16.06.21

16.06.21
Ei spun că întreaga lume suferă fiindcă niște oameni răi, care mi-au făcut rău, nu vor să recunoască adevărul.??? Nu știu nimic despre așa ceva, dar pare ilogic. Alții spuneau mereu că alta e cauza, anume că unii continuă să îmi facă răul, deși nu e necesar și s-ar putea opri. E o crimă josnică, spun ei.
Alții spun că oamenilor li s-a spus că eu am fost testată sau pusă la încercare din 1984 și nu am trecut testele (???), și de aceea am fost izolată întreaga viață, inclusiv acum, și de aceea sunt omorâtă practic de lumea întreagă, deși nu am avut nicio șansă să dovedesc ce eram, deși nu am greșit nimic și am fost un om normal. Nimeni nu m-a pus vreodată la încercare, doar au lovit fără motiv și nimeni nu a fost cu mine vreodată și nimeni nu m-a întrebat nimic. Nici în prezent - în viața mea e doar acel copil din clasa a 5-a cu care fac meditații la română și matematică.
Azi am corectat postarea 31 august 2016 - poate postări de acest gen v-au indus în eroare și v-ați făcut idee că eram nebună - voi reciti tot blogul, acum în acest moment nu pot, în câteva zile va fi gata, promit. Niciun fel de nebunie și niciun fel de delir organizat. Crimă organizată da, ei așa spun și ei.

17.06.21
Adaug o clarificare legată de ceva ce am scris în trecut. Unii au intrat peste gândul meu cu ideea că mie mi se impută că aș fi avut gânduri murdare/senzuale legate de acel britanic care a apărut o dată în satul bunicilor mei. Eu am relatat totul în detaliu. Practic nu am greșit aproape deloc. De-a lungul întregii vieți am avut gânduri eratice (rătăcitoare) sau mai rele sau greșite numai de câteva ori până la 50 de ani, atât cât am acum, considerând viața din 1984 încoace, adică după vârsta de 13 ani. Am fost un om inteligent și astfel am avut mintea limpede și pură, fiind de felul meu un om care nu se gândea niciodată la prostii. Deci, citiți cu atenție - veți vedea numai câteva momente de gânduri greșite sau păcătoase sau rele întreaga viață, deși am fost enorm de mult torturată. Ele nu au mai existat defel după 30-35 de ani. Legat de acel bărbat am avut câteva gânduri eratice și erotice, dar ele nu ar fi dus în niciun caz la ceva păcătos. Ei mă întreabă de ce am povestit acel lucru, din moment ce era doar o fluturare de gând trecător, fără consecințe în fapte. S-a întâmplat atunci fiindcă eram posedată sexual de la distanță deja de un an și ceva, inclusiv în acel sat, de către ceea ce eu credeam, fără temeiuri suficiente, că era Zăgrean Leon. Sunt două motive pentru care am notat totul, inclusiv acel detaliu - unu a fost că, din motive clar prezentate în relatarea evoluției mele psiho-afective, eu am devenit un om extrem de scrupulos, și unii au spus că de aceea am fost mereu respinsă, datorită purității și scrupulozității, corectitudinii mele. Al doilea motiv e că eram cu adevărat otrăvită și torturată zi de zi și mă obligau să spun totul, eu scriam și ei continuau să lovească și să mă otrăvească în mod clar, și eu nu greșisem nimic, deci am interpretat ceea ce mi se întâmpla ca un fel de cerință imperativă să povestesc totul în cele mai mici detalii, fiindcă altfel ei ar fi putut fabrica alte minciuni - ori așa, acum e totul clar, iar cei răi pot doar să mintă pe față, așa cum spun unii că fac ei ca să mă omoare, deși sunt un om fără pată practic și, spun eu, un om de valoare ca om. Mulți cred, ca și Ortega y Gasset, că femeia contează prin ceea ce este, iar bărbatul prin ceea ce face. Deci eu am fost degeaba ceva normal și bun, un om virtuos considerat nebun fără motiv.

aproape în fiecare zi intră peste mine cu ideea că eu nu am înțeles încă... ce?, întreb eu ... că toți au mințit despre tine, spun ei - deci nu înțeleg - de ce lovesc ei în mine zilnic cu această idee? Ce vor? Să mă sinucid acum? Cum adică au mințit toți despre mine? Pe cine au mințit dacă toți au mințit?
