desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge

vineri, 8 august 2014

8 august 2014

Bineînţeles, ei continuă să mă atace şi nu am greşit nimic toată viaţa. În ultimii 8 ani ei tot vin peste mine cu ideea că ei inventează teorii despre mine, ca şi cum lumea trebuie să creadă minciuni despre mine, care am fost întreaga viaţă un om normal şi bun. Este complet absurd. Ce să aibă lumea cu mine? Una dintre obsesiile lor din ultimul timp este VICTORIE , nu ştiu la ce victorie se referă. După cum aţi văzut, după cum puteţi bănui, am fost un om sobru şi serios, total lipsit de păcate o viaţă întreagă. Acum ei zic că au inventat, ceea ce mi se pare absurd, că eu m-aş fi frecat mereu. Nu e adevărat, am fost un om absolut curat şi nevinovat, la fel cum nu am avut absolut niciun alt păcat. Nimic oameni buni, nimic, de ce mă omorâţi? În plus am fost un om cu virtuţi şi calităţi multiple, de ce mă omorâţi şi de ce nu vreţi să fie adevărul?

Mai explic încă o dată ceea ce deja am scris. Am fost o persoană absolut lipsită de greşeală sau păcat întreaga viaţă, calmă şi bună şi ordonată şi mereu sinceră şi cu drag de oameni, în timp ce aceia care m-au chinuit sunt negri de păcate grave. Ei m-au batjocorit de moarte vreme de 30 de ani şi mă gândesc eu că probabil au inventat că eu aş fi greşit ceva. Eu nu am avut nicio greşeală în afară de această "frecare", numită "fornication" in engleză, dar nici acest lucru nu a fost greşeală în viaţa mea. Vă explic: Frecatul constă în câteva secunde de plăcere intensă sexuală, doar câteva secunde de care copilul, cum eram eu înainte de 1984, nu este vinovat, se produce aproape inconştient şi este datorită influenţei sexuale a adulţilor care sunt în preajma copilului. Este un fapt natural şi orice copil se naşte curat şi lipsit de păcat. Nici măcar nu mi se întâmpla des. Este un lucru normal în evoluţia şi dezvoltarea copilului. Amputarea sau excizia clitorisului la fetiţe este considerată un act de barbarie şi am citit cu mulţi ani în urmă că încă se mai practica prin Africa, nu ştiu dacă şi azi. Oricum oamenii barbari din ţara asta mi-au amputat piciorul când m-au forţat să sar pe fereastră, ceea ce este poate mai rău.

La pubertate am avut tăria să renunţ la acest obicei pe care eu îl consideram păcătos atunci şi m-am rugat mult lui Dumnezeu să mă ierte. Exact aşa a fost. Apoi după vreun an m-au luat părinţii la ei în apartamentul de pe Calea Moşilor. Niciodată nu mă frecam. Dar, încă din toamna lui 84, părinţii au început să mă tortureze violent, de moarte efectiv. Nu găseam nicio soluţie şi deoarece eram complet neajutorată şi nimeni nu mă credea sau toţi se prefăceau că nu cred adevărul, mi s-a întâmplat să recurg la acest obicei din nou. Acest lucru se întâmpla din când în când, pentru a descărca o parte din energia nervoasă negativă aruncată asupra mea. Am avut totuşi o tărie de-a dreptul ascetică la torturi nemeritate, la bătăi şi urlete ale mamei, care era secondată de tata. Desigur, veţi spune că nu mă credeţi, eu spun doar adevărul înainte de a muri. Au intrat mereu unii peste mine care spun că ei au inventat răul despre mine ca să justifice moartea mea viitoare şi faptul că m-au torturat 30 de ani, fiindcă ei nu vor să recunoască adevărul că ei au greşit şi eu nu. După pubertate acele plăceri sexuale prin frecare erau infime faţă de cum fuseseră în copilărie. Fusesem îndrăgostită ca un copil de un tânăr cu 3 ani mai mare ca mine, Mihai Plămădeală era numele lui, am mai scris. Unii zic că el sau alţii au inventat că eu mă frecam şi în acelaşi timp mă gândeam la el. Nu e adevărat. Eram o persoană foarte pură şi serioasă şi iubirea mea era gingaşă şi curată ca petala de cireş. Era imposibil să mă gândesc la el în vreun astfel de moment, când doar descărcam suferinţa şi amarul din viaţă, fără să caut vreo plăcere sexuală. Nu mi s-a întâmplat niciodată întreaga viaţă. Cu toate chinurile asupra mea, la numai 17 ani am reuşit să renunţ la acel obicei din nou, dovadă că aveam un caracter foarte puternic.

