10.07.24

Ei spun că foarte mulți îmi vor moartea, fiind de fapt doar niște porci care vor să mă omoare ca să ”domnească” ei prin minciună. Poporul a fost complet îndobitocit despre mine, spun ei. Nu știu, câteodată așa pare. Îmi amintesc că am citit o povestire - dar am uitat autorul - în care oamenii unui oraș erau nebuni - inclusiv liderii oficiali - și era secetă și măsurile luate de autorități (ceea ce seamănă cu o parte din ultimii ani, cu pandemia și cu vremea actuală și cu organizarea social-politică) erau inutile. Sosește în oraș un străin care se cazează la un hotel și oamenii încep să bârfească despre el - imediat ce iese, după mai multe zile, la plimbare, lumea se adună, îl înconjoară și îl omoară, iar ploaia, așteptată timp îndelungat, începe să cadă. Eu însămi sunt străină pentru oamenii din Voluntari, dar și pentru toți oamenii, fiind izolată de mică, de fapt de 40 de ani și fiind evidentă agresivitatea celorlalți, care se poartă ca și cum aș fi altceva - de exemplu proastă sau nebună și în mod real nu am fost deloc așa ceva, adică ce insinuează ei. Alții spun că oamenii cred că aș fi ceva rău, de aceea m-au izolat toată viața, deci tot ”străină” le sunt. Povestirea a fost scrisă de Borges, sau Thomas Mann, sau Hemingway, oricum un autor cunoscut. Seceta nu e din cauza mea, e din cauza celor care mă lovesc în mod nejustificat de fapt sau din cauza neacceptării mele și minciunilor celorlați - inadecvarea la realitate și agresivitatea absurdă asupra mea afectează psihismul global și se întrețese deci cu condițiile atmosferice. Există ce e drept o tehnică a lor de a distruge - în mod intenționat, nu e din cauză că eu sunt bolnavă psihic. Sunt oricum respinsă și izolată și chiar torturată, deci agresată încă din 84 -- niciodată răul nu a fost din cauza mea. Nu prea înțeleg de ce mi se vrea moartea, fiind binecunoscut că oamenii sunt împreună ca specie, deci lovirea unuia este lovirea și omorârea altora simultan. Iar au am fost cu adevărat binele, ideile mele au fost mereu realiste și corecte și frumoase și tot ce am gândit despre viața mea și am scris e adevărul. Se putea dovedi chiar. E adevărul, poate că v-au păcălit că sunt nebună și fabulez, ca să fiu omorâtă.

Acum a început să plouă, în ciuda tuturor așteptărilor și prognozelor. A fost o caniculă hidoasă azi. Ei spun că e vorba de un bărbat care nu acceptă superioriatea mea intelectuală, fiindcă eu sunt femeie. Bineînțeles că numai nebunii pot crede așa ceva, sau proștii. Omenirea, cutremurele, fenomenele meteo nu sunt controlate sau declanșate de orgolii stupide sau sentimente - ci de rațiune sau spirit în sens larg. De ceea ce mulți numesc Dumnezeu.

Ei spun că eu sunt singurul om nevinovat complet, iar ceilalți sunt fie corupți, fie niște proști care vor să mă omoare ca să îi apere pe cei corpuți - nu știu dacă e adevărul.
Cei răi și-au ”regrupat” forțele aruncându-se oribil asupra mea din nou cu multe idei și simultan s-a oprit temporar sau complet ploaia. Sunt unii care spun că eu aș fi dumnezeu, dar oamenii sunt proști și nu mă ”vor” și nu m-au vrut niciodată, de când eram mică. Și au inventat foarte multe minciuni despre mine, încontinuu timp de zeci de ani. Ceva e adevărat, am fost un om inteligent și bun și normal și e adevărat că m-au respins complet de mică, dar fără motiv, absolut tot ce au spus despre mine - gen că sunt nebună sau chiar și alte lucruri - din care eu nu cunosc prea multe - e minciună.

Ei spuneau că eu sunt evident binele, adevărul și pacea, dar oamenii vor răul, minciuna și războiul - ceea ce și mie mi s-a părut evident, dacă e să ne amintim numai de teatrul mediatic oribil - poate parțial adevărul ??, eu nu cred acele lucruri, în mod firesc, nefiind nebună sau proastă - despre diverse războaie și refugiați, naiba știe de ce, unora chiar le place să se uite la știri catastrofice și unii chiar le cred, fiind manipulați, principiul fiind că oamenii pot fi mai ușor ”conduși” astfel, fiindcă lucrurile bune nu prea impresionează, nu sperie etc. E ceva rău în natura oamenilor uneori. Cei care sunt inteligenți și lucizi, cum sunt și eu, normal că pun la îndoială acele știri. Poate că unii din cei care se ocupă cu mass-media au dreptate să amăgească oamenii că e mai bine să ”știe”, poate că nu se poate altfel. Eu doar credeam că nu e bine să mintă despre oameni cum am fost eu și să îi omoare. În rest nu mă pricep bine.
Oricum, chiar dumnezeu dacă eram, nu aveam cum să le opresc și, în cazul în care erau adevărul - unele - nu aș fi putut să ajut dacă mă uitam la știri, dar tocmai prin acest refuz de a mă uita am fost pacea în mod clar și ceva bun, nu am multiplicat idei sau fapte negative, plus din cauza intelectului meu bun, căci toți cei inteligenți și buni asta sunt, iar războiul e doar lovirea, sfârtecarea lor - și era clar de tot că mereu am fost un om bun și inteligent.

Ei continuă să lovească, eu scriu din nou aceleași idei. Ei spun că eu am fost întreaga viață binele în cele mai mici detalii și nu am făcut niciun rău nimănui, dar oamenii cred toți altceva. Deși în mod clar au fost mereu un om bun, inteligent și normal (ei m-au izolat cu forța ca să nu se ”observe” aceasta), toți oamenii cumsecade sau buni au fost îndobitociți că eu aș fi nebună sau ceva rău ce trebuie distrus, fapt pentru care nimeni nu s-a apropiat de mine să stea de vorbă normal cu mine întreaga mea viață. Pe de altă parte, spun ei, oamenii complet nevinovați pot fi torturați și loviți, dar nu chiar așa, și mie mi s-a făcut întreaga viață mult prea mult rău pentru ca oamenii să creadă adevărul. Pe mine m-a masacrat puterea politică, nu ”opoziția”, spun ei, încă de când eram copil, deși această putere s-a schimbat de mai multe ori. Toți vor să mor oricât de nevinovată sau deșteaptă, pentru că vor să apere niște minciuni politice.???! Unii dintre ei cred că trebuie neapărat să mă radă complet și să mă distrugă complet, fiindcă altfel nu pot fi acceptată - deci le-au sucit mințile complet.

