10.07.24

Ei spun că foarte mulți îmi vor moartea, fiind de fapt doar niște porci care vor să mă omoare ca să ”domnească” ei prin minciună. Poporul a fost complet îndobitocit despre mine, spun ei. Nu știu, câteodată așa pare. Îmi amintesc că am citit o povestire - dar am uitat autorul - în care oamenii unui oraș erau nebuni - inclusiv liderii oficiali - și era secetă și măsurile luate de autorități (ceea ce seamănă cu o parte din ultimii ani, cu pandemia și cu vremea actuală și cu organizarea social-politică) erau inutile. Sosește în oraș un străin care se cazează la un hotel și oamenii încep să bârfească despre el - imediat ce iese, după mai multe zile, la plimbare, lumea se adună, îl înconjoară și îl omoară, iar ploaia, așteptată timp îndelungat, începe să cadă. Eu însămi sunt străină pentru oamenii din Voluntari, dar și pentru toți oamenii, fiind izolată de mică, de fapt de 40 de ani și fiind evidentă agresivitatea celorlalți, care se poartă ca și cum aș fi altceva - de exemplu proastă sau nebună și în mod real nu am fost deloc așa ceva, adică ce insinuează ei. Alții spun că oamenii cred că aș fi ceva rău, de aceea m-au izolat toată viața, deci tot ”străină” le sunt. Povestirea a fost scrisă de Borges, sau Thomas Mann, sau Hemingway, oricum un autor cunoscut. Seceta nu e din cauza mea, e din cauza celor care mă lovesc în mod nejustificat de fapt sau din cauza neacceptării mele și minciunilor celorlați - inadecvarea la realitate și agresivitatea absurdă asupra mea afectează psihismul global și se întrețese deci cu condițiile atmosferice. Există ce e drept o tehnică a lor de a distruge - în mod intenționat, nu e din cauză că eu sunt bolnavă psihic. Sunt oricum respinsă și izolată și chiar torturată, deci agresată încă din 84 -- niciodată răul nu a fost din cauza mea. Nu prea înțeleg de ce mi se vrea moartea, fiind binecunoscut că oamenii sunt împreună ca specie, deci lovirea unuia este lovirea și omorârea altora simultan. Iar au am fost cu adevărat binele, ideile mele au fost mereu realiste și corecte și frumoase și tot ce am gândit despre viața mea și am scris e adevărul. Se putea dovedi chiar. E adevărul, poate că v-au păcălit că sunt nebună și fabulez, ca să fiu omorâtă.

Acum a început să plouă, în ciuda tuturor așteptărilor și prognozelor. A fost o caniculă hidoasă azi. Ei spun că e vorba de un bărbat care nu acceptă superioriatea mea intelectuală, fiindcă eu sunt femeie. Bineînțeles că numai nebunii pot crede așa ceva, sau proștii. Omenirea, cutremurele, fenomenele meteo nu sunt controlate sau declanșate de orgolii stupide sau sentimente - ci de rațiune sau spirit în sens larg. De ceea ce mulți numesc Dumnezeu.

Ei spun că eu sunt singurul om nevinovat complet, iar ceilalți sunt fie corupți, fie niște proști care vor să mă omoare ca să îi apere pe cei corpuți - nu știu dacă e adevărul.
Cei răi și-au ”regrupat” forțele aruncându-se oribil asupra mea din nou cu multe idei și simultan s-a oprit temporar sau complet ploaia. Sunt unii care spun că eu aș fi dumnezeu, dar oamenii sunt proști și nu mă ”vor” și nu m-au vrut niciodată, de când eram mică. Și au inventat foarte multe minciuni despre mine, încontinuu timp de zeci de ani. Ceva e adevărat, am fost un om inteligent și bun și normal și e adevărat că m-au respins complet de mică, dar fără motiv, absolut tot ce au spus despre mine - gen că sunt nebună sau chiar și alte lucruri - din care eu nu cunosc prea multe - e minciună.

Ei spuneau că eu sunt evident binele, adevărul și pacea, dar oamenii vor răul, minciuna și războiul - ceea ce și mie mi s-a părut evident, dacă e să ne amintim numai de teatrul mediatic oribil - poate parțial adevărul ??, eu nu cred acele lucruri, în mod firesc, nefiind nebună sau proastă - despre diverse războaie și refugiați, naiba știe de ce, unora chiar le place să se uite la știri catastrofice și unii chiar le cred, fiind manipulați, principiul fiind că oamenii pot fi mai ușor ”conduși” astfel, fiindcă lucrurile bune nu prea impresionează, nu sperie etc. E ceva rău în natura oamenilor uneori. Cei care sunt inteligenți și lucizi, cum sunt și eu, normal că pun la îndoială acele știri. Poate că unii din cei care se ocupă cu mass-media au dreptate să amăgească oamenii că e mai bine să ”știe”, poate că nu se poate altfel. Eu doar credeam că nu e bine să mintă despre oameni cum am fost eu și să îi omoare. În rest nu mă pricep bine.
Oricum, chiar dumnezeu dacă eram, nu aveam cum să le opresc și, în cazul în care erau adevărul - unele - nu aș fi putut să ajut dacă mă uitam la știri, dar tocmai prin acest refuz de a mă uita am fost pacea în mod clar și ceva bun, nu am multiplicat idei sau fapte negative, plus din cauza intelectului meu bun, căci toți cei inteligenți și buni asta sunt, iar războiul e doar lovirea, sfârtecarea lor - și era clar de tot că mereu am fost un om bun și inteligent.

Ei continuă să lovească, eu scriu din nou aceleași idei. Ei spun că eu am fost întreaga viață binele în cele mai mici detalii și nu am făcut niciun rău nimănui, dar oamenii cred toți altceva. Deși în mod clar au fost mereu un om bun, inteligent și normal (ei m-au izolat cu forța ca să nu se ”observe” aceasta), toți oamenii cumsecade sau buni au fost îndobitociți că eu aș fi nebună sau ceva rău ce trebuie distrus, fapt pentru care nimeni nu s-a apropiat de mine să stea de vorbă normal cu mine întreaga mea viață. Pe de altă parte, spun ei, oamenii complet nevinovați pot fi torturați și loviți, dar nu chiar așa, și mie mi s-a făcut întreaga viață mult prea mult rău pentru ca oamenii să creadă adevărul. Pe mine m-a masacrat puterea politică, nu ”opoziția”, spun ei, încă de când eram copil, deși această putere s-a schimbat de mai multe ori. Toți vor să mor oricât de nevinovată sau deșteaptă, pentru că vor să apere niște minciuni politice.???! Unii dintre ei cred că trebuie neapărat să mă radă complet și să mă distrugă complet, fiindcă altfel nu pot fi acceptată - deci le-au sucit mințile complet.

Ei spun că toți cei care știu adevărul despre mine - adică binele - au mințit fie fiindcă așa au vrut, fie fiindcă au fost convinși, corupți, păcăliți de către o putere - sau apărătorii acesteia - coruptă și tiranică, deci ceilalți oameni cred sincer minciunile urâte despre mine ale celor care îi manipulează -- poate că așa este, dar nu am ce face. Mi-am făcut datoria de a spune tot adevărul de mult, dacă doriți, vă puteți schimba. Am dat și dovezi despre mine și felul meu de a gândi, despre normalitate și inteligență și bunătate în ceea ce am scris și în puținul ce mi-a fost lăsat ca interacțiune cu alții. Poate că nu e vorba de o putere ”politică” care mă lovește zilnic, poate că e altceva.

11.07.24
Mi se contestă identitatea - azi au spus că ”ea nu poate fi așa ceva”, ca și cum nu sunt în stare să fiu ceea ce sunt - totuși nu am fost doar inteligentă, ci și un om echilibrat psihic. Mereu am fost la fel - dar ei spun că toți mă văd proastă (?!) și cred că am atribuții pe care nu le pot susține. E complet ilogic. Repet, am fost mereu la fel și mi se contestă identitatea, în mod absurd. E un fel de delir care să justifice faptul că ei mă lovesc și că m-au izolat complet de zeci de ani, deși mereu am fost rațională, cu excepția unei îndrăgostiri la 17-18 ani, care nu era din vina mea. În rest am gândit rațional și m-am înșelat puțin, dar în prima parte a vieții nu aveam cum și de unde să știu și să înțeleg anumite lucruri. Au mai fost și otrava și torturile oribile, ceea ce a dus la o gândire câteodată cam tulbure, dar mai demult. Ați observat și pe blog, uneori. Acum sunt ceva mai obișnuită și cu otrava, nu doar cu medicamentele și m-am maturizat. Ei spun că, cu toate acestea, oamenii mă văd proastă - ceea ce pare a fi adevărul, luând în considerare modul în care m-au tratat, dar eu nu aveam cum și unde și când să mă ”afirm”.
Ei spun că nu e normal ca un om să moară fiindcă nu a reușit să câștige respectul mamei sale - evident o aluzie la relația mea tensionată și problematică cu mama. Sunt de acord cu ideea, fiindcă uneori, ce-i drept rar, mamele sunt monstruoase și imposibil de satisfăcut și se ascund în spatele ideii că maternitatea e sacră și copilul greșește fiindcă e tânăr, că nu-și respectă mama etc., deci tot felul de situații sau idei teatrale false, tipice, simbolice, în care cred proștii fără să știe nimic concret. Ei spun că așa a fost și în cazul meu, fiindcă mama a fost manipulată de niște porci să îmi facă răul și să creadă aberații despre mine sau cum trebuie să se poarte cu mine, încă de când eram copil -- nu știu sigur acest lucru sau de către cine a fost ea manipulată.

12.07.24
Ei spun că eu sunt un filozof inofensiv și totodată un om foarte bun și perfect nevinovat, și totuși oamenii vor să mă omoare, deși nimeni nu îi obligă să facă aceasta. De ce? mă întreb eu. E ceva rău și aparent e adevărul. Nu cred că există motiv și nu sunt nici măcar nebună sau proastă. Una din aberațiile lor de azi e că oamenii s-au obișnuit să gândească greșit și rău despre mine și să îmi facă răul și nu pot fi dezobișnuiți - nu cred așa ceva, dacă li se spunea adevărul nu s-ar fi întâmplat nimic rău - și oricum nu e o problemă de dezobișnuire.
Ei spun același lucru - că cea mai urâtă femeie, adică eu(!), este în realitate un om excepțional în sens pozitiv -- e adevărat, am fost un om inteligent și mereu binele, am spus adevărul despre mine din diverse motive, nu ca să mă laud. Ei mai spun din nou că toți au mințit despre mine ca să mă lovească și că la fel au făcut înainte să mă nasc eu, omorând altă femeie. Eu nu știu dacă e adevărul. Oamenii se închină (??), spun ei, la tot ce e mai rău și omoară tot ce e mai bun. Unii spun că ei nu au ce face (?) și mă omoară fiindcă așa e voința poporului. Alții spun că, dimpotrivă, poporul e manipulat și ascultă, ca și mama, câteva ore pe zi la televizor pe niște porci care le toarnă minciuni și venin în cap ca să mă omoare.

13.07.24
Ei spun că niciun psihiatru nu vrea să recunoască adevărul despre mine. Și totuși nu am greșit nimic sau aproape nimic întreaga viață și am avut standarde morale înalte toată viața, spre deosebire de ei. Altcineva spune că toți (?! cine? psihiatrii?) joacă un hidos joc politic, la care eu nu am participat deloc, dar care e sursa nenorocirilor mele.
Oricum, din câte înțeleg eu, ei nu vor nici măcar să recunoască că tot ce am scris eu despre mine e adevărul - cred că se putea și dovedi - și astfel eu apar ca fiind nebună și mincinoasă - am fost mereu un om bun și inteligent în mod evident, îmi pare rău că au hotărât așa ceva. Măcar dacă ar fi admis măcar o parte din adevărul spus de mine, necesarul pentru a fi primită în lume, pentru a avea dreptul la studii și la muncă.

14.07.24
Vă scriu pentru ultima oară adevărul, ceea ce e mai important. Ați luat decizia greșită de a mă omorî, de a mă distruge, așa cum spune un anumit monstru mereu peste mintea mea. Acela pare să fie o femeie, după frecvențele vocii - de pe ecranul mintal, ca niște gânduri, nu am auzit voci ca ”nebunii”, din exterior, și nu știu dacă există așa ceva. Altul spune că e vorba de niște medici de căcat care se luptă să mă omoare. Tot ce am scris eu de-a lungul anilor despre mine - atât jurnalul meu cât și memoriile - este, în cele mai mici detalii adevărul. Nici nu lipsește nimic. Nu am greșit nimic toată viața - ceea ce e absolut normal, fiindcă am fost un om inteligent. Am fost binele desăvârșit, chiar dacă am fost aproape complet izolată din copilărie. Poate nu credeți adevărul spus de mine fiind un blog extrem de stufos și fiindcă ați fost îndoctrinați că sunt anormală psihic și aveți diverse iluzii legate de mine. Am fost lovită monstruos aproape încontinuu de la 13 ani, acum am 53. Ideea unora că trebuie să fiu distrusă și omorâtă e, din câte înțeleg eu, greșită - chiar am fost un om valoros. Chiar e greșit să fiu distrusă și omorâtă, dar foarte mulți cred că trebuie să fiu ținută în izolare și tortură zilnică, să fiu distrusă psihic, fiindcă am fost închisă la spitalul de psihiatrie și geniile sau oamenii inteligenți închiși acolo trebuie distruși. Eu contest această teorie a lor, pe ce se bazează ei? Aproape absolut tot ce e rău și chiar și canicula monstruoasă din ultimii 3 ani a fost din cauza celor care mă lovesc, nu din cauza mea - și nu era necesar să mă lovească nimeni. M-am rugat toată viața lui Dumnezeu să vă deschidă ochii să vedeți adevărul, dar nu s-a întâmplat. Nu mai explic, totul e scris pe blogul meu - și încă am aceeași bucurie de a trăi, de a fi om și de a cunoaște lumea, de a fi om bun, fapt pentru care sunt recunoscătoare. (Unul spune acum că e altceva și anume că, dacă un om inteligent e închis cu forța la balamuc, se ridică diverși alți indivizi la putere deasupra lui și ulterior aceia nu vor să se lase mai prejos și să fie întrecuți de un biet ”nebun”, prin urmare lovesc în victimă cu toată puterea - iar eu am fost închisă nevinovată complet, prin forță și minciuni. Poate așa e. Eu adaug că ceva similar se petrece dacă un om e izolat cu forța, eu am fost izolată cu adevărat din 84 și de mulți ani aproape complet - acest lucru slăbește psihicul lent și grăbește moartea individului. Ei spun că nimeni nu mă ”vrea” și asta e destul să fiu omorâtă. Ei au spus că, în timp ce eu eram fizic și psihic maltratată, deși nevinovată, ceilalți își croiau loc în societate și nimeni nu a mai vrut să fiu acceptată și să tulbur astfel ordinea socială instituită (?!). Problema cea mai mare, din câte mi s-a spus, e că foarte mulți oameni au mințit mult timp despre mine, astfel că proștii cred că sunt altceva și totodată nimeni nu vrea să fie adevărul, fiindcă mi s-a făcut mult rău și ei nu pot justifica așa ceva etc. E ceva rău, greșit, corupt, spun eu.) Deși eu am avut mereu dreptate și nu am greșit nimic, după cum spun și ei, întregul popor a fost îndobitocit de-a lungul vieții mele - ceva ce eu nu pot înțelege, spun ei. De exemplu, faptul că tata mă bătea cu violență (și mama mă bătea și se purta mizerabil și cu multe scene de nervi oribile), erau acte teatrale pentru ca proștii să creadă că eram nebună sau proastă, sau că greșisem ceva. Celelalte lucruri la fel, spun ei, la fel de josnic, mârșav. Unii spun că eu sunt de departe cel mai bun om (mereu am fost așa, chiar mai bună, dar acum sunt mai înțeleaptă), dar toți mint, iar alții spun că imensa mea bunătate e motivul pentru care unii m-au respins și alții au crezut că eram proastă sau nebună. Etc. Am scris totul de mult. Cred că absolut toți oamenii inteligenți cu adevărat sunt buni, e imposibl altfel, nu pot crede că oamenii răi și distructivi real se află deasupra altora.
15.07.24
Azi mi-au reamintit ideea lor că oamenii proști m-au lovit crezând că mă războiesc cu ei sau că fac acuzații (?!) nefondate și în realitate eu am fost cel mai blând și pașnic om cu putință. Dar lor li s-au spus minciuni mereu, spun ei. Asta e, nu am ce face altceva, iar adevărul l-am spus tot. Ei iar au spus că votează pentru așa cum au spus adesea când eram lovită mai puternic. Acum am probleme cardiace acutizate, dar poate voi trece și peste vara asta. Ei spun că eu am refuzat mereu să intru în jocul lor politic, prin urmare mă vor omorî. (??!) E adevărat, întreaga viață nu m-am prins deloc în politică, nici în acea unică perioadă când am urmărit știrile, din diverse motive, cum am explicat.

