Ei spuneau azi (din nou) că există două categorii de nebuni - nebunii așa-ziși de bună credință, care nici nu cred sau nu au înțeles că tot ce am scris eu despre mine e adevărul și vor să mor crezând că eu sunt ceva rău sau dăunător și nebunii răi, care cunosc valoarea mea, dar vor să mor ca să mușamalizeze totul.
Ei zic că e total absurd să vreau să fiu acceptată de oameni. Poate că așa este, dar, fiind izolată din 84, e foarte greu. În plus, tot ce am scris despre mama și familie și despre tot restul lucrurilor din viața mea e, din păcate, adevărul, și trebuie să o suport zilnic pe mama după tot ce a fost, chiar dacă mă tratează mereu ca și cum aș fi altceva. Îmi dau seama că ar fi fost mai rău dacă aș fi fost complet izolată, adică și fără mama, dar oricum nu pot spune că am o relație cu ea. Îmi pare rău că societatea nu m-a acceptat, căci aș fi reușit sigur să fac ceva bun și frumos din punct de vedere intelectual și, dacă nu, oricum am fost un om foarte bun și cu căldură și răbdare și grijă față de alții și aș fi avut un rost frumos și bun în lume, și atunci ei ar fi înțeles adevărul mai bine decât nebunii așa zis răi de mai sus.
Am spus de multe ori că nu are rost să ne mai gândim la trecut și eu nici nu am fost astfel de om (adică nu am fost obsedată de trecut - cred că puteți vedea chiar și pe blogul de memorii, dar și pe celelalte) și totuși toți, inclusiv dvs., doriți să mor, în mod complet greșit.
Poate că e totuși absurd să vreau să fiu cu alții, fiindcă evident oamenii vor să mor și mint despre mine și cred ceva rău, evident neadevărat - deci oricum nu am cu cine să fiu împreună. Adică nu cu astfel de oameni. Am încercat degeaba, vrând-nevrând, să îi moralizez - dar nu am reușit. Se pare că oamenii, în loc să înțeleagă binele, au înțeles ceva rău. Ei zic că e invers, adică oamenii, din păcate, nu au reușit să înțeleagă adevărul, nici măcar acum.
Serile trecute m-au chinuit cerebral, și aseară și mai ales acum două seri - astfel încât azi e cald ca vara în februarie (mai e o săptămână din februarie) - îmi pare rău că unii vor așa o căldură, ei spun iar că ei nu îi pot convinge pe proști să mă lase în pace - au spus că eu nu trebuie să fiu f_tă și ei au spus ceva de genul ”asta să i-o spui lui mutu”, fiindcă ei nu pot crede adevărul. Păcat, nu e bine căldura pe care o fac ei și e în ciuda mea, nu datorită mie, cum cred proștii - repet, nu e bine așa. Am fost mereu un om normal și bun, nu am greșit nimic și nu trebuie să fiu omorâtă - e o imensă greșeală a lor. Ei iar au început cu ideea că ei votează pentru, dar e greșit. Alții zic că un om extrem de bun și inteligent, adică eu, e omorât din cauza fanteziilor și minciunilor unor proști - repet, e greșit.
Unul spune că proștii vor să mă f... zilnic fiindcă ei cred că sunt nebună, deși nu am fost nebună niciodată și totodată ei cred că nebunii trebuie f_ți.
Altul spune că ei nu pot recunoaște adevărul despre mine fiindcă ar însemna să se condamne pe ei înșiși la moarte (și astfel preferă să mă omoare pe mine).
Altul spune că varianta cea mai bună în ceea ce mă privește este ca ei să mă tortureze închizându-mă la sanatoriu.
1.03.24
Ei m-au chinuit enorm în ultimele zile. Ieri am fost la Bucur Obor și am zărit cu mare mirare și bucurie un lan de narcise galbene - atunci, un bărbat din dreapta mea m-a văzut că mă uitam la flori și a scuipat către ele. Ei m-au lovit cerebral mult azi întreaga zi și m-au scuipat monstruos în foarte multe feluri. Ei spun că ceea ce am scris eu, adică adevărul despre viața mea, e cel mai urât adevăr care a fost vreodată spus - am întrebat ce și a spus că e adevărul despre România (??!) și că numai în România sistemul așa, și în alte țări sunt respectați cei ca mine și condamnați numai cei vinovați. Nu cred așa ceva, categoric, deși nu știu nimic despre ceilalți. Poate că a fost doar o greșeală în cazul meu. Și că ei vor ca nu cumva să înțeleagă restul lumii cum sunt ei.??! Altul sau același spune ceva asemănător, că povestea mea e cea mai hidoasă poveste care s-a întâmplat vreodată și de aceea eu trebuie neapărat să fiu omorâtă, indiferent de cât de bună și inteligentă și frumoasă la suflet aș fi.??! E greșit și imoral, rău și chiar monstruos că îmi vor moartea, e mai rău decât ce a fost. Nimeni nu a stat de vorbă cu mine toată viața, nici ei și nici poporul nu știu nimic despre mine. Păcat că mi-au tot lovit creierul mereu și mereu, am fost cu adevărat binele și inteligența și un om absolut normal și fără pată.
3.03.24
Ideea e din nou că oamenii sunt proști și cred că eu sunt legată de o putere politică sau că sunt altceva decât sunt, deși eu reprezint un spirit universal. Totodată ei m-au izolat și mă omoară - de fapt, dar poate se vor răzgândi, încă spun eu - fiindcă ei cred că eu sunt ceva rău și eu sunt și am fost mereu ceva bun. Posibil, și eu înclin să cred că ei mă văd drept ceva rău, căci altfel nu mă torturau așa oribil și nu îmi vroiau moartea. Arsură și tortură cerebrală - ei au spus de mii de ori poate că toți vor să mor în numele minciunilor pe care le-au inventat despre mine și că poporul se simte jignit de mine fiindcă eu am îndrăznit să scriu nu știu ce adevăr despre ei, deși am fost torturată și otrăvită monstruos, fiind nevinovată. Ei spun că toți au mințit despre mine, deși sunt izolată și torturată de 40 de ani, fără nicio vină și poporul chiar crede sincer că eu mint sau am greșit ceva deși sunt perfect nevinovată și nu am mințit deloc. Fiind izolată, am fost forțată să scriu poezii și mici încercări de proză și am dovedit cu sinceritate intențiile mele bune, puritatea și gingășia sufletului și dragostea de oameni și de bine și frumusețe. Am dovedit, inclusiv prin blogul meu de memorii, că am fost un om inteligent și normal, foarte bun.