Ei spun că toți cei care știu adevărul despre mine - adică binele - au mințit fie fiindcă așa au vrut, fie fiindcă au fost convinși, corupți, păcăliți de către o putere - sau apărătorii acesteia - coruptă și tiranică, deci ceilalți oameni cred sincer minciunile urâte despre mine ale celor care îi manipulează -- poate că așa este, dar nu am ce face. Mi-am făcut datoria de a spune tot adevărul de mult, dacă doriți, vă puteți schimba. Am dat și dovezi despre mine și felul meu de a gândi, despre normalitate și inteligență și bunătate în ceea ce am scris și în puținul ce mi-a fost lăsat ca interacțiune cu alții. Poate că nu e vorba de o putere ”politică” care mă lovește zilnic, poate că e altceva.

11.07.24
Mi se contestă identitatea - azi au spus că ”ea nu poate fi așa ceva”, ca și cum nu sunt în stare să fiu ceea ce sunt - totuși nu am fost doar inteligentă, ci și un om echilibrat psihic. Mereu am fost la fel - dar ei spun că toți mă văd proastă (?!) și cred că am atribuții pe care nu le pot susține. E complet ilogic. Repet, am fost mereu la fel și mi se contestă identitatea, în mod absurd. E un fel de delir care să justifice faptul că ei mă lovesc și că m-au izolat complet de zeci de ani, deși mereu am fost rațională, cu excepția unei îndrăgostiri la 17-18 ani, care nu era din vina mea. În rest am gândit rațional și m-am înșelat puțin, dar în prima parte a vieții nu aveam cum și de unde să știu și să înțeleg anumite lucruri. Au mai fost și otrava și torturile oribile, ceea ce a dus la o gândire câteodată cam tulbure, dar mai demult. Ați observat și pe blog, uneori. Acum sunt ceva mai obișnuită și cu otrava, nu doar cu medicamentele și m-am maturizat. Ei spun că, cu toate acestea, oamenii mă văd proastă - ceea ce pare a fi adevărul, luând în considerare modul în care m-au tratat, dar eu nu aveam cum și unde și când să mă ”afirm”.
Ei spun că nu e normal ca un om să moară fiindcă nu a reușit să câștige respectul mamei sale - evident o aluzie la relația mea tensionată și problematică cu mama. Sunt de acord cu ideea, fiindcă uneori, ce-i drept rar, mamele sunt monstruoase și imposibil de satisfăcut și se ascund în spatele ideii că maternitatea e sacră și copilul greșește fiindcă e tânăr, că nu-și respectă mama etc., deci tot felul de situații sau idei teatrale false, tipice, simbolice, în care cred proștii fără să știe nimic concret. Ei spun că așa a fost și în cazul meu, fiindcă mama a fost manipulată de niște porci să îmi facă răul și să creadă aberații despre mine sau cum trebuie să se poarte cu mine, încă de când eram copil -- nu știu sigur acest lucru sau de către cine a fost ea manipulată.

12.07.24
Ei spun că eu sunt un filozof inofensiv și totodată un om foarte bun și perfect nevinovat, și totuși oamenii vor să mă omoare, deși nimeni nu îi obligă să facă aceasta. De ce? mă întreb eu. E ceva rău și aparent e adevărul. Nu cred că există motiv și nu sunt nici măcar nebună sau proastă. Una din aberațiile lor de azi e că oamenii s-au obișnuit să gândească greșit și rău despre mine și să îmi facă răul și nu pot fi dezobișnuiți - nu cred așa ceva, dacă li se spunea adevărul nu s-ar fi întâmplat nimic rău - și oricum nu e o problemă de dezobișnuire.
Ei spun același lucru - că cea mai urâtă femeie, adică eu(!), este în realitate un om excepțional în sens pozitiv -- e adevărat, am fost un om inteligent și mereu binele, am spus adevărul despre mine din diverse motive, nu ca să mă laud. Ei mai spun din nou că toți au mințit despre mine ca să mă lovească și că la fel au făcut înainte să mă nasc eu, omorând altă femeie. Eu nu știu dacă e adevărul. Oamenii se închină (??), spun ei, la tot ce e mai rău și omoară tot ce e mai bun. Unii spun că ei nu au ce face (?) și mă omoară fiindcă așa e voința poporului. Alții spun că, dimpotrivă, poporul e manipulat și ascultă, ca și mama, câteva ore pe zi la televizor pe niște porci care le toarnă minciuni și venin în cap ca să mă omoare.

13.07.24
Ei spun că niciun psihiatru nu vrea să recunoască adevărul despre mine. Și totuși nu am greșit nimic sau aproape nimic întreaga viață și am avut standarde morale înalte toată viața, spre deosebire de ei. Altcineva spune că toți (?! cine? psihiatrii?) joacă un hidos joc politic, la care eu nu am participat deloc, dar care e sursa nenorocirilor mele.
Oricum, din câte înțeleg eu, ei nu vor nici măcar să recunoască că tot ce am scris eu despre mine e adevărul - cred că se putea și dovedi - și astfel eu apar ca fiind nebună și mincinoasă - am fost mereu un om bun și inteligent în mod evident, îmi pare rău că au hotărât așa ceva. Măcar dacă ar fi admis măcar o parte din adevărul spus de mine, necesarul pentru a fi primită în lume, pentru a avea dreptul la studii și la muncă.

