desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge

duminică, 18 august 2024

18.08.24

În ultimele zile, dureri osoase peste tot, dar mai ales la șolduri. Azi la fel toată ziua, plus greață persistentă și dureri de burtă. Nu știu... poate a fost din nou otravă. Ei spun din nou că nu am greșit nimic, dar absolut toți vor să mor, ca nu cumva să se înțeleagă adevărul. Și ieri spuneau că, datorită bunătății și inteligenței mele, ei nu au reușit încă să mă distrugă complet sau să mă facă nebună, ceea ce mulți doresc, din câte se pare. Poate că totul va fi bine, de azi voi încerca din nou să fiu foarte atentă ce mănânc. Eu încă sper... mama în schimb mă tot cicălește să mănânc, de multe ori în fiecare zi, cum face de atâția ani, deși nu mi-e bine, și sunt extrem de grasă, am cel puțin 120 de kg și un singur picior - mă simt mai bine numai dacă nu mănânc, sau mănânc foarte puțin. Aproape zilnic joacă teatru să mă trateze drept nebună. Ei spun din nou că mama e ceva extrem de rău și eu binele, dar toți vor să mor eu și să trăiască mama.(??)

Ei spun iar aceeași idee, că ei nu pot justifica așa o oroare, prin urmare sunt obligați să mintă în continuare și să mă omoare. ?! Eu am fost datoare și obligată să spun tot adevărul, îmi pare extrem de rău că îmi vor moartea și evident lovesc de moarte prin izolare forțată și evident minciună a psihiatrilor, și nu îmi pare rău numai de viața mea - și cu adevărat nu a existat vreun motiv să fiu omorâtă - îmi pare rău și de faptul că toți, în permanență, au ales să fie imorali, extrem de nedrepți și cruzi, când puteau să aleagă dreptatea și binele și nu pățeau nimic dacă recunoșteau adevărul și faptul că au greșit sau că nu au știut și nu au înțeles adevărul despre mine (oricum nu aveau de unde, în afara acestui blog) - dar așa se pare că unii dintre oameni cel puțin aleg în mod conștient să fie asasini și deci nu mai este doar o greșeală, ci este ceva rău. Mereu unii, mai ales o femeie monstruoasă, intră peste mintea mea cu aceste idei monstruoase că trebuie neapărat să mă distrugă și să mintă despre mine, deși am avut mereu dreptate și ea nu, am fost chiar un om capabil și inteligent și nu trebuiau să mă distrugă - dar toți ceilalți par să fie mereu de acord cu ea sau cu ideile monstruoase despre mine.
Adevărul e mult prea monstruos, spune una dintre monștrii de pe mintea mea, de aceea nimeni nu îl poate crede și de aceea noi nu te putem distruge - dar adevărul e totodată că ea și ei greșesc și nu trebuie să fiu distrusă. E vorba de o femeie proastă care poate că nici ea nu a înțeles că tot ce am spus a fost adevărul în cele mai mici detalii, că am fost masacrată fără vină în cele mai mici detalii încontinuu și fără să pot evita și că nu trebuia niciodată să fiu distrusă, cum crede ea. Am fost mereu om normal și inteligent și capabil, ceva foarte frumos și luminos, senin și calm și bun.

Sete extrem de puternică încontinuu, deși beau apă. Ei spun că tot ce am scris eu despre viața mea e adevărul și prin urmare toți vor să fiu distrusă și omorâtă, ca să nu își piardă ei privilegiile. (cum adică privilegiile ?? și de ce li se pare normal și logic ca unii să mă distrugă sau să îmi vrea moartea?) Ei spun că e foarte simplu - poporul crede că eu sunt altceva decât sunt și ceilalți intelectuali mint despre mine ca eu să fiu total respinsă și lovită și deci distrusă și eventual omorâtă - deși izolată din 84. Ceea ce poporul crede greșit despre mine eu pot percepe doar sub forma unei ostilități bizare pe stradă și unor reacții verbale - mai ales nonverbale - ciudate când vorbesc cu anumiți casieri în magazine, care sunt de fapt, de peste 15 ani, aproape unicele mele contacte cu alți oameni, în afară de mama, care se poartă cu mine ca și cum aș fi nebună (mai ales prin tonul vocii), deși nu au existat motive.

19.08.24
Ei spun aceleași idei de demult - că toți (cine?) vor să mor, ca să scape ei de orice acuzație.??! Proștii nu au nicio milă pentru mine fiindcă, spun ei, au fost mințiți mereu despre mine și ei cred sincer că sunt nebună. Eu am reacționat mereu normal și conform realității și adevărului, dar în ochii lor apăream ciudată și anormală, fiindcă ei credeau minciuni despre mine, iar eu nici nu aveam habar și nu aveam de unde bănui că lumea minte despre mine și nici ce minciuni au inventat. Sincer, și acum mi se pare ciudat că dvs. și alții credeți că sunt nebună sau ceva rău, deși izolată complet de zeci de ani, după ce de fapt am dovedit chiar și prin ce am scris că sunt inteligentă și chiar om bun - și nu am fost ratată sau incapabilă, e vorba de strivire cu mari forțe și minciuni și instituții și otravă, fiind fără vină, și violență multă și izolare și abuzuri prin luarea drepturilor, fără motiv, în mod nedrept în mod clar. De azi voi încerca din nou să mă bucur cu adevărat de viață. Trebuie să trag de mine, să uit realitatea și să mă bucur de izolare (alții au ghinionul să stea mai mulți într-o cameră și nu pot nici măcar citi liniștiți) și să muncesc cât mai mult zilnic. Ei spun că toți cei care au înțeles adevărul au fost omorâți, acesta fiind alt motiv al izolării mele.?? Unii proști nu cred doar că sunt nebună, ci și că sunt manipulată de alții, spun unii, și de aceea mă evită. Nu știu dacă așa e. Nu sunt manipulată mai mult decât alți oameni inteligenți, fiindcă absolut toți suntem, mai mult sau mai puțin, influențați de alți oameni. Eu sunt chiar clar eu însămi mai mult decât manipulată.
Azi i-am vorbit mamei puțin răstit, fiindcă m-a agasat cu un miros urât de detergent - eu nu am ușă la cameră și durează mult până îmi pun proteza pe picior, dacă sunt în pat, ca să mă deplasez să închid ușa la baie sau la bucătărie, lăsată deschisă de ea, ea plecând în curte, sau să deschid geamul să aerisesc (era și cald tare acum). Ea a replicat că am țipat la ea înfiorător sau urât, nu mai știu cum. Acest lucru s-a mai întâmplat, mi-a spus că țip la ea de mai multe ori, chiar dacă nici măcar nu m-am răstit la ea și i-am vorbit foarte calm - deși absolut cert ea face dinadins unele lucruri rele asupra mea, ca să mă chinuiască. Ideea lor e că unii oameni percep ceea ce spun eu sau mama, dar numai cuvintele, nu și intonația sau intensitatea, volumul vocii - deci ea poate minți că țip la ea, chiar dacă vorbesc foarte încet. Nu știu sigur asta - ei spun că, în ciuda faptului că întreaga viață mama m-a chinuit fără rușine, cu multă cruzime și răutate, iar eu am fost mereu întruchiparea bunătății și blândeții și ea invers, totuși lumea o crede pe ea, care a mințit mereu și mereu se întâmplă la fel. Teoria lor e că, deși nu am nicio șansă de mică și nu greșesc nimic o viață întreagă, deși sunt total izolată, lumea mă omoară și crede un monstru, adică pe mama, și nu crede niciodată victima - și ei cred că această crimă se repetă - cu alte victime mereu. Nu știu, nu pot să infirm teoria lor, dar nici nu pot crede orbește așa ceva. Oricum e evident, de 40 de ani, că lumea are tendința să nu mă creadă, deși, repet, am fost izolată cu forța, și am fost mereu lucidă și normală psihic, mereu om foarte bun și inteligent și nevinovat. Mi-au spus că așa va fi încă din copilărie. Foarte puțin, întreaga viață, au vorbit cu mine doar psihiatrii, dar e evident că ei mint în cazul meu și nu știu de ce - ei zic că mint fiindcă m-au condamnat la închisoare și la moarte, deși nevinovată - eu totuși întreb din nou: chiar și așa, de ce trebuiau să mintă? Puteau scrie corect, că am avut o tulburare sexuală, asta e adevărul, dar ce au scris în rest e minciună. În plus, nu am greșit nimic toată viața, nu trebuia nimeni să mă pedepsească sau să mă respingă, să mă închidă în izolare. Nu am spus decât adevărul, întreaga viață. În mod greșit, am observat că oamenii au tendința să creadă că nu există mame monstruoase, dar copii ingrați da - deși nu au nicio dovadă de ceva rău despre mine, ba chiar au dovezi de bine din ceea ce am scris eu, totuși, în cazul meu, ei cred a priori că eu sunt nebună și rea și că mama e ceva normal și mereu e câte unul care spune că așa o mamă monstruoasă nu a existat niciodată, dar eu nu sunt crezută deși am spus adevărul obiectiv și am fost un om inteligent în mod dovedibil. Ei spun iar și iar că eu sunt nevinovăția absolută (da, e adevărat și am fost și un om de valoare), dar poporul crede că sunt altceva decât sunt (?! asta nu știu - așa se pare, dar nu știu ce anume) și porcii (ce porci?) nu vor să recunoască adevărul, prin urmare sunt omorâtă. Trist. (Porcii, adică intelectualii, spun unii, politicienii spun alții, toți cei care mă izolează de mult, spun iarăși alții, fiindcă se tem de contactul oricât de superficial cu mine, fie și în scris, ca nu cumva să înțeleagă poporul adevărul despre mine sau ca nu cumva să fie ei loviți dacă nu se poartă cu mine cum vor proștii.) Ei zic că poporul nu a înțeles că mama e un monstru hidos și eu binele (alții spun că mama e o femeie proastă care a fost păcălită, îndobitocită de niște porci) și alții spun că poporul crede că eu i-am lovit pe toți (toți ce?) și de fapt eu nu am lovit niciodată pe nimeni. Poporul nu vrea să mori, vrea doar să cazi, ceea ce echivalează cu a-ți pierde capul, inteligența naturală proprie, deci vor să înnebunești, ceea ce în cazul tău înseamnă să mori. Ei repetă că poporul vrea să mor fiindcă crede că sunt altceva decât sunt.??? Unii erau așa proști încât credeau că alții mă ”susțineau” și de fapt eu singură, prin muncă și înțelegere proprie, nu revelație, m-am dezvoltat intelectual, dar ei spun că proștii cred invers. Mai demult erau unii care intrau peste mintea mea și cu ideea ”m-au prins”, fiindcă credeau în mod greșit că era un fel de gardă a mea, a creierului meu, care îi lovea pe ei, îi înhăța - și de fapt era vorba mereu de propriul meu intelect sau gândire. Proștii au crezut din păcate că sunt proastă (deși eram izolată, deși oricine putea minți despre mine), așa au zis mulți alții.
Această fantezie mi-a mai fost spusă - că mama mea e nemuritoare și a mai dat viață multor copii și pe absolut toți i-a omorât, cu aceeași stratagemă. Altul spune că e evident ce crede poporul/proștii despre mine - ei toți cred că ești nebună, spun ei iar. Nu prea înțeleg - cum adică nebună? Am fost aproape total izolată din 84. Multe cărți, manuale școlare, inclusiv mass-media, cinematograful, teatrul recunosc că psihiatria a fost folosită de foste regimuri politice ca instrument de opresiune sau că oameni perfect normali sunt închiși de rude, inclusiv nedrept sau cei buni de către cei răi, ca să obțină moșteniri sau alte avantaje. De unde știau ei că eu sunt nebună cu adevărat sau ceva rău și ce înțeleg ei prin nebună? E clar că oamenii au un concept extrem de confuz despre nebunie și în plus eu am fost mereu izolată, nu am avut niciun alt suflet lângă mine toată viața - sunt aproape convinsă că, dacă i-ați ruga pe proști să vă scrie pe hârtie, să descrie în frazele lor, cu propriile cuvinte, nu să bifeze, nu doar sinonime cum ar fi ”anormal”, deci fără dicționar sau internet, ce înțeleg ei prin nebunie, ar rezulta confuzie și mii de răspunsuri diferite. Oricum ei nu au cum să aibă aceeași idee despre mine și nu se bazează pe nimic real. Cu mama s-au purtat mereu extrem de curtenitor și prevenitor și politicos și cu iubire chiar - am văzut chiar eu oameni ce păreau buni care o tratau cu drag pe mama - și ea nu a fost niciodată izolată. Eu nu am avut niciodată pe nimeni și am fost cu adevărat binele - poate unii cred că sunt nebună în sensul că mint sau exagerez despre mama - cu certitudine ea a fost monstruoasă față de mine și oricum îi vorbea de rău pe aproape toți ceilalți, inclusiv rude, nu știu de ce toți o credeau bună sau normală și m-au respins pe mine, deși am fost sinceră și bună, blândă, nu nebună. Fiind vorba de o crimă gravă, mi-am permis să spun și tot adevărul despre familie, deși unii spun că era bine să nu fi spus nimic despre familie - dar în cazul meu nu se putea altfel. Oricum aveam mici șanse de reușită. Ei spun că toată lumea știe că mulți copii nedoriți sunt îngrășați de mici - și că diverși indivizi nedoriți sunt îngrășați și/sau otrăviți ca să moară. Poate e adevărat, dar în cazul meu vreau să subliniez din nou că nu e nicio ambivalență afectivă și că nu îmi urăsc mama deloc, dar nu sunt întrutotul sigură dacă ea a intenționat real, ea însăși, să mor, sau a fost doar nebună sau proastă și păcălită de alții.

20.08.24
Ei au intrat iar cu ură și întuneric și amenințări, cu idei vag politice, pe care le notez din nou. Ei spun că toată lumea abia așteaptă să fiu omorâtă, ca să își reia drepturile în România. Toți au fost îndobitociți, spun alții. Ei spun că nemții, aliați cu tot restul omenirii, vor încerca din nou să mă omoare și tot legat de asta au construit ei multe case lângă curtea mea, aproape zid în zid. Ei mă privesc ca pe un obiect și sclavă a nemților, din câte mi se explică, fiindcă nemții m-au crescut, spun ei, și au făcut asta cu un singur scop - să fiu otrăvită și omorâtă acum, pentru ca toți porcii să își împartă prada. Ei spun că ”porcii” sunt foarte multe ”puteri” străine, care vor să pună ”gheara pe România” - fiindcă eu sunt singurul om normal și singurul geniu și ei toți vor de-a dreptul să îmi fure ”personalitatea”, să se substituie mie după ce mor, după ce eu am făcut întreaga muncă, pas cu pas, în mod cinstit întreaga viață. Din același motiv am fost otrăvită în oraș, spun ei, din același motiv l-au otrăvit pe tata, spun ei, pregătind omorârea mea??! Hitler a fost mic pe lângă ce-au făcut ăștia, spun ei.?? Nu știu ce să zic, poate ceva-ceva e adevărat din câte spun ei. Eu totuși cred altceva - poate e adevărul că sunt sclavă, așa s-a părut din copilărie, și e adevărat că familia mea era germanofilă - și nașul meu odios și ceilalți. Eu însă nu am avut nicio legătură cu politica, absolut cert, mama și vecinii au, fiindcă numai asta vorbesc între ei, ca niște păpuși, dar eu nu am vorbit, nu am gândit și nici ascultat decât puțin, în copilărie. De ce să îmi fure personalitatea?! Am fost și încă mai sunt un om inteligent, capabil de muncă (nu în prezent), ținut cu forța izolat. Nu am avut sigur nicio șansă - eu cred că totuși, dacă ar fi fost adevărul, aș fi avut dreptul la studii și apoi aș fi dovedit forță de creație intelectuală. Oricum aș fi scris măcar ceva literar mai bun. Sau măcar m-ar fi acceptat în societate, am fost numai binele și chiar capabilă, inteligentă - și nu am greșit nimic - dar ei spun că am fost mereu ”rasă” (asta e adevărat) - adică mereu mi-au șters încontinuu memoria faptelor de cultură pe care le citeam, le memoram, căci pentru ei eu eram doar acest lucru pe care ei au plănuit să îl omoare, ca să îi ”fure” totul.??! M-au ras mereu spun ei, ca să nu am putere psihică să mă desprind din lanțuri. Ei spun că oamenii ca mine sunt martiri de când se nasc, când se hotărăște soarta lor și că oamenii nu au dreptul să se dezvolte liberi, precum copacii, ei devin numai ceea ce vor ceilalți, cei puternici.?? Bine, dar... ei nu aveau cum ști ce urma să fiu sau felul inteligenței sau caracterului meu în întregime de când m-am născut. Este mult prea nedrept, eu am dreptate asbolută, nu are nicio importanță faptul că am fost martirizată toată viața atât de mult. Am fost un om adevărat, și am fost în mod sigur binele desăvârșit și în plus, eu, spre deosebire de alți intelectuali, de unii colegi ai mei (din câte am văzut) nu am avut nici cel mai mic interes politic, fiind prea deșteaptă pentru așa ceva. Unii spun des în engleză că eu nu merit viața sau să fiu acceptată fiindcă nu am creat nimic - am fost capabilă și nu m-am gândit la altceva, dar m-au otrăvit și masacrat monstruos. Nu a fost autovictimizare niciodată și nu am avut defecte de caracter. Repet, nu am greșit nimic toată viața. Nu am avut orgoliu sau mândrie, tot ce am scris e adevărul, nu sunt ”nebună” sau ceva rău. Una din ideile cu care ei lovesc ades și îi păcălesc pe alții este că ”nu se poate face nimic, ea este totul”. Mi se spune că pentru porcii politici, dar și pentru alții, are o rezonanță neplăcută ideea că eu sunt, că am devenit ”totul” - în realitate, spun ei, ceea ce nu li se spune sau chiar nu au înțeles e că eu sunt acest totul de mică, că mereu a fost la fel, că nu am devenit în timp acest lucru. La fel gândeau și când eram copil, spun ei, și de aceea au încercat să mă omoare și la cutremurul mare din 77 și când am fost la mare cu părinții și nu numai. Cât timp a trăit, tata, dar și mama, i-au păcălit pe oameni că ei erau ceva, ca să mă protejeze pe mine și la moartea tatei oamenii au înțeles că eu fusesem mereu acel lucru și s-au repezit să mă omoare, să lovească etc., crezând că eu sunt proastă sau nebună - deci trebuiau să facă curat, să mă măture la gunoi, dar eu nu am fost niciodată proastă, nebună sau rea și le-am încurcat socoitelile. Chestiunea nu e clară, zic eu, poate că eu am fost acest unic tot, poate că nu (poate a fost mama)- dar oricum eu am fost mereu la fel și nu am apucat să devin altceva, cred că au fost cu adevărat păcăliți, poate așa cum mi se spune. ”În spatele tău” se află niște genii foarte mari, spun ei. Probabil, spun eu, i-au îndobitocit, exact așa cu mi-au explicat mereu - pentru ei, în lumea lor de idioți sau paranoici politici, are sens ideea că există genii în spatele meu, ca și cum eu sunt proastă și incapabilă și ca și cum lor le e teamă că ei sunt proști și prin urmare sunt ”manipulați” prin creierul sau corpul meu. În realitate am fost om normal și inteligent, dar oamenii m-au izolat total de zeci de ani. Fără motiv. Nu are importanță dacă există sau nu genii foarte mari în spatele meu, dar vă spun sigur că nu a fost nimeni ”manipulat” în niciun sens prin mine. Cred că vă dați seama că politica e una din deșertăciunile urâte și stupide ale omenirii, în felul în care se prezintă mass-mediei. Cred că vă dați seama că tot ce am povestit e adevărul, nimic altceva și că sunt omorâtă fără motiv. Cred că vă dați seama că puteam dovedi totul. Cred că se vede clar că eu am scris totul, nu doar poeziile mele - care, a propos, nu au nimic rău în ele - al doilea grupaj, pe care l-au refuzat editorii, chiar contra cost, deși pe ceilalți poeți, de internet sau nu, i-au acceptat. Întotdeauna, de când eram copil, au respins totul în cele mai mici detalii, poate tot cu ideea că erau genii în spatele meu, eu fiind săracă, renegată, prost îmbrăcată, cu jucăriile vechi ale altora etc. etc. Ei și eu zic că oamenii sunt foarte proști, și nu au înțeles că a fost vorba doar de un copil, un copil normal, nimic altceva, (nimic politic) și geniile veghează asupra multor copii - așa se formează viața socială, intelectuală etc. a societății. Acești ”ei” care pătrund în gândurile mele nu sunt geniile la care se gândesc unii, ci sunt chiar oameni proști, mai proști decât mine adeseori. Câțiva sunt deștepți, poate genii, poate - dar eu nu mai sper - unii chiar sunt ofensați de nedreptatea și cruzimea asupra vieții mele. Nu i-am inventat eu și oricum ei nu discută cu mine, s-a întâmplat acest lucru numai de vreo câteva ori în 20 de ani aproape (19) de când m-au năpădit ca niște buruieni. Oamenii oricum m-au izolat de mult de tot, de la 13 ani, altfel ar fi înțeles că eram eu, nu ”geniile”. Mi s-a întâmplat ca unii, cum ar fi asistenta medicului de familie sau psihiatrei, sau chiar psihiatra însăși, să încalece pe delirul acesta despre mine - vorbind ca și cum cuvintele mele nu sunt ale mele, tratându-mă pe față drept nebună, cu lipsă de respect clar și jucând teatru, ridicând vocea ”doamna Moldoveanu!”, ca și cum nu sunt eu sau vorbește cu altcineva prin mine, vorbind când cu dvs. când cu ”tu” destul de ireverențios, de parcă eram vulgară sau ieșind din poporul needucat, nu știu sigur ce credea, dar poate că chiar credea că eu sunt altceva sau manipulată de ceva ”din spatele” meu. Poate că doar intelectualii înțelegeau ce sunt eu în mod real, sau poate și ceilalți, nu știu. Aparent asta e o parte din adevăr, dar nu sunt sigură deloc, că oamenii mă izolează fiind îndobitociți, cum spun unii, că eu sunt manipulată de niște genii - deși, dacă era așa, aveau interesul să mă cunoască, să mă accepte. S-ar fi împărtășit și ei din lumină. În realitate știu că poate nu e așa, e prea ilogic, atâția oameni și pensionari în special, handicapați sau nu, sunt izolați mulți ani și chiar omorâți indirect. Ei spun că eu am dovedit totul, dar nimeni nu mă ”vrea” ca om, deși am pus pe față toate ”cărțile” mele, toate calitățile mele și deci sunt omorâtă - eu cred că e greșit - e o crimă oribilă, nu doar respingere și e păcat. Ei continuă să spună că proștii cred că sunt nebună etc. Foarte des mi-au vorbit ciudat, ca unei proaste, deși era clar că nu am fost niciodată proastă, aveți dreptate, erau manipulați sau conspirau astfel. La revedere pentru azi.

