o mamă dulce mamă, din negura de vremi

Mama mea nu a fost o mamă excepțional de bună și nevinovată. Este adevărat că m-am îndoit de ea, fiindcă m-a chinuit mult în vremea tinereții, fără să o provoc sau să greșesc eu ceva. Nu aveam cum să știu atunci că lumea în general îmi era ostilă, fiindcă într-adevăr eram un om bun și făcusem numai binele și niciun rău. Nu aveam cum să știu restul lucurilor. Acum este grav bolnavă - vertebre dislocate fiindcă a călcat-o o mașină, din cauza unor persoane rele, absolut deloc din cauza mea. Mă rog și eu lui Dumnezeu să se înzdrăvenească. Eu am înțeles că a fost un om bun și ea abia cum câțiva ani și am spus tot adevărul de atunci, fiindcă am fost torturată monstruos. (de fapt nu am înțeles așa ceva, mama rămâne un mister, dar se pare că ea e cauza multor lucruri rele - prea multe în viața mea și a altora, unii spun că ea a fost îndobitociită despre mine, iar eu adesea mă gândeam că mama se prefăcea a fi monstruoasă față de mine fiindcă altfel nu mă putea proteja de ura lumii). Nu mai știu dacă pe acest blog am lăsat adevărul acesta despre mama mea, dar în mod sigur l-am scris mai demult în diverse locuri, în ciuda faptului că unii oameni credeau în mod greșit că eu o urăsc pe mama, numai fiindcă așa au fost înscenate lucrurile. Totuși au fost reale, nu a fost teatru. Pot dovedi încă acest lucru. Eu nu am greșit nimic. Nu mai m-au lăsat să termin povestirea întreagă pe acest blog, căci altfel ați fi înțeles mai bine acest lucru. Oricât de slabi, sau loviți, sau omorâți, oamenii au fost făpturi nobile în gândire și suflet și caracter. Și eu am fost la fel și am respectat lumea și oamenii în mod desăvârșit și am rămas la fel, mă întreb dacă puteți înțelege acest lucru.
Azi 30.05.21, am corectat acest text, atunci poate ați crezut că eram nebună fiindcă ieșisem din spitalul de psihiatrie - dar mă tem că nu era așa, erau niște hackeri care au intrat în blogul meu și și-au lăsat amprentele. În acea perioadă mama fusese lovită - când eu eram în spital - de o mașină pe stradă și avusese dureri, iar Angelica, fina mamei, căzuse și ea în fund de pe o bancă, așa mi s-a spus..
Azi, 30.05.21 - adaug că unii au încercat să mă facă să cred că ambii mei părinți erau complet nebuni. Mama era monstruoasă în felul ei, după 89 fiind numai tata, inclusiv în locul ei. Reamintesc că vecinii nu interveneau și că locuiam cu mulți vecini medici pe scara blocului.