desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge

luni, 23 aprilie 2018

23 aprilie 2018

Luna trecută, martie, am avut din nou dureri la coloană, care au început în zona toracală și apoi s-au mutat lombar, unde mă doare de și mai demult. Anul trecut am avut noaptea amorțeli foarte puternice ale mâinilor, trezindu-mă noaptea cu mîinile strînse gheară sau pumn, cu dureri mari în brațe și antebrațe. Aceste dureri au fost de fiecare dată cînd intră peste mintea mea unii în limba germană - de pildă ei spun Augen când duc mâna la ochi dacă mă doare etc. Cele câteva cuvinte în germană sînt aruncate foarte rar peste mintea mea. Probabil fiindcă nu știu germană. Oricum anul trecut s-au agravat durerile de coloană și am avut dureri reumatismale pentru prima oară în viață. Luna trecută a fost din nou rău. Cu chiu cu vai am fost îndrumată spre un medic ortoped (gratuit) și acesta mi-a dat cu chiu cu vai să fac o radiografie lombară față și profil, spunînd că nu vor să mă iradieze prea mult, deși i-am spus că toracele m-a durut primul și mai tare. Bine și atît. Am găsit programare la radiografie cu chiu cu vai abia azi și Dumnezeu m-a ajutat să merg azi acolo, deci după încă o lună și ceva. Nu mi-au dat rezultat scris, spunând că a plecat medicul, că altfel dădeau. Încă nu m-am uitat pe Rx, dar reamintesc modul oribil în care m-a tratat medicul de familie, care, pe lîngă faptul că îmi vorbește urît și la pertu fără niciun motiv, și asistenta ei la fel, deși respectă ceilalți pacienți, nu mi-a dat dreptul să muncesc nimic deși eram aptă de muncă și sub 40 de ani, zicând că am diagnostic psihiatric. Însă ea nu avea dreptul să mă condamne, fiindcă nu are niciun motiv să creadă că aș fi nebună și fiindcă eu i-am vorbit și m-am purtat mereu normal - ar fi trebuit să mă trimită la un centru de diagnostic psihologic, din moment ce insistam de o viață că vreau măcar dreptul să am copil și să muncesc, unde se putea dovedi ușor că nu am fost niciodată nebună și că aveam dreptate, exact așa cum am evaluat și eu și am insistat să explic că sînt destul de inteligentă să mă evaluez, și chiar să evaluez pe alții. De asemenea nu eram încă așa de otrăvită ca acum, fiindcă, după cum am povestit, am fost și otrăvită fără niciun motiv, cel puțin din anii 2000. Tot ce am povestit eu pe blog putea fi dovedit. Tot ea, medicul de familie, a refuzat în mod repetat mulți ani să îmi dea trimitere la ecografie sau alte analize și nu mi-a dat nici medicament strict pentru simptome. Mi-a dat Apimag naturist și atît cînd i-am spus că nu mai pot folosi normal mîna dreaptă (de 2-3 ori, o dată timp de 2 luni) și mi-a dat doar Movalis pentru durerile de coloană sau renale de mulți ani, mai ales noaptea. Desigur, sînt obeză și ea doar atîta consideră că e cauză. Obeză din cauze obiective și sărăcie. Nu mai scriu tot din nou - am avut simptome multe, grave, de pe la 37 de ani și mi-a dat Tertensif abia după vreo 5 ani de picioare foarte umflate de nu puteam ieși din casă... și multe altele, fiind încă tînără. Acum poate că minte (ea sau alții) că nu m-a lăsat să muncesc fiindcă eram bolnavă fizic, nu psihic, cînd se poate dovedi clar că nu acesta era motivul. Cu chiu cu vai am plătit ecografie anul trecut și ficatul era în stadiul unu steatoză, rinichii rău etc. Am repetat ecografia după cam jumătate de ani și era mai rău - ficatul stadiul doi, zicea doamna ecograf dar rinichii mai bine. Un cardiolog s-a îndurat și mi-a dat ceva pentru dureri de inimă anul trecut de-abia și acum totul e mai bine, dar setea de mulți litri pe zi persistă, dar din ce în ce mai puțin, crizele de foame sau sete sunt mai rare, foamea a dispărut aproape. Azi iar au intrat nebunii peste mintea mea, cei din categoria care crede că m-au închis fiindcă le era frică să nu spun eu ceva altora. Este un lucru fals