8.03.24
Îmi pare rău că toți vor să mor - ei spun că vor așa ca să nu fie adevărul despre mine și ca poporul să nu înțeleagă adevărul - păcat, am fost un om perfect bun și normal și inteligent - dacă ar fi fost adevărul s-ar fi evitat atâția ani de tortură și minciună și nu m-ar fi omorât, aș fi avut și dreptul la studii cu certitudine. Se putea ușor dovedi că nu am avut probleme psihice niciodată (în sensul de anormalitate cognitivă și afectivă și delir) și că nu am greșit nimic - dar ei probabil au considerat că e mai mare câștigul sacrificării mele decât valoare mea de om și intelectuală. E total nedrept și greșit. Ei spuneau că oamenii au felurite idei greșite despre mine, de exemplu că gândirea mea e dictată de alții, deși evident totul a fost gândit și scris de mine personal, și fragmentele de încercări literare. De cele mai multe ori au spus că nu mă pot accepta fiindcă poporul a mințit despre mine, ceea ce eu nu aveam cum bănui sau de unde ști.
Au intrat din nou cu ideea că li se cere să mă lichideze - eu îi rog în genunchi să deschidă ochii și să nu mă lichideze, fiindcă într-adevăr am fost un om bun și luminos mereu și nu am greșit nimic, fiind și om inteligent, chiar dacă am suferit mult. Nu am avut nebunie, în sensul, repet, de delir sau altă tulburare cognitivă sau afectivă.
11.03.24
Poporul nu poate înțelege ce ești, spun ei iar, și te omoară crezând că ești altceva, fiindcă au fost păcăliți.??
18.03.24
A trebuit să îmi fac un tușeu rectal azi și am descoperit ceva ciudat și rugos - pe mucoasa intestinală - asta e tot ce pot spune deocamdată. Ei spuneau și azi că pe oameni îi interesează numai să nu fie făcuți de râs, nimic altceva și de aceea mă omoară cu toții.??? Mama mea i-a păcălit pe toți, spun ei, ca întotdeauna, și toți vor să mor și toți cred că totul e invers decât este. Mă miră că nu au înțeles adevărul, fiind eu și izolată, fără cuvânt deci, din 84 - oare nu au ghicit că eu și nu alții eram în posesia adevărului despre mine?! Am și scris absolut totul, e clar că nu puteam minți... ei zic că absolut nimeni nu mă vrea și toți au interesul să mor, fiindcă toți au mințit. Am avut zilnic scaun extrem de dureros, chiar dacă nu eram constipată și totodată scaunul numai căcăreze mici și rotunde. Acum vreo lună am avut scaunul de două ori atât de voluminos și cleios, încât a trebuit să îl scot cu mâna și s-a înfundat toaleta și m-am chinuit să îl eliberez câte puțin, cu un cuțit mare. Nu știu ce este - oricum probabil și atonie sau hipotonie. Unii zic că e cancer. De foarte multe ori m-am temut și eu fiindcă am mai avut astfel de probleme și mereu mă întâlneam cu autobuze care mergeau la institute oncologice și la gară și mergeam totodată pe drumul care se intersctează cu drumul spre clinica de oncologie Fundeni, deci, logic, îmi era frică de ceva legat de fund, fiindcă am pățit des astfel de conexiuni. Ei zic că acea femeie monstruoasă chipurile m-a ”înghițit”, și de aceea au crescut toate riscurile în viața mea - bineînțeles că nu cred că m-a înghițit, ei spun așa, cu ideea că a fost foarte greu pentru ei, fiind eu geniu.??? Altă idee e că au pus în fundul iadului un om complet nevinovat și bun, pe mine. Ei spun că au grijă să nu comunice nimănui ceea ce află despre mine, ceea ce aud sau văd etc.
19.03.24
Azi am avut greață și sete, după mult timp fără. Ei spun că aceste simptome nu sunt din cauza vreunui cancer, ci fiindcă iar am fost otrăvită. Nu știu. Continuă zilnic, de mai multe ori pe zi, arsurile, mai ales la nivelul feței - ele sunt zilnice de vreo doi sau trei ani. Ei spun din nou că sunt omorâtă și că li se pare ciudat că eu nu am înțeles încă - alții spun că nu voi înțelege niciodată, fiindcă nu am greșit nimic. În engleză și franceză ei spun iar că poporul nu trebuie să înțeleagă niciodată.???
20.03.24
Am uitat să menționez mai demult un mic detaliu, poate insignifiant - printre poeziile mele, care oricum au fost respinse, inclusiv de reviste literare, sunt câteva de dragoste (din imaginație, nu ceva real) pe care le-am scris în stilul Cântării cântărilor - dar am crezut că nu contează prea mult în sens negativ, fiindcă celelalte, marea majoritate, sunt originale. Eu le-am scris pe acelea în mod conștient și intenționat în acel stil.