18.07.24
Una dintre ei întreabă retoric dacă mi se pare normal ca un om absolut bun și nevinovat să fie complet izolat - nici măcar corespondență în scris, niciun telefon de atâta amar de ani - mai multe zeci - deci, insinuează ea, e clar că oamenii mă omoară crezând că sunt proastă, rea sau nebună. Sau ceva rău pentru ei. Alții spun că așa era la început, dar acum toți au înțeles și mă omoară ca să mușamalizeze cazul, și că nu pot fi acceptată tocmai fiindcă sunt prea inteligentă și ei nu pot justifica faptul că un asemenea om a fost așa monstruos tratat întreaga viață.?? de ce? putea fi o greșeală. Oricum nimeni nu știa ceva despre mine, eu chiar am fost izolată și absolut nimeni nu a vorbit cu mine, nici în gând, niciodată. Altul, cu vocea unui unchi al meu, spune că eu am fost un om extrem de pur, ceea ce e adevărul, și locul meu nu e între oameni, ci la mânăstire. Nu are dreptate. Alții au iar ideea că eu sunt omorâtă de dragul unui porc, ceea ce eu nu înțeleg. Zilele acestea - ieri și cu ceva timp în urmă - s-a întâmplat un eveniment important în viața mea, anume m-am întâlnit cu vecina Mădălina pe stradă și am stat de vorbă puțin cu ea, lucruri banale de zi cu zi. Ieri m-am speriat fiindcă am văzut în curte o viespe sau albină gigantică care dădea târcoale garajului, nu știu dacă era matcă sau altă specie, dar era imensă. Oricum peste 5 cm, cred că mai mult. Au adus iar vorba de Irina Bitoleanu, fostă Ioniță și au spus iar că a fost omorâtă cu scopul să fiu eu omorâtă după aceea și că ei (cine?) au închis gura tuturor celor care știau ceva adevărat despre mine ca să mă poată omorî nestânjeniți - oricum, în afară de cele 5 persoane menționate de mine, în viața mea au mai fost doar câteva persoane în contact cu mine, ceva mai aproape, demult - în clasa a 8-a Magda Marinescu, Oana Negrea, Marina Gârju și sora ei și Irina Vișoiu, în liceu Mândru Benjamin și Oana Jitaru și foarte rare schimburi de cuvinte cu alți câțiva. Am fost, repet, izolată, încă din 84, iar în facultate toți mă ocoleau sau aruncau ironie verbală asupra mea. Relații distante am avut doar cu Ioana Șarba, cu Cerasela Prodan, Ovidu Pop și Bianca Fodor. Am uitat să notez că vecina Mădălina lucrează cu bormașina în partea ei din casa mea încă de-acum un an, în mod bizar - hârâie rar, uneori cu pauze de mai multe zile și în cursul unei zile de lucru hârâie ciudat, câteva secunde, uneori doar atât întreaga zi, încât pare ciudat, apoi mai multe hârâieli în unele zile, așa cum e normal, apoi pauze lungi etc.

19.07.24
Sunt extrem de constipată și totodată în mod ciudat. Ei spun că e din cauză că poporul minte și vrea să mor, și că posibil sunt otrăvită cu vasoconstrictoare, chiar cu scopul constipării mele ?? Am fost constipată 7 zile și am luat degeaba în fiecare seară, și dimineața chiar, Dulcolax, care odinioară avea efect. În final am cerut ceva puternic de la farmacie și mi s-a dat un sirop, probabil cu acțiune prin atragerea osmotică a apei în intestin. A avut efect prima oară, luând doză dublă. Apoi au trecut iar 3 zile, azi a 4-a în care nu am avut scaun. Ei spun că asta e cu scopul să fiu omorâtă. Nu știu. Am luat trei doze de sirop fără efect ieri și alaltăieri, ieri seară am luat și 2 pastile de dulcolax, tot fără efect. Azi am luat de curând 2 doze de sirop, ca în prima zi - dar mai am doar una în flacon. Încă nu au avut efect, dar poate... Ei spun că sunt foarte otrăvită. Nu știu. Mama m-a luat la rost că sunt constipată, așa cum a făcut ea mereu dacă a observat o stare proastă la mine, ca și cum ar fi vina mea. Nu am mai pățit așa ceva, și de două ori la rând și atâtea zile fără să cedeze la medicamente. Am luat și Motilium și Debridat simultan cu laxativul, dar nu am reușit. Tot zilele acestea am avut acutizare a problemelor mele cardiovasculare - durere precordială, oboseală rapidă, dificultate de respirare - poate tot datorită efectului vasoconstrictor. Îmi amintesc cum a început totul - cu ura nejustificată a mamei când eram copil, un copil bun, inteligent, cuminte și probabil că nici atunci nimeni nu credea adevărul și asta mi-a marcat întreaga viață. Ei spun că încă de atunci oamenii mințeau despre mine, eu nu știu ce anume - și totuși probabil că nici acum nu e prea târziu... Deși nu m-am plâns, mama iar a făcut o scenă urâtă de nervi așa cum obișnuiește ea, cu uși și alte obiecte trântite, plecând de la pretextul că ea s-a săturat de bolile mele în fiecare zi. Ei spun că nimeni nu a înțeles adevărul nici acum și nimănui nu îi e milă de mine. Nu știu. Am scris aceste lucruri puțin plăcute și prea intime despre mama și tulburările mele digestive, cu speranța că veți învăța ceva bun și veți trage concluzii utile pentru alte cazuri sau dacă și dvs. veți fi otrăvit sau lovit la fel - căci absolut cert nu am greșit nimic și sunt descumpănită, la fel cum ați fi și dvs. dacă acum, brusc și fără motiv, vi s-ar întâmpla toate acestea. Eu sunt lovită de mult, zi de zi și izolată, dar nici măcar pe parcurs nu am greșit nimic, deci e ca la început. Din cauza aceasta ei spun că, fiind eu total nevinovată, am trăit întreaga viață într-o stare de stupoare. Poate că la fel au simțit unii - stupoare - când au descoperit sufletul meu gingaș, frumos, intelectul destul de profund și rafinat din unele scrieri ale mele (în ciuda torturii și felului meu neputincios de a fi, dar neputincios din cauza a prea mult rău și nedreptate ce nu puteam controla, nu din fleacuri sau lovituri normale) și totodată au fost șocați de lamentații despre lucruri extrem de violente și nedrepte și scârboase etc. Proștii au crezut poate că este o contradicție, un conflict psihic și au fost păcăliți din cauza asta cu ușurință că aș fi nebună, ceva dizarmonic, deși în mod real se putea dovedi ușor că tot ce am scris e adevărul și că întreaga mea personalitate e ceva armonios și normal, fără conflicte sau contradicții, disonanțe sau incoerențe.

Acum au inventat altă bazaconie, cred că nu a mai fost această idee, ceva monstruos - anume că România a comis o imensă greșeală (despre care eu nu știu nimic) și vina a fost aruncată asupra mea (fără ca eu să știu și nu știu prin ce miracol și cu ce folos) și de aceea eu acum sunt omorâtă, ca țap ispășitor, deși nu am avut niciodată preocupări politice.
Ei spun că nu pot să simtă milă față de o femeie care nici la 53 de ani nu poate să își stăpânească mama, deși mama e genul de om care nu poate fi stăpânit decât cu forța, prin țipete și răsteli, nu este un om calm ca mine și care ascultă de vorbă bună, nu o pot nici păcăli prin lingușeli sau blândețe, trebuie lovită cum fac diverse fete cu mamele lor ca să fie respectate (am și auzit pe străzi etc.), sau cum făcea și tata cu ea până a murit, dar eu nu am dreptul să țip la ea (și nici nu aș face așa ceva poate), căci pe mine m-ar închide ea la balamuc împreună cu alții și nimeni nu ar închide-o pe ea, așa cum a fost și când eram tânără și mă maltratau ambii părinți. Ei doi și restul lumii au mințit că eu aș fi nebună, deși era clar de tot că nu eram și că ei erau. Mama, la 77 de ani, este foarte viguroasă și face des scene urâte, țipă sau vorbește tare mereu, mă batjocorește și e în stare chiar să ridice mâna la mine. Știu că aceia care trăiesc sau au trăit bine cu părinții nu pot înțelege cele scrise mai sus de mine, pare grotesc și ceva rău, asta fiindcă ei nu cred ce e mama și ce a fost mereu, existând și minciuna că eu aș fi nebună și nu le vine poate să creadă că iubirea și vorba blândă și pacea și răbdarea și calmul nu au niciun efect asupra mamei, fiindcă ea e altfel. Ca și în tinerețe, mamei îi trec nervii brusc, ca și cum nu ar fi fost nimic și vorbește brusc altfel, aparent cu chibzuință. Din câte am dibuit eu, ea de fapt joacă teatru că are furie imensă, dar uneori lucrurile devin cioburi și efectul nervilor ei violenți are ecou în organismul meu.
Ei spun că ”au creat o lume de monștri” în care oamenii buni și lucizi, cum am fost eu au fost complet rași și respinși. Nu știu la cine se referă, cine a creat această lume de monștri.

20.07.24
Nu există niciun motiv ca oamenii să creadă că sunt nebună sau că trebuie să mă omoare și totuși asta se întâmplă. Exact așa cum am fost atenționată demult, fără niciun motiv, din senin, eu fiind izolată și om foarte bun și inteligent, unul sau mai mulți nebuni și proști cu adevărat au început să profereze minciuni și injurii la adresa mea și acum, după 40 de ani, în care nu am avut nicio șansă să fiu cu alți oameni, toți oamenii, inclusiv acei nebuni inițiatori, cred sincer că trebuie să fiu complet distrusă și omorâtă. Într-un fel sau în altul, absolut toți oamenii, inclusiv dvs., cei care citiți, direct sau indirect cred ceva fals, o aberație sau alta despre mine și astfel contribuie la omorârea mea. Și totuși am fost perfecțiunea și un om capabil de realizări intelectuale și am iubit oamenii enorm și am crezut mereu, inclusiv acum, în ceea ce e bun. Nu s-a întâmplat absolut nimic rău în viața mea - în afară de cele trei greșeli explicate - și totuși, din cauza minciunilor unor oameni răi și faptului că psihiatrii au mințit clar despre mine și au dreptul să judece și să izoleze oamenii mai buni și mai inteligenți decât ei - acum toți credeți că trebuie să fiu omorâtă sau acționați cumva în acest sens. Repet, în afara minciunilor pe care nu eu le-am provocat, nu s-a întâmplat nimic. Am văzut adesea pe stradă oameni uitându-se urât și ciudat la mine, și m-a mirat, fiindcă niciodată nu am gândit ceva rău - este un adevăr că ei s-au uitat așa, la fel ca tot ce am povestit în rest - și nu doar că nu am gândit sau făcut răul o viață întreagă, dar chiar am fost, deși martirizată și izolată, ceva extrem de bun și blând în întregime. Vă las să meditați la aceste rânduri. Gândiți-vă că, de exemplu, în ultimii 19 de ani aproape, din 2005, nu au existat evident nici cea mai mică greșeală și nici gânduri rele în viața mea, ba chiar am reușit să înțeleg singură o parte mare din lume și viață, fapt care a contribuit la maturizarea conștiinței mele. Un om întrutotul normal, pe care oamenii l-au izolat cu forța.
Am explicat că, datorită acestor trei veri caniculare la rând (anotimpuri în care ei nici măcar nu au vrut să recunoască temperaturile grotesc de mari atinse, anul acesta au recunoascut uneori), condiția mea cardiovasculară s-a înrăutățit accentuat. În ultimul timp ei au spus că acest lucru s-a datorat atât f_tutului intenționat al meu, care lovește dublu - atât per se cât și prin înfierbântarea atmosferei, dar și otrăvirii mele tot intenționate, tot cu intenție criminală, cu vasoconstrictoare spuneau ei la un moment dat și poate și cu alte tipuri de otravă. Din păcate am tot mai multă jenă în piept și am început să am chiar și amețeli. Este greșit că sunt omorâtă, dar știu - nu am reușit să conving pe nimeni. Meritam chiar și dreptul la studii și la muncă, aș fi reușit să fac ceva frumos și inteligent, păcat că nu au vrut. În singurătate nu am reușit mai mult fiindcă am fost groaznic de tare torturată - deși ei neagă probabil totul, sub masca unei boli psihice în care cred proștii. Am fost și binele desăvârșit, nu doar inteligentă. Imediat ce voi putea, dacă voi putea, mă voi duce la cardiolog, dar de atâta timp a fost caniculă mare și nu am putut merge nici măcar cu taxiul. Chiar acum e foarte rău, ei zic că nu pot schimba decizia luată, de a mă omorî. E o decizie greșită. Ei au insinuat iar ceea ce au spus mai demult, anume că unii oameni ticăloși au sincronizat idioțeniile, aberațiile și minciunile lor politice cu diverse fenomene de natură biologică din viața mea, adică și-au clădit șandramaua politică peste organismul meu biologic, fără nicio legătură cu gândirea sau sufletul meu. Eu nu am avut niciun fel de ”imagistică” politică, absolut deloc. Ceea ce se întâmplă cu mine este o crimă josnică și urâtă, nimic mai mult, nimic mai puțin, spun ei, dar proștii cred că așa e necesar. În mine au lovit încontinuu de când m-am născut, și am fost mereu izolată de parcă nu aș fi fost om sau aș fi fost ceva nociv - dar mulți cred că am fost singurul dumnezeu viu al oamenilor și că ei mereu m-au masacrat încontinuu, clădind politica și alte minciuni în legătură directă cu intelectul meu superior. Totuși, din tot ce am înțeles, nu era nevoie să fiu omorâtă și nici torturată sau otrăvită de atâția ani. Ei spun că întreaga politică a fost mereu ceva legat de martirizarea pe viață a unui om nevinovat, sau un fel de ideogramă a vieții mele organice - nu știu dacă așa e. E posibil ca oamenii să creadă aberații politice legate de persoana mea, de pildă azi, dar și în alte dăți, a fost o persoană pe stradă care privea insistent la mine vorbind ceva despre americani - dar poate nu avea legătură cu mine. Ei par să justifice aceste aberații prin faptul că de mine s-a legat toată minciuna lor, deci și invenții precum războaiele - cum ar fi războiul din Ucraina și alte lucruri rele sau urâte - cel mai adesea fabricate, pe care oamenii le văd deci ca fiind legate de mine și de aceea mă lovesc, deși legătura e factice și eu sunt perfect nevinovată sau legătura nu înseamnă nimic și nu vor scăpa de nimic rău dacă mă omoară, dar vor putea fi mințiți la fel în continuare, cu același război sau conflict sau cu altele sau cu pacea. Și toate acestea în numele unor mecanisme mediatice adică un fel de arme (eu nu am urmărit decât o dată, cum am mai explicat, televizorul) oricum puse în funcție de mult timp, și pentru scopul important al îndiguirii, canalizării și manipulării raționale și eficiente a energiilor cerebrale ale populației - adică, altfel spus, am fost masacrată din ce în ce, mai ales în ultimii 10 ani, cu toată frumusețea mea de suflet imensă și capacității mele intelectuale cu tot, doar pentru păcălirea politică a oamenilor, care oricum se va întâmpla și de-acum înainte. Eu oricum am înțeles de foarte mult timp acest lucru, am explicat totul de multe ori, dar nimeni nu m-a vrut, toți m-au lăsat distrugerii și morții, deși am fost ceva frumos și nu am greșit nimic. Se putea dovedi. Ei spun că europenii sunt prea mândri ca să recunoască adevărul despre mine - deși era ușor de dovedit că eram om inteligent și perfect normal. Dacă chiar trebuiau să omoare așa monstruos un om, dacă chiar nu puteau organiza oamenii cu alte minciuni, adică nu despre oameni, atunci de ce nu și-au ales în acest scop un om rău, ceva mai prost, orgolios și nebun - că e plină lumea de ei?

