindcă niște porci au greșit față de tine și ei vor să ascundă adevărul, nu există alt motiv - unii vor ca tu să nu mori, ci să înnebunești înainte să mori sau să fii mai proastă, (oare și de aceea m-au izolat?)

la început credeau că ești bogată, fiindcă așa se zvonea; când au înțeles că mereu ai fost săracă, au inventat alte minciuni și astfel, în prezent, toți cred că ești altceva decât ești ???
aproape zilnic, ei inventează ceva urât - azi, de pildă, că eu sunt mult mai deșteaptă decât cei care vor să îmi ia locul - cum adică vor să îmi ia locul?

poate prima oară mi se spune că ei m-au respins inițial, când eram copil, fiindcă credeau ceva rău despre familia mea (?! ce?) -- dar atunci, când a fost așa clar că familia mă chinuia, mă izolase și chiar mă repudiase de mică - atunci de ce au aruncat răul asupra mea și nu invers? Ei nu spun nimic ca răspuns. Unul zice că e prea greu să îmi explice. Mă gândesc eu acum că poate unii credeau că trăiam într-un mediu cu privațiuni afective și nesănătos din multe puncte de vedere, care a dus la inadaptibilitatea mea, chiar la defecte de caracter sau psihice care nu mă recomandă ca profesor sau ca intelectual - și în realitate nu am fost decât binele, deșteaptă și apoi și înțeleaptă, matură, cu suflet foarte delicat, dar frumos și cald - nu am avut defecte, subliniez, psihice, iar problemele mele psihice sunt cu totul altceva decât ce sugerează proștii, oricum nu am fost nebună și mai demult meritam chiar drepturile. Ei spun și vulgarități de genul că poporul credea că eu eram ”capră râioasă cu coada pe sus” - și eu eram de fapt cel mai bun și nevinovat om - mă gândesc că la ei ”coadă” are o valoare metaforică, dar eu nu am asiprat deloc la ceva de ”sus” fără ca eu să am valoare, eu pur și simplu am fost eu însămi, fără ipocrizie sau aspirații greșite, am încercat doar să face ce puteam face mai bine - am eșuat din motive foarte violente.

30.01.24
Toți bărbații te-au f_t, spun ei, de parcă mereu vor să roadă ceva. Nu înțeleg acest lucru, cum adică toți bărbații și nici acum nu știu ce înseamnă f_tul, nu am habar cum fac ei așa ceva - atât sexual, cât și monstruoasele torturi cerebrale, pe care unii le numesc tot f_t. Habar nu am ce e și de ce înseamnă boală psihică. Oricum era, cum am mai spus, doar o tulburare sexuală, în mod evident, nimic schizofrenic sau paranoic.
Ei au spus totuși des că toată povestea mea e adevărul, nu doar partea sexuală, și prin urmare există convenția că eu sunt nebună, ca să se ascundă adevărul etc.
Eu, cum am mai spus în trecut, mă gândesc că, dacă e adevărat că mulți bărbați m-au f_t, ceea ce eu nu puteam bănui, fiind tânără și lipsită de experiență, e posibil și pare logic că ei sau și alții cred că eu aș fi altceva decât am fost mereu și nu recunosc adevărata mea esență, de intelectual extrem de serios, cum am fost mereu. Probabil că mă vedeau drept ceva sexual, în timp ce eu am fost cu adevărat ceva motivat aproape exclusiv de bucurii intelectuale - și capabilă chiar, deși ei mint că eram nebună, deci incapabilă. Păcat că au distrus o parte din ce citisem sau din capacitatea mea intelectuală, dar încă sunt ceea ce eram, ca fundal. "Te-au f_t prea monstruos pentru ca ei să mai aibă încredere în tine ca om”??? ”Asta e întrebuințarea pe care ți-au dat-o ție oamenii, obiect sexual.” ”Nimeni nu a înțeles adevărul, toți cred că ești altceva.”?? ”ești cel mai nenorocit om din lume, ai dus cea mai groaznică viață pe care a dus-o vreodată un om, nimeni nu a suferit vreodată mai mult ca tine” - poate că sunt exagerări... ”Tot ceea ce ai fost sau ai scris tu a fost interpretat drept altceva decât a fost.”??

31.01.24
Idei care au mai fost spuse, chiar de mai multe ori: Tu ești un om extrem de bun, dar nimeni nu te vrea, fiindcă toți au mințit despre tine. Nu poți fii lovită decât cu adevărul, minciuna nu are puterea să te distrugă, de aceea nu te-au putut distruge până acum, fiindcă ai completă dreptate. Mama ta/familia ta a reușit să îi păcălească pe toți. Poporul a mințit despre tine, prin urmare se consideră că tu minți. Psihiatrii nu au nicio vină, ei chiar au crezut că tu delirezi (?!) Cum, fără să vorbească nimeni - nu doar ei - cu mine? Da, spun ei, lumea e plină de idioți care cred că lucrurile sunt așa cum apar în cărți.?? Poporul crede o chestie neadevărată și monstruoasă despre tine. ?? Trebuie să accepți să mori de dragul minciunilor despre tine (sau onoarei celor care au mințit).?! Dar dacă au mințit din greșeală nu văd nicio legătură cu onoarea - poate erau proști, ceea ce nu e rușinos, sau poate nu aveau cum să știe anumite lucruri, de asemenea nerușinos. Poporul crede că ești altceva decât ești, repetă ei insistent, asta nu poți tu înțelege.