Ei spun iar că eu sunt absolut nevinovată, dar cei care sunt vinovați nu vor să recunoască adevărul și de aceea sunt omorâtă.??? Nu știu la ce vină se referă și cine ar fi cei vinovați și de ce vor toți să mor. Ideea e că întreaga viață am fost un om izolat și foarte sărac și sunt omorâtă (și torturată cu cruzime toată viața) de către cei situați în păturile sociale superioare. Alții spun că poporul crede că e mai bine să mă omoare decât să se spună despre ei că sunt conduși de o nebună, fiindcă eu sunt cu mult mai inteligentă decât ei și ei nu suportă acest lucru din partea mea. Poate că era mai bine atunci să fie adevărul că nu am fost deloc nebună, niciodată - asta se putea ușor dovedi și tot ce am scris în acest blog e adevărul și este adevărul în întregime. Vă spun sigur că nu am avut niciodată nimic psihopatologic din tot era odinioară în DSM (nici schizofrenie sau delir cum spuneau ei, nici alte tulburări grave, în afara tulburării sexuale, iar mai puțin grave doar ceva benign probabil și rar) și se putea ușor dovedi probabil că nu aveam cum să am nimic altceva eventual inventat de ei în noile clasificări. De asemenea, am avut frumoase trăsături de caracter și aptitudini diverse. Acestea nu pot fi cunoscute de alții doar din povestea vieții mele, ar fi putut fi dovedite doar dacă aș fi avut oarecare relații cu alții, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată - au existat doar cele 5 persoane menționate, demult, în viața mea, și încă 5-10 relații maxim, circumstanțial, dar nu erau relații durabile, apropiate. Nu am greșit nimic și am fost un om inteligent - cred că nici acum nu e justificat să mă omoare, chiar dacă e prea târziu pentru drepturile la studii de pildă. Azi din nou sete și greață. Iar mă scuipă cu ideea că eu sunt geniu și un om excepțional, dar poporul nu mă vrea fiindcă m-au f_t, deci ei trebuie să mă lovească încontinuu și să mă distrugă și să mă omoare ?!! Ei spun că sunt absolut nevinovată (?!), dar nimeni nu vrea să audă despre mine.? pe de altă parte, ei au spus adesea că oamenii mă văd cu totul altfel decât sunt în realitate, deci mă omoară crezând că sunt altceva, sau chiar din această cauză.?? Oamenii sunt îndobitociți că tu ești răul, spun ei, și tu de fapt ești numai binele.
21.03.24
Din nou aceleași idei - că ei nu pot să mă ”radă” fiindcă absolut tot ce am scris e adevărul, că poporul crede aberații despre mine și nimeni nu vrea ca poporul să înțeleagă adevărul - deci mă vor distruge și mă vor omorî. Că, nici dacă mă ”termină”, oamenii nu se vor liniști etc. Ei spun că am fost ”mâncată” (?) întreaga viață, deși eu nu am lovit pe nimeni, absolut niciodată, în cele mai mici detalii, dar m-au mâncat datorită minciunilor despre mine (și ei toți vor să fie minciunile în continuare).?? O altă idee e că oamenii distrug locurile pe unde am fost și distrug sau omoară oamenii care au înțeles ceva despre mine. Nu știu dacă așa e. E cam absurd, dar poate că ei cred, cum mi s-a spus adesea, că eu am fost ceva dăunător și rău și e invers. Ei spun din nou că vor să mă distrugă, dar se împiedică de inteligența mea, deși au lovit atâția ani să îmi reducă intelectul. Sunt extrem de monstruoși.
Am fost azi la ”troiță” și am fost întrecută de zeci de mașini, și la dus și la întors și de mulți pietoni, pe strada pe unde nu trec de obicei decât câțiva oameni - ei spun că oamenii au ieșit ca să mă lovească iar, cum au făcut de foarte multe ori până acum. Mai e ideea că oamenii sunt proști și cred că ar fi o nenorocire să mă accepte și să nu mă omoare, când, de fapt, nenorocirea e invers, dacă nu mă acceptă și mă omoară. Da. Totuși, mă întreb cum au ajuns ei să creadă ceva așa de întors pe dos... ei mereu spun că totul e datorită minciunilor pe care toți le acceptă, în timp ce adevărul despre mine, nici măcar o părticică, nu îl vrea nimeni. Unul spunea ieri că, dacă oamenii ar înțelege că nu sunt nebună, m-ar omorî, când, în mod real, cei mai mulți spun invers, că toți m-au lovit mereu și vor să mă dea jos și să mă omoare fiindcă ei cred că sunt nebună. Ideea e că mie îmi lipsește intuiția faptului că poporul crede că eu sunt ceva rău (deși am fost dintre cei mai buni oameni, martirizată 40 de ani etc.)??!!!
Iar au început să mă batjocorească - ai ”creat o operă nemuritoare”, mai trebuie doar să termine cu omorârea ta - sau așa ceva. Deși nu m-au lăsat să creez aproape nimic. Deși aș fi putut. Am perceput și batjocura ”distinsa noastră colegă, Cristina Moldoveanu” și ideea că ”e finalul, se luptă cu cancerul” - vă spun din nou adevărul: am fost cu adevărat un om perfect, și inteligent, deși m-au izolat complet întreaga viață - complet de tot numai de aproape 20 de ani, dar nici înainte nu mi-au lăsat relații cu alți oameni. Pentru ei am fost se pare doar pradă și ceva la care ei așteptau sfârșitul mereu. Viața mea nu a fost se pare decât obiectul urii și minciunii unor proști și porci - una dintre ei e monstruoasă, deși știe adevărul și îmi tot repetă, printre multe altele, în timp ce, de fapt, mă omoară, că ei trebuie să evite ca poporul să înțeleagă adevărul și trebuie să mă omoare în acest scop. Ei sugerează că e evident că oamenii au primit bani ca să îmi facă rău, dar eu nu înțeleg de ce - am fost nu doar ceva foarte bun și foarte frumos, dar și inteligent. Tu ești un om ”acoperit de întreaga ură și prostie a lumii”. Mai spun ei că eu am fost cel mai mare geniu al omenirii, ceea ce, bineînțeles, eu nu cred. Ideea e că alții sunt pur și simplu roboți, dar geniile adevărate sunt cei ca mine - nu cred, eu am fost izolată mereu și nu am nici cel mai mic motiv să cred așa ceva. Ei spun că mama e o mașină de distrugere prin care alți oameni mă lovesc. Nu știu sigur dacă da sau nu, dar uneori e foarte greu în preajma ei și parcă îmi lovește cineva capul sau inima. Ultimul stadiu, spun unii, deși au spus că am cancer de acum 10-15 ani... poate se referă la boala psihică, nu știu.