21.07.24
Aseară, în timp ce scriam aceste rânduri de mai sus, au început să mă masacreze cerebral și m-au măcelărit așa de monstruos, destul de mult timp, încât am crezut că mor azi noapte, la fel ca rândul trecut când m-au lovit chiar ceva mai violent dar pentru timp mai scurt. Din această cauză am scris poate puțin incomplet, confuz, cele de mai sus - la care mai am de adăugat, pentru clarificare, că acea sincronizare între biologic și cultural există probabil (cred eu) la toți oamenii, fiind evidentă, accentuată, la intelectuali, nu e un lucru caracteristic celor considerați nebuni, cum sunt eu. Bineînțeles că am înțeles totul singură. Nu am delirat niciodată. Totodată nu cred că aș fi singurul om masacrat sau martirizat, dar probabil că sunt unul dintre puținii perfect normali și nevinovați, ba chiar om de valoare intelectuală, martirizată monstruos, nejustificat, întreaga viață. Ei spuneau că e din cauza inteligenței mele superioare și totodată faptului că toți mă vor ca servitoare, dar nimeni ca stăpână - ceea ce sunt de facto, datorită capacității intelectuale. Și toți vor să îmi roadă și să îmi radă intelectul mereu, ca să fie alții deasupra mea și nu cumva să îi influențez eu pe cei mai proști decât mine. Ca și cum aș fi ceva rău. Totuși, spun eu din nou, e greșit - e adevărat că am fost torturată groaznic toată viața și respinsă mereu, dar de fapt am fost normalitatea absolută, nu am greșit de fapt nimic, am avut sufletul foarte bogat și frumos și aș fi fost capabilă de mult progres intelectual și performanțe. Am fost mereu binele și adevărul. Dacă era adevărul, mă acceptau ca ”stăpână”, ca om cu drepturi la muncă și la studii, la fel ca pe celelalte colege ale mele. E adevărat că m-au amenințat de mică cu psihiatria, dar era de atunci evident că eram un copil normal și bun și deștept. Se pare că pe mine mă judecă niște oameni proști, care nici nu au fost vreodată împreună cu mine, nu au discutat cu mine și nici măcar nu m-au privit în ochi, căci se știe că ochii sunt oglinda sufletului, dar și a intelectului, eu de pildă percep cât de deștept e un om mai ales privind în ochii lui. Deși nu m-au privit în ochi, ei mă omoară poate datorită reputației mele proaste, fiindcă ceilalți au făcut ce au vrut cu trupul meu și cu creierul meu, dar eu nu am lovit pe nimeni și nici nu am apucat să trăiesc, având foarte puține lucruri de povestit în afară de propria mea viață. Din păcate singura mea relație a fost și este mama, nici măcar o altă rudă și mama totdeauna, întreaga viață, mi-a vorbit pe un ton ciudat, probabil pentru ca unii să creadă că sunt nebună sau proastă, sau ca să mă influențeze să devin altceva decât sunt. Și cei care aruncă gânduri asupra mea mă tratează, în gând, ca și cum aș fi proastă sau nebună, poate chiar asta cred ei. Asta e, nu am ce face. Ei zic că absolut tot ce am povestit e adevărul, dar există niște oameni monstruoși care consideră că tot ce a fost viața mea și calvarul meu real e un ”joc” al lor.

23.07.24
Oamenii proști, spun unii, nu pot crede adevărurile neplăcute și atunci li se revelează anumite lucruri și ei înnebunesc de groază. Nu știu dacă e adevărat. După tot ce a fost, mie mi se pare ciudat că toți oamenii preferă să mă omoare. Ei zic că medicii răi manipulează tot aparatul medical, astfel încât oamenii se tem să mă accepte sau să se poarte normal cu mine ca să nu fie ei consumați, îmbătrâniți, îmbolnăviți - eu cred că e ilogic acest lucru, fiindcă dacă toți oamenii inteligenți ar fi vrut să trăiesc și m-ar fi acceptat ca om normal și bun, cum am fost mereu, dacă ar fi fost toți solidari cu mine, măcar de la distanță, medicii nu aveau ce să le facă rău. Dar, deși am fost un om inteligent și normal, oamenii nu au ”crezut” în mine, exact așa cum spun ei. Au venit iar unii monștri peste mine cu ideea că trebuie să mă omoare, ca să nu fie ei omorâți.

24.07.24
Iar au spus că eu am fost tratată întreaga viață cu atâta violență, fiind o persoană foarte bună și blândă, încât nimeni nu poate crede adevărul. Poate că și acesta e un motiv. Iar ideea că absolut toți au mințit și toți vor să mor. Păcat. Oricum nu știu la cine se referă. Îmi pare rău, am fost un om complet pur și nevinovat în cele mai mici detalii și totodată inteligentă, chiar dacă nu am reușit să fiu acceptată și respectată - a fost ceva nedrept.
Ei spun că atât eu cât și mama am fost condamnate la moarte, dar mama și-a acceptat sentința iar eu nu, și prin urmare mă împotrivesc otrăvirii mele, pe care mama o acceptă cu seninătate.??! Probabil că este delirul cuiva sau mai multora. Nu aveau cum să mă condamne la moarte, fiindcă nu am greșit nimic și am povestit totul despre mine pe acest blog în cele mai mici detalii, așa cum trebuia să povestesc, evident e adevărul, puteam dovedi, am fost mult abuzată, dar cu toate acestea nu am greșit aproape deloc. Mama a greșit față de mine mult, deci nu are sens - oricum eu nu am avut relație normală cu ea, și în niciun caz nu am făcut ceva rău împreună cu ea. Ei zic mereu că poporul comite o monstruoasă greșeală asupra mea - și că poporul crede că aș fi altceva decât sunt. E posibil, azi m-a apostrofat în mod ciudat (de fapt ședeam pe o bancă) un individ din popor, care vorbea cu accent din altă zonă a țării și m-a întrebat dacă e bine că primarul a pus bănci pe străzi, ca să putem sta și jos, că în alte părți au fost și scoase băncile (de exemplu pe străzile din apropierea locuinței mele erau destule, dar le-au scos și mie îmi erau tare utile), iar eu i-am răspuns normal că da, e bine - cu toate acestea individul a avut o reacție ciudată, deci în ansamblu ei nu mă respectă și posibil ei cred că aș fi proastă sau nebună sau altceva încât m-au ”condamnat”, așa cum spun aceștia de peste gândurile mele, deși am răspuns normal, deși toată viața am fost normală, dar ei probabil că văd în mine ceea ce vor ei să vadă, fiindcă li s-or fi spus minciuni - s-ar putea ca această teorie a unora să fie de fapt adevărul. Cred că nici mama nu a greșit ceva încât să fie omorâtă.

25.07.24
Îmi pare rău că s-a întâmplat totul așa oribil - v-am tot implorat viața și nu ați avut milă, crezând orbește, din câte mi se spune mereu, minciunile unor oameni răi, agresivi - probabil și unii psihologi și psihiatri, pe care îi respectați și învestiți cu menirea de a fi călăi sau de a sorta oamenii în buni și nebuni. Zilele acestea scaunele mele au avut miros groaznic - unii au spus mereu că eu sunt omorâtă prin otrăvire și eu însămi am remarcat otrava de acum mulți ani. Unii spun că e prea târziu, că am fost otrăvită prea mulți ani ca să mai fiu salvată. Diverși indivizi cred că otrava face parte din aparatul sau sistemul medical, fiindcă oamenii mai trebuie și să moară, fiindcă altfel nu se pot întreține nici societatea și cultura, nici natura vie. Ei spun că absolut toți oamenii sunt otrăviți. Alții spun că anumite persoane răuvoitoare manipulează sistemul pentru a mă omorî. Poate și de aceea, adică din cauza ideilor despre sistemul global și normal al otrăvirii tuturor nu credeți ce v-am povestit eu despre cum m-au otrăvit pe mine, deși nevinovată, în blocuri de locuințe, taxiuri, cu alimente țintite etc. Într-o societate în care totul se bazează pe interdependență e foarte trist să fii izolat o viață întreagă și omorât în acest mod. Ei repetă din păcate trei idei care se contrazic între ele - că ei trebuie să mă omoare fiindcă nu mă ”vor” oamenii, că oamenii cred ceva rău și diverse minciuni despre mine, de aceea mă resping și mă lovesc și că oamenii nu trebuie să înțeleagă niciodată adevărul despre mine. Eu cred că e clar că acești indivizi sunt ceva rău, ceva ce copiii și tinerii cât de cât morali și sinceri și buni ar condamna dacă ar cunoaște. Dar, ca și eroii negativi din cărți, unii dintre ei probabil cred orbește că ei au dreptate și își găsesc diverse scuze să îmi facă răul și să mintă din conformitate. Din păcate, răul e crezut și binele nu și eu sunt în mod real lovită monstruos de 40 de ani și izolată. Nu am avut cum să vă conving, nu am avut cum dovedi, cum spunea și tatăl meu. Uneori am avut un șoc observând că oamenii sunt la fel de buni și calzi ca mine, că se iubesc frumos între ei, că țin la copii și la frați etc. Aceasta fiindcă oamenii, deși dvs., ca cititori, nu credeți, mereu și fără motiv și fără să îi provoc, m-au agresat fizic și verbal, m-au batjocorit, au mințit despre mine, m-au respins și disprețuit. Poate că și unii dintre ei, sau dintre dvs. chiar, ar fi șocați înțelegând că nu am greșit nimic, că au fost mințiți, că am fost mereu om normal și foarte bun, că nu am mințit și nu am fabulat sau delirat nimic...propriu-zis cum sunt acum.

28.07.24
Acum două zile, vineri 26 iulie 2024, a fost deschiderea oficială a Olimpiadei de vară la Paris. De atunci sunt prost dispusă, am avut chiar un șoc neplăcut. Azi mama mi-a spus că mai mulți oameni au criticat montajul sau scenariul deschiderii - care a fost hidos. Că e un fel de scandal. A fost ceva simbolic-alegoric, dar mai mult parodie, care chipurile viza unitate în diversitate, adică toleranță, drepturi și aceptare a minorităților sexuale sau de altă natură. A fost oribil și probabil că au contat pe efectul opus - adică neacceptarea. În afară de o imagine gen luntrea lui Caron de la început - când mi-am dat seama că va urma un spectacol urât și am spus că nu trebuiau să fac așa ceva - au mai fost multe tangențe cu viața mea, dar toate ca și cum totul ar fi fost altfel decât am povestit eu, adică interpretat în rău, diferit de ceea ce a fost cu adevărat. Chiar și luntrașul amintește pentru mine de apropierea dintre viața mea și poezia și viața lui Blaga. Foarte urât erau pe Sena, unde treceau vapoare cu delegații olimpice de sportivi, niște imagini mari pe jumătate scufundate cu femei cărora li se vedeau doar ochii și nasurile, luate din cărți ale mele, tot ceva mincinos, o aluzie greșită, greșit țintită, care poate fi legată de mine, dar nu mai explic totul, că ar dura prea mult. În rest a fost totul hidos - chiar și statuile de aur ale unor femei celebre care apăreau din cutii pe Sena. A fost o imagine a Cinei cea de taină cu o femeie goraznic de obeză (și eu sunt aproape la fel), cu un zeu Dionysos gol (asta eu nu am văzut), a fost grotesc prezentată revoluția franceză - dar eu nu am avut implicare sau vină că am fost din întâmplare la revoluția din 89 martoră, a fost și mai hidos o scenă cu trei tineri - parcă doi bărbați și o femeie - care fac sex în grup. Total diferit față de ceea ce s-a întâmplat în viața mea - doar o dată și sub efectul medicamentelor mele psihiatrice puternice atunci, mai puternice decât alcoolul - acești tineri din scenetă erau veseli și pofticioși - iar în cazul meu nu a fost niciun zâmbet al nimănui și nimic vesel sau cu dorință sau poftă, ci doar ceva rece, calculat, dar gândit greșit, căci eu speram să pot înțelege ceva (și nu am înțeles nimic, dar atunci nu mi-am dat seama că era inutil) despre sexualitate și astfel să evit răul în viitor și eventual să nu mai fiu închisă la spital - în scenetă ei erau tineri și totul se petrecea lejer, ușuratic și în scena din viața mea doar eu eram tânără și cei doi bărbați erau maturi, chiar în vârstă. Oricum unii au spus adesea că oamenii au înțeles tot ce am povestit eu exact invers decât a fost. Posibil. Chiar și muzica clasică aleasă a fost greșit aleasă și poate să facă aluzie la minciuni despre mine, și nu la adevăr urât. Cântecul glorios interpretat de Celine Dion - Imul iubirii după Piaf, era irespobsabil și eu repet adevărul - singura dată când am fost nebună și amăgită întreaga viață, singura dată când nu am fost rațională, a fost când m-am îndrăgostit de acel profesor meditator care de fapt el m-a sedus intenționat și monstruos, eu având doar 17 ani, iar el 36. Ulterior el a fost acceptat cu bursă în Franța la Lyon. Repet, nu am fost vinovată, el a purtat întreaga vină și a insistat foarte mult, iar eu am rezistat foarte mult, 6 luni fră să cred că îl iubesc, în condiții groaznice din punct de vedere al durerii și chinului trupesc. E adevărat că am fost extrem de îndrăgostită și aș fi fost în stare să îmi dau viața pentru el, dar nu eram ceva rău, așa cum sugerează cântecul -- anume o îndrăgostită în stare să își trădeze țara, prietenii, să mintă, să nu îi pese de lumea întreagă. Am fost exact invers, un om bun și responsabil mereu. Erau atâtea cântece de dragoste, ei l-au ales tocmai pe acesta, unul din cele imorale în cuvinte. Întreaga deschidere a fost un fel de retrospectivă a minciunilor sau delirului, interpretării greșite a vieții mele, nu adevărului. Chiar și faptul că delegației Rusiei și nu mai știu cui nu le-a fost permis să defileze din cauza războiului din Ucraina posibil, e ceva exact invers decât am fost, este intoleranță, nu acceptare, în timp ce eu întreaga viață am fost binele și pacea. Când eram copil țin minte că se spunea că, pe parcursul Olimpiadelor, războaiele sau confilictele trebuiau să înceteze. Pe de altă parte, recunosc, eu am avut o oarecare rejecție a minorităților sexuale, am fost oarecum homofobă, din cauza lipsei mele de cunoaștere a sexualității, deci și asta era invers decât am fost eu - de fapt eu nici acum nu înțeleg homosexualitatea. Nu știu de ce, dar am impresia că oamenii, poate și francezii, chiar cred totul despre mine invers decât a fost. Mulți așa mi-au spus mereu.
Repet ceea ce am explicat pe larg pe blog. De la acel moment al scenei urâte de aparent ”sex” în grup au trecut peste 30 de ani (31 sau 32), dar oamenii îmi tot repetă acest lucru mereu de 19 ani, de la moartea tatei. Ei spun că acea unică scenă, deși sunt nevinovată, deși nu am avut niciun fel de senzații sexuale, este motivul pentru care am fost condamnată la moarte și la tortură continuă și izolare întreaga viață. De multe ori au spus că a fost unica mea greșeală, deși de fapt nu a fost - și dacă era greșeală deci puteau să mă ierte, având în vedere că nu s-a întâmplat decât o dată, că evident nu mă reprezenta și că eu nu am avut nicio relație sexuală toată viața și că nu m-am gândit deloc la sex, în afară de momentele când ei, fără să îi provoc, îmi aminteau această scenă sau povestea legată de sex oral, altă nevinovăție a mea. Repet, eu fusesem închisă la psihiatrie și tratată extrem de violent, datorită unei tulburări sexuale - anume că eram violată monstruos de la distanță, torturată groaznic - tulburare ce a fost numită schizofrenie. Nu am avut niciodată delir, au mințit. Ei repetă des că, după tortura psihiatrică, oamenii au mințit încontinuu despre mine, eu fiind izolată și vor să mă omoare datorită acelor minciuni, pe care eu nici nu le cunosc. Fiind izolată și numită nebună, ei, adică cei răi și proști, au acoperire și mă omoară, mi se spune mereu. În realitate, puținii oameni din viața mea m-au respins, din câte am observat și eu, fiindcă am fost un om de mare puritate și bunătate. Ei erau altfel și chiar au spus sau au sugerat că nu îi suportă pe cei austeri moral și mereu corecți, cum am fost eu. Totuși, toți oamenii, dacă ar cunoaște adevărul bun despre mine, care a însemnat nu doar puritate ci și inteligență înaltă și umanitate caldă și frumoasă sufletește, nu ar fi mințit ca să mă omoare și m-ar fi acceptat, nu m-ar fi izolat și nici omorât. Ei mereu au spus, repet, că oamenii au înțeles exact pe dos aproape tot adevărul despre mine. Ei spun că toți oamenii buni au fost păcăliți și manipulați de cei răi și m-au lovit sau respins a priori, deși nu știau nimic despre mine. Sau că toți s-au păcălit între ei. Acum de exemplu iar au intrat cu ideea ”îți dai seama ce s-ar întâmpla dacă oamenii ar înțelege adevărul?” Adeseori au spus așa și adesea au adăugat că trebuie să mă distrugă și să mă omoare pentru ca oamenii să nu înțeleagă adevărul. Alții au iar ideea că oamenii mi-au făcut prea mult rău de-a lungul vieții (?), încât toți vor să mor.?? Ca și acum nu știu câți ani, au venit iar cu ideea că acceptarea mea ar însemna un scandal prea mare, fiindcă nu am greșit nimic, prin urmare toți sunt de acord să mă omoare - vă implor încă o dată, mai gândiți-vă, e total greșit să fiu omorâtă.

