10.02.23

mama iar a făcut o scenă de nervi violentă și destul de lungă
ei spun că e complet nebună și că boala psihică e singura în care purtătorul bolii îi omoară pe cei din jurul lui - aici respectiv pe mine
mai demult spuneau că oamenii, văzând că eram închisă cu astfel de nebună de o viață, au tras concluzia că eu greșisem ceva sau că eram și eu nebună, ambele lucruri fiind false
în realitate, ea se preface sau aproape mereu și așa i-a păcălit pe toți

ei spun iar că se comite o imensă greșeală, fiindcă nu am greșit nimic - e adevărul

12.02.23
Iar au intrat - acea scroafă monstruoasă, cu ideea că trebuie neapărat să fiu distrusă și cu ideea că trebuie neapărat să mi se șteargă memoria - simultan mă torturau cerebral monstruos
E vorba de un monstru infect care spune indirect are oameni în subordine și îi păcălește că trebuie să îmi masacreze creierul și că trebuie să mă omoare, deși nu e așa. Ea vrea să dea impresia, peste creierul meu, că vorbește cu alte persoane și le convinge să îmi facă rău, dar poate nu e așa, subliniez că nu delirez, nu știu sigur ce e.
V-au păcălit și pe dvs. că sunt nebună și că trebuie să mă respingeți, mă miră că nu ați înțeles din ce am scris poetic de exemplu, sau chiar despre viața mea, că am fost mereu ceva foarte frumos și bun, dar normal era să fie adevărul și să să mi se dea drepturile la studii și la muncă - chiar dacă acum e prea târziu să le aplic
Jur - am fst un om mereu bun și curat, nu am greșit și am fost un om perfect normal, inteligent
tortură puternică cerebral , degete aproape nefuncționale
veți spune că e diabet, dar de fapt sunt și masacrată intenționat de ei în același timp, sau cu otravă
Eu nu am fost deloc egoistă, ci mereu m-am gândit frumos la oameni, să aveți o noapte bună și lină.

iar au început - de ce doamne nu au omorât-o, deși am fost nevinovată și mereu un om bun

Ei zic că poporul m-a închis la spitalul de psihiatrie și m-a torturat, fiindcă m-a văzut ca fiind altceva decât sunt ? Nu m-am gândit niciodată la asta. Este total absurd, fiindcă, fiind complet izolată din 84, nimeni nu știa cum sunt - ei probabil se gândesc că mă urmăreau în intimitate, nu știu de ce, dar asta înseamnă că nu era ceva natural și oricum nu puteau să mă vadă drept ceea ce eram, fiindcă în singurătate omul nu se dezvăluie, nu poate să se afirme deloc.

ei repetă și acum că niște porci au mințit despre mine, ca și cum știau ceva și de fapt doar mințeau, vă spun cu certitudine că am fost perfecțiunea, e păcat că au mințit

15.02.23
toți au spus că mama mea e un om extrem de rău și eu ceva foarte bun, dar nenorocirea e că lumea crede invers ??!
ceva extrem de bizar - ei spun că lumea mă omoară fiindcă mama nu vrea să recunoască adevărul, cum spunea ea de la început ??!!

repet ceea ce am mai explicat - fiindcă unii pot crede că eu trebuie să fiu respinsă fiindcă percep gândurile unora peste mintea mea - în realitate ele durează circa 1-2 minute pe zi și spun adesea adevărul

17.02.23
O rectificare importantă - mi-am dat seaam în această dimineață - eu am fost izolată din 85, de la 14 ani, chiar dacă tortura a început în 84 - am devenit izolată abia după ce am intrat la liceu, când și Luiza m-a părăsit parțial - dar fiindu-mi colegă de bancă am mai întreținut o relație oarecare cu ea - repet, au fost doar 5 oameni în viața mea, exact cum am povestit, întreaga viață. Unii spun că în anul 84-85 s-a întâmplat ceva foarte rău în viața mea, anume că am fost luată drept drac, când de fapt eram înger (?).