14.07.24
Vă scriu pentru ultima oară adevărul, ceea ce e mai important. Ați luat decizia greșită de a mă omorî, de a mă distruge, așa cum spune un anumit monstru mereu peste mintea mea. Acela pare să fie o femeie, după frecvențele vocii - de pe ecranul mintal, ca niște gânduri, nu am auzit voci ca ”nebunii”, din exterior, și nu știu dacă există așa ceva. Altul spune că e vorba de niște medici de căcat care se luptă să mă omoare. Tot ce am scris eu de-a lungul anilor despre mine - atât jurnalul meu cât și memoriile - este, în cele mai mici detalii adevărul. Nici nu lipsește nimic. Nu am greșit nimic toată viața - ceea ce e absolut normal, fiindcă am fost un om inteligent. Am fost binele desăvârșit, chiar dacă am fost aproape complet izolată din copilărie. Poate nu credeți adevărul spus de mine fiind un blog extrem de stufos și fiindcă ați fost îndoctrinați că sunt anormală psihic și aveți diverse iluzii legate de mine. Am fost lovită monstruos aproape încontinuu de la 13 ani, acum am 53. Ideea unora că trebuie să fiu distrusă și omorâtă e, din câte înțeleg eu, greșită - chiar am fost un om valoros. Chiar e greșit să fiu distrusă și omorâtă, dar foarte mulți cred că trebuie să fiu ținută în izolare și tortură zilnică, să fiu distrusă psihic, fiindcă am fost închisă la spitalul de psihiatrie și geniile sau oamenii inteligenți închiși acolo trebuie distruși. Eu contest această teorie a lor, pe ce se bazează ei? Aproape absolut tot ce e rău și chiar și canicula monstruoasă din ultimii 3 ani a fost din cauza celor care mă lovesc, nu din cauza mea - și nu era necesar să mă lovească nimeni. M-am rugat toată viața lui Dumnezeu să vă deschidă ochii să vedeți adevărul, dar nu s-a întâmplat. Nu mai explic, totul e scris pe blogul meu - și încă am aceeași bucurie de a trăi, de a fi om și de a cunoaște lumea, de a fi om bun, fapt pentru care sunt recunoscătoare. (Unul spune acum că e altceva și anume că, dacă un om inteligent e închis cu forța la balamuc, se ridică diverși alți indivizi la putere deasupra lui și ulterior aceia nu vor să se lase mai prejos și să fie întrecuți de un biet ”nebun”, prin urmare lovesc în victimă cu toată puterea - iar eu am fost închisă nevinovată complet, prin forță și minciuni. Poate așa e. Eu adaug că ceva similar se petrece dacă un om e izolat cu forța, eu am fost izolată cu adevărat din 84 și de mulți ani aproape complet - acest lucru slăbește psihicul lent și grăbește moartea individului. Ei spun că nimeni nu mă ”vrea” și asta e destul să fiu omorâtă. Ei au spus că, în timp ce eu eram fizic și psihic maltratată, deși nevinovată, ceilalți își croiau loc în societate și nimeni nu a mai vrut să fiu acceptată și să tulbur astfel ordinea socială instituită (?!). Problema cea mai mare, din câte mi s-a spus, e că foarte mulți oameni au mințit mult timp despre mine, astfel că proștii cred că sunt altceva și totodată nimeni nu vrea să fie adevărul, fiindcă mi s-a făcut mult rău și ei nu pot justifica așa ceva etc. E ceva rău, greșit, corupt, spun eu.) Deși eu am avut mereu dreptate și nu am greșit nimic, după cum spun și ei, întregul popor a fost îndobitocit de-a lungul vieții mele - ceva ce eu nu pot înțelege, spun ei. De exemplu, faptul că tata mă bătea cu violență (și mama mă bătea și se purta mizerabil și cu multe scene de nervi oribile), erau acte teatrale pentru ca proștii să creadă că eram nebună sau proastă, sau că greșisem ceva. Celelalte lucruri la fel, spun ei, la fel de josnic, mârșav. Unii spun că eu sunt de departe cel mai bun om (mereu am fost așa, chiar mai bună, dar acum sunt mai înțeleaptă), dar toți mint, iar alții spun că imensa mea bunătate e motivul pentru care unii m-au respins și alții au crezut că eram proastă sau nebună. Etc. Am scris totul de mult. Cred că absolut toți oamenii inteligenți cu adevărat sunt buni, e imposibl altfel, nu pot crede că oamenii răi și distructivi real se află deasupra altora.
15.07.24
Azi mi-au reamintit ideea lor că oamenii proști m-au lovit crezând că mă războiesc cu ei sau că fac acuzații (?!) nefondate și în realitate eu am fost cel mai blând și pașnic om cu putință. Dar lor li s-au spus minciuni mereu, spun ei. Asta e, nu am ce face altceva, iar adevărul l-am spus tot. Ei iar au spus că votează pentru așa cum au spus adesea când eram lovită mai puternic. Acum am probleme cardiace acutizate, dar poate voi trece și peste vara asta. Ei spun că eu am refuzat mereu să intru în jocul lor politic, prin urmare mă vor omorî. (??!) E adevărat, întreaga viață nu m-am prins deloc în politică, nici în acea unică perioadă când am urmărit știrile, din diverse motive, cum am explicat.

18.07.24
Una dintre ei întreabă retoric dacă mi se pare normal ca un om absolut bun și nevinovat să fie complet izolat - nici măcar corespondență în scris, niciun telefon de atâta amar de ani - mai multe zeci - deci, insinuează ea, e clar că oamenii mă omoară crezând că sunt proastă, rea sau nebună. Sau ceva rău pentru ei. Alții spun că așa era la început, dar acum toți au înțeles și mă omoară ca să mușamalizeze cazul, și că nu pot fi acceptată tocmai fiindcă sunt prea inteligentă și ei nu pot justifica faptul că un asemenea om a fost așa monstruos tratat întreaga viață.?? de ce? putea fi o greșeală. Oricum nimeni nu știa ceva despre mine, eu chiar am fost izolată și absolut nimeni nu a vorbit cu mine, nici în gând, niciodată. Altul, cu vocea unui unchi al meu, spune că eu am fost un om extrem de pur, ceea ce e adevărul, și locul meu nu e între oameni, ci la mânăstire. Nu are dreptate. Alții au iar ideea că eu sunt omorâtă de dragul unui porc, ceea ce eu nu înțeleg. Zilele acestea - ieri și cu ceva timp în urmă - s-a întâmplat un eveniment important în viața mea, anume m-am întâlnit cu vecina Mădălina pe stradă și am stat de vorbă puțin cu ea, lucruri banale de zi cu zi. Ieri m-am speriat fiindcă am văzut în curte o viespe sau albină gigantică care dădea târcoale garajului, nu știu dacă era matcă sau altă specie, dar era imensă. Oricum peste 5 cm, cred că mai mult. Au adus iar vorba de Irina Bitoleanu, fostă Ioniță și au spus iar că a fost omorâtă cu scopul să fiu eu omorâtă după aceea și că ei (cine?) au închis gura tuturor celor care știau ceva adevărat despre mine ca să mă poată omorî nestânjeniți - oricum, în afară de cele 5 persoane menționate de mine, în viața mea au mai fost doar câteva persoane în contact cu mine, ceva mai aproape, demult - în clasa a 8-a Magda Marinescu, Oana Negrea, Marina Gârju și sora ei și Irina Vișoiu, în liceu Mândru Benjamin și Oana Jitaru și foarte rare schimburi de cuvinte cu alți câțiva. Am fost, repet, izolată, încă din 84, iar în facultate toți mă ocoleau sau aruncau ironie verbală asupra mea. Relații distante am avut doar cu Ioana Șarba, cu Cerasela Prodan, Ovidu Pop și Bianca Fodor. Am uitat să notez că vecina Mădălina lucrează cu bormașina în partea ei din casa mea încă de-acum un an, în mod bizar - hârâie rar, uneori cu pauze de mai multe zile și în cursul unei zile de lucru hârâie ciudat, câteva secunde, uneori doar atât întreaga zi, încât pare ciudat, apoi mai multe hârâieli în unele zile, așa cum e normal, apoi pauze lungi etc.

