Bani - o scrisoare către mama, i-o voi da azi-mâine

Fiindcă m-ai acuzat în mod nedrept că eu sunt subiectivă când explic de ce cred că varianta mea cu vânzarea apartamentului meu e mai bună, voi nota aici absolut toate motivele și planul conceput de mine pentru viitor, pe care ți-l propun pentru judecată. Voi începe cu o singură chestiune subiectivă –
1. Eu nu mă voi mai întoarce să locuiesc în București niciodată. Cu certitudine.
Aceasta afirm și îți explic în detaliu.

Am foarte multe motive să nu mai vreau să stau în București și să îmi doresc fericirea, adică pacea și binele din Voluntari, cu care m-am obișnuit de trei ani de când sunt aici. Acum știi că se mută 6 familii în vecinătatea noastră și probabil că va fi gălăgie – dar oricât de zgomot ar fi, tot e mai bine ca la bloc. Fiind persoană cu handicap motor, mă pot bucura aici de curte și de mișcarea necesară – de aer curat, fără să fie nevoie să iau troleibuzul – ceea ce peste câțiva ani nu voi mai putea, fiindcă scările sunt înalte la ușa troleibuzului – să ajung în parcul Cișmigiu sau în alt parc ca să iau aer. Aici e și parcul orașului Voluntari în apropiere. Port citi liniștită, totul e bine, iar dacă familiile care se mută vor face gălăgie, voi pune CD-uri cu muzică clasică mai tare. Având în vedere că nu mă voi mai muta în oraș, trebuie să mă gândesc la viitor, la varianta care m-ar avantaja să stau aici în Voluntari împreună cu tine sau eventual după moartea ta. Varianta bună pentru mine dar și pentru tine, oricare dintre noi ar muri prima. Tu spui că eu nu aș putea sta singură în casă fără tine, dar nu e așa. În cazul că nu aș putea singură, mi-aș căuta un loc la un azil – ceva așa cum e azilul de lângă noi – căci știu că există în zonele limitrofe Bucureștiului, dacă mai ții minte chiar și Daniela, vecina din oraș, și-a internat tatăl alcoolic la un azil din Ștefănești sau așa ceva și Cici, vecina bolnavă de cancer, care stătea în camera alăturaăt mie, a murit într-un azil special din Voluntari.

Tu știi foarte bine că întreaga mea viață eu nu am avut niciun ban – tu ai mai avut – și am dus-o rău și înainte de moartea tatei și după, având mulți ani numai bani de hrană, ba chiar nici atât, iar rufele nu le puteam spăla, fiindcă nu aveam bani de detergent și le luai tu în Voluntari să mi le speli la un moment dat.

Veniturile noastre sunt mici – eu am pensie (minimă) de 800 lei, fiindcă drepturile mele sunt de fapt de 630 lei și tu ai 2000 lei deci 2800 lei împreună. Situația actuală – motivul pentru care avem nevoie să luăm o decizie importantă – se datorează agravării dificultăților financiare, cu care de fapt ne-am confruntat an de an, zi de zi. În realitate am suferit continuu de lipsă de bani, cumpărând doar hrană ieftină și aproape nimic altceva, fiind fără banii necesari pentru anumite probleme gospodărești, cum ar fi acoperișul garajului, rămas de mai mulți ani cu găuri mari pe unde plouă și ninge, sau fără bani pentru poarta de la stradă, care stă deschisă zi și noapte în anotimpul cald, căci nu se poate închide datorită dilatării. Sau bani pentru probleme de sănătate, cum ar fi repararea dinților – care costă mult în ziua de azi, iar tu ai ce e drept norocul să ai placă, iar eu încă nu, având doar 50 de ani.