21.08.24
Problema, din câte spun ei, e doar că toți mint ca să mă omoare și eu sunt de fapt cel mai bun și nevinovat om. Eu nu știu ce mint aceia și cum și cine sunt. Alții sunt mai misterioși și spun că oamenilor le-a intrat în cap o idee greșită despre mine și acea idee e mai puternică decât adevărul - poate că e faptul că unii au spus că sunt nebună și, din câte spun alții, nu vor să își retragă afirmația. Au prins obiceiul de mai multă vreme să mă apeleze frecvent deși eu nu spun și nu gândesc nimic - cu ideea că ei se miră că eu nici acum nu am înțeles - ce? probabil ideea că toți oamenii au fost mințiți, convinși, că eu sunt nebună sau altceva decât sunt și de aceea sunt omorâtă. Tot frecvent, dar ceva mai rar, au ideea că eu nu am făcut un anumit lucru nici măcar o singură dată întreaga mea viață (ce? poate că nu am mințit sau ce?) și totuși oamenii mă omoară. Mama, spun ei, are sprijinul întregii lumi să mă omoare - ceea ce eu nu cred - deși eu nu i-am făcut nici cel mai mic rău. Nu cred. Spuneam că da, am dovedit inteligența și normalitatea și binele, chiar și în ceea ce am scris și tot am fost respinsă, nimeni nu mă vrea, deși am fost binele și am etalat aptitudinile mele diverse. Totuși, vă rog să nu uitați că am fost izolată din 84 și încă sunt un om normal și că un om la vârsta mea, de fapt la orice vârstă, poate să își dezvolte capacități sau potențe ascunse, poate încă să evolueze, să se desprindă de glod și de ceea ce e rău. Pot începe să pictez, să fac gimnastică medicală, să scriu în alt stil etc. În plus, oamenii nu sunt doar aptitudini intelectuale, nu sunt roboți reci și răi - oamenii sunt și suflet și eu am dovedit clar întreaga viață multă bunătate și pace și calm și mult drag de oameni, nu doar de natură și cultură. Nu am prea avut ocazia, dar aș fi îngrijit cu drag copii, bătrâni etc. măcar cu vorbe bune și a ține de urât, a mă juca, a educa etc. Omul contează și ca om, nu doar ca intelect și eu am fost evident ceva cald și bun, iubire și blândețe. Poate există oameni care au nevoie și de acel lucru, de atenție și bunăvoință, de apreciere și răbdare și înțelegere. Eu nu le-am primit decât în copilărie, dar în mod evident le-am dăruit când a fost posibil și cred că e ceva bun. Știu că tot ce am fost (și eu evident am scris tot adevărul) a fost respins, dar au mințit real că sunt nebună, nu știu de ce și nu am greșit nimic, poate că ei cred că am greșit ceva de-a lungul vieții - nu e adevărat! Omul mai contează și ca suflet, deși toți cred altceva.
Îmi amintesc că ei au spus de mai multe ori că oamenilor li s-au spus (?!) lucruri despre mine, mereu opusul adevărului, și astfel ei sunt mirați de vorbele mele sincere și adevărate. Că aceia care mint despre mine au credibilitate, cu toate că eu sunt izolată din 84. Tot la fel de ciudat li se pare atâta tortură și izolare - ei poate nu cred nici că am fost oribil otrăvită, fără să fiu vinovată, fără să pot evita aceasta - și ei nu pot crede că un om așa bun, blând, inteligent etc. a fost măcelărit așa o viață întreagă. Ei spun că de aceea trebuie să fiu omorâtă, ca să nu înțeleagă lumea așa o oroare. Nu cred asta. Nu au dreptate. Evident, toată lumea inteligentă știe că nebunii le par nebuni proștilor sau celor inocenți, naivi, fiindcă nu sunt crezuți. Se poate ca lumea să nu creadă... poate că asta e forța minciunii, îmi pare rău că nu am reușit să scriu ceva așa bun și inteligent încât să fiu necesară sau acceptată. Rețineți că nu am avut deloc pretenția asbsurdă ca proștii să creadă adevărul. Măcar judecați drept, fiindcă nu am greșit nimic.

22.08.24
acum două zile am avut greață ușoară, sete și dureri osoase, ieri am avut cea mai groaznică greață din întreaga mea viață, timp de vreo 4 ore - aproape vomitam suc gastric și m-au lăsat durerile de oase, dar am avut diaforeză pronunțată, azi din nou greață, dar mai ușoară, dureri osoase și diaforeză și astenie musculară. Unii zic că e cancer-cancer, alții că pe lângă asta e și otravă în apă. Nu știu, poate că nu. Îmi amintesc că în copilărie m-au luat să joc în piesa aceea Procesul apei, despre o femeie nevinovată etc., plus toate amenințările indirecte dar și directe întreaga copilărie că voi suferi soartă de martir. Cu ajutorul lui Dumnezeu, dacă voi putea, voi mai scrie o ultimă pledoarie pentru viață și dreptate și bine și în viața mea. Azi au intrat din nou unii (poate că asta vă irită, că sunt unii care intră peste mintea mea și că eu scriu ura lor jalnică), de dimineață cu ideea că trebuie să fiu lovită imediat ce m-am sculat, acum au iar ideea că unii proști au delirul că eu i-am furat pe ei - ca și cum am fost un fel de instituție, când de fapt am fost copil foarte sărac, dar bun și inteligent, om singur toată viața, furat de alții în mai multe feluri, inclusiv fiindcă eram aptă de muncă și au mințit că eram nebună și mi-au luat drepturile sau posibilitatea să găsesc ceva de lucru, fiind izolată (de fapt aproape numai cei cu relații oarecare își găsesc de lucru, nu cei izolați), deci calculați și dvs. câți bani aș fi câștigat în perioada activă, măcar la salariul minim pe economie. Știu, am avut o tentativă de sinucidere, dar...se pare că nu e ce credea lumea, nu știu sigur, dar așa pare. Mâine, dacă voi fi în stare, voi scrie acea ultimă pledoarie a mea. Nu am mâncat nimic de trei zile, am băut doar apă, dar sigur e ceva rău din alt motiv - prea multe reacții patologice, greață imensă, probabil e o șaibă ceva stricată sau chiar vreo piesă.

23.08.24
Da, am promis ieri să mai scriu o ultimă pledoarie. Nu mă simt prea bine nici azi și probabil voi scrie mâine (sau diseară). Mai notez o dată o plânsoare a mea - am observat și eu că oamenii au mințit despre mine. Ei au spus - și se pare că e adevărul - că mulți m-au hulit de-a lungul întregii mele vieți sau au bârfit despre mine ca și cum eram nebună sau proastă, cu scopul de a justifica violența cu care m-au tratat, nu doar în familie și la psihiatrie, ci în general, și prin izolare de mult timp, deși am fost numai binele. Am fost binele în cele mai mici detalii și am avut o serie de calități care nu au ieșit la iveală, nu aveau față de cine. Oamenii s-au raliat familei și psihiatrilor și psihologilor în minciună despre mine, din aceleași mârșave motive, spun ei. Ca dovadă clară, spunea unul, mai țineți minte vremea când proștii credeau că e vulgară - ceva ce ar părea complet deplasat și invenție clară acum, eu fiind evident inversul vulgarității. Sau chiar că am fost rea, ceea ce ar părea fantasmagoric, eu am am fost un om de o deplină bunătate. La fel, au avut ideea de-a lungul timpului că au existat lucruri rele legate de mine despre un aurolac, un negru, un țigan, un chinez, și proștii credeau bazaconii - ceea ce eu nu știu dacă e adevărat. Tot ce au spus despre mine e invenție și minciună, spun ei, sugerând că există un fel de ”martori” mincinoși despre care eu nu știu nimic și datorită cărora alții m-au judecat greșit și m-au condamnat. Mi se pare cât se poate de clar că proștii pot crede orice aberație și că, fiind eu evident izolată de mică, nimeni nu mă știe așa cum sunt - ceea ce e și mai clar având în vedere cum au crezut răul și diverse minciuni. Voi încerca să scriu mai târziu acea ultimă argumentație - pledoarie. Ei spun că de fapt, adevărul e mereu mai puternic decât minciuna, de aceea ei nu au reușit nici până acum să mă distrugă sau să mă omoare. Ideea e iar că niște nebuni au convins întreaga lume că e mai bine să mă lovească încontinuu și să mă omoare - de fapt vor să înlocuiască binele cu răul și ceva inteligent cu ceva mai puțin inteligent și ei vor să mor doar pentru propriul lor interes, nu al oamenilor sau lumii. Voi scrie mai încolo ce mai am de spus, încă o dată drept concluzie.
Ei spun că i-au păcălit pe toți proștii cu idei de genul că ”e în interesul tuturor ca ea să tacă definitiv - și pentru asta trebuie neapărat omorâtă” și în realitate nimeni nu are interesul să tac eu în afară de niște porci proști și oricum de fapt eu tac mereu, și voi tăcea și dacă ei vor continua, cum au făcut mereu și voi nota doar când vor lovi sau otrăvi brusc și tare și neașteptat și în plus nici nu trebuiau să mă omoare, sunt nebuni și umflați de megalomania că persoana lor contează, dar pe mine trebuie să mă omoare, deși am dat dovadă în scris de normalitate, bunătate și intelect bun, superior și chiar frumusețe a gândirii și pot progresa încă foarte mult pentru a scrie ceva mai bun. Unii au întrebat de mai multe ori ce rost are să omoare un om perfect, absolut nevinovat și care nu lovește pe nimeni niciodată și care niciodată nu vorbește în gând cu nimeni și nici singură. Vă spun eu - nu are niciun rost. Ei spun că speră ca astfel să câștige putere sau să nu fie dezonorați - nu au dreptate, este și imoral și dăunător, voi încerca să explic din nou, ultima oară, azi sau mâine.

Ei spun că, de data asta, oamenii sunt complet îndobitociți și îndoctrinați cu minciuni despre mine. Unii idioți cred cu înverșunare ideea că mama merită să trăiască, fiindcă este normală, dar eu trebuie să mor, fiind nebună. De fapt e chiar invers poate. Ei spun că mama e un om de o cruzime și răutate diabolică, dar oamenii nu știu asta - da, față de mine ea a fost, fără niciun motiv, fără ca eu să fiu proastă sau să greșesc ceva, a fost ceva extrem de rău. Dar nu știu sigur care e cauza - nebunia ei sau a altora. Citiți tot blogul meu și veți înțelege. Alți nebuni insinuează că e ceva scandalos - au mai zis asta - adică ei vor să o acceptăm după ce au f_t-o toți?! Nu, nimeni nu vrea să îi facă pe proști să mă accepte, au spus și ei adesea și eu la fel, nimeni nu mă vrea, vorba doar de lupta pentru viață a unui om foarte bun și inteligent, otrăvit fără nicio vină, fără motiv.

Ei spun din nou că niște oameni monstruoși au omorât extrem de mulți oameni pentru a putea să mă omoare pe mine, deși sunt complet nevinovată. Pe oameni i-a apucat din nou febra omorârii mele și îmi aruncă extrem de multe lucruri rele, inclusiv insulte gen scorpie. Ei spun că onoarea e întotdeauna de partea adevărului, binelui și dreptății, dar nu toți proștii sunt de acord cu acest lucru. Totuși, spun ei, cei mai mulți proști îmi vor moartea și lovesc în mine - inclusiv acum - fiindcă ei nu pot crede că absolut tot ce am povestit de-a lungul vieții e adevărul. Există și proști care au fost mințiți că ei trebuie să mă f_tă și să mă tortureze zilnic. Azi mama a început din nou ședințele de fizioterapie (ei insinuează că prin asta sunt lovită eu, dar nu cred, mama are 77 de ani și medicul de acolo i-a spus azi că are probleme într-o cameră a inimii și că are pulsul de cub 50 pe minut, deci mult prea rar - deși mamei i-a ieșit ecografia bună nu de mult timp) și oameni foarte mulți au ieșit, cu mic cu mare și cu foarte multe mașini noi pe străzi în cartierul meu din Voluntari. De obicei nu e nimeni. Ei spun că toți vor să mă lovească, ca întodeauna. Azi a fost a patra zi la rând cu greață, dureri osoase, transpirație abundentă și unele dureri abdominale și între coaste. De mâine nu voi mai intra pe internet fiindcă mi-e foarte rău, dar dacă cumva îmi revin, voi scrie ceea ce am promis că voi scrie mâine, adică acea ultimă pledoarie a mea atunci. Ei spuneau că problema e că sunt un om total nevinovat și bunătatea absolută, ba chiar sunt geniu, deci e clar că toți vor să mă omoare, mai ales după tot ce mi-au făcut rău. Eu nu sunt de acord cu aceasta. Asta e - ei zic că dacă mor, e fiindcă sunt alții mai inteligenți ca mine - deși nu aceasta e motivul, ceea ce am spus eu e motivul. ”Au mințit întreaga omenire despre tine”, spun ei din nou, prin urmare... Astăzi m-au lovit așa monstruos, în trombă, încât mi-am pierdut controlul mișcărilor - trist. Ei spun că întreaga lume vrea să mor, ca nu cumva să iasă la lumină un adevăr așa monstruos ca nedreptatea suferită de mine. Ei repetă că oamenii buni sunt așa naivi încât sunt jucați pe degete de cei răi și care îi mint încontinuu - nimeni nu vrea ca aceia să sufere și toți vor ca ăia buni să fie distruși dacă nu sunt suficient de proști. Nu cred. Alții au început cu ideea că eu am fost distrusă dintr-un singur motiv, că am fost geniu feminin, dar dintr-o familie extrem de săracă, oarecum sacrificată de rudele bogate. ?! Unii imită peste mintea mea pe unele rude ale mele ca frecvență a vocii. Ideea multora e că ei mă omoară fiindcă viața unui om foarte inteligent și bun și complet nevinovat nu înseamnă nimic pe lângă idealul cosmetizării opiniei publice, adică să nu cumva să apară public greșelile unor oameni asupra mea, fiindcă e vorba de o nedreptate prea mare și prea mult rău și nu vor ca oamenii să sufere de rușine, fiindcă acei oameni care au greșit referitor la mine sunt stăpânii lor plini de putere sau bani. Ei, dacă e așa, atucni ce vină au proștii? E vorba de niște minciuni urâte pe care ei vor să le apere cu prețul vieții mele. Acele minciuni sunt chiar despre mine, asta e hidoșenia situației, spun ei. Transpir din nou în broboane mari, ei au spus că nu vor să îmi dea apă bună.

24.08.24
Intru numai câteva clipe pe internet ca să spun că azi a 5-a zi de greață, dar a azi a fost foarte puternic, am avut spasme puternice abdominale și era să vărs în pat. Până zilele acestea nu am prea avut greață decât rar, deci boala a debutat oarecum brusc, și niciodată multe zile la rând și destul de ușoară greață. Ei spuneau nou că nu au ce face și trebuie să mă omoare. E greșit, spun eu. Ei mai spuneau, și mai demult, că aceia care mă omoară - la adăpostul unor minciuni - nu mă omoară fiindcă le e teamă că oamenii ar suferi dacă ar înțelege că tot ce am spus a fost adevărul, ci doar pentru interesele lor personale. Însă mulți proști au fost îndobitociți de către cei care îmi vor moartea că poate să fie mai bine pentru ei dacă mă omoară sau că sunt nebună sau că nu tot ce am povestit eu e adevărul - și de fapt este. Dacă îmi voi mai reveni, voi scrie pe internet și acea ultimă pledoarie pentru viață, deci dreptate, bine, adevăr - poate că îmtr-o zi, chiar dacă voi muri, unii dintre dvs. măcar vor înțelege că a fost o eroare (poate în afară de o singură minte diabolică sau câteva ceilalți doar greșesc, se află pe trepte inferioare intelectual sau de înțelgere, deci lovesc toți în mine ca o armată centralizată de o scroafă sau porc, inclusiv aceia inferiori mie). Și totodată poate veți înțelege că nu am făcut nicio greșeală spunând adevărul tot, fiindcă uneori e bine să expui plaga pentru a o vindeca - și nu v-ar fi costat nimic. Cred că am dreptate, că în ciuda a tot ce credeți dvs. și mulți alții, spunerea adevărului era mai normală decât minciuna. Greșiți, deși am scris totul de mult și v-am implorat mereu de atâția ani, cu blândețe și răbdare. Numai câțiva oameni răi sunt vinovați. Ei spuneau că tot ce am scris eu e în zadar, fiindcă, fiind eu ținută izolată, toți au mințit în timp ce eu eram masacrată și spuneam numai adevărul. Nimeni nu crede, spun unii, de aceea toți te omoară - și totuși putema dovedi aproape tot și restul ar fi reieșit clar și aș fi puut dovedi ușor și ce eram eu. Trebuia oricum să spun adevărul și fiindcă omorârea unui om inteligent și nevinovat loveșș și mediul și pe ceilalți - mi-am făcut datoria. În ciuda evidentei mele izolări de când eram mică, ei repetă că oamenii proști au fost îndobitociți în multe feluri că trebuie să mă distrugă și să mă omoare, inclusoiv cu ideea că, deși total nevinovată, ei salvează pacea lumii dacă mpă omoară - ceea ce e fals. Sau cu ideea că altcineva locuiește în mintea mea și că nu eu gândesc, iarăși fals. Acum voi ieși mai mult timp de pe internet, sau pentru totdeauna. Povestea vieții mele nu e extrem de urâtă - altă scuză a unora ca să mă omoare - poate doar dvs. ați fost răsfățați de viață și nu puteți înțelege necazul și credeți că sunt nebună. Au învins întotdeauna binele, fericirea, pacea, bucuria - și am fost om inteligent și am scris destule lucruri ce dovedesc clar binele și normalitatea și ceva frumos, dar v-au mințit poate. Tot la fel sunt și acum. E posibil ca, dacă voi fi lăsată să scriu acea ultimă pledoarie, oamenii inteligenți să înțeleagă complet adevărul, că nu am mințit nimic niciodată, că am fost numai binele și ceva foarte frumos ca suflet și caracter și că nu am fost niciodată nebună, reacțiile mele comportamentul meu și gândirea și afectivitatea mea au fost absolut întotdeauna normale și adecvate realității și eu am fost normală mereu ca întreg, armonioasă ca personalitate și capabilă de iubire, muncă și chiar și acitivitate intelectuală bună sau diverse alte lucruri bune - și eventual ar accepta să mă lase în viață - din foarte multe motive, din care voi expune câteva, inclusiv inteligența mea - și faptul că e grefată pe ceva foarte bun și frumos și că mereu am fost la fel. Ei spun că proștii au fost îndobitociți că eu am fost ceva politic sau nebună, ceea ce nu a fost deloc adevărat și că oamenii care au mințit despre mine nu vor să recunoască adevărul - nu știu, poate nu asta e - acum mi-e iar greață, voi ieși cu speranță din nou de pe internet. Nu e vanitate și nici măcar mândrie - e adevărul, nu am fost deloc vanitoasă ca om și nici narcisică.

Adevărul e că, dacă m-ar fi lăsat să scriu acea pledoarie, poate-poate mi-ați fi lăsat viața. Probabil că da. Ei spun că întreaga lume e îndobitocită și că o brută monstruoasă (cine?) mă omoară. Ei spun ceea ce au mai spus - că eu sunt un geniu măcelărit de oameni politici și medici și despre care toată lumea a mințit și minte. Și că toată lumea ”bună” sau inteligentă a înțeles adevărul și vrea ca eu să mor, ca nu cumva să înțeleagă proștii adevărul și să scape de sub controlul lor. Ei spun că sunt mari interese ale altora peste capul meu și de aceea trebuie să mor. Nu e adevărat, ce interese?! Toți cei inteligenți știu că nu sunt astfel de interese reale. M-au torturat groaznic de 4 zile și au aruncat iar delirul proștilor asupra mea și nebunia și ura lor. Foarte multe lucruri cert false, dar în care ei cred, mai ales o femeie monstruasă, care nu știu cine este. Azi am avut iar sete imensă și greață oribilă și am băut vreo 5 litri de apă și am fost lovită în cap încontinuu. Ei spun că eu un om perfect normal și am fost mereu la fel, dar ceilalți sunt prea nebuni și proști. Dar eu am fost izolată de mult timp ca să fiu omorâtă, spun ei. Ei spun că eu sunt de fapt capul, dar proștii au fost îndobitociți că aș fi curul, iar alții cred că sunt capul, dar un cap nebun care trebuie să moară. Ei spun că poporul și restul lumii sunt complet controlate de porci și vor să mor. Că m-au păcălit să nu mănânc aceste 4 zie prin lovirea corpului și capului meu și prin constipații monstruoase de peste 6-7 zile, care nu cedau la niciun medicament pastilă. Mama mea e monstruoasă, spun ei, și toți oamenii vor ca sistemul politic al unor nebuni să subziste și eu să mor. I-au păcălit că eu mint, chipurile ca să câștig nu știu ce război sau nu știu cine din ”spatele” meu, ceea ce e o minciună hidoasă. Eu nu sunt ca mama, de exemplu, care ascultă des televizorul cu tot felul de porcării tare și spune că asta e singura ei bucurie! Probabil mulți sunt așa, când mai bine ar fi să fie pașnici și buni. În fine, sunt proști și au distracții dubioase, dar partea neplăcută e că ei cred că realitatea e invers decât este. Ei spun din nou că proștii au fost mințiți că eu sunt vinovată de calomnie (?!) și de fapt am spus doar adevărul, și nu numai atât, am fost mereu binele. Sau că proștii cred că sunt nebună, fiindcă așa li s-a spus (ceea ce toți deștepții au înțeles). Ei spun că, dacă aș fi convins proștii de ceea ce e bun sau că am spus numai adevărul, nu aș fi murit, dar, pe de altă parte, aproape nimeni nu a vrut să vorbească cu mine - și proștii cred că eu sunt un fel de mecanism, nu om, dar vor să ”funcționez” perfect, fără să îmi lase nimic normal mie și ațâțând mereu proștii că eu trebuie să fiu omoarâtă, că sunt ceva rău etc. Ora 1 din noapte și ei continuă să lovească, să arunce ură și minciună asupra mea cu ideea că toți vor să mă distrugă complet ca să mă poată controla. Ora 1 și în cartier iar se aruncă petarde sau artificii. Din câte mi se spune și am și observat, se pare că i-au păcălit pe proști că am delir sau că eu sunt sursa delirului unora, dar ambele aceste lucruri sunt minciuni, puteam dovedi ușor și eu nu cred și nu am crezut aberații deloc.

