Ei spun că oamenii, foarte mulți, au făcut așa o popagandă negativă la adresa mea și atât de mult timp și atât de evident minciună și atât de contrastant cu ce sunt (evident om foarte inteligent și bun și normal) și cu realitatea, încât proștii au început să creadă că eu chiar am avut legătură cu politica, fără să știu acest lucru. Totodată, din diverse motive, și chiar din cauza acestei reale propagande (nu doar la radio), proștii au crezut, mai ales când au citit ce am scris eu, că cineva încearcă să mă slaveze, când de fapt totul a fost făcut cu scopul distrugerii și omorârii mele. Faptul că ei credeau că cineva vrea să mă ajute îi irita, crezând că ei sunt manipulați politic, sau că eram ceva rău și cineva voia să îmi ofere ceva bun în lume, sau să îmi dea puterea, altă obsesie a unora. Nu știu, poate că au dreptate și toți așa aberații cred, dar e greșit, am fost om nevinovat și normal etc. și acest gen de propagandă nu e necesar în lume. Viața mea însă e viață de om, nu de bestie sau microb.
Azi noapte m-au trezit din somn cu vorbe grele și au spus iar că vor să mă omoare findcă nimeni nu mă vrea (?) și că toți au mințit despre mine și au spus, ca și altădată, că ei trebuie să ”lucreze rapid” să mă distrugă, ca eu nu cumva să mă refac. Ideea era iar că toți vor să mă omoare și că vor să îmi dea cancer - fiindcă ei pot face cancer în timp scurt, nu au nevoie de mai multe zile. Nu știu asta, dar cred că e posibil. Nu știu cine sunt ei. Apoi, de dimineață m-au împroșcat mereu cu cuvântul ”pozitiv”, așa cum au mai făcut de multe ori, ca să se adune mai mulți legat de anumite simptome pe care chiar ei le creează în corpul meu - ei spun cuvântul ”pozitiv” în mintea mea numai în momentul în care mă lovesc într-un anumit punct sensibil al copului. Ulterior ei se adună ca un grup de ciori într-un copac (în engleză stolul de ciori se numește chiar ”murder of crows) sau ca hienele sau coioții la animalul căzut sau la hoit și lovesc înfiorător de mult, am fost monstruos masacrată în trecut așa de către alții. Ei spun că sunt om absolut nevinovat și bun întreaga viață, dar niște medici nebuni mă omoară deși știu adevărul despre mine, fiind îndobitociți de-a lungul vieții mele și vrând să mușamalizeze cazul meu, cum au zis unii că li s-a poruncit și cum au tot zis diverși de 20 de ani. Faptul că nu am murit, în ciuda izolării complete și că am devenit un om fericit în ciuda a tot, se datorează credinței mele în bine și în oameni și în dreptate (nu răzbunare sau pedepse, niciodată) și inteligenței mele superioare. Din păcate mi-au dat și azi sete înfiorătoare întreaga zi încontinuu și, deși nu am băut multă apă și stau cu gâtul uscat, ei totuși mi-au umflat burta înfiorător de tare, deși era deja foarte mare, acum este cum nu a mai fost niciodată și apasă rău pe inimă. A intrat și un nebun care spune că trebuie neapărat să fiu masacrată, fiindcă sunt o femeie prea inteligentă. Nu au dreptate, sunt binele, chiar dacă am fost inteligentă, cu atât mai mult. Mă doare și capul puțin și continuu să mă umflu, deși nu am mâncat nimic, fiindu-mi oricum imposibil. Trebuie să evităm scandalul cu orice preț (?!), spun ei, cum au spus adesea după moartea tatălui meu vitreg și simultan unii intră cu excitații sexuale urâte, din soiul celor care duc la umflarea burții. Mă rog lui Dumnezeu pentru ce e bine și să le dea pe cât posibil minte și acestor oameni cruzi.
Acum e chiar ultima oară când mai intru pe facebook, findcă îmi face mult rău influența unor oameni răi, care se conectează la persoana mea prin mass-media aceasta globală și lovesc. În timp ce poporul și proștii credeau că sunt curvă, nebună etc. și că sunt sau mă cred, mi se spune, un fel de regină (? oricum nu sunt și nu m-am crezut, dar nici fel alimentar nu am ajuns pentru regine), intelectualii (spuneau unii chiar azi - atât din România cât și din restul lumii, din toată lumea din păcate - cred că eu sutn totuși ceva rău și că trebuie să fiu omorâtă. Nu este așa. Ei spun că toți au fost mințiți vreme de câteva veacuri și asta au crezut mereu despre cineva care era în situația mea. Nu cred. Poate cei răi, nu cred nici acum că toți sunt răul sau că toți au fost îndoctrinați greșit despre mine - e complet absurd. E clar și toți știu că teoriile psihiatrice și psihologice și religia și alte științe sau corpusuri de cunoștințe au lovit sistematic în persoanele care au fost în situația mea, dar eu personal, singură, am reușit să mă ridic asupra acestora toate și să înțeleg adevărul tot de mult și aș fi reușit să muncesc, să studiez sau să învăț ceva și chiar să creez eventual ceva bun și inteligent, cu drag de viață și de ceea ce e frumos. Unii au spus că geniile care nu reușesc să se impună singure în societate sunt omorâte și nimeni nu are dreptul să le ajute - dar eu nu am avut nici măcar o șansă, chiar dacă aș fi fost geniu nu aveam cum să reușesc să mă impun și am spus tot adevărul din datorie morală oricum și nu pentru viața mea personală, asta oricine poate înțelege. Aici, în situația mea, era vorba de o crimă care putea fi și merita să fie evitată, am explicat totul. Ei spun că proștii cred două lucruri improbabile și fantasmagorice - că eu sunt ceva politic și că nu ”funcționez” bine și deci trebuie să mă omoare. Ei inventează idei otrăvite în permanență - azi de exemplu că trebuie să mă omoare, fiindcă nebunii care intră sub influența mea o iau razna rău sau nu știu ce pățesc - asta nu e adevărat, e o gogoașă urâtă și de fapt nimeni,nici nebun, nu este (încă) sunt influența mea - dacă veți întâlni oameni buni și normali, atunci aceia sunt, parțial cel puțin, sub influența mea, ceilalți care se plâng, dacă există, mint cu nerușinare sau sunt loviți findcă eu sunt lovită de unii porci. Nu trebuie să fiu omorâtă. Nu mai explic nimic, orice ar inventa unii - cine are cap știe că am dreptate. Cine nu înțelege să nu lovească sau măcar să mă întrebe ce nu au înțeles.
Am ieșit în curte și am ”stat” pe un scaun verde de plastic de grădină, singurul pe care îl am, intenținam să cumpăr 2 la primăvară sau la vară, dacă mai sunt în viață, era frig și multă umezeală, ninge încontinuu de două zile parcă și va ninge și mâine. Au ieșit vecinii mei Mădălina și fiul ei (au primit alimente la poartă) și niciunul nu m-a salutat, din nou, și ea a stat mai mult afară și a curățat puțin zăpada și tot nu mi-a zis bună seara, deși am tușit puțin și mă vedea - eu nu i-am mai spus (uneori am salutat-o eu), fiindcă de mai multe ori nu m-a salutat deloc deși clar mă vedea, ca și cum minte că sunt ceva rău sau făcea pe nebuna - am făcut tot posibilul să îi alung temerile sau ura sau prostia, dar nu am reușit. Mulți zic că sunt nebună fiindcă nu am avut nicio relație cu alți oameni, dar absolut mereu a fost la fel. Mama mi-a adus medicamentul acela, dar oricum ei lovesc în inimă continuu. Unul spune că este vorba de oameni proști, care aparțin unor armate reunite din mai mlte țări, care mă lovesc aberant, care sunt proști așa cum sunt toți militarii și e ceva asemănător cu povestea femeii violate de la distanță (cam așa părea) și masacrate apoi de poliție în America de Sud, omorâtă și aruncată într-o catacombă, împreună cu multe alte cadavre, victime ale regimului politic. Carte oribilă scrisă de Isabel Allende - ”Despre dragoste și alți demoni”, pe care am citit-o din greșeală. Nu cunosc nimic despre nu știu ce armate, nu avea nimeni vreun interes real să mă omoare, chiar dacă am fost și eu violată sexual de la distanță, demult. Nimeni nu îi obligă efectiv pe proști să fie lumea urâtă din cărțile unora, dar ei asta sunt, nu îi duce capul mai mult, dar nu aveau de ce să mă lovească, am fost om normal și deștept. În stradă, era iar un grup de bandiți-huligani care râdea și vorbea porcos și făcea caterincă, așa cum am pățit atât de des de 20 de ani încoace, probabil cu scopul de a îi păcăli pe proști că eu sunt ceva rău. Totodată, spun ei, acești oameni vulgari mă f_t, au fost angajați pentru asta. Un individ m-a scuipat în gând cu ceva aiurea că el se sinucide fiindcă a înțeles că a jurat ”onoare” unei scroafe (care vrea să mă omoare pe mine). Au aruncat diverse abjecții despre pi... și nu știu ce, și stăteau în frig și ninsoare pe strada mea micuță și cu case puține, unde nu există motive ca oamenii să stea în stradă și să râdă și să scuipe ură și mizerie la poarta mea. A intrat iar un porc, cum au mai făcut, cu ideea că ”ținta” dau ”obiectivul” nu mai pot fi atinse etc., ca să creadă proștii că eu sunt ținta și că trebuie să mor. Au început iar cu aberații că ei nu vor să mor, ci doar să devin cartof, sau să paralizez, (că li se pare mai normal să paralizez decât să mor?). Ei au spus de mai multe ori că m-au lovit des cu tancurile și cu batalionul ”de geniu” etc. - nu știu dacă așa este, dar nu era necesar, absolut cert.
