S-a întâmplat un lucru rău, spun ei, oamenii cred că tu ești ceva rău și tu ai fost dintre cei mai buni oameni din lume ??? Eu nu prea cred că oamenii cred ceva rău despre mine, e complet absurd, dar câteodată mi se pare și mie că au dreptate aceștia, fiindcă sunt izolată de aproape 40 de ani și lovită aproape zilnic în foarte multe moduri.
Oamenii nu pot crede adevărul, au spus ei adesea, nici adevărul despre tine, nici despre cum ai fost chinuită și persecutată toată viața etc., pentru ei par incredibile necazuri așa mari și au fost mereu mințiți despre tine. Nu știu sigur, poate că așa este - unii spun azi că, dacă tot ce am spus e adevărat, înseamnă că am avut o răbdare îngerească, incredibilă etc. Se poate, mai mulți m-au asemuit cu îngerii, și oricum bunicii dinspre mamă aveau mai demult numele Sarafin/Serafin/Serafim, nume care s-a schimbat în Serafin Popa și apoi Popa - adesea adevărul despre oameni - adică o parte din adevăr - poate fi citit din numele lor sau alte toponime pe parcursul vieții lor. Acest lucru e normal, fiindcă sistemul social e totuși ceva care se organizează logic, nu este haotic, numai că proștii nu cred sau nu acceptă ca libertatea individuală să fie pusă sub semnul întrebării de astfel de ”coincidențe” de nume sau alte atribute ale limbii. Sunt unii care cred probabil că aceste coincidențe numeroase există doar în viața mea, datorită unei conspirații a imbecililor la adresa mea, dar eu cred că ei pur și simplu nu au analizat mai profund propria lor viață, că probabil că ar fi găsit numeroase astfel de ”coincidențe”. Eu cred că cele mai multe astfel de conexiuni apar de la sine, în mod neintenționat în sistemul social. Ei consideră, din câte am înțeles, că toate numele de locuri, străzi, alte locuri, toate cifrele din viața mea etc. etc. au fost organizate și așezate în mod logic întenționat legat de viața mea, cu scopul ca eu să fiu ținută în lanțuri și alți oameni să fie legați de viața mea, să depindă de mine. Cine știe, poate că m-am înșelat și am tras concluzii pripite, fiindcă ce vedeam la alți oameni asemănător era tot legat de mine, și tot așa din aproape în aproape. Ca și cum eram eu centru de coordonare sau organizare a societății. Atunci am gândit că poate toți intelectualii sunt, mai mult sau mai puțin, la fel - fiindcă am descoperit diverse coincidențe legate de diverse personalități din alte țări sau români. Poate că erau chiar mai multe în viața lor, am presupus eu. Repet, s-ar putea să fi extrapolat eu în mod greșit. Am diverse motive și există fapte reale clare ca să cred asta, le pot enumera, dar poate mă înșel. Voi enumera și acele lucruri, în altă zi. Eu cred că oamenii m-au respins și fiindcă au văzut astfel de lucruri și au crezut că aș fi o ”chestie” politică, un spion etc. deși absolut sigur nu e așa ceva și se poate arăta ușor asta.
13.02.24
Îmi amintesc ce au spus ei mereu - că, din păcate, niște porci au mințit întreaga lume că eu sunt nebună și/sau că trebuie să fiu omorâtă, și nimeni nu vrea să fie adevărul, prin urmare sunt omorâtă clar, în văzul lumii întregi.
Azi noapte m-au frecat în somn de două ori și tot în somn, prin coșmaruri, m-au posedat sexual de la distanță. Este înfiorător, azi chiar m-aș fi sculat și aș fi făcut multe lucruri bune, dar mi-a fost prea scârbă din cauza posesiei sexuale - ei spun că și acum există porci care cred că trebuie să fiu f_tă. De mai multe ori au spus că eu sunt geniul României, cel mai bun geniu (?) sau spiritul României. Am citit într-o carte, nu îmi amintesc autorul, dar e adevărat, nu au inventat ”ei” sau eu, că, dacă vrei (să supui sau) să distrugi un popor, trebuie să îi distrugi credința sau spiritul național. Nu știu sigur ce a vrut să spună acel autor. Nu știu nici dacă e adevărat.
Aseară aproape că am plâns, fiindcă, pe tvr Cultural, am nimerit din întâmplare peste ”conferințele Operei Naționale București” și tocmai vorbea un individ aberații politice, la o oră de audiență generală, în direct. Spectacolele de operă au, ce e drept, o latură ușor trivială și nu neg rolul motivant al acestor creații în anumite fenomene social-politice, cum a fost, de exemplu, muzica lui Verdi în contextul unor vremuri dificile pentru Italia. Dar, în contextul socio-politic actual din România, mi s-a părut că a transforma în circ politic scena Operei e o îngenunchere a spiritului, a culturii, în fața unor aberații politice dezgustătoare. Totuși, muzica de Operă are contact cu multe alte aspecte culturale, și mai puțin cu politica, în mod real. Am ascultat câteva minute și am perceput doar declarații belicoase la adresa Rusiei și am realizat că vor să mă păcălească să scriu exact acest comentariu pe blogul meu, pentru ca proștii, care admiră cu adevărat circul politic din țară și sunt dezgustați de adevărata cultură, să mă blameze sau să mă condamne, sau chiar să creadă că eu aș avea vreo legătură cu politica, când nu am avut niciodată, în mod clar. Pe scenă erau decoruri - oameni parcă de carton tăiați ca siluete negre, cu ziare mari deschise, care le acopereau chipurile. (simultan pe tvr2 sau tvr1 parcă, în serialul comisarul Rex, eroul își deschidea ziarul adus de câine dimineața). Totuși am scris din nou acum opinia mea - cred că e o înjosire a culturii, a spiritului. Poate că nu se poate mai mult sau altceva, asta e realitatea psiho-socială din România, trebuie să ne adaptăm, dar eu încă cred, ba chiar e logic, că vor fi tot mai mulți ca mine și la un moment dat se vor trezi și vor renunța, măcar parțial, la imensa propagandă politică care sufocă orice altceva, atât viața artistică, cât și alte aspecte. Am impresia că națiunea română a fost orientată și formată în acest sens de anumiți intelectuali, deși puteau să facă și altfel, nu neapărat așa multă politică, cum apare la televizor de exemplu. Am ascultat câteva minute și am observat că acel vorbitor, al cărui nume s-a dezvăluit ulterior - Adrian Cioroianu - avea meseria de istoric. A vorbit foarte mult despre Rusia, cum spuneam, și a dezvoltat mai multe idei ciudate. La scurt timp, a intrat unul în mintea mea cu gândul că eu nu înțeleg că proștii m-au asociat cu o putere politică. Întreb eu - ”cu Rusia?”, din cauza obsesiilor rusești ale clasei politice și faptului că unii mi-au mai transmis ideea asta mai demult. Nu au vrut să spună ce așa-zisă putere politică. Au spus iar că niște porci au mințit poporul că eu aș fi asociată cu nu știu ce putere politică. Că acest lucru s-a întâmplat deși nu am habar despre acest lucru etc. Totuși, în mod evident nu au dreptate - e clar că acea conferință sau alte lucruri similare nu au apărut din cauză că eu, fără să știu, am fost asociată cu Rusia, să zicem. Totodată atitudinea lor agresivă față de Rusia nu a apărut defel datorită parcursului vieții mele, care a fost într-adevăr curat și perfect, eu fiind persecutată, dar nevinovată și inteligentă. Această stare de fapt jalnică nu a apărut nici din cauza faptului că am fost torturată fără să fiu nebună și fără să greșesc nimic, adică din cauza faptului că unii se simt vinovați pentru tortura asupra mea și vor să ascundă adevărul. Nu avea cum să fie din cauza mea, căci dacă ar fi fost din cauza mea mai degrabă ar fi fost pașnici față de Rusia și mai raționali în orice privință. Din păcate, în sala Operei, posibil cu intrare liberă (!) în scopul propagandei și îndoctrinării, erau destule urechi, și bătrâni (cei mai mulți), dar și câțiva copii, mai puțin tineri, din câte am văzut. Au spus din nou că nimeni nu vrea să mă accepte, fiindcă puterea politică a unora se bazează pe minciunile urâte despre mine.