19.07.24
Sunt extrem de constipată și totodată în mod ciudat. Ei spun că e din cauză că poporul minte și vrea să mor, și că posibil sunt otrăvită cu vasoconstrictoare, chiar cu scopul constipării mele ?? Am fost constipată 7 zile și am luat degeaba în fiecare seară, și dimineața chiar, Dulcolax, care odinioară avea efect. În final am cerut ceva puternic de la farmacie și mi s-a dat un sirop, probabil cu acțiune prin atragerea osmotică a apei în intestin. A avut efect prima oară, luând doză dublă. Apoi au trecut iar 3 zile, azi a 4-a în care nu am avut scaun. Ei spun că asta e cu scopul să fiu omorâtă. Nu știu. Am luat trei doze de sirop fără efect ieri și alaltăieri, ieri seară am luat și 2 pastile de dulcolax, tot fără efect. Azi am luat de curând 2 doze de sirop, ca în prima zi - dar mai am doar una în flacon. Încă nu au avut efect, dar poate... Ei spun că sunt foarte otrăvită. Nu știu. Mama m-a luat la rost că sunt constipată, așa cum a făcut ea mereu dacă a observat o stare proastă la mine, ca și cum ar fi vina mea. Nu am mai pățit așa ceva, și de două ori la rând și atâtea zile fără să cedeze la medicamente. Am luat și Motilium și Debridat simultan cu laxativul, dar nu am reușit. Tot zilele acestea am avut acutizare a problemelor mele cardiovasculare - durere precordială, oboseală rapidă, dificultate de respirare - poate tot datorită efectului vasoconstrictor. Îmi amintesc cum a început totul - cu ura nejustificată a mamei când eram copil, un copil bun, inteligent, cuminte și probabil că nici atunci nimeni nu credea adevărul și asta mi-a marcat întreaga viață. Ei spun că încă de atunci oamenii mințeau despre mine, eu nu știu ce anume - și totuși probabil că nici acum nu e prea târziu... Deși nu m-am plâns, mama iar a făcut o scenă urâtă de nervi așa cum obișnuiește ea, cu uși și alte obiecte trântite, plecând de la pretextul că ea s-a săturat de bolile mele în fiecare zi. Ei spun că nimeni nu a înțeles adevărul nici acum și nimănui nu îi e milă de mine. Nu știu. Am scris aceste lucruri puțin plăcute și prea intime despre mama și tulburările mele digestive, cu speranța că veți învăța ceva bun și veți trage concluzii utile pentru alte cazuri sau dacă și dvs. veți fi otrăvit sau lovit la fel - căci absolut cert nu am greșit nimic și sunt descumpănită, la fel cum ați fi și dvs. dacă acum, brusc și fără motiv, vi s-ar întâmpla toate acestea. Eu sunt lovită de mult, zi de zi și izolată, dar nici măcar pe parcurs nu am greșit nimic, deci e ca la început. Din cauza aceasta ei spun că, fiind eu total nevinovată, am trăit întreaga viață într-o stare de stupoare. Poate că la fel au simțit unii - stupoare - când au descoperit sufletul meu gingaș, frumos, intelectul destul de profund și rafinat din unele scrieri ale mele (în ciuda torturii și felului meu neputincios de a fi, dar neputincios din cauza a prea mult rău și nedreptate ce nu puteam controla, nu din fleacuri sau lovituri normale) și totodată au fost șocați de lamentații despre lucruri extrem de violente și nedrepte și scârboase etc. Proștii au crezut poate că este o contradicție, un conflict psihic și au fost păcăliți din cauza asta cu ușurință că aș fi nebună, ceva dizarmonic, deși în mod real se putea dovedi ușor că tot ce am scris e adevărul și că întreaga mea personalitate e ceva armonios și normal, fără conflicte sau contradicții, disonanțe sau incoerențe.

Acum au inventat altă bazaconie, cred că nu a mai fost această idee, ceva monstruos - anume că România a comis o imensă greșeală (despre care eu nu știu nimic) și vina a fost aruncată asupra mea (fără ca eu să știu și nu știu prin ce miracol și cu ce folos) și de aceea eu acum sunt omorâtă, ca țap ispășitor, deși nu am avut niciodată preocupări politice.
Ei spun că nu pot să simtă milă față de o femeie care nici la 53 de ani nu poate să își stăpânească mama, deși mama e genul de om care nu poate fi stăpânit decât cu forța, prin țipete și răsteli, nu este un om calm ca mine și care ascultă de vorbă bună, nu o pot nici păcăli prin lingușeli sau blândețe, trebuie lovită cum fac diverse fete cu mamele lor ca să fie respectate (am și auzit pe străzi etc.), sau cum făcea și tata cu ea până a murit, dar eu nu am dreptul să țip la ea (și nici nu aș face așa ceva poate), căci pe mine m-ar închide ea la balamuc împreună cu alții și nimeni nu ar închide-o pe ea, așa cum a fost și când eram tânără și mă maltratau ambii părinți. Ei doi și restul lumii au mințit că eu aș fi nebună, deși era clar de tot că nu eram și că ei erau. Mama, la 77 de ani, este foarte viguroasă și face des scene urâte, țipă sau vorbește tare mereu, mă batjocorește și e în stare chiar să ridice mâna la mine. Știu că aceia care trăiesc sau au trăit bine cu părinții nu pot înțelege cele scrise mai sus de mine, pare grotesc și ceva rău, asta fiindcă ei nu cred ce e mama și ce a fost mereu, existând și minciuna că eu aș fi nebună și nu le vine poate să creadă că iubirea și vorba blândă și pacea și răbdarea și calmul nu au niciun efect asupra mamei, fiindcă ea e altfel. Ca și în tinerețe, mamei îi trec nervii brusc, ca și cum nu ar fi fost nimic și vorbește brusc altfel, aparent cu chibzuință. Din câte am dibuit eu, ea de fapt joacă teatru că are furie imensă, dar uneori lucrurile devin cioburi și efectul nervilor ei violenți are ecou în organismul meu.
Ei spun că ”au creat o lume de monștri” în care oamenii buni și lucizi, cum am fost eu au fost complet rași și respinși. Nu știu la cine se referă, cine a creat această lume de monștri.