29.07.24
Aseară am fost la plimbare și iar au apărut în fața mea pe stradă doi-trei bărbați care s-au uitat evident ciudat și foarte insistent și prelung la mine - probabil că au dat crezare unor aberații despre mine. Bizar. Când m-am întors și mă descălțam în holul de la intrare, a apărut un păianjen mare lângă comoda din hol. Era din soiul celui gigantic care a apărut în curte o dată o singură dată, când mama a plecat pentru o noapte sau două la mare, împreună cu vecinii; cred că am notat despre acest eveniment, care a fost singura dată când mama m-a lăsat singură noaptea în casă. Era prea mare ca să încerc să îl strivesc cu piciorul gol, mi-ar fi fost frică și cu pantofi sau papuci, fiindcă părea rezistent și iute și otrăvitor. L-am dat cu spray de insecte, dar e îndoielnic că ar fi murit, a fugit sub comodă.

7.06.24

Eu m-am lăsat de fumat pe 3 ianuarie anul curent. În ultimele câteva zile am fumat câte 2-4 țigări și azi 5, fiindcă mama a tot insistat să îmi dea câte o țigară. De mâine iar nu voi mai fuma absolut niciuna, de data asta definitiv, orice s-ar întâmpla, orice necaz nou ar apărea. Ei au inventat o altă idee - anume că poporul a inventat țigările mele conțin droguri (?) și că am fost deci drogată. La fel ca înainte de spitalul de psihiatrie, de asemenea nu voi bea nici cafea deloc.

Un punct final este că eu am gândit, posibil corect, că, dacă mint sau mințim în astfel de caz, se creează condiții ca aceste lucruri rele să se repete, ceea ce nimeni nu și-ar dori în mod lucid, fiind vorba de foarte multă suferință a unui om nevinovat și totodată rău indirect și în viața altora prin suferința îndurată de victimă.
Însă ei au sugerat mai demult ideea că ei vor să păstreze adevărul și morala bună din tot ce am scris eu, fiindcă ei au înțeles totul, dar pe mine în mod particular să mă omoare, deși sunt și am fost mereu ceva bun.???! Chipurile ei vor să nu mai facă așa ceva - există și unii care spun că la fel au spus și rândul trecut.??! Acesta e delirul legat de ”rândul trecut”, probabil bazat pe configurația psihosocială prezentă în mod clar încă de la nașterea mea, ceea ce pot explica în detaliu, dar nu înseamnă că au dreptate și că au sacrificat la fel un alt om bun și nevinovat.

8.06.24
A treia vară caniculară la rând.
Ei spun că ei nu sunt dispuși să își dea viața pentru un geniu foarte bun și nevinovat și prin urmare mă omoară pe mine. Nu înțeleg de ce ei cred că, dacă nu mă omoară, mor ei. Am arsuri, usturimi din nou de la transpirație - fața, ceafa, fruntea la rădăcina părului. Mă înfierbânt și am arsură și transpir brusc în rafale - ca și cum se descarcă ceva rău în sânge. Până la o lună după ultima mea internare la psihiatrie, aceste simptome nu reveniseră - acum sunt iarăși zilnice.

11.06.24
ei spun că, deși eu am fost și am părut mereu ceva bun și mama invers, din cauza minciunilor despre mine lumea are ipresia că e invers - cum adică? oare vor ei să spună că unii oameni urmăresc viața mea cu mama în casa noastră?

12.06.24
Dureri extrem de mari sinusale, de ochi și cap, partea frontală, căldură foarte mare în oraș deși prognozaseră răcoare, afișe macabre cu Megadeth în oraș, ei spun că mi se apropie moartea, că nu mai pot fi susținută, că eu mereu am gândit corect, dar omenirea mereu (?) comite aceeași crimă monstruoasă și eu nu îi pot face să gândească corect sau bine, fiindcă toți cred și gândesc aberații, spun ei iar. Poate nu voi muri chiar în curând, dar mai mulți par să creadă așa. ”Trebuie distrusă și omorâtă neapărat”, spune acel monstru aparent feminin din nou. Azi am așteptat 2 ore și jumătate la medicul psihiatru, fără aer condiționat, pe culoar, ba în picioare, ba pe jos - și erau doar trei persoane înaintea mea și pacienții care așteptau erau foarte agresivi - probabil cel puțin o parte din ei juca teatru. Policlinica Vitan nu prea e renovată, dar eu mereu am pățit așa din 84 încoace - oriunde mergeam erau vechituri și acele facilități culturale, educaționale, spitalicești etc. se modernizau după ce eu plecam din acel loc, după ce eram dată afară sau nu mai aveam treabă în acel loc anume.

ei spun iar că lumea a inventat că eu aș fi umbra altcuiva și de aceea sunt respinsă și că eu am fost sursa binelui, nu a răului, dar lumea crede invers ?? Nenorocirea e că tu ai fost f_tă monstruos și de aceea nimeni nu mai crede în (?!) tine. Am mai scris toate acestea, nu cred că oamenii trebuie să fie în-crezuți, sunt necesare doar respectul și drepturile minimale

iar au început să mă lovească cu ideea că ei chipurile mă lovesc fiindcă sunt supărați că am scris adevărul tot despre mine și că nu mint ca ceilalți și ei vor chipurile să mă forțeze să mint - se pare că totuși nu au înțeles - de ce?! Mai citiți o dată tot ce am scris despre motivele scrierii... a durat zeci de ani de tortură continuă până am început să scriu - e simplu să scot blogul de memorii de pe net și poate asta voi face - dar ei nu se vor opri și mă vor omorî oricum, cum făceau, în mod greșit, dinainte să scriu adevărul - e ceva rău și greșit, eu nu i-am provocat niciodată și apoi oricum nimeni nu m-a acceptat niciodată, deci e evident că lumea mă omoară, în mod nedrept, căci puteam fi utilă și sunt complet nevinovată și om bun, cu gând curat și frumos. Iar, ca în multe dăți, mi se dau continuu mâncărimi foarte puternice de nas în vârful nasului și, dacă mă scarpin, mă atacă sexual oribil, cu scopul de a mă lovi cerebral, cum au făcut mereu. În același scop mă înțeapă mereu în bont, probabil tot intenționat, ceea ce e periculos și fiindcă risc să nu mai pot merge.
m-am apucat de o altă incursiune turistică în România, să văd ce mai fac oamenii și locurile - am început și să învăț repere geografice vechi și noi de pe harta României, am început cu Transilvania, mai am HR, BN, HD și apoi recapitulare și iar de la cap, poate că spuneți că sunt prea infantilă și chiar imprudentă că scriu aici ce citesc, ce învăț, în acest mod.... câteodată mă înțeapă rău singurătatea, dar, real, m-am resemnat... e mai bine chiar și singur decât nimic. Există foarte multe site-uri turistice, foarte multe imagini și video, multe informații - destule greșite, de exemplu în wikipedia (am găsit, în căutarea mea de ape, că Rotbav e luat drept Rodbav și oricum e confundată localitatea de la Feldioara cu cea din comuna Șoarș, am mai găsit și alte greșeli)... etc. în ansamblu e frumos, dar greu de sistematizat, de găsit esențialul și uneori e greșit scris, iar apele - râuri și lacuri principale se află greu, cu trudă; sunt foarte multe pensiuni turistice, nici eu nu bănuiam ce amploare a luat turismul de acest gen, eu memorez mult mai greu ca în tinerețe, mai puțin trainic, dar ar fi fost destul (oricum caut esențialul) dacă nu mă loveau ei cerebral mereu. Ca mereu, ei spun că mă lovesc fiindcă nu mă vor și nu acceptă să progresez ca memorie etc. - deci ei cred că sunt ceva rău, o incapabilă care nu merită memorie, pare să fie așa. Nu au avut deloc dreptate, dar ei lovesc așa mult, încât...și mereu ei spun că trebuie să mă radă, să mă f_tă etc. Nu e vorba de conținutul a ceea ce memorez, ei nu suportă deloc memoria mea, orice aș memora, datorită conexiunilor psihice, normale de fapt, cu ei, deci mă persecută în continuare - aș mai putea să mă ocup de o activitate manuală, salutară, benefică, dar deocamdată... nu mai explic tot - ei sunt tot mai lacomi și pretind tot mai mult, îmi amintesc cum anumite rude - nașa și tanti Verona au murit cu boli neurologice, așa s-a spus; da, aș putea să mă apuc de pictură, dar nu prea am loc, fiindcă am pisici. În noaptea asta luna e de partea mea a casei - către vest-sudvest, mama e cu 90 de grade în stânga mea.

poză veche cu bunicu, mama și eu - poate a mai fost pe blog, cred că aveam vreo 8 ani, nu știu sigur, dar țin minte momentul când a fost făcută poza, aici apar sprâncene, dar în multe nu

15 iunie 2024
Ei spun iar că e foarte simplu - oamenii mi-au făcut foarte mult rău și de aceea au mințit despre mine și tot de aceea mă omoară ??! E greșit, spun eu din nou. E ceva rău și greșit, poate se vor răzgândi. Îmi pare rău, am avut ce e drept un suflet extrem de bun și fantastic de frumos, și am fost și inteligentă. De ce vor să mor? Cu ce scop? De ce, chiar în cazul în care ei cred că am greșit? Ca măsură de prevedere să nu mai fac răul? Dar a fost evident că nu am avut nici cea mai mică greșeală, nici de gândire, în ultimii aproape 20 de ani. La fel, nici înainte nu am greșit. Cu ce scop, repet, vor ei să mor și mă lovesc ei mereu? Ce naiba puteau ei să creadă că am greșit sau că e rău în firea mea? Nici nu aveau ce, fiind eu izolată în mod clar.

16.06.24
Azi, după mai mulți ani, m-am umflat din nou brusc la piciorul drept mai ales, dar și mâinile, brațele. Totuși, piciorul drept e foarte umflat, ca un butuc. Există risc de formare de trombi. Unii spun din nou că am fost iar otrăvită, că toți vor să mor, fiindcă pentru ei e o mare rușine viața mea .... nu prea pot eu înțelege cum se vor simți ei ne-rușinați dacă mă omoară. Cred că nu le pasă, e vorba doar de modul în care apar în fața altora. Poate că se tem de rușine publică, nu fiindcă eu nu îi iert, ci fiindcă i-ar judeca niște oameni la fel de proști și răi ca ei. Mi-am dat seama că s-ar putea să nu fie otravă de data asta, ci o deteriorare a vaselor de sânge datorată unor otrăvuri reale când locuiam în blocul 3, adică la Eminescu-Moșilor.

19.06.24
din nou o idee ce pare logică, dar nu știu în ce măsură e adevărul - că oamenii au mințit despre mine și apoi, fiindcă eu nu corespund în realitate imaginii despre mine creată de minciunile lor, au inventat că eu nu sunt eu, sau că eu sunt controlată de nu știu cine - deși această idee pare elucubrantă, mai ales find clar că eram de mult izolată și deci nu au dovezi că eu nu eram eu.

azi au început iar să îmi arunce diverse idei, cu pretextul nou că diverși medici idioți s-au împotmolit (?) în organismul meu și astfel ei lovesc și au dreptul să lovească, findcă ei, ca niște idioți, au plecat de la premisa greșită că mama e om normal și eu bolnavă psihic.??!

20.06.24
Ei spun iar că oamenii m-au condamnat (?) și vor să mor (?) deși nu am greșit nimic. Nu prea înțeleg, și da, nu am greșit nimic sau aproape nimic. Am fost chinuită monstruos din copilărie, dar nimeni nu m-a întrebat nimmic, cum m-au condamnat?
Ei spun, de obicei în engleză, că eu sunt puterea sau "forța"(?), dar dacă oamenii înțeleg se întâmplă o tragedie și mai bine să mă omoare - nu cred că au dreptate. Adevărul nu are cum face rău - minciuna e malignă, eu așa cred.

