20 septembrie 2021

În noaptea de 19 spre 20 septembrie, acum 2 zile, cineva sau ceva m-a violat de la distanță în mod monstruos în somn - până când m-am trezit chinuită și foarte amărâtă. Nu am mai spus nimic. Azi dimineață, la ora 6 jumătate mama m-a trezit ca să îmi spună că ea dă mâncare bietei pisici negre - noaptea! căci era încă întuneric. Minte că pisica ”sare pe ea” și o obligă să îi dea să mănânce! Ea a învățat-o așa și ar putea să o dezvețe - iar în plus îi dă mult de tot și ar trebui să îi dea puțin, să și slăbească - ea o îngrașe mai mult și mi se rupe sufletul de milă. Ei spun că mama asta a învățat cel mai bine să facă de-a lungul vieții - să îngrașe făpturile și să le omoare și că mama e un om monstruos. Așa l-a omorât și pe tata, și pe Rita, și pe câinii de la nași, și pe Fetița și acum pe Cloe și pe mine. Știu și eu asta - acum mi-e tare milă de biata pisică, care, în plus, a fost singurul meu prieten și de fapt cel mai bun lucru pe care l-am avut în viață. I-am spus categoric să nu îi mai dea mâncare, i-am transmis cuvintele veterinarei, dar e imposibil să o conving să lase pisica să trăiască de fapt... Am rugat-o frumos, am implorat-o degeaba... Am povestit deja cum a omorât acea cățea extrem de bună care se aciuise la noi în curte și am povestit cum a omorât-o pe Rita, cățeaua ”mea” neagră, pe care o și teroriza. Mama are un întreg ritual al omorârii și chinuirii animalelor. Nu am cum să o controlez, cum am mai explicat. Am avut șansa imensă să am bani să am apartamentul meu, dar psihologii și psihiatrii trebuiau să îmi dea dreptul (măcar) la muncă și chiar la studii, fiindcă absolut sigur nu am fost nebună și nu am avut tulburări psihice și puteam dovedi - și atunci aș fi avut bani să stau singură și totul ar fi fost paradisul întreaga viață. Aș fi reușit în mod sigur. De ce mint toți ca să mă omoare? E greșit, vă spun sigur, nu trebuie să mă omoare, chiar sigur am fost perfecțiunea. Apartamentul am fost obligată să îl vând, acum e încă la vânzare, altfel nu avem bani.

Din nou aceeași idee - că niște ticăloși și monștri au inventat că sunt nebună și toți idioții și proștii cred că sunt nebună cu adevărat. Și de aceea mă omoară, zic ei.??? Repet, nu am avut nicio tulburare psihică și nu am greșit nimic și am fost un om perfect și chiar de valoare. Ei zic că nimeni nu crede binele și nimeni nu mă vrea (tot timpul spun ei asta, deși nimeni nu mă cunoaște), absolut toți vor să mor. Imediat ce m-am trezit din somn, așa cum au mai făcut, m-au lovit puternic în creier înainte să ridic capul, după ce au spus din nou că oomoară un om nevinovat de dragul unei nebune - dar proștii cred că eu sunt nebuna. Este extrem de inuman, cu adevărat nu am avut nicio șansă, căci, repet, chiar dacă aveam numai dreptul la muncă și la studii sau măcar la muncă aș fi dovedit ușor adevărata mea valoare. Izolarea e ceva monstruos și cutremurător de inuman după peste 30 de ani de izolare. Torturi monstruoase au fost - acum, de vreo 2-3 luni, au încetat torturile cerebrale, dar se pare că am rămas cu sechele, înainte era monstruos cerebral - ele au încetat anul acesta, exact după ce am descoperit exercițiile de imagerie - adică de imaginație, până acum nu am încercat niciodată să îmi imaginez obiecte, ființe, fenomene, locuri etc. Oameni nu mi-am imaginat niciodată, nici anul acesta, temându-mă să nu fac rău cuiva. Nu știu sigur dacă asta ajută împotriva durerii de cap - dar în cazul meu așa a fost aparent, poate totuși e așa din cauză că cineva a încercat să mă păcălească sau e efectul placebo. Vreme de 4-5 ani m-au torturat cerebral înfiorător, cu o ură monstruoasă, deși nu am greșit nimic întreaga viață. Desigur, dacă aș fi avut dreptul la muncă și la studii aș fi dovedit tot e era frumos și bun - chiar foarte mult - și nimeni nu m-ar fi vrut moartă sau distrusă cerebral, căci în câțiva ani s-ar fi creat conexiuni și ar fi avut nevoie reală de mine, m-ar fi iubit și respectat, la fel cum eu am iubit și respectat oamenii și ar fi știut oricum cum eram ca personalitate, deci absolut sigur nu m-ar fi omorât sau lovit cerebral. Tot de curând, cam acum 3-4 ani, am descoperit întâmplător că cei răi, care urlau în jurul meu monstruos, făceau liniște dacă îi îngânam, ceea ce nu am făcut niciodată mai înainte și apoi nu am abuzat de acest mijloc disperat - dar tata mă acuza că îi răspund sau că îl îngân - ceea ce nu s-a întâmplat niciodată. Era acel cântec binecunoscut al Andei Călugăreanu - ”verde crud”, despre îngânare - cuvânt sugestiv, care se referă la gând - adică a aduce în-gând.