ieri a fost ziua mea și am fost torturată monstruos cerebral din nou

Îmi pare rău că m-ați respins complet în viață, mai ales fiindcă am fost izolată aproape complet din 84 de fapt, poate că a fost o neînțelegere, se știe că un om nu e definit de ceea ce îi fac ceilalți, ci de ceea ce face el însuși în raport cu ceilalți, pentru ceilalți etc. Mie mi-a fost rămas doar să scriu poezii și să am grijă de pisici, dar nu am greșit în viață - poate că, așa cum am mai scris, ați interpretat drept ceva rău faptul că am scris tot adevărul frust despre viața mea - adică faptele brute - și apoi am simțit eu că a fost consemnul că mint sau exagerez sau chiar că delirez... așa procedează oamenii mereu când e vorba de abuzuri mari asupra cuiva, așa spun toți - oricum de peste 15 ani mă tot chinuiesc ei cu ideea că trebuie să mă omoare ca să mușamalizeze totul și că asta e mai important decât viața mea, chiar dacă sunt nevinovată... nu-i nimic, asta e. Oricum mă bucur pentru gândurile bune și pentru urările de viață lungă, dacă ele există. Unii spun și azi că e prea târziu, deși ani de zile m-au tot bătut la cap să mor. Dar oricum, poate că veți înțelege că nu am greșit și că eram chiar forțată să scriu adevărul tot - de fapt sunt convinsă că știți. E un lucru normal să mori, știu asta. Nu înseamnă că ești nebun sau inferior, pot fi multe alte cauze. Adevărul nu l-am scris doar din cauza izolării forțate, dar nu cred că știți ce înseamnă să fii singur aproape 40 de ani - și oamenii mint probabil că eu dăunam altora, de aceea m-au respins. Proză nu am putut scrie, din cauza circumstanțelor grele. ”Ei” mă deranjează oricum rar cu gândurile lor. Gândurile mele la adresa oamenilor au fost mereu bune. Am ținut extrem de mult la ceilalți. Nu am fost un om impur, dimpotrivă, mă mir uneori că toți m-au respins. Nici necontrolată sau irațională - doar că am gândit greșit când am sărit pe fereastră, crezând că fac ceva bun, ca să nu fiu la fel cu ceilalți - apoi m-am bucurat viața toată că nu am murit atunci, nu îmi pare rău deloc. Dacă știam că aveau ceva cu mine, ceea ce e adevărul, aș fi avut acum 2 picioare. Am crezut doar că erau nebuni.

Am înțeles că și pentru dvs., ca și pentru mine, situația mea socială pare penibilă, mai ales că am oglindit clar și în detaliu viața mea în familie și poate câteva lucruri despre fiecare - îmi cer scuze dacă am greșit că v-am îndrumat spre adevărul despre mine tangențial, adică prin fapte doar. Poate că ceva prea multă iubire față de ceilalți e ceva greșit, dar eram prea tânără să înțeleg că trebuia să mă gândesc la mine mai mult, fiindcă nu trăiam în puf.

Vă mulțumesc mult pentru urări pe facebook. Sună cam ciudat - ură-ri dar așa sunt toate limbile, cu coincidențe ridicole uneori - deci vă mulțumesc pentru felicitări. Familie nu am avut nici mai demult, doar familia de la Sibiu mă suna, doar de ziua mea și uneori de Anul Nou, dar demult. Am fost un om discret și bun, calm și ordonat - cu tendință spre obsesiv, dar prea inteligentă să fiu chiar obsesională.