Ei au spus din nou în engleză că lumea/nimeni nu vrea să recunoască adevărul, dar și ăsta se aruncă greșit asupra mea, căci normal că nu țin deloc și deci nicidecum morțiș la recunoașterea adevărului de către cei care au greșit, dar ei continuă să lovească - eu am scris adevărul, dar și binele pentru dumneavoastră, poate veți înțelege într-o zi. Ei zic că toți au învățat numia să facă răul întreaga mea viață și nu vor să accepte un om așa bun și curat, cum am fost eu mereu. Ei îi cred pe liderii lor, nu pe tine, spun ei, și proștii încă mai cred că tu te-ai luptat cu ei, deși ai fost cel mai bun omcu putință su cel mai bun din lume. Unii, după cum ați văzut, credeau că mă luptam cu ei în mod inconștient, dar am fost un om lucid și asta nu s-a întâmplat, ei mint și îi ghidează greșit pe proști, este simplu pentru ei să distrugă, ei stau în afara cuștii mele transparente de cobai sărac și dețin și toate armele și cunoașterea cu putință - e epocă a ”barbariei civilizate”, spuneau ei, așa a început mileniul trei. Proștii vehiculează multe aberații absurde și fleacuri de genul că eu sfidez întreaga omenire, și eu nu am sfidat pe nimeni niciodată, nu am fost cinică sau orgolioasă, am iubit și respectat oamenii, dar nu îmi plac oamenii răi, dar cei mai mulți oameni, sau cel puțin așa cred încă, gândesc la fel ca mine. Absolut tot ce spun ei este minciună, eu chiar am fost perfecțiunea cu adevărat, dar, din câte știu eu, nu trebuie să fiu omorâtă, gândirea lor e greșită și nu e bine.
În lume există destui proști care sunt păcăliți cu ideea că eu sunt ”nebună” și trebuie să fiu omorâtă fiindcă am fost închisă la balamuc, deși nu trebuie, din câte știu eu, nici acum. Ei nu vor dovedi niciodată că așa trebuie, nu au nicio dovadă clară că așa trebuie, sunt doar minciunile unor intelectuali rapace, în care ei cred. Mai sunt și proști care cred că tu ești judecată de mulți ani (încontinuu, de mică?!), dar eu nu cred asta. Oricum nu am greșit nimic. Porcii de peste mintea mea spun că mai demult existau ”câteva genii ale binelui” sau cam așa ceva, despre care eu nu știu nimic, dar acum sunt numai porcii, adică ei, și ceilalți au fost complet distruși sau omorâți. Din nou ideea că proștii nu au înțeles nici măcar că sunt complet singură de atâția ani și asta omoară ei, nu vreo altă ”putere” sau geniu. Au început iar să amenințe că vor veni peste mine monștri și mai mari și că lumea va îngheța de groază când va înțelege ce a făcut cu mine și cu ce s-a ales. E posibil totuși ca uneori așa să fie, deși eu nu am dovadă despre orori ca în filme sau cărți sau în știri mincinoase, tocană de cadavre de soldați și pământul gol și setos și sterp și ciorile plângând de milă (eu am auzit ciorile plângând în curtea mea, acum câțiva ani, iar acum au revenit, dar croncăne normal deocamdată) e vorba de un fel de jelanie ca după un mort) și umbra norilor grei care parcă taie din holde. Pentru asta a existat Van Gogh. Niciodată nu am scris ceva întunecat, ca în aceste ultime rânduri, acestea nu seamănă cu mine și cu sentimentul sacru al luminii pentru mine. Alții spun că dacă unii ar înțelege că mereu am fost numai eu, m-ar omorî imediat, fără să mai stea pe gânduri. Deci idei de teroare, ca întotdeauna...ei, nu eu, în mod sigur.
19.02.25
Am ieșit în curte ca să fac câteva poze, nu mai ninge și e soare și senin peste tot. Ea a intrat cu ideea că ea va omorî acest om, adică pe mine. Ea spune că eu sunt un om perfect bun și nevinovat, dar s-a mințit despre mine și oamenii despre care se minte trebuie omorâți. Eu nu sunt de acord cu această idee, am fost și un om cu valoare de caracter și perfect normal și inteligent - citiți tot ce am scris, dacă doriți să înțelegeți, nu doar memoriile mele și țineți cont de faptul că am fost monstruos izolată din 84 și torturată aproape zilnic, dar nici acum nu ea nevoie să mă omoare nimeni. Ea a zis că i s-a dat demult toată puterea (?) ca să mă omoare, iar eu am fost meeu singură, chiar dacă un om perfect. Spunând ea lucrurile acestea monstruoase când eram în curte, brusc s-a băgat în gâtul meu și mi-a dat aproape instantaneu o sete cum nu am mai trăit întreaga mea viață, deși demult mă atacă ea și alții în acest mod. Simultan m-au lovit în cap foarte tare, astfel încât ulterior nu am mai reușit să deschid ochii (probabil creierul era atacat), decât foarte puțin și numai unul câte unul. Ea spune că nu se întâmplă nimic rău altor oameni dacă sunt omorâtă. Păcat, aș fi fost extrem de fericită și aș fi reușit să transmit și altora ceva bun sau să scriu ceva frumos etc. Este posibil ca ei, prin astfel de lovituri în cap și în ochi să sensibilizeze, să fragilizeze constituția mea cerebrală, cum au și făcput deja în ultimii ani și astfelsă lovească din ce în ce mai monstruos până la AVC, cum vroiau unii, sau altceva. V-au mințit că trebuie să fiu omorâtă - probabil că nici acum nu e prea târziu să fiu acceptată (deocamdată), nu sunt încă complet distrusă cerbral și sunt aptă încă și de viață intelectuală bună, chiar dacă mai redusă ca mai înainte - ca să nu mai vorbesc că sunt perfect normală și înțeleaptă și fericită. Ei spuneau că pe ei îi deranjează chiar și blândețea și bunătatea mea fiindcă au mințit mereu. Eu cred că niciun om despre care se minte nu trebuie omorât, cu atât mai mult în cazul în care nu a avut nicio vină pentru faptul că s-a mințit despre el, cum a fost cazul meu (și nici măcar nu am avut vreo șansă să întâlnesc alți oameni, în afară de câțiva proști sau pacienți psihiatrici, și alți câțiva, dar foarte rar întreaga viață și fără șanse de a reuși să vorbesc cu ei, să fiu cu ei.
Voi ieși depe facebook, răul cerebral asupra mea e destul de mare și nu am niciun interes să mai stau pe facebook. Ei spun că dvs. ați fost, cu toții, îndobitociți că trebuie să fiu omorâtă. În mod sigur nu e așa și nu a fost niciodată așa. Femeia aceea monstruoasă care, se pare, mă omoară, spune tot felul de idei, unele adevărate și bune despre mine și pare să îi păcălească pe cei care vorbesc cu ea și, în realitate, ea este monstrul care mă omoară. La un moment dat cineva părea să o întrebe de ce vrea să mă omoare, din ce motiv - ea a spus că nu există decât un singur motiv: că oamenii au mințit despre mine. Atât. Ea inventează idei rele încontinuu, de exemplu azi că ”răul va fi în întregime distrus” - a mai spus așa ceva de-a lungul a 20 de ani - dar de fapt ea e răul și mă distruge și mă torturează zilnic, și de fapt eu am fost și încă sunt binele. Nu cred că ea a înțeles totul, că nu m-ar fi omorât. Ea a spus mereu că nu îi pasă căsunt nevinovată complet și că nu sunt nebună și că sunt foarte inteligentă etc. și că ea mă omoară, așa vrea ea.??? Nu știu cine este, de fapt par a fi vreo 3-4.