22.03.24
Ieri am uitat să menționez că, la o zi după ce am explicat, alaltăieri, că am imitat intenționat tonul din Cântarea cântărilor în unele poezii de dragoste ale mele, am găsit întâmplător într-o carte de Ovidiu Drimba pe care tocmai o citesc - ”Istoria literaturii universale, fizic, pe hârtie - că, în 1908, C. Moldovanu a publicat o transpunere lirică personală a Cântării cântărilor - apoi am căutat pe internet și am descoperit că era vorba de Cornel Moldovanu. Mereu mi s-au întâmplat astfel de lucruri, ceea ce dovedește că psihicul chiar așa funcționează, nu e vorba de boală psihică - gândiți-vă logic! ce boală să însemne că viața mea e legată fizic sau concret de anumite simboluri culturale, încă înainte de a mă naște? Absolut sigur nu reprezint o forță politică, nici măcar România, ci doar un spirit legat de cultura românească și, implicit, de cultura universală. Binele, nu răul.
Unii spun că eu am fost omul cel mai bun care a existat vreodată pe pământ (?!), dar gândirea mea e în întregime determinată de alții - e fals, e un delir clar, absolut cert gândirea mea a fost întotdeauna a mea, începând cu vârsta adolescenței - îmi pare rău că ei văd altceva, citiți tot ce am scris și veți înțelege - eventual textele mele în proză sau meditațiile oarecum filozofice, logice și determinate de ceea ce am învățat sau citit, plus gândirea mea. Ei spun că oamenii s-au ”răzbunat” (?) pe mine, deși mereu am fost cel mai bun și cel mai nenorocit om și ei trebuie să facă tot posibilul ca lumea să nu înțeleagă adevărul.??? E adevărat că nu am avut niciodată gânduri, intenții sau fapte rele. Repet, absolut tot ce am scris, ca memorii sau încercări literare, a fost gândit de mine, în afară de spusele acestor ”ei” care pătrund în mintea mea, dar nu îi aud ca voci. Totul a fost adevărat, ceea ce mi s-a întâmplat și cred că putea fi adevărul recunoscut tacit și puteau să mă lase în viață și chiar să mă accepte, nu era nevoie să fie ascuns adevărul și să fiu omorâtă, chiar dacă, normal, nu s-ar fi făcut proces sau judecată publică despre cum am fost masacrată. Nu trebuia scris adevărul, chiar și cel despre faptele familei mele, pe toți pereții. A fost adevărat și faptul că m-au otrăvit fără nicio greșeală. Ei spun că, din păcate toți au mințit despre mine și, mai ales, a mințit poporul român și de aceea eu trebuie să fiu omorâtă, pentru ca imaginea lor publică să nu fie deteriorată. Unii spun că poporul și-a vândut țara (?), de aceea am fost eu hăituită și respinsă întreaga viață, fiind intelectual neaoș. Ei spun că pentru salvarea onoarei poporului moartea oricărui om nevinovat nu contează - eu nu sunt de acord cu aceste concepții, înseamnă că nu pierd mare lucru din viață, fiindcă, dacă așa e regula societății românești sau lumii la începutul mileniului trei, eu aș fi refuzat să mă supun ei, chiar dacă aș fi fost om liber. Poate și în alte țări e la fel. Mi se pare o crimă monstruoasă, eu aș fi acceptat acea femeie/intelectual nevinovat și aș fi vorbit cu ea, m-aș fi purtat normal cu ea și ea ar fi avut deci un sens viu al vieții și bucurie. Repet, nu am avut niciodată gânduri, fapte sau intenții rele, față de nimeni și nu am răspuns la rău cu altceva rău. Gândirea a fost mereu a mea, chiar dacă în ultimii circa șapte ani m-au torturat cerebral aproape zilnic, serile, și astfel o parte din intelectul meu a fost puțin deteriorată sau eliminată - dar încă mai pot învăța, memora, sintetiza și chiar crea ceva intelectual. Doar că am îmbătrânit puțin. Unii spun că abia acum au înțeles că sunt un om absolut normal dar extrem de inteligent și acum ei știu cum să mă lovească să mă distrugă. Azi din nou sete și greață puternice.
Iărăși aceleași două idei paranoice opuse: una că eu sunt cea mai inteligentă femeie din România, dar poporul meu mă omoară fiindcă nu mă vrea, deoarece eu am fost mereu extrem de bună și ei sunt oameni extrem de răi și a doua idee că poporul mă omoară fiindcă a fost mințit de străini despre mine toată viața mea și eu sunt cel mai oropsit om din lume fiindcă am fost cea mai inteligentă din țară (?!) dar străinii au vrut să acapareze România și au făcut asta lovind în mine, luându-mi drepturile și aruncând poporul asupra mea prin minciuni, fiindcă eu reprezint spiritul României??? Cei mai mulți cred, din câte mi s-a spus, această a doua idee, dar eu mă gândesc că poate ambele sunt false. Nu cunosc în istoria omenirii alt exemplu de maltratare și închidere a unui om inteligent, care e totuși valoros în mod universal și eu am fost, deși m-au tratat toți drept proastă, pentru acapararea puterii, cum spun ei. Nu știu ce să zic - poate povestea Mariei Stuart sau altele similare? Totuși pare altceva. Poporul nu prea avea cum să creadă asemenea minciună, fiindcă am fost martirizată și batjocorită o viață întreagă în văzul lumii întregi și evident izolată de mică. Totuși, încă sunt om normal. Ei insistă că poporul a fost mințit despre mine încă de când m-am născut de către oameni în care ei au încredere, inclusiv în ultimele decenii. Și că eu am fost distrusă treptat în ultimii ani de cei mai buni experți, fiindcă toți sunt vinovați. Și mi s-a reamintit că aproape toți cei câțiva oameni care au existat în viața mea au fost omorâți sau altceva rău și doar cei care m-au lovit, în ciuda valorii mele, au fost acceptați în societate. Istoria e doar o poveste și eu, în mod cert, nu am fost regină sau prințesă niciodată. Alții spun că oamenii cred, în mod absurd, că eu sunt singurul om nebun.