și absurd ce spun ei, dar, vă jur, au mii și mii de deliruri distincte și ei nu au dreptate niciodată. Toate sînt fie delir 100%, fie multă prostie + răutate. Cînd spun mii de deliruri ale lor, nu exagerez, și nu sînt simple idei delirante ale lor, fiecare din astea mii conțin multe altele. Între timp le-am înțeles pe toate, dar eu nu am înnebunit. Uneori ei aruncă idei greșite și ură asupra mea consecutiv, dar alteori - rar - ei se aruncă concomitent, lovindu-mi creierul simultan în mai multe puncte, iar eu percep totul, probabil datorită volumului atenției de vreo 7 elemente deodată - așa mi s-a întîmplat în 2015-2016. Eu am fost evident un om inteligent și bun și perfecțiunea ca normalitate toată viața și am avut mereu dreptate și, fiind un om inteligent, nu am mințit niciodată. Aceste lucruri se pot dovedi, țin minte totul și repet că e un lucru absurd și greșit să încalci porunca de a nu ucide, este complet aiurea și e un lucru rău să faci răul unui om evident bun și inteligent și normal, cum am fost mereu. Mereu am fost exact cum sînt azi. Mi se spune că am fost judecată de cei proști și nebuni, deși total nevinovată. Este absurd să judeci un om integru, repet. Aproape orice om judecat fără motiv, oricît de nevinovat ar fi, e lovit. De asemenea, iată încă un exemplu - lîngă spitalul de ortopedie de azi e un chioșc de covrigi și patiserie - pe un fel de masă erau Kurtoscolacs ambalați și era scris lîngă ei Kurtos în mod greșit și prețul 6 lei, pe o hîrtie pe care tipăriseră slab o poză slabă și inutilă alb-negru cu Kurtoscolacs, exact ca o radiografie arăta. Ei întotdeauna fac la fel totul în cele mai mici detalii, cred că înțelegeți la ce fel de amănunte mă refer. Dacă Dumnezeu mă va lăsa, voi scrie și ce mai am în firul poveștii despre viața mea pe blogul meu intim, acesta, unde desigur am scris adevărul obiectiv. Bineînțeles că am ”știut” mereu să mă port cu oamenii, fiindcă am fost mereu bună și serioasă, ca orice om inteligent, dar ei spun că m-au izolat cu forța tocmai ca să acopere adevărul curat. Mai mult decît atît, mereu ei spun că oamenii au inventat minciuni despre mine, fără motiv. Eu, fiind strivită de groaznice amenințări de moarte și nebunia lor, nu am reușit să înțeleg că e mereu mai bine să le răspunzi, nu să taci cum făceam eu, dar să le răspunzi numai în gînd. Oricum în 2007-2010 mai ales, ei aveau, vorbind peste creierul meu, în engleză și în română, sau în franceză dar mai puțin agresiv și numai vreo 2 luni, pe lîngă pornografie și amenințări de moarte și ură absurdă la adresa mea, foarte multe idei foarte întunecate, monstruoase și false, la care nu ai ce răspunde și oricum nu le poți repeta, la care trebuie să reziști ca și cum ai vedea cu luciditate cum e eviscerat și chinuit de maimuțe un om bun și nevinovat. Noroc că pe alea le-am uitat. Nu era vis, erau oameni foarte răi. Oameni răi care au ceva cu un om nevinovat de faptul că s-a născut sărac. În afară de sărăcie din copilărie, nu am avut alt defect. Ei mi-au spus că spitalul de psihiatrie e ceva rușinos fiindcă e acțiune punitivă, de pedeapsă, dar eu nu am greșit absolut nimic și nici măcar nu m-am frecat o viață întreagă, în ciuda torturilor sexuale din partea lor monstruoase, ci totul a fost așa cum am povestit, voi explica din nou cîteva lucruri clar pe blog în viitor. Întreaga viață - aproape 50 ani am avut doar vreo 4-5 mici greșeli, nimic altceva. Calmul și echilibrul psihic m-au însoțit toată viața, dar am avut și alte calități, toate perfect normale, cum era evident din 1984.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Cu sinceritate cred că...

Postare prezentată

Ultima parte – CONCLUZII - enumerare

Concluzii, partea 1 Azi, 12.12.2020, încep să scriu ultima parte a acestui blog despre viața mea. Iar au intrat în mintea mea cineva în li...