La revedere. Vă doresc numai binele, din nou.
Închid și acest blog, din nou - poate că astfel nu mă vor mai tortura așa oribil, dar e îndoielnic.
M-am simțit mai bine imediat ce am ieșit de pe facebook, dar intru acum din nou pentru câteva ore, după care voi ieși din nou, ca să nu fiu lovită mai tare, am intrat acum ca să mai scriu un lucru, ca un fel de mesaj în ocean. Am văzut adesea bulinele galbene pe care unii le pun la postările mele pe facebook. Ei spun în engleză că ei sunt rechini și de aceea mă mușcă și mă omoară. Alții se cred lupi etc. Unii spun că lumea acceptă numai geniile inventive mecanicește, cei digitalizați și fără suflet și respinge complet și omoară geniile bune, pure, analogice deci, orientate spre cultură, artă, filozofie etc. Aiureală, poate e parțial adevărat, dar în cazul meu a fost altceva. Iată ce mai vroiam să mai scriu o dată înainte să dispar.
Ei au spus, din nou, că dvs., cei care citiți, nu v-a păsat niciodată și nici acum, de mine, și tot ce vă interesează este propria dvs. persoană sau interese false, pentru diverse grupuri de interese sau minciuni politice lipsite de orice importanță, lipsite de sens (aberante) și de putere reală în societate. Această atitudine e greșită, probabil că ați fost mințiți că sunt nebună sau prea proastă sau că mint sau că trebuie neapărat să fiu izolată, cum am fost din 84 de fapt și credeți că acesta e un lucru bun. Sau ați fost terorizați și amenințați și loviți și dvs. Sau șantajați în caz că aveți greșeli, corupți, în caz că nu aveați bani deloc, amenințați cu pierderea locului de muncă, cu atacuri de cord etc. Este o atitudine în general greșită care duce mereu la tot mai mult rău - și într-adevăr eu am fost mereu interesată de ceilalți și un om bun, dar răul asupra mea nu a fost din cauza bunătății mele și grijii mele pentru oameni și natură.
Eu mai las acest mesaj aici câteva ore pentru cei foarte inteligenți care eventual vor citi și blogul meu - și care vor înțelege că a fost și este complet greșit și rău în acest caz - al vieții mele - faptul că nimeni, nicidoată, nu a vorbit cu mine și faptul că nimănui nu i-a păsat de mine. Poate din cauza aceasta proștii cred că interesul lor comun, politic deci, e să mă omoare. E o nebunie, acest interes nu a fost niciodată real.
Ei continuă să scuipe aberații politice asupra mea, după tot ce au făcut de 40 de ani, despre nemți, despre faptul adesea repetat de ei că trebuie să mă omoare fiindcă sunt nebună și fiind nebună, nu pot să îi ”conduc” pe ei. Ei spun că o parte din societate e alcătuită din nebuni degenerați, care se lovesc între ei violent în numele unor aberații despre conducere, adică politică. Repet, nu am fost niciodată nebună, absolut cert și puteam ”conduce”, așa cum orice intelectual, chiar biolog sau artist, coordonează și organizează masa globală de informații și așează, prin sine, ordine în haos. Nu fac parte din categoria celor care dau porunci sau ordine sau directive - aceia sunt diverși specialiști din toate domeniile, chiar și ei poruncesc prin gândirea lor și organizarea lor mintală. Și eu am fost om normal și puteam să învăț diverse lucruri, să am o meserie în care să mă pricep, dar nu m-am născut învățată.
Eu am fost mereu binele, nimeni nu obține ceva bun omorându-mă - ei zic că ceilalți oameni buni, asemănători mie, au fost complet distruși. Nu cred.
20.02.25
Ieri, 19.02.25, am ieșit în curte și am făcut poze.
am și un brăduț înalt și foarte subțite, pare chinuit, sar are extrem de multe conuri în vârf, dar nu e din vina mea și pe celălalt de lângă el l-a distrus mama tăindu-i vârful cu fratele ei, după cum mi-a povestit, ea zicea că brazii nu mai cresc dacă le tai vârful și totuși l-a tăiat deși am rugat-o să nu îl taie, dar ea a zis că avea două vârfuri, (e adevărat, așa era) și a tăiat doar unul dintre ele și într-adevăr nici așa nu a mai crescut, dar nu a murit. Ciori în tei din nou. Ei continuă să afirme că toată lumea mă vede altfel decum sunt și că au fost îndobitociți de mici în acest sens. Poate, dar nu am ce face, evident ei se înșeală, eu fiind de mică izolată și în mod clar, cert unii oameni mint, deci e clar că toți se înșeală și nu mă văd așa cum sunt. Ei spun asta ca să se bage să lovească, și nu mă interesează și nu mă impresionează această idee și nimic din ura și nebunia lor, dacă ar fi vorbit normal ar fi fost altceva, altă situație.
Pe facebook din nou. Mă gândesc acum cu tristețe încă o dată vanitas vanitatum - am început să purec lista mea de prieteni, să fie oarecum persoane care să mă reprezinte, să aibă oarecare legătură cu mine, să nu fie amestecați în politică sau ceva ce mi se pare rău... Am descoperit cu stupoare că mulți au trecut în odihna veșnică sau în neființă, Dumnezeu să îi ierte. Pe aceia nu prea i-am mai șters, e inutil... Păcat că nu au vorbit cu mine, nu ar fi fost singuri, eu nu am respins pe nimeni niciodată dacă era vorba de ceva normal... pe mine m-au m-ați respins inutil și în mod greșit - eu aș fi refuzat sigur să omor un om nevinovat, cum am fost în mod evident - și oricum nu aș fi omorât pe nimeni pe care nu îl cunoșteam, în niciun caz un om izolat, cum am fost în mod evident. Am șters și o persoană deja trecută în neființă - fiindcă era oarecum opusul meu, dar pe cei mai mulți nu îi șterg. A fost o vreme când acceptam cereri de prietenie de la necunoscuți, dar de mulți ani nu am mai acceptat niciuna fiindcă nu îmi trimiteau niciun mesaj și nu aveam nimic în comun cu ei. Lucrul acesta cu facebook se întâmplă din multe motive, unul fiind că în vremea veche tovarășul Ceaușescu începea multe discursuri cu ideea ”dragi tovarăși și prieteni”. Poate de aceea, legătura cu comunismul adică, ceva ce eu nu prea știu de ce e urât ca doctrină politică - dar nu am nici măcar idei politice de stânga, nu am nicio idee de tip politic, e urât de oameni cuvântul tovarăș, nu cuvântul prieten - și mie îmi place, tovarăș în sensul de demult, nu asociat cu ideea de comunism. Tovarăș e ceva frumos și ceva mai bun decât prietenul, așa mi se pare - cineva cu care împărtășim ceva bun, nu rău. Respect toate tovărășiile întru bine și condamn tovărășia întru crimă, conspirație, distrugere etc.
Sunt din ce în ce mai tristă că facebook seamănă tot mai mult (în ce văd eu) cu un experiment psihologic (citiți și dvs.) sau cu psihodrama unor psihologi sau psihoterapeuți, ca tera-pia lor de grup asupra unor cobai prea electrizați. Ei zic că dvs. ați crezut și credeți orbește că eu sunt nebună și că am mințit sau delirat, deși am fost masacrată încontinuu și am explicit totul clar și sunt izolată de o viață. Eu nu aveam cum să cred așa ceva și nu aveam nici cum să fiu coruptă vreodată.
Ei zic că există și oameni buni printre dvs., nu sunteți toți egoiști și cunoașțeți valoarea binelui și blândeții și umanismului și înțelegerii altora, numai că aceia fie sunt omorâți, cum se face și cu mine, fie pur și simplu nu cred ceea ce am povestit eu (ei nu cred, mi se spune, că nu te-ar fi omorât, dacă credeau adevărul) sau cred orbește cele spune Big Brother al lor. Nimeni nu crede, spun ei adesea. Nu știu, poate ați fost forțați să mă loviți.
În altă ordine de idei, am avut noroc și mă bucur că am găsit materiale pentru pictura în acrilice și pentru schițe cu cărbune și creion la Lidl, ieftine, nu foarte bune, dar pentru a exersa, pentru un începător ca mine sunt foarte bune și voi începe să pictez, adică să încerc să învăț aceasta, probabil la primăvară sau la vară, cu voia lui Dumnezeu, adică de voi mai fi în viață.