21.06.24
Iată că din nou, din proprie inițiativă, reiau o anumită explicație mai veche. Probabil că ați înțeles că eu am încercat să vă îndrept greșeala cu bunăvoință și gândul bun, cu blândețe și iertare. În niciun caz nu m-aș fi ”răzbunat”, am avut o educație foarte strictă în acest sens – pot explica totul – dar am fost probabil un om bun din naștere și nu aș fi făcut răul – absolut niciodată nu am dorit răul cuiva și ar fi fost imposibil acest lucru. Totuși am scris absolut tot adevărul despre mine, și cred că nu am greșit că am făcut acest lucru. Am mai explicat că, în cazul în care nu vă răzgândiți și chiar sunt omorâtă, se creează premise ca această tragedie să se repete – ceea ce nu este de dorit, din câte îmi dau eu seama. Este periculos și pentru restul lumii, nu doar pentru victimă. Mi s-a spus de nenumărate ori că oamenii mă consideră căcat și de aceea nu îi pasă nimănui că sunt torturată și complet izolată și omorâtă chiar. Poate că nu era așa, vă org să reconsiderați opinia dvs., de fapt nu puteați avea vreo opinie despre mine, fiindcă am fost efectiv izolată de la 13 ani. Este adevărat că nu am reușit să învăț o meserie, dar propriu-zis nu am avut acest drept, probabil că, dacă eram respectată, dacă nu eram torturată și eram un pic acceptată cu drepturi cu tot, aș fi reușit.
Ei spun că mama e un om monstruos, dar a mințit și minte în așa fel, încât toți o cred și mă învinovățesc pe mine. Nu știu la ce se referă acești oameni. Ei spun și că familia mea e o familie de... și de asemenea minte de îngheață apele și mă omoară. Eu nu am gândit așa ceva, nu aș fi avut niciun interes, eu depind de familie și de oameni, nu ei de mine – dar și ei, ca și restul lumii, m-au izolat de mult timp sau nu m-au acceptat, în afara relației cu mama, care a fost într-adevăr o relație hidoasă.
Ideea generală e deci că oamenii mă omoară și cred răul despre mine și din cauza minciunilor familiei mele – eu nu pot înțelege așa ceva, cum adică au mințit despre mine? Pe mine nu m-a întrebat nimeni niciodată nimic, pe ei de ce îi întreabă și le dau astfel ocazia să mintă? Ei au spus că eu am fost judecată și condamnată și că familia mea a mințit în acest context. Eu nu am greșit nimic și nu aveam cum să fiu acuzată. Tot ceea ce am povestit despre familia mea e adevărul în cele mai mici detalii – citiți încă o dată și veți înțelege. În cazul acesta al meu eu trebuia să spun adevărul tot, ceea ce am și făcut. Ei m-au șocat aproape cu ideea că proștii cred că eu am mințit despre familia mea, fiindcă eram judecată și am vrut să dau vina pe ei, să îi acuz pe ei. Nu înțeleg la ce se referă. Orice om inteligent ar fi stat puțin de vorbă cu mine sau m-ar fi cunoscut cât de puțin, cred că ar fi înțeles că nu aveam cum să mint, congenital. Și în plus eu nici nu aveam cea mai mică cunoștință sau bănuială că eram judecată deci nu puteam minți în acest scop, al apărării mele. Nu aș fi făcut așa ceva în mod cert, oricât aș fi fost torturată, minciuna și răul asupra unui om nevinovat îmi repugnă – nu aș fi mai fost om. Minciunile duc la morți de oameni nevinovați, nu adevărul. Dacă oamenii ar fi înțeles adevărul despre mine, poate că nu m-ar fi omorât. Și totodată nu mi-ar fi persecutat sau omorât rudele, eu neavând pe nimeni altcineva pe lume. Am fost opusul individului care pârăște pe cei care îi fac rău – era evident asta -- și am avut multă încredere în ceea ce e bun în societate și în mine însămi. Dar sunt situații în care adevărul trebuie spus, pentru a evita ceva și mai rău chiar, nu doar pentru propria persoană. În rest, chiar am fost un om de valoare, curat și bun mereu, nu am greșit nimic, dar am fost înzestrată cu anumite calități. Am fost un copil foarte cuminte și bun și inteligent și muncitor, nu știu de ce familia m-a respins de mică complet și a intenționat să mă izoleze și să mă închidă la psihiatrie. Învățam bine și luam note mari. Am primit amenințări indirecte încă de când eram mică. Am fost numai binele față de toți oamenii întâlniți și am ținut mult la familie și la oameni în general. Repet, nu știu din ce motiv, mama m-a chinuit de mică și mi-a spus că mă va omorî chiar și că, dacă părinții vor să își omoare copilul, societatea e mereu de partea lor, ceea ce am constatat și eu privind martiriul meu ca pe un experiment – dar încă sper că vă veți răzgândi și nu mă veți omorî, că, eventual, mă veți chiar accepta puțin. Acest experiment e repetabil, riscă din păcate să se repete, dacă nu îl contraziceți prin rațiune și adevăr și dreptate, nu răzbunare. E total greșit. Eu nu am mințit niciodată și puteam dovedi adevărul tot. Mama spunea că pe ea o vor crede toți, fiindcă ea e diplomată și știe să mintă, dar eu sunt un căcat și nimeni nu mă va crede. Nu știu dacă nu mă crede nimeni, dar eu nu am mințit, ca ea. Nu știu dacă a mințit despre mine, dar știu că a mințit oarecum despre alții, prin bârfe uneori așa cum fac toți de fapt, dar totodată mă tratează drept nebună, un lucru bizar, încă de când eram copil. Mama a fost un om extrem de rău și violent cu mine, ca și tata, și mă bătea și țipa la mine ore în șir fără niciun motiv, chiar fără să o provoc – după care mă pupa cu forța și își cerea chiar iertare, deși, de obicei, nu țineam supărare, și foarte repede deci, în câteva minute, își revenea brusc și se făcea că nimic rău nu s-a întâmplat. Poate în acest mod îi păcălea pe alții – eu nu știu, nu am avut astfel de bănuieli și nu m-am gândit că cineva ne auzea sau ne vedea eventual.
Astfel am scris din nou – în contextul izolării mele forțate din 84, în contextul în care sunt unele persoane care intră în gândurile mele cu ideea că toți cred că sunt nebună sau că proștii nu au înțeles că ceilalți intelectuali m-au respins folosindu-se de minciuna să sunt ”nebună” și deci ceva rău sau un căcat lipsit de valoare. Eu cred și acum că nu e așa, că e greșit să fiu omorâtă – e adevărat că am o tulburare psihică datorată a ceea ce ei numesc f_t, ceva ce eu nu cunosc ce este sau cum se produce, ceva ce alții au făcut intenționat, din rea voință asupra mea fără să îi provoc și astfel depind de medicamente psihiatrice pe care le iau de mult, dar nu am fost niciodată nebună în sensul de a delira și aproape tot timpul am fost lucidă, cu rațiune corectă, normală, inteligentă etc. Aș fi putut învăța chiar să fiu utilă și oricum oamenii inteligenți sunt utili, chiar dacă scriu doar poezii proaste – sunt inteligenți și utili în mod indirect, implicit, prin intelectul lor, care reprezintă pace și bunătate și alte valori, stabilitate sau alte lucruri utile, chiar dacă ei nu au loc de muncă, fiindcă oricum se află în relație indirectă cu viața psihică a restului lumii.
Acum ei spun că tot ce spun eu e adevărul, dar eu nu știu ce minciuni crede poporul despre mine și familia mea și astfel nu am idee cum să le combat.??? Oare? Ce?
Alții spun - după cum știți - că există un anumit gen de "idioți" care cred fără să știe nimic cert că astfel de lucruri cum am povestit eu nu se pot întâmpla, fiindcă sunt rele, prea groaznice, par aberații și incredibile, ei cred că ele nu se pot întâmpla oamenilor ca mine, deși ei nu știu nimic despre mine - dar par să creadă aberațiile medicilor că aș fi nebună și că ceea ce am scris e minciună sau delir, fabulație, confabulație etc. Acest gen de oameni cred că nebunii sunt un anumit gen ”mărginit” de oameni, așa cum de exemplu și-a jucat rolul că ar fi fosta mea colegă de bancă, Luiza Dona, care a suferit și ea internări psihiatrice. Nu știu cu certitudine dacă rolul jucat de ea este intenționat sau eventual o reacție inconștientă a unui om naiv și chinuit, fiindcă așa vrea lumea ca el să fie. Poate că nu se preface, poate e adevărul, dar ea fusese totuși inteligentă - poate minte... cu un anumit scop... poate au obligat-o sau poate nu...Ea fusese crescută în copilăria mică în Iran și apoi visase să emigreze în SUA; așa spunea ea - cine știe ce s-o fi întâmplat...

Mai adineaori m-au lovit iar în cap și în ochi puternic, profitând de căldură - ei spun că e vorba de o guvernare tiranică, fapt pentru care toți mint despre mine și toți vor să mor - adică tiranii vor să mor prin intermediul celorlalți? - e a treia vară caniculară la rând, spun ei, cu scopul de a mă omorî, așa cum l-au omorât și pe tata - indiferent câți alții mor sau ce se întâmplă cu vegetația, fiindcă ei nu suportă ideea adevărului și preferă să moară toți decât să trăiesc eu sau să fie adevărul - numai că, spun ei, nici acum nu au reușit încă să îmi doboare capul, deși m-au izolat complet de mică și chiar locuiesc în Voluntari cu mama care și ea mă lovește mereu.???? E GREȘIT să facă așa ceva! În ultimele zile ochii m-au durut enorm și multe ore zilnic - e păcat că mă omoară și toți vor asta, poate îi veți convinge de ce e bun - am fost mereu și binele desăvârșit și ceva frumos și nu trebuie să fiu omorâtă fiindcă am suferit prea mult, cum spun mulți, eu am rămas sigur aceeeași, ceva bun și putea ieși ceva foarte frumos și util din toată povestea, e păcat, gândiți-vă logic...
Azi am mers la Lidl, era răcoare dar apoi m-au lovit fizic și au făcut iar caniculă - pe drum mi-era sete și am vrut să iau apă de la un magazin din cele cu ușă pe care scrie ”sunați la ușă” și două femei mi-au spus să nu sun pentru apă, dar mie mi-era sete rău și aveam drum în față și nu știam ce vor cu mine și ele m-au prins chiar de umeri în mod ciudat și am aflat apoi de la vânzător, care a venit totuși, că eu deja sunasem, că îi murise un ginere sau așa ceva - dar era ilogic, eu deja sunasem și era biletul în ușă și lumină înăuntru și oricum veneau și ele... nu aveam cum ghici.
Azi a fost serbarea școlară de sfârșit de an, a fost o surpriză pentru mine - am văzut fete și băieți gătiți și fericiți și cu flori, și mașinile umpleau strada școlii și cea principală, ca și cu alte ocazii - ei spuneau că școala aceasta e școală de elită și căutată de mulți fiindcă a fost școala mea și fiindcă eu locuiesc aici, dar probabil că e din cauză că așa e obiceiul în ultimii ani - copiii sunt în școli și familiile așteaptă în cozi mari de mașini pe stradă, am mai văzut la fel și când am fost la dentist, în cartierul Andronache --- în caz că nu se strângeau ca să mă lovească... cum au făcut și asta adesea. Am scris acestea și iar au șters tot și a trebuit să scriu iar totul. Eu am corectat erori typo, dar sistemul nu le corectează încă. Mai era ceva, dar am uitat între timp, căci mama vorbea încontinuu la băcătărie.

Ei spun că toți apără minciunile fiindcă foarte mulți/toți au mințit și toți țin la ”spatele” lor și dacă ar spune adevărul oricum ar pierde puterea sau chiar mai mult fiindcă oamenii ar înțelege că au fost mințiți și oricum nu m-ar putea ajuta.??? Și eu sunt convinsă că poate toți sau oricum foarte mulți doar au greșit și numai câțiva au fost imorali, au vrut să-mi facă răul și au mințit intenționat pentru interesul lor personal sau chiar de grup. Vă mai amintiți când erați copii și încă treji moralicește și înțeleseserăți din cărți că toate crimele și ura sunt doar rodul unor greșeli stupide și neînțelegerii adevărului? Deși eu am scris de mult timp clar și repetat tot adevărul și tot ce e frumos și bun, totuși nu v-ați trezit încă. Poate fiindcă mulți spun că lumea nu vrea să renunțe încă la politică și au fost multe minciuni ale politicienilor despre mine? Nu cred, nu știu. Poate că poate exista o politică care să renunțe la minciuna despre mine, în caz că era bazată pe asta, dar eu nu pot crede așa ceva. Ei spun, evident delirant, că nu doar politica ar trebui să dispară, ci și religia - ceea ce e evident neadevărat, chiar dacă unii oameni răi sau din greșeală, fără să fie vinovați, au mințit despre mine - se spune că extrem de mulți oameni au suferit în istorie persecuții, inclusiv religioase, sau pentru credința dreaptă. Bineînțeles că nu e deloc nevoie să dispară religia și că poate continua să existe credința luminată în Dumnezeu și Fiul Său și Duhul Sfânt ca în crezul creștinesc. E greșită ideea că eu sunt ceva rău ”în religie”. Eu nu reprezint un simbol religios iar religia în sine nu e ceva rău, practicată cu moderație. Despre politică am îndoieli, dar poate că e ceva necesar, ce nu poate fi înlăturat.

Ei spun în engleză că ei nu înțeleg de ce, atunci când sunt lovită, eu cresc în putere, mă întăresc, devin mai mare – eu răspund că e o reacție parțial inconștientă și normală a psihicului și întregului organism, ceva normal și cunoscut în biologie de secole – e firesc să existe supraadaptare în condiții de stres. Totodată îmi amintesc și eu că am înțeles anumite lucruri, că am progresat în cunoaștere și înțelegere a lumii în ”general” (fără aluzie la armate) datorită acestor lovituri mai puternice uneori ale lor. Ei spun atunci că ”ea nu atacă niciodată, ea numai reacționează”, ca și cum descriu sclifosiți conduita mea în fața ”atacului ” din partea lor. Eu răspund – ”bine, dar sunt om, nu animal”, fiindcă el neagă umanitatea, voința mea, ca și cum ar judeca în stil behavorist sau lorenzian ”psihologia” victimei și călăului. El adaugă că asta cred proștii despre mine, să încerc să mă lupt cu ideea asta – că sunt astfel de nebună. Eu spun că până și Hristos probabil nu a căzut sub bici și povara crucii la primii pași, la primele lovituri și probabil la început s-a întărit. Cum adică să atac? (Abia acum, când scriu acestea toate, îmi dau seama că cineva aparent iar mă consideră simbol politic, ca și cum aș reprezenta ceva politic.) Eu nu sunt gladiator și nu joc niciun joc. Tot așa și primii creștini au preferat să nu lupte, ca să învingă ceva bun, oi idee, o utopie a binelui – erau oameni, nu mașini sau instrumente ale politicii și nici eu nu sunt așa un lucru. Ei nu erau gladiatori și au fost se spune, omorâți mai ales de fiare sălbatice - și oricum erau legați de frânghii și unii de alții, con-damnați și nu puteau lupta. Fiarele au altă lege – de aceea am găsit o porcărie pe Quora – care mi-a dat coșmaruri – de atunci nu am mai intrat deloc pe site-ul Quora – anume că două fete au fost abandonate singure în junglă și au fost mâncate de fiare sălbatice – poveste care nu știu dacă e adevărul, internetul e ceva monstruos uneori – dar acest gen de moarte mă tulbură tare. Întâmplător locuiesc în apropierea pădurii Andronache – ceea ce amintește de o civilizație apusă, precreștină, de Titus Andronicus și de caricaturistul Andronic dintr-o altă epocă...
Așadar, omul posedă un tip aparte de adaptare prin învățare, deși ea există la multe tipuri de organism - dar la om e vorba intelectualizare specifică accentuată, prin limbajuri și simboluri, astfel încât individul descoperă și pune în funcțiune noi modalități de răspuns la stres, ceea ce îl face mai puternic în fața neajunsurilor psihosociale, bolii și bătrâneții.
22.06.24
Au avansat azi ideea că oamenii au înțeles că eu sunt cauza caniculei - nu e adevărat, ei sunt cauza caniculei, ei mă lovesc fără să îi provoc și nu trebuiau să mă lovească, nu e necesar, adevărul e că am fost mereu un om normal, nu am greșit și nu am mințit nimic, am fost om inteligent și bun, nu trebuie să mă lovească. Ei lovesc și mai sunt și otrăvită uneori, nu e din cauza bolilor mele canicula, în mod sigur, deocamdată. Și azi, spre exemplu, am avut scaunul foarte urât mirositor - posibil am consumat ceva toxic, zilnic, de obicei, totuși nu miroase așa. Oricum, chiar dacă am deja ”ciroză”, canicula recentă a fost iar din cauză că ei lovesc, sau oricum nu a fost din cauza mea. Am impresia că oricum ar fi fost caniculă chiar dacă ei ar fi lovit în același mod barbar alt om inteligent, nu neapărat pe mine, în condiții similare. Unii spuneau că vor să mă omoare ca pe tata - da, el a murit în zi caniculară, dar atunci și eu fusesem chinuită oribil, cum am povestit. Toate acestea sunt reale, oamenii m-au lovit mereu brutal și fără rost sau motiv real. Știu că există regula să nu spună nimeni adevărul care mie mi se pare logic, anume că și psihicul omenesc influențează starea vremii, fiindcă pare ceva incredibil, dar și din alte motive, dar eu am spus - acest lucru e evident și în creații literare, pictură etc. fiindcă în cazul meu era necesar să spun aici. Bineînțeles că nu aș fi făcut așa ceva în public, în societate. În general multe adevăruri sunt considerate delir și ascunse de ochii celor proști - vreau să luați în considerare că eu nu susțin astfel de lucruri cu îndărătnicie - că admit sincer că poate m-am înșelat sau că e doar o coincidență etc.
Am avut azi scaun de 5-6 ori - ei spun că a fost otravă, de aceea nu am ieșit afară câteva zile - pe de altă parte mi-e frică să nu mănânc, fiindcă m-ar lovi rău în cap și m-ar închide iar la spital și acum, vara, e rău acolo. Scaunele mele, comparativ cu scaunele aproape mereu galben deschis acum doar câteva luni, sunt aproape negre în prezent. Maro închis. Ei spun că e inadmisibil ca în secolul 21 un om să fie omorât așa - nu înțeleg ideea lor de ”condamnare” - totuși sunt un om inteligent și știu că nu am greșit nimic întreaga viață. Ei spun că eu am intrat în altă fază a cirozei sau a otrăvirii și că ”decizia” lor rămâne neschimbată.
iar au intrat aceeași porci cu ideea veche că întreaga omenire vrea să mor fiindcă au fost toți îndobitociți, îndoctrinați, că eu am reprezentat o ”forță politică”, ceea ce nu a fost niciodată adevărul
așa ceva e ilogic complet, bineînțeles că nu cred
ideile politice sunt un artefact al culturii și civilizației, o fantezie, nu au materialitate - deci de ce să mă omoare, din moment ce eu nu am gândit deloc așa ceva și nu am avut niciodată legătură cu politica? Ar fi normal să ia lucrurile așa cum sunt în sens real, concret, - nu eu sunt cauza răului - și nu există, presupun, nici motive medicale ca eu să fiu omorâtă
se poate dovedi cu ușurință că toate ideile mele sunt frumoase și bune și adevărate și că așa am fost mereu

Ei spun că e firesc, normal că eu am ajuns la deplină ataraxie, împăcare cu toate cele - ca toți martirii care au suferit timp îndelungat, dar oamenii nu au cum înțelege așa ceva - au parțial dreptate, dar de fapt am fost mereu aproape la fel, fiind un om inteligent și am suferit afectiv din cauza nedreptății și cruzimii și privațiunilor numai de câteva ori întreaga viață, ca orice om inteligent - adică nu m-am agitat inutil. Ei spun că oamenii cred că sunt proastă fiindcă am fost un om calm. Totuși adevărul a fost clar, nu am indus pe nimeni în eroare.