Acum voi mai nota o dată (cred că am mai scris) povestea crematoriului și crizantemei. Eram copil când am fost în vizită cu părinții la Mimi și Tică, o familie fără copii, de vârstă mijlocie. Părinții mei mergeau extrem de rar la alți oameni și nici ei nu aveau vizitatori. Era un fel de izolare în trei, cu mine pe postul de nebună și copil maltratat fără vină. Nu știu cum sau de unde au cunoscut părinții mei, în mod bizar, acest cuplu, deși ei trăiau foarte retrași. Despre Mimi se spunea că era basarabeancă, adică din Moldova de peste Prut, și că mergea în URSS ca să aducă de acolo într-ascuns bijuterii de aur, aspiratoare, căciuli din blană de iepure. Păreau oameni buni, un fel de cuplu Albano și Romina Power, tata în supranumise pe el ”regele șoselelor”, fiindcă conducea extrem de prudent și încet, au fost chiar și în satul bunicilor mei. Ea era bolnavă, dormea pe scândură, așa mi s-a spus. Ei locuiau într-o fundătură aproape de creamtoriul din București și de un teren viran destul de mare. Unii mă întreabă de ce m-au dus acolo, mă întreabă dacă realizez de ce m-au dus la crematoriu. Nu știu sigur, sunt mai multe explicații. Am să povestesc iar ce s-a întâmplat de fapt. Am fost la masă invitați și am stat în curtea lor. Peste masa plină cu preparate în care găseai din belșug păr de pisică și peste mirosul de papagali lăsați liberi din colivie, care ciuguleau hrană, spre dezgustul meu, direct de pe limba stăpânei casei, peste capetele noastre de oameni care nu se cunoșteau (venise și o familie despre care nu știu nimic, împreună cu un băiețel pe nume Felix), apăsa greu și stăruitor mirosul fetid de la crematoriu. E adevărul și oricum nu am citit cărți de genul Abatorul 5, nici nu știu despre ce era vorba, dar pentru cine cunoaște cântecul ”Dona, Dona” împrumutat de la Joan Baez poate pentru limba română (eu îl ascultam cu Vasile Șeicaru, când colega mea de bancă ulterioară, din liceu, se numea Dona pe numele de familie), pot exista diverse conexiuni. Eram mică și probabil am întrebat ce e acel miros și m-am mirat probabil că mi s-a spus că e de la abator și că acolo rămân și sunt arse resturi de animale sacrificate, mari și mici, vite, porci, pui și găini - mai ales produse avicole, țin minte că așa mi s-a spus și nu mă dumiream. I-am compătimit sincer pe Mimi și Tică, m-am gândit ce groaznic trebuie să fie să trăiești zilnic în asemenea duhoare. Mirosul venea de departe, purtat de vânt, mi s-a spus. Apoi am mers, împreună cu mama pe terenul viran din apropiere, nu îmi amintesc de ce m-a dus mama acolo. Era vară târzie sau toamnă și pe terenul nimănui se înălțau, cu capetele arse de soare, mai multe tufănele. Nu știu dacă fuseseră plantate acolo intenționat. Eu fusesem atât de mult marcată de bucuria vieții în satul bunicilor, mă legănasem atât de mult în bătaia vântului aducător de miresme de fân și ierburi minunate, eram atâta de vrăjită de frumusețea și sublimul naturii, încât am rupt un fir sau câteva de flori de acolo, și mă simțeam ca un mic hoț, fiindcă eram mereu extrem de scrupuloasă față de ceea ce gândeam sau făceam. În ciuda aspectelor morbide și mirosului de acolo, eu eram aceeași și priveam cu ochii larg deschiși adevărul și imensitatea senină a cerului. Așa a rămas amintirea acelei zile pentru mine, legată de tot ce era frumos și bun în sufletul meu, ca întotdeauna. La fel s-a întâmplat în viața mea cu toate lucrurile oribile din viața mea, la care am fost martoră. Întotdeauna spiritul bun a fost mai puternic, a rămas drept în lumina curată a realității. Lucrul acesta a fost posibil fiindcă am fost un om inteligent cu adevărat. După mulți ani, după ce m-am mutat în Voluntari, am simțit un miros asemănător și tot dezgustător, de fiecare dată când mergeam la locul numit Gheață, la unul din colțurile de stradă din drumul meu. (după mai mult timp, mirosul a dispărut definitiv). În aparență economia locală se bazează pe multe dughene pe kilometru pătrat de bărbieri și coafor, ceea ce unii au identificat drept prostituție și asasini plătiți. Nu știu, sunt și unele magazine complet fără clienți, cu haine, care evident ascund altceva, unde staționează multe mașini etc. Despre mirosul acela hidos de la colț unii au spus că era abator de animale, eventual pisici și câini etc. Alții par să spună că era cu scopul ca eu să îmi amintesc de Mimi și Tică și mirosul de la ei, cu mulți ani în urmă. Oricum mirosul hidos îmi amintea și de mirosul de la cadavrele pentru studii la medicină. Altfel, au mai fost destui care au spus că unii nebuni mă vor mânca după ce mor, fiindcă sunt canibali sau hiene etc. Că ei au credința greșită că așa trebuie etc. (gândind despre sacrificarea - sângele și carnea lui Hristos etc.) Aici s-a legat și vizita mea la cimitirul local unde sunt îngropați ai mei în primul rând lângă capelă și unde nu am înțeles clar de ce aproape numai ei sunt îngropați direct în pământ (cum voi fi și eu, se spune, fiindcă acolo e locul meu sau al mamei, nu mai e decât un loc liber al nostru), iar restul morților au fost îngropați sub lespezi de ciment, care însă sunt ținute ridicate, întredeschise prin interpunerea unor pietre sau altor piedici. Nu știu de ce. Unii spuneau că e așa pentru ca morții să poată fi mâncați ulterior, iar alții că e așa pentru că în popor există credința că morții ”trebuie să respire”. Iar au intrat unii în calculatorul meu în timp ce scriam aceste rânduri.
Din păcate, spun ei, proștii nu au înțeles că tot ce am scris eu e adevărul și vor înnebuni când vor înțelege că totul a fost mereu cum am povestit eu. ?? În mod total nedrept, oamenii au fost păcăliți că eu sunt ceva periculos în societate, de aceea mă omoară și eu am fost de fapt numai ceea ce e bun și frumos și nu aș fi avut niciun efect nociv asupra societății, niciodată, spun eu. Ei spun, poate ca să își bată joc de mine, sau poate crezând că sunt nebună, că eu sunt un om extrem de frumos și bun, dar, din păcate, oamenii cred răul despre mine și nimeni nu vrea ca ei să se trezească la realitate.???
Au ieșit iar pe stradă oameni proști din pătura socială săracă, cum sunt și eu, așa cum fac ei de 20 de ani, cu priviri tâmpe și agresive, tipul clar al omului prost și bun chipurile, care lovește în cei buni și ”luminați”, cum am fost și eu. Ei zic că sunt omorâtă de mulți nebuni care servesc interesele politice ale unor porci, niște politicieni așa monstruoși și abjecți, încât nimeni din cei buni nu poate crede adevărul, deși am spus tot adevărul și numai adevărul. Ei zic că eu am fost mereu un om excepțional de bun și frumos, dar oamenii proști au fost îndobitociți, mințiți și îndoctrinați despre mine timp de 40 de ani cel puțin - 50, spun alții mereu - încât nimeni din cei buni nu crede adevărul și toți cred mereu că eu aș fi ceva rău, așa cum au fost mințiți încontinuu. Asta explică atitudinea lor agresivă și ideea lor permanentă că trebuie să mă distrugă și să mă omoare. ”Too smart” (prea deșteaptă) spun ei din nou în engleză. De aceea mi-au torturat creierul monstruos în ultimii 7 ani și continuă să tortureze, cu ideea că ei nu mă pot controla, fiindcă sunt prea deșteaptă. Foarte mare sete și durere de cap puternică cu amețeală rea. Ei zic că unii au votat din nou să mă omoare. (??) ”Știi prea multe” (?!), spun ei în română - aceasta fiind una din ideile cu care ei omoară oamenii buni și li se pare logic și normal să fie așa. Tu ești un om extrem de inteligent, dar și foarte bun și drept și sincer și toți vor să mori, fiindcă oamenii buni nu sunt acceptați ca stăpâni în societate, ci numai ca servitori. Cum crezi tu că ei, unii dintre cei mai mari porci din lume, pot accepta ca un om sărac, foarte bun și cuminte și blând să fie mai deștept decât ei?! Și femeie pe deasupra. Nu e logic cu totul, sunt nebuni, nu doar răi. Ideea lor e că numai cei răi pot să îi conducă pe cei buni, invers e exclus și imposibil. ??!