21.02.25
Purecând lista mea de prieteni -- găsesc în continuare mulți oameni care nu mai sunt și care păreau oameni buni și luminoși și, spre deosebire de mine, erau acceptați de comunitate. Sunt tristă. Ei spun că numai cei buni sau cei buni cu precădere sunt omorâți, fiindcă ei sunt asemenea mie și proștii vor cu orice preț să mor. Repet, e greșit să fiu omorâtă - dacă intelectualii ar fi fost uniți atunci nu puteau fi șantajați legat de mine și nu ar fi murit nici ei și nici nu s-ar fi întâmplat ceva rău. Era absolut clar din tot ce am povestit că totul a fost adevărat și că am avut mereu dreptate. Nu este și nu a fost niciodată adevărat că trebuie să fiu distrusă și omorâtă - așa cum spun unii monștri și chiar cu orice preț, așa cred unii. Puteam fi acceptată, oricât de puțin. Era clar de tot că sunt un om deștept și bun și nevinovat și perfect normal, chiar și numai din ce am scris. Lumea nu obține nimic bun omorându-mă. Este greșit ca omul să nu se deschidă către suferința altui om, cum am fost eu, și dacă face așa atunci se lipsește de multe lucruri bune din viață, inclusiv de fericire și adevărată cunoaștere a lumii și omului în general. Ei spun că au omorât foarte mulți oameni cu scopul uciderii mele. Nu știu nimic despre acest lucru.
În altă ordine de idei, se pare că azi noapte mama sau altceva mi-a stricat husa de la telefonul mobil - nu contează prea mult, dar totuși nu eu am stricat-o (nu am călcat pe ea, etc. nu știu cum s-a stricat magnetul brusc, ieri era perfectă) și costa bani mulți pentru mine și era excelentă și eu mereu pățesc astfel de lucruri, e adevărul, nu e normal așa ceva, nu am greșit nimic și sunt om normal și bun.
Aseară spuneau iar că ei vor să mor fiindcă ei nu acceptă să aparțină unui om ca mine și că ei vor să fie ai porcilor din străinătate care m-au masacrat și distrus întreaga viață. Probabil că e un fel de delir, acest om era unul care imita o vecină cu foarte mulți bani, sau era chiar acea vecină. Azi dimineață m-au lovit, ca în fiecare zi, imediat ce m-am trezit și, printre altele, au spus iar aceleași vorbe absurde - ”cum vrei tu ca un om ca ăsta să..” Cine este tu, ce să vrea și apoi în mod cert eu nu aparțin nu știu cărei categorii, nu are cu cine să mă compare - apoi au zis că e vorba de faptul că sunt om foarte bun și sărac, nimic altceva și de aceea vor să mor, dar e greșit acest lucru, nu e vina mea că am fost săracă, m-am născut așa și apoi mi-au luat în mod nedrept dreptul la muncă, că nu aș fi fost săracă, nu eram incapabilă sau handicapată, iar bunătatea nu e ceva rău, fiindcă eram chiar inteligentă și normală.
Mai am descos mulți din lista mea de ”prieteni pe facebook”, nu știu de ce au murit așa de mulți, eu nici măcar nu vizitam profilurile lor și postările lor nici măcar nu erau prezente în fluxul meu de postări vizibile, de aceea nu mă uitam pe paginile lor, am crezut că ei nu vroiau ca eu să citesc sau să văd ce postau ei și prin urmare nu m-am uitat, ca să nu deranjez.
Unii spun în engleză că oamenii vor să mor - dar asta e așa de cel puțin 40 de ani - ca să aibă un lider mai puternic, fiindcă ei cred că eu sunt un fel de lider (?!), dar în realitate eu sunt ceva bun și cea mai inteligentă (cea mai inteligentă ce? Nu sunt și nu am fost nebună.) și cea mai puternică.???
Un om rău a intrat din nou cu ideea ”comiți mereu aceeași greșeală” - adresându-se mie. Mi-a trebuit mult timp să înțeleg ce vrea să spună. E porc ca toți ceilalți și nici el nu vrea să îmi comunice ceva, nu îmi face reproșuri, nu mă informează, nu îmi dă raportul sau sfaturi, ci intră peste mintea mea fără ca eu să îl provoc și mă lovește cerebral simultan, ceea ce e adevăratul lui scop. Repet, nu știu cine este el și nimeni, în afară de câțiva, și numai de câteva ori, nu a dialogat nimeni cu mine, nici în gând.
El zice indirect că greșeala este faptul că am spus adevărul și că acesta e singurul motiv pentru care unii mă omoară și tot ei sau alții susțin că aș fi nebună, fiindcă am scris lucruri incredibile. El spune că oamenii nu pot crede așa ceva, deși eu sunt izolată din 84 și deci nimeni nu știe nimic despre mine. În afară de faptul că am spus adevărul tot și că nimeni nu crede ce am scris, nu mai există niciun alt simptom sau semn de boală psihică, dar proștii cred aberațiile medicilor și psihologilor că aș fi nebună, fiindcă semăn cu nu știu ce model teoretic din cărțile lor științifice. Acesta nu este totuși un motiv ca intelectualii să creadă că sunt nebună. Nu am greșit nimic spunând adevărul și nu am făcut niciun rău, am făcut ceea ce trebuia să fac. Orice alte idei despre mine sunt minciuni, spun ei, mulți au mințit despre mine, spun ei, deci nimeni nu are cum să susțină că aș fi nebună. Eu chiar puteam dovedi cu ani în urmă că tot ce am scris era adevărat, existau destule dovezi concrete că nu am mințit și că am fost un om intelitgent, deci era imposibil a priori să mint. Oamenii cu acest tip de intelect și nivel al inteligenței sunt întotdeauna buni și nu mint, e organic imposibil. E posibil, cred eu, ca unii oameni să creadă că am mințit fiindcă au auzit, nu știu cum, minciuni despre mine. Totuși, din moment ce atâția oameni necunoscuți aveau ceva cu mine (vizibil, unde locuiam, sau pe străzi, în blocuri, la locul de muncă etc.) și ei nici măcar nu citiseră ce scrisesem, cred că se poate deduce că erau mințiți despre mine, și deci ulterior nu aveau cum să creadă adevărul, fiind ei sub influența minciunilor respective.
Mi se pare ca un coșmar incredibil ce cred și ce fac ei, nu adevărul scris de mine. Ei sunt ceva foarte crud, ca în poveștile urâte din istorie.
Unii zic că, în afară de povestea mea incredibilă pentru proști, mai există două motive - unul find tentativa de sinucidere în 31 decembrie 1998 și al doilea ei nu îl spun. Probabil e vorba de faptul că unii intraseră, demult, în trupul meu, în mod sexual și apoi cu multe dureri în tot trupul, până azi și faptul că ei pătrund cu gândul lor în gândurile mele. Am explicat ambele lucruri - tentativa de sinucidere de ce a fost atunci, și eram în plus prea tânără ca să înțeleg totul, ar fi trebuit să înțeleg totul filozofic și nu aveam destule informații, nu aveam decât 27-28 de ani și era normal să sar pe geam în acele momente de tortură, când nici măcar nu bănuiam că lumea are ceva cu mine și era prima poară când eram torturată cerebral așa monstruos. Iar în ce privește gândurile altora, nu mă deranjează, acum pot să șă le resping oarecum, să le parez, fiindcă am devenit mai înțeleaptă, înainte nu era posibil și mai este ceva - ei înșiși par să intre intenționat în gândul meu, deci e simptomul lor și nu e din cauza mea, ele nu se întâmplă în mod inconștient și, din câte am văzut, ei înșiși aud astfel de gânduri, ale mele sau ale altor persoane care nu sunt în preajma lor.
Unii cred că aceste lucruri nu înseamnă boală psihică și chiar și psihiatrii fac o distincție între perceperea unor voci - care e ceva complet anormal și eu nu am auzit niciodată voci - și perceperea unor gânduri. E adevărat că aceste gânduri sunt foarte agresive și mint asupra mea, dar e normal poate, având în vedere că am fost complet izolată toată viața și evident mi s-au luat drepturile și evident am fost persecutată, în ochii întregii lumi. Am perceput aceste gânduri numai după moartea tatei, cam de la 35 de ani, și eu fusesem închisă la pasihiatrie de la 21 de ani.
Acum s-au diminuat nu doar gândurile lor, ci și lovirea trupului meu și unii spun că ei sunt foarte furioși că nu mă mai pot lovi ca înainte. ?? Probabil că voi ieși iar de pe facebook, fiind oricum izolată și aici, și cu scopul de a evita să mai fiu agățată de unii oameni răi.