25.08.24
Zilele trecute am suferit fizic groaznic și m-au împroșcat încontinuu cu ură de moarte, iar aseară am mâncat din nou, nu mai puteam suferi, de aceea nu am mâncat 4 zile, dar apoi am fost lovită brusc, foarte monstruos - acum iar a intrat una din scroafe cu ideea că ”nu se mai poate face nimic, trebuie să o omorâm.” Deși am scris totul și probabil că toți cei inteligenți au înțeles, dar au hotărât (se pare că de mult) să mă dea morții, totuși eu implor să mi se mai lase o singură șansă, dacă îmi revin peste câteva zile, să scriu o ultimă pledoarie a mea - poate că sunt lucuri pe care nu le-am notat și unii nu le-au dedus. În circa o săptămână voi scrie acel lucru, dacă nu sunt masacrată monstruos. Ei spun că oricum totul a fost în zadar, fiindcă oamenii buni nu pot crede că există atâta suferință și tortură reală deși am fost un om bun și inteligent. I-au păcălit deci că aș fi nebună sau proastă. E posbil, dat find felul în care m-au tratat în toți anii, chiar din 84. Unii credeau, spun ei, că eu eram un geniu nebun și prin urmare trebuiau să mă distrugă ”complet”, să mă omoare. Alții, pe lângă asta, credeau că eu îndeplinesc o anumită ”funcție” în societate, ceva ce proștii cred că este altfel decât este, fiindcă ei nu pot înțelege neurolingvistică, teoria sistemelor etc., un lucru de fapt prezent la toți intelectualii mai răsăriți, cu singura diferență că eu eram izolată și complet respinsă. Această orgnizare bioelectromagnetică, socială și informațională, reprezentată de mine, a ”funcționat” normal, dar ei spun că proștii au fost mințiți permanent că sunt ceva rău. Motivele pentru care ei nici măcar nu mă lasă în pace în singurătate și izolare socială, sunt, pe lângă faptul că unii nebuni vor să mă ”fure”, faptul că mereu există nemulțumiți în lumea toată, oameni văduviți de soartă, și ei sunt mințiți despre mine și aruncați asupra mea, cu speranța că va fi mai bine. Când totul e bine, spuneau ei, mereu se găsește câte un nemulțumit care te lovește, sau câte unul care te lovește fiindcă nu a înțeles adevărul sau chiar ce e scris în acest blog, deși e clar. Pe de altă parte mai e un motiv important - faptul că au mințit foarte mulți oameni despre mine și nimeni nu vrea să fie adevărul, prin urmare proștii nu pot înțelege și sunt păcăliți că eu sunt nebună și proastă, deci trebuie să fiu lovită zilnic și omorâtă. Sau că am greșit, când nu am greșit nimic. Unii chiar vorbesc în numele meu ca și cum eu aș spune ce zic ei și îi păcălesc pe proști, spun ei. Astfel, chiar dacă unii ar fi acceptat să trăiesc măcar în izolare (fiindcă în final m-am resemnat și cu asta) și ei nu mai spun nimic, sunt alții și mereu alții - și tineri și copii - care aprind mereu flacăra urii și minciunii despre mine, cum au făcut și de curând, fiindcă li s-a părut ceva ciudat, fiindcă au fost mințiți că sunt nebună și așa li se năzare - căci ei nu știu adevărul și nu au înțeles nimic, deci cred că eu sunt nebună fiindcă nu reacționez concordant cu delirul sau minciunile unora despre mine. Pentru a elimina aceste două cauze, ar fi fost mai bine să fie adevărul despre mine, măcar parțial, chiar dacă m-au chinuit încontinuu întreaga viață. O parte din porci inventează mereu lucruri rele și absurde, cum ar fi că eu sunt considerată prizonier, captiv sau ostatic, deși clar nu am luptat cu nimeni în niciun război - sunt nebuni complet dacă ei cred că sunt ostatic.

Se pare că unii chiar credeau că eu sunt de vină de agitația unora în jurul meu, când de fapt am fost mereu un om echilibrat și care a acceptat realitatea cu calm, fără nazuri sau pretenții, chiar dacă e complet nedrept, nimic rău nu est datorită suferinței mele că sunt tratată nedrept și condamnată fără vină, fiind un om foarte bun și normal. Unii au spus că am fost geniu filozofic - probabil că nu geniu și oricum neofit, spun eu. Își bat joc cu ideea curva-filozof și că de ce oare se aleg ei numai cu așa ceva - adică lucruri insignifiante, inutile, gen filozofie sau literatură. Nu au dreptate în ideea că eu nu m-am născut când și unde trebuia să mă nasc. Gândiți-vă logic: orice venire pe lume e și ea logică, nu e haotică, și fiece intelectual al societății apare și se dezvoltă în sensul a ceea ce lipsește din mediul înconjurător - probabil și natural, nu doar psihosocial. Eu sunt ceea ce sunt datorită mediului social imoral, corupt, nebun și agresiv etc. - astfel sunt moralist sau filosof, stoic, sceptic etc. Sunt extrem de agresivi mereu - acum au început din nou că trebuie să mă omoare findcă eu nu pot controla nebunii - acest lucru e fals și în plus nebunii sunt chiar acesta care spune așa, sau scroafa de care am mai scris, cei care simultan cu agresiune verbală lovesc și trupul meu. Alții zic iar că proștii și nebunii nu mă vor și de aceea sunt omorâtă. Oarecum asta e adevărat, dar seamănă cu paradoxul mincinosului, căci chiar ei sunt nebunii. Ei spuneau că valoarea adevărată, autentică, nu e acceptată niciodată - eu nu cred așa ceva - se întâmplă uneori, dar nu mereu, cum a fost cu mine, ceva rău și mârșav, căci măcar valoarea de bunătate putea fi acceptată, chiar dacă nu și intelectul și umilele mele creații. Dar oamenii cu adevărat inteligenți (și eu am fost așa, dar nu cred că geniu, nu știu ce e un geniu în mod real, clar) în mod cert nu își doresc glorie, ci minimul necesar și pot crea valoare și în anonimat - cum probabil se și întâmplă, dar proștii nu știu. Nici eu nu sunt sigură de asta - uneori așa mi s-a părut, poate m-am înșelat. Alții spun că e invers și toate valorile autentice sunt acceptate, și eu sunt singura excepție (mă îdoiesc de acest lucru) fiindcă oamenii m-au judecat greșit, inclusiv colegii și prfesori universitari (?!) și proștii cred sincer că sunt proastă și hulesc (chiar acum) cu ”haida-de...”, cum să fie valoare etc. etc. pentru că ei nu pot crede că un om f-t de toți e deștept și nevinovat și bun -- repet, sunt izolată din 84 și tot ce am scris pe blog e adevărul, e un caz clar de martiraj real și totuși nu trebuie să mă omoare sau să mintă. Alții zic că e vorba doar de lupta dintre bine și rău - mie asta îmi pare a fi minte îngustă și real paranoică - dar, spre marea mea surpriză, am constatat uneori că exact așa este, mai ales din vorbele veninoase ale unei anumite pesoane peste mintea mea. Scuze pentru aceste detalii fără importanță. Voi reveni poate peste câteva zile cu ultima pledoarie.

(ei spun că eu nu sunt lăsată să țin post alimentar cum au făcut acum, cu greață groaznică și lovirea creierului 5 zile la rând, pînă la pierderea parțială a controlului motor, fiindcă oamenii vor să mă omoare și tot de aceea sunt otrăvită - cel puțin uneori, deci nu am nicio șansă, din nou, acum mănânc din nou și am recăpătat controlul mușchilor mei proprii deocamdată, repet, m-ați condamnat fără nicio greșeală și fără să fiu nebună sau proastă sau ceva rău; nu știu, poate nu voi muri, cum o vrea Dumnezeu) Se pare, din câte am observat și mai ziceau și ei uneori, că în cartierul acesta mărginaș există semne despre ceea ce vor ei să îmi facă, sau cum mă torturează, nu doar petardele adesea, ci și muzica la vecini de un anumit tip numai câteodată, și mirosul de grătare periodic, cum a fost și ieri seara, când m-au lovit rău de tot și a trebuit să mănânc mai mult aseară, în mod bizar simultan la mai multe gospodării - s-ar putea să se lege de un anumit fel de tortură digestivă, cum zic și ei, anume că ei vor să mă ”prăjească” sau ceva similar, nu mai țin minte exact ce spuneau. Ei zic din nou că toți mint fiindcă au fost plătiți să mintă și să mă distrugă/omoare., ceva ce oamenii de bine nu pot înțelege, și nici eu - ei zic că unii oameni puternici și cu bani deci nu mă agreează sau vor să mor ca să nu se înțeleagă ce mi-au făcut ei mie și de aceea îi plătesc pe proști să mintă.??!

27.08.24
Spuneam că mai am de scris o ultimă pledoarie și atunci eventual ați fi înțeles și ați fi crezut adevărul și poate că nu aș fi mai fost omorâtă, cu toate că nu am fost decât o sclavă întreaga viață și totodată cel mai mare martir al umanității - posibil adevărul, dar nu are importanță... Un ultim apel umanitar... dar nu m-am odihinit încă destul și ei lovesc în continuare, nu vor să mă lase din mână. Diverse lucruri, ca întotdeauna. E adevărat că depind de medicamentele psihiatrice, dar nu trebuiau să mă omoare, sunt un om foarte inteligent și, cu medicamente cu tot, cu ura celor care vorbesc peste mintea mea cu tot, aș fi fost în stare să funcționez normal în societate, nu aș fi dăunat nimănui, ceea ce de fapt am și făcut, dar ei nu mă acceptă și mint evident și aș fi putut întreține câteva relații normale cu alți oameni, măcar de la distanță, fără să fiu influențată de ideile oamenilor răi de peste mintea mea. Îmi cer iertare că am folosit termenul funcționare, ca și cum aș fi robot sau nebună, e un termen din arsenalul psihiatric, în timp ce, în mod real, mi se refuză dreptul la umanitate și nevoile minime sufletești și umane îmi sunt frustrate, cu toată normalitatea, căldura umană și geniul meu cu tot. Veți înțelege totul când voi scrie, dacă mă vor lăsa și poate îmi va fi lăsată viața. De câteva zile însă, se întâmplă ceva rău, un lucru ce reprezintă o nouă amenințare - mama a început să mă toace de mai multe ori pe zi că nu iau medicamentele mele (psihiatrice și celelalte). Ea nu a făcut așa ceva decât rar de tot și bineînțeles că și atunci le luam, sunt absolut necesare. Evident, ca și în trecut, spusele ei mincinoase sunt ciudate și dau impresia că unii vor să mă lovească puternic sau să mă închidă la spital sau pur și simplu să îi păcălească pe proști că sunt nebună, fiindcă nu iau medicamentele, subminând adevărul și normalitatea lucrurilor spuse de mine pe acest blog. Problema este următoarea - eu nu mai am somniferul Gerodorm, o benzodiazepină care niciodată nu a dat greș și mi-a asigurat zilnic un somn odihnitor, fără coșmaruri etc. La medicul psihiatru trebuie să merg în septembrie, pe 7-8. Nu am aceste pastile nu fiindcă am făcut abuz, ci fiindcă medicul psihatru mi-a dat pastile pentru 3 luni, între care Gerodorm era pentru 2 luni și Imovane pentru o lună. Dar Imovane nu mă adoarme și îmi creează, de mult timp, somn clocotitor și superficial. Din păcate, în fiecare seară și noapte, de câteva zile, nu reușesc să adorm seara decât după 1-2-4 chiar noaptea. Ceea ce mi s-a întâmplat foarte rar. Cel mai ades, așa au făcut înainte să mă închidă la psihiatrie, nu m-au lăsat să dorm. Adevărul este că anumite persoane stau dinadins peste capul meu seara și nu mă lasă să dorm - dar probabil dvs. nu credeți că oamenii mă lovesc mereu și că au ceva cu mine, deși sunt om normal și perfect nevinovat. Așteptați să scriu ultima mea plângere, dacă mă vor lăsa. Unii oameni răi au puterea sau abilitatea să stea peste capul celor buni și nevinovați, chiar dacă sunt deștepți, și să îi țină treji, să nu îi lase să doarmă sau alte rele. Eu nu am dăunat nimănui și nu am greșit nimic, ei sunt ca niște lipitori și mint. Au început iar că toți vor să mă facă cartof, legumă etc. Din cauza faptului că mă lasă să adorm doar foarte târziu, nu reușesc să mă trezesc dimineața devreme și mă scoală mama cu tamtam și agresându-mă că nu iau medicamentele. Și chiar de mai multe ori pe zi, ca să îi păcălească pe proști că sunt nebună etc. Cum să fiu așa proastă să nu le iau, când știu ce se întâmplă și ce rău este fără ele? Dar ei mereu au mințit, inclusiv azi-primăvară în spital, când au spus că am idei suicidare și chiar m-am supărat puțin, eram scârbită. Unii spun că altă idee delirantă a proștilor e că nu doar eu sunt martirizată de o viață, ci și nebunele altor puteri politice și că eu reprezint, fără să știu, o putere politică, dar, în realitate, spun ei, eu sunt singurul martir și nu ”reprezint” putere poltică și celelalte nebune sunt altceva. Acum au intrat din nou în engleză că sunt foarte furioși etc., iar alții le răspund chipurile cu ideea că au fost mințiți în permanență despre mine și lucrurile nu sunt cum cred ei. Poate că nu e adevărul, poate că acest dialog nu există - dar e cert că mulți au fost păcăliți despre mine, dacă considerăm faptele, și absolut totul e adevărul, ce am scris, dar toți au mințit, deși mereu am fost izolată dar și torturată de 40 de ani și mereu am fost numai ceea ce normal și bun.

Ei spun iar că mama nu suportă ca eu să îi fiu superioară și eu îi sunt în mod real cu mult superioară - probabil că ei spun așa ca eu să mă îndepărtez de miezul problemei, cum au făcut adesea, și iar să îi păcălească pe oameni cu ideea că aș fi nebună - e adevărat că mama vorbea când eram mică în așa fel încât eu să am această idee dar, chiar dacă așa este, nu înțeleg ce rost are ca lumea întreagă să mă tortureze și să îmi distrugă intelectul și munca sau să mă omoare, inclusiv prin izolare totală. Ei zic mereu că oamenii nu pot crede adevărul - poate așa este. Așteptați vă rog câteva zile sau o săptămână cel mult, să mai scriu ultima mea postare și atunci poate veți crede și veți înțelege, cu condiția să nu fiți mințiți foarte viclean din nou. Ați fi putut oricum înțelege din tot ce am scris deja. Până una-alta, vă rog să citiți din nou cu atenție ultimele mele lamentații din ultimele 10 zile, și mai ales din 24 și 25 august 2024 și să observați că sensul și durerea cuprinse în ele sunt greu de cuprins de tradus în sensuri la rece - căci este multă durere și par patetice, exagerate, ca niște patimi profunde, repet, greu de înțeles la rece ca semnificație. Prea mult necaz pentru un suflet singur complet, la prima vedere. Gândiți așa fiindcă nu ați înțeles că totul e adevărat, absolut tot ce am povestit pe acest blog și, deși sunt complet izolată, nu am înnebunit din cauză că am dreptate absolută și totuși sunt omorâtă și tratată josnic în fiecare zi. Nu am înnebunit fiind inteligentă. Osia sufletului meu a rezistat la încărcătură și la adevăr și nedreptate, chiar în izolare și deși am înțeles totul. Am reușit să cuprind cu deplină și calmă înțelegere totul, deși e extrem de dureros. Poate de aceea nu credeți, vedeți patetism exagerat și dureros acolo unde e de fapt adevărul și analiză lucidă. Și reciproc. Iar eu a trebuit să trăiesc în acest infern al adevărului foarte mulți ani, singură. Nimeni nu vorbește cu mine, nici în gând. Și nu am avut treabă, acitivitate oarecare comună, cu nimeni. Ca personalitate nu sunt un om patetic și ridicol, nu am tendința să mă tensionez, să mă înverșunez, să mă lamentez patetic. Aceste lamentații de mai sus sunt ceva absolut normal, nicio exagerare și nici infantilisme, și sunt întrutotul adecvate realității.
ora 3.35 noaptea, tot nu am adormit - ei se pare că îmi vor răul, poate voi reuși totuși să mă redresez, promit că voi scrie acea ultimă pledoarie în maxim o săptâmână, deci până pe 3-4 august. Dacă nu mă vor masacra prea monstruos. Plănuisem ca apoi să închei cu un imn frumos dedicat vieții și omului, aveam o idee bună pe care să mă centrez, dar am uitat ce anume era, din cauza presiunilor, poate că îl voi scrie totuși cu alte idei sau poate deloc, fiindcă a fost mereu evidentă bunătatea și bunele mele intenții și percepții ale vieții și omului și totuși vreți să mor - nu știu de ce, e aproape sigur ceva greșit. Unii continuă să arunce idei greșite asupra mea, mereu clișee negative care atrag și ațâță prostimea, deși nu înseamnă nimic sau nu au deloc legătură cu mine - de pildă infama idee „răul cel mai mic” - ei o folsosesc referitor la mine, insistând că răul cel mai mic e să mă omoare/să nu mă accepte deci. Bineînțeles că e greșit - dar v-am dat o mostră de ură și mârșăvie (având în vedere cuvântul-trigger cu conotațiile sale negative, inclusiv poltice) prin care ei întinează sufletul și intelectul meu pure și normale. Mereu au făcut și asta, e ceva oribil.

28.08.24
Ei au din nou ideea că e alegerea poporului (să mă omoare) - asta e ceva monstruos și greșit și nici nu e adevărul, mă întreb dacă cineva înțelege că e o nebunie, sau toți sunt de acord cu aceste idei greșite. Pe mine chiar mă șochează, parcă toți sunt pe altă lume, nu eu.
Azi am fost la piața de legume-fructe Obor, la tarabe afară, nu în hală. M-am oprit la un chioșc de ziare-cărți și am întrebat cât costă Moromeții 1 și 2 și mi s-a spus 20 de lei volumul - de către un vânzător de altă naționalitate, care vorbea românește cu accent pronunțat, și nu știu cât de corect. Poate de aceea ei s-au luat de mine în gândul meu cu alte idei paranoice - anume că poporul nu m-a vrut pe mine și de aceea străinii au acaparat România. Nu am niciun motiv să cred așa ceva și nu am avut legătură cu politica. Și de ce să nu mă vrea? Citiți tot blogul meu, dar absolut tot și veți vedea că am fost un om inteligent și bun, absolut normal, chiar dacă cu diagnostic psihiatric, repet, chiar foarte inteligent și fără greșeală, despre care unii mint - ei spun că eu am fost făcută albie de porci și că tatăl meu vitreg a fost respins și distrus și omorât în același mod -- probabil încă de când eram copil, din câte țin minte. Au ideea că proștii cred că eu am moștenit ceva de la tata, un fel de putere sau loc în societate și de fapt nu e așa. Și de aceea vor să mor. Nu am avut lucruri în comun cu tata și înainte să moară nu locuiam împreună cu el. Am avut preocupări diferite și nu am discutat nimic cu el, niciodată, el refuza complet să vorbească cu mine, încă de când eram mică. Doar biblioteca veche și acum stricată pe care nu am bani să o schimb e singurul lucru în comun - și locuiesc în altă casă, unde el nu a stat. Restul obiectelor și multe cărți sunt altele decât ale lui, în cea mai mare parte. Și nici măcar nu era tatăl meu biologic. E adevărat, țin minte încă de când eram copil, el era batjocorit în familie, era un marginalizat și nu avea bani, taxiurile și autobuzele îl ocoleau etc. Toată viața a avut o Dacia veche (cumpărată târziu) și numai un costum bun de haine, a trebuit să cumpăr eu cămașă și pantofi pentru coșciug.

Cumpărăturile din piață au fost un insucces. La început m-am apropiat de o tarabă cu o grămadă mare de gogoșari apetisanți și am cerut două bucăți, dar am chiar luat doi din imensa grămadă, în care aproape toți erau frumoși -- vânzătoarea, extrem de acră, m-a luat la rost cu ostilitate că i-am stricat grămada și că vor aluneca gogoșarii din vârf, ceea ce nu s-a întâmplat și am rugat-o să îmi dea ea doi și a spus că ea nu vinde doi. Ulterior, amărâtă de acel moment, am eșuat în restul cumpărăturilor mele de acolo. Îmi aduc aminte cu precizie că am pățit astfel de lucruri și în trecut - și nu are legătură cu politica, era la fel și pe vremea lui Ceaușescu - vânzătorii nu dau marfă bună decât dacă le place clientul. Unii m-au apelat cu domnișoară, de parcă știau ceva despre mine, cu toate că deja am părul aproape alb și sunt în vârstă, am 53 ani.

Ideea unora e că ei m-au respins toată viața din cauza unor aberații politice legate de familia mea - ceea ce eu nu pot înțelege, fiindcă familia în mod clar m-a respins de mică, eu am fost complet detașată de ei, evident un om bun și foarte inteligent, dar deloc acceptată de aproape toți membrii familiei. În afară de respingere, rudele m-au masacrat oribil, cu multă minciună și tortură fizică și psihică și oricum plănuiau să mă ”țină” ca nebună de când eram mică - de aceea mi se pare ciudat că ei cred că eu sunt respinsă și omorâtă din rațiuni politice legate de familie, după toate că de mică eram evident complet apolitică, absolut mereu, și, cu o singură excepție, am evitat chiar să urmăresc știrile tvr.

29.08.24
Voi scrie zilele acestea o ultimă pledpoarie care, eventual, va convinge lumea întreagă să îmi lase viața. Azi însă reiau și clarific mai mult un aspect care e bine să fie înțeles.
Sunt unii proști care au ideea că eu trebuie să fiu lovită fiindcă m-am trezit ”stăpâna lumii” venind de la ”coada vacii”. Alții, în același sens, au credința greșită că eu am căpătat nu știu ce ”putere” asupra oamenilor fiindcă am fost f_tă de toți. Nici asta nu e adevărat, mai degrabă eu sunt ceva încă bun și normal și inteligent în ciuda faptului că am fost f_tă, nu datorită acestui lucru.
Am fost un om de o mare bunătate, dar și normalitatea absolută, spun eu. Ei zic că am fost un om cu o inteligență fină, dar și de o mare noblețe sufletească și de carater, adaug eu. Bineînțeles că am fost mereu trează sau lucidă, dar am înțeles tot adevărul abia după 35 de ani, câte puțin, până la întreaga imagine mai limpede a realității. Ideea e că, deși am fost torturată sau lovită încontinuu, practic timp de 50 de ani, încă nu m-au distrus complet și nu am înnebunit și nu am murit. Au intrat în limba engleză cu ideea că eu sunt și acum cea mai bună dintre toți, deși m-au lovit toți încontinuu. ?! Cum adică cea mai bună? Nu văd logica. Și de ce să lovească toți încontinuu? Un lucru pot să vă spun cert, chiar dacă nu am înțeles ce vor să spună prin cea mai bună și că toți mă lovesc încontinuu - absolut sigur nimeni nu a avut vreodată vreun motiv real să mă lovească. Am fost într-adevăr ceva bun și relativ adaptabilă. Au intrat și în franceză, mimând consternarea - ”Cum?! Nu e nebună? Nu poate fi distrusă fiindcă nu a fost niciodată nebună.” Oricum acești aparent străini pot fi de orice fel de nație, chiar și români.