24.06.24
afară e extrem de cald, la mine pe internet scrie 31 de grade - de ce oare vor oamenii să mintă despre vreme? au ceva de ascuns? unii spuneau că vor să mă omoare, de aceea - deci pare că tot așa au mințit și despre mine - e greșit! unii spun că aș fi un dumnezeu extrem de bun și inteligent, dar nimeni nu mă vrea; alții spun că oamenii toți (?) cred că su sunt rea și proastă... poate, deși e total ilogic, din câte mi s-a spus e vorba de genul acela de oameni care cred orbește că oamenii buni sunt proști - în realitate ei sunt cei mai deștepți, nu doar onești, este absolut imposibil ca un om cu adevărat inteligent să fie rău, omul rău poate avea intelect foarte bun, dar e depășit de cei buni, mie așa mi se pare logic, nu exclud complet opusul, dar credința mea e cum am spus

25.06.24
Din fericire azi a fost o zi normală și caldă de vară, dar nu caniculă. Aerul respirabil, am stat cu plăcere în curte. Acum e ora 5 și 10 după masa. Acum vreo 20 de minute am observat un fenomen ciudat în curte. Unul din brazii mei schilozi, tânăr dar crescut prea subțire și înalt și cu cetinile rupte și strâmbe, cu plase groase de paingi pe ici-pe colo, a făcut multe conuri de brad în vârf, parcă i se apropie moartea sau nu știu ce. Acum, în ciuda luminii solare puternice, conurile - dar nu absolut toate, au început să strălucească prin picuri mici ca de staniol fierbinte, câte unul - doi pe fiecare con. Nu toate conurile strălucesc. I-am spus și mamei, am avut o ușoară teamă că va lua foc. Ea a spus că poate sunt picături de rășină care strălucesc. Nu știu ce e. Dacă sunt scântei adevărate, atunci e riscant, fiindcă bate un vânticel ușor. I-am spus că azi e Crăciunul verii, fiind 25 iulie, adică inversul Crăciunului din iarnă, la 6 luni calendaristice față de acea zi și astfel avem brad împodobit și luminos.

Iar au intrat peste gândurile mele cu aberații și ură. Ei spun că nu reușesc să mă radă, f_tă etc. întotdeauna când vor asta. Ei spun că sunt un geniu călcat în picioare care mereu se ridică. Ei spun că ei înșiși și alți oameni sunt plătiți mereu de niște bogătani ca să mă omoare/să mă distrugă (??) - la fel cum a părut să fie un meditator al meu - poate și alții erau. De ce?
O altă idee ar fi că oamenii au văzut în mine ceva sexual - eu am zis că nu înțeleg asta, findcă nu am fost senzuală și aveam aproape exclusiv interese și bucurii intelectuale - oare s-a întâmplat așa din cauză că fusesem o fată inteligentă între persoane - colegi, rude etc. - cu slabe nevoi și performanțe cognitive? Mă gândesc acum că poate de aceea s-a întâmplat și povestea de la Padina, la 15 ani, povestea cu preotul în liceu și celelalte molestări din copilărie? Nu, spun ei, când erai copil s-a întâmplat fiindcă te frecai și apoi tot de aceea - păcat, frecatul absolut cert nu era din vina mea când eram micuță și am renunțat total la 12 ani, când am început să devin eu însămi - apoi m-au masacrat părinții monstruos. Monstruos de tot. Și au am făcut iar acel lucru, după vreo doi ani fără, dar rar, când eram strivită de tortura fizică și psihică din partea lor - fără plăceri sexuale, fără pofte, doar pentru confort psihic. Apoi am renunțat definitiv la 17 ani și, după jumătate de an, m-au trimis la acel meditator. Care m-a lovit să mă distrugă sexual etc. De ce? De ce am fost așa mult masacrată sexual de la distanță? Sau de ce tot răul în toți anii care au urmat până azi? În toți anii nu m-am mai frecat decât de câteva ori din cauza unor torturi înfiorătoare și nu am avut nicio altă greșeală. Sunt izolată din 84... e inuman, de ce nu mi-au spus că ei omoară fecioarele nevinovate pentru frecat? De ce nu mi-au spus că le face rău? Și oare chiar le făcea rău frecatul meu altora? Dar dacă eram măritată? Ei, oricum nu m-aș fi măritat ușor, e drept. Aș fi strâns din dinți orice simțeam și nu aș fi făcut asta, era mai bine decât atâta tortură și luarea drepturilor și izolare de zeci de ani și amputarea gambei etc. Oricum mi s-a întâmplat rar, poate au mințit altceva. Poate au spus că eu mă frecam atunci când de fapt eu eram violată. Alții spun că de fapt oamenii au văzut ceva sexual în mine din cauza aparenței mele fizice - atunci poate că e mai bine că am spus acestea toate, măcar câțiva oameni să devină mai buni și să nu lovească și să nu izoleze, să nu ia drepturile femeilor bune și cuminți, perfect nevinovate, dar totodată inteligente, doar în funcție de aspectul fizic și fără să știe nimic despre ele. Ei zic iar că nici asta nu a fost, că de fapt am fost condamnată la moarte fiindcă am dansat singură în casă. O doamne! E același lucru cu aparența fizică, e drept că atunci eram îndrăgostită, adică temporar nebună, dar nu era vina mea, acel bărbat chiar era el vinovat. Am fost obligată să dansez de diverse alte torturi. Și de unde să fi știut că mă vede cineva și că îi deranjez?! Nu trebuiau să mă condamane la moarte pentru asta - citiți tot ce am scris și veți vedea că în rest nu am greșit, în afară de trei mici lucruri, când de fapt nu am fost de vină. Am explicat tot. Ei spun că poporul prost nu știa că eram f_tă și credea că eu făceam ”sex” cu diverși bărbați???

Ei spun că peste 6 ani vor avea dreptul(?) să mă omoare. ??

26.06.24
Ei spun foarte des ceva ce eu încă nu am notat - că în viața mea nu s-a întâmplat nici măcar o dată un anumit lucru sau niciodată nu am făcut un anumit lucru. Ce?
Iar cred că e posibil să fi fost otrăvită - am mâncat din mîncarea mamei și am simțit în gură și în gât arsură de la ceva foarte iute - nu avea cum să fie piper - am mai pățit exact la fel de multe ori. Sunt mai multe feluri de otravă. Din păcate ei mă închid la spital, la psihiatrie, cum am povestit, cum ați văzut și primăvara asta, dacă nu mănânc, cu scopul să evit otrava. Poate nu credeți, dar e adevărul și am fost un om perfect normal și nevinovat și chiar foarte inteligent, chiar dacă ei mă tratează, inclusiv în gând, drept proastă. Dacă eram singură în casă, normal că nu mâncam nimic câteva zile și eram eventual și slabă și în bună formă fizică. Așa sunt extrem de obeză și otrăvită mult, deși nevinovată. Problema vieții mele a fost deci că nimeni nu m-a acceptat, deși am fost om foarte bun. Ei zic din nou că am fost condamnată la moarte, deși nu am greșit nimic. ??! În fiecare zi aproape mi se spune că nu pot înțelege fiindcă am fost un om foarte bun și nu am greșit nimic. Dar nu e nimic de înțeles.

30.06.24
Ideea lor e că e un lucru anormal să omori un om fiindcă alți oameni mint, dar s-a întâmplat adesea. Trist... Românii știu adevărul, spun ei, dar celelalte popoare cred că ești ceva rău, spun ei...??!
Am fost la magazinaș și un bărbat burtos a început să se holbeze persistent la mine, timp îndelungat. Nu am mai pățit așa ceva absolut sigur niciodată - pe moment nu am reacționat, apoi m-am gîândit, pe bună dreptate, având în vedere tot ce a fost, că ar fi mai bine să îl întreb de ce face așa și i-am spus, simplu, ”de ce vă holbați la mine?” Și el a reacționat tot lent, ca și cum nu a făcut nimic deosebit și m-a întrebat ce altceva văd la el ciudat etc. și s-a plâns de muncă și oboseală etc. I-am spus simplu și plat, fără intonație, că nu văd nimic altceva ciudat. Deci, prin manipularea imaginii și sunetului, ei pot minți, dar totul a fost cum am spus eu - și acel bărbat, fără motiv, s-a uitat urât și insistent, într-adevăr foarte ciudat, accentuat, mult timp. Nu am greșit nimic toată viața, acum am povestit asta fiindcă există riscul unor violențe mai mari, cum au și făcut uneori - nu se știe ce vor mai inventa, eu fiind singură.

2.07.24
Furtună în sfârșit, după lungi și multe zile de caniculă... mi se spune iar că mi-am arogat un drept pe care nu îl are nimeni, acela de a spune adevărul.....?! Și ce-i cu asta? Ce mai pot face? Să mint? Nu știam asta. Repet, atât timp cât sunt lucidă, nu voi minți, oricât de mari dureri vor fi. Am motive bine întemeiate, dacă mă înșel numai Dumnezeu știe.
Ei zic din nou că ei nu mă pot accepta fiindcă eu nu am greșit absolut nimic și nimeni nu vrea ca lumea să înțeleagă adevărul despre mine și cum am fost martirizată, otrăvită etc. Poate că și alții au fost. Ce importanță are că sunt eu cel mai mare martir, dacă ce spun ei e adevărul? Eu m-am resemnat chiar și cu izolarea, nu fumez, nu beau (nu am băut niciodată), nu mai cer să fiu acceptată - ce aveți cu mine, de ce loviți mereu? Tot voi ați lovit de fapt de când eram copil... Sunt chiar fericită în felul meu și vă doresc cu drag și sincer binele.

6.07.24
Încă sunt în viață. Niciodată, întreaga viață, nu am fost măcelărită cerebral mai brutal, mai dureros, mai periculos, decât aseară și azi dimineață, căci m-au trezit la ora 6 ca să mă strivească din nou. Și azi noapte și azi dimineață am crezut că mor eventual, a fost cutremurător. Nu i-am provocat cu nimic și nici măcar nu am mai scris adevărul pe acest blog și normal că nu aș mai fi scris nimic. De fapt întotdeauna ei au lovit, eu nu am atacat absolut niciodată pe nimeni. E adevărul. Deși m-au masacrat monstruos întreaga viață și m-au tratat în mod bizar mereu, ca și cum ei cred cu adevărat că sunt nebună, totuși eu repet adevărul - e greșit să fiu omorâtă, e o crimă oribilă, eu nu am greșit nimic și totul a fost mereu cum am spus eu. Sunt aproape convinsă că ei judecă greșit că trebuie să mă omoare, dar, dacă vor continua așa, e posibil să mor în curând - inima m-a jenat destul de mult în aceste ultime zile și e extrem de cald. M-au masacrat monstruos și astfel a început iar canicula. Cum au mai făcut. Câteva zile a fost mai răcoare, dar ei nu vor să mă lase în pace. Poate că i-au mințit pe proști că eu sunt cauza caniculei, când de fapt e invers.
Repet: bineînțeles că mi-am dat seama (cred sincer că) că oamenii inteligenți au înțeles toți că am fost și sunt un om de valoare și că nu am mințit și nu am greșit nimic toată viața, dar din păcate ei cred că trebuie să mă omoare și se înșeală în mod evident, unul din motive fiind că sunt izolată complet de foarte mulți ani, același motiv pentru care unii au crezut că sunt ceva rău sau nebună. Unii spun că mă omoară cu toții findcă au mințit prea mult despre mine, în mod public, și nu pot da înapoi.?! Cum spuneam, sunt aproape convinsă că e greșit să mă omoare, dar de fapt nu cunosc motivele lor.

8.07.24
Zile monstruos de caniculare... muncitorii au venit azi din nou, după mult timp, la o casă nou construită în apropierea bucătăriei mele și muncesc pe o vipie ca asta - unii spun în mintea mea că de fapt au venit la muncă cu scopul să mă lovească pe mine - nu știu dacă așa este. Ei spun iar că oamenii au luat decizia să mă omoare fără să știe nimic despre mine. E adevărat, din câte pare. Nu știu dacă observă cineva absurdul condamnării mele la moarte, fiind eu evident izolată din 84 și în prezent. Nu aveam ce greși, nu mă cunoaște nimeni, nimeni nu m-a întrebat nimic, nu am avut șanse să dovedesc ce sunt (ceva bun, inteligent și frumos - am dovedit parțial prin ceea ce am scris) și în plus e ceva absurd evident, orice ar crede ei despre mine. Subliniez, orice ar crede. Ei au mereu aceeași explicație - că mulți oameni au mințit despre mine și de aceea sunt omorâtă. Atunci poate e o greșeală, nu cred că oamenii aceia ar face conștient atâta rău știind că nu am greșit nimic și ce fel de persoană am fost. Explicația lor e că ei mă omoară fiindcă altfel ar muri ei, ceva ce eu nu pot înțelege. Poate se înșeală, eu continuu să cred că e greșit. Chiar dacă ar muri ei - ceea ce mi se pare aberație - eu aș dori să înțelegeți că e ceva rău atâta nedreptate și persecuție, fiindcă victima nu are nici cea mai mică șansă, indiferent de calități - nu este nici măcar o lege dreaptă și oarbă sau un fel de lege a junglei, ci este favoritism față de minciună și răutate și distrugerea arbitrară și colectivă, instituțională, a omului singur și bun și deștept. Poate, dacă înțelegeți, să evitați asemenea cruzime în viitor măcar, deși eu cred că se putea și pentru mine binele.

Unii spun mereu că eu am scris numai adevărul și m-am arătat exact cum sunt mereu, dar oamenii cred și acum că sunt altfel sau mă prefac sau mint - de aceea, deși pare caraghios și infantil, jur pe tot ce e sfânt, îmi dau cuvântul în mod solemn etc. că nu am fost și nu sunt ipocrită și nu mint. Au spus adineaori ceva similar - că și acum, în fața torturii oribile și eventualității morții, eu tot la alții mă gândesc, dar oamenii nici asta nu au înțeles despre mine, felul meu de a fi. Asta e. Unii au spus mai demult că eu am fost un om prea bun, prea corect etc., de aceea nu le-a plăcut oamenilor de mine. Nu știu. Mereu aceeași idee că i-au păcălit pe proști că sunt nebună și nu sunt omorâtă cu adevărat sau că o parte din ce am scris nu e adevărat, ci delir. Din păcate totul e adevărul. O parte din acest tot eu încă nu înțelesesem în 2013, când am început blogul. Am înțeles mai mult în timp ce scriam, poate că și o parte din cei care mă lovesc au înțeles după mine - dar, din câte știu, nu e nevoie și e greșit să mă omoare. Când a ieșit mama în curte, în chiloți, căci așa iese ea de curând, degeaba i-am dat chiloți mai buni și pantaloni - chiar atunci muncitorii din vecinătate au tăcut, au plecat. E un teatru ciudat, cum spun și unele gânduri.

Am fost din nou la ”mega”, pentru plimbarea de seară. Am luat o sticlă de apă plată. Casiera - o fată tânără - mi-a vorbit puțin aiurea. Pe drumul de întoarcere cineva a intrat în mintea mea vorbind ca un fel de blestem, ca printre dinți, dorindu-mi să beau apă și să mă umflu să mor. E adevărat că m-am umflat azi din nou la piciorul drept, fiind și cald și e adevărul că am avut și probleme cardiace în ultimele zile mereu. Azi și zilele trecute nu știu sigur dacă am fost doar f-tă, cum cred unii, sau a fost și otravă, pe lângă oboseala inimii - în București sigur am fost otrăvită. Ei au spus din nou că i-au păcălit pe toți - mai ales pe tineri, care nici măcar nu știu (?) despre vremea când eu eram elevă. Chipurile unii se tem să nu vină un timp asemănător cu ”dictatura ceaușistă”. Atunci de ce mă lovesc?! Oricum ai gândi, nu e logic. Unii spuneau mereu că eu am fost mereu în mod real acel lucru pe care ei vor să îl evite prin moartea mea. Vă spun drept și adevărat că am fost torturată încontinuu din 84, dar nu am greșit absolut nimic și am crezut mereu în bine și în dreptate și în oameni și în mine - am povestit totul, nu am greșit toată viața nimic. Aș fi spus despre orice om nevinovat adevărul și binele. Pe drum au fost mai mulți oameni cu figuri opace, nătânge, doi dintre ei s-au uitat urât, întunecat și la mine - biete făpturi fără lumină, cine știe ce credeau și ce necazuri au - aveau iar cărucioare cu bebeluși, cum mi-au făcut adesea. Cineva a spus în mintea mea atunci că sunt niște brute hidoase, care vor să mor. Poate așa sunt cei care îmi vor moartea. Unii spun că ei mă omoară fiindcă eu nu pot să îi conduc - nu explic totul, dar nu au dreptate - toți intelectualii sunt la fel, problema conducerii celorlalți e totuna cu problema autocontrolului - și eu am un nivel înalt de autocunoaștere și autocontrol, dar am fost izolată. Ce au cu mine? Sunt ceva bun. Unii au spus din nou că ceilalți intelectuali au mințit despre mine ca să creadă proștii că răul e din partea mea și astfel ei să o ducă bine. Oare? Nu am luat-o razna, nivelul acesta de autocunoaștere e bun pentru vârsta mea fragedă - numai 53 de ani, fără antecedente memorabile. Repet, cum o vrea Dumnezeu în ceea ce mă privește, eu mă rog pentru ce e bun pentru toți, inclusiv pentru mine. Ei spun că dumnezeu sau Dumnezeu nu există - ca și cum mă cred nebună, fără să știe ce cred eu despre divinitate și de ce - oricum nu cred ceva greșit și așa au făcut cu toate lucrurile probabil, condamnându-mă fără să știe nimic despre mine.
Au mai afirmat că întreaga viață nu am avut niciun pic de agresivitate, ceea ce e adevărat și au spus că ei se miră că încă nu au reușit să mă termine - de parcă aș fi o gâză la microscop sau o vită la abator. De ce să mă ”termine”?