Voi termina mâine de scos tot ce am de scos din lista mea de prieteni - ei spuneau azi că unii sunt preocupați de faptul că eu diminuez lista neagră. Foarte bine, am răspuns eu, căci unoeri răspund aberațiilor lor, dar rar, foarte bine, să fie preocupați. Habar nu aveam că unii cred că pe facebook este o listă neagră, adică prietenii mei întâmplători. Am fost izolată și lovită de mică, dar e ceva greșit, am fost perfecțiunea cu adevărat. Am fost ținută într-un fel de lagăr de concentrare, cu multă tortură și nedreptate, de la 13 ani, amintind și de Jurnalul Annei Frank, una din cărțile din biblioteca tatei. De aceea îmi amintesc deci și de filmul Lista lui Schindler, apropos de lista mea de prieteni - și de scările rulante pe care am mers adesea la pasajul Bucur Obor, care nu e departe de mine, scări rulante pe care e scris, la subsol în fața lor, numele Schindler. Am căutat pe internet și e scris că provine din cuvântul german (împrumutat de evrei?) pentru fabricant de șindrilă.
22.02.25
Ei spun din nou că eu am fost masacrată din greșeală, că lumea a crezut minciunile familiei mele și alte altor oameni și a toți au crezut că eu eram ceva rău, în timp ce eu am fost binele în totalitate - e vorba de o minciună pe care nimeni nu vrea să o repare. ? Îmi pare rău, suntem o specie, suntem legați unii de ceilalți, ne influențăm și ne modelăm reciproc, avem nevoie unii de ceilalți, fiindcă suntem oameni.
Nu am avut nicio greșeală întreaga viață și am fost un om normal și capabil. Ei zic mereu că eu persist în greșeală, adică spun adevărul despre mine sau țin un jurnal cu fapte toate adevărate, fără a fi exagerate. De fapt e evident că ei persistă în greșeală, și au făcut aceasta indiferent de faptul că eu scriam sau nu adevărul sau orice altceva în poezii sau diverse creații. Ei oricum m-ar fi omorât, în mod clar, chiar dacă nu aș fi scris absolut nimic. Cu toate acestea, nu am greșit că am scris, am fost mereu ceva foarte bun, probabil că v-ar fi milă și m-ați respecta dacă ați ști adevărul, probabil că părerea dvs. rea despre mine o aveți din cauza unui fel de propagandă mincinoasă la adresa mea, că tot așa se numește, chiar dacă eu nu am avut nicio legătură cu politica. Am observat de foarte multe ori că întotdeauna v-ați aplecat, ca și mine, în fața valorilor adevărate și bune ale umanității, am observat că gândiți și simțiți ca mine și totuși vreți să mor și acționați în acest sens - cred că vă imaginați stupoarea mea. Și absolut clar nu ați avut niciodată vreun motiv. Poate că unica diferență dintre mine și dvs. e că eu nu aș fi omorât astfel un om nevinovat și cu celelalte calități, cum am povestit - am văzut azi idei pe facebook că numai cei care se grăbesc spre moarte spun adevărul, că omul care trăiește în societate trebuie să împărtășească opiniile greșite ale lumii și era ca ilustrație omorârea unui om evident nevinovat și bun de un grup de oamei proști și răi - dar această idee e rea și greșită, și lipsa de luciditate și onestitate duce la catastrofe adesea. Intelectualii nu au cum să împărtășească ideile greșite ale proștilor, decât dacă dorm, însă e opțiunea lor liberă sau forțată dacă spun sau nu adevărul, sau oricum nimeni nu îi poate obliga să nu vadă adevărul, să nu gândească nimic, să nu aibă atenție deloc către exterior. Proștii sunt întotdeauna manipulați de un intelectual sau altul și uneori de sunt manipulați de un fel de lideri care sunt ceva mai proști și nu văd adevărul, sau vor să îl distrugă. Asta au spus mereu peste mintea mea, de 20 de ani - că ei vor să distrugă tot adevărul și tot ce e legat de mine, ca să nu fie ei trași la răspundere, că vor să mă omoare ca să mușamalizeze totul. Acest lucru nu e ceva bun, chiar dacă nu am fost niciodată acceptată în societate.
Este posibil ca unii intelectuali să fi fost în tinerețe păcăliți despre mine și apoi să fi urcat pe ”scara socială” și în final să se maturizeze și să vadă adevărul despre mine, dar greșelile lor de judecată din tinerețe să fi rămas în mintea proștilor pe care ei i-au influențat. Și ei nu vor să facă lumină în cazul meu, după cum se spune, unii zic că ei nu vor aceasta de dragul ”puterii” lor în societate.
Revin... unii spun că vor să redeschidă cazul meu ca să mă poată omorî mai ușor etc. - dar nu trebuie să fiu omorâtă. Am vorbit și despre cerul nopții și stele - ei zic că e vorba de un asterioid care va lovi Pământul etc. sau e vorba de unii care mențin interesul publicului despre așa ceva, mențin teroare și spaimă printre oamenii înfricoșați. Am mai spus - eu nu am mai văzut nici lună așa strălucitoare, cu raze prelungi, nici stele așa de puternice, cu plete mari și prelungi - ieșind în centrul vederii noastre nocturne. Din cauza asta ei au spus că oamenii nu mă văd drept om sau om viu și de fapt am fost om și vie totodată. (și normală, repet) Ei au mai spus că totul ar fi fost bine și normal dacă oamenii mă acceptau. Nu numai că am povestit întreaga mea viață în detaliu, dar am scris destule lucruri bune și frumoase în afară de această viață a mea și erau evident sincere și gândite de mine, nu de alții și eram în stare să dăruiesc mult mai mult și să mă dezvolt în societate ca personalitate creatoare, sau să învăț o meserie, sau să semăn bucurie și cunoaștere în viața altora și să învăț să îi educ pe alții etc. Dacă oamenii mă acceptau nu erau numai stelele și luna mai sănătoase, dar și pământul chiar - dar ei au lovit mereu și mereu, deși nimic din mine nu îi lovea pe ei. Odată cu loviturile lor au creat inundații, cutremure, caniculă etc. Fiindcă se pare că erau mulți care mă loveau și fiindcă mințeau. Astfel, la un moment dat erau mai multe stele prelungi - două au fost o dată mai mult timp, aici la mine au fost uneori câteva, mai mult de două - în jur de 4-5, dar nu le-am numărat, iar alteori se aprinde numai una mai puternic. Bineînțeles cunoaștem cu toții semnificația magică și cea creștinească, legat de nașterea lui Hristos etc. Ceea ce ei mi-au făcut nu mi se pare prea creștinește. Probabil că dacă mă acceptau nu se întâmplau toate astea și nu știu de ce au vrut mereu să mă chinuiască, nu aveau nicio dovadă că trebuie să îmi facă răul. Ei spun că oamenii nici acum, după 40 de ani de teroare, nu mă ”vor” și de aceea sunt omorâtă. ?! Nici nu e nevoie să mă ”vrea”, dar de ce să mă omoare? Repet, am fost perfecțiunea cu adevărat, nu conta că mi-am pierdut un picior. Ei spun că eu nu am lovit absolut pe nimeni niciodată, în afară de americani, și numai atunci în 2002, în mod inconștient, fără intenție rea, fără să știu că se poate întâmpla așa ceva și că acei americani vor să mor pentru acele vieți pierdute atunci. E complet greșit - eu nu sunt vinovată deloc și ceilalți oameni au făcut de mii și mii de ori mai multe pagubă și crime decât viețile pierdute atunci, lovind în mine. Eu atunci am crezut ceva greșit fiindcă eram prea tânără și nu aveam cum să fi înțeles totul până atunci în izolarea mea și tortura în care eram ținută cu forța, deși nu eram nebună. Aveam totuși absolută dreptate să cred că americanii erau (cei mai) vinovați în cazul meu, citiți încă o dată tot blogul meu, repet, absolut totul a fost adevărat și era dovedibil, am fost masacrată încontinuu de mică și unele lucruri erau bizare de tot, cred oricum că vedeți că nu am fost niciodată nebună. Am fost un copil extrem de bun și deștept, dar nu am înțeles de ce familia mea era așa ciudată și de ce s-a purtat cu mine așa și de ce era vorba mereu de americani și chiar peretele magaziei vechi din curtea mea săracă și murdară era desenat Mickey Mouse din prima serie etc. etc. De ce izolată tot timpul, și de ce persecutată și de ce mințeau mereu despre mine etc. De ce mă torturau? Oricum, până la povestea cu