20.07.24
Nu există niciun motiv ca oamenii să creadă că sunt nebună sau că trebuie să mă omoare și totuși asta se întâmplă. Exact așa cum am fost atenționată demult, fără niciun motiv, din senin, eu fiind izolată și om foarte bun și inteligent, unul sau mai mulți nebuni și proști cu adevărat au început să profereze minciuni și injurii la adresa mea și acum, după 40 de ani, în care nu am avut nicio șansă să fiu cu alți oameni, toți oamenii, inclusiv acei nebuni inițiatori, cred sincer că trebuie să fiu complet distrusă și omorâtă. Într-un fel sau în altul, absolut toți oamenii, inclusiv dvs., cei care citiți, direct sau indirect cred ceva fals, o aberație sau alta despre mine și astfel contribuie la omorârea mea. Și totuși am fost perfecțiunea și un om capabil de realizări intelectuale și am iubit oamenii enorm și am crezut mereu, inclusiv acum, în ceea ce e bun. Nu s-a întâmplat absolut nimic rău în viața mea - în afară de cele trei greșeli explicate - și totuși, din cauza minciunilor unor oameni răi și faptului că psihiatrii au mințit clar despre mine și au dreptul să judece și să izoleze oamenii mai buni și mai inteligenți decât ei - acum toți credeți că trebuie să fiu omorâtă sau acționați cumva în acest sens. Repet, în afara minciunilor pe care nu eu le-am provocat, nu s-a întâmplat nimic. Am văzut adesea pe stradă oameni uitându-se urât și ciudat la mine, și m-a mirat, fiindcă niciodată nu am gândit ceva rău - este un adevăr că ei s-au uitat așa, la fel ca tot ce am povestit în rest - și nu doar că nu am gândit sau făcut răul o viață întreagă, dar chiar am fost, deși martirizată și izolată, ceva extrem de bun și blând în întregime. Vă las să meditați la aceste rânduri. Gândiți-vă că, de exemplu, în ultimii 19 de ani aproape, din 2005, nu au existat evident nici cea mai mică greșeală și nici gânduri rele în viața mea, ba chiar am reușit să înțeleg singură o parte mare din lume și viață, fapt care a contribuit la maturizarea conștiinței mele. Un om întrutotul normal, pe care oamenii l-au izolat cu forța.
Am explicat că, datorită acestor trei veri caniculare la rând (anotimpuri în care ei nici măcar nu au vrut să recunoască temperaturile grotesc de mari atinse, anul acesta au recunoascut uneori), condiția mea cardiovasculară s-a înrăutățit accentuat. În ultimul timp ei au spus că acest lucru s-a datorat atât f_tutului intenționat al meu, care lovește dublu - atât per se cât și prin înfierbântarea atmosferei, dar și otrăvirii mele tot intenționate, tot cu intenție criminală, cu vasoconstrictoare spuneau ei la un moment dat și poate și cu alte tipuri de otravă. Din păcate am tot mai multă jenă în piept și am început să am chiar și amețeli. Este greșit că sunt omorâtă, dar știu - nu am reușit să conving pe nimeni. Meritam chiar și dreptul la studii și la muncă, aș fi reușit să fac ceva frumos și inteligent, păcat că nu au vrut. În singurătate nu am reușit mai mult fiindcă am fost groaznic de tare torturată - deși ei neagă probabil totul, sub masca unei boli psihice în care cred proștii. Am fost și binele desăvârșit, nu doar inteligentă. Imediat ce voi putea, dacă voi putea, mă voi duce la cardiolog, dar de atâta timp a fost caniculă mare și nu am putut merge nici măcar cu taxiul. Chiar acum e foarte rău, ei zic că nu pot schimba decizia luată, de a mă omorî. E o decizie greșită. Ei au insinuat iar ceea ce au spus mai demult, anume că unii oameni ticăloși au sincronizat idioțeniile, aberațiile și minciunile lor politice cu diverse fenomene de natură biologică din viața mea, adică și-au clădit șandramaua politică peste organismul meu biologic, fără nicio legătură cu gândirea sau sufletul meu. Eu nu am avut niciun fel de ”imagistică” politică, absolut deloc. Ceea ce se întâmplă cu mine este o crimă josnică și urâtă, nimic mai mult, nimic mai puțin, spun ei, dar proștii cred că așa e necesar. În mine au lovit încontinuu de când m-am născut, și am fost mereu izolată de parcă nu aș fi fost om sau aș fi fost ceva nociv - dar mulți cred că am fost singurul dumnezeu viu al oamenilor și că ei mereu m-au masacrat încontinuu, clădind politica și alte minciuni în legătură directă cu intelectul meu superior. Totuși, din tot ce am înțeles, nu era nevoie să fiu omorâtă și nici torturată sau otrăvită de atâția ani. Ei spun că întreaga politică a fost mereu ceva legat de martirizarea pe viață a unui om nevinovat, sau un fel de ideogramă a vieții mele organice - nu știu dacă așa e. E posibil ca oamenii să creadă aberații politice legate de persoana mea, de pildă azi, dar și în alte dăți, a fost o persoană pe stradă care privea insistent la mine vorbind ceva despre americani - dar poate nu avea legătură cu mine. Ei par să justifice aceste aberații prin faptul că de mine s-a legat toată minciuna lor, deci și invenții precum războaiele - cum ar fi războiul din Ucraina și alte lucruri rele sau urâte - cel mai adesea fabricate, pe care oamenii le văd deci ca fiind legate de mine și de aceea mă lovesc, deși legătura e factice și eu sunt perfect nevinovată sau legătura nu înseamnă nimic și nu vor scăpa de nimic rău dacă mă omoară, dar vor putea fi mințiți la fel în continuare, cu același război sau conflict sau cu altele sau cu pacea. Și toate acestea în numele unor mecanisme mediatice adică un fel de arme (eu nu am urmărit decât o dată, cum am mai explicat, televizorul) oricum puse în funcție de mult timp, și pentru scopul important al îndiguirii, canalizării și manipulării raționale și eficiente a energiilor cerebrale ale populației - adică, altfel spus, am fost masacrată din ce în ce, mai ales în ultimii 10 ani, cu toată frumusețea mea de suflet imensă și capacității mele intelectuale cu tot, doar pentru păcălirea politică a oamenilor, care oricum se va întâmpla și de-acum înainte. Eu oricum am înțeles de foarte mult timp acest lucru, am explicat totul de multe ori, dar nimeni nu m-a vrut, toți m-au lăsat distrugerii și morții, deși am fost ceva frumos și nu am greșit nimic. Se putea dovedi. Ei spun că europenii sunt prea mândri ca să recunoască adevărul despre mine - deși era ușor de dovedit că eram om inteligent și perfect normal. Dacă chiar trebuiau să omoare așa monstruos un om, dacă chiar nu puteau organiza oamenii cu alte minciuni, adică nu despre oameni, atunci de ce nu și-au ales în acest scop un om rău, ceva mai prost, orgolios și nebun - că e plină lumea de ei?