Alt jurnal despre adevăr

Copiez și reproduc aici ceea ce am scris în ultimele zile, esențialul doar, fiindcă cred că e ceva interesant și important, pentru cei care nu cunosc lumea și tot adevărul și pentru viața mea.

3.06.24
Unii spun că eu trebuie să înțeleg că trebuie să mint, adică să spun că nu e adevărat ceea ce am scris. Sau să inventez alte povești. Normal că nu voi face așa ceva, e absurd - de ce? Cred că adevărul e mai bun și că oamenii nu trebuie să mă omoare. Nu am greșit nimic. Ei spun că toți au fost ”îndobitociți” despre mine - posibil, dar eu nu am cum să îi fac să devină buni sau să înțeleagă adevărul despre mine – spun doar că e greșit să omoare. Ei spun mereu că poporul nu va înțelege niciodată. Și acum ideea e că trebuie să mint.

Aceasta e o idee nouă - faptul că ei vor ca eu să ”mărturisesc”, deși nu am greșit nimic și am fost obligată să spun corect întregul adevăr despre viața mea. Nu lipsește nimic și chiar am fost binele mereu - eu nu pot crede că oamenii vor să mor sau că ei nu pot crede adevărul, așa cum mi se spune mereu. Dacă e așa, oricum cred că e mai bine și normal să nu mint, să rămână adevărul, nu minciuna, căci numai minciuna duce la rău - adevărul niciodată - adevărul poate eventual distruge ceva rău, dar niciodată binele. Eu am fost numai binele, dar absolut sigur ei mă lovesc și mă distrug numai prin minciuni.

Ei spun abia acum prima oară că mi se cere să mint, fiindcă poporul nu vrea să (se) recunoască adevărul că au greșit asupra mea. Ei spun că eu trebuie să iau vina asupra mea, pentru ca ei să nu apară într-o lumină rea. Ce vină? întreb eu. Vina că au greșit la adresa ta (!), spun ei. În cele ce urmează voi explica cum am gândit eu și de ce refuz și acum să mint și dvs. veți judeca dacă am dreptate sau nu.

Este oricum ceva rău, ceva imoral și greșit să minți și să iei asupra ta vina altor persoane. Dintr-un motiv sau altul, Dumnezeul creștin își trimite Fiul pe pământ ca să ia asupra sa vina creștinilor, să moară, să învie și să se înalțe la ceruri. Similitudini cu viața sau destinul meu sunt multe și astfel se explică și faptul că devine patognomic, psihopatologic și chiar marcă a bolii psihice asumarea vinii altora – adică se povestește că anumiți bolnavi psihic își asumă rolul lui Isus – ceea ce e evident că oamenii inteligenți nu fac. Era evident că Hristos nu era legat de politică, dar e scris în Biblie că este acuzat și judecat la Ierusalim, din cauza unor bănuieli de vină politică (că ar fi intenționat să fie rege, lider al iudeilor, care se aflau sub dominația Imperiului Roman) și din această cauză este condamnat de popor la moarte. Se pare că poporul era manipulat totuși de anumiți lideri corupți, fiindcă altfel pare ciudat că poporul vrea să piardă un om care i-a vindecat și hrănit și care ar fi fost eventual pericol pentru ocupanți sau pentru corupția politică, fiindcă proștii, de regulă, nu vor aceste lucruri. Ca principiu, dar nu totdeauna în cazuri particulare. Se pare că poporul îl condamnă pe Isus fără să știe ce era El. Astfel, Isus ia asupra sa vina oamenilor și îl conjură pe Tatăl Său să îi ierte pe oameni, fiindcă nu știu ce fac – deci sunt nevinovați din neștiință. Este clar că Isus a avut în parte rolul unui țap ispășitor politic, ceea ce mereu au spus unii că am fost eu. După cum mi s-a și spus, oamenii au vrut ca eu să joc rolul Mielului, dar eu am refuzat și refuz acest lucru. Eu nu pot condamna dogma religiei creștine, dar regret faptul că ea a dus la fapte regretabile pe care toată lumea le-a condamnat, cum ar fi cruciade, genociduri, pogromuri, războaie, ba chiar liderii religioși și-au asumat roluri politice și au justificat prin credința în Dumnezeu și Fiul său nevinovat necesitatea războaielor. Apreciez și respect faptul că biserica și viața religioasă au sprijinit uneori fapte caritabile și dezvoltarea culturii și artelor, a educației, a valorilor pozitive ale umanității – milă, bunătate, dreptate, iertare, pace, blândețe, iubire, solidaritate întru bine, echilibru și disciplină – uneori și prin practicarea anumitor ritualuri inofensive. Dar critic cultura exagerată a moaștelor, idealizarea dezgustătoare a suferinței și martiriului, de parcă aceasta ar fi unica finalitate a religiei, anume maltratarea celor nevinovați, cel mai ades omorârea lor, și apoi sanctificarea lor și purtarea pe sus a relicvelor obținute. Nu este sau cel puțin nu mai este necesar să torturăm și să omorâm ca să ne rugăm chipurile de iertare la spiritul imaterial al celor omorâți. Nu cred că, în prezent, poporul sau proștii au nevoie de alți țapi ispășitori politici, cum a fost poate și Isus, sau alți sfinți, pe care să îi adore religios după ani și ani. Cred că există deja destulă maturitate pentru ca nevoia de religie și religiozitate să nu facă apel la cruzime și nedreptate inutilă, ci la bine și rațiune clară. Minunea sunt viața și dragostea de oameni, nu revelația sau supraviețuirea spirituală a celor mutilați și persecutați. Nu sunt deci decât pe jumătate creștină, dar un om bun, și nu pot accepta ideea că e necesar să existe suferință multă a celor nevinovați pentru ca oamenii să fie ”mântuiți” – ce înțelegeți dvs. prin mântuire? Logic, ce? Mântuirea de rău, spun unii – bine, dar despre ce rău e vorba? În cazul lui Hristos, se pare că el lua asupra sa vina unor oameni răi ca să nu fie ei pedepsiți sau acuzați, sau ca să o ducă ei mai bine, să aibă avere și putere mai mare – vă întreb deci: este bine aceasta? Este moral? Moral înseamnă ceva care este bine și drept cumpănit, cu o cunoaștere corectă a binelui și răului. Acum vă întreb iar: este moral să iau eu nu știu ce vină asupra mea? Este necesar? Căci necesitatea, cred unii, e altceva decât moralitatea. Necesitatea e înțeleasă de ei cu sensul de utilitate și principiu practic, pragmatic. Ei spun că acea nu știu ce vină poate fi orice, fiindcă toți așteaptă ca eu să inventez orice lucruri rele gândite sau făcute de mine, ca să fie justificate atitudinea lor și răul pe care mi l-au făcut oamenii toată viața.

Acum voi explica în continuare restul. Este clar că eu nu sunt Sun Tzu sau Machiavelli, dar nici maica Tereza și cunosc foarte puțin despre arta guvernării înțelepte și eficiente. Este însă clar și scris adesea faptul că liderii sau puterile politice, guvernanții, au avut adesea în mână Biserica și în general instituțiile religioase și au profitat de credințele corecte sau nu ale popoarelor. Pare evident că martiriul lui Hristos și religia creștină de atunci încoace au fost folosite cu scopul întăririi unei ordini politice sau, paradoxal, apărării diferențelor de clasă sau a prăpastiei dintre bogați și săraci, stăpâni și sclavi.

Să luăm un exemplu – se observă că mulți fizicieni, dar și alți oameni de ștință sau cultură în general, cercetează natura lucrurilor și a oamenilor și inventează mii și mii de lucruri incredibile pentru sceptici – oricum în filozofie s-au creat numeroase teorii sceptice, epistemologice mai ales, dar și teologice. Uneori chiar și teoriile sceptice mint, e posibil să mintă și cele care neagă existența lui Dumnezeu, chiar dacă acestea sunt întâlnite frecvent. La fel și în unele științe, în aparență cele mai multe teorii mint, în cazul în care nu sunt scrise la dictarea unor entități superioare – care cunosc precis și pe dinafară mari distanțe între stele și natura sau compoziția fiecăreia, temperaturile de sub scoarța pământului la mii de kilometric și cronologia relativ exactă a erelor geologice. E incredibil că o creatură ca E.T. extraterestrul stă în spatele nostru și ne transmite telepatic ceea ce aveam de scris științific de exemplu. Dar nu are importanță prea mare testul de paternitate al unei lucrări științifice. Cu excepția unor genii singulare, care creează noi discipline științifice, ceilalți sunt activați cortical, deci bioelectromagnetic, de către rețeaua neurolingvistică apropriată de ei, ca pe o haină care li se potrivește. Toți vor fi pozitivi la testul de paternitate, toți contribuie indirect, noile teorii sau descoperiri științifice sunt relativ coerente între ele și clădesc modele explicative trainice. Să îmi fie cu iertare, nu ironizez și e posbil să mă înșel parțial. În orice caz, spun bărbații tineri și cu simț practic, atât timp cât ne simțim bine și obținem ce vrem și este o lume veselă și bogată, atât timp cât progresăm material și cultural, nu ne interesează valoarea de adevăr a unor teorii – scopul scuză mijloacele și oricum nu lovim pe nimeni, nu ? Decât vag, pe proștii care nu au observat că lumea e ca în cântecul acela de dragoste frumos, care spune că luna de pe cer e de hârtie, că totul în lume e păcăleală, iluzie. Cu toții suntem îndrăgostiți de viață și de lume așa cum este, ca iluzie și invenție a noastră, și nu progresăm doar material, ci și cultural, o cultură frumoasă și a binelui în aparență, chiar dacă nu e prezentat vederii adevărul gol-goluț. E ca în Vrăjitorul din Oz și suntem fericiți să purtăm ochelari verzi, să construim din vise frumoase lumea ca pe un palat într-o singură noapte. Ideea generală a celor scrise mai sus eate că ne plac minciunile frumoase și utile și că suntem într-un club din care sunt excluși cei care nu înțeleg lumea, care nu au devenit încă oameni ”în toată firea”,adică prezenți în mai multe lucruri, creativi și înțelepți, cu înțelegere a vieții. Totuși, veți spune, oamenii de știință au creat bomba atomică… etc. Da, dar aceasta a fost legată de un conflict politic. Există ce e drept și minciuni sau lucruri nedrepte inventate care ne pot dezumaniza, chiar fără legătură cu politica, dar nu e nevoie să scriu eu aici despre acestea. Restul sunt în pare parte utile și duc, în ansamblu, la bunăstare, și chiar și arta e o iluzie și o minciună, pe alocuri mai frumoasă decât realitatea. Și acum să luăm alt exemplu, al politicii. Voi continua mâine, mai am destul, dar voi termina mâine.

4.06.24.
Am promis ieri că voi termina ce aveam de scris, dar nu am avut cum, voi încerca mâine.

5.06.24
Și acum să luăm alt exemplu, al politicii. Nu cunosc nimic despre politică, am doar aversiune față de oglindirea politicii în ideile proștilor, față de bârfele politice în familie sau între proști, față de aberații și minciuni politice în mass-media sau ore în șir de discuții și comentarii, dueluri de opinii pe zeci de canale tv. Aceste lucruri nu îmi plac, dar recunosc că nu mă pricep la ele și că poate trebuie să continue să existe. Totuși poate că pot fi ameliorate. Am menționat acest lucru fiindcă, de-a lungul vieții mele, a existat o idee dominantă, poate chiar o obsesie, că politica înseamnă să știi să minți, că politicienii sunt mincinoși și hoți și chiar corupți. S-a accentuat mult lauda machiavelismului, oportunismului. Nu știu aproape nimic sigur, aceste idei le-am prins din zbor. Așadar un fel de apologie a minciunii. Astfel, poate chiar datorită acestor convingeri corecte sau nu despre politică, au existat unele gânduri ale altora în mintea mea, cu ideea că politica românească, și nu numai, este o minciună despre mine ! Nu văd cum ar putea fi acest lucru adevărat. Au spus asta în multe feluri, uneori au detaliat, de exemplu ideea că nu știu ce ”porc” politic a mințit despre mine și de aceea lumea mă omoară, ca să mențină respectul față de acel individ etc. Repet, nu am avut nicio legătură cu politica și e greșit să fiu omorâtă. Au spus același lucru și sub forma că ”puterea” politică se bazează pe minciunile despre mine, pe credințele greșite ale oamenilor despre mine și că, dacă ar ieși adevărul la lumină, ei ar ”pierde” totul și că vor să mă omoare pentru menținerea puterii politice – ba mai mult, au inventat ideea că și puterea politică din alte țări se bazează tot pe martiriul meu. Eu nu pot crede aceste lucruri, dar, dacă într-adevăr e necesar ca politica să se bazeze și ea pe minciuni (poate că nu e necesar întrutotul) – precum alte domenii de activitate – atunci consider că e complet imoral, rău, inutil și greșit să omori oameni fără vreun amestec în politică sau să minți și să ”sacrifici” oameni perfect buni, nevinovați, inteligenți, cum am fost eu de pildă. E poate aceptabil in extremis să minți, dar despre obiecte inanimate, animale, plante, lună și stele, poate cel mai acceptabil despre invenții ale minții omului, dar chiar să minți despre oameni concreți, despre indivizi curați și buni, nu e acceptabil! Eu am părerea că e rău chiar și să bârfești și să minți despre ”dame” și ”pițipoance” sau despre candidați politici – care oricum par a fi oameni sacrificați – dar, despre oameni complet buni și inteligenți, mi se pare a fi o crimă monstruoasă. Singura mea tangență cu politica a fost faptul că am fost întâmplător martor ocular la revoluția din 89, dar nu m-a interesat să povestesc cuiva și oricum eram aproape complet izolată încă din 84. Nu am conspirat, nu am discutat deloc politică, nu am avut credințe, opinii, idei sau interese politice, nu am ascultat ”șopârlița” decât accidental de vreo două ori, nu am nici cea mai mică vină că s-a întâmplat acea revoluție din 89 și că au murit oameni (inclusiv cuplul Ceaușescu) și am privit știrile la televizor numai de câteva ori toată viața, în afară de o singură perioadă, anume după tentativa mea de sinucidere. Am scris mai sus despre faptul că religia valorizează, respectă, face apel la suferința celor inocenți și că, în ultimă instanță, chiar și răstignirea lui Hristos este parțial o crimă asupra unui țap ispășitor politic, dar chiar mai mult, a unui țap ispășitor la modul general, adică acel om nevinovat sacrificat pentru a satisface nemulțumirea din orice cauză a unei mulțimi. Așa cum apare în literatură. Eu nu disprețuiesc religia, am scris doar ceea ce știu toți cei inteligenți, ceea ce a fost și continuă să fie scris de nenumărate ori. Altfel, credința și modul de viață religios sunt chei de explicare, fructificare și transcendere a realității. Ele depind de opțiunea conștientă a omului, nu sunt impuse cu forța. Însă eu am fost asociată și comparată uneori cu Hristos încă de mică, datorită coincidenței de nume și paralelei dintre necazurile mele și cele ale Mântuitorului – lucru pe care l-am observat și eu. Totuși, normal că nu m-am crezut un om predestinat sau destinat sacrificării ca Miel religios. S-a întâmplat ceea ce se întâmplă mereu când un om inteligent e respins și lovit de familie și de societate – el înțelege, dar transcende dificultățile, ele devin etapă în formarea conștiinței, inteligenței sale și chiar trepte către o integrare cognitivă superioară – omul se formează pe sine, povestea despre religie cu toate detaliile ei este doar un apanaj al omului cultivat, civilizat, al intelectualului generic dintr-o anumită cultură. Aceasta am fost și eu, un intelectual, chiar dacă novice, nu am pretins că aș fi altceva niciodată. Suferințele legate de religie le-am depășit, le-am integrat, m-au ajutat să cresc ca om sau ca persoană, să înțeleg, să mă dezvolt. Au devenit parte integrantă a intelectului meu, ca și în cazul altor intelectuali. La fel e și politica de obicei, dar eu am refuzat să o asimilez, doar m-am detașat.