BBC, eu nu m-am uitat deloc la știri - și la fel, nu m-am mai uitat deloc după ce au căzut acele două turnuri la New York, până azi. Dar monștrii care mă torturau în blocul meu după moartea tatei au aplicat mijloace de tortură și crimă foarte scumpe, eu fiind lipsită de bani pentru hrană - printre altele ei au proiectat în fața geamului meu o imagine bizară în noapte, în aerul dintre blocuri, doar pentru a mă speria și a râde de mine. Mai mult decât atât, abia atunci am devenit om, după căderea WTC, înainte eram copil și niciodată nu am mai fost ceva rău, nici măcar în gând, și nu am fost sursa niciunui rău, niciodată - dar, analizând cu atenție, nici atunci nu am fost eu vinovată. De atunci am început să fiu ceva, să acționez, înainte doar reacționam. Am fost ceva extrem de bun și normal, dar ei spun că oamenii mă omoară fără părere de rău, fiindcă au ajuns să creadă că aș fi ceva rău. Nu știu. Am fost un om normal - ei spun că am fost geniu sau zeiță. Era o carte Geniul și zeița de Huxley. E adevărat, am fost o persoană normală mereu, foarte blândă și bună, nu mă consider geniu sau zeiță, dar nu mă deranjează să spuneți așa. Am fost foarte inteligentă. De fapt nu am fost în relație cu alții, ca să mă pot defini și cunoaște mai bine. Poate că geniile acceptate sunt un fel de zei și zeițe, regret că nu m-ați acceptat - acum probabil că nu voi mai reuși să fac ceva bun și măiestrit ca creație intelectuală, fiindcă abia acum, în ultimele zile și săptămâni, inima mea a cam fost paradită, așa cum am explicat (plus anii dinainte) și acum simt clar că nu am oxigen destul și am senzații neplăcute. M-aș fi dezvoltat frumos în continuare. Ei zic că unii oameni au fost așa proști încât au crezut aberația că nu eu mi-am scris poeziile și toate celelalte etc. Posibil, e normal să existe și oameni proști. Regret pierderile americane din 2002, lumea a fost și a mea, nu numai a celor răi, deci vă dați seama că m-a rănit orice lucru rău din lume și numai acela a fost oarecum legat de mine, dar nu trebuia să fiu omorâtă, nu am avut legătură cu oameni care să fi fost asasini atunci etc. Regret că mi-au și mi-ați distrus inima în ultimi ani și poate că e ireversibil, nu am reușit să vă conving, repet, tot ce am spus e adevărul, e păcat că ați crezut mereu numai răul, nu binele - nu am apucat să creez ceva mai inteligent și mai frumos numai findcă din 84 (dar și înainte de fapt) au lovit extrem puternic și absolut încontinuu, în mod greșit. Porbabil nici măcar un geniu nu ar fi reușit. Femeia care mă omoară și m-a lovit în ultimii 7 ani sau cam așa este un monstru hidos, incredibil și e adevărat, tot ce am scris, iar eu am fost binele desăvârșit și nu mă credeți - probabil că atunci cdn vor vedea o parte din oroarea acelei femei, dacă va vedea, o parte din dvs. va înnebuni. Vă spun asta cu speranța că măcar atunci vă veți trezi, chiar dacă eu nu voi mai fi. Ei spun adesea că au luat ”decizia” să mă omoare, indiferent de orice (?) și că decizia e ireversibilă.
23.02.25
Au intrat iar să mă lovească imediat ce m-am trezit. Mai adaug câteva vorbe la ceea ce am explicat ieri din nou. Ca să fie și mai clar. Au intrat în engleză cu aberația că eu sunt binele în întregime și de aceea sunt omorâtă, ceea ce nu are nicun sens. Referitor la ceea ce s-a întâmplat în 2002, am explicat totul în detaliu. E posibil ca eu să nu fi avut nicio influență rea asupra evenimentelor și deci accidentul respectiv să nu fi fost deloc din cauza mea, ci din a altora, care nu erau în sfera mea de influență - presupunând că aveam o sferă de influență, ceea ce eu nu știam. Fusesem încontinuu torturată și ziolată de mică, dar eram încă - și acum sunt - un om normal. Cum am mai explicat, eu am fost mereu un om extrem de scrupulos, care, ca atâția alții, a vrut să nu greșească nimic și poate că mi-am creat singură prea multe probleme în tinerețe. Atunci am gândit poate ceva greșit - de fapt era vorba mai mult de sentimente sau atitudine greșită, absurdă, fiindcă fusesem păcălită de mass-media, de radio și televiziune, deși eu nu urmăream așa ceva și știam că mass-media minte, fiindcă fusesem la revoluția din 89 și fiindcă eram inteligentă și știam oarecum ce este mass-media, cum funcționează sau cunoșteam idei despre propaganda politică în războaie mondiale etc. Atunci însă eram prea tânără și torturată și tocmai îmi pierdusem piciorul și eram izolată de prea mult timp ca să pot înțelege, ca să mă pot trezi la realitate. Postul acela din străinătate m-a agățat și eu nu știam nimic atunci și am crezut, ca majoritatea oamenilor buni, povești despre conflictul dintre Israel și Palestina, un coflict care, periodic, e scos în primplan ca un iepure din pălăria magicianului. Este posibil ca o parte din protagoniștii de acolo chiar, să fi manipulați și să creadă sincer anumite idei, și să sufere real, în timp ce alții sunt doar șmecheri și plătiți ca să întrețină un anumit circ politic și un anumit teatru de război. Periodic, aceste bube politice sunt sparte și puroiul este scos la lumină, iar proști care să fie păcăliți sau manipulați vor exista mereu, alte și alte generații. Dacă am gândit ceva greșit, atunci mass-media poartă aproape întreaga vină. Sunt manipulate sentimentele și atitudinile oamenilor, mai ales ale tinerilor, sunt trase pe sfoară diverse păpuși și marionete. Eu, am crezut, ca majoritatea probabil, că era război și teroare reală și că era mai bine să fie pace (am fost crescută în spiritul ideilor pacifiste) și că erau de vină evreii și ceilalți nu prea și că arabii palestinieni aveau dreptate și evreii erau sprijiniți de americani. Prin urmare am avut o oarecare atitudine ostilă față de SUA, ceea ce se datora mai mult unor probleme reale, dar încă neînțelese de mine, legate de viața mea personală, așa cum am povestit. Am vrut să fie pace și oarecare dreptate acolo, în acel colț de lume despre care nu știam nimci real. Este posibil chiar ca părțile beligerante să fi fost într-ascuns înțelese între ele - adică evreii și arabii să fie plătiți sau să profite de pe urma păcălirii creștinilor și opiniei publice globale în ansamblu. Cu toții știm că acest lucru e o tară veche a creștinătății, care se simțea ofensată de crima evreilor asupra lui Hristos și de câștigurile politice ale arabilor și știm ce dezastruoase și aberante chiar au fost anumite cruciade. Oricum, nu era vorba numai deacest lucru, era chiar ceva pregătit indirect încă de când eram copil, când nașii mei discutau în curte în prezența mea că evreii au fost mereu cei mai buni etc., dar Isus, deși evreu, a fost din Palestina.
Oamenii te omoară fiindcă nu pot înțelege ce ești - spun ei, preluând o idee care era la modă când eram copil, anume că oamenii mereu omoară sau distrug ceea ce nu înțeleg, că e un fel de instinct, dar și greșeală, fiindcă sunt proști, de exemplu chiar și copiii distrug și dezmembrează păpușile și jucăriile pe care nu le înțeleg, ca să vadă ce e înăuntru sau cum funcționează și apoi nu le mai pot repara și plâng degeaba. De fapt, chiar cei care spun aceste idei sau o parte din ei lovesc în mine, fiindcă ei nu analizează de fapt nimic, ei nu spun aceste idei ca să mă informeze pe mine, ci se folosesc de prilej și de aceste idei ca să mă lovească în cap.
Bineînțeles, sentimentele mele față de americani sunt la fel de bune ca față de toți oamenii și chiar că sunt bune, citiți în detaliu tot ce am scris de-a lungul anilor și veți descoperi desigur bunătate și lumină și pace și fericirea de a fi om și dragoste și admirație față de micile bestii sau frumuseți numite oameni. Admirație și pentru geniile și forțele creatoare ale omenirii, pentru oamenii de cultură, dar și pentru cei care muncesc cu brațele, așa am fost crescută din copilărie.
