desenele mele cu mouse-ul - o parte din mine, le postez aici fiind complet izolată de peste 38 de ani, probabil le voi șterge

vineri, 17 septembrie 2021

Moartea Irinei

Azi am aflat că Irina de la Constanța a murit într-un grav accident de mașină, venind pe drum cu mașina - ea conducea - și băiatul ei de 12 ani în dreapta - nu se înțelege dacă copilul a fost salvat, în ajunul Crăciunului anul trecut. A apărut moartea ei ca știre într-o revistă de cancan (!)- eu anul trecut, de ziua ei de naștere, de sfântă Maria mică (8 septembrie) i-am scris La mulți ani, ca de obicei, chiar dacă de fapt ea mă părăsise. Dar i-am trimis și adresa acestui blog al meu, explicându-i că a trebuit să scriu absolut tot adevărul, inclusiv despre ea, fiind otrăvită, omorâtă fără vină. Abia azi am descoperit pe internet că a murit, Dumnezeu s-o odihnească și s-o ierte. Am făcut tot posibilul s-o salvez, am iertat-o, dar nu a vrut. Condoleanțe familiei. Ea, săraca, divorțase. A fost unul din cei 5 oameni din viața mea - ea, Luiza, Lucian, Sorina, Ibi, îmi pare foarte rău.

https://www.cancan.ro/doliu-in-constanta-medicul-mihaela-irina-bitoleanu-a-murit-intr-un-groaznic-accident-auto-pe-a2-20341931
Anul trecut era să moară încarcerat și Alexandru, prietenul vecinei mele, Mădălina și a murit și profesorul Vintilă Mihăilescu, de Covid, la Paris. V.M. a fost singurul profesor din facultate la care am fost în vizită împreună cu tata după ce am fost închisă la psihiatrie, fiindcă trebuia să predau un proiect despre țigani pentru examen - aceia au fost țiganii buni, cei din satele apropiate satului meu, în timp ce după un an probabil am fost, cum am povestit, în nordul țării, unde era un conflict între țigani și români.

(Boala mea s-a agravat, nu știu dacă nu e cancer, am fost la medici mulți și la analize degeaba, am cerut ajutorul de multe ori - acum abia mai am scaun și cu dureri ... ei au spus desigur că sunt hemoroizi. Este un obstacol cert, o constricție certă, ei iar au început să mă împroaște cu ideea că nu mă mai pot salva, deși au spus asta de mulți ani, recent am mers la stomatolog în fiece vineri, pentru o obturație de canal la un canin, mai am de mers vinerea viitoare, e drept că și la dentist puteau să mă otrăvească, să mor peste un timp)
După cum știați deja, Irinei îi spuneam Puiu (ca alintare, findcă am ținut mult la ea) și fără nicio legătură cu unchiul meu Puiu - care și el a murit tot de Crăciun, dar familia mea a mințit ulterior că a murit de Anul Nou. Cineva a intrat în mintea mea cu ideea că e rușine să mori de Crăciun - atât unchiul Puiu, cât și Irina-Puiu s-au purtat de câteva ori normal și cu ajutor față de mine. Ei spun din nou că poporul nu poate fi trezit, că sunt nebuni. Nu au cum să fie nebuni, absolut toate popoarele sunt alcătuite din proști, poate doar nu știu totul. Unii au intrat azi cu ideea că poporul e vinovat (?!) de moartea lui Ceaușescu și de aceea mă omoară pe mine, ca să arunce vina asupra mea. ???!! Nu. Popoarele - în sensul acesta, sunt alcătuite din prostime, deci nu sunt vinovați, și nu rezolvă nimic omorându-mă.
Ei spun că poporul nu are nicio vină, dar un idiot i-a îndobitocit pe toți despre mine. ??? Cine cred ei? Nu știu.
Aceste coincidențe și transferuri de informații din viața mea i-au făcut să spună acum din nou - ”ai înțeles ce trebuie făcut? trebuie neapărat omorâtă”, așa cum au spus adesea în trecut, de sute, de mii de ori. În realitate ar fi trebuit să mă accepte, cum spun cei normali. Cei răi au spus de mii de ori fie direct, fie indirect că ei trebuie să mă omoare fiindcă sunt mult prea deșteaptă, când de fapt trebuiau să mă accepte - dacă era adevărul, ar fi fost și drepturile la muncă și la studii și aș fi dovedit totul la timp. Ei au spus mereu că alți oameni au suferit din cauza mea, dar de fapt nu din cauza mea, ci că răul era făcut prin lovirea mea - așa cum se întâmplă cu toți oamenii inteligenți dacă sunt loviți, datorită conexiunilor cerebrale. Însă eu puteam dovedi că eram puritatea și binele absolut și că meritam libertatea și să mă pun în slujba binelui pentru oameni, aș fi reușit sigur. Deci nu m-ar mai fi lovit, nu trebuiau să mă omoare, nici să mă otrăvească. Puteam dovedi ușor că am fost mereu normalitatea deplină. Dacă era adevărul, nu m-ar mai fi otrăvit sau izolat. Ei spun din nou că, deși sunt nevinovăția absolută, ei totuși m-au condamnat la moarte. Cine? Ei spun că, deși nu am nicio vină, totuși s-a aruncat vina asupra mea, dar eu nu știu ce. Asta îmi amintește iar de altă conexiune - aruncarea vinului peste morți înainte de închiderea sicriului. Aceste conexiuni se petrec pentru orice om normal - chiar și mai puțin inteligent, dar cei inteligenți înțeleg totul - ele sunt conexiuni prin cuvinte, imagini, sunete, simboluri, așa funcționează psihicul omenesc. Psihicul meu nu e tarat, e numai binele și acum, nu aveau motive să mă omoare.