Ideea e din nou că eu am trecut prin necazuri și nedreptăți așa de mari, încât nimeni nu crede adevărul, cu atât mai mult fiind eu total nevinovată - fiindcă proștii cred că viața e dreaptă și oamenii pățesc ceea ce merită ??
Întreaga lume crede minciuni despre tine, noi nu avem ce face și trebuie să te omorâm??? - la fel gândeau și acum 10-15 ani
tu ai fost un om extrem de inteligent, astfel încât proștii au crezut mereu că ești proastă, fiindcă ei nu te pot recunoaște, (pentru ei par mai inteligenți cei care sunt mai aproape de nivelul lor)
oamenii răi sunt crezuți de proști fiindcă îi mint și îi păcălesc cu măiestrie, fiindcă sunt vicleni etc. și fiindcă îi mint de mulți ani, în timp ce oamenii buni sunt mereu sinceri și deschiși (ca mine) și spun adevărul, deci nu pot fi crezuți ???, cu atât mai mult fiind complet singuri
Inteligența e cel mai bun lucru pe care îl ai, spun ei, gândește-te ce trebuie să faci ca să îți salvezi viața. Ce? Repet adevărul, e greșit faptul că mă omorâți. Total greșit și rău.
Tu ai fost un om măcelărit continuu timp de 40 de ani, dar idioții cred că tu ai fost masacrată numai 10 ani, fiindcă în 2013 ai început să scrii adevărul și fiindcă ei cred că ești nebună etc.
Poate, e posibil ca ei să creadă că am fost masacrată numai 10 ani, dar asta nu contează prea mult - oricum puteam dovedi totul. Nu are importanță, cu atât mai mult cu cât nimeni nu e interesat de adevăr. Ei spun că familia mea și alte persoane interesate, care știau o parte din adevărul despre mine, au mințit întreg poporul, ba chiar și alte noroade, despre viața mea ?? Mă gândesc că poate ei cred că am înnebunit de tot acum 10 ani, dar nu e așa, în plus, acum 10 ani, dacă ar fi fost măcar adevărul despre mine (restul nici nu conta), absolut cert m-ar fi acceptat la studii și nu era prea târziu, eram încă în stare. Chiar și acum, repet, sunt încă un om normal în ciuda așa-zis traumelor și captivității, cum spun ei, de-o viață și puteam să mă adaptez în societate și să realizez lucruri inteligente și bune. E păcat că toți ați fost de acord să mă omorâți. Nu sunt marcată psihologic de necazuri și tortură, deși m-au chinuit 40 de ani, e păcat. Sunt încă un om bun și normal și deștept. Îmi amintesc încă toată viața, de la început, totul a fost bine și frumos, totul a fost cum am povestit eu. Unii spuneau ceva trist - ei spun mereu lucruri despre mine la timpul trecut, ca și cum vor să mor - că am fost ”imensă” (ca valoare a binelui, ca intelect etc.), niciodată nu se va mai naște o femeie ca mine, spun ei. ??!!
Ei spun că puterea este coruptă (în întregime?) fiindcă dacă el, de exemplu (nu știu cine e el), ar recunoaște adevărul, i-ar omorî copilul, prin urmare totul, inclusiv viața mea, e dominat de amenințare, șantaj și teroare, cum a fost de exemplu viața mea încă din copilărie.
Se pare că unii cred că eu eram rahat sau incapabilă, fiindcă am dus, așa cum spuneau ei ades, cea mai chinuită existență pe care a dus-o vreodată un om. S-ar putea să fie adevărul, dar totuși eram capabilă de multe lucruri inteligente și bune și am fost un om perfect normal, cu multă frumusețe sufletească. Ei spun că oamenii mă vor accepta totuși, dar numai onorific, când va fi prea târziu să mai pot face ceva, astfel ca proștii să creadă mereu că eram nebună sau proastă. ???
Ei spun că eu sunt, într-adevăr, cel mai bun om din lume și mult mai inteligentă decât cei care mă distrug și mă omoară, dar modul în care m-au tratat oamenii... și ce dacă?, spun eu
ei spun iar că eu nici acum nu realizez (de fapt nu cred) că oamenii proști chiar cred că eu sunt rea, proastă, nebună etc., ceva nociv... și eu de fapt am fost tot ce e bun și numai binele, în ciuda masacrului nedrept asupra mea - de aceea sunt ținută de zeci de ani complet izolată, inuman scuipată, otrăvită etc.
Mă tem că au dreptate - tot ce am spus e adevărul și, pentru proști, pare a fi ficțiune, fiindcă ei duc vieți protejate (mi se spune) și sunt practic de mici îndoctrinați că aceste lucruri nu există decât în mintea nebunilor - ei spun că, în plus, au fost îndoctrinați de copii că eu eram nebună sau ceva rău...
Poporul nu a înțeles un lucru simplu - că dacă te lovește e rău și dacă te lasă în pace e bine - întotdeauna e la fel și e foarte simplu de explicat și logic, am explicat totul clar, nu pot crede că cineva crede că obține ceva bun cu forța sau lovind sau scuipând, calomniind etc.
Oamenilor li s-a spus totul despre tine (cum adică despre mine, de ce?) exact invers decât a fost, timp de 40 de ani, așa că e normală reacția lor de neîncredere și ură...? Trebuie să aștepți încă 2 ani - spun ei, probabil fiindcă la 55 de ani ies din categoria de vârstă mai bună, a maturității și devin deja așa zis vârstnică...? ce să aștept? Li s-a pus pata tocmai pe tine, spuneau unii...cum adică tocmai pe mine?
