1 august 2017

ar m-am uitat în dulapuri și am descoperit ceva neplăcut.
Nu doar că mi-au furat punga cu corespondența mea (scrisori, felicitări, vederi), pe care le-am primit de-a lungul vieții pînă în 1992 cînd am fost închisă la psihiatrie, cînd aveam 21 de ani.
Lucrul acesta m-a durut foarte mult. Mai mult decît atît - mi-au băgat din nou în dulapuri vechituri pe care ei le-au adunat de-a lungul vieții mele și dracu știe unde sau cine (posibil niște vecini) le-a păstrat ca să îmi împută mie casa cu ele și să mă scîrbească.
Mi-au pus printre altele un portofel cu actele bunicului meu Ironim Moldoveanu, care, deși el era născut în 1898 arată ca noi. Numai certificatul lui de naștere pare vechi.
În plus, spre marele meu dezgust, după ce mi-au adus în casă vechituri, adică mărțișoare și alte fleacuri de cînd eram copil mic, ei le-au amestecat pe cele vechi cu cele mai noi, de pildă amintiri din vremea cînd eram profesoară la liceul IL Caragiale, între anii 2003-2005. Eu nu aș fi făcut așa ceva.
Cînd voi putea ieși din casă, poate într-o săptămînă, voi lua vechiturile și lucrușoarele din 2003-2005 și le voi arunca undeva pe stradă, poate pe la biserica armenească, la un coș de gunoi stradal, fiindcă acolo a început povestea vieții mele legată de așa-zis părinții tatei. Ca un fel de ritual, dar, repet, nu cred că mă vor lăsa în pace, am povestit deja cum m-au torturat încontinuu din 1984. În acest apartament în care stau mi-au adus multe gunoaie și mizerie, și mai ales, mi-au luat lucrurile la care țineam, inclusiv poze cu mine, nu numai cele cu așa-zis familia mea.
Acum am de adăugat un alt lucru care m-a scîrbit - se pare că vecinul mamei de la Voluntari, cel care a cumpărat casa nașilor mei unde am copilărit, este vinovatul, sau prin el și mama sau Carmen asistenta de la psihiatrie, s-au întîmplat aceste lucruri - am descoperit acum alte vechituri în dulapul unde țineam încă niște cărți din facultatea de medicină - pe lîngă tot ce mi-au luat au introdus aici și o poză veche cu tanti Piri sora mamaiei, cînd era balerină împreună cu perechea ei de estradă. Am povestit deja că mi-au luat toate pozele vechi de la tanti Piri, care erau toate cu așa zis familia mea - mamaia, nașu, tata, nașa și doar cîteva numai cu tanti care oricum mi le promisese înainte să moară, cîteva poze care îmi plăceau. Acum sînt scîrbită că mi-au băgat la loc această poză cu tanti Piri. Lîngă ea mi-au pus și un tablou mic pictat de mamaia, care încercase să îmi facă mie un portret. Și asta e urît. SIncer, țineam mai mult la pozele mele cu niște colegi din liceu care nu mai sînt. Au intrat unii peste mine cu ideea că oamenii trebuie să creadă că eu am fost rea și proastă sau nebună și din această cauză aberantă, adică faptul că ei cred că oamenii TREBUIE să creadă răul despre mine, ei mi-au luat pozele cu mine, nu doar pozele vechi cu așa- numita mea familie, care de altfel au fost oameni buni cu mine. Tot așa am ținut și la filmele de poze pe care le-am făcut eu în tinerețe și la punga cu scrisorile mele, printre care erau nu doar cei dragi care mi-au scris ci și cîteva lucruri ale mele, de pildă caietul de la absolvirea liceului cu numele și scrisul colegilor mei.

A mai intrat unul peste gîndurile mele cu idea că unii mi-au luat lucrurile și apoi le-au băgat din nou pentru a îi păcăli pe oameni că eu fac vrăji sau că altcineva face vrăji peste mine.
Acum vecinii de sus iarăși fîsîie la baie încontinuu încet, pentru a crea ideea că ei mă otrăvesc cu gaze, ceea ce poate e adevărat.
după 2 luni de chinuri și tortură azi m-au mai lăsat puțin în pace și mă simt mai bine, mulțumesc lui Dumnezeu. Huliganii și copiii nebuni de afară s-au mai liniștit. Vreme de 2 luni, în timp ce eu eram chinuită monstruos, cei de afară urlau înjurături sau pur și simplu urlau ca vîrcolacii la lună. Fie ca tot binele să fie spre rău pentru cei buni, pacea fie cu voi, oameni buni, iertați-mi aerul de binecuvîntare, nu sînt prefăcută, am rămas aceeași din copilărie, nu mă pot schimba. Studiați ablativul în latină...sînt mii de interpretări, eu o am pe a mea în ce privește structurile gramaticale și sintaxa în general. În ce privește tot răul spre bine, bineînțeles că uneori e și invers și omul bun are mai puțin rău de tras la spate.

una din ciudățenii a fost că alaltăieri o farmacistă de la care am cumpărat laxativ mi-a vorbit la persoana a treia ca și cum credea că vorbește cu altcineva prin mine, deci credea că sînt nebună. În caz că oamenii chiar cred că eu sînt nebună nu evina mea fiindcă efectiv nu am avut nicio șansă, am fost închisă de la 13 ani și mereu s-au purtat așa cu mine, chiar dacă eu am vorbit mereu corect și bine și normal. De fapt ei sînt para-noici. Eu am scris din nou adevărul aici, fiind foarte singură și fiindcă nu mi se permite de 33 de ani să fiu cu cineva. Sînt mereu conștientă că nimeni de pe facebook nu mă place și nimeni nu vorbește cu mine. (În afară de cîteva excepții în 7 ani) Mereu verific cutia poștală de 2-3 ori chiar pe zi, la parterul blocului.... mereu nimeni.

6 ianuarie 2021
repet azi - e un lucru foarte răui, dăunător chiar, să ți se ia puținele lucruri la care ții - și mie mi-au luat cu adevărat câteva obiecte, dar nu știu cine.