După câteva luni, în toamnă, m-au trimis la Zăgrean şi el şi-a început opera de distrugere asupra mea, deşi nu mă frecam şi nu avusesem nicio greşeală sau defect de comportament. De la 17 ani până la 34, deci aproape 2 decenii nu m-am mai frecat aproape deloc, în ciuda unor torturi sexuale îngrozitoare asupra mea, pe care eu nu le puteam evita. Am fost un om cu adevărat stoic, fiindcă frecatul, care mi s-a mai întâmplat numai de câteva ori, până în 6-7 ori şi doar secunde, m-ar fi ajutat să scap temporar de suferinţa chinului sexual asupra mea. Dar nu am făcut aşa ceva decât câteva minute în total în toţi acei ani, în timp ce eu am fost chinuită fără vină sau dorinţe mii de ore în şir. Oricum plăcerea fizică în urma frecatului nu mai exista de data aceasta aproape deloc după ce l-am întâlnit pe Zăgrean.

Am recurs la acest mijloc de oprire şi liniştire a chinului sexual de la distanţă asupra mea numai când acele torturi sexuale au devenit foarte greu de îndurat, poate şi fiindcă îmbătrânisem şi nu avusesem viaţă sexuală adevărată niciodată. Mi s-a întâmplat rar. Mi s-a mai întâmplat după 2007 până azi, dar rar, numai când am fost violată şi chinuită monstruos de la distanţă, fără să mă pot apăra cu medicamente, fiindcă medicamentele nu mai au efect, ceea ce mă îndurerează enorm. Niciodată nu am fost păcătoasă, păcătoşi sunt cei care torturează omul nevinovat şi cei care inventează minciuni. Acest lucru a fost pentru mine, rar în ultimii ani, ca şi cum plângeam , ca şi cum mă văitam de trupul meu neputincios, furat de oameni răi...nici ruga spre Dumnezeu, cinstită şi curată nu mă ajută, mai mult îi stârneşte pe cei răi asupra trupului meu...

Repet, nicicând nu am greşit, nicicând nu am putut evita răul asupra mea. Fusesem educată într-un spirit puritan absolut, iar iubirea mea faţă de Zăgrean a fost extrem de pură, cum puteţi să mă acuzaţi de aşa ceva? Niciodată nu am pus mâna în zona genitală, în afară de momentul cu radio Europa, când am fost nevinovată, şi în afară de aşezarea palmei pe deasupra, ca să mai diminuez tranzitoriu chinul sexual asupra mea. Numai voi ceilalţi sunteţi vinovaţi, fiindcă omorâţi un om adevărat prin minciună şi infamie. Voi m-aţi izolat cu toţii din 1984 de fapt, nu eu, ca să nu am bărbat sau viaţă sexuală şi să mă stoarceţi de vlagă şi să îmi furaţi trupul încontinuu! Dumnezeu să vă ierte dacă poate. Eu v-am iertat mereu până acum vreo doi ani, acum nu mai pot...

Azi, 7.01.21 - cum naiba puteau să creadă că eu eram păcătoasă că mă frecam? Cum puteau să creadă, fără să știe nimic, că mă masturbam sau așa ceva? ce interes aș fi avut?! Plăcerea sexuală nu putea să mă mă intereseze deloc, și se poate trasa profilul meu intelectual adult și vedea că nu mă atrăgeau deloc plăcerile fizice, ci doar lectura și studiul, cât mai mult. Și uneori muzica clasică, o plăcere, e adevărul.

2 comentarii:

  1. "Frecarea" este parte a sexualitatii normale, este un comportament sexual foarte comun. Nu este nicidecum danator, de vreme ce natura l-a atribuit majoritatii speciilor animale. Mai degraba cenzurarea necalificata a acestui comportament de catre o morala barbara, primitiva, ignoranta si neintelegatoare cu natura umana este daunatoare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mulţumesc pentru opinie js, eu nu m-am documentat deloc desrpe acest lucru. Îţi mărturisesc adevărul curat: când eram copil mi s-a inculcat foarte puternic ideea că ar fi un păcat şi eram pedepsită şi eu mă rugam în faţa icoanelor să nu cad în ispită. Când am crescut, nu mi-a plăcut să citesc nimic despre viaţa sexuală fiindcă aveam visul feciorelnic să fiu fecioară şi total inocentă la nunta mea. Niciodată nu m-am gândit cum apar copiii pe lume etc.La început nu eram obeză, am fost chair suplă şi aş fi rămas aşa dacă aş fi avut bărbat şi ceva bani, dar nu realizam că neavând zestre degeaba eram harnică sau frumoasă sau inteligentă. Apoi viaţa mea sexuală a fost furată de alţii...maltratată şi nu m-am ales cu nimic şi m-am îngrăşat mult de suferinţă. Acum sunt amărâtă şi am multe neajunsuri trupeşti, nu doar obezitatea, şi 43 de ani. Am scris pe acest blog doar adevărul, fără legătură cu vreo teorie din cărţi.

      Ștergere

Cu sinceritate cred că...

Postare prezentată

Ultima parte – CONCLUZII - enumerare

Concluzii, partea 1 Azi, 12.12.2020, încep să scriu ultima parte a acestui blog despre viața mea. Iar au intrat în mintea mea cineva în li...