Ei spun că eu nu am legătură deloc cu politica, dar în 89 și 90 am fost f_tă de niște porci care au legătură cu politica și mă confundau au altceva, ceva ce trebuie f_t și că ei m-au f_t așa monstruos, încât poporul a crezut că eu am relații sexuale în carne și oase. Această monstruozitate s-a repetat tot foarte monstruos câțiva ani după aderarea la Uniunea Europeană, ceea ce probabil a întărit unora convingerea că, dacă mă f_t sexual, ei schimbă politicienii, iar dacă îmi f_t creierul, obțin altceva, nu știu ce. Destul de des câte un cutremur sau uragan sau brusca schimbare a vremii. Dar nu era necesară niciodată lovirea mea. Deci proștii cred poate că sunt ființă supranaturală din cauza ”nebuniei” mele - toți intelectualii inteligenți sunt așa ceva, dacă sunt torturați și izolați, din câte îmi dau eu seama. Oamenii nevinovați și buni, deștepți, nu trebuie torturați arbitrar, cu abuz de putere. Totuși nu am avut nicio greșeală întreaga viață, nu sunt animal, ci om și tortura asupra mea și moartea mea îi afectează și pe alții. Și eu cred că poporul, care mă lovește în mai multe feluri, are impresia că aș fi nebună sau altceva decât sunt. În același timp e vorba de o cruzime foarte mare asupra unui om inteligent și bun, orientat clar spre umanistică într-o cultură care a jucat și cartea aberantă zic eu a ”antiumanismului”! Nu am avut prieteni dar nici măcar relații fugare, reci, colegiale, de rudenie, de vecinătate... repet, sunt un om normal. Dacă aș fi avut măcar corespondență... ar fi fost mult mai bine. Cele de mai sus nu arată că aș fi fost necesară în politică, ci doar că mi-au utilizat sistemul nervos ca pe un ”furaj” pentru puterea politică a unor proști sau că m-au lovit ca să adune ei roadele muncii mele intelectuale de om normal și cinstit. Dar aveau ei nevoie de așa ceva? Poate că nu. Unii spun că politicienii au menținut minciuni din epoca Ceaușescu despre mine și de aceea am fost mereu persecutată: Oare? Eu cred că omorârea mea nu duce la căderea actualului regim și nici dezvăluirea adevărului despre mine nu implică așa ceva.
23.03.24
Mi-au spus, după cum ați văzut din ce am relatat eu, că pe măsură ce eu spuneam numai adevărul despre viața mea, ei inventau alte minciuni ca să nege adevărul spus corect de mine. Ieri am explicat din nou că nu e boală psihică sau ceva anormal faptul că au existat numeroase legături fizice și psihice între viața mea și simboluri sau fapte culturale românești și, implicit, și unele din cultura universală. Unii dintre ei spuneau mereu că eu am fost geniu - dar eu știu că nu am fost așa ceva decât în acest sens, al emergenței superioare a unui individ într-o cultură, încă de la naștere. M-am referit în particular la legătura cu numele și opera unui poet minor, C. Moldovanu, care a publicat o anumită carte de poezii în 1908 și despre care eu am citit întâmplător exact la o zi după ce am explicat pe blogul meu cum am scris o parte din poeziile mele. Ei au spus atunci ceva negativ din nou, și anume ideea că mie mi s-a dat ”locul” uneia care a trăit înaintea mea. Ideea lor e complet absurdă și se contrazic chiar ei înșiși. Ei insinuează că numele Moldoveanu și data nașterii mele și locuințele mele în Voluntari și în București au fost toate mistificate ca să se lege cu viața mea, că au fost adică ceva montat în mod artificial de-a lungul vieții mele, chipurile cu scopul ca eu să reprezint ceva sau să am o anumită ”putere”, pe care de fapt nu o meritam, asta insinuează ei. Eu am mai dat exemple diverse inscripții în piatră la biserica armenească sau în alte părți, legate de data nașterii mele și de alte aspecte din viața mea, sau statuile de la Universitate sau numele străzilor din jurul casei mele etc. Ceea ce insinuează ei e complet absurd - căci par să creadă că totul e făcătură, ceva artificial după ce eu am apărut pe lume, deci oricum ei presupun că unii oameni știau de când m-am născut că eram geniu sau ceva inteligent și de aceea mi-au dat acest nume sau o anumită locuință, anumite obiecte sau cărți etc. Ei spun că nu, anume că oricine ar fi fost în locul meu, chiar și o femeie proastă, totul s-ar fi structurat la fel, ceea ce nu e logic. Nu este din cauza locului ce mi s-a dat fizic, e mai degrabă ceva înnăscut. Ei sunt probabil convinși că totul se dobândește după naștere, dar mie mi se pare logic că acest lucru e absurd, fiindcă în lume totul e logic și necesar (e determinat de diverse cauze ce nu pot fi eludate) și nimic nu e întâmplător cu adevărat - deci evident nici apariția pe lume a unui copil, fapt extrem de complex, legat de tot ce există în lume. Nașterea unui copil într-un anumit moment și spațiu istoric e logică și determinată de cauze complexe, iar mintea copilului nu este, la naștere, complet tabula rasa, ci conține cel puțin anumite predispoziții înnăscute. E un lucru cert că bunătatea și inteligența mea au fost în parte determinate de naștere, de complexul bagaj genetic, nu doar de educație și mediul social. Pe de altă parte, toate aceste conexiuni deja existente la naștere se developează ca un film fotografic, de-a lungul întregii vieți și nu reprezintă, cum spuneam, boală psihică, ci normalitate și inteligență și plasare normală a unui intelectual în miezul unei culturi. Și ieri, și întotdeauna, ei îmi vorbesc în gând cu ură și amenințări și în același timp ca și cum aș fi proastă și nebună, cu dispreț și mai ales ca și cum aș fi animal sau obiect, nu om, cu vorbe în doi peri, cu lipsă de respect și insulte. Nu am fost niciodată ceva rău sau nebună sau proastă. E logic că aceste conexiuni fizice și psihice, care au fost extrem de multe în cazul meu, există și în cazul altor intelectuali normali, nu nebuni. Pe de altă parte ele se petrec logic și prin conexiuni rapide și întortocheate în orice moment al vieții. Datorită inteligenței, nu datorită vreunei boli psihice, poate că ați fost mințiți despre aceasta. Ele sunt necesare, apar logic și au legătură cu fenomenele meteo și geologice, cu alți oameni, plante, animale etc. Adică sunt determinate de cauze multiple, nu de imaginația persoanei în cauză și nu sunt ceva rău și nu trebuie înlăturate, căci ar însemna distrugere fără rost, nu doar în viața persoanei respective. Deci ei sunt total ilogici și fiindcă insinuează că cea dinaintea mea, care a ocupat acest loc ce mi s-a ”dat” mie ar fi fost inteligentă și ar fi creat aceste conexiuni și eu nu sunt. Ele reprezintă funcționare psihică normală, chiar dacă sunt izolată. Repet, dacă încă nu ați înțeles, aceste conexiuni materiale și spirituale au existat clar în viața mea și în anul în care am fost la Cluj de exemplu și în diverse locuri din București - ele reprezintă substratul socio-cultural al unei persoane. Ele există și la alți oameni inteligenți, numai că ei uneori nu le observă, mai ales în tinerețe, sau dacă sunt integrați într-un mediu social și ergonomic solicitant. Pe mine nimeni nu avea vreun motiv să mă respingă, am fost numai binele și o inteligență reală și perfect normală.