Ei au mai spus că unul din motivele respingerii mele este ideea unor proști că viața mea a fost regizată de nu știu ce putere politică sau de altceva, și că a fost pregătită cu decenii înainte de a mă naște. Chipurile din cauza aceasta mă omoară - fiindcă de exemplu au apărut multe conexiuni între viața mea și diverse simboluri sau semne din viața social-culturală a românilor, cum ar fi legătura cu numele străzilor pe unde am locuit, cu statuile de la Universitate, cu datele de la Biserica Armenească din București (a fost și un armean în spitalul de psihiatrie care nu știu de ce s-a luat de mine), cu nume legate de satul bunicilor și împrejurimi etc. etc. Mie mi se pare ciudat că unii oameni au asemenea fantasme paranoice, dar sunt convinsă că intelectualii știu adevărul, care e oricum scris în abstracțiuni și teorii ale psihologiei sau filozofiei - cum ar fi că psihicul unei persoane se caracterizează prin autocontrol, autoorganizare etc. -- exact așa este, nimic nu este întâmplător, nașterea oricărui om este rezultatul unor forțe psihosociale care concentrează și trecutul psihic al unei comunități, cu idei și obiceiuri din trecut, este o emergență, cu numeroase rădăcini, nu ne naștem complet goi și amorfi, suntem legați oricum de tot ce ne înconjoară sau de trecut, este nevoie uneori de secole, dar poate chiar mai mult pentru aducerea unui copil pe lume, copilul fiind tras, adus efectiv din strămoși către prezentul psihic al societății. Poate că nu toți sunt de acord cu această teorie a mea, dar ideea tabulei rasa la care se gândesc unii mi se pare hidoasă, ca și cum am fi maimuțe sau animale oarecare, deci legați doar de natură nu și de cultură ca nou-născuți - ceea ce mie mi se pare complet ilogic. Probabil că acelor oameni, din nevoia de control asupra realității, li se pare mai credibilă teoria unei conspirații legate de mine dinainte să mă nasc, pe când, dacă ar crede ce spun, eu ar însemna să înțeleagă că nu putem controla sau că nu e bine să controlăm fiecare pagină a trecutului generațiilor care ne preced, că există un fel de Dumnezeu mai mare, mai puternic decât noi. Ei cred că doar omul face și drege și adesea ideile unor conspirații politice de exemplu înlocuiesc religia sau alte forme de comuniune și interpretare a realității.

Chiar și dacă unele lucruri au fost aranjate în viața mea înainte să mă nasc, ceea ce ei nu pot dovedi, totuși de ce m-au respins total și m-au torturat întreaga viață și mi-au luat drepturile deși am fost un om de valoare și complet bun și nevinovat? Un om inteligent. Unii cred și acum că eu am fost persecutată și masacrată datorită calității mele involuntare de martor la revoluția din 89 - și că proștii credeau în mod greșit că nu am fost doar martor, ci am avut o oarecare implicare.??! Totuși cred că vă dați seama că am suferit atunci și că am trăit momente de teroare.

Peste toate aceste considerații teoretice ale mele, care ne duc cu gândul la adevăr și normalitate și uneori la ceva frumos, ei vin cu realitatea lor prozaică: ”au f_t-o, au băgat-o la balamuc și acum o omoară” - și de ce?! De ce trebuie să mă omorâți, de ce credeți că așa trebuie?

1.02.24
Te vor accepta, dar cu condiția să nu fie înțeles adevărul, fiindcă adevărul este extrem de monstruos (tu nu ai greșit nimic etc.) - mă gândesc că ar fi foarte bine să fie așa, aproape toți oamenii/intelectualii care sunt acceptați sunt acceptați fără să fie cunoscut adevărul despre ei, poate tocmai fiindcă, poate că e o condiție sine qua non în cele mai multe cazuri - dar de ce le-a trebuit atât de mult timp? acum nu mai pot face prea multe lucruri... mă tem că e doar o minciună, cum au fost atâtea... normal că nu mă deranjează să nu fie înțeles adevărul despre mine. Nimeni nu vrea să reușești ceva (intelectual), spun alții, toți vor să ascundă tot adevărul etc. - aceștia par să spună că vor să mor, din nou. ”Din păcate tot ce ai povestit tu e adevărat și ei vor ca lumea să nu înțeleagă nimic”. ”Este vorba de niște oameni extrem de răi, care preferă să te omoare decât să li se clintească lor un fir de păr în cap”. Două idei care mă enervează, prin ceea ce implică ele - ”Poporul român a fost mințit de puteri străine despre tine” (și ce dacă, în fine, chiare dacă ar fi așa, nu cred că ar trebui să mă omoare sau altceva rău etc.) ”este vorba mereu de aceeași poveste, aceeași crimă monstruoasă, doar că victima e mereu alta”, ”ei sunt mereu aceiași, tu ești mereu alta” (ideea ar fi că se va întâmpla mereu, că nu e posibil nimic fără acest sacrificiu, dar e doar o idee, ei nu pot dovedi asta, chiar dacă au dovezi că s-a mai întâmplat de nu știu câte ori). ”poporul nu a înțeles tot adevărul încă, când vor înțelege vei fi complet lăsată în pace” ”poporul nu vrea să te accepte și te omoară crezând că tu ai mințit de mai multe ori și tu nu ai mințit deloc toată viața.” ??? Azi din nou presiune cerebrală puternică și iar artificii sau pocnitori și ei au spus de mai multe ori că poporul a fost mințit de toți ca să mă omoare.?? Sete încontinuu și nu trece cu apă - iar. Ei spun că iar încearcă unii să mă omoare, încărcându-mă cu apă și nu mai știu ce - nu cred că există azi riscul să mor și nici la noapte, e doar suferință.