Iar au intrat cu ideea des repetată că ”toți vor să o băgăm la sanatoriu”. Vă dați seama ce ură ciudată - după toate că am răbdat de foame mai mulți ani, că am fost izolată și torturată în închisoare aproape 40 de ani, așa cum mi se spusese în copilărie, fără nicio greșeală sau nebunie. Care toți, ce să vrea? Fiind un om foarte bun și tăcut, fără bani și total izolată, fără dreptul la muncă și masacrată sexual și acum două nopți în somn (acum nu foarte rău, trece, mie mi-era frică să nu se întâmple ceva ce s-a mai întâmplat mai demult), ei încă și acum inventează că vor să mă ”bage” la sanatoriu, cum spunea mama în copilărie că vor face și că îi vor minți pe toți despre mine. Vă dați seama că nimeni nu are cea mai mică dovadă că sunt nebună și nici nu au conceptul clar și inteligibil de nebunie. E drept că am țipat de trei ori în viață, fiind torturată monstruos și privată de drepturi.

Iar au intrat cu aceleași vorbe de nebuni - că toți vor să mă omoare în numele unei minciuni urâte la care nu vor să renunțe. Ce minciună? Sau că toți mă urăsc. Sau că toți cred că eu sunt ceva rău și mama ceva bun când de fapt e invers. Sau că toți vor să mă doboare de 16 ani, când de fapt ei nu au motive și de fapt mă omoară, și lovesc de moarte din 1984. Sau că toți cred că eu sunt nebună fiindcă au fost mințiți 50 de ani etc. Sau că eu sunt cel mai bun om care a existat vreodată! - dar oricum sunt dintre cei mai buni, e adevărat. Lucruri repetate de ei de sute de ori.
Ei spun simplu că eu nu pot fi acceptată findcă am spus adevărul - dar e vorba de o crimă monstruoasă, vă rog să vă răzgândiți.

22. 09.21 - azi a fost ziua mamei - am fost în oraș să iau bani pe un inel al mamei la amanet, fiindcă nu mai aveam bani iarăși, i-am refuzat pe Nicu și pe Flori de la bar, fiindcă nu puteam să țin un câine iar ei îmi ofereau un câine și eu nu îmi puteam permite - apartamentul meu încă nu s-a vândut, e dat în grija unei agenții matrimoniale și am tot scăzut din preț, dar probabil că se va vinde; am uitam adesea să povestesc cum sunt chinuită, cum se poartă oamenii cu mine sau ce vorbesc în mașini aglomerate sau tramvaie aproape de fiecare dată când merg în oraș, inclusiv azi. Unii porci tot intrau peste mine cu ideea vagă că mi-au dat nu știu ce otravă și ei încă nu pot să mă ... alții iar cu ideea că oamenii nu ”mă vor”, adică mă omoară, fiindcă au fost mereu mințiți că eu sunt nebună etc. Eu abia mai îndur izolarea inumană, sunt totuși 37 de ani și am fost mereu un om absolut normal. Ei spun din nou că toți mă cred nebună numai fiindcă am scris adevărul despre revoluție și numai din cauza aceasta mă omoară, când de fapt absolut cert era de moarte încă din 84 și nu greșisem nimic și dacă nu aș fi scris de revoluție (abia acum câțiva ani) oricum m-ar fi omorât...

23 septembrie 2021
ei au spus mereu că eu am fost condamnată la moarte, deși sunt perfect nevinovată, dar ”decizia” lor nu poate fi schimbată
azi iar îmi arde fața puternic și nu mi-e bine, exact așa cum s-a întâmplat aproape mereu când am călătorit cu autobuzul sau taxiul în oraș. Unii ar putea spune că nu am dreptate, fiindcă cei din autobuz erau mulți și nu au - de exemplu - simptome. Dar e foarte simplu de explicat - pe mine mă vânează, sunt ținta lor constantă, sunt otrăvită aproape zi de zi, în timp ce ceilalți oameni sunt liberi și protejați și otrăviți numai ocazional, când sunt eu în preajma lor. Azi din nou aceleași idei grețoase - că ei trebuie să mă omoare fiindcă sunt prea inteligentă, că dacă eram proastă mă lăsau în viață, că ei mă otrăvesc fiindcă trebuie să mă omoare, căci dacă nu m-ar omorî, spun ei, s-ar face de (tot) căcat(ul). Deci iar consideră că trebuie să mor pentru onoarea lor și spun că astfel proștii vor continua să creadă minciuni despre mine, fiindcă ei nu trebuie să înțeleagă, mai ales fiindcă eu sunt complet nevinovată și ei mă chinuiesc monstruos încontinuu din 1984 - tot ce am spus e adevărul, și puteam ușor dovedi totul, citiți blogul cu atenție. Ei spun iar adevărul că eu nu am lovit absolut pe nimeni toată viața și ei toți m-au lovit mereu etc. Iar ideea lor cvasipermanentă - mai devreme - că toți mint... Mă doare iar ficatul. Mai am puțin și termin de recitit Frații Karamazov.