Sunt conștientă, ca majoritatea intelectualilor care au analizat mecanismele propagării civilizației, că, încă de cîând ne naștem, moștenim o anumită configurație neurolingvistică și anuite rețele și relee psiho-sociale, astfel încât practic drumul nostru de viață este parțial predestinare și program genetic. Spuneam că abia atunci când au căzut turnurile gemene WTC am devenit om și am început să am un drum propriu de viață, și că înainte eram copil și poate că puțini oameni în situația mea (dacă au mai existat!) au reușit să înțeleagă mai repede adevărul acesta. V-am explicat puțin despre ideea de geniu sau zeu - și spun chiar că neonorocirea acelui atac ”terorist” din 2002 s-a petrecut inclusiv datorită faptului că SUA are pe bancnota de 1 dolar ideea ”In God we trust”, dar mai ales faptul că există cântecul ”God bless America” și că el a fost scris de un evreu și că blesser este un verb în franceză care înseamnă a răni, a lovi. Am vrut să spun de fapt că absolut toți oamenii circulă intelectual și funcționează ca niște mașinuțe cu troleu electric, care nu se pot deplasa decât pe o plasă electrică țesută deaupra lor de alții, deci pe circuite prestabilite și că numai unii oameni, numai după un timp îndelungat de instruire, sunt capabili să creeze sau să modifice, să îmbogățească ei înșiși acea plasă sau rețea. În ce privește credințele indivizilor și influența lor, ele sunt datorate desigur unor foarte multe influențe care au precedat individul și care îl determină strict, fie că e conștient, fie că nu.
Un ultim aspect pe care îl explic e că unii proști și oameni răi în engleză spun că de aceea au distrus ei complet casa veche și săracă în care am crescut, fiindcă totul era acolo, înăuntru, în obiectele din acea casă. Acum totul e aici unde locuiesc acum, spun ei. Aceasta e un fel de credință magică și implică și ideea greșită că eu am fost ceva rău și că trebuie să fiu complet distrusă, ceea ce a fost întotdeauna fals. Am fost ceva bun mereu. E logic că obiectele dintr-o casă au amprenta proprietarului sau celor care au locuit în ea. Normal că dacă era adevărul și ei ar fi înțeles ce am fost mereu, ei nu ar fi distrus obiectele printre care eu am crescut ca spirit și gândire. Am fost binele, nimeni nu avea de ce să mă lovească. Au distrus toate urmele vieții mele în permanență, și în același sens mi-au maltratat mereu memoria, deși nu eram periculoasă pentru nimeni și în mod sigur și aș fi reușit ceva bun și frumos. Dar inteligența omului, după cum știți, nu este memoria sau cumulul de cunoștințe din mintea sa, ci modul în care gândește și ceea ce creează. Desigur obiectele din jurul unui om îl sprijină, dar unii oameni sunt chiar mai inteligenți decât atât, așa cum am fost și eu, și sunt capabili să se mențină în picioare chiar și singuri în mijlocul câmpului neted. De altfel, acest individ sau altul ca el a spus și când eram în oraș că totul e acolo, înăuntru, în apartamentul în care locuiam, în locul numit de mine ”blocul trei”. Ceea ce și atunci era fals. Îmi amintesc cu tristețe versurile lui Blaga - ”Mă îndemn să fiu și o clipă mai sunt,/ undeva pe câmp, a murit fratele vânt”. Normal că nu există și nu a existat deloc necesitatea să fiu omorâtă, am fost mereu un om inteligent și bun și normal, dovedibil, chiar un om foarte frumos sufletește (prin aceasta am excelat) și nu aș fi dăunat cu certitudine nimănui dacă eram lăsată în pace. Am fost un lucru ca și vântul și copacii, ceva legat psihic și fizic de restul lumii, nu aveau motiv să mă exorcizeze sau să mă omoare, era evident greșit, cel puțin încă din 84. Nu marea sau vântul sunt vinovate pentru scufundarea corăbiilor, ci marinarii incapabili sau fără experiență și inutila lor zbatere și luptă pentru putere, bani sau sex sau dezlănțuirea necontrolată a instinctelor lor, la bordul corabiei.
(Ei zic iar că m-au măcelărit așa monstruos și atâta timp și toți au mințit despre mine și eu am fost așa bună și inteligentă, încât nimeni nu crede adevărul - posibil, asta poate nu contează deloc, ei ar fi putut să nu facă răul fără motiv, chiar dacă nu înțeleg adevărul fiindcă nu pot crede, eu nu am avut nicio șansă să dovedesc binele și ce am fost mereu, mereu a fost ca acum, am fost mereu respinsă și lovită, dar poate că cei care loveau atunci au fost mințiți de alții sau în alt fel sau poate că cei care lovesc acum credeau ceva greșit încă de atunci și erau mințiți că eu nu eram lovită așa monstruos etc.)
Am fost iar la Troiță, în ultimele zile am stat în casă, din cauza nămeților și gheții de pe trotuare. La poartă m-am întâlnit cu Igor, fiul vecinei, care de data asta m-a salutat și cu Alexandru, prietenul ei, care întotdeauna m-a salutat (cel care a avut un accident puțin înaintea Irinei de la Constanța, dar care nu și-a pierdut viața, ci doar a fost rănit la degetul mic). Unii m-au luat imediat în primire cu ideea că eu am fost cel mai bun și nevinovat om și ei au făcut tot răul cu putință asupra mea. A intrat și monstrul acela feminin, cu ideea că ea ”nu acceptă rușinea”, adică faptul că o... vrea să spună ceva disprețuitor despre mine, de pildă cum spuneau mai demult ”o sărăntoacă”, deși asta ar fi trebuit să nu conteze, dat fiind meritele pe care, totuși, le-am avut. Nu sunt de vină că m-am născut foarte săracă și că mi s-au luat drepturile (cu adevărat) deși nu am fost nebună și nu am greșit nimic. Poate că și acum nu credeți adevărul, pur și simplu fiindcă toți au ”îndrăznit” să facă atât de mult rău deși nu am greșit nimic și am fost foarte inteligentă și astfel v-au păcălit, iar mama se poartă și acum (și azi și în tot trecutul) ca și cum eu am delirat sau am mințit despre ea și restul familiei, și de fapt totul a fost adevărat. Ei au spus mereu că toți cei care au înțeles adevărul au fost omorâți. Ulterior acea femeie m-a lovit în cap puternic astfel încât iar nu am mai putut ține ochii deschiși decât greu, pe rînd și mi-a dat brusc uscăciune puternică în gât. Ei zic că în felul acesta ”el” (?) mă ”soarbe”? Ei spun că acea femeie este singurul monstru al omenirii.?? Deci oricum nu au dreptate, nu sunt și nu am fost niciodată ceva de disprețuit, adică ”o...” (nu știu ce), sau ceva ce trebuie omorât. Apoi au spus că adevărații oameni politici au înțeles adevărul și vor să mă omoare fiindcă sunt mult mai inteligentă ca ei. Cu toate acestea nu au motiv, atâția oameni de cultură și alți intelectuali sunt mult mai inteligenți ca oamenii politici și totuși pe ei i-au acceptat. Și în plus eu niciodată nu am manipulat oamenii politici, pe niciunul, și asbolut sigur nu aș fi făcut acest lucru niciodată. Deci nu eram ceva de disprețuit, nu sunt o... și nu înțeleg ce nu acceptă ei ca această o... adică să nu fie inteligentă și bună și normală, cum am fost mereu? A mai zis așa de multe ori - și în plus ați văzut că eu le-am dat tuturor totul de-a gata, am explicat totul în cele mai mici detalii. Meritam să fiu lăsată în pace și să nu mă lovească la cap, eu nu am lovit pe nimeni niciodată, nici fizic, nici psihic. Am avut un intelect bun și frumos, nu am fost doar dotată, ci și ”muncitoare”, echilibrată psihic, calmă, normală, bună, nici prea modestă, nici orgolioasă etc. Exista o femeie monstruoasă în oraș, cam cu aceeași voce, care întreba cine mă ”controlează” și avea pretenția să mă controleze ea și care spunea ofticată că ea nu a ”făcut o facultate” degeaba, adică pentru a ajunge la coada mea sau în subordinea mea, cam așa ceva, fiind un om rău și prost totodată, care nici măcar nu înțelegea că nu a fost deloc vina mea că am fost închisă la psihiatrie, fiind simultan om foarte bun și inteligent și nici măcar nu am devenit nebună, deci ea comitea un abuz fără rost și se credea înjosită dacă în mod natural eram ceva mai inteligentă decât ea sau așa ceva, în mod natural. Ei spun că au făcut tot răul cu putință asupra mea fiindcă niște porci i-au păcălit că eu sunt ceva politic sau ceva rău și acum vor să mă omoare pentru ca acei porci să nu pățească nimic (în caz că proștii înțeleg adevărul).