Absolut toți intelectualii, sau cel puțin femeile (eu nu cunosc cert dacă există diferențe între sistemele nervoase ale femeii și bărbatului, fiindcă am fost mereu singură) sunt acest tip de fenomene bioelectromagnetice, numai că ei au fost acceptați, nu au fost izolați și nu toți s-au autoanalizat ca să înțeleagă aceste lucruri. Eu am fost mereu ceva bun și echilibrat și ei nu au motive să mă lovească, să mă distrugă, să mă omoare. Și totuși ei asta fac, cel puțin de 40 de ani, dar poate -- încă e posibil, încă sunt în viață -- se vor răzgândi. Am mai explicat că acest tip de conexiuni psihice continuă să se petreacă minut cu minut, ceea ce e absolut normal pentru oamenii inteligenți.
Anul acesta, dintre multe narcise galbene și lalele din grădina mea nu au înflorit decât două narcise - ei spun că e semn foarte rău și că asta înseamnă că ”ei” nu au vrut sau nu au mai putut să înflorească, că s-a întâmplat ceva foarte rău și că pentru mine există mare risc. La vecini și în rest e plin de flori. Nu știu mai mult. În toți anii trecuți au înflorit multe. Prin izolare și otravă oricine poate fi omorât - îmi pare rău că e așa pentru mine, am fost un om bun și inteligent cu adevărat.
Au început din nou cu idei vechi - că pe mine vor să mă distrugă și să mă omoare findcă m-au f-t, nu fiindcă aș fi greșit ceva etc. Denunț din nou această monstruoasă și inutilă crimă a lor - e o decizie greșită și monstruoasă. Ei spun și acum că trebuie să mă distrugă și să mă omoare, fiindcă ei toți au greșit și au mințit despre mine. Nu trebuie să mă omoare, i-au îndobitocit pe toți, Mai citiți o dată tot ce am scris - veți înțelege că am fost un om perfect normal și foarte bun și chiar foarte inteligent și nu am fost niciodată nebună și nu am greșit nimic. Veți înțelege că erau destule dovezi despre aceasta mereu. Veți înțelege eventual că am avut un suflet extrem de frumos mereu și nu am mințit niciodată și am iubit frumos viața și oamenii din copilărie chiar. E adevărat însă că m-au ținut izolată cu forța din 84 și m-au torturat imens aproape zi de zi, dar nu sunt nici acum nebună - ei spun iar că toți au înțeles că nu am greșit nimic și au hotărât împreună să mă omoare. Ei spun că povestea mea e monstruoasă și tocmai de aceea mă omoară, cum să accepte ei așa ceva?! Ei trebuie să apere onoarea celor care au greșit, spun ei. Poate că cruzimea și nebunia lor e așa mare încât oamenii buni nu pot crede și depun armele, preferând în mod greșit ca inteligența binelui să fie slujnica celor vicleni, machiavelici și răi. E adevărat că tot ce am scris despre mine și despre oamenii din viața mea e adevărul, dar am scris și alte lucruri, tot în mod lucid, și poate acelea dovedesc mai clar inteligența, virtuțile și bucuriile vieții mele. Este firesc că în fragedă tinerețe nu aveam cum să înțeleg sau să știu aproape nimic, având în urmă doar câțiva anișori de viață și aproape izolată oricum, dar totuși nu am avut greșeli, ci doar nepricepere, lipsă de cunoaștere. De la 35 de ani, în mod firesc pentru acea vârstă, am început să înțeleg lumea în întregime - și m-am bucurat, dar oamenii tocmai de atunci m-au izolat complet - deși nici înainte nu greșisem nimic. Înainte eram ca într-un tren aglomerat, în picioare, printre străini, fără realații cu alții - apoi însă nici măcar atât. Am fost mereu un om inteligent, dar ulterior am dobândit cunoaștere, înțelegere. E păcat că toți vreți să mor, mai gândiți-vă o dată, poate veți înțelege. Ei spun iar că eu sunt singurul spirit bun și de aceea nimeni nu mă vrea - dacă așa e, atunci înseamnă că ceilalți sunt și nebuni, nu doar răul. Nu am cum trage astfel de concluzii. Eu încă mai cred în bine, ei spun mereu că toți cei buni sunt subordonați celor răi. Repet, nu e bine să omorâți - dar fiți atenți oricum - între cei care intră peste mintea mea și mă lovesc există câțiva extrem de vicleni, care par să acapareze totul și să îi păcălească pe ceilalți. Repet, cel puțin 1-2 dintre ei au spus mereu binele și adevărul despre mine cu scopul de a mă lovi, a mă distruge. Unii spun că unii dintre ei vor să înhațe totul, în timp ce alții se plâng des peste mintea mea că ei vor pierde totul. Nu știu ce fel de deliruri sau idei ale proștilor învârt fiecare dintre ei pe degete. Aparent dialog peste mintea mea - dar poate e monologul unuia din ei: ”E cea mai intelogentă femeie, ce vrei să fac?!” ”Să o omori!” ”E cel mai bun om.” ”Nu cred.” Deci ei poruncesc să fiu omorâtă deși nu știu sigur dacă sunt ceva bun - vă scutesc pe toți de cercetare, gândiți-vă logic la tot ce am scris, totul fiind clar adevărul, plus fragmente de gândire și altele de poezie sau lirice - totul dezinteresat și o parte din poveste înțeleasă de mine pe parcurs - vă pot explica că binele nu este să te lași omorât, cum cred unii, dacă ești bun și nevinovat și ceilalți mint și sunt monstruoși - absolut cert am fost doar ce e bun întreaga viață. Îmi pare rău că nu ați înțeles că am fost binele fără cusur, deși am fost izolată întreaga viață. Ei spun că tocmai acesta e motivul pentru care toți m-au respins, fiindcă eu nu aș fi accepta răul deloc. Sau că lumea mea e rece și plicticoasă. Nu e rece, e superbă, caldă și luminoasă, dreaptă și umană - a lor este rece și extrem de crudă și inumană, de atâția ani, mă mir că nu ați înțeles nici acum binele și răul.