Totuși, trebuie să fii conștientă că atât eu cât și tu avem probleme de sănătate inerente vârstei și avem nevoie de medicamente care înghit mulți bani, după cum ai văzut – iar bolile mele de pildă se datorează în mare parte faptului că am locuit în oraș după moartea tatei, fără să mă fi mutat aici, cum insista Sandu, băiatul Fanei, atunci. Eu nu pot renunța la medicamente, așa cum ai insinuat tu și nu ar trebui să renunți și tu, deși de multe ori mi-ai spus că nu ți-ai cumpărat medicamentele necesare fiindcă nu aveai bani. Eu am dat ”în casă” (cum spui tu) câte 5-7 milioane lei (500-700 lei) din chiria apartamentului mare – care în ultimul timp a fost de 1500 lei, pentru cheltuielile comune, lună de lună în ultimii 2 ani circa, dar nu e destul, știi bine. Ai văzut că în ultima vreme lună de lună ai spus mereu că nu înțelegi de ce mereu suntem în această situație la sfârșitul fiecărei luni – aceea de a nu avea bani suficienți pentru hrană – nu mai vorbesc de alte cheltuieli. Chiar și anul trecut te gândeai la vânzarea apartamentului, fiindcă era nevoie de bani pentru garaj, pentru geamuri termopan la bucătărie, pentru dușul nostru rudimentar și prost din baie, pentru aducerea apei curente prin țeavă de la Apavol, fiindcă e mai bine și mai sigur să avem apă de la ei și nu de la puțul nostru, care s-a mai stricat sau bani pentru repararea centralei termice, a cărei schimbare a fost recomandată de mai mulți specialiști, căci ai chemat reparatorii de vreo 4-5 ori anul trecut. Etc. Noi mereu aveam bani doar de mâncare.

Țin să semnalez totuși un fapt important de anul trecut. Faptul că atât eu cât și tu ne-am lăsat de fumat, ceea ce a dus la sporul vizibil al venitului nostru lunar și anul trecut, cel puțin 6-8 luni, am trăit bine – am avut bani de hrană suficienți, ca niciodată, am putut să îmi cumpăr câteva lucruri necesare de îmbrăcat, fiindcă într-adevăr nu aveam aproape deloc, iar acum am destule (în afară de încălțăminte, din care nu mai am bune decât cizmele de acum 3 ierni și o singură pereche de pantofi) și altceva nu mai trebuie să cumpăr. Am luat și lenjerie de pat anul trecut, fiindcă într-adevăr nu aveam, fiindcă cele vechi din anii 80 se tociseră. Anul trecut am putut chiar să mă deplasez în oraș cu taxiul, viața era ușoară și eram conștientă de asta.

Însă și anul trecut mă presai cu necesitatea vânzării apartamentului pentru a acoperi diverse cheltuieli necesare, lucruri necesare ce nu ni le puteam permite. Anul acesta, datorită epidemiei de Covid și altor factori socio-economici, prețurile au crescut mult, iar venitul meu e același și chiria e aceeași. În afară de acele cheltuieli necesare, a mai apărut clar lipsa unui venit lunar minim pentru acoperirea cheltuielilor minime de hrană și igienă, care au crescut extrem de mult în timp scurt. Este absolut necesară vânzarea unui apartament, atât pentru acele cheltuieli cât și pentru suplimentarea venitului lunar, deci trebuie să căutăm o variantă care să ne lase un venit lunar maximizat sau maxim posibil și să ne lase și o sumă de bani generoasă pentru a face acele cheltuieli necesare în prezent, care s-au adunat prin ani, fiindcă nu am avut bani niciodată. Trebuie să ne gândim și la viitor, luând în considerare că te doare mijlocul și mereu spui că nu mai poți căra, că și pe mine mă doare la fel, fiindcă mi s-a deformat coloana din cauza obezității și purtării protezei, ... că, în sfârșit, și eu am 50 de ani și am diverse boli care mă afectează fizic și țin să trăiesc o viață mai ușoară un pic atât cât mai e posibil pe lumea aceasta, gândind în mod rațional la viitor, care se îngustează, și la faptul că nu am copii, iar verii mei refuză să îmi trimită măcar un sms de sărbători de atâția ani.