21.07.24
Aseară, în timp ce scriam aceste rânduri de mai sus, au început să mă masacreze cerebral și m-au măcelărit așa de monstruos, destul de mult timp, încât am crezut că mor azi noapte, la fel ca rândul trecut când m-au lovit chiar ceva mai violent dar pentru timp mai scurt. Din această cauză am scris poate puțin incomplet, confuz, cele de mai sus - la care mai am de adăugat, pentru clarificare, că acea sincronizare între biologic și cultural există probabil (cred eu) la toți oamenii, fiind evidentă, accentuată, la intelectuali, nu e un lucru caracteristic celor considerați nebuni, cum sunt eu. Bineînțeles că am înțeles totul singură. Nu am delirat niciodată. Totodată nu cred că aș fi singurul om masacrat sau martirizat, dar probabil că sunt unul dintre puținii perfect normali și nevinovați, ba chiar om de valoare intelectuală, martirizată monstruos, nejustificat, întreaga viață. Ei spuneau că e din cauza inteligenței mele superioare și totodată faptului că toți mă vor ca servitoare, dar nimeni ca stăpână - ceea ce sunt de facto, datorită capacității intelectuale. Și toți vor să îmi roadă și să îmi radă intelectul mereu, ca să fie alții deasupra mea și nu cumva să îi influențez eu pe cei mai proști decât mine. Ca și cum aș fi ceva rău. Totuși, spun eu din nou, e greșit - e adevărat că am fost torturată groaznic toată viața și respinsă mereu, dar de fapt am fost normalitatea absolută, nu am greșit de fapt nimic, am avut sufletul foarte bogat și frumos și aș fi fost capabilă de mult progres intelectual și performanțe. Am fost mereu binele și adevărul. Dacă era adevărul, mă acceptau ca ”stăpână”, ca om cu drepturi la muncă și la studii, la fel ca pe celelalte colege ale mele. E adevărat că m-au amenințat de mică cu psihiatria, dar era de atunci evident că eram un copil normal și bun și deștept. Se pare că pe mine mă judecă niște oameni proști, care nici nu au fost vreodată împreună cu mine, nu au discutat cu mine și nici măcar nu m-au privit în ochi, căci se știe că ochii sunt oglinda sufletului, dar și a intelectului, eu de pildă percep cât de deștept e un om mai ales privind în ochii lui. Deși nu m-au privit în ochi, ei mă omoară poate datorită reputației mele proaste, fiindcă ceilalți au făcut ce au vrut cu trupul meu și cu creierul meu, dar eu nu am lovit pe nimeni și nici nu am apucat să trăiesc, având foarte puține lucruri de povestit în afară de propria mea viață. Din păcate singura mea relație a fost și este mama, nici măcar o altă rudă și mama totdeauna, întreaga viață, mi-a vorbit pe un ton ciudat, probabil pentru ca unii să creadă că sunt nebună sau proastă, sau ca să mă influențeze să devin altceva decât sunt. Și cei care aruncă gânduri asupra mea mă tratează, în gând, ca și cum aș fi proastă sau nebună, poate chiar asta cred ei. Asta e, nu am ce face. Ei zic că absolut tot ce am povestit e adevărul, dar există niște oameni monstruoși care consideră că tot ce a fost viața mea și calvarul meu real e un ”joc” al lor.

23.07.24
Oamenii proști, spun unii, nu pot crede adevărurile neplăcute și atunci li se revelează anumite lucruri și ei înnebunesc de groază. Nu știu dacă e adevărat. După tot ce a fost, mie mi se pare ciudat că toți oamenii preferă să mă omoare. Ei zic că medicii răi manipulează tot aparatul medical, astfel încât oamenii se tem să mă accepte sau să se poarte normal cu mine ca să nu fie ei consumați, îmbătrâniți, îmbolnăviți - eu cred că e ilogic acest lucru, fiindcă dacă toți oamenii inteligenți ar fi vrut să trăiesc și m-ar fi acceptat ca om normal și bun, cum am fost mereu, dacă ar fi fost toți solidari cu mine, măcar de la distanță, medicii nu aveau ce să le facă rău. Dar, deși am fost un om inteligent și normal, oamenii nu au ”crezut” în mine, exact așa cum spun ei. Au venit iar unii monștri peste mine cu ideea că trebuie să mă omoare, ca să nu fie ei omorâți.

24.07.24
Iar au spus că eu am fost tratată întreaga viață cu atâta violență, fiind o persoană foarte bună și blândă, încât nimeni nu poate crede adevărul. Poate că și acesta e un motiv. Iar ideea că absolut toți au mințit și toți vor să mor. Păcat. Oricum nu știu la cine se referă. Îmi pare rău, am fost un om complet pur și nevinovat în cele mai mici detalii și totodată inteligentă, chiar dacă nu am reușit să fiu acceptată și respectată - a fost ceva nedrept.
Ei spun că atât eu cât și mama am fost condamnate la moarte, dar mama și-a acceptat sentința iar eu nu, și prin urmare mă împotrivesc otrăvirii mele, pe care mama o acceptă cu seninătate.??! Probabil că este delirul cuiva sau mai multora. Nu aveau cum să mă condamne la moarte, fiindcă nu am greșit nimic și am povestit totul despre mine pe acest blog în cele mai mici detalii, așa cum trebuia să povestesc, evident e adevărul, puteam dovedi, am fost mult abuzată, dar cu toate acestea nu am greșit aproape deloc. Mama a greșit față de mine mult, deci nu are sens - oricum eu nu am avut relație normală cu ea, și în niciun caz nu am făcut ceva rău împreună cu ea. Ei zic mereu că poporul comite o monstruoasă greșeală asupra mea - și că poporul crede că aș fi altceva decât sunt. E posibil, azi m-a apostrofat în mod ciudat (de fapt ședeam pe o bancă) un individ din popor, care vorbea cu accent din altă zonă a țării și m-a întrebat dacă e bine că primarul a pus bănci pe străzi, ca să putem sta și jos, că în alte părți au fost și scoase băncile (de exemplu pe străzile din apropierea locuinței mele erau destule, dar le-au scos și mie îmi erau tare utile), iar eu i-am răspuns normal că da, e bine - cu toate acestea individul a avut o reacție ciudată, deci în ansamblu ei nu mă respectă și posibil ei cred că aș fi proastă sau nebună sau altceva încât m-au ”condamnat”, așa cum spun aceștia de peste gândurile mele, deși am răspuns normal, deși toată viața am fost normală, dar ei probabil că văd în mine ceea ce vor ei să vadă, fiindcă li s-or fi spus minciuni - s-ar putea ca această teorie a unora să fie de fapt adevărul. Cred că nici mama nu a greșit ceva încât să fie omorâtă.