Din nou recapitulez - se pare că nu ați înțeles - unii spun că întreaga lume a înnebunit, luând decizia să mă omoare - și eu cred la fel, că nu trebuia să o lăsați pe mama să mă omoare, am fost totuși perfecțiunea, ca mulți oameni buni și inteligenți, nu sunt singura, dar eu nu am avut noroc. Ei spun că eu nu mai cred în mama, că adică nu mai cred povestea absurdă din copilărie că ea s-a prefăcut doar că mă omoară, ca să îi păcălească pe cei răi, care îmi vor moartea cu adevărat. Unii spun că am fost un om extrem de bun, dar am avut o familie rea, care nu m-a vrut din copilărie, în primul rând din cauza originii mle obscure și apoi din cauză că nu eram ca ei, rea adică. Este adevărat că am scris totul în detaliu și că am impresia că dvs. ori nu credeți, ori sunteți îndoctrinați că eu aș fi paranoică sau nebună sau altceva rău. Am scris și despre mama totul, dar vă avertizez că în detaliu totul a fost mai negru decât am putut eu spune. Se pare că oamenii care nu cunosc oameni așa răi ca mama și situații de genul celei prin care am trecut eu, cred apriori că așa ceva nu există. Cu atât mai mult dacă omul în cauză este cuminte și bun. Gândiți-vă puțin logic - nu e mai ușor de crezut că femeia inteligentă și bună, care e complet izolată de mulți ani și pe care nimeni nu o salută, la al cărei salut oamenii nu răspund în mod bizar, pe care copiii și tinerii o batjocoresc și o scuipă pe stradă de peste 15 ani, spune totuși adevărul, un adevăr detailat pe care putea să îl și dovedească? În urma multiplelor și numeroaselor otrăviri de mulți ani, pe care le puteam dovedi ușor de-a lungul anilor, boala mea digestivă sau diabetul s-au agravat, degetele îmi tremură, persistă greața (care până anul trecut nu era deloc), mă doare capul și am amețeli simultan. Familia mi-a spus din copilărie că voi fi torturată mulți ani și omorâtă, nevinovată fiind, iar mama asemenea, mi-a spus că ea e diplomată și de aceea știe să mintă și mă va omorî și lumea o va crede pe ea, că ea e de zeci de ori superioară mie și că societatea nu se amestecă niciodată când familia vrea să își omoare copilul. În ultimii ani de când stau cu ea și-a exprimat ura de moarte deschis de câteva ori, spunând sec că vrea să mor. Eu trebuia, cum au spus unii, să nu mănânc deloc uneori sau foarte puțin și să evit măncarea gătită de mama și cafeaua. M-a îndopat cu tot ce nu aveam voie să mănânc deși i-am adus listă de la medic. M-a tocat de zeci de ori zilnic aproape să mănânc și iar și iar a vorbit mult de tot despre mâncare. Eu am mâncat și am fumat din această cauză și din cauza amărăciunii și izolării complete. Mama înjură și spune că nu se poate de fiecare dată când eu reușesc să nu fumez și să nu mănânc și să mă simt mai bine deci. Face scene monstruoase de nervi sau mă pisează și mă cicălește mărunt ore în șir ca să mănânc. Azi am refuzat fasolea ei cu carne și a bombănit destul de clar ceva de ură față de mine. Din păcate oricum mâncasem altceva deja. A făcut așa de multe ori, pentru azi am uitat cuvintele ei exacte, nu delirez. Deja din 1985 sunt inuman de mulți ani. Ei spun că oamenii care nu știu că eu am dreptate și am spus adevărul sunt convinși de medici și de psihologi că oamenii ca mine delirează sau sunt nebuni. Și că aceia care au înțeles că tot ce am spus e adevărat în cele mai mici detalii sunt îngroziți. Desigur că dacă ați fi fost împreună cu mine vreme de 1-2 -- 5 ani să zicem zi de zi, dacă ați fi interacționat cu mine și m-ați fi privit în ochi, ați fi înțeles că nu aveam cum să mint sau să exagerez, dimpotrivă. Ei spun că întreaga lume a fost păcălită, inclusiv SUA, dar eu nu înțeleg această idee. Unii m-au scuipat din nou, cum fac de vreo 10 ani și cu ideea că ei încă nu mă pot rupe. Nu trebuia să mă rupă nimeni, am fost un om perfect și normal mereu și trebuia să fie adevărul și mi s-ar fi dat sigur drepturile la muncă și la studii la timp. Deși bănuiesc că cel puțin unii dintre dvs. nu cred adevărul, totuși am vrut să las aici mărturie clară despre o crimă care nu ar fi trebuit, în opinia mea, să se producă. Poate că vă induce în eroare faptul că eu vorbesc normal și fără prefăcătorie cu mama, deși ea se comportă cum am explicat și mereu a fost totul așa cum am spus. Acum, de câteva zile, am început să am contracții în dreapta, abdominal. Bineînțeles că m-am gîndit și eu că tinerii, inclusiv verii mei, au fost, probabil, păcăliți de cei vârstnici, că altfel nu m-ar fi respins probabil cu atâta cruzime. Îmi amintesc că și în oraș mă chinuiau la fel și spuneau mereu că eu trebuie să înțeleg că trebuie să mă las omorâtă și că trebuie să mă mut în Voluntari, ca să poată mama să mă omoare, ca să se spele rușinea poporului. Ei spun că toți au înțeles totul pe dos, eu nu înțeleg ce vor să spună cu asta. Ei mai spun din nou că mama e total controlată de nu știu cine, că nu e vina ei, ea fiind complet nebună.