Divergența dintre noi e că eu consider că e mai bine să vând apartamentul meu proprietate personală, iar tu consideri că e mai bine să vindem apartamentul tău, în care eu am parte 3 optimi și mă opun. În ciuda faptului că tu susții că eu te dau afară în stradă de parcă ai fi înnebunit, în ciuda faptului că tu susții că e nedrept ca eu să am 3 optimi din acel apartament mare și tu doar 5 optimi, ceea ce nu e nedrept, fiindcă s-a calculat corect conform legii moștenirii la moartea tatei, deci în ciuda a orice, eu am propus să vând proprietatea mea, nu a ta, adică apartamentul meu de două camere, nu acela comun de 4 camere, fiindcă nu contează ce e al meu sau al tău, oricum trăim în comun într-o casă cu 2 camere în Voluntari și important e să facem tot posibilul pentru a ne simți bine împreună și pentru a trăi cât mai bine amândouă.
Acum îți voi expune mai jos în mod obiectiv de ce consider că vânzarea apartamentului meu de 2 camere e opțiunea mai bună. Mai înainte însă vreau să menționez că, de atâția ani, din 2011, deci de 10 ani, dinainte de moartea bunicului, nu am mai putut merge la Colun, unde era foarte frumos de stat vara, din cauza relațiilor extrem de reci cu rudele din Sibiu – la un moment dat tu ai spus că Nelu nu vrea să mergem noi două acolo. Sunt de acord, nu vrea, dar face uz de casa și grădina de acolo – oare nu ar trebui să ne dea o sumă ca despăgubire, adică valoarea pe jumătate a casei – sau măcar 10-20000 euro?! Acești bani ne-ar fi scos din necaz și din foame adesea sau ar fi permis amenajarea apartamentului pentru a fi închiriat mai convenabil.

Iată cum văd eu avantajele vânzării apartamentului meu și nu a celui mare de 4 camere.
Ambele apartamente sunt pe Moșilor.
Apartamentul meu stă gol de 3 ani, căci m-am mutat în Voluntari în 2018, toamna. În prezent banii abia ne-au ajuns în anotimpul cald, deci iarna ar fi monstruos și în plus, ar trebui să mai pierdem și banii pe întreținerea mare iarna – chiar dacă nu stau acolo – și pe impozitul anual – adu-ți aminte că anul ăsta abia am plătit impozitele, deși eu am plătit din banii ”mei”. Încă de acum se vede că acest apartament trebuie neapărat vândut sau închiriat așa cum este. Vei vedea mai încolo că nu este deloc avantajos să investim o groază de bani în acest apartament pentru a îl repara, dar cred că asta vezi deja, chiar tu ai fost de acord că nu investești în el – deși ai vorbit ca și cum tu investeai și eu nu contam deloc, deși e apartamentul meu. Îți reamintesc o altă aberație spusă de tine pe vremea când stăteam separat – îmi reproșai la necaz că eu mi-am făcut apartament de lux, deși am cheltuit doar strictul necesar din puținii bani ce îmi rămăseseră din moștenire pentru amenajări – respectiv 3000 euro, dar apartamentul a fost făcut de mântuială. Așadar, mai întâi, o enumerare a minusurilor acestui apartament de două camere:
• Zugrăveala veche din anul 2006, deci de 15 ani, deteriorată prin încălzirea centrală și prin fumatul în interior – plus vopseaua veche pe uși și calorifere etc. – ceea ce nu ar costa mult de remediat – adică de zugrăvit din nou. Acest lucru e mai puțin important. Chiar eu, acum 3-4 ani, am vopsit singură tocurile ușilor în alb.
• Ușile sunt vechi de peste 35-40 de ani, din construcția blocului și au semne urâte pe ele.
• Balconul nu este finisat – arată chiar urât de tot, fiind rămas așa după reabilitarea termică a blocului, iar geamul termopan nu se închide bine la balcon, fiindcă mi l-au montat prost și nu au vrut să mi-l repare când a trebuit să semnez procesul-verbal.
• Termopanele la geamuri sunt vechi, puse de tine din banii ”tăi” ca un dar pentru mine, dar sunt acum chiar stricate și în plus au fost din cele mai ieftine – nu izolează bine și se deschid numai pe jumătate
• Caloriferele sunt din cele vechi, mari și murdare și greu de curățat și urâte, dar, ceea ce este cel mai rău e că reprezintă un instrument de tortură, fiindcă degajă imensă cădură iarna și nu pot fi reglate – deci ar trebui schimbate și eu nu am avut bani defel. La Voluntari am trăit în condiții de lux. În oraș a trebuit să dorm iarna cu geamul deschis și am ajuns la spitalul de urgență în 2013 de exemplu.
• Mobila de bucătărie e urâtă, tot ce am găsit mai ieftin și chiuveta la fel, dar acestea merg. Masa însă e de la fostul proprietar și șchioapătă.
• Frigiderul e mic și fără decongelare automată.
• Aragazul e mic și prost, cu mici semne de stricăciune.
• Mașina de spălat din 2006 e încă bună, nu s-a stricat niciodată, dar nu se știe.
• Chiuveta din baie nu e bună pentru spălat pe față.
• Cada din baie mică și murdară de la fostul prorpietar, așa era când m-am mutat.
• Cămara și debaralele trebuie reconstruite fiindcă așa arată urât și sărăcăcios.
• Mobila e veche și cu defecte și stricăciuni – din anii 80 și în plus am nevoie de 2-3 din ele aici în Voluntari, așa cum ai spus și tu.
• Mobila care e nouă e extrem de rea – un dulap ce poate fi aruncat fiindcă abia susține hainele pe tijă și sertarele au fost impracticabile de la început, un birou mic și ieftin și o canapea pe care nu se mai poate dormi bine – cu arcuri rupte. Covoarele – stricate de tot, deși le aspiram și le spălam. Biblioteca nouă e acceptabilă, dar cam slăbuță.
• Ușa de la intrare e metalică, dar e stricată puțin – clanța iese și nu am reușit să o repar, neavând bani.
• Corpuri de iluminat demodate.
• Rezervorul de WC încă merge, dar nu a fost schimbat din 2006.
• Nu are aer condiționat și vara e cald de asemenea.