25.07.24
Îmi pare rău că s-a întâmplat totul așa oribil - v-am tot implorat viața și nu ați avut milă, crezând orbește, din câte mi se spune mereu, minciunile unor oameni răi, agresivi - probabil și unii psihologi și psihiatri, pe care îi respectați și învestiți cu menirea de a fi călăi sau de a sorta oamenii în buni și nebuni. Zilele acestea scaunele mele au avut miros groaznic - unii au spus mereu că eu sunt omorâtă prin otrăvire și eu însămi am remarcat otrava de acum mulți ani. Unii spun că e prea târziu, că am fost otrăvită prea mulți ani ca să mai fiu salvată. Diverși indivizi cred că otrava face parte din aparatul sau sistemul medical, fiindcă oamenii mai trebuie și să moară, fiindcă altfel nu se pot întreține nici societatea și cultura, nici natura vie. Ei spun că absolut toți oamenii sunt otrăviți. Alții spun că anumite persoane răuvoitoare manipulează sistemul pentru a mă omorî. Poate și de aceea, adică din cauza ideilor despre sistemul global și normal al otrăvirii tuturor nu credeți ce v-am povestit eu despre cum m-au otrăvit pe mine, deși nevinovată, în blocuri de locuințe, taxiuri, cu alimente țintite etc. Într-o societate în care totul se bazează pe interdependență e foarte trist să fii izolat o viață întreagă și omorât în acest mod. Ei repetă din păcate trei idei care se contrazic între ele - că ei trebuie să mă omoare fiindcă nu mă ”vor” oamenii, că oamenii cred ceva rău și diverse minciuni despre mine, de aceea mă resping și mă lovesc și că oamenii nu trebuie să înțeleagă niciodată adevărul despre mine. Eu cred că e clar că acești indivizi sunt ceva rău, ceva ce copiii și tinerii cât de cât morali și sinceri și buni ar condamna dacă ar cunoaște. Dar, ca și eroii negativi din cărți, unii dintre ei probabil cred orbește că ei au dreptate și își găsesc diverse scuze să îmi facă răul și să mintă din conformitate. Din păcate, răul e crezut și binele nu și eu sunt în mod real lovită monstruos de 40 de ani și izolată. Nu am avut cum să vă conving, nu am avut cum dovedi, cum spunea și tatăl meu. Uneori am avut un șoc observând că oamenii sunt la fel de buni și calzi ca mine, că se iubesc frumos între ei, că țin la copii și la frați etc. Aceasta fiindcă oamenii, deși dvs., ca cititori, nu credeți, mereu și fără motiv și fără să îi provoc, m-au agresat fizic și verbal, m-au batjocorit, au mințit despre mine, m-au respins și disprețuit. Poate că și unii dintre ei, sau dintre dvs. chiar, ar fi șocați înțelegând că nu am greșit nimic, că au fost mințiți, că am fost mereu om normal și foarte bun, că nu am mințit și nu am fabulat sau delirat nimic...propriu-zis cum sunt acum.