Așadar, povesteam că ei au intrat peste mintea mea cu sugestia să mint – respectiv să spun că adevărul despre viața mea nu a fost așa cum am povestit eu. Sau că am uitat o parte, sau că am uitat să scriu ceva. Bineînțeles că, treptat, o parte din amintiri s-au șters, dar lent, mai ales detalii de loc și timp sau aspecte insignifiante.

Altă parte a ideației lor e că ei mă omoară fiindcă am avut nenorocul să merg la revoluție în 89 - deși era evident că eram omorâtă sau evident dusă spre moarte cu mult rău și tortură încă din 84, plus pregătirea scenei din copilărie, dinainte de 13 ani. Unele gânduri din mintea mea, acum într-adevăr mai rare, spun că sunt omorâtă fiindcă am spus adevărul despre revoluție (?!) - bine dar, întreb eu, de unde știu ei că era adevărul ceea ce spun eu și nu ceea ce spun alții? Și de ce vor ei să mor eu și ei să rămână în viață, chiar dacă știu sau sunt în posesia aceluiași adevăr? Cu ce sunt ei mai buni decât mine, de unde știu ei sigur asta? Ei au voie să știe și eu trebuie să mor?! Cu ce îi deranjează viața mea? Vă asigur că am fost mereu binele și ceva frumos și pacific - vă rog să citiți tot ce am scris în afara poveștii despre viața mea și veți vedea că am fost un om luminos și delicat și bun, chiar fericit prin armonia sufletească și bucuria de a fi - și inteligentă. Ei spun că nu vor să rămână doar ei în posesia adevărului, dar vor să mor, fiindcă eu, spre deosebire de ei, am spus adevărul despre revoluție în mod public, în timp ce ei mint în mod public mereu. Mi se pare extrem de stupid și absurd și monstruos - cred că vă dați seama că eu am spus adevărul fără să realizez că era ceva periculos. Nu am intenționat nimic rău, nici asupra mea. Dar era vorba de o crimă hidoasă și oribilă asupra unui om nevinovat și absolut sigur m-ar fi otrăvit în continuare și m-ar fi omorât. Deși încă nu scrisesem despre viața mea. M-au torturat monstruos zi de zi și mi-au dat impresia - și prin unele cuvinte - că mă torturau ca să spun tot ce știam. Apoi, dacă e un circ politic în care toți mint și toți sau aproape toți știu adevărul, de ce să omoare ei un om nevinovat degeaba? Apoi, valoarea unui om bun și inteligent și complet nevinovat este mai mare - pe termen lung - decât nu știu ce adevăr minuscul despre câteva ore de manifestație stradală. Adevăr care între timp s-a șters, nu mai este limpede. Pentru mine a fost oricum o experiență traumatizantă fiindcă a fost periculos, foarte periculos, credeam eu atunci. Eu am obosit mult atunci și am suferit fizic și chiar și psihic. Etc. Atunci lucrurile nu puteau fi deloc controlate de mine și chiar îmi pierdusem parțial autocontrolul și eram foarte tânără.

Nu voi minți nici asupra acestui lucru, dar îmi cer iertare dacă faptul că am povestit despre acel lucru care s-a întâmplat cu peste 30 de ani în urmă v-a supărat. S-a întâmplat fără intenție rea. Eu nu cred că acest lucru a dăunat - mai degrabă a dăunat faptul că am fost lovită zilnic fără niciun rost. Acum sunt unii care spun că altă parte a adevărului i-a deranjat, nu aceea. Nu știu, nu cunosc - e același lucru din punctul meu de vedere, rămâne valabil ce am explicat mai sus.

6.06.24
Continuu acum cu partea principală. Persoana care a intrat în gândurile mele era destul de neobrăzată și îmi spunea, acum câteva zile pentru prima oară, că, în cazul în care aș înțelege că trebuie să mint, ei ar fi generoși cu mine, mi-ar oferi recompensă, adică viața mi-ar fi cruțată, ei ar arăta clemență, nu aș mai fi torturată sau otrăvită și aș avea tot ce îmi pot dori (sau tot ce e necesar). Probabil și faptul că oamenii m-ar accepta oarecum după atâtea zeci de ani, dacă eu aș inventa câteva minciuni despre mine și nu aș mai susține că nu am greșit nimic. Fiindcă mi s-a făcut prea mult rău, spuneau ei mereu, și ei nu pot justifica acest lucru. În trecut nu mi-au promis niciodată nimic în schimbul minciunii – iar de tăcut, am tăcut mereu, nu m-am plâns mult și nu aveam cui și eram tânără și aveam încă multe speranțe de reușită și dreptate. La un moment dat însă, torturile au devenit aproape continue, izolarea și nedreptatea mnstruoase și otrava zilnică… plus multe lovituri mărunte. Și ei mereu intrau în gândul meu, vorbindu-mi că trebuie să mă distrugă și să mă omoare și să ascundă tot adevărul despre mine. Eu nu voi face așa ceva – să mint – căci minciuna despre sine tot minciună este și tot ceva rău, la fel cum sinuciderea este tot un păcat și un lucru rău oricum. Când am sărit pe geam eram prea tânără și am crezut că voi evita să înnebunesc și să ajung precum ceilalți care mă loveau incomprehensibil – adică să ajung o marionetă inconștientă în mâinile unor oameni răi care vor face, eventual, rău monstruos și de neînțeles, cum mi-au făcut și mie, altei fete tinere inteligente, pure și cu gîndul bun și frumos. Suicidul, chiar dacă e altruist, tot o greșeală este – individul lovește astfel în tot ceea ce era legat psihic sau psihologic de propria sa viață. Nu am fost un om răzbunător și nu aș fi făcut așa ceva, dacă înțelegeam mai bine situația atunci. Oamenii m-au lovit întreaga viață și prin minciuna lor și eu nu am mințit deloc, în afară de câteva minciuni complet inofensive, insignifiante, în glumă sau din neatenție, necunoaștere, oboseală sau necesitate, adică pentru a evita răul pentru alții. Desigur că sunt conștientă de mult timp că suicidul, chiar și altruist, e ceva rău – dar poate că alți oameni nu judecă chiar așa drastic, adică pentru orice caz, și eu nu vreau să polemizez cu nimeni, poate că nu am înțeles eu perfect. Cred cu tărie că minciuna sau invențiile despre sine sunt ceva rău din punct de vedere moral și la fel ar fi și în cazul meu, nu sunt o excepție nici în acest sens. E același principiu moral – dacă aș minți aș dăuna mie însămi, ceea ce e greșit, dar și altora poate, minciuna este periculoasă, favorizează aproape mereu răul, nu binele – în afara minciunilor nevinovate, rare, care ajută și fac bine în mod inofensiv. Dar eu, dacă spun adevărul și deci nu iau răul asupra mea, nu pot dăuna nimănui. Ce rău credeți că poate face adevărul curat ? Unii spun că e vorba de viața mamei mele, care a fost ceva monstruos de rău cu mine și, dacă eu spun adevărul, oamenii o vor omorî. Este o elucubrație cred eu. Eu nu doresc și nu am dorit moartea nimănui și omorârea unui om e ceva rău oricum și foarte rar e justificată – sau niciodată, cum spun cele 10 porunci. În plus, dacă ar fi întreg adevărul, ar fi un sentiment de pace și bine moral, de respect reciproc, de liniște și înțelegere a vieții cu toate ale ei. Adevărul complet nu ar duce la omorârea mamei, căci oamenii ar ști ce e binele și ar ține poate un pic la mine sau m-ar respecta, și, oricât rău mi-a făcut mama, ei nu ar vrea să mă lovească prin moartea ei, singurul om care m-a ajutat și mă poate ajuta, singura care vorbește puțin cu mine etc. Eu am și handicap motor (sunt șchioapă) și mama m-a ajutat cu anumite drumuri în oraș adesea. Totodată și eu și mama suntem femei sărace și ne ajutăm financiar în mod reciproc. Teoretic și eu sunt proprietară și am o micuță pensie și o sumă de bani la bancă. Dacă oamenii ar fi vrut să mă accepte, atunci m-ar fi acceptat în timpul vieții mamei, în caz că murea ea prima. Invers, dacă mint despre mine, dacă iau vina asupra mea, ca Hristos, pot dăuna mie și ei, dar și altora, și totodată încalc acel prinicipiu moral general – dacă lumea ar fi fost ca mine și s-ar fi gândit că e ceva grav să minți despre un om bun și nevinovat, atunci nu s-ar fi întâmplat multe lucruri rele. Minciunile sunt legate de corupere, de lanțuri diverse ale slăbiciunilor și pot duce la distrugerea valorilor reale. Răul, cred că am înțeles corect, a fost în cazul meu fiindcă ei au lovit în mine, inclusiv prin izolare completă zeci de ani – dar acum, după 40 de ani, m-am obișnuit și cu izolarea. Știu că minciuna duce la rău și nu mint din principiu și tot așa nu aș minți nici despre alt om bun și nevinovat, nu aș suporta să știu că va trece prin ceea ce am trecut eu – și nu aș arunca asupra altuia povara necazurilor mele.

Și totuși, poate că oamenii nu au mințit despre mine – cu cât stau să mă gândesc mai mult, îmi dau seama că nu am dovezi clare despre cine și ce a mințit despre mine. Oricum eu nu aș fi mințit așa cum spun ei că vor să mint eu, în primul rând fiindcă nici nu știu cine sunt ei, nu știu ce folos ar avea să mint și de unde să știu eu că ei au dreptate și ce anume vor ei să mint?! Este adevărat că am fost hăituită și vânată în blocuri de locuințe, otrăvită în apartamentele unde am stat – dar asta nu dovedește că unii mințeau și nici ce mințeau. Familia m-a nedreptățit și m-a respins și m-a torturat, dar nici din asta nu rezultă că mințeau și ce mințeau în mod exact. Ar fi un singur amănunt bizar – modul în care m-au tratat oamenii necunoscuți pe străzi - în special tinerii și copiii - pare a fi evident că au fost mânați de minciuni sau bârfe fără temei, posibil cu ideea că sunt ceva rău, respectiv nebună, dar probabil că ei nu au o idee clară despre acest lucru, cum am mai explicat. Ei cred orbește că trebuie să mă lovească, să mă respingă, să mă omoare. Este posibil ca oamenii să creadă chiar că eu am delirat restul lucrurilor, în afara modului în care ei mă lovesc zilnic, dar totul e adevărat. Poate că oamenii numai asta cred despre mine, că sunt nebună, și eventual faptul că trebuie să mă respingă și să mă omoare din această cauză, iar restul ideilor despre mine, în afară de ceea ce am povestit eu, pot fi doar minciuni inventate de cei care mă lovesc zilnic. Un ultim aspect pe care îl enunț din nou e că e absurd să comiți o crimă monstruoasă, să torturezi și să omori un om nevinovat, fiindcă despre asta e vorba (poate că nu ați înțeles), mai ales dacă este vorba de o greșeală din trecut a altor oameni. Poate că ei nu sunt vinovați grav, poate că pur și simplu au greșit, deci este ceva pardonabil și de înțeles. Greșelile pot fi îndreptate. Ei ar putea să adopte altă atitudine și conduită. Poate că nu e vorba de o crimă voluntară, gravă, cu circumstanțe agravante, ci doar de o greșeală, datorată lipsei de informații sau dezinformării. Deci putea fi adevărul și nu m-ar mai fi omorât sau lovit așa mult. Acesta e un alt motiv pentru care nu mint, încă mai am speranțe de normalitate. Ei spun mereu că mi-au făcut prea mult rău și de aceea toți vor să mor. Și că eu am fost ”prea nevinovată” (din nou ca în religie, ca în rugăciuni, aici fiind vorba de paralela cu Fecioara Maria, pe care nu am mai detailat-o). Sau afirmă că tinerii nu pot învăța nimic bun dacă e adevărul expus, fiindcă cei răi și mincinoși au obținut tot ce au vrut și cei buni și care nu au mințit au fost distruși și omorâți. Dar lucrurile acestea nu contează, sunt irelevante și greșit gândite. De fapt, repet, adevărul nu poate face rău, dacă e complet și clar. Dacă a fost vorba doar de o greșeală și nu de o pre-meditare monstruoasă, atunci nu e ceva grav, prezentul contează mai mult ca trecutul. Ei spun că oamenii sunt foarte mândri și nu vor să recunoască că au greșit - dar e absurd, poate că nu sunt ei de vină și poate că au greșit fără intenții rele, poate că nu au înțeles că e vorba de nedreptate și crimă gravă și nu e vina lor dacă sunt mai proști sau mai proști decât mine și nu aveau nici măcar de unde să mă cunoască pe mine.

Un punct final este că eu am gândit, posibil corect, că, dacă mint sau mințim în astfel de caz, se creează condiții ca aceste lucruri rele să se repete, ceea ce nimeni nu și-ar dori în mod lucid, fiind vorba de foarte multă suferință a unui om nevinovat și totodată rău și în viața altora prin suferința îndurată de victimă.

Totuși ei spun că nu e posibil ca oamenii să înțeleagă, fiindcă e vorba de niște porci politici care au mințit întreaga lume despre mine și care mă omoară fiindcă nu vor să renunțe la putere. Iar eu nu pot înțelege așa ceva.

7.06.24
Ei au inventat multe minciuni și aberații, dar nu știu câte dintre ele sunt prezente cu adevărat în mintea altor oameni, în ideile lor despre mine. Au inventat deliruri felurite, probabil ca să dea impresia că eu le-am inventat și că eu cred acele aberații. Nu e așa.

Am explicat clar acele deliruri și, pe de altă parte, am explicat și ce cred eu de fapt, cum mă distanțez de ele. Sau cum gândesc. Iată, de exemplu, un alt delir din zilele trecute - delirul trezirii - ei spun că oamenii cred că o parte din ei au trăit mai multe vieți sau sute de ani, dar au fost treji în mod intermitent, că ei se trezesc din când în când, iar în rest sunt adormiți și fără conștiință sau gândire proprie, că ei sunt adică un fel de păpuși care funcționează la cheie sau cu baterie și unii sunt nebuni și fac lucruri rele atunci când se trezesc, temându-se să nu adoarmă din nou. Din cauza acestui delir ei spun uneori că toți vor să mă adoarmă - deși am fost numai binele, dar ei cred altceva - și unii întreabă uneori când mă voi trezi, sau spun că eu nu mă voi trezi niciodată etc. În realitate, spun ei, eu nu am cum să mă trezesc, fiindcă sunt copil și nu am mai trăit alte vieți sau mult timp, precum ceilalți. În plus, am fost un om treaz, adică lucid în permanență, înțelegând lumea treptat. Oricum, eu prefer să folosesc termenul de configurație psihică, fiindu-mi clar că omul se adaptează psihic la realitate și evoluează în mijlocul unei rețele sau configurații sociale și naturale, rețea alcătuită din oameni sau conținuturi psihice omenești, mediu natural și produse psihice proprii sau apropriate – idei și sentimente - ca un păianjen stăpân pe plasa sa. Cei doi termeni ai relației - omul și configurația sa - sunt prezenți simultan atunci când individul este viu și autonom ca rațiune și voință (sau treaz, cum ar spune ei). Ca să folosesc cuvintele lui Constantin Noica, omul ”devine întru ființă” în mod continuu - iar configurația proprie influențează întregul psihism al lumii, uneori e mai simplu să fie echilibrată cu restul lumii, e mai adecvată, are forță integrativă și comprehensivă mai mare, alteori menținerea homeostaziei e mai dificilă și pot apărea disrupții. Produsele culturale, inclusiv religia, au, după cum se știe, un rol integrativ și de stabilizare a rețelelor neurolingvistice. Mulți oameni repetă astfel istoriile din cărți fără să fie conștienți de aceasta și fără să le poată controla. Pentru unii cultura este ca o ”închisoare”, dar adevărații creatori de cultură știu și înțeleg rostul poveștilor pentru copii și pentru oameni mari, faptul că altfel societatea ar fi doar haos steril și distrugere. Numai prin enculturație putem fi fericiți și devenim oameni integri. La un anumit nivel de semnificație, cultura nu minte deloc.