15.02.24
O idee mai veche este că familia mea este o familie de nebuni, manipulați de puteri politice sau de altceva. În familia ta mai există (între vii și morți) o singură persoană care nu e nebună, dar tu (adică eu) nu știu cine este acea persoană. Din cauza faptului că ai tăi sunt nebuni mulți te-au considerat și pe tine nebună, ca și cum îi moștenești sau semeni cu ei crescând cu ei. Cei care credeau că părinții tăi sunt normali credeau că spusele rudelor mele despre mine - care erau doar minciuni sau aberații - erau adevărul, deci credeau că sunt nebună sau rea în urma unor fapte inventate de ei despre mine - ceea ce am observat că așa era după tentativa mea de sinucidere, în spitalul de psihiatrie, când medicul m-a întrebat ce e cu ideea mea că tatăl meu e dușmanul meu și medicul stagiar, aflat de față, a spus că nu eu am declarat asta, ci familia mea și eu abia atunci am realizat că ceilalți mințeau despre mine ca și cum eu eram nebună - eu nu am gândit niciodată că tatăl meu e ”dușmanul” meu, nu am fost proastă sau nebună niciodată, totul a fost exact cum am povestit pe acest blog citiți cu atenție și veți vedea că nu am gândit aproape niciodată ceva greșit sau lucruri pe care nu le știam cert, fiind un om inteligent. Cei care știau că ai mei erau nebuni au crezut după mai mulți ani că eu însămi am înnebunit - deși nu fusesem nebună - fiindcă era evident că ai mei mă chinuiau monstruos și că mă băgaseră la balamuc. Sau au crezut așa fiindcă au fost mințiți de medici sau de psihologi că eu eram nebună sau că am înnebunit din cauza familiei mele de nebuni și suferinței monstruoase prin care am trecut, adică din cauza a ce mi-au făcut ei și alți oameni răi. Ei zic că, fiind nebune, rudele mele nu au avut memorie sau li s-a spălat creierul în permanență, cum au făcut cu mine, numai că pe mine nu m-au putut manipula. Poate că așa este - vă dau un exemplu: după ce m-au închis la psihiatrie, rudele din sat - bunicii și alții - și-au mutat grădina dintr-un loc numit grui aproape de coliba unor țigani din grui, deși parcela fusese cultivată de ei în apropierea casei noastre, tot pe grui. Fusesem și eu adesea cu ei după iarbă sau la munci agricole în grui și nu înțelgeam ce s-a întâmplat, fiindcă în spitalul de psihiatrie nu mi se ștersese memoria vieții (decât detalii insignifiante), ci doar cărțile citite. Am întrebat, așa cum am făcut toată viața, fiind un om singur și normal. Mi s-a răspuns categoric că locul lor a fost lângă țigani. Eu nu am știut atunci dacă ei chiar au uitat sau se prefăceau că și-au pierdut memoria sau dacă vroiau să mă trateze pe mine drept nebună, ca și cum eu uitasem. Abia acum mă gândesc că poate era așa fiindcă se întâmplase acea poveste cu țiganul în viața mea, fiindcă fusesem puternic torturată cerebral la psihiatrie. Nu avusesem nicio vină, dar poate creierul colectiv al societății vroia să îmi amintească acel lucru urât. Acum un an-doi fratele mamei i-a spus mamei la telefon că un alt bărbat din sat pretinde, după atâția ani că parcela de lângă țigani era în acte a lui, nu a noastră și fratele mamei nu credea așa ceva. Tot după spitalul de psihiatrie mi-au mai făcut și alții astfel de figuri, inventând lucruri care nu se petrecuseră în viața mea - de pildă uitaseră unde fusesem cu scaunul meu cu rotile în urmă cu câteva zile, ceea ce m-a făcut să cred atunci că poate erau nebuni și ulterior că poate că au intenționat să par eu nebună în fața altora - chiar așa spuneau parcă. Prin urmare, date fiind acestea, eu am încercat să vorbesc cât mai puțin sau deloc despre trecut cu ei, și să nu îi contrazic niciodată dacă spuneau ceva ce nu fusese, căci ar fi părut că eu aș fi nebună, nu ei. Unii spun că nu numai familia mea era de nebuni, ci și întreg poporul sau mare parte din ei, ceea ce explică aberațiile politice ale unora și pretențiile lor sau altor puteri politice la adresa mea. Au spus de mai multe ori că eu sunt singurul om treaz sau normal, deși sunt tratată ca nebună, prin urmare fără mine nu se poate nimic.???? Ideea e că celelalte puteri politice au lovit în mine, au mințit mereu despre mine și m-au ținut captivă, izolată și chinuită toată viața, ca să aibă ei control asupra nebunilor din țară.??! Sau că pe străini îi deranjează faptul că nu sunt complet nebună ca să poată ei controla totul prin controlul asupra mea, profitând de munca și intelectul meu inteligent și mereu lovit și jefuit, de om născut și crescut în România. Unii spuneau că ăsta e delirul poporului legat de mine și că asta s-a întâmplat fiindcă am fost cel mai inteligent copil. ?? Numai că poporul mă vede deja nebună, dar puterile străine mă lovesc și ele fiindcă au interesul să mă facă nebună (?!), ca și cum ar fi și ei nebuni de fapt, deși am fost mereu un om inteligent și capabil numai de bine în lume, fără să fiu traumatizată de trecutul de închisoare și tortură, nu avea rost să fiu omorâtă, fusesem un om bun și luminos mereu. Ideea e că diversele puteri politice (?!!) au mințit despre mine și ei. Eu cred că unii intelectuali cel puțin chiar cred că eu eram nebună cu acest delir politic, care apare drept cel mai plauzibil delir politic în cazul meu, dar eu nu am avut niciodată delir și nu cred nici aceasta, mai ales că am fost un om perfect pur și cu mult deasupra aberațiilor politice sau religioase sau orice asupra mea (pe care bineînțeles că le-am înțeles) - din păcate fusesem capabilă de muncă și chiar de studii, deși ei cred că aveam delir sau că eram prea slabă psihic, dar nu era așa și totuși ei au refuzat complet drepturile mele normale. Am detestat mereu politica, din motive evidente legate de modul în care m-a tratat familia de mică, discutând mereu așa-zis politică, dar să nu uităm că însuși Bertrand Russell a fost la închisoare pentru ideile sale pacifiste în primul război mondial și că și Socrate a fost condamnat la moarte pentru idei politice sau religioase care de fapt erau altceva.
Ei spun că eu sunt un fel de pivot al lumii (?!) în jurul căruia se învârt toate și toți, fără nicio legătură cu adevărul despre mine, cu gândurile sau sentimentele mele. De mai multe ori ei spun, des, că eu nu am făcut niciodată întreaga viață nu știu ce lucru (ce?) deși oamenii cred că am făcut acel lucru des. Oamenii cred că ești altceva decât ești etc.
Fiți atenți cât sunt de nebuni și ilogici - ”ești prea bătrână ca să fii ceea ce ești, prin urmare te omorâm” - cum adică prea bătrână să fiu ceea ce sunt? Nu are logică, dacă un om este ceva anume și are totodată o anumită vârstă, înseamnă că lucrul acesta e necesar, adică apare în sistem implacabil, inexorabil etc., fiindcă la asta conduc toate cauzele și rațiunile prezente în situație la un moment dat. Eu nu am ocupat niciun loc în societate niciodată, am fost complet respinsă, deci dacă sunt prea bătrână să fiu ceea ce sunt, adică considerată nebună de toți și izolată, torturată etc., atunci probabil că mă vor accepta cât de cât și va fi adevărul necesar pentru aceasta despre mine. Nimeni nu e omorât fiindcă e prea bătrân pentru ce este. În plus, de ce să anunți individului mereu că îl omori, chipurile fiindcă e prea bătrân? Cu ce scop rostești o astfel de aberație? Aceste cuvinte ale lor nu sunt doar ca un lătrat de după gard, ci lovesc fizic, de facto, în trupul victimei (adineaori în piciorul meu cu amputație), deci fac efectiv o parte din munca lor de distrugere și uciderea unui om nevinovat. Prea bătrână pentru ce? Prea bătrână ca să fiu un om lucid și inteligent? Cine sunt ei să decreteze asta? Bine, dacă așa este, atunci voi muri dacă așa vrea dumnezeu, dacă acesta e emergența sistemului în care ne aflăm, nu înțeleg de ce fac ei tam-tam. Dacă chiar au puterea și voința să mă omoare, dacă așa trebuie, de ce vor ei să îmi explice asta? Ideea e că am fost mereu foarte inteligentă, dar oamenii cred că sunt proastă, prin urmare ei vor să mă omoare cezând că eram altceva, nu știu ce, poate ceva sexual sau politic, deci opusul a ceea ce am fost și proastă, deci iarăși opusul și ei vor să mor crezând că sunt proastă și nu știu ce astfel încât numai femeile tinere pot avea acest rol în lume.??? Bine, dar mereu am fost la fel și au fost destul de mulți ani în care nu a existat absolut nimic sexual în viața mea, nu înțeleg de ce vor ei să spună că sunt prea bătrână. ”Pe tine te-au distrus complet (?), spun ei, prin urmare trebuie să te omorâm”, spun ei - m-au tocat cu aceată idee absurdă timp de aproape 20 de ani, din când în când, după moartea tatei.
În sfârșit, îmi iau la revedere din nou, cu regret că e așa. Ei spun că poporul nu a reușit să înțeleagă adevărul, căci, dacă înțelegeau, atunci eu aș fi fost liberă și nu m-ar fi omorât.??? Nu știu dacă așa e, nu înțeleg nici eu, poate e un delir al unora. Nu joc teatru, mereu am spus numai adevărul, inclusiv despre mine.
Ei spun iar că toți cei care știu adevărul despre mine gândesc că eu am fost un om nevinovat și extrem de bun și inteligent dar adevărul despre cum m-au masacrat sau lovit, inclusiv psihologi, psihiatri, ginecologi este așa monstruos, încât toți mint și vor să mor, în izolare, ca nu cumva să înțeleagă nu știu cine adevărul. ???! Tu ești un geniu căruia niște porci i-au furat (?) absolut totul în permanență, iar întreg poporul crede ceva rău, neadevărat, despre tine.