28.07.24
Acum două zile, vineri 26 iulie 2024, a fost deschiderea oficială a Olimpiadei de vară la Paris. De atunci sunt prost dispusă, am avut chiar un șoc neplăcut. Azi mama mi-a spus că mai mulți oameni au criticat montajul sau scenariul deschiderii - care a fost hidos. Că e un fel de scandal. A fost ceva simbolic-alegoric, dar mai mult parodie, care chipurile viza unitate în diversitate, adică toleranță, drepturi și aceptare a minorităților sexuale sau de altă natură. A fost oribil și probabil că au contat pe efectul opus - adică neacceptarea. În afară de o imagine gen luntrea lui Caron de la început - când mi-am dat seama că va urma un spectacol urât și am spus că nu trebuiau să fac așa ceva - au mai fost multe tangențe cu viața mea, dar toate ca și cum totul ar fi fost altfel decât am povestit eu, adică interpretat în rău, diferit de ceea ce a fost cu adevărat. Chiar și luntrașul amintește pentru mine de apropierea dintre viața mea și poezia și viața lui Blaga. Foarte urât erau pe Sena, unde treceau vapoare cu delegații olimpice de sportivi, niște imagini mari pe jumătate scufundate cu femei cărora li se vedeau doar ochii și nasurile, luate din cărți ale mele, tot ceva mincinos, o aluzie greșită, greșit țintită, care poate fi legată de mine, dar nu mai explic totul, că ar dura prea mult. În rest a fost totul hidos - chiar și statuile de aur ale unor femei celebre care apăreau din cutii pe Sena. A fost o imagine a Cinei cea de taină cu o femeie goraznic de obeză (și eu sunt aproape la fel), cu un zeu Dionysos gol (asta eu nu am văzut), a fost grotesc prezentată revoluția franceză - dar eu nu am avut implicare sau vină că am fost din întâmplare la revoluția din 89 martoră, a fost și mai hidos o scenă cu trei tineri - parcă doi bărbați și o femeie - care fac sex în grup. Total diferit față de ceea ce s-a întâmplat în viața mea - doar o dată și sub efectul medicamentelor mele psihiatrice puternice atunci, mai puternice decât alcoolul - acești tineri din scenetă erau veseli și pofticioși - iar în cazul meu nu a fost niciun zâmbet al nimănui și nimic vesel sau cu dorință sau poftă, ci doar ceva rece, calculat, dar gândit greșit, căci eu speram să pot înțelege ceva (și nu am înțeles nimic, dar atunci nu mi-am dat seama că era inutil) despre sexualitate și astfel să evit răul în viitor și eventual să nu mai fiu închisă la spital - în scenetă ei erau tineri și totul se petrecea lejer, ușuratic și în scena din viața mea doar eu eram tânără și cei doi bărbați erau maturi, chiar în vârstă. Oricum unii au spus adesea că oamenii au înțeles tot ce am povestit eu exact invers decât a fost. Posibil. Chiar și muzica clasică aleasă a fost greșit aleasă și poate să facă aluzie la minciuni despre mine, și nu la adevăr urât. Cântecul glorios interpretat de Celine Dion - Imul iubirii după Piaf, era irespobsabil și eu repet adevărul - singura dată când am fost nebună și amăgită întreaga viață, singura dată când nu am fost rațională, a fost când m-am îndrăgostit de acel profesor meditator care de fapt el m-a sedus intenționat și monstruos, eu având doar 17 ani, iar el 36. Ulterior el a fost acceptat cu bursă în Franța la Lyon. Repet, nu am fost vinovată, el a purtat întreaga vină și a insistat foarte mult, iar eu am rezistat foarte mult, 6 luni fră să cred că îl iubesc, în condiții groaznice din punct de vedere al durerii și chinului trupesc. E adevărat că am fost extrem de îndrăgostită și aș fi fost în stare să îmi dau viața pentru el, dar nu eram ceva rău, așa cum sugerează cântecul -- anume o îndrăgostită în stare să își trădeze țara, prietenii, să mintă, să nu îi pese de lumea întreagă. Am fost exact invers, un om bun și responsabil mereu. Erau atâtea cântece de dragoste, ei l-au ales tocmai pe acesta, unul din cele imorale în cuvinte. Întreaga deschidere a fost un fel de retrospectivă a minciunilor sau delirului, interpretării greșite a vieții mele, nu adevărului. Chiar și faptul că delegației Rusiei și nu mai știu cui nu le-a fost permis să defileze din cauza războiului din Ucraina posibil, e ceva exact invers decât am fost, este intoleranță, nu acceptare, în timp ce eu întreaga viață am fost binele și pacea. Când eram copil țin minte că se spunea că, pe parcursul Olimpiadelor, războaiele sau confilictele trebuiau să înceteze. Pe de altă parte, recunosc, eu am avut o oarecare rejecție a minorităților sexuale, am fost oarecum homofobă, din cauza lipsei mele de cunoaștere a sexualității, deci și asta era invers decât am fost eu - de fapt eu nici acum nu înțeleg homosexualitatea. Nu știu de ce, dar am impresia că oamenii, poate și francezii, chiar cred totul despre mine invers decât a fost. Mulți așa mi-au spus mereu.
Repet ceea ce am explicat pe larg pe blog. De la acel moment al scenei urâte de aparent ”sex” în grup au trecut peste 30 de ani (31 sau 32), dar oamenii îmi tot repetă acest lucru mereu de 19 ani, de la moartea tatei. Ei spun că acea unică scenă, deși sunt nevinovată, deși nu am avut niciun fel de senzații sexuale, este motivul pentru care am fost condamnată la moarte și la tortură continuă și izolare întreaga viață. De multe ori au spus că a fost unica mea greșeală, deși de fapt nu a fost - și dacă era greșeală deci puteau să mă ierte, având în vedere că nu s-a întâmplat decât o dată, că evident nu mă reprezenta și că eu nu am avut nicio relație sexuală toată viața și că nu m-am gândit deloc la sex, în afară de momentele când ei, fără să îi provoc, îmi aminteau această scenă sau povestea legată de sex oral, altă nevinovăție a mea. Repet, eu fusesem închisă la psihiatrie și tratată extrem de violent, datorită unei tulburări sexuale - anume că eram violată monstruos de la distanță, torturată groaznic - tulburare ce a fost numită schizofrenie. Nu am avut niciodată delir, au mințit. Ei repetă des că, după tortura psihiatrică, oamenii au mințit încontinuu despre mine, eu fiind izolată și vor să mă omoare datorită acelor minciuni, pe care eu nici nu le cunosc. Fiind izolată și numită nebună, ei, adică cei răi și proști, au acoperire și mă omoară, mi se spune mereu. În realitate, puținii oameni din viața mea m-au respins, din câte am observat și eu, fiindcă am fost un om de mare puritate și bunătate. Ei erau altfel și chiar au spus sau au sugerat că nu îi suportă pe cei austeri moral și mereu corecți, cum am fost eu. Totuși, toți oamenii, dacă ar cunoaște adevărul bun despre mine, care a însemnat nu doar puritate ci și inteligență înaltă și umanitate caldă și frumoasă sufletește, nu ar fi mințit ca să mă omoare și m-ar fi acceptat, nu m-ar fi izolat și nici omorât. Ei mereu au spus, repet, că oamenii au înțeles exact pe dos aproape tot adevărul despre mine. Ei spun că toți oamenii buni au fost păcăliți și manipulați de cei răi și m-au lovit sau respins a priori, deși nu știau nimic despre mine. Sau că toți s-au păcălit între ei. Acum de exemplu iar au intrat cu ideea ”îți dai seama ce s-ar întâmpla dacă oamenii ar înțelege adevărul?” Adeseori au spus așa și adesea au adăugat că trebuie să mă distrugă și să mă omoare pentru ca oamenii să nu înțeleagă adevărul. Alții au iar ideea că oamenii mi-au făcut prea mult rău de-a lungul vieții (?), încât toți vor să mor.?? Ca și acum nu știu câți ani, au venit iar cu ideea că acceptarea mea ar însemna un scandal prea mare, fiindcă nu am greșit nimic, prin urmare toți sunt de acord să mă omoare - vă implor încă o dată, mai gândiți-vă, e total greșit să fiu omorâtă.

29.07.24
Aseară am fost la plimbare și iar au apărut în fața mea pe stradă doi-trei bărbați care s-au uitat evident ciudat și foarte insistent și prelung la mine - probabil că au dat crezare unor aberații despre mine. Bizar. Când m-am întors și mă descălțam în holul de la intrare, a apărut un păianjen mare lângă comoda din hol. Era din soiul celui gigantic care a apărut în curte o dată o singură dată, când mama a plecat pentru o noapte sau două la mare, împreună cu vecinii; cred că am notat despre acest eveniment, care a fost singura dată când mama m-a lăsat singură noaptea în casă. Era prea mare ca să încerc să îl strivesc cu piciorul gol, mi-ar fi fost frică și cu pantofi sau papuci, fiindcă părea rezistent și iute și otrăvitor. L-am dat cu spray de insecte, dar e îndoielnic că ar fi murit, a fugit sub comodă.