Ei spun că eu am fost un gânditor, ceea ce unii oameni numesc ”geniu”. Am fost acest gen de intelectual din naștere. Există, după cum toți știu, cel puțin două feluri de gândire (de fapt mai multe, dar nu mai intru în detalii, mai notez un tip oarecum diferit, pe care nu îl analizez acum, important și el, know-what sau ”a ști ce”, care diferă de știința esențelor, înseamnă doar fapte acumulate în memorie, uneori mecanic, ilogic și fără înțeles) - know-how sau savoir-faire care înseamnă inteligența instrumentală sau a ști să faci ceva - și în acest sens există numeroase genii computaționale, care devin aparate, instrumente de mare finețe și capacitate și chiar complexitate. Diverși intelectuali pot fi genii tehnice, ingineri din toate domeniile, inclusiv IT. Și nenumărate alte profesii. Pe lângă acest gen de intelect, mai există, desigur și la geniile tehnice, mai mult sau mai puțin intelect de tipul know-why sau cunoașterea ”de ce”-ului, sau intelect de tip comprehensiv adică de înțelegere și analiză-sinteză, cunoaștere a cauzelor, metacunoaștere etc. Unii oameni, cum am fost și eu, sunt înclinați cu totul spre înțelegere, meditație, contemplare a resorturilor existenței. Filozofii sunt prin excelență acest lucru. Deoarece omul care cugetă asupra rostului lucrurilor leagă lucrurile între ele - de fapt prin efort propriu intelectual - el înțelege. Înțelegerea înseamnă, după cum îi spune și numele, legare a lucrurilor și desprindere a sensului abstract, sau generalizat, un fel de constituție sau osatură a lumii. De asemenea se numește ”comprehensiune” - ceea ce înseamnă că e ceva care cuprinde în mod ontologic existența - adică e un fel de recipient al adevărului, al realității, al regulilor de bază ale vieții și existenței. Imaginea pe care și-o formează un gânditor despre lume se apropie, în anii maturității sale, de adevărurile ontice fundamentale - adică se calchiază pe realitate, nu e ceva fantasmgoric, ci adevărul, e adecvată lumii, cu atât mai mult cu cât individul respectiv e mai inteligent. Mie nu mi-a spus nimeni nimic și nu delirez, am o concepție despre lume și viață și despre mine însămi coerentă și lucidă și adecvată realității. Am dobândit acest lucru prin intelect bun și efort propriu, plus suferința prin care am trecut, adică experiența de viață și prin lectură. În aparență lumea mă lovește crezând că aș fi altceva, fiind iritați de faptul că sunt un om inteligent și care în mod logic a înțeles corect lumea - deci a cuprins diverse aspecte ale lumii și diverse intrumente din societate și se află firesc deasupra inteligențelor slabe și chiar a celor instrumentale. Există poate și intelectuali goi de suflet sau înțelegere filozofică a lumii, dar superiori ca aptitudini instrumentale, care nu suportă faptul că sunt mai trează sau mai deșteaptă decât ei, în mod firesc. Sau tineri care suferă de revoltă dureroasă, fiindcă nu acceptă că omul mai în vârstă, matur, de exemplu eu, este, în mod firesc, mai deștept decât ei. E ca și cum ei ar vrea ca brațele să stea în locul capului, picioarele în locul stomacului etc. În acest mod de pictură suprarealistă, sau asasinată de o mână de măcelar, mă văd ei pe mine, neacceptând așa zisa mea supremație, care nu e decât normalitate și gândire normală și mare putere de reflecție și înțelegere. E ca și cum instrumentarul se revoltă asupra gândirii adevărate. Bineînețeles că toți intelectualii sunt același lucru, aceeași ”himeră” în sens propriu, dar oamenii de cultură, gânditorii, ceva mai mult, prin excelență. În afară de acest know-why, în care am excelat adesea, soarta m-a tratat cu multă vitregie și am fost în mod nedrept izolată, ca să nu cunosc aproape nimic necesar în sensul de know-how. Din păcate, după cum au spus și ei, eu am împărtășit cu multă generozitate, atât tot adevărul despre viața mea, cât și mare parte din toată cunoașterea acumulată de mine de-a lungul vieții, lăsând astfel cale liberă lovirii mele continue de către oameni lipsiți de onoare și elementar respect față de valorile umanității și de ceea ce e bun și de valoarea reală a intelectului meu, oameni extrem de josnici și veninoși, tâlhari murdari care omoară ceea ce e bun și curat, ceea ce le este mult superior, chiar și intelectual. Ei spun că acest lucru e adevărul, dar anumite ”arme” sau ”instrumente” au înnebunit și cred minciuni despre mine, spuse de alți intelectuali, și unii dintre ei sunt chiar monștri. Oamenii nu mă vor, spun ei, datorită unei propagande rele și mincinoase despre mine, cu toate că mereu am fost izolată, și de aceea ei ascultă de alte capete, care însă au fost hoți ordinari sau nu au înțeles lumea singuri, ca mine, sau sunt pur și simplu mincinoși sau mai proști ca mine. Fiind capetele mai proaste, armele lor nu au cum să mă omoare, spun ei. Nu știu asta sigur. Poate nu e așa, dar o parte din cele spuse mai sus sunt sigur adevărul. Ei spun că toți m-au respins din cauza bunătății mele prea mari, când de fapt inteligența comprehensivă este, prin excelență, ceva bun, un om bun mereu. Medicul de exemplu, de fapt mai precis unii medici pot distruge pe unii pacienți ai lor prin intelectul lor performant de tip know-how, chiar dacă gânditorul le este mult superior ca ansamblu. Psihiatrii și psihologii pot distruge sau lovi teoretic, mai mult sau mai puțin (uneori foarte puțin) orice geniu prin ”know-how”-ul lor, sprijinit de castele lor profesionale și instituțiile lor, la care se adaugă faptul că au o sumară cunoaștere și a ființei psihice, a adevărului despre viața socială și personală a pacientului lor. Să nu uităm că, mai ales când e vorba de gânditori inteligenți, cunoașterea adevărului despre viața intimă, despre propriul intelect și suflet etc. aparține mereu în măsură mai mare victimei în cauză - și chiar și în cazul meu aparține mie, chiar dacă cu adevărat am povestit absolut tot ce sunt, tot ce mi s-a întâmplat și tot ce am gândit sau am înțeles dar și tot ce am simțit sufletește (mai mult indirect). În ciuda faptului că ei mă resping complet de atâția ani și că se revoltă împotriva superiorității mele - această superioritate se datorează în acest caz în mod clar propriului meu intelect, nu faptului că am suferit acest monstruos calvar povestit de mine, că am trecut prin toate relele povestite - ei se revoltă asupra unei poziții superioare a mea, dar, repet, fiindcă am povestit absolut totul și tot ce gândesc și cunosc, nu am niciun secret și numai propria valoare mă ține deasupra și ei vor să mor ca și cum ei merită totul și eu nici măcar drepturile de bază. E adevărat totuși că, pe lângă nevinovăție, în ecuația vieții mele se află și dreptatea și sprijinul lui Dumnezeu, înțeles ca forță spirituală, principiu logic și logos, esență a vieții.


Din păcate, spun ei, oameni extrem de răi vor să mă distrugă complet și să mor, iar eu nu am reușit în mod clar întreaga viață să atrag nici măcar un singur om de partea mea sau în viața mea, care să mă respecte pentru ce sunt și să vrea să trăiesc. Proștii cred că e boală psihică și e în interesul tuturor să fiu complet izolată sau f-tă, batjocorită zilnic, otrăvită etc. și de fapt eu am avut dreptate în tot ce am spus și sunt real omorâtă. Da, așa e. Poate se vor răzgândi. Din păcate, spun ei, oameni extrem de răi vor să mă distrugă complet și să mor, iar eu nu am reușit în mod clar întreaga viață să atrag nici măcar un singur om de partea mea sau în viața mea, care să mă respecte pentru ce sunt și să vrea să trăiesc. Proștii cred că e boală psihică și e în interesul tuturor să fiu complet izolată sau f-tă, batjocorită zilnic, otrăvită etc. și de fapt eu am avut dreptate în tot ce am spus și sunt real omorâtă. Da, așa e. Poate se vor răzgândi. (chiar acum a intrat din nou una din monștri cu o idee ridicolă, incredibil de absurdă - că eu nu sunt ”prințesa” nemților, ci rahatul nemților și de aceea nemții vor să mor (?) și ei trebuie să îi lase sau să mă omoare și ei, fiindcă altfel îi vor omorî nemții - acum răspund eu: de ce credeți că nemții treebuie să aibă rahat pe oricine în România, de ce să nu aibă deșeurile lor în Germania și tot acolo să scape de ele? Și de ce pe mine - am fost om de valoare ca om și ca intelectual și stabilă psihic, unii mint despre asta și apoi mă otrăvesc sau fac altceva mișelește, și în plus nu știu aproape nimic despre nemții din România și nici limba lor, din păcate sau din fericire, ca să nu fiu împroșcată și în germană. Și de ce să fie românii mercenarii nemților într-o crimă josnică și greșită asupra unui om inteligent, româncă adevărată? Ei au spus aceste aberații probabil cu scopul de a dilua adevărurile esențiale explicate mai sus.)
Oricum, ceea ce este nedrept, pe lângă nedreptatea torturării mele continue și respingerii totale a vieții mele, este și poziția lor socială și așa zis prvilegiile lor sau puterea lor, care provine uneori din hoție și minciună și este luată ca pe tavă prin închiderea și abuzarea oamenilor nevinovați dar inteligenți, cum am fost și eu. Ei sunt respectați ca un fel de lupi în blană de oaie de către proști și nici măcar nu vor să admită o mică greșeală asupra mea, spunând de exemplu că nu aveau de unde cunoaște adevărul despre mine. Și asta de cel puțin 40 de ani.

30.08.24
Azi m-au împroșcat extrem de mult în română, engleză și franceză cu multe lucruri oribile, nu le mai notez - de exemplu că povestea vieții mele e o tragedie oribilă (deci toți vor să mor etc.). Altul că nici Cosmin (vărul meu) și niciun om din lume nu vrea ca eu să trăiesc, ceea ce au spus adesea. Se pare că ceea ce îi deranjează este faptul că am spus adevărul, nimic altceva, fapt care contravine intereselor lor sociale, din câte mi s-a spus. Ei spun că Irina, verișoara mea, a devenit un monstru hidos, așa cum era planificat să fie. Nu știu. Oricum eu aș fi fost sigur omorâtă chiar dacă nu scriam adevărul deloc, era clar, dar eu nu puteam înțelege de ce. Am fost cu adevărat un om perfect, și totodată mereu foarte bun și inteligent, plin de dragoste față de oameni. Unii din cei în engleză m-au scuipat cu idei grotești de genul că eu îmi pregăteam răzbunarea - cine m-ar cunoaște s-ar îngrozi să audă așa ceva. Deși nimănui nu îi place că am spus adevărul, poate într-o zi, poate după ce mor, veți înțelege și îmi veți fi recunoscători. Am fost mereu numai binele - dar se pare că acum e cancer sau ciroză gravă, fiindcă transpirația mea miroase iar urât de tot și scaunul miroase și urât și anormal totodată, cum am mirosit la vechi cirotici/canceroși. M-au otrăvit probabil iar, căci o vreme, în primăvară, a fost ceva mai bine, când am fost internată la psihiatrie. Nu trebuiau să mă omoare, am fost și ceva foarte bun și inteligentă - dar ei spun o mulțime de aberații, de pildă că ei cred că trebuie să mă omoare pentru creșterea eficienței sistemului social și progresul civilizației în ansamblu, că datorită mie ei sunt înapoiați. Iar au început cu idei despre alte popoare - de exemplu că nemții sunt singurii care au înțeles tot adevărul despre mine și ei îi vor distruge complet. Normal că nu am astfel de idei și nu înțeleg ce vor să spună.
Pur și simplu nu ai reușit să faci lumea să creadă adevărul, spun ei, de aceea mori - pe cei răi îi crede toată lumea și pe tine nimeni, adaugă ei. Ce lume? pe cine? Am fost om normal, cum să fi vorbit cu restul lumii, când nu am avut nici măcar un singur om cu care să vorbesc sau împreună cu care să fiu?!

Ei au inventat încă un delir nou azi, sau poate o parte din el e parte din adevăr, nu știu.
Ei spun că eu am fost ținută toată viața închisă, captivă, de către membri răi și periculoși ai Mafiei - care m-au folosit ca momeală sau au câștigat bani din vânzarea mea și torturarea mea ??? Pentru ei numai banii vorbesc, mi se spune, și singurul lor argument e crima, - de exemplu mama spunea că vecinul sărac peste două case a fost omorât și apoi au făcut 6 case gen cazarmă pe terenul acela mic, acesta e un fenomen actual numit gentrificare, dar în dosul fiecărei case sărace eliminate se ascund diverse tragedii și aranjamente ciudate.
Ei zic că mulți trăiesc din crime comandate și organizate, din prostituție și alte afaceri murdare, cum ar fi furtul de mașini (spuneau de unul de pe strada mea, cu mașini din Bistrița-Năsăud, dar și unele cu numere ciudate, care are un câine care m-a terorizat mult timp și era să mă muște odată). Cred că am uitat să menționez că iar se așază mult praf pe mobila mea, și pe noptieră și pe covor în mod exagerat de repede parcă, chiar dacă vine pisica de afară înăuntru, dar eu fac des curat. Am găsit rândul trecut încă un păianjen imens la piciorul patului, mort, nu știu cine l-a omorât acolo. Mă tem. Ei spun că mafia e responsabilă pentru omorârea tatălui meu și chiar a bunicului meu, care a venit aici, în 2011, înainte de a muri în 2012.

Mama l-a primit azi la noi pe vecinul Marinică (nu știu dacă e mafiot sau altceva), el are foarte mulți bani cu soția din pensie, după ce au lucrat la o bancă, un fel de directori, sunt din același sat din județul Vrancea, au făcut ASE ul împreună și au cumpărat de la tata și nașu din moștenirea mea. Vecinul o mai ajută pe mama la diverse treburi și consumă alcool cu ea și vorbesc politică și are în folosință prin bună înțelegere grădina mea din spatele casei, findcă crește multe păsări, după cum îi spune și numele de familie, Tucan. Azi el ne-a montat, la cererea mamei, o broască nouă la ușa casei, butucul și cheile sunt aceleași.
Unii spun că eu sunt geniu, dar trebuie să mor fiindcă nimeni nu vrea ca lumea să înțeleagă adevărul despre niște mafioți scârboși.?! Mâine sau poimâine voi face poate efortul să scriu și acea ultimă pledoarie a mea pe care am promis-o.

31.08.24
Povesteam ieri, ca și în alte dăți pe acest blog, despre aparenta ciudățenie sau mafie din Voluntari, unde locuiesc eu, aproape de secția de Poliție, la poarta căreia e un panou cu un afiș despre corupție. Este un oraș foarte mare, dezvoltat pe orizontală, cu foarte puține facilități culturale sau medicale, chiar nici chioșcuri de ziare nu există, a fost unul, dar l-au desființat. Există însă supermarketuri și hipermarketuri. Căminul cultural este vizavi de poliție, dar e o clădire veche fără cine știe ce activități, pe fațada căreia sunt puse plăcuțe cu nume de deputați politici. Deviza orașului Voluntari este ”Nimic fără Dumnezeu” a casei nobiliare germane de Hohenzollern-Sigmaringen de care aparținea și regele Mihai I și te întrebi dacă nu cumva voluntărenii nu sunt chiar un nimic lipsit de orice dumnezeu. Există și sunt mult frecventate bisericile, mai ales de către populația săracă care încă subzistă printre casele gentrificate. Credincioșii merg și în pelerinaj la Iași, tot la sfânta Parascheva. Conducerea politică aparține primarului Florentin Pandele, investit de mulți ani în această funcție și care și-a adăugat numele pe diverse tăblițe în mai multe locuri din orășel, în calitate de plăcuțe votive, el fiind ctitorul unor statui, unor spații verzi etc. Arăt mai jos în fotografia mea felul relaxat, lipsit de grijă față de gramatica limbii române, în care el apare evidențiat pe aceste tăblițe - citiți cu atenție. Am povestit că sunt extrem de multe frizerii sau saloane de coafură pe metru pătrat, în mod ciudat (unele dispar repede și apar altele) și că exista și o casă și cu frizerie și cu mirosuri ciudate și groaznice de abator (între timp mirosul a dispărut) și există și un urât hotel lângă mine și un magazin mare plin de cârpe urâte (așa zis haine de lux) și fără clienți, dar unde staționează multe mașini etc. Soția lui Pandele este un binecunoscut om politic, Gabriela Vrânceanu-Firea (Marinică, vecinul bogat, e din Vrancea), despre care ziarele de scandal au scris că a pierdut nu știu câți metri de intestin gros la operație. Există drumuri asfaltate bune și chiar și flori pe marginea drumului în Voluntari, dar uneori ele sunt furate din suport, cu tot cu rădăcină. Au existat și bănci destul de dese, care erau bune pentru picioarele mele obosite, dar la scurt timp după ce m-am mutat aici le-au desființat, ei spun că din cauză că oamenii mă urăsc și vor să mor și să fiu complet respinsă. Din același motiv, spun ei, au încuiat intrarea din strada principală în parcul nou de la Poliție, iar la parcul de vizavi nici nu au construit intrare decât pe lateral, ideea fiind, din câte spun ei, ca eu să nu mă pot odihni pe vreo bancă atunci când merg la cumpărături și ei să stea în parc fără prezența mea care îi deranjează. Există unele lucruri similare cu cântecul vechi al formației Pasărea Colibri, despre strada Popa Nan. Îmi amintește și de opera Bărbierul din Sevilla. Pe unele porțiuni din drumul meu spre Gheață asfaltul este vechi din vremea lui Ceaușescu. Pe micuța mea stradă, la baza unei case cu muncitori stând cu chirie, au înființat un centru pentru gimnastică sportivă (?) și alte cursuri pentru copii. Odinioară acolo era un magazin, ulterior desființat, de unde tata a cumpărat un suc și apoi a murit, într-o zi cu caniculă, încercând să schimbe o roată la mașina lui Dacia. De la acei muncitori vine uneori zgomot de cântece lăutărești care mă oripilează. Mai e zgomot de la sala de sport din apropiere, unde există un aparat special care bubuie foarte puternic, așa mi s-a spus. Și de la casele acelea 6 construite recent. La începutul șederii mele aici erau și meciuri de fotbal pe stadion, se auzeau ovații și vuvuzele, dar peste un timp nu au mai venit deloc să joace aici. Este frumos renovată fosta mea școală din apropiere, unde vin mulți copii și mașini multe cu părinți îi așteaptă la poartă. Copiii sunt foarte agresivi la adresa mea de când m-am mutat aici, nu știu de ce, poate li s-au spus minciuni, din câte spun unii peste mintea mea. Pe statuia din parcul de lângă primărie sunt scrise atât Crezul cât și Tatăl nostru și numele lui Pandele parcă, dar ea reprezintă o femeie care susține un bărbat îngenuncheat, care poartă însemnele militare (armă) și religioase (cruce) - deci pare a simboliza înfrângerea acestor lucruri deșarte. Ceea ce am scris despre vecinul Marinică e bineînțeles adevărul - am omis să scriu că de circa jumătate de an, nu mai țin minte exact de când, Marinică și-a schimbat complet atitudinea față de mine în mod brusc, deși practic nu am scris decât adevărul și nimic rău despre el - nu știu de ce s-a schimbat așa. El era relativ deschis și se purta bine și politicos cu mine și soția lui la fel. Și pe mine m-a ajutat cu diverse treburi necesare. Acum mă privește chiorâș mereu, nu mă mai salută, vorbește relativ ciudat și ostil și foarte puțin. A crescut multe păsări, a mai renunțat la multe din ele. Am povestit deja că a avut mai demult două păsări albe foarte frumoase - un porumbel cu coadă bogată și o păuniță delicată - și, în mod fantastic, într-o zi am observat că ambele aveau aură strălucitoare - am și fotografiat. Erau în aceeași cușcă și aura era numai la ele - atât la umbră, cât și la soare era vizibilă, cu strălucire irizată și oarecum altfel decât cum e praful în raze de lumină. Nu se schimba când se mișcau și eu chiar m-am speriat puțin, căci nu am mai văzut niciodată și nici nu credeam că există așa ceva - deși am citit că unii oameni văd aurele, chiar la oameni. La oameni nu am văzut niciodată. Poate există totuși o explcație naturalistă a acestui fenomen. Ceea ce a fost ciudat a fost faptul că la scurt timp după ce am văzut aurele, păsările au dispărut amândouă și încă un fazan, iar Marinică a spus că i-au fost furate și că el a raportat la Poliție. Exact acelea au fost furate și la foarte scurt timp. La Marinică poate intra oricine fiindcă el nu închide poarta decât cu un zăvor și de la el se poate ușor intra la mine, printr-o poartă sau prin gardul rupt dintre cele două proprietăți. Păsările familiei Tucan îmi amintesc tot de un cântec al formației Pasărea Colibri, care se referea la faptul că vecinul prăsește ciori și vecina prăsește farduri - ”Un om pe niște scări”, ascultați măcar cuvintele, merită. Oricum erau mai multe cântece din ”epoca de aur” care au devenit ulterior realitate în viața mea - vă reamintesc Miruna aceleiași formații, din care s-au împlinit real multe versuri, inclusiv blugii rupți ca modă, sau ”Peste răbdări” cu trotinetele care atunci nu existau etc. Despre vecinii mei unii insinuează nu doar apartenența la mafie și diverse crime, ci și faptul că li s-au cumpărat tăcerea și minciuna despre mine, nu doar agresivitatea. Sau că trăiesc din șantajuri legate de mine. Vecinii mei, în tot timpul anotimpului cald devin vilegiaturiști sau turiști, au un apartament și la mare și călătoresc prin toată țara. Ultimul plan al mamei este să meargă în sfârșit la Colun, în sat, după 7 ani de la fosta scurtă vizită și 12 jumătate de când a murit bunicul, cu ajutorul vecinului cu mașina lui. Când vecinii sunt plecați de acasă mama are grijă de păsări, deci e un fel de găinăreasă, căci fiul domnului Tucan, care stă în casa de lângă a mea singur, celibatar, aprope că nu iese din casă niciodată (mama spunea că a făcut facultatea de pihologie). Ei mai au un fiu căsătorit, care nu locuiește aici și are o fetiță, care nu mă place deloc și a evitat și să mă privească. Un lucru ce mi s-a părut nedrept e că pensionarii săraci din Voluntari, care trebuie să meargă cu mașini STV (transport interurban Voluntari-București, o distanță mică deci) la piață sau la medic sau la rude - căci ei au nevoie - nu au dreptul la gratuitate de transport, nu știu de ce, dar pensionarii din București, cum am și eu talonul de pensie deocamdată, fiindcă am proprietate în București, au dreptul. În Voluntari e încă gentrificare, dar în Pipera, care aparține tot de Voluntari, aproape totul e piperat, și magazine și locuințe și tot acolo locuiește și vărul mamei cel bogat, Șerban Ovidiu. O stradă mai importantă din apropirea locuinței mele are numele sergent Gh. Dincă de când eram mică (parțial este Avram Iancu), ceva ce nu am găsit pe internet, și după ce m-am mutat aici a apărtu la știri acum câțiva ani ceva despre asasinul/delincventul Gheorghe Dincă. Mi-am amintit un mic detaliu pe care am uitat să îl notez - formația Pasărea Colibri avea și un cântec care îl menționează pe Johnny Răducanu (Lăptăria lui Enache), Răducanu fiind numele unui bărbat din Voluntari la care m-a trimis nașul meu (altă aluzie la Mafie) ca să mă învețe să conduc mașina, la scurt timp după ce am ieșit din prima internare psihiatrică. Acest bărbat m-a abuzat sexual, profitând de faptul că eram sub medicație psihiatrică puternică, dar nu am avut nicio vină și absolut nicio senzație sexuală. De când m-am mutat în Voluntari trec mereu mașini de școală de șoferi pe strada mea. Tot formația Pasărea Colibri sau Mircea Vintilă, membru al ei, a avut și cântecul cu aluzie la Mafia ”Sentiment în Cosa nostra”. Oricum, nu doar ei au făcut spectacol din viața mea și din martiriul meu, ci și alți artiști de scenă. Un alt lucru ciudat pe care eu nu l-am înțeles atunci când s-a întâmplat e că, atunci când eram studentă la medicină, unul din colegi își bătea joc de mine cu aluzii la ”Cosa nostra” și eu nu am ghicit sau intuit deloc ce vroia să spună. Iată poza din Voluntari mai jos:


Ei spun din nou ceea ce au spus adesea - că oamenii buni sunt extrem de proști și nici nu pot crede că există lucruri așa monstruoase cum mi s-au întâmplat mie și prin urmare sunt omorâtă datorită minciunilor despre mine, deși nu am avut nici cea mai mică greșeală toată viața - cei răi profită de situație, spun ei, și îi domină pe cei proști, adică buni și trăiesc pe spinarea lor și fac ce vor ei cu mine. Și aici în Voluntari izolare totală, batjocură și foarte mari torturi cerebrale asupra mea - ei spun că mereu încearcă să mă omoare sau să mă facă nebună sau doar să mă distrugă oricât de mult. Eu cred altceva, cum am mai explicat - oamenii cu adevărat inteligenți, deci printre altele și gânditori lucizi, sunt întotdeauna buni sau măcar perfect neutri, ceea ce e ceva bun, ei fiind și singurii care înțeleg totul, nu doar faptul că sunt omorâtă în mod greșit, inutil sau chiar dăunător. Faptul că am fost doar normalitatea și meritam viața pe care mi-o refuză toți. Oamenii răi sunt întotdeauna mai proști. Oamenii buni dar proști nu sunt cu adevărat buni și sunt ceva periculos care chiar omoară oameni fără vină, cum am fost eu, fiindcă sunt manipulați și păcăliți de către cei răi, care au o oarecare inteligență, dar numai instrumentală, mai mare.
Unii spun că în cazul meu e absolut cea mai monstruoasă crimă din istorie și că absolut toți vor să mor pentru ca oamenii să nu înțeleagă adevărul despre mine - eu încă mai sper că vă veți răzgândi, așteptați doar 2 zile vă rog și voi reuși să-mi adun puterea de concentrare și voi scrie cea din urmă implorare și argumentație.
Ei zic că lucrurile ciudate din Voluntari la care m-am referit nu sunt fațade ale unei mascarade politice, ci ascund în mod real diverse lucruri rele (eu nu am de unde ști, oare?) - și eu sunt cel mai bun om din lume și unul din cei mai inteligenți, și am fost dată de către porcii politici pe mâna porcilor din Voluntari.

ei zic că e foarte clar că sunt otrăvită de mulți ani și atunci porcii au mințit și m-au izolat total să mă omoare, fiindcă nu vor să recunoască că:
1.sunt absolut nevinovată, în cele mai mici detalii ale vieții mele
2. nu am avut nici cea mai mică legătură cu politica
3. nu am avut niciun fel de tulburare psihică așa cum au spus medicii și nu am fost ”nebună” cum cred proștii
4. nu am mințit absolut nimic, absolut tot ce am spus sau scris e adevărul și nu am ascuns nimic din tot ce știu despre viața mea
5. foarte mulți oameni au mințit despre mine fiind corupți, proști sau șantajați
Acum mi-e tare greață și transpir iar - sunt 6 ani de când am venit aici, adevărul era oricum spus de mine demult și, dacă dvs. ați fi vrut să trăiesc, nu ar fi fost prea târziu cu ciroza sau cancerul meu, acum e poate prea târziu din păcate - sunt 11 ani de când am început blogul
nu am greșit nimic
O altă idee e că cei răi cunosc și au multe secrete stoarse în mod nedrept și nemeritat (ei fiind mai proști și întunecați și lipsiți de umanitate și dragoste de oameni și de cultură și frumusețe) de la cei buni sau inteligenți pe care îi torturează și îi omoară sau îi țin captivi, iar unii din cei buni care înțeleg sunt prea slabi de înger și înnebunesc sau nu înțeleg totul - de fapt eu vă implor în genunchi să vă mențineți luciditatea orice veți vedea sau veți afla, orice fel de crime și atrocități veți înțelege și să fiți tari de înger mai ales dacă sunteți buni, nu lăsați astfel de porci și monștri să v-o ia înainte și să îi omoare pe cei ca mine sau să distrugă alte lucruri bune! Aveți pentru numele lui dumnezeu încredere în dreptate și ceea ce e bun! Ei zic că, din păcate, oamenii au fost total îndobitociți că eu sunt altceva decât sunt și că sunt rea și că le dăunez deci trebuie să mă omoare și totul e de fapt invers decât cred proștii. Voluntariul nu știu sigur ce este, tot ce am spus e adevărat, unii zic că e cetate mafiotă a crimei și păcatului, alții că e ceva nemțesc, alții că e colonie penitenciară, dar cert e că e un loc de beznă, fără nici măcar chioșc de ziare și difuzare a culturii în afară de câteva școli și librărie cu numai 2-3 cărți. Sunt și foarte multe case de pariuri, am uitat să spun, și câteva farmacii.

Ei spun din când în când ceva ce eu nu înțeleg - ”adică vrei să spui că ea nici acum n-a înțeles?” Cum întreb eu, ce nu am înțeles - dar ei nu răspund niciodată, repetă mereu misterios aceeași propoziție sau că eu sunt singura care nu a înțeles nici după 40 de ani de tortură și oroare.
Acum sunt iarăși petarde multe, foarte zgomotoase, așa cum fac ei adesea. Azi mi-au răspuns la întrebare - ei zic că eu sunt un om perfect normal și mama e nebună și întreaga lume crede invers și mă omoară - poate că așa e, poate din cauză că ăștia sau alții, sau medicii etc. mint și au mințit de atâta timp. Mama mi-a promis asta din copilărie, cum am povestit și ea este cu adevărat ceva monstruos - ei spun că toți cei care știu au jurat să păstreze secretul sau au înnebunit când au înțeles tot adevărul. Repet, ca să fie clar, eu nu știu sigur ce explică acum și în trecut comportamentul oribil al mamei față de mine. Tot ce am povestit despre ea e adevărul.
E adevărat că diferite puteri politice și Inchiziții au smuls prin teroare și inumanitate și tortură adevăruri de suflet și frumusețe artistică și filozofică și pe unele le-au publicat sau valorificat în numele lor, acaparând bani și adulația proștilor sau au publicat chiar și cărți rele principiale precum Principele sau Memoriile lui Casanova sau Mein Kampf etc. Puteri politice și Inchiziții i-au redus la somn veșnic pe cei buni și inteligenți sau talentați și au folosit secretele smulse cu cleștele ca să aibă ei mai multă influență etc. Nu este numai ceva nedrept, dar în acest fel omenirea chiar a avut de pierdut câteodată, fiindcă cei cu sufletul meschin și putred nu reușesc mereu să se mențină deasupra prin ei înșiși, nu ei sunt valoarea propriu-zisă și nu fac decât ca, din ambiția lor de nebuni proști, ceva mai eficient și mai inteligent sau o anumită valoare să fie înlocuit cu o nonvaloare sau cu ceva mai puțin inteligent - fapt pentru care m-au izolat complet, căci puteam dovedi ceva frumos și inteligent - acum mă tem că e cam târziu, dar tot nu trebuie să fiu omorâtă. Voi mai explica, cum am promis, o ultimă dată.
O altă idee a lor e că eu trebuie să fiu respinsă sau privită altfel fiindcă fac parte dintre ”marii mutilați” - lucru cu care eu nu sunt de acord, nu are aproape nicio importanță, pe lângă alte detalii, faptul că mi-am pierdut un picior. Asta îmi aduce aminte de tatăl meu vitreg monstruos, care îmi spunea odată că el face parte dintre inițiați - eu sau mama am întrebat ”inițiați” în ce și el a răspuns în secta Fecioarei Maria, și a dat un număr estimativ de nu știu câți adepți în România ai acestei presupuse secte. Voi începe acum să scriu acea ultimă pledoarie a mea, deși mi-e greu - mai încerc o dată să vă conving că e greșit să fiu omorâtă și că tot ce am spus e doar adevărul și că nu am greșit nimic că am spus adevărul, mereu a fost așa, dar acum încă mai puteți să vă răzgândiți.

1.09.24
Au intrat unii cu o aberație în limba engleză pe care o vehiculau și când eram în București - ”like this she will never hatch again” - ei spun că e vorba de niște porci britanici, care vor să mă omoare tot de dragul unor minciuni despre mine (sau politice?). Ei spun din nou că în mod clar eu nu am fost decât un simplu om și am scris absolut tot adevărul despre mine în calitate de simplu om, dar porcii i-au păcălit pe toți proștii că sunt un fel de entitate politică și de aceea nu sunt tratată omenește de o viață întreagă.?! ei spun că britanicii mereu fac aceeași crimă, și cred aceleași aberații.?! Ei au intrat iar în engleză peste mine cu ideea că mă vor distruge absolut complet, pentru propășirea în continuare a minciunilor lor politice și a puterii lor personale.??! Poate voi termina în seara asta acea ultimă implorare a mea - deși ei spun că e imposibil să vă treziți la realitate, fiindcă eu am spus mereu adevărul și totodată ați fost mințiți integral de către oameni extrem de monstruoși și nu aveți cum înțelege sau crede adevărul. Probabil că toți credeți că cineva responsabil și deștept a hotărât distrugerea și omorârea mea, și numai eu spun că e greșit, nu doar nedrept și anormal, și dvs. nu credeți, fiindcă vă gândiți că e firesc ca eu să vreau să trăiesc, fiind om - dar credeți în mod greșit că e bine pentru dvs. să mă omorâți și că eu trăiesc în defavoarea vieții dvs.. Asta este. Vă mai acord o ultimă șansă - cred că vă dați seama că tot ce am povestit e adevărul, poate totuși veți înțelege zilele acestea că nu trebuia și nu trebuie să mă omorâți.
Azi m-am întâlnit la poartă cu prietenul vecinei mele Mădălina și am avut ocazia să schimb câteva vorbe, spre marea mea bucurie - rar am avut această ocazie întreaga viață. Ei spun că Alexandru a fost condamnat de proști pentru simplul fapt că a vorbit cu mine aproape normal, ca și cum nu aș fi nebună și proștii nu acceptă așa ceva, fiindcă s-au obișnuit cu torturarea mea și cu ideea că aș fi nebună sau că am greșit ceva, deși, repet, nu am greșit nimic și nu am fost nebună. Unii spun că mulți proști cred că tot circul cu curvulițe și case suspecte și pariuri și mirosuri de hoit și frizeri mulți etc. ar fi numai de fațadă, cu scopul ca proștii să creadă că eu ”domnesc” peste gunoaie și cu ajutorul mafiei și că trebuie să mă lovească mereu ca să cad sau să mor sau să fiu distrusă, fiindcă sunt ceva rău - și tot ei spun că și în oraș au făcut același circ din aceleași motive - și aceasta e o cauză pentru care alți proști cred că eu aș fi asociată cu ceva politic. Eu, repet, nu știu ce sunt toate acestea.

2.09.24
Azi cred că, aproape sigur, voi scrie în sfârșit acea ultimă pledoarie a mea. Mă voi apuca în curând. Legat de mafie, repet, în Voluntari totul e exact așa cum am povestit eu - vă dați poate seama că nu mint, dar nu știu sigur dacă e real vorba de mafie și ticăloșie și corupție etc. sau este doar un teatru cu scopul creării unor minciuni politice sau psihiatrice despre mine sau cu scopul de a îi face pe proști să se revolte și să dea vina asupra mea, eventual să lovească și să mă omoare. Sunt unii care au inventat ideea că au dat țara pe mâna mafiei, cu scopul distrugerii și omorârii mele, deși sunt perfect nevinovată și un om excepțional, numai pentru ambiția unor proști de a nu recunoaște adevărul. Îmi amintesc că, acum ceva ani, am mers, tot singură, ca întotdeauna, la Operă să văd baletul Romeo și Julieta și era o montare originală cu două clanuri rivale de mafioți - a avut mult succes la tineri. Alte detalii pe care nu le înțelegeam s-au petrecut când locuiam în oraș - în blocul 1 - mama era aparent compătimită de vecina de jos, care m-a salvat când am sărit pe fereastră, și care între timp a murit, cu ideea că ea acum se poate baza pe faptul că e în ”familie”, ceea ce mi s-a părut ciudat. Sau chiar vecinii de deasupra, care mă torturaseră oribil ca să mă închidă la spital. O altă idee a unora peste mintea mea (cred că una din ”scroafele” monstruoase), încă de când eram în București în blocul 3, era că mama mea e ”șefă de clan” în Voluntari și eu sunt doar un căcat. Bineînțeles că nu am avut nici cea mai mică idee despre mafie, dar, e drept, așa par lucrurile aici.

marți, 30 iulie 2024

30.07.24

30.07.24
Idei vechi, pe care ei le repetă - că ei credeau că eu sunt hoață (?!) și le-a trebuit mult timp până când au înțeles că eu sunt cea jefuită și furată de alții - eu cred că asta era, din punct de vedere intelectual, evident de foarte mult timp. Era de la sine înțeles, dar nu era niciun motiv ca ei să creadă că eram ”hoață”. Alții spun că ei credeau că inteligența mea se datorează exclusiv altor spirite și le-a trebuit mult timp până au înțeles că eram exclusiv eu și nu alții. Da, eram, dar nu știu cât timp voi mai fi. Cred că asta era dovedit chiar și numai de creațiile mele - poezii și idei (pre)filosofice - unde, chiar dacă găsiți influența altor spirite - uneori intenționat, conștient - dar și tocmai fiindcă există uneori această influență, veți descoperi totodată viața mea personală, intelectul meu individual ca autor. Din păcate înflorirea mea intelectuală a fost intenționat inhibată de cei răi, care mint și în acest sens despre mine - de exemplu chiar medicul psihiatru m-a întrebat glumeț despre poeziile mele ”de unde am eu toate ideile acestea” - a fost inhibată prin izolare forțată zeci de ani, respingere și prin tortură oribilă și otravă. Pe de altă parte, fiind eu izolată și închisă complet nedrept de 40 de ani de fapt, fiind evident că era vorba de inteligența și gândirea mea personale, m-am temut și eu puțin de ceea ce spuneau ei uneori, că îmi vor da drepturile sau ”libertatea”, cum au făcut și au alții, numai când va fi prea târziu și îmi vor pierde tăișul minții sau statutul ei liber și creator, fiindcă pur și simplu ei au greșit și nu vor ca alții să înțeleagă. Aiureli. Fleacuri. Acum e prea târziu pentru dreptul la studii sau la muncă, dar sunt încă multe lucruri pe care le pot face pentru alții sau pentru mine, și pot învăța singură o infinitate de lucruri. Iubesc viața, m-am resemnat, chiar dacă cu greu, a fi izolată complet și sunt fericită și așa. Acum mă simt chiar bine.

Azi a apărut încă un păianjen mare, de data asta în casă, lângă birou, am mai pățit așa, să fie legați între ei. Acum mi-e frică, fiindcă o dată am avut unul în pat, dar nu din soiul acesta, veninoși. Pe acest al doilea am reușit să îl omor, era ceva mai mic decât cel de ieri. Am descoperit azi că Rusia și Bielorusia nu au avut voie să participe deloc la jocurile olimpice, eu crezusem că doar la defilarea de la deschidere. Această interdicție e de acum 2 ani, datorită invaziei Rusiei în Ucraina - nu știu de ce, dar am impresia că oamenii iar exagerează împotriva Rusiei, mai mult ca împotriva altor puteri cotropitoare - de fapt nu am urmărit deloc știrile despre războiul acela, dar știu că sunt mari probabilități să fie un montaj al mass-mediei. Chiar dacă e ceva adevăr... în sfârșit, eu nu prea înțeleg favoritismele, mereu am judecat drept, deși sunt de acord că toți par ticăloși. Poate așa sunt regulile olimpice acum, nu așa cum credeam eu. Pe de altă parte e adevărat că, de-a lungul vieții mele, oamenii au manifestat o ciudată ură, chiar ciudată, față de Rusia - în ceea ce mi-au spus mie, în ceea ce spuneau în jurul meu și asta e rău. Poate aveau resentimente, dar eu nu știu de ce, poate au motive serioase, dar astfel rușii au fost defavorizați dintru început, prin efectul asupra psihicului meu. Eu am fost un om drept și nu am favorizat pe nimeni nicicând, niciunde, dar oricum nu am avut legătură cu politica. Adineaori a intrat un idiot în engleză cu ideea că eu am ridicat glasul să apăr Rusia împotriva percepției greșite asupra sa - ceea ce e exclus, eu habar nu am de adevărul despre acel așa zis război. Și nu am avut nicio legătură cu așa zis politica, așa cum apare la consumatorul de rând, adică din mass media sau bârfele oamenilor simpli și nu voi avea atât timp cât am luciditate. Unii spuneau că acesta e motivul omorârii mele, faptul că mereu am respins politica - nu, nu e asta. Alții spuneau că eu am fost ”redusă la tăcere” pentru ca astfel să se întâmple politica cum vor diverși porci nedrepți, fiindcă eu am fost glasul rațiunii și dreptății - repet, nu aș fi ridicat niciodată glasul pentru politică, e ceva urât și rău și în mass-media, nu am legătură și nu mă pricep la așa ceva și nici nu am glas, am fost izolată din 84 aproape total și în ultimii aproape 20 de ani chiar nimeni nu a fost în viața mea decât extrem de puțin o vecină și mama. Unii nebuni ar spune că această ultimă frază a fost scrisă cu scopul apărării Rusiei, dar, repet, am fost mereu dreaptă și nu am apărat sau acuzat niciodată pe nimeni, nici legat de politică. Altul, tot în engleză, spune că eu am fost un om excepțional, dar am fost ținută în gheare de niște porci politici întreaga viață - la fel au zis și în română, poate tot aceiași. Oricum am fost martirizată încontinuu, poate și acum mint ca să păcălească proștii, și da, politica e ceva grețos, așa cum apare în media - dar asta e doar părerea mea.
Ei spun iar că toți m-au izolat și m-au lovit încontinuu fiindcă nimeni nu poate crede adevărul spus de mine, fiindcă e o poveste mult prea monstruoasă și nedreaptă și mi s-a făcut prea mult rău - au mai spus asta de mai multe ori - oare chiar așa e? e posibil să fie și aceasta o cauză - nu vă place de mine fiindcă am fost victimizată și vi s-a părut că mint sau credeți asta sau aveți impresia că în afară de aceste lamentații nu aș fi fost în stare de altceva și vă temeați că aș fi avut influență rea asupra altora - deși am fost puritatea și ceva bun. Eu nu știu sigur, poate acum, după atâta izolare, nu mai sunt aptă de relații sanogene cu alții, dar sigur am fost, vă rog să citiți imparțial tot ce am scris în afara povestirii vieții mele. Am fost ceva bun, extrem de plin de viață și drag de oameni, mereu lucidă, dreaptă, curată și cu gândul bun.

La magazinul ciudat de haine urâte din vecinătate, unde nu sunt alte magazine, stau câteodată multe mașini pe trotuar, altădată două-trei etc. Nu știu ce ascunde eventual acel magazin fără cumpărători - în fiecare zi aproape se schimbă costumația etalată pe un manechin, în fiecare zi altă urâciune. Unii par să spună că e vorba de curvulițe. Nu știu ce e. De curând a parcat acolo o mașină inscripționată Asistență Socială. Nu de mult, magazinul s-a extins la altă ușă de garaj adiacentă, în aceeași clădire. Când locuiam în București stăteam lângă un coafor într-o locație ciudată și noaptea erau curvulițe tinere care făceau fițe diverse sau țipau că erau violate, dar nu aveam ce să fac, chiar dacă era adevărat. Nu știu ce se întâmpla de fapt, am ieșit și am văzut una într-o noapte pe asfalt pe spate și un bărbat asupra ei și uneori veneau în spatele blocului meu și vorbeau ascuțit și vulgar. Tocmai am citit iar despre prostituția sacră la evrei în istoria civilizației - bineînțeles și în acest domeniu, al științelor culturii, există astfel de idei. Viața omului și a cărților sunt marcate de astfel de pete - în cel privește uzul limbii, în afară de poezie - nu toată - și filozofie - tot parțial - puține lucruri sunt bune și curate și luminoase sau frumoase și proaspete cu adevărat.

31.07.24
azi de dimineață iar m-au împroșcat, ca aproape în fiecare zi - iar cu ideea că familia mea a mințit despre mine în asemenea mod, încât nimeni nu mă crede pe mine, ci doar pe ei - nu cred așa ceva, era evident că am spus mereu adevărul și că am fost izolată și legată de mâini și de picioare, după cum spun unii metaforic. Era evident ce fel de om am fost. Sunt aproape convinsă că toată lumea crede, în sinea lor, adevărul spus de mine, dar, din nu știu ce motive, mă judecă complet greșit și foarte aspru - lor de exemplu le place ”circul” politic și mie nu - deci sunt incompatibilă cu discuțiile și preocupările curente ale oamenilor. Eu am fost torturată monstruos și numai de o parte mică de familie. Mă gândesc că o parte din rude nu au avut cum crede adevărul oribil despre mama și că însăși mama a fost eventual parțial ”îndobitocită” de alții despre mine - mai ales că nu m-a crescut ea când eram mică. Nu știu. Poate că rudele nu aveau cum să mă accepte din cauza atitudinii societății și minciunilor despre mine. Poate că unii dintre ei sunt mai puțin vinovați decât par.

1.07.24
Alaltăieri seara am luat o pastilă de laxativ de la firma Naturalis, de care am luat de multe ori și ieri dimineața sau spre prânz am mai luat una, nu mai explic în detaliu de ce, în ultimele câteva săptămâni laxativele nu au mai avut efect, deși luate zi de zi, chiar două pe zi. Probabil că tranzitul intestinal s-a încetinit extrem de mult, căci mâncasem zilnic. Apoi am mâncat niște prune uscate de la firma Alesto, de la Lidl și câteva felii de brânză Cheddar maturată cu pâine și cu o conservă întreagă de ton în suc propriu, tot de la hipermarketul Lidl. Am mâncat și două piersici. De fapt am mâncat multișor, am mai mâncat și două prăjituri Măgura și înghețată. Către seară, în jur de 5 poate am început să ies la toaletă, la început cu scaune foarte mici (de obicei era invers dacă aveam diaree) și apoi scaune cu volum mai mare - în total au fost vreo 30, ceea ce nu am pățit întreaga viață. Am mai avut sete, ușoară durere de burtă, reflux gastro esofagian, greață ușoară. Scaunele au fost aproape apoase, deși nu băusem multă apă, dar oricum eu sufăr de hidropizie, sunt foarte umflată peste tot, tot datorită diverselor otrăvuri care mi-au fost administrate. În general urinez numai o dată pe zi, dimineața, de mult timp și uneori urinez a doua oară sau a treia, dar foarte puțin. Pe la ora 8 seara mama m-a întrebat dacă vreau ca ea să meargă la farmacia Ana Maria la intersecție cu șoseaua Fundeni să îmi ia ceva, căci în rest nu aveam farmacii deschise mai aproape și oricum toate sunt destul de departe de casă. Am acceptat și apoi ea a făcut scandal urât și m-a acuzat cu țipete că eu sunt de vină, că eu am luat laxativul, așa cum face ea, chiar urât de tot, de fiecare dată când mi-e rău fizic sau dacă o rog - rar de tot - câte ceva, de exemplu să meargă pentru mine la farmacie. Eu niciodată nu am protestat și nu am spus ceva urât dacă ea m-a rugat ceva. Mi-a adus medicamentele necesare. Mă gândesc că poate a fost otravă sau microbi în conserva de pește sau în prunele uscate. Se știe că peștele la conservă e foarte periculos, uneori sunt cazuri grave și decese.