Apoi, când aproape că ajunsesem acasă, din cauză că, după cum ați văzut, am rotunjit din nou toate înțelesurile și totul pare iar clar și iar se schimbă vremea (dar ei vor schimbare forțată și doar de dragul schimbării), ei au luat-o de la capăt (ceea ce nu era necesar) jucând pe coarda sentimentală de suburbie sau mahala, așa cum le place țațelor de București, celor care citesc presa de scandal și răspândesc cancanuri - au început să mă ia cu ideea că ”Ana nu a înțeles încă totul.” Nu mă interesează dacă Ana, pe care nu o cunosc, a înțeles sau nu totul, și nu știu la ce se tot referă. Ce insinuează adică. Ce legătură are viața mea și adevărul despre mine cu înțelegerea pe care o dobândește o anumită Ana - eu nu cunosc nicio Ană, dar e posibil ca ei să fi spus așa fiindcă soția acelui medic-profesor care m-a sedus la 17 ani, la meditații, are numele Ana. Nu m-am gândit niciodată la ea, nu știu ce vor să insinueze. Ferească Dumnezeu ca acea femeie sau copilul ei să pățească ceva, pentru ca, pe lângă tot ce a fost, să creadă proștii că e din cauza mea. La el nu mă mai gândesc de foarte mult timp. Nu văd de ce viața mea ar depinde de înțelegerea acumulată de oricare Ană de pe pământ și nu cred că vreun om, oricine de pe lumea asta, ar trebui să fie masacrat cu pretextul că Ana nu a înțeles totul, sau măcelărit astfel încât să fie mai puțin inteligent decât acea Ana, așa cum pretind de fapt psihiatrii, ca pacientul să fie degradat intelectual, fiindcă ei nu înțeleg, adică nu domină acel om. Și cum adică Ana să înțeleagă totul, doar nu este ”Mafalda”. Adică un om nu poate să înțeleagă niciodată ”totul”, e absurd să speri așa ceva, oricât de geniu ar fi. Cu atât mai puțin despre mine. La mine în familie, și, din câte am văzut, și în restul României, era vorba adesea cum să știu eu așa ceva, ce sunt eu, Mafalda?! legat de înțelegere și putere de predicție. Am găsit pe internet că Mafalda a fost o prințesă italiană nenorocită, care a fost omorâtă într-un lagăr de concentrare în al doilea război mondial. Au inventat deci tot ce puteau minți picant și urât, ca și cum eu i-am furat bărbatul acelei femei, ceea ce era exclus. Repet, nu m-am gândit deloc la ea și la el. Nici cu prețul vieții nu aș fi acceptat să fiu cu acel bărbat. Nici cu prețul vieții nu aș fi furat bărbatul altei femei. Acum mai mulți ani - am și dovadă - am trimis cuiva un mail fiindcă aș fi dorit mult să particip la un curs de master interdisciplinar și în limba engleză la facultatea de filozofie și am aflat că participa și soția acelui medic nefast mie, ca profesoară. Domeniul acelui curs era legat de ceea ce eu însămi încercasem să pricep și meditasem despre acele lucruri în sinea mea și mă interesa cu adevărat. Oricum studiasem 6 ani psihologie și 5 ani medicină, filozofia a fost mereu domeniul meu preferat de gândire și eram încă viabilă intelectual - bineînțeles că am explicat care era situația mea și am explicat că aș fi recunoascătoare dacă mi s-ar transmite măcar o parte din materialele cursului respectiv, chiar dacă nu mă pot accepta, și că în mod sigur nu voi face publice acele lucruri, dacă mi s-ar trimite, și nu le-aș plagia, doar pentru studiul meu personal. Bineînțeles că nu mi-au răspuns. La început nu am știut că ea era profesor acolo, nu mai țin minte acum dacă am trimis ruga mea umilă înainte sau după ce am aflat, dar oricum eu nu am trimis acel mail ostentativ, eu niciodată nu am fost isterică sau ostentativă. Citiți tot ce am scris desrpe relația mea cu acel medic monstruos. Ei spun că toți medicii sunt la fel, dar eu nu cred chiar așa ceva. După ce el m-a chinuit deja câteva luni, când a început să vină în trupul meu de la distanță în 1989, la începutul anului, primul lucru la care m-am gândit, înainte să cred că eram îndrăgostită de el, a fost ca nu cumva el să își neglijeze și să își părăsească soția și copiii pentru nu știu ce pasiune irezistibilă pentru mine, și l-am implorat de mai multe ori în cuvinte acest lucru.
Am fost un om absolut normal și nu am greșit nimic și m-aș fi dus la acel curs fără vreun fel de gând rău și fără ezitare, chiar dacă ea era profesoară acolo. Eu nu am fost ceea ce în limbajul proștilor este o ”stricătoare de case”, cum spunea o vecină despre cumnata ei (nu e exclus ca ea, fiind singurul om care vorbea cu mine, să fi fost manipulată să spună această expresie în prezența mea, pentru ca proștii să brodeze minciuni despre mine pe această temă). Eu am fost în mod cert și clar exact opusul ”stricătoarei de case”, ceea ce e un oarecare defect, și jurasem în sinea mea (nici eu nu știu de ce, așa credeam eu atunci) cu mult timp în urmă, să nu intru în relație cu niciun bărbat, dacă acel bărbat e în relație cu altă fată sau femeie (și nici nu am intrat, nici cu el, el m-a luat cu forța, încă de la meditații, exact cum am povestit, și apoi m-a păcălit să mă îndrăgostesc de el, deci m-a sedus, așa cum se spunea odinioară despre astfel de iubiri, ca să dau un sens întregii chestiuni și ca să nu mă împotrivesc prea mult sexualității lui puternice de la distanță - eu nu ghicisem că puteau fi alți bărbați; ei spun că el, acel medic, a fost cumpărat ca să mă distrugă). Nu știu exact sau sigur dacă a fost cumpărat, eu doar am crezut, după mult timp de chin și minciuni și avansuri ale lui, adică după o jumătate de an, ceea ce în tinerețe înseamnă mult, că îl iubeam. Eu eram extrem de pură sufletește și îmi repugna enorm să iau, fie și fără vină, bărbatul altei femei, dar nu realizam faptul că practic aproape toate căsătoriile se contractează între părți care au fost implicate anterior în alte relații, adică băieți și fete care au avut deja iubiți sau alți prieteni în prima tinerețe și numai câțiva sunt virgini și fizic și sufletește la căsătorie. Eu nu aș fi suportat nici măcar așa ceva, adică să mă mărit sau să am o relație de tinerețe cu un bărbat care ar fi fost, ca aproape toți, implicat în altă relație - aș fi refuzat categoric. Darmite să fi fost un bărbat căsătorit. Aș fi fugit pur și simplu, dacă aș fi avut de ales. Eram puțin ilogică. În general, hai să fim onești măcar puțin, așa eram eu, dar majoritatea femeilor nu au de ales. Și eu nici măcar nu am avut vreo relație cu el, el m-a folosit doar, dar de la distanță, el a refuzat să vorbească cu mine, deși l-am căutat de multe ori pentru niște clarificări și întrebări, încercam să îmi salvez viața și aveam dreptate. Este un lucru aproape dovedibil faptul că și atunci și de-a lungul întregii vieți eu aș fi preferat să citesc Kant decât să am ”sex” - și nu am pretenția că asta e bine. Dar nici să pui tot răul și eventual minciuni de cancan și calomnie asupra omului de genul acesta - e adevărat că nu îmi place sexul, că nu am avut nicio relație sexuală toată viața, dar nici nu s-a pus problema, și totuși am fost un om foarte inteligent și nu am fost nebună, poate că meritam să am drepturi intelectuale, așa cum a avut Ana și au și alte femei, care de fapt pot fi prin ele însele valoroase, nu e nevoie să aibă un soț sau un protector, ele au un rost intelectual. Așa am fost și eu, dar mă gândesc că poate oamenii mă văd altfel, cum zicea tatăl meu vitreg că trebuie să îmi văd de rostul meu, să am bărbat și copii, deși asta oricum nu se mai putea, findcă el mă închisese la spital, cu mâna lui, și deci nici măcar nu mai aveam dreptul, și nici nu aveam cum să am ocazie să întâlnesc vreun bărbat, fiindcă, din cauza diagnosticului psihiatric, nu mi s-a mai dat dreptul la muncă. În orice caz se poate dovedi clar că rostul meu era intelectual, și că eram capabilă, îmi pare rău că m-au masacrat așa oribil în ultimii 10 ani. Încă se poate dovedi tot ce am povestit, inclusiv aceasta. Voi încerca să fac și să fiu în continuare binele și să gândesc binele și frumosul, așa cum am fost mereu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cu sinceritate cred că...