Din câte înțeleg din ce spun ei, mama mea e o nebună hidoasă ”jucată” de toți, aruncată violent asupra mea de mii de ori de diverși porci, iar restul familiei mele este alcătuit din torționari și hoți la adresa mea.??? Adevărul e că eu nu înțeleg clar ce sunt ei - oricum ceva rău și capete care mint. Eu am fost cu adevărat perfecțiunea mereu. Ei sugerează că am fost un om prea inteligent pentru ca proștii să înțeleagă și să creadă adevărul. Cei care, totuși, au înțeles, au fost reduși la zero, distruși, rași, șantajați, corupți etc. și evident sunt omorâtă, dar nimeni nu vrea să trăiesc, adică toți vor să mor. Ei repetă că poporul e total îndobitocit despre mine și că nici lui, nici altora nu le pasă că sunt nedrept torturată și omorâtă, fie fiindcă ei cred că sunt nebună sau ceva rău, fie pentru că eu sunt de fapt singura care suferă real și nedrept o viață întreagă, în timp ce ei au tot ce vor și sunt liberi (au toate drepturile etc.) Ei spun din nou că trebuie neapărat să mă distrugă și să mă omoare, pentru a apăra minciunile despre mine și că eu trebuie să fiu complet redusă la tăcere, ca nu cumva proștii și nebunii să înțeleagă adevărul.
Ei spun că eu sunt într-adevăr cel mai bun și luminat om, dar sunt închisă și izolată de mică, deci nu puteam dovedi nimic și porcii care mă omoară sunt într-adevăr extrem de abjecți - și niciun om bun nu vrea să trăiesc și nu crede ceea ce e bun etc. Totuși, tot ce am scris e adevărul în mod clar și am fost mereu binele curat, de ce sunt toți așa monștri? E greșit, de ce cred toți că trebuie să mă omoare? E evident că eu am scris în întregime blogul meu de memorii, dar și poeziile și haiku-urile și nici acestea nu sunt acceptate, deși sunt în întregime binele - și evident nici blogul de memorii nu e ceva rău. Nu înțeleg cum i-au/v-au păcălit pe toți.
La revedere, cred că nu mai scriu, orice ar spune ei, orice otravă mi-ar da etc. Vă dați seama că și adevărul despre otrava ce mi-au dat-o a fost exact așa cum am povestit. Păcat... Oricum cele spuse mai sus au fost spuse de sute de ori. Și cât de multă frumusețe și bucurie puteam dovedi și scrie clar în continuare, niciodată nu am fost altfel. Am scris deja o parte, dar nimeni nu a văzut-o poate. E adevărul, am fost și om normal mereu, nu înțeleg de ce vreți toți să mor - cei mai mulți spun că din cauză că toți au greșit și au mințit. Dar aceasta e ceva rău... nu e o cauză reală...”toți vor să mori ca să ascundă răul pe care l-au făcut și minciunile lor.”
Recapitulare: unii cred că trebuie să te omoare ca să își păstreze onoarea, fiindcă ei au greșit și, prin omorârea ta, ei își păstrează aparența de oameni nevinovați în ochii prostimii
Acum priviți către mine - e evident că nimeni nu mi-a pus în gură aceste vorbe sau altele, că mereu au fost ale mele și afirm iar că am fost un om normal și fără greșeală o viață întreagă, e evident că am fost izolată și torturată din 1984, că nu am avut întreaga viață niciun cuvânt sau vreo putere asupra altora, e clar că mi s-au închis mereu toate ușile, atât instituții de învățământ sau locuri de muncă sau altele, cât și gospodării de oameni, în afară de cea a unui istoric, a cărui fiică a murit într-un accident tragic de mașină, la vârsta de 50 de ani, în Ajunul Crăciunului; ea fusese singura persoană care a mai comunicat, dar foarte rar, cu mine, de-a lungul anilor, tot la acel Crăciun, 2020 era să moară într-un accident și vecinul meu, Alexandru; am fost respinsă și când mergeam, singură la plimbare prin orașul București sau, singură, la vreun spectacol vreodată; deci nu am avut niciun cuvânt, dar alții - psihologi și psihiatri, au mințit evident despre mine și puteam dovedi asta; e evident că nimeni nu a vorbit cu mine - nici acea fată de istoric - în sensul de a avea o convorbire cu mine despre ce nu înțelegeam, adică această condamnare la izolare și moarte a mea (dar nici alte discuții, decât extrem, extrem de rar, cele doar 5 persoane care au existat în viața mea), e evident că nici medicii nu m-au întrebat, așa cum ai întreba un om, ci au aplicat forța brută mereu și eventual, după mult timp, au zis câte ceva spre mine, dar foarte puțin; e evident că am fost nu doar izolată, ci martirizată și prin alte metode timp de 40 de ani; ei spun acum că vina nu e a psihologilor sau psihiatrilor (?), ci a poporului, care m-a condamnat la moarte crezând orbește că am greșit ceva monstruos (ce?), fiindcă cineva i-a mințit (??! asta nu știu, cine?), e evident că niciodată nimeni nu a fost ”de partea” mea, cum putea crede poporul, mă întreb eu, că sunt nebună sau proastă, când de fapt nu mi s-au dat drepturile fundamentale civile la studii și la muncă și ei consideră că, indiferent de orice, așa ”se procedează” și nimeni nu are voie să vorbească cu pacientul zeci de ani, pentru ca să poată fi ”aranjat” și ”terminat” (??), nimeni nu are voie să cerceteze adevărul spuselor pacientului sau adevărul despre psihicul său, întreaga sa viață, mai rău decât dacă ar fi fost animal de sacrificiu, nu de ”companie”; e evident că am fost mereu binele și rațiunea, un om generos și cald, calm și cu bucurii altruiste mai mari decât cele egoiste, ajutând mereu când a fost posibil, ceea ce proștii consideră a fi un defect, dar nu e totdeauna defect. Este clar că am fost călcată în picioare întreaga viață, cum spunea tata că va fi încă de când eram copil, e foarte clar că nu am greșit nimic și că eram capabilă de studii și de muncă și de iubire frumoasă de oameni și viață, de reală fericire; de ce continuă toți să vrea să mor și se adună mereu împotriva mea? Ce câștigă ei mințind? Evident om sărac, fără șanse, izolat total zeci de ani și torturat clar (tortura reală fizică a fost cauza unicei mele tentative de sinucidere, care mi-a îngreunat puțin viața, fiindcă am pierdut un picior, dar am mers înainte cu speranță și gânduri bune și frumoase). De ce cred ei că sunt ceva rău? De ce mă omoară?, e atât de ilogic și e complet greșit. Nu aveau cum și ce să creadă rău. Ei zic că toți m-au torturat și f_t, dar eu niciodată, și nici măcar acum nu știu ce este și cum se face acel rău altor oameni.
Ei spun în engleză că, din păcate, poporul meu comite o crimă monstruoasă și fiindcă ei cred orbește că eu sunt nebună și că acești ”ei”, adică toți, buni și răi, sunt creația minții mele bolnave sau minciună ca să scap basma curată, când, în realitate, acești monștri (cei răi) sunt reali, deși extrem de inumani și mă omoară cu adevărat, ca să nu mai scriu și despre ideile lor extrem de întunecate, pe care nu le-am notat întodeauna. Și, în plus, mereu am fost ”basma curată”.
16.02.24
Azi-noapte m-au chinuit monstruos toată noaptea. Ei zic că nu e ce cred eu, dar e ceva monstruos. Poporul a înnebunit, spun ei, și crede că trebuie să mă distrugă și să mă omoare, fiindcă a fost mereu mințit despre mine. Totodată ei nu pot crede că am fost singură complet toată viața, chiar dacă, din când în când, există gândurile unora peste mintea, mea, care, fără să vorbească cu mine nimic, fără nicio relație cu mine, spun uneori adevărul despre mine, ceea ce îi enervează pe proști, care nu pot crede adevărul. Nu știu cine sunt ei. În aparență, cei mai mulți, mai ales noaptea, sunt oameni nebuni și răi care vor moartea mea și, mai ales, să înnebunesc. Deși în viața mea au existat foarte puține contacte cu alți oameni, chiar și superficiale, totuși poporul a început să îi omoare pe toți cei care m-au întâlnit, crezând că astfel mă vor distruge și omorî pe mine, și că vor mușamaliza adevărul, mai ales că și celelalte popoare vor să mor. Pe tine te-au terfelit toți, spun ei, prin urmare trebuie să te omorâm, chiar dacă nu ți-au tras-o.??? Tu nu ai decât vina de a te fi născut în România, de a fi aici cea mai deșteaptă femeie. Ei întotdeauna au făcut la fel, cu toate geniile feminine.?? Cineva care ți-e foarte drag va muri - ei spun că idioții cred în mod absurd că eram nebună și prin urmare țineam la cineva de la distanță. etc. Nu m-au lăsat să dorm toată noaptea, azi e ziua mea, împlinesc 53 de ani. De multe ori, de-a lungul timpului, m-au torturat mult de ziua mea.