Acum spun eu de la mine, nu fiindcă ar spune alții peste mintea mea. Este extrem de sfâșietor să fii omorât așa, în izolare totală aproape jumătate de secol și fără nicio greșeală toată viața. Este foarte trist și nedrept, dureros. Ei spun acum iar, cum au spus des, că eu nu am greșit nimic, dar toți (toți ce?) au mințit. Cum adică? Am fost nu doar un om inteligent, ci și foarte bun și nevinovat și cu o mare bogăție sufletească. Eu mă gândesc că aceia care au mințit probabil că nu știau aceste lucruri despre mine, nu cred că ar fi mințit dacă ar fi știut cum sunt ca individ. Ori poate mă înșel? Ei spun foarte des (este iritant) că eu am fost mereu binele și totuși poporul a crezut mereu că sunt ceva rău.?? Unii spun în engleză că am fost o adevărată rețetă pentru eșec în viață, dar nu e adevărat, e vorba de crimă în mod clar, din 84 chiar, fără nicio legătură cu trăsăturile mele de personalitate. Alții spun că și intelectualii cred răul despre mine din cauză că poporul are credințe greșite despre mine.?? Unii spun iar în engleză, cum au spus și în română adesea, că motivul neacceptării mele a fost că am fost un om prea bun. Ei spun că eu am spus mereu numai adevărul, crudul și durul adevăr, dar oamenilor li s-au vândut gogoși.??? ”Adică vrei să spui, zice unul mimând incredulitatea, că un om absolut nevinovat e omorât în văzul lumii întregi și nimeni nu crede adevărul?!” Poate că așa este, poate că nimeni nu mă crede, deși evident sunt izolată din 84 cu forța, deși evident am fost un om inteligent și bun - poate că sunt unii oameni răi, cum zic ei, care mint despre mine astfel încât proștii cred că eu mint, nu aceia. Este destul de sfîșietor, dacă ați citit blogul meu ați observat poate că nu am avut nicio șansă și că puteam chiar dovedi răul făcut asupra mea și nevinovăția mea. Ei nu aveau cum dovedi nimic rău despre mine - și era evident și că medicii psihiatrii sau psihologii mințeau în fișa clinică. Poate că e șa cum spun ei, că anume oamenii cumsecade sau buni nu pot crede că răul și nedreptatea se petrec asupra unui om perfect nevinovat în ochii lumii întregi și mai ales așa de mult timp încontinuu.

Am fost la plimbarea de seară și mi-a fost iar rău la inimă și sete de mai multe ori, pe drumul destul de scurt. Mi-au explicat ce înseamnă că toți au mințit - adică ce fel de toți: unii oameni despre care eu nu știu nimic au luat cuvântul și au mințit despre mine lucruri rele - ei toți au mințit, mi se spune, în timp ce eu am scris adevărul în cele mai mici detalii, am fost mereu izolată și nimeni nu a știut nimic despre mine în afară de ce am scris eu, dacă au citit și nimeni nu m-a întrebat niciodată nimic, dar aceia care au vorbit despre mine absolut toți au mințit. ??? ce te poate face să iei cuvântul să minți despre alt om? banii, spun ei. Nu știu ce să spun, poate că unii au mințit, deși e ceva grav și poate însemna moartea victimei într-un final, fiindcă au vrut să fie pe placul proștilor care credeau fără motiv ceva rău despre mine, dat fiind că eram aproape total izolată din 84, lovită groaznic de părinți, închisă la psihiatrie de mai multe ori, fără drepturi deși inteligentă etc. Repet, ca profesoară la liceu nu am reușit fiindcă eram complet izolată de mică, deci complet fără experiență socială de mulți ani, fără capitalul social necesar într-o astfel de profesie - căci relațiile cu alții sunt necesare ca să reușești să transmiți ceva în comunicarea cu clasa de elevi, indiferent de obiectul de studiu. Totodată eram de la început respinsă de colegii profesori și pusă în situații fără ieșire și chiar copiii aveau ceva contra mea ce provenea nu doar din lipsa mea de experiență, ci și din atitudinea adulților față de mine. Ei spun că eu sunt un geniu căruia i se refuză calitatea de geniu (?!) și despre care proștii cred că are în societate un rol pe care nu l-a avut niciodată. Nu cred așa ceva - dar într-adevăr au avut ceva cu mine mereu. Totuși, nu am avut tulburări psihice, nu am fost bufon sau nebună.

3.08.24
Cred că e foarte simplu - adică totul se reduce la ceea ce au spus și ei de atâtea ori și era evident de mult - încă din copilărie m-au amenințat că voi fi martirizată și chipurile pedepsită deși fără nicio greșeală, complet nevinovată adică și că voi fi ținută ca nebună, izolată și închisă în casă și că eu nu voi reuși să conving lumea de nevinovăția mea absolută și de normalitatea și valoarea mea. Cred că oamenii cred că sunt nebună fiindcă așa li s-a spus. Ar fi trebuit să fie adevărul de mult, cum am explicat, și atunci mi s-ar fi dat dreptul la studii și la muncă și aș fi dovedit totul. Era total imposibl să conving lumea de totala mea nevinovăție (nici nu știu ce acuzații mi se aduc) și de normalitatea mea - în condițiile în care familia mea - (adică mama, ceilalați trei au murit, iar cei de la Sibiu și din SUA nu știu nimic despre mine) familia mea deci minte, cum a mințit de când eram copil. Mama a jucat un teatru oribil întreaga mea viață și m-a chinuit mult tot timpul și a mințit pe față, dar ei spun că lumea o crede pe ea și nimeni nu crede adevărul, deși am scris absolut totul. Oare chiar așa e? Aș fi reușit să dovedesc totul, tot ce era extrem de frumos și luminos și inteligent, dacă nu aș fi fost otrăvită așa oribil și torturată și otrăvită aproape zilnic - chiar și așa, sunt convinsă că pentru cei inteligenți este clar din ceea ce am reușit să scriu - memorii, dar și texte diferite lirice sau în proză (nu chiar toate) că am fost un om inteligent, bun, și cu mare frumusețe sufletească. Am fost un om constant și lucid, numai binele, dar oamenii m-au chinuit foarte rău, deși nu am lovit pe nimeni niciodată. Totuși nu sunt nici acum nebună, îmi pare rău că sunt complet respinsă. Ca și mai demult, au din nou ideea că poporul și alții se tem în mod absurd, greșit, că cineva a vrut să îi manipuleze prin martiriul meu din copilărie să mă accepte și de aceea ei mă omoară, inclusiv prin izolare totală de o viață întreagă. Că ei cred în mod greșit că tot ce am suferit eu a fost montat, planificat de familia mea și de alții cu scopul să fiu acceptată și ei refuză să mă accepte ca să nu facă ”jocul” unor porci sau al altor intriganți. Îmi pare rău că au asemenea idee hidoasă - nu știu sigur dacă unii oameni chiar au acest delir. Din păcate e exact invers, nu știu dacă dvs. puteți vedea adevărul - sunt manipulați invers, ca să mă omoare, ca să nu mă accepte. În realitate eu chiar am avut valoare de caracter și intelectuală, pe lângă frumusețea sufletească mare și meritam să fiu accpetată măcar puțin, chiar dacă am suferit mult - și tortura aupra mea a fost monstruoasă și am fost persecutată cu adevărat 40 de ani, fără greșeală fiind.

4.08.24
Anul trecut, în octombrie, am luat în casă un motănel foarte mic, care altfel ar fi murit în frig, plângea groaznic și era singur săracul. Era anemic, avea piciorușele și trupușorul extrem de subțiri, căpșorul mare și am crezut că nu va supraviețui, mai ales că a refuzat laptele praf special pentru pisici și cel din comerț era prea slab, cum a zis și veterinarul. Nu am pus poze cu el decât o dată, nu prea am scris despre el. M-am atașat mult de el, l-am crescut greu, cu biberonul. Mă trezea de 6-7 ori pe noapte. După ce l-am lăsat afară, era relativ cuminte, stătea pe lângă casă, nu pleca niciodată departe - azi a dispărut, cred că mi l-au luat sau l-au omorât... sau l-au sfârtecat câinii vecinului, era drăguț... alb cu negru, cu boticul negru (nasul), îmi pare tare rău, am plâns, pentru mine e o mare pierdere și suferință, fiind eu izolată din 84 și acum numai cu mama de zeci de ani...numai pisicile m-au acceptat, țineau la mine. Am pierdut mai mulți motănei, am încercat să îl ofer în adopție, dar nu l-a vrut nimeni, acum l-aș fi castrat luna asta și ar fi avut șanse mai mari de supraviețuire, nu ar fi plecat din curte... păcat că nu l-am castrat luna trecută, poate ar fi trăit. Eu nu mai cresc altul, e prea trist să mă despart de ei când mor și aici la curte mor de tineri. Acesta săracul era de-al casei.

5.08.24
Motănelul a reapărut azi și apoi după-masa iar a dispărut - mă rog lui Dumnezeu să nu moară, căci îl voi duce săptămâna asta la sterilizat, e 200 de lei operația, nu e chiar foarte mult. Pensia mea e 1200 lei, dar mă mai ”ajut” cu câteva sute de euro pe an din vânzarea apartamentului meu. Am scos 1000 euro din bancă fiindcă mai am de cumpărat eventual o canapea la toamnă, adică dacă voi găsi ceva destul de confortabil în apropiere și nu prea scump. În rest am de toate, dar trebuie din când în când perne noi, inclusiv toamna asta - ultimele pe care le-am luat au ținut de doi ani aproape, mai mult decât toate cele luate înaintea lor. Am găsit cu duritatea mai mare și acestea țin mai mult. De fapt la toamnă trebuie să transform două perechi de pantaloni ca să am cu ce să mă îmbrac. Că nu am deloc. Vara asta e prima vară de mulți ani când am avut suficiente haine de stradă. Am cumpărat masiv, m-am săturat de lipsuri. În rest, au existat în viața mea numai doi ani când am avut haine în dulap astfel încât să am de ales între două-trei ținute, am avut chiar mai puțin decât strictul necesar. Și în liceu și în studenție nu aveam. E un sentiment plăcut să ai ceea ce îți trebuie - mai ales dacă toată viața nu ai avut. Oricum nu am fost niciodată lacomă, mai mult nu îmi trebuie. Am practic 3 fuste bune, 2 ceva mai transparente (urât cu proteza mea cu băț la gleznă, fiind grasă și șchioapă... dar asta e) și 5-7 ținute posibile cu bluză sau tricou de vară. Mai mult decât necesarul, dar de data asta m-am răsfățat. Probabil că voi începe din nou să învăț geografia României, nu am ce face altceva mai bun, și e necesar 100%, dar mă tem că mă vor lovi din nou monstruos ca în dățile trecute - dar dacă nu învăț e rău. Voi continua lectura istoriilor lui Ovidiu Drimba, sunt accesibile și neofiților și e o reîntâlnire plăcută cu ce știam din copilărie. Am început și vreo 5-6 romane deodată și două culegeri de povestiri scurte - Herman Hesse și Thomas Mann. Voi tăcea probabil complet, nu voi mai vorbi singură în casă deloc, ca să mă pot conserva, căci altfel pierd multă energie și pot fi lovită. Ei spun că dacă tac de tot mă vor omorî, ca și cum proștii cred că rostul meu e să vorbesc singură, când eu de fapt vorbeam din cauza izolării, să mă aud. Să mă autogratific emoțional. Este necesar să mai vorbești puțin când nu auzi pe nimeni altcineva decât pe mama ta de o viață, care e destul de acră, cicălitoare, rea. Mama are cu cine mai vorbi din când în când și se uită la filme mereu și la știri sau alte emisiuni politice. Predica la biserică sau emisiunile tv nu sunt povești prea frumoase. Mai este și obișnuința mea de a vorbi din când în când la pereți, uneori chiar și meditații intelectuale abstracte, ca să îmi adun ideile, din care am mai și scris. Totuși voi tăcea și vom vedea dacă mor sau nu - adică nici eu nici dvs. nu vom vedea, ci mama și vecinii și restul rudelor eventual.

6.08.24
Ideea veche - că deși eu am spus tot adevărul, nimeni nu crede și toți cred că eu sunt proastă, rea sau nebună - fiindcă au fost mințiți de politicieni, spun unii. Cum adică mințiți de politicieni? Tu ai devenit numai binele și ei cred că ești ceva rău. Nu înțeleg, eu nu aș fi putut crede ceva rău despre un om necunoscut de la distanță, cu atât mai mult dacă ar fi izolat și bârfit de toți proștii - șansele să fie ceva bun ar fi mari. Tu ai fost mereu normală și ei cred că ești nebună, ce faci în asemenea situație? Nu știu, zic, nimic. Nu ai ce face, răspunde tot el, cei aflați în asemenea situație nu au ce face. E vorba de crimă și abuz de putere, de autoritate, de exemplu medicală - că aș fi ceva rău, nebună - și nu am greșit nimic și era clar că ei au scris aproape numai minciuni în fișa clinică și psihologii la fel.
Au apărut unii cu gânduri mai vechi - că chipurile am trecut toate testele de fiecare dată, dar toți au mințit -- poate nu a fost niciun test, dar oricum, dacă ar fi fost, normal că le-aș fi trecut, fiindcă am fost un om perfect mereu și perfect normală. Poate că era predictibil, dar mie mi se pare ciudat că toți m-au ”sacrificat” și mă consideră bună de nimic și anormală, așa cum vrusese familia de când eram mică - păcat, atâția ani de izolare și minciuna tuturor, când încă eram capabilă de multe activități - toți mint și vor să mor spun ei adesea, da, e adevărul, e vorba de o crimă reală și gravă, dar oamenii cred că așa e normal, nu știu de ce, eu nu aș fi crezut asta despre alt om. Sunt unii care spun că trebuie să fiu tratată cu excluziune, ca și cum aș fi mințit ceva, dar tot ce am spus a fost adevărul și nu am fost doar exclusă, e vorba real de izolare din 84 și cruzime încontinuu.

7.08.24
Azi am fost iar la Gheață. Am intrat pentru a doua (sau a treia oară) în magazinul cu firma Magazinul chinezesc. Căutam o șapcă de vară, dar am capul mare, niciodată nu mi-am găsit la femei decât strâmte și nicio pălărie nu mi-era bună și azi nu erau bune pentru mine nici cele pentru bărbați. Ca și rândul trecut, vânzătoarea m-a tratat cu neplăcere, ostilitate, ton urât de voce, absurditate. Mi s-a întâmplat des așa ceva, dar nu mi-am creat niciun delir explicativ. Ei au spus că oamenii din popor au fost cumpărați încă de când eram copil ca să mintă despre mine și să mă distrugă. Deși am fost copil foarte sărac, cuminte, bun, inteligent și chiar chinuit rău de familie și respins de rude fără motiv. Altul zice că e datorită originii mele biologice, fiind copil nedorit de mamă. Altul are ideea că oamenii au creat un delir politic hidos centrat pe persoana mea. Ideea unuia e că China se consideră dușmanul meu.??! Am un vecin chinez cu care nu am vorbit niciodată, cu casa unde era grădina mea în copilărie și aflată între două case mai mari și elegante comparativ cu ce există în Voluntari în această zonă în care locuiesc - și a mai rămas un pic de grădină în paragină, nu știu cui aparține și de ce nu o vinde, cum a făcut și pentru casa chinezului și celuilalt proprietar - cred că e arab din ce îmi amintesc de la mama. Prima casă a a vecinului Tucan, care are casa mare de lângă mine și a clădit și casă mare pe locul unde fusese casa copilăriei mele. Pe partea mea de stradă, cu numerele impare, sunt 4 proprietăți cu numărul 7, nici măcar în ordine alfabetică, casa mea e cea mai veche și are numărul 7, dar e a 2-a sau a 3-a, flancată de celelalte. Ei spun că din grădina mea veche eu am fost furată și și-au clădit ei case mari și elegante. Nu cred, acolo era teren mult și casa veche și părăginită - la numărul 2 sau 4 alteori și a fost vândut de nași ca să am acum eu cu mama casa aceasta de la numărul 7. Eu mă tem de astfel de neclarități - să nu ajung în viitor în stradă, fără locuință - căci mi-au făcut mult rău și ei sunt în stare de orice altceva inuman. Vecinul de pe colț are gard foarte înalt cu zid și câini uriași și a clădit casa pe locul unde erau butelii de vânzare în copilăria mea și se făceau cozi lungi și peste noapte când era criză economică. Alt nebun spune că oamenii nu au înțeles adevărul, că mesajul meu a fost de pace, armonie, bucurie, iubire. Din fericire am fost un om inteligent și nu am avut niciodată paranoia, cum au mințit unii medici (schizofrenie paranoidă, tulburare delirantă), astfel încât nu mi-am creat ca explicație un delir politic sau alt fel de delir - și nu am transmis niciodată nicun ”mesaj” în sens colectiv, politic, nimănui. Am fost în mod clar izolată din 84. Normal că altfel am fost pace, armonie, lumină, e adevărul, și mereu am sperat și am avut încredere în mine și în ceilalți, nu am gândit răul, dar oamenii m-au tratat rău, deși m-am purtat mereu sincer și frumos, cu dragoste și bucurie reală de a respecta oamenii, de a fi între ei pe stradă sau în magazine, nu am avut niciodată expectanțe negative, dar ei tot m-au respins, fiind eu clar om bun și normal. Ei zic că întotdeauna minciunile spuse oamenilor au avut putere mai mare decât realitatea clară, vizibilă, palpabilă etc. Nu știu. Nu aveau de unde să mă cunoască. Ei zic că absolut toți oamenii buni sunt manipulați de porci sau oameni ticăloși, cum le zic eu. Unii zic că nici specialiștii în distrugerea nebunelor nu au reușit să mă termine și să mă omoare fiindcă am fost extrem de inteligentă și nu am fost niciodată nebună. În apropiere de fosta mea școală era o croitorie pentru retușuri și fusesem acolo cu niște pantaloni și croitoreasa a fost foarte amabilă și aveam nevoie să merg acolo din nou cu două perechi de pantaloni dar au desființat-o, înființând un magazin de fast food cum sunt destule, mereu fără clientelă. Nu am dușmănit niciodată pe nimeni - foarte puțin pe acel meditator nefast din viața mea, dar aveam dreptate absolută și oricum numai vreo 2 ani, apoi m-am maturizat complet. Nu cred aberațiile lor politice că eu aș fi un fel de gladiator politic fără să știu asta - am fost om normal și capabil intelectual, dar poate că oamenii m-au judecat greșit, deși nu am greșit nimic și m-au condamnat la moarte sau/și psihiatrie. Unii spun că ei nu pot accepta ca eu să nu îmbătrânesc - nu cunosc nimic despre asta, dar am fost om perfect, poate datorită intelectului meu mai bun îmbătrânesc mai greu la figură, deși am părul alb și trupul chinuit, fiindcă oamenii inteligenți se echilibrează mai bine și mai ușor cu mediul, care face oricum parte din sistemul lor psihosocial de personalitate. Cei inteligenți înțeleg mai mult și mai ușor, se cunosc mai bine pe ei înșiși și deci ei cunosc mai bine și lumea înconjurătoare, acesta e unul din motivele îmbtrânirii mai lente. Oricum nu înțeleg de ce ei nu acceptă viața mea, fiindcă eu nu am fost nebună și nu am greșit nimic - și tot ce am povestit a fost adevărul, am explicat de ce trebuia și eram datoare să spun totul. Și am fost un om perfect zic eu, ca fire și caracter, deși am fost real persecutată mereu. Ei spun fără niciun rost că, datorită persecuției, nu mai am încredere în oameni - nu au înțeles nimic, numai proștii au încredere oarbă, eu îmi iau firesc anumite precauții, deoarece am experiență variată de peste 50 de ani într-un anumit mediu, ce e drept ostil. Ei m-au amenințat de moarte și azi-dimineață, în timp ce dormeam, și acum, după-masa, și spuneau că nu au de ales, fiindcă nu mă vor europenii (?!), că, dacă nu m-ar fi vrut ceilalți, treacă-meargă, dar nu mă vrea Europa. Ei mai spun că toate geniile au fost scoase din România (??) dar pe mine nu m-a vrut nimeni, fiindcă am fost f_tă și apoi închisă la balamuc și apoi șchioapă. În mod normal oamenii trebuiau să mă accepte, spuneau ei, dar lumea, în loc să mă accepte când am ieșit la ”lumină”, mă omoară. Altul spune că, dimpotrivă, persoanele care au fost în locul meu înainte să mă nasc eu (?) au fost întotdeauna omorâte. Au inventat altă aberație - că oamenii cred că eu am deținut secrete și comori, când de fapt singura comoară sunt eu însămi. Și nu am deținut niciun secret, cum credeau niște proști. Am povestit cu generozitate absolut tot ce s-a întâmplat în viața mea și tot ce cunosc. Știu că pare bizar ce spun, în aceste condiții, dar întotdeauna e la fel, omul bun și nevinovat, inteligent, e adevărata comoară. Unul spunea că mama mă consideră dușman, nu fiică - eu nu am considerat-o ”dușman”. Altul spune că nu, dar mama e nebună. ”tu ești un geniu care a fost crescut tocmai ca să fie omorât (și torturat încontinuu, ras mereu, sacrificat ca un animal de dragul celorlalți)” spun alții.

9.08.24
Ei spun iar că toți proștii cred că mama reprezintă normalitatea și binele și eu nu și de fapt e invers. Posibil, oricum au jucat teatru în acest sens de când eram copil. Absolut sigur e invers, eu am fost mereu binele și normalitatea în ciuda atitudinii și violenței mamei. Altă idee e că e normal că eu nu am nicio prietenă și niciun fel de relație cu altcineva și fiindcă proștii cred că sunt nebună și fiindcă sunt geniu și ar fi ceva ipocrit, inautentic, nu relație echilibrată. Iar intelectualii nu mă vor, spun ei. Altă idee e că eu sunt geniu filozofic (eu nu cred așa ceva) și se așteaptă ca geniile, mai ales filozofii, să reușească singuri în societate, altfel sunt respinși ca inapți. Ce e drept, citind istoria filozofiei, am găsit că mulți filozofi inteligenți, cunoscuți, deci care oricum au reușit, din toată lumea, au fost practic omorâți, fie condamnați nedrept, fie foarte săraci și excluși etc.,chiar și în secolul 20, în timp ce ceilalți au trăit până la adânci bătrânețe, parcă mai mult ca alte genuri de intelectuali. Eu nu aveam cum să reușesc ceva oricum, fiindcă am fost foarte săracă, spoliată de drepturi și tratată mult timp cu violență verbală și fizică. Cred că și pentru un geniu ar fi fost imposibil. E posibil ca și dvs., cei care citiți aceste rînduri, să fiți păcăliți sau îndoctrinați în diverse moduri de psihiatri sau psihologi că eu sunt un om inferior sau un om bolnav psihic cu gândire anormală - când de fapt e singura gândire normală în fața realității și e gândire autentică, adevărată, nu este ceva scris cu scopul de a impresiona sau de a schimba atitudinea oamenilor față de mine. Sunt de acord, ar fi fost poate mai bine să scriu ceva artistic sau filozofic, cu scopul de a crea ceva sau ceva fals, dar pentru a avea efectul îmblânzirii altora față de mine, dar, repet, în aceste condiții de viață, fiind vorba clar de crimă, cel puțin în trecut, această expunere a adevărului faptic și a gândirii mele și a unora era singurul lucru normal. În ce privește creația poetică și meditațiile mele - aproape am reușit, dar, din păcate, am fost clar persecutată, cum am povestit, și gândirea mi-a fost lovită mult prin reală otravă și condiții foarte grele de trai și izolare nocivă de multe zeci de ani, deși nu credeți. Bineînțeles că aș fi fost fericită să am orice fel de relație cu alți oameni, chiar inferiori intelectual, și știam să mă port bine cu ei și sincer și cu dragoste, dar am fost izolată cu forța în mod nedrept. Alții spun că nu sunt geniu, dar sunt cea mai inteligentă femeie.??
Unii spun iar că una din cauzele respingerii și distrugerii mele e că proștii au fost mințiți că eu aș fi (sau că am fost) cauza unor lucruri rele - și de fapt, repet, cum au spus și ei, eu nu sunt și nu am fost cauza unor lucruri rele, nu trebuia să fiu omorâtă. Nu știu cine i-a mințit, dar s-ar putea să fie așa, fiindcă oamenii s-au purtat ciudat cu mine chiar și pe stradă - de exemplu e o femeie (nu e singura) care apare des pe stradă în fața mea, uneori cam în același loc și chiar de 2 ori pe zi când ies eu la plimbare -- m-am întâlnit cu ea în autobuz și am dat s-o salut și pare statuie, ca și cum nu mă cunoaște, mi s-a mai întâmplat, și multe alte lucruri... Repet, nu am fost ceva rău și am fost mereu izolată, nu aveau cum să creadă ceva rău nici în 40 de ani, cât am fost izolată. Ei mereu au intrat peste mintea mea cu ideea că eu nu sunt cauza răului - ca și cum dovedeau asta unor spectatori ai vieții mele, de exemplu recent, legat de jocurile olimpice - repet pentru ultima oară, am fost mereu ceva bun, binele. E un lucru binecunoscut de oamenii inteligenți, oamenii izolați devin adesea, și în literatură, țapi ispășitori, deși ei nu sunt vinovați de nimic.