O amintire din 1984, când aveam 13 ani, la serbarea zilei de naștere a nașei (9 iunie), între bunicu și mama:

Abia acum am înțeles ideea lor - dar nu știu dacă e adevărat - ei spun că eu nu știam (și nu știu încă) că fusesem condamnată la moarte și de aceea proștii credeau că eu am scris minciuni în acest blog, deoarece ei mă omoară. Aceștia seamănă cu cei care spuneau că oamenii au fost îndobitociți că eu am legătură cu politica, deși eu nu am nicio tangență cu politica și nu am avut niciodată. Nu aveam cum să fiu condamnată la moarte, fiindcă absolut sigur nu am greșit nimic. Darmite să fie greșeală de moarte. Înseamnă că e crimă - și oricum nimeni nu m-a întrebat toată viața nimic. Fără să am nici cea mai mică bănuială că m-a condamnat cineva la moarte - că oricum am fost singură de tot toată viața - am scris numai adevărul. Ei spun că oamenii, văzând reacțiile mele, credeau că sunt nebună, fiindcă nu știam că eram condamnată la moarte și nu mă comportam ca atare. Totuși, deși ei asta spun mereu, eu nu cred așa ceva.
18.06.21
Azi era ploaie și de aceea a venit copilul la mine la meditații, nu am plecat eu la el. Din păcate, din motive pe care nu le cunosc, de fiecare dată când copilul a venit la mine, m-au durut capul și ochii înfiorător, și azi și încă o dată în trecut a trebuit să întrerup meditațiile după o oră, deși ședința era de două ore. Poate e tumoră de hipofiză, e tare rău, extrem, extrem de rău, dar nu știu de ce venirea copilului activează tumora. Ploaia stătuse, dar se pare că din cauza asta a început din nou, mai tare ca înainte. De aceea am mers eu la el la meditații - dar și acolo mi se face rău, dar nu chiar așa rău ca aici - acolo mi-e tare sete și beau fără rezultat și abia mă abțin să urinez, deși de felul meu urinez rar. Deci acolo se activează diabet sau tot tumoră de hipofiză, fiindcă se știe că hipofiza produce hormonul antidiuretic. Și hipofiza se află în apropierea chiasmei optice. Și eu am avut valori foarte mari ale prolactinei. Nu știu ce e. Ei spun că copilul a fost păcălit de mama mea și crede că eu aș fi ceva rău. ??? Am găsit pe internet că asemenea valori indică tumoră de hipofiză, dar medicii au refuzat să îmi dea măcar tratament pentru simptome și am suferit de drueri de cap imense. Ei spun tot timpul că oamenii au înnebunit și vor moartea mea fără niciun motiv - după 37 de ani de izolare și atâta tortură - dar ei spun că porcii vor să ascundă greșelile lor politice (??) prin omorârea mea. Vă spun cu certitudine că moartea mea nu le folosește la nimic și nu vor deveni normali. Dureri mari de acest tip în afara întâlnirilor cu copilul nu au mai fost anul acesta - anul trecut erau, destul de des. Ei spun că mama e nebună de tot și mă f_te încontinuu, deși a plouat destul și deși eu nu am greșit nimic și deși ea spunea când eram copil că eu sunt Madmoiselle N'y touche. E vorba de o operetă-vodevil, iar Mlle Nitouche, care înseamnă domnișoara nu trebuie atinsă e o denumire pentru persoană mică și ipocrită, deși eu nu am fost niciodată ipocrită. Mai înseamnă și că domnișoara nu atinge acel loc - ceea ce era adevărat, fiindcă, spre exemplu, eu nu m-am masturbat. Ei spun mereu în engleză și în română că eu sunt tot ce e bun și oamenii mă omoară.

