28 decembrie 2015

De dimineață au intrat din nou peste mintea mea, de data asta cu amenințări clare de moarte și destul de urâte, cum mi-au mai făcut de multe ori. Pentru a suta oară poate mi-au transmis ”nebuna aia nu a înțeles încă?” Gândesc eu: ”Ce?” ”Că trebuie să se omoare (pentru noi)”. De atâtea ori mi-au aruncat aceste vorbe...

Mai înainte cu câteva minute a intrat altul cu ideea ”Trebuie să îi distrugem toți receptorii și să o omorâm că altfel scrie și restul”. Mă tem că mă vor omorî în curând... Mi-a fost tare rău zilele trecute, am dormit câte 15 - 20 de ore pe zi fără să iau medicamente prea multe și mă durea tot corpul înfiorător de tare...mi-a trecut abia ieri...acum iar mă doare coloana groaznic de tot. M-au torturat încontinuu din 1984 dar din ce în ce în ultimii ani și mai ales în ultimul. Nu am greșit nimic și nu am fost niciodată nebună. Am dăruit numai binele și nu înțeleg de ce medicii nu mă ajută, deși mereu am fost la control și mereu am cerut ajutorul. Distrugerea receptorilor medicamentoși sau nervoși în genere duce desigur la moarte, mai ales în cazul meu, fiindcă m-au ”futut” cum zic ei ca să spună că ”fututul” înseamnă ”schizofrenie”. Chiar am fost un om perfect. De 6 luni nu m-au mai lăsat să fac curat în casă, e oribil și din martie 2015 (anul încă în curs) nu m-au mai lăsat să fac baie. Nu am bani pentru cele necesare, etc. Prin multe mijloace m-au împiedicat să continui povestea din 2002 încoace. Vă asigur că acea persoană nu are dreptate când spune că trebuie să mă omoare ca să nu mai pot continua restul povestirii. O mare parte din faptele din 2002 încoace sunt deja scrise în blogul acesta. Ceea ce a mai rămas nu reprezintă secrete deosebite, ați fi văzut că am dreptate, chiar dacă din 2002 m-au torturat mult mai mult ca înainte, fiindcă am fost peste tot cu cererea mea de libertate și drepturi. Am să mă străduiesc să scriu totul pe scurt și să mă omor după aceea. Dacă nu, va rămâne povestea neterminată, îmi pare rău, dar nu era nimic de ascuns.