Ei spun că întreaga mea viață a fost convenția unor porci care au stabilit între ei ca eu să par nebună și să fiu maltratată și chinuită toată viața. Nu știu la ce se referă. Chiar din copilărie a fost foarte greu și am fost real tratată rău, făr motiv. La început doar de mamă, dar deja erau nori amenințători din partea altor rude sau copii. Alții iar spun că am cancer și că toată lumea vrea să mor pentru ca oamenii să nu înțeleagă adevărul, pentru că sunt complet nevinovată și cel mai bun om și omenirea m-a tratat întreaga viață monstruos și a mințit, datorită porcilor care îi conduc, în timp ce eu am fost cel mai luminat și bun om. Nimeni nu vrea ca oamenii să priceapă ce monstruos au greșit toți și cât de crud m-au chinuit atâtea decenii în izolare. Nu înțeleg așa ceva, mi se pare aceeași crimă sau cel puțin la fel de hidos precum cei pe care ei îi acuză. Poate credeți că am ținut prea mult la viața personală și de aceea am spus adevărul tot. Realitatea e că nu numai din cauza asta am scris tot adevărul. Ba chiar ar fi trebuit să ascund o parte cel puțin dacă acesta ar fi fost unicul motiv. Citiți cu atenție tot blogul. Am fost mereu om drept și nevinovat și deștept. În final m-am resemnat și cu izolarea și vă rog să nu plângeți dacă mor, chiar dacă am fost om perfect și am suferit enorm - fiindcă sunt resemnată și cu sfârșitul și nu îmi pare deloc rău că am trăit, chiar dacă nu am reușit să dau dovadă decât puțin de tot de ce aș fi putut scrie frumos și inteligent, de ce aș fi putut face și cum aș fi putut dovedi adevărul despre mine și despre iubirea mea de oameni. Repet, sunt fericită că am trăit și accept ce mi s-a dat să trăiesc, dar nu îngenunchez în falsă pudoare sau falsă căință, căci nu am avut defecte în afară de ce am povestit deja și nu am fost prea mândră sau orgolioasă. Să nu mă plângeți dacă mor, dar nici invers, vă rog mult să nu afișați ideea ipocrită că bine că am scăpat eu de suferință, că nu e așa. Sau că bine că ați scăpat de mine - sunt unii nebuni care chiar și acum continuă să spună că trebuie să scape odată de mine. Alții că poporul meu nu a înțeles nici acum adevărul - nici ideea aceasta nu știu ce înseamnă. Ei zic doar că toți au fost păcăliți despre mine.??? eu nu am fost păcălită totuși decât de o singură persoană, destul de abilă sau puternică, un bărbat cu vârstă mai mult decât dublă față de mine, când aveam 17 ani. Ei spun că se pare că atunci eu am căzut în dizgrația unora și de aceea m-au masacrat toată viața, și că unii se întreabă cum un om așa inteligent ca mine s-a îndrăgostit la 17 ani de un etc. Eram prea tânără, nu aveam cum înțelege și erau presiuni foarte mari peste trupul și capul meu. Niciodată nu am iubit viața mai mult. Alții reformulează ce au spus cu ideea că oamenii sunt conduși de niște genii extrem de întunecate și crude, care i-au mințit printre altele, mereu, despre mine. Azi am avut sete puternică din nou și greață ușoară - dar asta nu înseamnă cu certitudine cancer. (problema e poate că am scris despre otravă, dar în această etapă de viață se poate spune că e din altă cauză boala și, recunosc, și eu pot spune că poate m-am înșelat, poate fi explicabil, nu cred că trebuie neapărat ca oamenii să afle că am fost otrăvită, dacă asta era problema; mie mi se pare ridicol și absurd ca un nevinovat să fie omorât chipurile din motivul că trebuie evitat ca oamenii să înțeleagă că a fost o judecată nedreaptă cu condamnare la moarte, fiindcă mi s-a spus că oamenii cred că am fost condamnată - probabil la moarte - pentru nu știu ce vină; cei care credeau, eventual, că era o pedeapsă mai mică au fost manipulați poate să creadă că am greșit mai mult decât se spunea nu știu când, și de fapt eu nu am greșit toată viața decât foarte puțin, dar nu ceva ce ar trebui ”pedepsit” și, mai ales, am fost persoană cu autocontrol destul de bun, nu cred că dăunez altora, cred că au mințit în acest sens, altfel nu aveau motiv să mă izoleze 40 de ani, în afară de doar câțiva colegi care comunicau cu mine, foarte demult. Poate mă voi vindeca totuși. Sunt unii oameni răi sau proști care vehiculează acum ideea că eu sunt acum în fază expansivă, și că aș avea psihoză maniaco-depresivă, ceva mai grav ca schizofrenia, când eu de fapt nu am avut episoade sau faze, fiind categoric un om constant și prin natură și prin educație.)

11.08.24
Ieri după-masa am fost la plimbare în București. Voi povesti în curând întreaga stare de fapt de ieri, deși mare parte am uitat peste noapte.
Starea de fapt a orașului mi s-a părut dezolantă. Cu trei mijloace de transport de acasă am ajuns la Cișmigiu. Din prima ochire m-a șocat neplăcut aspectul aleilor și băncilor, murdare de găinaț de porumbel în mod excesiv - erau vremuri când nu era așa. Nu mai sunt toate ciorile acelea lugubre de acum câțiva ani, în schimb e plin de alte zburătoare și altă mizerie. Lacul, din nefericire, era infect și verde de mătasea broaștei, parcă chiar mirosea neplăcut mai de aproape. Cu toate acestea, o altă surpriză neplăcută a fost că pe lac erau mai multe cupluri, inclusiv cu copii, cu diverse ambarcațiuni, făceau stropi, se atingeau de mizerie. Flori - aproape deloc. Aveam cu mine o sticlă de apă plată de acasă și m-am oprit să cumpăr o acadea - vânzătorul mi-a spus că e 5 sau 8 lei, eu nu am mai zis nimic și un tovarăș de-al lui a remarcat că cerusem acadea, nu apă, și mi-au dat una, cu 2 lei - am stat pe o bancă lângă lac și am gustat-o; era ceva înfiorător, toxic în mod sigur, și am aruncat-o. Erau unii oameni de treabă în parc - și tineri și copii și bătrâni, erau și câțiva tineri îmbrăcați ciudat, stilul gotic sau cum i se spune, și câțiva în haine scumpe și noi. Erau mai multe cupluri, bărbat și femeie, care plimbau câini. Am mers încet, m-am odihnit din când în când. M-am oprit și la băncile din pietrișul de lângă marele platan, bătrânul venerabil de lângă ”movilă”, nu știu de ce au acoperit pământul de lângă el cu pietriș, cum mai intră apa de ploaie, ori poate așa se conservă? Și mă gândeam la valoarea spirituală a copacului și s-a așezat aproape odată cu mine un bărbat care părea nebun, cu un ziar și care îmi arăta ceva scris acolo și spunea că e vorba de dezvăluiri privind o ultimă iubire, înainte de moarte, a lui Blaga, și a continuat cu remarci politice cu venin față de teroarea roșie a comuniștilor, m-am simțit iritată și i-am spus ca pe mine să mă lase în pace. A mai bombănit câteva aberații și abia după câtva timp s-a mutat mai departe, tot lângă venerabilul platan. Am ajuns apoi la rondul scriitorilor (români), care acum se numește altfel, ceva gen aleea românilor și am mers la stânga - din păcate uitasem că acolo ajung la colțul șahiștilor, unde era periculos, căci se puteau lua cu batjocură de mine, cum am mai pățit. În plus, când să intru pe alee la stânga, văd un bărbat în spatele meu (mă răzgândisem și m-am întors brusc) care se freca între picioare, de fapt strângea de..., așa că m-am înspăimântat, el a spus ceva despre căldura de afară și eu am mers cât am putut de repede pe alee, trecând în goană pe lângă nelipsiții șahiști, fără să îi privesc. Era și un biet motan tricolor acolo, care mânca iarbă. Era și un biet motan tricolor acolo, care mânca iarbă. Am trecut pe lângă gura adevărului de la debarcader, în care pentru câțiva lei trebuie să bagi mâna cu palma în sus (groaznic, unde totul e infect), ca să îți ghicească viitorul. Erau zone cu asfaltul aleilor adânc rașchetat. Am ieșit pe la ”potcoavă” și m-am uitat la ceas - era 4 jumătate, eu plecasem de acasă la 2 jumătate. M-am gândit atunci să merg în grădina botanică, unde, într-o vreme, era mai frumos și mai curat, unde te puteai efectiv relaxa și bucura de natură. Din păcate am constatat că aparatul meu foto avea bateria descărcată, așa că am făcut doar câteva poze cu mobilul. Cel mai interesant a fost bărbatul în vârstă cu păr alb care a ieșit în goană din Cișmigiu călare pe o singură roată, fără să pedaleze, și a luat-o pe bulevard înspre Operă la dreapta. Mi-a amintit de legenda Miței biciclista, care locuia în apropiere, dar care, probabil, pedala. Parcă l-am mai văzut undeva. De parcă nu era destul că avem peste tot pe bulevard trotinete cu două roți de închiriat, gratis probabil, pe care vezi și bătrâni chiar, în sus și în jos (mai știți cântecul ”să-ți dărui moftul preferat și-o trotinetă cu ataș” (Peste răbdări, Pasărea Colibri)?).

M-am gândit că la grădina botanică puteam să nu găsesc apă de cumpărat și am traversat la McDonalds să iau o sticluță. O sticluță de 0.5 litri, plată, m-a costat 8 lei (San Benedetto, singurul sortiment). M-am întors, dar era cam cald în stație - am luat un troleibuz (69 sau 70) și am întrebat dacă ajunge la grădina botanică - dar nu prea știau, cineva a fost amabil și mi-a spus că nu ajunge. Am coborât la prima, la Kogălniceanu. În stație era o femeie cu aer de așa-zis panaramă, sau nu știu exact cum le numește prostimea, cu rujul prost întins și strident, cu aer de nebună poate, care a fost foarte amabilă și mi-a explicat că numai 61 merge, de la piața Rosetti, și poate încă o mașină, nu mai știu sigur, și nu știu de unde știa că 61 se apropie - într-adevăr era 61, dar nu m-am urcat, de teamă să aștept prea mult la întoarcere și aveam și de mers nu știu cât - pe internet erau multe mijloace care trebuiau să meargă la grădina botanică dinspre Universitate, dar au fost deviate, din câte am înțeles, dacă oamenii aceia aveau dreptate (aviz amatorilor). Am mers apoi pe rond către stația de troleibuz și am privit la statuia lui Kogălniceanu și la poza lui cu piciorul stâng în față și apoi a venit un 61 și m-am întors două stații și am coborât la Universitate, unul din locurile pe unde m-am plimbat adesea în tinerețe. Am uitat să notez că ajunsesem la Cișmigiu cu un troleibuz 69 sau 70 luat de pe Bd. Carol, am putut vedea că Biserica Armenească era în renovare, deși era în stare bună, în timp ce clădirile umbrite și vechi - parcă râncede - de pe umbrosul Bd. Carol, erau lăsate în voia sorții, cu tentativele vechi și urâte de maculare cu grafitti, de mulți ani încoace la fel. La statuia lui Rosetti erau tot nelipsiții mulți porumbei, cu nenumăratele și obișnuitele lor gâlcevi. M-am uitat îngrijorată după porumbul alb, dar nu era acolo, l-am văzut totuși printre porumbeii din Cișmigiu sau de pe Bd. Bălcescu sau Magheru. Continuarea imediat...

(Îmi amintesc că ei spuneau că nu doar România a păcălit întreaga lumea despre mine, ci și toate celelalte puteri politice i-au mințit pe cei sub influența lor tot despre mine, fără ca eu să fiu vreodată întrebată ce s-a întâmplat, ce gândesc sau ce simt; ei spun iar că eu sunt un om complet respins de toți pe care absolut toți ”se luptă” de mulți ani să îl omoare, de dragul unor minciuni politice -?? Evident am fost izolată și tratată foarte rău, drept obiect în mod clar de mult, deși eram inteligentă, capabilă de performanțe intelectuale și cu gândire bună, cu multă comprehensiune mai ales. Evident un om foarte bun și nevinovat. Ei spun că nu e doar asta, dar ei nu au ce explica copiilor lor - cum să justifice anumite lucruri, deci vor să mă țină ca țap ispășitor. ?? probabil așa au transmis violența copiilor și apoi nepoților lor etc. și așa nu s-au oprit niciodată din anii 70 tinerii și copiii de a mă lovi, unii erau așa proști, mi s-a spus, încât credeau în mod mistic cumva că trebuie să scape de mine ca de o tară sau bubă sau racilă, ca să meargă treburile mai bine în țară și în lume?? Cei mai mulți însă spun că toți vor să mor ca să nu moară ei.)

Clădirea Universității era acoperită de panouri de renovare, probabil de mai mult timp. Biserica rusă din apropiere era în sfârșit renovată, dar nu m-am mai dus să o vizitez, am așteptat foarte mulți ani în zadar, era mereu în renovare. Bisericile Italiană și Anglicană erau și ele mereu închise în vremea când eu eram tânără și mergeam, vrând-nevrând, la plimbare, căci eram izolată sau chinuită. M-am apropiat de statuia lui Ion Heliade-Rădulescu și am citit inscripția omagială și m-am întrebat asupra influenței italiene care a dus la cuvântul penna - probabil pana, adică scrisul - de pe soclu, fără să cunosc răspunsul. M-am îndreptat spre pasajul de trecere, am trecut pe lângă buchiniști, am coborât și am urcat scările rulante spre Arhitectură, remarcând că pasajul era destul de curat și mai erau, probabil în zilele lucrătoare, câteva magazine deschise la subsol. Și în Cișmigiu erau anumiți vagabonzi sau pierde-vară care stăteau lungiți pe bănci. La fel erau și în continuarea plimbării mele. Mă concentrez să nu fac vreo greșeală, să scriu numai ce îmi amintesc clar și ce e adevărat, ca întotdeauna, și nu mă simt prea bine fizic acum. Mi se reamintește că, din păcate, nimeni nu crede adevărul spus de mine și toți (proștii/oamenii) cred că am mințit, deși nu am mințit deloc toată viața și că eu sunt cel mai nevinovat și nenorocit om (poate că totuși nu) și toți ceilalți vor să mor, deși nu am făcut niciun rău. Ei spun din nou că am fost tratată atât de rău și mi s-a făcut atâta rău încă din copilărie (e adevărat, chiar mai mult decât poate fi scris în mai mulți ani), încât toți au fost de acord să mă omoare ca să fie complet ascuns adevărul. M-au scuipat foarte mult azi în română, franceză și engleză cu ură și idei de genul acesta insistând, nu înțeleg de ce, pe ideea că, fiindcă adevărul despre mine e o poveste extrem de hidoasă, trebuie să înțeleg că nimeni nu trebuie să înțeleagă adevărul niciodată - nici aceștia nu au dreptate, sunt ticăloși și atrag diverse muște care aplaudă rahatul lor de idei rele. Nu știu ce au cu mine la ora asta, mai mult ca sigur că ei înșiși nu au înțeles adevărul, de ce oare cred ei că ei sunt singurii care au înțeles corect sau au voie să înțeleagă? Ce autoritate au ei încât hotărăsc vorbind peste mintea mea că nimeni nu are voie să înțeleagă nimic despre mine, deci mă condamnă la moarte? Poate era greșită condamnarea de la început. Dacă înțelegeau, ar fi înțeles binele și frumosul reprezentate de gândul și sufletul meu mereu și nu mi-ar fi vrut moartea, nu ar fi lovit probabil. Azi nu am fost lăsată să termin povestirea despre plimbarea de ieri în oraș, voi termina sigur mâine. Ei spun că mulți dintre cei care vor moartea mea au înțeles doar rahatul politic, dar nu și restul, iar eu sunt în posesia întregului adevăr, deci nu mă pot omorî. Sau că au înțeleg ceva rău, au fost induși în eroare judecând la suprafață, fără să înțeleagă adevărul bun ca întreg despre mine. Nu mă pot omorî de la distanță poate, dar pot prin otravă și chiar azi mi-a fost greață ușoară. Unii nebuni mă vedeau ca pe un El Dorado cu ideea că cel care mă va controla pe mine va controla întreaga lume - vor să spună că vor să mă distrugă psihic complet și apoi chipurile să controleze lumea prin trupul meu de momâie - nu cred că au cum așa ceva. Au milioane, dacă nu miliarde de idei delirante sau urâte și false și deliruri mai complexe despre mine, eu am gândit eu însămi doar câteva idei greșite toată viața. Absolut toți oamenii buni au fost ”trași pe sfoară” despre tine, spun ei. Oameni buni și normali nu mai există, spun ei, tu ești singura. ?! S-au investit milioane de dolari în distrugerea ta și încă nu au reușit, spun ei.??! E posibil ca unii să interpreteze decăderea unor zone din București, mai ales din centrul istoric, drept cursă de șoareci pentru distrugerea mea, căci era clar că în tinerețe eu am crescut spiritual și intelectual în aceste arii ale orașului. În restul țării și al orașului poate este mai curat și mai normal. Dar nu trebuia să fiu distrusă, putea fi adevărul și aș fi primit dreptul la studii și la muncă și aș fi reușit probabil. Nici acum nu trebuie să fiu omorâtă. Chiar am fost perfecțiunea. Ei spun că din păcate popriul meu popor nu mă vrea, că toți au fost mințiți sau au mințit despre mine - deci problema era lipsa adevărului, putea fi spus. Tot în acest sens ei spun că am fost absolut mereu ceva bun și oamenii au crezut mereu că sunt răul. Nu înțeleg asta - deci să fie adevărul atunci. Ce au cu mine? Alții spun că singurul motiv pentru care sunt distrusă e că sunt mult mai inteligentă decât o anumită ”persoană”. Nu știu la ce se referă. Singurul motiv pentru care poporul crede răul despre tine e faptul că ai fost f_tă, zic ei din nou. ”noi am încercat să îi trezim la realitate, dar nu se poate”, spune unul.??! Altul schimbă complet nota - toată această cruzime și chinul tău, spune el, e numai fiindcă un porc se distrează să omoare o femeie singură și complet nevinovată, adică pe mine.?! Tu n-ai voie să deții nicio putere, spune una din femeile monstru, și această idee e tot greșită, poate unii nebuni cred asta și chiar aceea, adică tot rahat care să atragă gunoaiele. Repet, mâine voi continua povestirea și nu voi mai nota ideile lor de porci. Și nici ale mele, decât puțin, în rest numai faptele. Probabil că și ”ei” și dvs. aveți impresia că eu am încercat să fac prostimea să înțeleagă adevărul prin scrierea acestui blog, sau poporul român, deși ei nu vor înțelege, prin definiție, niciodată - nu, eu niciodată nu am avut această intenție, nu am fost proastă, de ce mă tratați mereu, chiar și în gând, ca și cum aș fi idioată? E adevărat însă că nu realizasem că intelectualii știau tot adevărul și mi-am ”bătut gura degeaba”. Credeam că mai există și suflet în lume, căci oamenii proști oricum îl au doar rudimentar sau simplu de tot de aceea ei sunt ca niște lumânări în vânt, pot cădea des fiind corupți de cei ticăloși sau răi, am vorbit cu proștii uneori. Credeam că există și oameni inteligenți cu suflet bun și frumos, căci proștii oricum nu aveau ce să îmi ofere și cum să îmi dea drepturile. Altfel, sunt perfect liberă - nu îi înțeleg nici pe cei care credeau că eu sunt proastă și chipurile visez să fiu ”salvată” sau ”eliberată”.
12.08.24
Ieri nu am reușit să povestesc tot ce mi s-a întâmplat pe 10 august la plimbarea mea în București, voi continua acum. De la rondul de la Kogălniceanu - unde erau foarte puțini trecători (kebabul din stație era încă acolo de mai mulți ani), era aproape pustiu, ceea ce a contribuit la decizia mea de a mă întoarce - am ajuns, cum spuneam, la Universitate și am traversat spre facultatea de arhitectură. Am făcut câteva poze cu mobilul cu Teatrul Național și cu hotelul Intercontinental, care se numește acum Grand Hotel, dar pe panoul de lângă pasaj, ieșirea spre hotel, scrie Inter. Fântâna stradală de lângă Arhitectură era în funcțiune și am făcut un mic filmuleț cu ea și cu porumbeii de acolo. În stânga mea stătea pe o bancă o femeie tânără care avea aer de prostituată, cu ciorapi negri până la genunchi pe caniculă și cu o rochiță scurtă. M-am uitat din nou și m-a izbit neplăcut faptul că i se vedeau chiloții de culoare deschisă sub rochiță, în contrast cu ciorapii negri. Ulterior, după ce eu m-am așezat pe bancă, pe cealaltă parte a fântânii, ea a plecat. După ce am plecat către Piața Romană pe bulevard, ea m-a ajuns și m-a depășit și am constatat că nu erau chiloți, ci o pereche de pantalonași scurți. În dreapta, după ce m-am așezat, erau două fete de care mi-a plăcut, pe o altă bancă. Dar mai era și o cruce sau troiță din fier, ciudată, vopsită negru deasupra, cu verde dedesubt, pe care stătea un porumbel pleoștit. De după cruce, din spatele meu, venea un cântec ciudat la flaut sau fluier, evident din partea unui vagabond sau cerșetor, m-am gândit eu cu neplăcere, fiindcă am mai pățit lucruri neplăcute cu acești oameni. Era un vagabond cu fluier sau flaut alb, spart, slăbănog, deșirat și ciolănos, genul tipic, în pantaloni scurți și cu barbă. Fluierând obsedat, a trecut pe lângă mine spre o gură de canal, unde a lăsat o sticlă gen vodcă, nu m-am uitat mult la el și la ce făcea. Era agresiv, cum am mai spus că am mai pățit - și poate că a fost plătit sau manipulat să mă urmărească, căci la un moment dat am avut impresia că profera ceva rău la adresa mea, dar nu știu sigur, ceva ca și cum credea că eram curvă - ceea ce nu am fost, nici măcar metaforic, toată viața, ci am fost, după cum spun unii și chiar și eu, mai degrabă inversul curvelor. Chiar dacă nu aș fi avut bani deloc, nu cred că m-aș fi prostituat, chiar dacă ar fi fost normal și necesar, mai degrabă aș fi murit. Poate totuși m-am înșelat, confundându-l cu un bărbos înalt și solid care m-a izgonit și scuipat în spate pe o stradă din Voluntari, de două ori, cu ideea că eram curvă și cu multe acuzații proferate cu voce tare, și cu ideea că locul meu e la biserica din apropiere, nu pe stradă. M-am dus apoi să văd pentru ce era crucea de fier și, în mod paradoxal, a venit dinspre străduța din dreapta mea un bărbat cu aer de neamț (sau așa mi s-a părut și s-a uitat aspru la mine - amintindu-mi de distincția Crucea de Fier din războiul cel urât). Inscripția de pe cruce era acoperită cu vopsea, dar porumbelul stătea plouat tot acolo sus și jos, la baza crucii, era un porumbel mort mai demult, cu burta în sus. Am luat-o apoi pe bulevard, oprindu-mă de vreo două ori pe băncile de pe alee. Am observat că erau buticuri sexuale aproape de hotel și patiseria-simigeria Luca, nume ce îmi amintește de tragedia fostei mele colege Irina, care a murit în accident de mașină la Crăciunul anului 2020, fiind împreună cu copilul ei Luca, care aveau vreo 8-10 ani și era pe scaunul din față, nu știu sigur dacă a murit. Oricum, astfel de patiserii erau multe cu mult timp înainte ca ea, și copilul eventual, să moară, și erau de la început cu firmă neagră și nu inspirau ceva bun - la fel și patiseriile Matei - probabil că și acest fapt a contribuit puțin la ghinionul Irinei - se știe că cuvintele cu aripi și gheare (și ea mi-a vorbit odată în glumă că cei patru evangheliști au fost trei: Ioan, Luca și Matei - ceea ce îmi amintea de I.L. Caragiale.) Am traversat spre biserica Italiană și am descoperit că era deschisă, ceea ce în trecut nu mi s-a întâmplat și m-am gândit să o vizitez în sfârșit înăuntru, dar a venit din spate ciolănosul și mi-a suflat puternic în ureche aceeași melodie și apoi a intrat înaintea mea în biserică, așa cum nu am mai intrat, ca să scap de el. Am mers înainte. Toată scena stradală, ca în alte dăți de-a lungul vieții mele, era aranjată ca un teatru pentru minciuni și aberații ale proștilor despre mine, cum a fost adesea, încă de când eram copil, dar eu nu bănuiam. Continuu imediat.