Acum a intrat unul cu ideea - spusă și în alte dăți, de multe ori - ”desfrâu îți spune ceva?” probabil că sunt oameni foarte proști care cred ceva rău despre mine, că aș fi desfrânată - când și în ce condiții și cum am fost eu așa ceva? Absolut niciodată. Nu am provocat violurile monstruoase de la distanță asupra mea și nu am avut nicio plăcere sexuală din apropiere, în afară de momentul când un bărbat monstruos m-a luat prin surprindere călcându-mă pe piciorul stâng și peste un timp pe dreptul, introducând forțat în corpul meu plăcerea sexuală la care nu mă așteptam deloc. De ce credeți că așa ceva e desfrânare?! - eram doar o fată de 17 ani, fără să știu nimic despre actul sexual și nici acum nu prea știu nimic. Nu am avut relații sexuale cu niciun bărbat, decât contacte tactile, ca la ginecolog, de câteva ori, aproape toate fără asentimentul meu și absolut sigur fără nicio plăcere sexuală - de ce numiți asta desfrânare? În plus, întreaga viață nu am avut nicio poftă sau dorință sexuală, în afară de câteva mici excepții pe care le-am explicat, care dovedesc totuși clar că nu era vorba de desfrânare. De ce credeți răul? Am fost exact opusul femeii desfrânate și plăcerea sexuală mi-ar fi plăcut cu adevărat numai în căsnicie, iubindu-mi soțul și având copii. Totuși, având în vedere înclinațiile mele intelectuale - mult mai plăcută e muzica sau cărțile sau mucna fizică decât sexul, aș fi fost foarte fericită fără soț. Am mai explicat toate acestea de foarte multe ori și e adevărul, nu înțeleg de ce loviți mereu. Cuvintele voastre se răsfrâng în trupul meu, greu încercat odinioară, demult, de oameni răi care m-au masacrat sexual de la distanță, dar i-am respins mereu, așa cum am explicat în detaliu, inclusiv prin medicație psihaitrică. Am fost și binele curat și un om deștept, evident genul de persoană fără cunoaștere și dorințe sexuale. Poate ați fi crezut adevărul dacă ați fi fost față în față cu mine.
24.03.24
Au început iar în limba engleză că unii au inventat milioane de minciuni despre mine și nu vor ca oamenii să înțeleagă adevărul despre mine -- tonul lor sugerează că așa e bine, normal și rațional să fie, că eu trebuie să fiu omorâtă și că ei îmi explică că toți sunt de acord cu aceia care îmi vor moartea și chipurile eu aș fi proastă că nu înțeleg sau că nu aș fi rezonabilă să îmi dau seama că așa trebuie să fie, dat fiind că unii au inventat milioane de minciuni despre mine :( Poate că nu înțelegeți de ce sunt ei interesați să repete aceste idei acum, la ora 10:30, duminica de 24.03.2024 - răspunsul e - ca să lovească în continuare, să mă amărască, să mai bată un cui în sicriu, fiind eu și singură... nu eu mă gândesc la aceste lucruri, ei sunt cei care lovesc intenționat în permanență și chiar vor să mor și chiar justifică această idee a lor. Au început iar cu aberația că ei trebuie să mă omoare fiindcă lumea trebuie să creadă că ei toți sunt întotdeauna infailibili. Unii spun iar că niște porci și-au bazat puterea (?) pe masacrarea mea, iar alții intră des peste mine cu ideea ”vom pierde totul”(??!). Ideea că eu am făcut toată treaba și ei au doar au adunat caimacul.??