Se pare că sunt condamnată că m-am plâns că mă omoară - ei spun că nimeni, oricât ar fi torturat și oricât ar fi de nevinovat și oricâtă dreptate ar avea, nu are voie să se plângă dacă e condamnat, deși complet nevinovat, la moarte. Nu știam și cred că e greșit.
Unii mă amenință iar cu moartea, spunând că am fost așa de monstruos masacrată, încât eu nu mai sunt în stare de ceva bun - se înșeală sau vă păcălesc din nou, e tot o minciună, prin care ei justifică izolarea și omorârea mea.
Acum iar am mâinile amorțite, mi-e rău și am burta tot foarte umflată și dură. Mama e bolnavă, tușește și spune încontinuu că i-e foarte rău, miercuri a fost la medic și ia pastile, dar din păcate nu se ameliorează starea ei. Ei spun că oamenii încearcă să mă omoare prin mama??
Pe mama iar au sunat-o azi niște congolezi, pe care i-a cunoscut pe vremea când lucra la ambasada lor micuță, care s-a desființat când a murit tata. Spre deosebire de mine, care am fost torturată și izolată de mică până acum încontinuu, mama a avut mereu anturaj și nu a avut necazuri. Ea nu știe ce e izolarea și va împlini 77 de ani anul acesta. Congolezii o sună destul de des, și vrobesc cu ea destul de mult, deși nu au nimic în comun și nicio treabă, aparent numai ca să îi țină companie.Ei spun iar că e exclus ca oamenii buni, cum am fost și eu, să fie acceptați în societate în caz că sunt inteligenți. Ei spun că de mult timp încearcă să mă rupă (o altă expresie a lor) și că toți proștii cred altceva, nimeni nu poate crede adevărul, fiind mințiți despre mine încontinuu. Pe mine nici de ziua mea sau de sărbători nu m-a sunat nimeni aproape deloc toată viața, iar mama vorbește mult la telefon cu congolezii și cu rudele de la Sibiu și e acceptată și de vecinii de aici, cu care vorbește politică. Ei spun că e exclus să fiu acceptată, fiindcă am spus tot adevărul și toți au mințit. ??
Alții spun că oamenii nu au nicio vină că nu pot înțelege că am fost un geniu - nu sunt de acord cu această idee urâtă - parcă ar vrea să spună că geniile nu trebuie omorâte fără vină, dar dacă nu eram geniu atunci treacă-meargă. Eu cred că o crimă e gravă și când omul nevinovat nu e geniu. Azi mă simt foarte rău, m-au chinuit azi-noapte. Unii spun în franceză că mama e nebună, dar lumea nu poate înțelege adevărul.
Azi noapte m-au chinuit groaznic toată noaptea pentru ca azi să se facă foarte cald afară - 23 de grade la termometrul stradal, dar ei mint clar că sunt doar 13 pe internet, cum au făcut adesea. Unii au crezut că eu sunt nerușinată și vulpe bătrână, iar eu am fost omul cel mai curat, bun și inteligent.
Legat de ceea ce am scris ieri, îmi vorbește una din cele mai monstruoase scroafe dintre porcii care intră în mintea mea, o persoană grețoasă și extrem de crudă, care mă tot bântuie cu multe vorbe rele de mai mulți ani, dar și cu adevărul sau idei întortocheate sau care par bune, ca să îi păcălească pe proști. Ea spune că în unele cazuri, chiar dacă omul e perfect normal, nevinovat, bun, inteligent - cum am fost și eu - el totuși trebuie omorât în tăcere și izolare, pentru ca proștii să nu înțeleagă că domniile lor s-au înșelat, că au mințit și au făcut foarte mult rău acelui om și altora. Nu are dreptate, această persoană, eu am avut mereu dreptate, vi s-au luat mințile și nu știu dacă vă veți mai trezi vreodată. E greșit total ce spun ei, ei sunt doar asasini ticăloși, și chiar sunt mai proști decât mine, dar omoară având multe alte avantaje, dar nu inteligență. O altă idee a ei e că eu sunt considerată subumană și că numai ”nebunii” au acest rol în societate, adică să li se consume creierul zi de zi, pentru ca alții să aibă energie și putere mai multă. Toți nebunii sunt același lucru, spun ei, fie că sunt proști sau deștepți și ei nu vor face o excepție în cazul meu. Mai este și ideea că eu trebuie să rămân izolată întreaga viață, pentru ca nu cumva proștii să înțeleagă adevărul. Că nu am greșit nimic, că am avut mereu dreptate etc. Alții spun că numai poporul e de vină și ei mă omoară fiindcă poporul nu vrea să fie înțeles adevărul despre mine. Alții iar că poporul nu a înțeles nimic, de aceea mă omoară.(??) Iarăși obsesia lor că eu am suferit prea mult, am fost masacrată prea monstruos, pin urmare nimeni nu vrea să rămân în viață și nimeni nu vrea să fiu lăsată în pace sau să mi se dea drepturile etc. Sau că toți vor neapărat să apere delirul oamenilor despre mine și să mă omoare, fiindcă astfel ei au anumite avantaje în societate.
Tu trebuie să mori fiindcă poporul crede o minciună urâtă despre tine și nimeni nu vrea ca poporul să înțeleagă adevărul. Mai presus de orice, spune acea scroafă, poporul nu trebuie să înțeleagă niciodată adevărul - e greșit, e ceva rău și îmi pare rău că v-au păcălit că așa trebuie - sau eventual că v-au îndoctrinat că sunt nebună și că această scroafă inuman de abjectă nu există în mod real. Există, e nebună și monstruoasă și nu știu cine este - poate că este o vecină sau chiar mai mulți indivizi care vorbesc pe lungimea ei de undă (cu tonul și tipul ei de voce) - repet, chiar pentru ultima oară, e greșit, am fost chiar un om nobil, înțelept, bun, dar și capabil chiar de studii intelectuale. Aș fi făcut ceva, aș fi scris ceva frumos și inteligent, nu doar contemplație filozofică. Oricum aș fi citit enorm și totul ar fi fost bine. Repet, probabil că ei, cu complicitatea tuturor, mă omoară, dar e greșit, ceea ce probabil că nu vor și nu veți înțelege deloc, nici după ce mor, căci fabrica lor de minciuni are productivitate imensă. S-ar putea să credeți că eu sau altcineva a inventat aceste idei de mai sus pentru a scăpa de pedeapsa cu moartea, căci viața e o alternativă mai bună - dar e vorba de crimă, nu am greșit nimic toată viața, puteți citi tot ce am scris și cred că veți înțelege că e adevărul clar și că am fost mereu ceva foarte bun și inteligent. Nu am bănuit că cineva mă condamnase și nimeni nu mi-a spus, până în ultimii ani, și poate că așa e. Adică așa zic ei că e, dar de fapt e crimă. Eu însămi și nu altcineva, am scris aici absolut tot adevărul, inclusiv ideile unora. M-am gândit că s-ar putea ca dvs. sau alți oameni să mă fi respins fiindcă vă temeți că ați fi omorâți sau loviți violent, din cauză că toți au ceva cu mine și cred doar minciuni. Îmi pare rău, nu aveam cum să știu aceasta - e bine de fapt că am scris tot adevărul, dar poate că vă temeți că veți fi loviți și mai rău după ce sunt eu omorâtă - nu știu, vă doresc mult noroc și bine, eu cred că omul nu ar trebuie să trăiască în teroare din cauza celor răi, puternici și violenți. Să nu dați vina pe mine după ce nu voi mai fi - dacă ei mă omoară, că mereu ei spun asta - nu avem cum să bănuiesc că toți oamenii pun cătușe florilor - cum era după 89 o piesă de teatru în București... Nu aveam cum să știu că toți preferă cruzimea, că se închină practic celor monstruos de răi și refuză minimul de viață celor buni și curați.
18.02.24
Unii au intrat iar peste mine cu delirul lor politic că oamenii au mințit despre mine și m-au torturat și vor să mor ca să poată să instaureze puterea americanilor în România. Bineînțeles că nu cred așa ceva, și cred că, logic, nu poate fi adevărul. Continuu să cred că oamenii nu pot fi extrem de monstruoși toți și că, dacă ar fi fost adevărul despre mine, nu m-ar fi masacrat și probabil că m-ar fi acceptat în societate și aș fi avut drepturile la studii și la muncă sau altceva.
