21.06.21

21 iunie 21
Ieri a fost a treia zi de tortură continuă întreaga zi asupra mea, mai ales cerebral și sete. Azi e ceva mai bine. Dimineața chiar a ieșit soarele, dar apoi m-au împroșcat cu vorbe de moarte încontinuu câteva ore și iar a venit ploaia. Acum s-au liniștit din nou. Ieri au intrat din nou cu ideea ”Cristina, ai cancer” ca un pretext sau o justificare pentru a fi eu omorâtă – ceea ce a mai fost spus de ei asupra mea și în anii din urmă, dar nu am murit. Și am spus totul despre simptomele mele clare medicilor și am arătat analizele proaste – mai ales pentru prolactină (valori imense), dar puțin rele și pentru alți hormoni și medicii nu au vrut să mă ajute cu nimic și nu au dat niciun diagnostic, nici medicul de familie, nici endocrinologul Dyachenko și nici endocrinologul Soare Iulia, care pe mama a acceptat-o. Pe mama o tratează cu dvs și pe mine la pertu (medicul de familie) deși sunt deja vârstnică și absolut sigur nu am greșit nimic și nu am fost niciodată nebună, cum au recunoscut și cei care vin peste mintea mea. Puteau să mă ajute, chiar dacă era doar otrava, nu și cancerul. Nu am greșit sau mințit nimic toată viața, trebuiau să mă ajute. Nu a fost nicio condamnare la moarte. Soare Iulia nici nu m-a întrebat ce greutate am și nici nu mi-a palpat tiroida, deși medicul de familie m-a trimis la ea. I-am spus că îmi ard obrajii periodic foarte rău și m-a întrebat cu ce ocazie, când observ eu acea înroșire și căldură locală – i-am spus adevărul că așa e de obicei după ce stau în incinte închise (apartamentul meu din oraș, autobuze taxiuri). Tot ieri au spus din nou că poporul nu știe nimic și că poporul nu trebuie să înțeleagă niciodată. (??? Ce?)

Când eram copil se obișnuia să se declame la joacă numărătoarea următoare – ”pace, pace/ între două dobitoace/ dobitocul cel mai mare/ ești chiar tu”. În plus, în acea vreme am auzit de mai multe ori pe cei din jurul meu vehiculând ideea că omul deștept nu se bagă sau că nu trebuie să se bage în disputa sau bătaia dintre alții. Eu mi-am însușit această idee pacifică (în copilărie mereu ni se spunea despre pacea pe glob) și eram convinsă că nu e bine să te bagi în vreo ceartă findcă sfârșești mai rău decât cei care se bat. O vreme am crezut că din cauza aceasta mă maltratau ambii părinți, adică fiindcă cerusem pace și încercam să îi împac unul cu altul. În realitate nu aceasta era cauza. Totuși am pățit în plan mental același lucru după ce mi-am pierdut piciorul - anume atunci când am urmărit știrile o vreme, singura dată în viața mea, mai ales la BBC, am explicat de ce. Eu nu am avut niciodată niciun fel de interes politic, fiindcă eram un om inteligent și bun, dar atunci am fost păcălită de acele știri, care prezentau totul drept război hidos și pe palestinieni drept martiri, cam așa cum eram eu - deci am avut doar ideea păcii și a satisfacerii revendicărilor unora de independență sau autonomie - de a avea o țară a lor, fiindcă așa spuneau atunci. Am explicat cum și de ce am fost amăgită. Dar aceste vagi idei ale mele nu au influențat mersul evenimentelor politice și probabil nu s-a făcut pace (adică a dispărut din vitrina mass-mediei acest conflict) din cauza mea, eu doar atunci uitasem lecția despre mas-media din 1989 și credeam în mod bizar că corespondenții/reporterii de război filmau război adevărat, abia după mai mult timp m-am trezit la realitate, că e adică manipulare prin mas media (cel puțin în mare parte), căci altfel, presupun, dacă era război așa groaznic, atunci nu ar fi mai filmat cu ușurință, ca la spectacol. Dar nici atunci nu am greșit nimic, deși probabil că pare că eu am uitat și numărătoarea din copilărie pe moment. Mass-media e o poveste, atunci, dacă îți dai seama de minciuni ale lor, cum să poți crede orbește că unele știri despre războaie sunt adevărate - nu ai dreptul să crezi chiar dacă sunt prezentați morți despuiați și răniți, să le vezi rănile. Fiindcă pot fi doar grimați doar pentru ”teatrul de război”. Unii spun că a fost un conflict real - eu mă îndoiesc, și în plus nu erau morți sau răniți filmați. Și la revoluția din 1989 au adus acolo un singur mort cu pielea închisă la culoare și ziceau că e terorist. Oricum, nu aveam cum să-i ajut pe cei implicați în așa-zis conflictul respectiv. Din principiu, dacă doi oameni sunt în conflict, eu nu aș încerca să dau câștig de cauză unuia dintre ei, fiindcă aproape întotdeauna, dar nu chiar întotdeauna, ambii beligeranți sunt vinovați, fiindcă oamenii buni și înțelepți, cum am fost și eu, nu ajung în rolul de combatanți. Nici eu nu am avut niciodată fantezia de a mă lupta cu cineva, am fost, cum spun și ei, un om perfect calm și bun și blând. Părinții mă maltratau monstruos dar eu nu i-am privit niciodată ca pe niște dușmani și nu am lovit deloc pe nimeni.