Am aflat de moartea Irinei căutând întâmplător pe internet - fiindcă mi-am amintit de ea zilele trecute fiindcă mi s-au îmbolnăvit pisoiașii din curte și mi-am amintit că ea spunea că e alergică la păr de pisică. Doi pisoi au murit, trei sunt încă bolnavi, în total sunt șase, cu pisica neagră din casă - datorită mamei, care a adunat din vecini sau de pe stradă, eu nu aș fi ținut - pot să îi țin numai fiindcă ea mă ajută la curățenie, că singură dacă eram nu îi țineam - dar acum țin și eu la ei cu adevărat, astfel am devenit o femeie cu pisici multe, ca toate ”nebunele” de genul acesta, cum era și Gina din Colun, care ținea zeci de câini și pisici, nu știu cum reușea să îi hrănească. La dentist am fost de 3 ori până acum și mai trebuie să merg încă o dată pentru tratarea dintelui, mie mi s-a părut mult.
Îmi pare tare rău că Irina nu mai este, chiar dacă nu a fost să fim împreună aproape deloc după liceu. În afară de mama, ea a fost singurul om dintre miliarde care m-a ajutat și financiar și cu câte o vorbă bună, chiar dacă rar.
Ei spun pe Irina au omorât-o fiindcă era singurul om cu care aveam contact, adică cu scopul de a îmi face mie rău. Nu știu, nu cred. Odihnească-se în pace!




Irina a murit în Ajunul Crăciunului, anul trecut, 2020. Eu am în memoria telefonului meu o poză pe care ea mi-a trimis-o pe 17 dec. 2020 - cu coloana infinitului. Eu nu am înțeles de ce îmi trimite acea imagine și i-am răspuns cu o altă poză, a mea, cu violete înflorite primăvara, prin gardul vecinei Mădălina, aici în Voluntari. Deci exact cu o săptămână mai înainte de a muri. Datorită acestui ultim mesaj din partea ei, eu, peste câteva luni, urma să descopăr efectul pozitiv al unor tehnici de imagerie, eventual e placebo, dar oricum e ceva pozitiv. Irina a murit în anul pandemiei Covid 2020, la numai 50 de ani ca vârstă a ei. Am omis să spun că Irina conducea mașina extrem de rău, agresiv, nervos, neîndemânatec etc. Am descoperit că de fapt Irina îmi trimisese poza cu coloana infinitului pe 1 Decembrie și eu i-am răspuns în aceeași zi, iar pe 17 un link care se se prezenta drept periculos despre Crăciun, nu l-am accesat. Conexiunea e evidentă - vecinul Alexandru, prietenul Mădălinei, a avut un accident grav înainte de 6 decembrie 2020, iar Irina pe 24 decembrie 2020. Eu i-am trimis Irinei pe 17 o poză cu violete prin gardul de fier al Mădălinei, ca răspuns la poza ei cu coloana infinitului. Încă ceva, eu am studiat mult timp problema - nu conexiunile din psihicul meu sunt ceva rău, ci faptul că unii lovesc în mine, deși sunt om perfect nevinovat și normal și inteligent. Conexiunile acestea există normal la toți oamenii inteligenți, nu e nimic anormal, ei nu trebuie să lovească în mine, nu au motive. De aceea oamenii se feresc de cei marginalizați sau vânați de cei răi, de cei nenorociți sau cu necazuri, pentru a nu fi și ei loviți, când de fapt soluția optimă e ca omul să fie acceptat, și nimeni nu ar trebui omorât prin izolare, darmite oamenii buni și fără vină. Iată mașina lui Alexandru, lovită atunci, cred că am mai postat.

poza mea era asemănătoare cu aceasta, la gardul din spate:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Cu sinceritate cred că...

Postare prezentată

Ultima parte – CONCLUZII - enumerare

Concluzii, partea 1 Azi, 12.12.2020, încep să scriu ultima parte a acestui blog despre viața mea. Iar au intrat în mintea mea cineva în li...