Ei spun că, față de alte cazuri de acest tip, în cazul meu tot ce am povestit e adevărul obiectiv (adică nu probleme sufletești), eu fiind/am fost geniu (ceea ce nu cred). Ei spun că oamenii nu pot înțelege adevărul, fiindcă totul e invers decât ar trebui să fie - omul normal e închis și torturat și nebunii sunt lăsați leberi. Mai e ceva, eu nu am lovit sau agresat niciodată, absolut niciodată toată viața în mod sigur și în schimb ei au lovit mereu. Eu nu am lovit în ei niciodată până de curând spun ei, până acum era simplu pentru ei să mă tortureze fără ca ei să sufere. Unii spun că psihiatria e o monstruozitate, fiindcă torturează și distruge oameni tineri și nevinovați - nu e singura monstruozitate în lume.

18.02.23
Repet, eu nu am lovit în nimeni, niciodată, nici inconștient - ei m-au masacrat și aseară - ei spun din nou că toți mint și mă omoară - singura diferență față de toți anii trecuți este că acum eu reacționez dacă ei mă lovesc puternic, printr-o reacție normală psihic de apărare, dar, întotdeauna, numai ei încep să lovească și lovesc monstruos de puternic - mai au și pretenția ca eu să nu am ”ghimpi”, deși nu am lovit, repet, pe nimeni toată viața.
Ei spun din nou că proștii nici acum nu au înțeles că eu nu am reprezentat niciodată altceva în afara propriei mele persoane.??? Ei spun din nou că vor să mă facă cartof, deși nu există niciun motiv - nu am lovit pe nimeni în 52 de ani de viață și nu am avut nici alte greșeli.
ei spun din nou, citez: ”Trebuie neapărat distrusă, este total, total nevinovată și dacă ăia înțeleg...”

după toate că, cel mai ades, au spus că vor să mă omoare sau că trebuie, din cauză că nu am greșit nimic, acum îi repetă pe cei - puțini - care spuneau ”la ce bun să lovești un om care nici măcar... (nu vorbește în gând/ nu are pe nimeni etc.)

ei spun (iar) că mă lovesc pe mine, fiindcă nu pot justifica ținerea unui om așa bun și inteligent în ”penitenciar” și vor să distrugă ”minunea”???

e adevărat că am fost un om inteligent și pur, dar am fost totodată un om bun și frumos sufletește, moral, deci mă cam dezgustă și mă miră când ei tot repetă peste mintea mea că le este așa silă sau scârbă - ei insinuează că e vărul meu (?) și că el nu a înțeles încă faptul că totul e adevărat, acum ei spun că vărul meu e unul din nătăfleții care cred că eu sunt altceva, nu eu însămi