Iar au început să inventeze alte deliruri - acum ei spun că eu am greșit o singură dată și vecina mea Mădălina vrea să mor pentru acel lucru, că a înnebunit complet - nu știu nimic despre ea - mama spunea că o cheamă Șeidecaru, dar am găsit întâmplător pe facebook profilul ei cu numele Canțer, ceea ce mi-a amintit de cancer, fiindcă mătușa ei a stat o vreme aici, în camera din casă vecină cu dormitorul meu, și a murit de cancer, dar nu aici - apoi Mădălina a moștenit-o, ceea ce i-a priit probabil (o sumă mică oricum), fiindcă ea nu muncește și are băiat la liceu în București. Sunt foarte săraci. Ei spun că mătușa Mădălinei a fost omorâtă ca pedeapsă că a stat de vorbă relativ normal cu mine. Mădălina locuiește în spatele camerei mele, dar nu stă deocamdată în camera vecină cu a mea și nici în podul casei - am avut deocamdată liniște. Stă înghesuită într-o singură cameră cu băiatul ei cu tot, deși băiatul e licean. Nu știu de ce, poate lumea crede că vrea să mă scutească de zgomote, dar nu cunosc motivul real. Ei doi vin în casă doar pentru baie și toaletă. Probabil că Mădălina nici nu crede că părinții m-au masacrat monstruos de la 13 ani, deși nu am greșit nimic și nu am greșit nici în continuare - am scris totul, fără omisiuni, judecați și dvs. dacă am greșit ceva. Ea a venit la mine în grădină zilele acestea să taie crengile dudului ei care se întinde și peste grădina mea. Ei spun că Mădălina a devenit ceva monstruos - nu știu nimic despre aceasta. Alții au inventat că Mădălinei i s-au oferit foarte mulți bani ca să mă omoare. Nu am motive să cred asta. Dacă ea vinde camera, de mine va fi foarte rău probabil. Alții amenință că o vor omorî pe Mădălina, ceea ce ar duce eventual la mutarea unui om rău în locul ei, care mă va tortura cu zgomote. După moartea mătușii ei, Mădălina a cumpărat de la familia Stoicescu, rude prin alianță cu mine, întreaga parte din curtea din spate în care ea locuiește cu băiatul într-o singură cameră plus o chicinetă.
Au intrat iar în engleză cu ideea că nu am greșit nimic dar trebuie să mor pentru... nu se înțelege ce. Sunt încă în stare de lucruri bune și frumoase, de studii și creație intelectuală. Sunt încă binele și normalitatea. În română iar au spus că, dacă mi-ar fi lăsat viața, ar fi fost un scandal prea mare.??? Eu cred că viața unui om bun și nevinovat și normal, cum chiar sunt, valorează mai mult decât deranjul pentru nu știu ce scandal. Ei mai spun că oamenii au fost mințiți că eu am fost un fel de curvă.?? Ei spun că toți vor să mor fiindcă am fost un mare geniu și ei m-au crescut în tortură continuă ca să îmi fure ei în permanență totul și apoi să mă omoare și să împartă ei toată ”prada”. Probabil că acesta e unul din delirurile lor de bază, dar ceva din aceasta pare să fie adevărat. Ei spun că eu nu am avut nicio greșeală și că poporul român nu va recunoaște niciodată adevărul - eu cred că nu poporul e vinovat, ci intelectualii care i-au mințit, fiindcă, totuși, i-au mințit despre mine. În fine, nu contează foarte mult cine etc.
Ei zic că cei care au înțeles că nu am mințit deloc și că nu am greșit nimic trebuie să mai citească o dată tot blogul meu de memorii cu atenție, pentru a avea o imagine clară asupra realității. ??
Ei spun că au supus la vot și ei toți au votat să mor, deși știu că nu am greșit nimic toată viața. ?? Vă implor în genunchi, aveți milă, nu e doar imoral, dar și ceva rău, total greșit. Probabil că nu au înțeles. Mă rog lui Dumnezeu, dacă e posibil, să îmi lase viața.
Am omis să scriu, legat de Mădălina, că prietenul ei Alexandru, care vine să o viziteze la sfârșit de săptămână, a avut un accident foarte grav cu mașina la începutul lui decembrie 2020, eu am postat o poză pe blogul meu la data de 5 decembrie 2020. Nu știu din ce cauză, poate cu scopul de a minți despre mine, unii oameni au modificat poza pusă de mine ca dimensiune - ea avea mulți pixeli în acea postare, acum are puțini, dar imaginea e aceeași pentru mine, nu știu cum e pentru dvs. În același decembrie 2020 a murit colega mea de liceu Irina într-un accident de mașină, în ajunul Crăciunului, ea fiind singura persoană care a dialogat cu mine, în afară de mama, dar rar. De fapt nici mama nu vorbește cu mine propriuzis, ea are persoane cu care vorbește la telefon sau vecini. Când locuiam în oraș, Irina m-a ajutat cu bani.
Iată poza cu mașina lui Alexandru, la Mădălina în curte, pe care hackerii au micșorat-o mult pe blogul meu. Poze cu mașina Irinei au fost în multe ziare de scandal.
Azi noapte m-au sculat la ora 2 noaptea și am eliminat iar scaun de foarte mari dimensiuni, cu durere mare. Unul din ei spunea că nu are ce face. Altul a întrebat - ”au chiuretat-o?” și apoi a spus iar că ”bagă-te nu știu cum și fă nu știu ce”. Nu știu dacă ei au încercat să îmi chiureteze cancerul sau altceva și ei par că se bat între ei pe corpul meu sau să colaboreze între ei. Noaptea asta a plouat mult și tare. Îmi cer scuze că povestesc lucruri scârboase cum ar fi despre scaun, dar este vorba de o crimă monstruoasă și e total nedrept, imoral - și nu e doar rău, ci și greșit și rău și pentru alte persoane și pentru mediu, v-am explicat de mult timp. M-au și otrăvit mult, nu doar torturat. Am socotit totdată că această crimă, la care voi consimțiți tacit, e o lecție bună și pentru alții, deși nu mi-ați răspuns niciodată la cele scrise de mine. Sunt sora voastră, un om din România - mă adresez întregii lumi. Poate că e cancer cu adevărat, dar cred că înțelegeți de ce mi-a fost teamă să merg la medic, mai ales că ei au mințit despre mine și m-au lovit fără rost de multe ori. Am hotărât totuși să merg la medic, dar nu imediat, ci peste 2-3 săptămâni, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Ei spun din nou că oamenii nu pot crede adevărul, findcă au fost încontinuu mințiți despre mine - în engleză ei spun că eu nu înțeleg că poporul meu a mințit întreaga lume despre mine.?? De-a lungul vieții mele, spun ei în română, ca și acum, oamenii erau plătiți ca să mă lovească și să mintă despre mine.??
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cu sinceritate cred că...