În altă ordine de idei, oamenii, care de fapt nu mă cunosc defel, nu au încercat niciodată invers - adică să mă lase în pace, să mă accepte, să am măcar dreptul legal la muncă și la studii. Astfel nu au ieșit deloc la lumină calitățile mele umane - bunătate, blândețe, răbdare, calm, iubire, constanță, cinste, corectitudine, inteligență, frumusețe sufletească etc. În realitate au lovit încontinuu monstruos din 1984, aproape zilnic, cum am povestit, și nu am avut nicio șansă de a fi cu alții. (azi s-au luat de mine cu ideea că normal că m-au închis la spital, din moment ce țipam - dar eu am povestit ce s-a întâmplat în 2016 și cum m-au închis cu ajutorul otrăvii după ce nu mai țipam deloc.)În final m-au acuzat că am povestit totul despre anumite persoane, sau că am spus absolut totul în acest blog. Aș vrea să înțelegeți adevărul că în mod real am fost o persoană foarte discretă și politicoasă, un om cu totul bun și tolerant, respectându-i și pe proști sau păcătoși, fiindcă fiecare are locul lui sub soare și eu eram oricum izolată, dar nefiind de acord cu ceea ce e rău - dar prin otravă și tortură m-au făcut să spun absolut tot adevărul. Și, în plus, e vorba de crimă reală asupra unui om cu adevărat bun și complet nevinovat, o crimă care nu le folosește deloc oamenilor. La fel - minciuna și calomnia aruncate asupra mea - ei spuneau că e caz clasic/clar de persecuție și crimă prin otrăvire. Cum am mai spus, eu aș fi ridicat glasul în favoarea unui om nedreptățit cum am fost eu, fiindcă aceasta e crimă și nedreptate mare și cruzime asupra unui om curat - nu e vorba de niciun fel de război sau conflict, în care nu m-aș fi ”băgat” defel, fiind și femeie, delicată. Dacă ar fi fost război real în țara mea (ferească Domnul), atunci aș fi făcut tot posibilul pentru normalitate, pace, ajutor concret al celor nevoiași și buni. Mai mult de fapt, în ce privește persecuția unui om nevinovat - eu aș fi ajutat dacă aș fi putut prin fapte, nu prin vorbe, cum a făcut de pildă Irina, fosta mea colegă de liceu, care m-a ajutat financiar în vremuri de restriște, cum am povestit. Eu aș fi acceptat omul care e închis de fapt de la 13 ani, nu i-aș fi închis toate ușile, nu aș fi crezut răul fără să știu nimic. Probabil așa ar fi fost, dar de fapt nu pot ști sigur. Mi s-a părut extrem de trist faptul că nu m-au acceptat deloc, deși faptul că am fost maltratată și abuzată nu mi-a atacat fondul sufletesc bun și capacitatea de a fi fericită și de a iubi oamenii și alte lucruri. Iar în prezent, deși nici măcar nu mai am ce scrie pe acest blog și deși sunt izolată din 84 practic și sunt om sărac fără drepturi, ei totuși continuă să mă împroaște cu idei de moarte, deși nu dăunez nimănui și nici nu am dăunat vreodată. Într-un fel am fost chiar sursa binelui. E păcat să mă omoare. Întotdeauna am fost cum sunt acum și ei au lovit încontinuu. Admit și faptul că poate m-am înșelat crezând că mass-media e doar teatru și că de aceea se și numește teatru de război - poate că m-am înșelat fiindcă am fost izolată din 1984, deci mulți ani.