Acestea fiind spuse – gândește acum cărui fel de individ putem închiria acest apartament jegos și pe ce sumă – după ce te-ai avântat să mă contrazici că îl putem închiria cu 200 de euro pe lună. Care ar fi avantajele acestui apartament și alte caracteristici generale?
• Este semidecomandat și relativ spațios, dar e lângă ghenă și deci un pic mai mic holul de la intrare, unde nu ai mult loc să te încalți sau te îmbraci. Bucătăria și baia sunt aceptabil de mari. Mirosuri de la ghenă nu vin înăuntru.
• Este luminos și primește lumină de la soare dimineața.
• Este posibil să fie reamenajat de proprietar relativ ușor cu o sumă rezonabilă de bani, având în vedere că eu, de exemplu, a trebuit să dau jos faianța cu oglinzi din holul de la intrare, care era lipită cu clei puternic. Acum are faianță și gresie normale.
• Este situat relativ central, aproape de mijloace de transport și e orientat spre spatele blocului, ceea ce e mai rău, fiindcă acolo sunt gunoaie, dar mai bine pentru zgomote.
• Are vecini care fac zgomote, tineri zgomotoși în curtea din spatele blocului și dedesubt stă o bătrână care nu aude și dă televizorul tare.

Să presupunem că am închiria apartamentul așa cum spui tu. Dar ia să vedem mai departe... Fiind cu mobilă rea și apartament rău, chiriașii l-ar strica mai rău într-un an și cum l-am reînchiria la anul sau peste 2 ani?! Și gândește cât suntem de strâmtorate și că am depinde și de acea chirie, fiindcă nu ar fi de ajuns cea de la apartamentul de două camere pe care vrei să îl cumperi dacă vindem pe cel de patru. Reține un detaliu important – că anul acesta au crescut mult prețurile de pe piața imobiliară și acum e momentul propice să vindem, nu peste 1 an sau 10, când nu știm ce va fi și în plus am fi și prea în vârstă amândouă. Au crescut și prețurile apartamentelor și sumele chiriilor, care nu mai sunt cum erau când am stabilit noi 300 de euro pentru apartamentul mare. Din câte am văzut studiind prețurile de pe piața imobiliară de pe Moșilor, apartamentele de genul acesta, care nu au îmbunătățiri sau multe avantaje, se vând cu în jur de 80000 de euro toate, poate ceva doar mai puțin, deci o sumă bună, ceva mai mare decât cea cu care l-am cumpărat. Sigur, se plătește și impozit, dar tot ar rămâne destul.