Dureri foarte puternice în oasele lombare și sacrate. Durere continuă în cap și în ochi, mai ales în ochiul drept. Sete încontinuu. Tortură de durere întreaga zi. Acum a intrat unul cu ideea că Moldoveanu e pe ultimul drum - ca și cum vorbesc despre mine. Unii spun că e cancer hipofizar, brusc acutizat. Zilele trecute nu a fost. Alții spun că sunt f_tă și otrăvită monstruos. Ei spun, ca de obicei, că oamenii au fost păcăliți că eu sunt nebună și de aceea mă omoară sau că ei se cred alte neamuri de pe fața Pământului, deși sunt români, și îmi vor moartea fiindcă sunt nebuni. Am arătat medicilor simptomele mai demult și rezultatul rău la analize și au refuzat să mă ajute, deși era clar nevoie și se putea. Ei spun că i-au păcălit pe oameni că sunt condamnată la moarte, deși nu am făcut nici cel mai mic rău toată viața. Mama m-a chinuit enorm azi toată ziua și am rugat-o frumos să mă lase în pace, fiindcă mă doare capul - nu vrea, nu are milă, vine mereu la mine în cameră și vorbește încontinuu, mereu a făcut așa când am avut dureri de cap. Eu nu am deranjat-o nici pe ea niciodată întreaga viață și nu i-am făcut niciun rău. Am respectat toți oamenii. Ei spun, ca întotdeauna, că ploaia de azi - care a durat toată ziua, e din cauză că m-au otrăvit și f_t puternic. O altă minciună a lor e că trebuie să mă f_tă sau să mă otrăvească sau să mă omoare deci, fiindcă de fapt acestea nu sunt necesare. Nu înțeleg de ce m-au torturat de moarte din 1984, aproape zi de zi. Ei spun că fiindcă oamenii au fost mințiți, cel puțin de atunci. Eu cred că e posibil, exact așa cum scrie în cărți, ca ei să fi devenit nebuni și să crească delirul lor tocmai fiindcă am fost aproape total izolată. Deci nimeni nu știa și nu știe nimic despre mine.

19.06.21
Azi iar au intrat cei care spun că mama e o femeie rea și proastă și eu ceva bun și inteligentă, dar oamenii cred invers.????! Alții cu ideea că ”biserica nu poate să te ajute, tu nu ai înțeles totul, biserica minte despre tine.” Nu cred, dacă minte atunci poate că e o greșeală a cuiva și va fi adevărul, nimeni nu are interesul să omoare un om perfect - eu chiar sunt și am fost așa ceva, nu e vanitate, e un adevăr simplu - nimeni nu vrea să omoare un om - în niciun cauz un om nevinovat, și eu asta sunt - pentru simplul motiv că cineva minte despre acel om. Și nimeni nu are vreun interes să mintă despre un om bun și deștept. Poate e o greșeală, nu cred că oamenii sunt monștri în mod conștient și intenționat. Porbabil că mi-au aruncat vorbe legat de biserică fiindcă am trimis la serviciul social al bisericii ortodoxe române o scrisoare pe mail. Bineînțeles că am încă speranțe. Niciodată nu m-am gândit să cer ajutorul cuiva și nici nu aveam cui, în afară de cele câteva cerșiri de bani din partea mea, fiindcă nu aveam bani nici măcar de o pâine pe zi. Ei spun că i-au păcălit pe oameni că nu vor să îmi dea bani de dragul circului, când în realitate eu eram un om sărac cu adevărat, din copilărie. În rest nu am cerșit ajutorul, am implorat doar să nu fiu otrăvită și să fiu acceptată, să mi se accepte eventualul ajotor al meu sau muncă pentru alții, să fiu cât de puțin utilă - fiindcă nu aveam ce să doresc pentru mine personal, ce?! Omul nu poate să fie ceva decât prin ceea ce face pentru ceilalți. Iată scrisoarea mea mai jos:
Cu rugă umilă vin la dvs. să citiți această scrisoare de mai jos, sunt un om singur din 1984 - sunt deja 37 de ani și acum încă sunt în viață, am contact doar cu mama. Am fost respinsă din cauza unui diagnostic psihiatric total nedrept, datorat violenței asupra mea din partea părinților și unui abuz din partea unui profesor meditator. Aceste lucruri s-au întâmplat de mult, eu am absolvit facultatea de psihologie și am făcut 5 ani de medicină și acum am 50 de ani. Tot singură și nu mai pot îndura. V-aș ruga să înțelegeți că oamenii m-au respins fără să știe nimic despre mine, întreaga mea viață familia m-a ținut închisă și izolată cu forța - în afară