Mai am un lucrușor important de spus, chiar dacă probabil nu credeți acest lucru. Sunt unii oameni care consideră că oamenii ca mine nu sunt acceptați și nu reușesc fiindcă sunt slabi de înger, fiindcă se plâng de ceea ce li se face rău, în loc să aibă tăria să tacă - pe de o parte fiindcă e umilitor și rușinos să te plângi, că nu dai dovadă de bărbăție, că oricum e inutil etc. și pe de altă parte fiindcă actul în sine de a vorbi, de a te lamenta, este dăunător din punct de vedere psihic și psihologic, întinează ceea ce e senin și frumos și alungă bucuriile. Probabil că acest lucru nu l-ați înțeles, fiindcă vi s-au spus minciuni despre mine. Probabil că mă vedeți drept un om slab. Nu a fost așa - din păcate tot ce am povestit a fost adevărul, am fost masacrată real din 1984, continuu, fără să fi fost greșeala mea și fără vreo șansă de viață bună. Am fost un om inteligent. În ciuda tăcerilor mele îndelungate și lipsei de plângeri ani mulți și tonusului optimist, m-au masacrat și otrăvit etc. Nu m-am plâns pe măsura torturii și necazurilor, am fost un om puternic psihic. Dar au aplicat unele torturi inumane - de pildă izolarea, încă din 84, și se știe că oamenii au nevoia bazală să, fie cât de puțin, împreună cu alții. Otrava - deși complet nevinovată ...etc. În realitate am avut, cum am mai spus, rezistență mare la tortură, așa cum au oamenii buni sau/și inteligenți și sufletul meu a fost foarte bogat în frumusețe și sentimente frumoase, cum ați observat probabil în unele scrieri ale mele, prin urmare am avut rezistență în fața necazului și nedreptății și gânduri bune. Probabil că v-au mințit că nu e adevărat tot ce am spus, sau sunteți convinși, deși nimeni nu are vreo dovadă, că trebuie să fiu complet respinsă și omorâtă pentru ca lumea să trăiască mai bine sau pentru că aș dăuna altora. În realitate am reușit să mă detașez de toată inumana suferință, așa cum doar oamenii buni și inteligenți pot să facă - prin ceea ce am citit sau prin ceea ce am scris - diverse texte, meditații, poezii - dovedind capacitate de a simți și dărui lumina, liniștea, înțelepciunea. Cu toate acestea nici dvs., nici alții nu m-au acceptat, probabil că minciunile sunt mai puternice decât adevărul și ce e drept. Aproape că m-am resemnat cu izolarea, dar e dureros, fiind fără motiv, chiar din 84.
De câteva zile mama a răcit, are o infecție respiratorie, a fost la medic și a luat tratament cu antibiotic, dar numai 5 zile, l-a terminat, dar tusea nu i-a trecut. Sunt unii care continuă să spună că mama e ceva foarte rău și eu ceva bun, dar poporul crede invers. ??? Vă dați seama că mama e singurul om din viața mea...chiar dacă este/a fost cu adevărat rea și mă lovește și nu am de fapt o relație normală cu ea.
Ei zic că sunt omorâtă fiindcă tot ce am spus e adevărul și proștii au fost mințiți că e parțial minciună sau că am ascuns ceva. Și că toți au mințit despre mine, prin urmare nu au cum să mă accepte și mă omoară. Asta e, am explicat totul degeaba - ei zic că era clar asta de mulți ani. Toți cred că ești altceva - ei spuneau iar că proștii credeau că eram nebună fiindcă nu mă comportam așa cum se așteptau ei să mă comport, anume conform minciunilor despre mine, în timp ce eu eram mereu autentică, normală și eu însămi - nu aveam cum să știu că ei așteptau altceva de la mine. Alții zic că nu e așa, că proștii cred că sunt nebună fiindcă așa li s-a spus. Alții că nici asta nu e adeăvărat, că poporul nu crede că sunt nebună, ci proastă și rea.
ei spun iar că absolut toți credeți că sunt complet nebună, fiindcă ați fost mințiți într-un mod plauzibil ???
iar alții că nu e așa, că doar credeți că trebuie să fiu omorâtă și să nu am niciun contact cu alți oameni, nici măcar să mă uit pe facebook sau la televizor, fiind evident că nimeni nu comunică cu mine, nici în scris... depre orice, normal că nu despre viața mea
E vorba de o cruzime foarte mare și extremă nedreptate - ei spun că nimeni nu vrea să se renunțe la minciunile despre mine -- păcat, eram încă un om normal și capabil de fericire deplină. Ei spuneau că ei nu pot schimba gândurile oamenilor despre mine și nu îi pot convinge să mă accepte. Lumea e în ghearele unor oameni răi care i-au păcălit pe cei buni că eu sunt altceva decât sunt etc.
19.02.24
E un teatru dezgustător, toți mint ca să omoare un om singur și total nevinovat, spun ei din nou. E vorba de mine. Oamenii nu cred adevărul, nu s-au trezit etc. Probabil că așa e. Au intrat cu ideea că nu pot să mă controleze, prin urmare trebuie să mă distrugă, să mă omoare.
20.02.24
Azi s-a întâmplat un lucru ciudat, pe care nu știu să îl explic, oricum nu cu certitudine. Am comandat online hrană uscată pentru pisicile din curte, în valoare de 130 lei, cu plata ramburs. Am primit mesaj pe telefon azi dimineață că vine curierul între orele 15-16. Așa că nu m-am grăbit și mă pregăteam să plec în oraș după hrană pentru pisicile din casă - telefonul meu era de dimineață la mama în dormitor, cu parola mea, în caz că sună curierul, dar, deși are parolă, ea putea să îl acceseze dacă suna cineva pe numărul meu. Când m-am trezit m-am dus la ea în dormitor, căci ea era afară și eram îngrijorată să nu fi fost curierul când nici eu, nici ea nu eram lângă telefon. La ora 8:26 primisem mesajul sms că curierul va veni între orele 15-16. Apoi la ora 11:50, cum eu eram la bucătărie, iar mama la mine în cameră, mama m-a atenționat că sună telefonul meu, deși nu se auzea nimic. Am venit totuși la birou, unde era telefonul meu, iar mama tocmai ieșise în curte. M-am uitat pe ecran și am observat că tocmai atunci suna cineva la mine și am răspuns. Am observat și că persoana sunase cu un minut înainte. Era curierul dpd, care venise mai devreme și pe care l-aș fi ratat dacă mama nu ”auzea” telefonul meu sunând, deși nu suna. Am intrat în setări și am descoperit că era scos sunetul complet și vibrațiile. Era pe modul silențios. Cine l-a modificat și de ce, că eu nu am intrat de mult în setări? Cum a auzit mama că telefonul meu suna? Acum, în timp ce scriu acestea, cineva a intrat iar în computerul meu. unt unii care spun că mama primește mereu informații în mod telepatic și că tot din acest motiv m-a bătut și chinuit monstruos în adolescență, fiindcă primea porunci să îmi facă rău, deși eram om normal și bun și nu greșeam nimic. Nu știu.
21.02.24
Ultima idee, corectă și ea, e că eu nu mai pot compensa (psihologic), fiind izolată din 84 și fiind tot restul lucrurilor povestite de mine adevărate. Nu mai pot compensa, prin urmare dorm 12-14 ore pe zi, nu fiindcă mi-e somn, ci fiindcă nu vreau să deschid ochii sau să mă scol. E reacție la stres și tortură, spun ei, nu este ceva jucat de mine cu scopul de a îi forța pe ei să spună adevărul sau să mă accepte. Adică nu e prefăcătorie. Da, așa este. Din câte mi-au spus de mulți ani, am fost izolată și total respinsă, fiindcă toți se tem ca nu cumva să înțeleagă unii oameni adevărul despre mine - mă văd ca pe un pericol pentru lumea lor bazată pe minciuni etc. Totuși blogul scris de mine nu a însemnat așa ceva, rațiunile scrierii au fost cele spuse de mine. Se pare că și dvs. tot asta vedeți în mine. Veșnic ideea că toți vreți să mor fiindcă tot ce am povestit eu e adevărul și mi s-a făcut prea mult rău ca să fiu acceptată și că poporul crede răul despre mine - când de fapt sunt nevinovăția absolută etc. Am fost totuși un om perfect normal mereu și inteligent, păcat că toți vreți să mor. Ei nu pot să mă distrugă complet și să mă omoare fiindcă tot ce am povestit e adevărul, în cele mai mici detalii, spun ei. Pe de altă parte, spuneau alții, omorârea mea i-ar costa prea mult.