24 septembrie 2021
Iar au început cu ideea că e mai bine să fac un atac cerebral, datorită lor. Mereu au spus că oamenii au înțeles totul invers decât este - viața mea adică, sau că acest blog a fost interpretat drept altceva decât realitatea pe care o conține. Sau că toți m-au ”refuzat” (??) fiindcă credeau că sunt altceva decât sunt în realitate - dar nu aveau cum logic, spun eu, era evident că am fost izolată aproape complet din 1984.

25 septembrie 2021
Iar au intrat ticăloșii cu ideea că eu nu am înțeles că am fost condamnată la moarte sau la închisoare - ei sunt creaturi delirante, bineîneles că nu cred așa ceva și nu sunt gânduri care să provină de la mine - absolut niciodată nu am avut delirul că aș fi fost condamnată și nu m-am gânidit la așa ceva, am fost mereu sigură pe realitate. Am fost un om perfect, fără cusur și absolut cert nu am greșit nimic în cele mai mici detalii, nu ar fi fost posibil să mă condamne cineva. Niciodată nimeni nu m-a întrebat nimic și am fost aproape total izolată, încă un motiv pentru care nimeni nu putea să mă condamne. Am fost un om inteligent și pur, cu multă bunătate și dragoste față de toți. Am fost evident martirizată și totuși nu am devenit rea sau ranchiunoasă și nu m-am schimbat defel în urma torturii, am rămas cum eram în 84, doar că m-am maturizat. Am fost mereu un om perfect normal.
Explic din nou ceea ce am mai explicat de multe ori, fiindcă chiar și copiii pot înțelege. Chiar și cei care intrau peste mintea mea au spus asta de mai multe ori. Ideea e că proștii sunt extrem de increduli și nu pot deosebi adevărul de ficțiune - totodată ei cred aberații din cărțile de psihologie sau psihiatrie despre mine de exemplu, deși e clar că nimeni nu a vorbit cu mine niciodată, 50 de ani. Lucrul pe care au mizat monștrii care m-au chinuit, după cum s-a mai spus, a fost faptul că pentru proști e incredibil să existe orori așa mari, torturi așa monstruoase asupra celor nevinovați, crime așa josnice și culmea - tocmai victima să spună adevărul despre crima și josniciile asupra sa. Oricum despre mine nu avea cine să spună - eu am avut relație numai cu mama, care era om foarte rău de la început. Am trimis adresa mea de blog în multe locuri și nimeni nu îmi răspunde - azi am trimis doamnei Holdevici. Ei spun iar că dacă m-ar accepta ar însemna să recunoască că ei sunt nebuni, dar ei nu sunt și prin urmare eu trebuie să mor. Așadar spuneam de ticăloasa aceea cu nume ciudat - Dușmanu Alina (ați văzut de ce tocmai acest nume)- care m-a chinuit și m-a mutilat la ginecologie. Anterior, cei care mă torturau sexual de la distanță îmi distruseseră parțial sfincterul uretrei și aveam mici scurgeri. Dar numai după ce Dușmanu, care probabil că era de fapt psihiatra Vișoiu, deghizată, m-a mutilat, am început să miros foarte urât de la o zi la alta, chiar dacă mă spăl zilnic. Este foarte greu, fiindcă sunt obeză și șchioapă și e greu să mă spăl așa des și folosesc tampoane, care sunt scumpe și eu nu am bani. Ei intră din nou cu ideea - vezi-ți de treabă că nimeni nu va crede adevărul. Este clar că nu am avut organul sexual în acest mod și că nu am avut relații sexuale și că nu mă masturbam nicidoată, și am mai fost la ginecolog și nu mi-au făcut așa ceva. Ei spuneau deci că oamenii proști nu pot crede că lucrurile rele sunt reale și au tendința să creadă că sunt nebună, mai ales că eu nu am fost acceptată și respectată și cei precum Dușmanu au bani și relații. Alții sunt și mai proști și își imaginează că lucrurile rele se întâmplă celor care le merită și prin urmare ei cred că eu aș fi fost nebună sau rea sau proastă, deși nu au nici cea mai mică dovadă. Când e vorba de lucruri rele și nedrepte care durează peste 40 de ani, ei sunt și mai convinși că e ceva rău legat de victimă, când de fapt e tot ceea ce psihologii recunosc că se întâmplă în mod ”normal” cu cei din jurul victimelor, care aruncă vina asupra victimei chiar și la scurt timp după crimă sau violență. Eu vă spun că nu am fost doar un om optimist, ci chiar perfecțiunea și normalitatea absolută. La maturitate am fost tot izolată, ba chiar nu am văzut oameni nici măcar străini, într-un colectiv, așadar degeaba toată autoactualizarea și frumusețea sufletească și capacitatea de bucurie și cunoașterea și înțelegerea lumii și siguranța față de când eram tânără și confuză etc.