Am fost la Troiță și iar erau tineri blocând trotuarul, ca adesea, și un băiat a înjurat după ce l-am rugat să mă lase să trec. Așa sunt ei... asta nu e ceva foarte grav. Povesteam despre plimbarea mea inopinată în oraș. Am mers dincolo de Biserica Italiană până la Piața Romană cu câteva întreruperi și incidente neplăcute. Am observat două cofetării de modă veche - Casa Capșa pe partea cealaltă a bulevardului și Scala pe partea mea. Nu am intrat, nu mă interesează dulciurile. Am intrat în schimb la librăria Humanitas, nu am stat mult, am întrebat de Russell, Istoria filozofiei, dar aceea apăruse de mult și se găsește foarte greu, chiar și la anticariat. Poate o să mi-o cumpăr într-o zi în engleză, dacă nu va fi prea scumpă. În schimb am cumpărat În căutarea fericirii, deși poate că pentru mine era prea scumpă - în general e mai avantajos să cumperi cărțile online. Am ieșit repede din librăria respectivă, unde dominau umbra și culorile spre negru, închise. În general un sentiment puțin întunecat. Am mers mai departe și mi s-au întâmplat căteva lucruri foarte neplăcute - în primul rând, eram una din puținii pietoni pe acel tronson al bulevardului la acea oră, pe lângă câțiva turiști, parcă asiatici. Am trecut prin 2 sau trei zone cu imobile împuțite - cu miros greu, umed și îngrozitor, astfel încât am mers cât am putut eu de repede să le depășesc. Nu erau magazine la parterul lor sau erau închise și nu m-am uitat în sus cu atenție - era un miros înfiorător. În general, erau doar câteva magazine deschise și cam proaste, nu ceva luxos sau frumos. Două galerii cu pictură deschise și fără vizitatori, unde nu am intrat, din varii motive. Într-unul am fost invitată de artistă sau paznic, nu știu ce era, că era oricum gratis, dar nu mi-a plăcut pictura neagră de la intrare, iar în al doilea, tot pe lângă teatrul Nottara, erau un fel de acuarele sau un stil asemenea, și o doamnă în vârstă și aparent obosită, placidă, apatică, stătea în vitrină și parcă picotea, cred că nu m-a privit și nu am vrut să deranjez. În plus am mai trecut și pe lângă două mașini parcate pe trotuar cu distanță între ele, ambele cu ușile sau geamurile deschise (nu m-am uitat), din care se răspândea, victorios, același oribil și toxic miros de nu știu ce, diferit de mirosul toxic al clădirilor - vă reamintesc că eu am fost otrăvită real în taxiuri cu anumite mirosuri aproape de fiecare dată când luam taxiul, în timp ce dvs. sau alții sunteți otrăviți mai rar, deci poate nu credeți povestea mea - ei spun că eu am fost ținta tuturor, de aceea au lovit toți încontinuu. Am ajuns apoi la librăria Cărturești Verona, care este amplasată într-un colț din bulevard, într-o căsoaie veche, care se ridică ceva mai în spate, lăsând un colț de pământ fără construcție pe el și neamenajat, colț pe care îl știu de mulți ani. M-am codit puțin și am intrat totuși, deși eram cam obosită și treptele erau oblice și înalte, mai ales fără balustradă. Am urcat cu greu și am arătat cartea mea, ca să nu fiu luată drept hoață, și am descoperit universul Cărturești, într-o casă masivă și relativ urâtă ca arhitectură pentru gustul meu și cu decorații - tavane cu stucaturi și tocuri de uși lăsate intenționat să pară vechi, uzate, parterul, vopseaua în același ton, adică un amestec de vechi și nou care mie mi se pare de un gust îndoielnic sau oarecum pervertit. Eu cunosc bine sărăcia și ceea ce e vechi și mirosurile vechiului și mie se pare nedrept și pervers să le contopim cu ceva nou. În sfârșit, poate așa e moda sau a fost nu demult. Nu am intrat și nu am adăstat peste tot. La un moment dat a intrat o nemțoaică înaltă care spunea ”sehr schön!” tare și puțin pompos, în stilul caracteristic acestor doamne și o altă doamnă, poate gazdă sau bucureșteancă, îi arăta cu mândrie și solicitudine o sobă de teracotă, parcă întrebând-o pe vizitatoare ce părere are. Mie nu îmi plac nici sobele de teracotă în librării. Sobele de teracotă îmi amintesc de cursurile de genetică din 3 facultăți și parcă în toate trei, oricum în două, am făcut cursul în camere cu sobe de teracotă. M-am oprit puțin și privirea mi-a fost atrasă neintenționat, întâmplător de Doctor Faustus, dar încă nu am terminat nici Muntele Vrăjit. Spre neplăcerea mea m-a sunat mama exact atunci și am sunat-o totuși imediat să vorbesc cu ea - era chipurile îngrijorată unde sunt, deși chiar ea spusese că pot să mă întorc și la 8 seara. În final am ajuns la 7. Am remarcat Nocturne și Improvizații de Chopin de la firma Decca, carcasă cu două CDuri și le-am cumpărat, acum abia aștept să le ascult, aseară nu am putut, căci mi-era puțin rău. Îmi place Chopin, îmi plac miniaturile, deși pot să le ascult numai dacă sunt în formă bună, altfel prefer concertele. Acum am sonatele lui Beethoven (Glenn Gould), Clavecinul bine temperat, Variațiunile Golberg - dintre acestea trei prefer Bach, interpretat de Richter, așa îl am eu, dar probabil că îmi vor plăcea și Nocturnele lui Chopin, indiferent de interpretare. Nu sunt o ureche așa bună și abia am început să recunosc muzica, dar nu am memorat și numele compozitorilor sau pieselor muzicale. Totuși ador muzica. În librărie am privit cu plăcere și jind niște semne de carte, care, din păcate, costau 38 de lei și niște obiecte decorative haioase, dar peste 100 lei bucata, deși mici. Am ieșit și am constatat că mi-era tot mai greu, fiindcă era cald, transpirasem la bont și îmi intrase piciorul puternic în proteza de gambă, fiindcă ciorapii se topiseră practic de uzi și proteza îmi devenise prea largă, ca vara, fapt pentru care nu pot merge la pas distanțe mari și există riscul de a face rană la vârful bontului, unde osul - vârful tibiei - acoperit doar de piele, se lovește la fiecare pas dureros de fundul protezei cu toată greutatea corpului meu greu peste el, și dacă se face vara rană e tare riscant ca în proteză să se infecteze și apoi să trebuiască să stau la pat și să merg cu cârjele, când abia pot ridica în subsuori tonajul corpului meu și mă umflu apoi la subsuori etc. Eram deci speriată și îngrijorată și în plus am simțit că, intrând gamba adânc în cupa protezei, am făcut o rană sau mică escoriație pe coapsă, din cauza marginii protezei (cupa sau cizma), care rodea la fiecare pas. M-am gândit că îmi trebuie un taxi, dar unde să îl fi chemat pe bulevard? M-am oprit să mă odihnesc puțin la Mc Donalds, dar eram prea obosită, nu am stat mult. Apoi am stat într-una din stațiile de la Piața Romană, am observat un corn de lună palid deși era încă soare și m-am suit obosită în ceva, cu speranța că o va lua la dreapta, spre Moșilor. Să ajung undeva să iau un taxi, mă gândeam. Din păcate autobuzul a luat-o prin Piața Romană către Calea Victoriei, deci am coborât acolo și am vorbit mai mult cu un tânăr care nu știa nici el mai mult ca mine sau se prefăcea, sau nu înțelegeam eu, despre mijloacele de transport spre Moșilor. Am observat că numai pe partea cealaltă, la o distanță față de intersecție, poate fi parcat taxiul; șchiopătând puțin am ajuns acolo și am chemat taxiul, care a venit repede, fiind în apropiere și avea tarif normal și m-am bucurat de o călătorie confortabilă inopinată, nu ca de obicei - mașini rele la întoarcerea acasă - și în taxi nu mirosea nimic sesizabil urât. Așa mi-am terminat excursia în oraș, groaznic de obosită și îngrijorată - dar din fericire bontul meu era relativ bine. Mai rău stătea portofelul meu, având în vedere că nu am luat pensia de mult...În aceeași seară de sămbătă, 10 august 2024 mi-am luat pixul și am semnat cartea cumpărată, obicei prost și vechi al meu, ca un fel de semn de aducere-aminte. Am avut multe cărți cumpărate și semnate de mine, dar ... nu mai explic ce s-a întâmplat. A fost destul de bine, mă săturasem de Voluntari de atâția ani, dar am constatat că tot acasă e mai bine; în centrul capitalei trotuarul era îmbâcsit în colțuri de gunoaie vechi, mucuri de țigări, praf etc. La noi e mai curat totul și chiar în cartierul Colentina totul respiră practic. Parcul Plumbuita și mânăstirea și parcurile adiacente miros și arată bine, au copaci buni și frumoși și alei frumoase. Chiar și la Bucur Obor era mai frumos și aerisit și curat; după podul de la doamna Ghica și pe șoseaua Andronache era cerul descoperit, deschis și puteam privi norii deosebit de frumoși în acea zi și cerul tot albastru deasupra capului. Pe Magheru nu știu dacă voi mai merge vreodată -- parcă amintește, nu numai prin nume, de războaie și lucruri rele. (Ma-Guerre-u)

13.08.24
Aceleași vechi și urâte idei din partea lor, subliniez, nu sunt creația mea. Că eu sunt un om complet nevinovat și extrem de bun, dar ei nu mă pot accepta (așa pare oricum realitatea), fiindcă sunt totodată un om extrem de inteligent. Și că oamenii mi-au făcut prea mult rău de-a lungul întregii vieți, că am suferit prea mult. (Eu cred că asta nu contează pentru acceptare.) Ei toți (cine?) au mințit despre tine mereu și sunt obligați să mintă în continuare. Nu cred, cine îi obligă?! Nu înțeleg - dacă eu aș fi mințit din întâmplare, deci neintenționat ceva, mai ales ceva despre alt om, dacă cineva m-ar fi lămurit sau luminat și mi-ar fi arătat adevărul, eu nu l-aș fi scuipat, ci i-aș fi mulțumit chiar și aș fi spus în continuare adevărul. Sau măcar aș fi tăcut, unii spun că unii așa au făcut când au înțeles adevărul, dar că poporul sau puterea vor să îi facă să mintă și să mă omoare oricum. Nu cred, nu știu, dar cunosc pe pielea mea cruzimea monstruoasă a unora. Ori poate toți aceia au mințit intenționat și cu reavoință? Ei spun că, din păcate, românii din nou nu au crezut binele, ci răul, și tot poporul crede totul despre mine invers decât este sau a fost. Nu înțeleg nici asta. Atunci de ce să nu fie adevărul? De fapt, da, adevărul este de mult în întregime scris de mine și oamenii mă lovesc la fel de înverșunat sau chiar mai rău uneori și poate că nici măcar nu au citit... Îmi pare rău că m-au masacrat din ce în ce în ultimii 20 de ani de exemplu, când m-am maturizat, am înțeles mai multe lucruri și eram relativ mai fericită și aptă de muncă sau creație intelectuală sau studiu. Au distrus toate acestea, nu știu de ce, era ceva bun, frumos.
Azi mi-a fost tare greață aproape toată ziua și m-a durut capul de câteva ore, acum e aproape 10 seara.

15.08.24
Azi e Sf. Maria. Mama a plătit nu de mult locurile noastre de veci, mai devreme în anul acesta nu am avut bani, am avut și impozitele pe case și teren de plătit. Doresc sărbătoare cu bucurie celor care sunt sfinți azi. Reamintesc un lucru neplăcut despre mine - creșterea exagerată a sânilor mei: e adevărat, sunt obeză, dar eu aveam sânii extrem de mici, deși eram grasă, și chiar foarte grasă fiind, aveam sânii mici de felul meu. Ei spun că sâni mari au de obicei femeile vulgare, proaste și unii au văzut că eu aveam sâni foarte mici și au vrut să crească să apară ca și cum aș fi fost curvă.??? Ei spun că evident am avut aspect de femeie foarte pură și ei au vrut să îmi modifice și figura, gura, nasul, să par mai proastă și impură sau ochii i-au deformat, cu dureri fenomenale, ca să par mai urâtă. Nu știu, mi se pare absurd, am fost numai binele, de ce să mă urască cineva? Absolut cert nu am lovit pe nimeni, nici măcar o dată, citiți tot ce am scris. Sânii îi am moșteniți de la mamă, care, și ea, în tinerețe avea sânii foarte mici, e drept că nu m-a alăptat, dar eu i-am avut mai mici ca ea, mai ales când am slăbit după moartea tatei și lumea chiar îmi spunea la magazin că nu am ce băga în sutienul cel mai mic. Așa era. Aveam deja 35-36 de ani, dar așa mă tratau. Dar, din păcate, m-au otrăvit mult și se pare că și mama a pățit la fel, acum, către 80 de ani, i-au crescut sânii, nu numai pieptul, adică nu doar circumferința, imens, vă pot arăta poze, cum era ea când s-a mutat aici sau eu în 2006-2007. Probabil aceleași otrăvuri, dar mie mi le-au dat și când încă nu stăteam cu mama. Probabil că m-am gândit la sâni acum fiind ziua Fecioarei din religia creștină, simbol al purității dar și al maternității, uneori reprezentată cu sâni mari și alăptând.

16.08.24
Sunt un om care nu a făcut niciun rău și care a fost mereu normal și foarte inteligent, nu există niciun motiv să fiu izolată, distrusă și omorâtă, așa cum se întâmplă de fapt. Ei spun că sunt un geniu de care a profitat o familie de porci și pe care îl omoară niște oameni extrem de răi și vicleni. (Printre care probabil că e și cel/cea care spune aceasta.) Repet, absolut tot ce am povestit e adevărul. Ei spun că oamenii buni sunt toți jucați pe degete de către cei răi, fiindcă ei sunt prea buni și proști totodată ca să creadă adevărul despre mine, deși eu am fost un om extrem de bun și generos și nu am păstrat niciun secret și am povestit și explicat tot ce mi s-a întâmplat. Numai cei răi au înțeles și au crezut adevărul, mi se spune și au astfel ascendent asupra celor buni, pe care îi domină, îi manipulează și îi oprimă, aruncându-i chiar și asupra mea, deși am fost mereu un om extrem de bun. Nu știu sigur asta. Oricum, repet, tot ce am scris e adevărul, inclusiv adevărul despre ciudata mea vecină I.N. (care oricum mă trata drept proastă, copil și nebună) dintr-unul din blocurile în care am stat (la ”Perla”) și despre secretele de acolo și cum am fost otrăvită acolo și vorbele vecinei. (Se pare că au dărâmat acolo clădirea sau o parte din ea și poate au refăcut.) Acolo era o poveste pe care am asemuit-o cu piesa de teatru ”Arsenic și dantelă veche”. Una din scroafele de peste mintea mea spune că toți vor să mor fiindcă le-am distrus ”secretele” prin care ei aveau putere politică sau altfel de ascendent asupra lumii. Este ilogic și fals, oricum numai secretele de acolo le-am ”distrus” și le-am scos la lumină, nimic altceva de acest gen și oricum nimeni nu crede adevărul și eu sunt mereu izolată din copilărie. Deci nu există acei toți care să mă omoare fiindcă i-am dat de gol și oricum acei monștri care au putere prin astfel de secrete, dacă au, nu m-ar fi omorât de ciudă sau fiindcă am spus adevărul. Între timp însă se pare că, deși am explicat tot adevărul, niște oameni răi și monstruoși și-au clădit împreună un alt secret prin care să îi domine pe cei proști și buni în mod nedrept, un secret de castă sau grup al lor, adică condamnarea mea nedreaptă și omorârea mea, tortura și otrava deși eu am fost perfect normală și inteligentă și poate mai ales complet nevinovată. Acești oameni ticăloși sunt uniți între ei și prin acest secret oribil despre mine, iar cei buni nu pot crede adevărul și sunt în lanțuri eventual - dar e totuși nedrept, fiindcă aceia care îi domină prin rău și minciună nu sunt mai deștepți, decât foarte cruzi, și nu e eficientă și normală mereu dominația lor, care distruge adevărul, omenia, dreptatea etc. Astfel, repet, deși am spus tot adevărul, el pare incredibil și niște oameni răi domină pe alții prin minciună sau cel puțin mințind în același timp și și-au creat alt ”secret”, acela despre mine. Alții spun că nu e numai asta, ci și faptul că cei mai scârboși porci din lume vor lua peste un timp puterea prin distrugerea completă a mea și omorârea mea.??! Acum a intrat iar una dintre cele mai înverșunate, cu ideea că eu am fost persecutată și masacrată toată viața, deci trebuie să înțeleg că nimeni nu vrea adevărul și că trebuie să fiu omorâtă.?? Dvs. poate că credeți că ea nu există sau că vorbește așa fiindcă eu sunt nebună dar nu crede ceea ce ea însăși spune - și totuși e adevărul și e posibil ca ea să știe sigur că așa a fost mereu și să creadă cu adevărat că trebuie să mor - și chiar de aceea îmi aruncă aceste cuvinte, deci mă agresează de fapt, nu comunică ceva, așa cum ar crede proștii, ea doar lovește fără rost. Eu nu am lovit pe nimeni și aproape în fiecare zi când am scris ceva aici a fost fiindcă am fost lovită rău sau fiindcă alții, nu eu, au început să scormonească adevărul despre mine și să îmi arunce vorbe - azi e una din excepții, când eu am început să scriu cu propriile mele cuvinte, și ele adevărate. Ei spun că adevărul e clar de foarte mult timp, dar eu nu pot înțelege că nimeni nu vrea să fie recunoscut adevărul despre mine - într-adevăr nu înțeleg, înseamnă că ei cred că eu sunt proastă, probabil de aceea vorbesc așa cu mine în gândul meu, dar adevărul e că nu sunt proastă și că poate era mai bine ca oamenii să mă fi acceptat mai demult, mai în tinerețe, când forța intelectului meu era mai mare, mai complexă și puteam face mai bine multe lucruri bune. Păcat că ”nu s-a putut” atunci, cum spun unii. Nu înțeleg cum adică ”nu s-a putut”. Poate va fi posibil mai încolo, oricum eu mereu am fost la fel.

Ei spun că eu sunt cu adevărat cel mai mare martir al omenirii (de parcă asta contează), deci e normal că nimeni nu vrea ca proștii să înțeleagă adevărul, prin urmare oricine va fi martirizat ca mine sau monstruos în viitor va fi omorât la fel și tot așa au procedat ei în trecut cu toți martirii. ???!
Eu cred că nu e bine, e greșit să fiu omorâtă și că pot fi acceptată și lăsată în viață, că poate fi și adevărul bun despre mine sau cum am fost persecutată sau chinuită nedrept, spunându-se de pildă că sunt nevinovată și că unii oameni răi, medici sau psihologi au mințit etc. Nu cred că e nevoie să se spună că am fost cel mai mare martir al lumii, dar poate fi spus că am fost un martir, fiindcă cu adevărat nu am avut nicio șansă de adaptare în societate de mică și am fost tratată violent întreaga viață. Nu din cauză că am fost cel mai mare martir îmi vor ei moartea.

17.08.24
Dacă oamenii credeau adevărul, te acceptau, spun ei. Problema e că nimeni nu crede adevărul, toți cred minciuni sau cred că ai ascuns ceva și tu ai spus totul. ?? Nu prea înțeleg. Nu cred că asta e problema, spun eu din nou, e cât se poate de logic și clar, așa mi se pare mie, că intelectualii cel puțin au înțeles și cred adevărul - ceilalți, prin definiție, nu au cum și nici măcar nu mi-ar folosi să creadă sau să înțeleagă - cu ce m-ar ajuta? Dacă proștii ar înțelege, oricum nu ar putea să îmi dea drepturile sau loc de muncă sau acceptare cât de cât, lucruri care depind mereu de cei inteligenți, printre care aș fi fost și eu. Cum să fiu cu cei proști - care nu sunt de vină că sunt proști - chiar dacă ei ar înțelege și ar crede adevărul? Ce activitate aș putea avea? Și nici măcar nu au înțeles nimic, fiindcă nu vor cei deștepți, în mod extrem de crud. Ei spun că e un lucru extrem de monstruos, că cei mai monstruoși oameni din lume mă omoară și întreaga lume crede altceva. Eu, sincer, nu înțeleg cum au reușit să vă păcălească sau să vă convingă că sunt nebună sau dăunătoare, că trebuie să fiu omorâtă etc., inclusiv prin izolare totală, din moment ce a fost așa clar că sunt izolată din 84. În plus am fost mereu binele desăvârșit și sincer în puținele și scurtele mele contacte cu alți oameni, deci nimeni nu putea crede bazat pe realitate că eram ceva dăunător sau rea. Ei spun că principala cauză a păcălirii lor e că poporul român (proștii) crede că eu sunt altceva decât sunt.??? Nu înțeleg nici asta. Oricum, repet, nu am fost incapabilă de reușită, aș fi avut realizări intelectuale dacă nu aș fi fost complet izolată (40 de ani deja anul acesta), fără drepturi în mod abuziv și torturată și mai ales otrăvită. Aș fi reușit - cred că există semne despre acest lucru și despre ce e bun în tot ce am scris, chiar dacă nu a plăcut altora. Poate că unul din motive e că familia m-a renegat de mică și că a mințit - normal că dacă ar fi fost cu mine cineva inteligent sau oricine chiar, ar fi înțeles că nu mint despre familie și tot răul ce mi-au făcut fără motiv și că nu aveam cum să îi fac să mă accepte sau să mă lase în pace, sau să nu mintă.

Postare prezentată

Ultima parte – CONCLUZII - enumerare

Concluzii, partea 1 Azi, 12.12.2020, încep să scriu ultima parte a acestui blog despre viața mea. Iar au intrat în mintea mea cineva în li...