22.02.24
Din nou, aceeași lamentație. Sincer, îmi pare rău că mă omorâți, cei mai mulți în mod indirect. Ei spuneau mereu că toți proștii cred că eu sunt rea și proastă și nebună, exact așa cum spuneau în mintea mea unii când locuiam în oraș, că așa vroiau ei să facă lumea să creadă despre mine. Dacă ar fi fost adevărul despre mine, atunci aș fi avut la timp dreptul la studii superioare sau postuniversitare. Sau măcar la muncă. Și nu doar că aș fi avut drepturile acestea, dar chiar aș fi fost acceptată și aș fi reușit ceva în mod sigur. Nici nu m-ar fi torturat nimeni în continuare, fiindcă nu ar mai fi avut motiv - de multe ori ei au spus și probabil că așa este, că sunt omorâtă și lovită zilnic fiindcă oamenii vor să ascundă adevărul despre mine. Deci nu ar mai fi avut motiv și m-ar fi acceptat pentru ceea ce eram. Ei spun că unii idioți au legat anumite idei politice de mine, deși nu am avut nicio legătură cu politica și o singură dată în viață am urmărit știrile politice la televizor și la radio, dar nici atunci din vina mea sau din cauza înclinațiilor mele. Ei spun mereu că nimeni nu vrea să trăiesc și să mă accepte, fiindcă e exclus ca ei să recunoască adevărul, deoarece am fost nevinovată în cele mai mici detalii și am fost masacrată extrem de monstruos întreaga mea viață. Ei zic că întreg dosarul meu e ”fabricat” și psihiatrii și psihologii au mințit despre tot ce am fost și sunt. Eu spun din nou că am fost un om extrem de bun, dar și inteligent (e adevărul, nu e orgoliu) și absolut normală psihic, în ciuda torturilor și otrăvii. Dacă citiți cu atenție tot ce am scris, nu doar blogul meu de memorii, veți înțelege că am fost un om inteligent și foarte bun și că am exprimat adesea emoția sublimului, gânduri luminoase și bune și că, dacă nu aș fi fost complet izolată și torturată zilnic, aș fi reușit în mod sigur să scriu ceva mai bun din punct de vedere artistic sau cărți cu studii intelectuale sau diverse eseuri, cu încă și mai multă inteligență. Nu e orgoliu, e adevărul, peste care unii oameni răi au aplicat minciuna și violența și privarea de drepturi. Este evident că eu am scris totul, că nu e fabricat de nimeni altcineva și că am fost un om normal și bun. Ei zic că oamenii țin foarte mult la minciunile lor și e exclus să mă accepte. Am fost un om foarte blând și bun, m-aș fi mulțumit cu o muncă oricât de modestă și aș fi fost fericită. Totodată, deși mama sau câteva persoane, cu care am avut vagi relații, mi-au vorbit ca unui nebun sau copil prost/idiot, în realitate am fost un om foarte matur și înțelept, puternic psihic și aș fi avut relații echilibrate cu alții, fiind un om foarte serios și cu dragoste față de alții. Acum e într-adevăr prea târziu pentru acele drepturi, dar trebuiau să fie oricum. Ca orice om normal și inteligent, aveam nevoie și m-aș fi bucurat să am măcar câteva relații cu alții, nu mai mult, oricât de superficiale sau măcar prin corespondență. N-a fost să fie, nu am avut parte de nimeni întreaga viață (în afară de 5 persoane cu care am avut dialog, demult, așa cum am povestit). Nu există nicio contradicție internă în personalitatea mea, am fost în întregime un om bun și normal, mereu la fel. Peste toate acestea ei spun iar și iar că poporul nu mă vrea fiindcă mi s-a făcut prea mult rău de-a lungul timpului și ei nu vor să fie adevărul - iar alții spun iar că poporul de fapt nu a înțeles adevărul despre mine. Ei susțin că poporul crede absolut totul invers decât a fost, de exemplu că aș fi fost erotomană când a fost invers și tot restul ideilor despre mine sunt opusul realității, spun ei. Nu știu. Oamenii nu pot crede că tot ce am spus eu e adevărat fiindcă li s-au spus minciuni timp de 50 de ani despre mine - spun ei - deși eu nu știam nimic despre așa ceva. E o poveste prea monstruoasă și nedreaptă, proștii nu pot crede așa ceva, cu atât mai mult având în vedere că ai fost un om extrem de bun și inteligent și nevinovat. (Oricum era ceva prea monstruos de crezut, chiar dacă eram un om cu greșeli sau păcate sau prostie sau nebunie). Ei spun că eu nici acum nu am înțeles sau că trebuie să înțeleg (?) că toți au mințit despre mine, prin urmare sunt obligați să mă izoleze (de fapt din 84) și să mă lovească zilnic, deci să mă omoare. Ei spun că eu am fost el mai bun om din lume, dar toți oamenii cred că sunt ceva rău, din cauza unor minciuni - cred că acesta e un motiv să fie adevărul, nu să fiu omorâtă și mușamalizat totul, cum spun unii.
Ei spun că, de fiecare dată când eu am spus adevărul, unii au inventat minciuni despre mine. A intrat iar un nebun cu ideea că ”odinioară totul era în mâinile unui om extrem de inteligent”. Se pare că, din câte am înțeles, nebunii au fost convinși că eu am dobândit o anumit putere (politică) de-a lungul vieții, când, în mod real, eu am fost întotdeauna același lucru ce sunt azi - ceea ce aș putea explica în detaliu că așa este, de când eram copil. Acești nebuni nu știu la ce ”odinioară” se gândesc. Se pare că au fost convinși că eu sunt nebună și proastă, sau din când în când nebună și proastă, deși am fost mereu la fel, foarte inteligentă și mereu normală. Din cauza aceasta nebunii poate, unii cred că tot ce se întâmplă rău e din cauza mea, când, în realitate, tot răul e ciuda mea, adică din cauză că eu sunt ceva bun, dar oprimată, torturată, persecutată, complet izolată de cei răi. Faptul că unii proști au mințit că sunt nebună îi face pe alți proști să creadă că trebuie să îmi ia ”puterea”, când de fapt, toată ”puterea” mea este complet meritată, prin muncă, intelect și aptitudini proprii și nimeni nu mi-a dat și nu mi-a spus nimic și nici eu nu am luat de la nimeni ceva, dimpotrivă, alții au luat de la mine. Complet meritată și fiindcă am fost mereu un om normal, deși tot ce am povestit e adevărul, am fost mereu un om echilibrat și bun și nu trebuiau să mă distrugă sau să lovească, fiind logic că astfel ei fac rău și altora. E vorba de niște oameni nebuni care cred că trebuie să mă omoare fiindcă sunt foarte inteligentă dar nebună, prin urmare nu mă ”vor” drept ceea ce sunt, nu vor să îmi dea drepturile,ca nu cumva să am influență asupra lor, ca nu cumva să fac ceva bun intelectual și lumea să înțeleagă că am avut mereu dreptate și ei niciodată și totodată adevărul despre mine. Poate că acești nebuni sunt dintre cei care m-au lovit din copilărie sau din fragedă tinerețe.
CONȚINUT ADULT NUMAI CÂTEVA CUVINTE VULGARE, ESTE UN BLOG PENTRU PESTE 18 ANI, FOARTE TRIST, NERECOMANDABIL PENTRU CEI INCULȚI SAU PREA TINERI
Vă vine să credeți că din țărână cresc trandafiri, copaci înalți, case și oameni? Atâta frumusețe incredibilă. Hai, recunoașteți... chiar puteți crede că toate cresc din pământ așa frumoase?
marți, 13 februarie 2024
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postare prezentată
Ultima parte – CONCLUZII - enumerare
Concluzii, partea 1 Azi, 12.12.2020, încep să scriu ultima parte a acestui blog despre viața mea. Iar au intrat în mintea mea cineva în li...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cu sinceritate cred că...