30 iunie 21
Nimeni nu mi-a răspuns dintre multele adrese de email la care am trimis adresa acestui blog, deci e clar că mă condamnă nevinovată la moarte în mod indirect, fiindcă e evident că toți oamenii inteligenți știu sau își dau seama că tot ce am scris eu e adevărul: azi iar au intrat cu ideea amenințare că nimeni nu are interesul să iasă adevărul la lumină. Nu înțeleg. Bine, probabil că mă voi omorî. Nu mai am ce face, nu mai am cum îndura - ar fi trebuit să mi se dea măcar dreptul la studii superioare, absolut sigur aș fi reușit și nu s-ar fi întâmplat nimic rău, nu aș fi fost otrăvită și izolată total și ar fi ieșit tot adevărul la lumină. Acum e prea târziu, chiar dacă mi s-ar da dreptul, ceea ce oricum ar trebui să se întâmple, dar am deja 50 de ani. Și izolarea nu mai am cum să o îndur - căci sunt deja 37 de ani aproape. Apa de la chiuvetă - care acum câțiva ani era bună - e atât de acidă sau bazică acum, încât nu mai face clăbuc deloc, nu merge nici cu săpun lichid, pur și simplu nu mă pot spăla. Totuși fac baie și mă spăl cu ea pe cap.... pe corp fac duș așa cum pot...
3 iulie 21
abia acum pot sintetiza mai clar ceea ce tot spun ei de atâția ani de zile - că proștii nici măcar nu cred că eu eram otrăvită cu adevărat, deci omorâtă - la fel și eu consider că proștii nici măcar nu pot înțelege ce înseamnă să fii izolat aproape complet, cu forța, timp de 37 de ani, nu 16 - cât e de la moartea tatei, și înainte era la fel. Un alt aspect este că ei spun că niște oameni răi, iresponsabili, m-au spionat sau m-au urmărit în ascuns, sau au studiat cazul meu și apoi au mințit sau au depus mărturie falsă, cu scopul sau consecința ca eu să fiu condamnată și izolată inuman, să fiu otrăvită și omorâtă. Eu nu cred asta. Adică așa cum au mințit psihologii sau psihiatrii. Ei spun că toți au făcut la fel. Toți cei care, fără știrea mea, mă cercetau. Ei mai spun adesea că toți au mințit așa mereu cu scopul de a îi susține și acoperi pe cei care mințiseră înaintea lor și că în felul acesta oamenii cred minciuni despre mine, deși eu am fost izolată întreaga viață! ???? Totuși, repet, am fost un om perfect, deci e simplu de rezolvat problema - trebuie să fie adevărul, eu am scris absolut totul, în cele mai mici detalii.
6.07.21
Azi au intrat de două ori cu ideea că am cancer - tumoră pituitară. Nu știu. Eu am avut de mult simptome rele și concentrație foarte mare de prolactină - de ce nu m-au ajutat, când am cerut ajuotrul de atâtea ori? De ce nimic? Ei spun că toți au fost îndobitociți. Lucrurile astea au mai fost spuse, iar eu am explicat că nu trebuie să fiu otrăvită și am implorat și am dovedit și explicat că nu greșisem nimic și că nu dăunam nimănui, fiind și izolată din 1984! Ei spuneau că am fost otrăvită din anul 2000, fiindcă oamenii au fost îndobitociți (ce, cum??).
8 iulie 2021
Mâine plec la Sebeș, unde voi participa și eu la festivalul Lucian Blaga și voi primi sâmbătă premiile cele două pe care le-am câștigat la concurs. Este căldură toridă, merg cu Marinică și mama mea și soția lui. Din nefericire, după circa 1 an și jumătate (în afară de o excepție parcă, dar nu sigur) mi-a venit ciclul - iertare că spun ceva așa intim, de necaz. Mi-a venit luni și azi e a 4-a zi și e încă mult și foarte dureros și provoacă slăbiciune, fiind în plus și caniculă... Eram sigură că nu voi avea această problemă și eram fericită - era singurul lucru care mă putea lovi rău. Unii au intrat peste mine cu ideea că ei mi-au făcut așa ceva, ca să poată continua să mă lovească la Sebeș.?? De fapt, din 1984, încontinuu am fost chinuită, cum am povestit, fără greșeală. Și în închisoare, tot de la 13 ani. Unii au intrat cu ideea că toată lumea de la Sebeș va înțelege că eu nu sunt nebună și asta îi supără. ??? Pe drum, fiindcă azi am fost la Gheață, un țigan a scos limba la mine și a rotit-o, așa cum fac ei de obicei pe străzi - iar prietena lui sau ce era vorbea ceva despre o șchioapă. Și în oraș îmi scoteau limba des, și femeile, și nu doar țiganii. Acest lucru - vulgaritatea pe stradă - s-a întâmplat cum am povestit, încă din timpul liceului, deși nici atunci nu am greșit nimic. Încep să cred tot mai mult că unii au dreptate că oamenii mint despre mine - ei zic că întreaga lume a mințit despre mine, deși am fost om izolat și foarte sărac - dar eu nu pot înțelege asta, cum adică să minți despre un om necunoscut, când e clar că minciuna duce la tortură hidoasă și omor? O altă minciună pe care au spus-o ei azi e că eu sunt pârâcioasă, deși nu am fost niciodată.