13 octombrie 2015

Azi am fost la medicul de familie și mi-a spus că e posibil să se fi declanșat brusc un diabet (fiindcă brusc am început să beau câte 6 litri de apă pe zi acum 2 săptămâni, numai eiri și azi am băut câte 2-3 litri, ca înainte)...dar mă tem că era mai demult...eu am tot fost acolo...poate dna doctor spera ca boala să se amelioreze...dar, după cum am mai spus, pentru diabet statul dă o sumă mare de bani lunar și grad mare de handicap. Suma e mai mult decât dublul sumei pentru boală psihică pe care eu nu am acceptat-o fiindcă speram libertatea și drepturi sociale, fiindcă nu am avut nicio tulburare psihică niciodată și nicio greșeală față de nimeni; suma este probabil și acum mai puțin de 300 lei pe lună (era 200 și ceva acum câțiva ani), deci doar hrana și produsele de igienă strict necesare pentru o săptămână, oare înțelegeți? Pentru picior amputat nu se dă de fapt nimic, fiindcă 35 de lei ajung doar pentru 2 zile masa. Suma pentru orbi și diabetici, plus ce mai am, mi-ar fi ajuns pentru dietă sănătoasă și pentru produse de igienă necesare (hârtie igienică, săpun, tampoane, detergent de vase, etc) plus medicamente și chiar pentru câte o haină sau pantofi din când în când sau pentru acoperirea unor cheltuieli neașteptate...Dar acum dna doctor de familie e dezolată, fiindcă în policlinică nu se fac temporar analize gratuit pentru cei asigurați și trebuie să aștept până la sfârșitul lunii... A vrut să mă trimită la Grozovici (nu știu ce e această locație), dar s-a răzgândit.

Și cred că ați înțeles deja că am avut un singur noroc în viață: faptul că mi-am pierdut piciorul în tentativa de sinucidere, fiindcă altfel nu aș fi avut asigurare medicală și medicamente compensate deloc. Înainte de amputație, dacă aveam nevoie de vreun medicament, plătea tata suma întreagă, fiind el încă în viață. Numai salariații sau cei cu pensie au dreptul la asigurare medicală, și eu nu aveam dreptul să am nici pensie nici salariu. La început nu știam că și persoanele cu handicap au dreptul la asigurare medicală, deci plăteau părinții medicamentele mele. Am perceput câteva gânduri străine cât timp stăteam pe holul policlinicii : ”și nu a fost niciodată agresivă?” Dacă e vorba cumva de mine (ceea ce nu știu, eu am perceput gânduri străine numai după 35 de ani), atunci persoana se înșală, fiindcă eu am fost mereu un om foarte bun și blând, încă din copilărie, și mereu calmă și liniștită, în ciuda faptului că părinții m-au bătut aproape 10 ani din viață fără vreo greșeală sau tulburare psihică din partea mea, uneori mă băteau la sânge, când nu trebuia să merg la școală, probabil că se gândeau că așa nu vede lumea ce îmi fac ei. Cred că vă dați seama că eu am muncit mult în viață ca o sclavă, am muncit în grădină și pe câmp, am spălat multe rufe la mână, etc., plus faptul că am citit multe cărți într-adevăr și am avut o cultură generală, dar și științifică sau beletristică bogată.

Zilele acestea rabd din nou de foame, nu am niciun leu din nou și nimeni nu îmi dă de pomană....deși am fost mereu un om bun și i-am ajutat mereu pe alții și nu am fost nebună niciodată...aseară am avut puțin noroc, fiindcă vânzătoarea de la chioșc, altfel destul de rea, mi-a dat 5 cartofi mici de pomană și i-am fiert, dar am pus și sare de data asta, deși dna doctor de familie mi-a spus să elimin sarea complet. Am eliminat sarea aproape complet, dar mama tot îmi aduce mâncare ”puțin sărată” din când în când, deși i-am spus ce a zis medicul.

Pe drumul spre policlinică ( nu e departe) oamenii din blocuri spuneau că la ei se dă drumul la căldură în bloc, ceea ce e o veste tare proastă pentru mine, fiindcă întreținerea va costa foarte mult chiar timpuriu din octombrie -- dacă e adevărat ce spuneau și fiindcă eu nu suport căldura și o invidiez din punctul acesta de vedere pe mama...la blocurile de pe Moșilor unde stau se dă căldură de peste 26 grade Celsius iarna mereu de peste 25 de ani, deci trebuie să stau cu geamul deschis și risc pneumonie sau mai rău chiar...iarna când caloriferele vechi radiază căldura e mai rău înăuntru ca o temperatură tot de 26 grade, dar care e suportabilă vara, oare înțelegeți? Am auzit că în alte cartiere, chiar în Colentina, oamenii au avut dreptul să aibă termostat la calorifer.