17 august 2021

Am omis să povestesc că, atunci când am fost la Sebeș, mi s-a uscat vișinul mic din care am mâncat vișine vreo 3 veri. Păcat...
Mă gândeam că, dat fiind faptul că de fapt sunt omorâtă și toți asta vor, în mod complet greșit, dat fiind faptul că am povestit diverse necazuri și probleme, dvs. poate credeți că eu am fost un om negativ, când, în realitate, așa cum spun și ei, eu am fost pozitivitatea aproape pură, unul dintre cei mai pozitivi oameni - gândire cu optimism, cu drag de oameni și viață, speranță, gânduri de bine și frumos - păcat că nimeni nici nu a stat de vorbă cu mine o viață întreagă...

Ei spun azi că eu am fost mereu și sunt un om bun și cumpătat, dar toți proștii cred invers.????
tot azi ei zic că vecinii mei au făcut greșeala să o creadă pe mama, care minte în mod patologic, și au crezut că eu eram răul și o chinuiesc pe ea - că eu aș fi rea și nebună, când, de fapt, ea este așa ..???? dar cum? nimeni nu a vorbit cu mine. Dacă ar fi vorbit ar fi înțeles repede că sunt complet pură, curată și bună și inteligentă și nu aveam cum să fabulez despre mama. Mama mă tortura monstruos și mințea și spunea cu glas tare că mă va omorî și lumea o va crede pe ea, fiindcă ea știe să mintă. Era monstruoasă, nici măcar nu am povestit totul, plină de ură și țipete și bătaie asupra mea, iar eu nu greșeam nimic, era de 30 de ori mai monstruoasă ca acum - acum ea joacă rolul omului bun și cumsecade, terorizat de mine etc. Ei spun că și poporul a făcut aceeași greșeală, crezând-o pe mama și condamnându-mă pe mine la moarte fără nicio vină.????

30 august 2021
Mă uitam la cursuri de master de științe sociale etc. și am găsit din nou acel curs în engleză de filosofie (Open Mind se numea), despre care am vorbit mai demult - am scris bineînțeles cu adevărul despre mine și nimeni nu mi-a răspuns - căci nu am avut din păcate dreptul la studii, deși nu am avut tulburări psihice. Acum am îmbătrânit. Mi-ar fi plăcut mult să am măcar materialele acelui curs în limba engleză, dar nu aveam cui să cer, am explicat aceasta. Am descoperit acum (nu știam) că și soția lui Leon Zăgrean, fatidicul meditator din viața mea, predă la acel curs o secțiune. Interesul meu pentru cursuri de acest gen și mai ales pentru filosofie la granița cu științe cognitive și deci filosofia psihologiei, limbajului, artei, culturii (mai ales) nu este din cauză că l-am cunoscut pe Zăgrean demult, când el nu se ocupa de neuroștiințe în aparență. Interesul meu era trasabil și predictibil încă din copilărie - apoi era clar că voi urma psihologia neavând de ales etc. - atât eu cât și familia Zăgrean suntem doar niște noduri în rețeaua socială, funcționând intelectual în mod predictibil (cel puțin în cazul meu era clar acest viitor drum demult, dinainte de Zăgrean chiar).

2 septembrie 2021
Ei, din când în când, pomenesc despre acel accident legat de sexul oral, deși sunt aproape 3 decenii de atunci, și zilele acestea de exemplu au spus ceva de genul că eu nu aveam nicio senzație sexuală și ce fel de om e acela care face așa ceva (inclusiv amănuntul cu țiganul) dacă nu simte absolut nimic, așa, cu sânge rece?! Da, așa a fost, ceva cu sânge rece, dar era normal, fiindcă mă condamnaseră la moarte și lipsa dreptului la muncă și la studii - lucruri extrem de dureroase - deși nu greșisem absolut nimic până atunci. Ei sugerează că numai nebunii sau oamenii scârboși fac așa ceva fără să simtă nimic. Vreau să luați din nou în considerare faptul că trebuia să înțeleg de ce m-au condamnat la psihiatrie, deci la tortură continuă și pe viață, și să văd dacă pot evita aceasta în viitor. Vă spun ce fel de om - o femeie tânără și pură, cu mare sensibiliate și delicatețe, feminitate și gingășie, finețe, cum am fost întotdeauna și încă se poate dovedi, dar amintiți-vă ce am povestit și evident a fost adevărul - violurile îndelungate și monstruoase de la distanță, deși nu greșisem nimic (din apropiere nu se simte nimic) și violența mare din spitalul de psihiatrie, urmând celor 5 ani de violență dezgustătoare din partea părinților.

10 septembrie 2021
Este totuși vorba de o crimă monstruoasă. Am rugat în genunchi de atâtea ori...Am trimis de mai multe ori scrisori foștilor colegi și profesori și nimeni nu mi-a răspuns...Cei care intră peste mintea mea intră tot mai rar. Acum ei spun a mia oară că toți au mințit despre mine și de aceea eu nu pot fi acceptată în societate. Păcat, am avut mereu dreptate 100% și am fost numai binele. E ciudat cum mă omoară cu toții și nici nu au motive să le pară rău, sau să se răzgândească, sau să sufere că sunt criminali, fiindcă nimeni nu știe nimic despre mine, fiindcă am fost evident izolată complet de la 13 ani. Ei spun că psihologii sau psihiatrii au inventat că eu aș fi construit realitatea de pe blogul meu, deși pentru orice om inteligent este evident totul adevărat și povestit obiectiv. În limba engleză, alți proști sau nebuni, poate români -- ”ei au crezut că tu ești anormală și rea și tu ești bună și normală.” ???etc. Brațele și umerii mă dor înfiorător de rău de vreo 2 luni de zile, zi de zi - m-am plâns medicului de familie degeaba deocamdată. Ei iar au început cu ideea că oamenii m-au condamnat la moarte deși nu am greșit nimic.??? Unii zic că nebunii încă mai cred că cineva încerca să mă protejeze în mod ocult, când de fapt toți mă loveau evident ca să mă distrugă și să mă omoare, fiind deja 37 de ani cu tot răul asupra mea în mod evident vizibil.

12 septembrie 2021
Ei spun iar că adevărul despre mine e așa monstruos, încât foarte puțini oameni pot să îl vadă. Și de aceea toți vor să mor. Totuși, sunt încă în viață, vă implor din nou în genunchi, vreau să trăiesc, aveți milă, sunt un om fără greșeală.