Apartamentul mare se poate reînchiria mai bine. Tu spui că doamna de la imobiliare ți-a spus că nu putem obține mai mult de 300 de euro pe lună, adică așa cum am luat până acum. Pentru 4 camere pe Moșilor la intersecție cu Zece Mese, semimobilat. Nu este corect, cred eu, și am să explic de ce. Absolut toate chiriile pe internet la aparatamente de 4 camere, chiar cele mai slabe, fără amenajări, sunt peste 400 euro, câteva doar la 370. Cele cu îmbunătățiri luxoase ajung la peste 1000 euro. Acest apartament al nostru e mai bun acum decât era odinioară – și în plus chiriile au crescut! Este curat și are îmbunătățiri și termopane noi și balcoane bune și baie și duș bune – nu știu dacă trebuie zugrăvit, dar poate nu și oricum asta nu costă mult. Este de 4 camere, pentru numele lui Dumnezeu! Face poate 350 măcar. Este situat în zonă relativ bună, destul de central, în plus e zonă liniștită și curată, în afară de gangul de intrare. Este la etaj bun – etajul trei, în caz că se strică liftul. Tu spui că nu putem găsi chiriași – dar îți amintesc că mereu am găsit când am căutat cu ajutorul acelei doamne, și chiar destul de repede. Este posibil de asemenea să facem două-trei îmbunătățiri cu bani din apartamentul meu – aer condiționat, uși de termopan sau măcar caloriferele de reînnoit - și atunci am putea spera să îl închiriem mai rezonabil, cu 400 de euro sau chiar 450. Pe lângă această creștere a chiriei nu am mai avea de plătit nimic pentru apartamentul rău. Și în al treilea rând am putea păstra banii dobândiți în valută într-o bancă – încă nu m-am interesat cum, dar cred că e posibil – și astfel am putea suplimenta venitul cu cele necesare – adică 100-200 euro pe lună, că mai mult nu avem nevoie, numai în lunile de iarnă, chiar dacă stăm în Voluntari, ceea ce ar însemna mai puțin de 2000 de euro necesari pe an în medie, cu cheltuieli neprevăzute cu tot. Am scoate bani numai o dată pe an, comisionul nu poate fi imens. În acest mod ne-am păstra sănătatea și voia bună și banii aceia ar ajunge 20 sau 30 de ani cel puțin (după cheltuielile noastre actuale chiar 40-50 de ani) și nici nu trebuie mai mult – că pot apărea alte opțiuni, cum am explicat.

Apartamentul mare este adevărata valoare, este perla și celălalt e jegul, care însă poate fi ușor curățat de un cumpărător gospodar și e bine situat ca locație. Bătrâna de jos se apropie de 90 de ani. Tu vrei să să vindem pe cel mare cu ideea de a obține un apartament bun și cu îmbunătățiri de două camere, care să ne aducă un venit bun. Deci tu vrei o variantă foarte riscantă, în timp ce ap. mare e deja al nostru și e bun cu adevărat. De unde știi tu ce ți se dă nou? Ce vecini, ce chichițe are? Cine are interesul să vândă apartamente bune? Ai văzut prețurile? Ne-ar rămâne o sumă mică pentru cheltuielile necesare acum și aproape nimic pentru termen lung. (Nu crezi că am suferit destul? Și pentru cine?) Apoi va trebui să ne bazăm pe închirierea celor două. Ai văzut că un ap. bun, deci scump de 2 camere pe Moșilor dă cam 350 euro lunar? De ce să dăm vrabia din mână pe cioara de pe gard? Îți reamintesc că cel mare s-a închiriat totuși mereu. Îți amintești că mereu apăreau probleme, minore de fapt, cu chiriașii? Ar însemna să apară probleme de la două apartamente, realizezi asta? Ar putea apărea o lege împotriva noastră etc. Unul și bun e mai bine decât două și proaste. Pe termen lung de asemenea e mai bine – e mai bun ca valoare de vânzare în viitorul îndepărtat. Pentru mine, dacă tu mori, tot unul singur e mai bine și pentru tine la fel, dacă mor eu prima.

Acum îți reamintesc motivele pentru care avem nevoie acum de bani, după cum ai spus și tu mereu, uneori cu sămânță de scandal, ca și azi, deși eu nu am nicio vină:(revin imediat cu continuarea)

Aseară, 12 august 2021, după ce am terminat de scris cele de mai sus, m-au torturat înfiorător, cu dureri mari în tot corpul și capul și m-au scuipat continuu cu aberații și idei de genul - ”deci nu se poate?”, ”Nu putem”, ”nu se poate nici acum?!”, așa cum au făcut adesea. Am priceput că ceea ce vor ei să se poată e (probabil) ceva violent asupra creierului meu. Unii spuneau că ei trebuie să plece în străinătate ca să mă poată omorî - sunt obsedați de a îmi face răul și de a mă omorî nu doar din 84, mi se spune, ci din copilărie. Și nu trebuiau să mă lovească și să mă omoare și așa a fost aproape zi de zi. Voi scrie continuarea azi sau mâine, când voi putea.