de 2 ani când am fost profesoară la un liceu din capitală, fiindcă unii profesori din facultate credeau că eram un om normal și capabil de muncă și lucruri bune, ceea ce era și e adevărat. Nu au existat decât câteva persoane care au vorbit cu mine întreaga mea viață, 50 de ani. Situația mea e de pensionară cu 800 de lei pe lună, am reședința în Voluntari (stau cu mama) dar am locuință în București. Poate că dvs credeți că psihiatrii sau psihologii au mereu dreptate și că pacienții trăiesc în iluzii și delir, fiindcă așa sunteți învățați la școală și în alte părți. În cazul meu toată dreptatea e de partea mea. Am scris un blog despre viața mea și l-am făcut public, cu toate cele prin care am trecut. Fiindcă e vorba de o crimă și am fost cu adevărat otrăvită, fiind un om nevinovat și bun, da, e adevărul, dar nu contează mult dacă nu credeți - nu mă respingeți vă rog în genunchi, fără să știți cum sunt în realitate. Sunt dispusă să ajut orice aș putea - să scriu articole sau traduceri, să corectez, să stau cu bătrâni sau copii singuri etc. Nu pot face efort fizic, fiindcă am lipsă un picior în urma unei tentative de sinucidere, dar am proteză cu care merg bine. Mulțumesc în numele lui Dumnezeu și al binelui între oameni. Am trimis cererea mea peste tot fără rezultat - mă rog lui Dumnezeu să vă lumineze sufletul. Anul acesta sunt 37 de ani de izolare - e adevărul și sunt un om normal, e imposibil să mai continuu, unde să mai merg în genunchi? Merg duminica la slujbă în apropiere, dar, fiind un tip intelectual, nimeni nu vorbește cu mine.
Mai jos aveți atașată o scrisoare despre viața mea. Cu stimă, Cristina-Monica Moldoveanu
Am aflat acum vreo 2 săptămâni că am câștigat două premii la un concurs organizat de centrul cultural Lucian Blaga din Sebeș anul acesta, fiindcă am participat cu 2 texte. Au fost puțini participanți. Din păcate, fiind chinuită, nu am reușit să scriu eseu filozofic, ceea ce în mod normal aș fi putut, și am scris mai degrabă o analiză literară, pe care o puteți citi pe blogul meu Muzele Albe.
Unii spun că cineva a făcut o anchetă în cazul meu și toți așa-zișii martori (că de fapt am fost izolată din 84) au mințit despre mine. Mie mi se pare incredibil, fiindcă oricine știe că, în cazuri de crimă și complicitate la crimă, ancheta nu se face pe față - că întărâtă mai rău pe proști, mai ales dacă e crimă colectivă - ci se face într-ascuns, în caz că vor să prindă făptașii sau pe adevărații criminali sau să salveze victima, sau măcar să afle adevărul. Mulțumesc lui Dumnezeu că am reușit să scriu absolut tot adevărul, și că am terminat blogul acesta din februarie. Acum e într-adevăr tot adevărul. Poate doar două-trei greșeli, dacă mai sunt, dar voi reciti tot blogul într-o săptămână, sper. Ei au spus de mai multe ori ceva de acest fel - că eu m-am comportat mereu normal și adecvat situației, dar oamenii toți au fost mințiți despre mine și despre situație (??) și de aceea credeau că eu sunt ipocrită sau nebună sau proastă, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată. Azi a tras clopotul la biserică toată ziua, poate fiindcă a fost Sâmbăta Morților și prin urmare a plouat în averse toată ziua.
Ei spun că oamenii vor să omoare un om foarte singur și sărac, perfect bun și liniștit - întrebarea e de ce.
20.06.21
Azi e ziua de Rusalii - am fost la biserică și am aflat de ce băteau clopotele: a murit vineri unul din preoții parohiei, părintele Marius. În luna mai murise soția lui, preoteasa. El avea 53 de ani, spunea o femeie. Dumnezeu să îi odihnească și să îi ierte. Eu nu prea cunosc rânduielile bisericești și nu mi-a trecut prin cap să dau ocol sicriului, să mă uit la mort. Mi-a spus mama că așa se obișnuiește când m-am întors acasă. Din păcate nu eram în formă bună și am uitat umbrela cea bună pe o bancă lângă poliție, dar am găsit-o tot acolo când m-am întors spre casă de la Mega Image. De aceea nici nu am fost în stare să ghicesc că era bine să merg lângă mort.