2.02.24
Ați văzut ieri unele din ideile lor ”naționaliste”, că nu m-au cruțat nici de așa ceva. Anume că poporul a fost mințit despre mine de puterile politice străine. O altă idee similară e că eu sunt unul din geniile României, dar toți cred că sunt nebună și proastă. Geniile nu pot înnebuni, spun ei, dar probabil se poate vedea că nu am fost geniu. Totuși am fost prea inteligentă ca să fiu nebună, și nu am fost proastă, cum cred proștii, niciodată. Ei spun că poporul român mai degrabă are încredere în intelectuali din alte țări decât în cei români.?? Poporul te omoară crezând că ești altceva decât ești.??? Mereu spun ei asta. Este o mare greșeală, spun ei, iar eu nu am avut nicio legătură cu politica și nimic rău nu a fost din cauza mea. Poporul nu poate înțelege, spun ei mereu. Nimeni nu te vrea fiindcă toți ți-au făcut rău și au mințit, nimic altceva, spun ei iar. Am alunecat într-o stare de deprimare din cauza a tot adevărul și izolarea - cred că ați înțeles că totul e adevărat - de vreo două săptămâni nu mă scol decât după ora unu sau două după masa și seara adorm înainte de 10-11. Cred că voi reuși încă o dată să mă apuc de treabă, cum pot. Mi s-a întâmplat asta foarte rar întreaga viață, deși am fost mereu trează, lucidă.

3.02.24
”Tu ai fost un om excepțional, dar poporul crede că ești un gunoi. Dacă poporul ar fi înțeles adevărul, tu ai fi fost liberă/ ai fi avut tot ce aveai nevoie/ nu ai fi murit.”
Posibil, oricum se poate spune că aproape toate crimele și sinuciderile apar din lipsă de înțelegere sau prostie, mai puțin din răutate.
Oamenii au crezut că tu erai răul și ceilalți binele și era invers. Poporul a crezut că tu erai altceva decât erai, de aceea ți s-au luat drepturile intelectuale.??? Acum e cam târziu, dar voi face tot ce pot face, chiar și în izolare. S-au mințit între ei până când nimeni nu mai crede adevărul.??

4.02.24
Ei spun că eu nu pot înțelege de ce toți oamenii se poartă așa ciudat cu mine, fiindcă singura cauză e că au fost mereu mințiți despre mine, minciuni despre care eu nu știu nimic.
Altă idee e că eu trec acum printr-un episod de depresie clasică, datorată suferințelor reale și persecuției etc., dar nimeni nu vrea să recunoască adevărul că nu am mințit nimic și că nu am avut delir niciodată.
Problema a fost că oamenii nu te-au vrut niciodată (?), crezând că ești ceva rău și tu ai fost ceva extrem de bun.
Ei spun că, de fiecare dată când eu am spus masiv adevărul despre mine, unii oameni răi m-au contracarat cu minciuni și aberații politice. Că de fapt asta e ”întrebuințarea” pe care mi-au dat-o oamenii: un om viu, nevinovat și normal, despre care se spun minciuni politice. ??? Păcat, am fost totuși un om inteligent - ei spun adesea că am fost cea mai inteligentă, dar poporul nu m-a vrut, ceva ce eu nu înțeleg. Că mereu am fost la fel cum sunt azi, dar ei mereu au crezut că eram altceva. Dumnezeu știe, eu nu pot înțelege ce, dar acum știu că oamenii au avut ceva cu mine de mult, ceea ce nu puteam crede mai demult. Ei spun că am fost considerată proastă fiindcă nu știam nimic din ce știau altele, fiindcă nimeni nu mi-a spus nimic și a fost doar gândirea mea, fiindcă nu ”auzeam” telepatic nimic, și fiindcă eram un om foarte bun. Totuși acestea nu sunt motive să crezi că un om e prost, dimpotrivă - e mai inteligent omul care gândește și înțelege singur în condiții grele, iar a ști ceva nu echivalează cu a fi deștept, căci și cei mai proști pot ști sau afla lucruri de la alte peroane, eu nu aveam de la cine.